Pajişte alpină de Nardus stricta din Munţii Bucegi

Introducere

Ecosistemul de pajişte alpină reprezintă 20% din suprafaţa totală a României constituind o sursă
de hrană pentru animale precum şi habitate. De asemenea, previne eroziunea solului şi sustine
diversitatea speciilor de floră şi faună.

Context

Scopul este de a caracteriza structura ecosistemului de pajişte alpină, realizarea modelului

homomorf şi circuitul biogeochimic al azotului .

Poziţia geografică: În Munţii Bucegi care fac parte din Carpaţii Meridionali şi au suprafaţă de
aproximativ 300 km2 .

Componenta UHGM

1. Relief montan variat cu versanţi înclinaţi şi străbătuţi de stâncării şi grihotişuri

nesolidificate. Altitudine de 1700-2100 m in etajul alpin inferior (Bunescu V. 2007).
2. Solurile humico-silicatice, adesea bogate în material silicios şi pe gresii conglomerate
(Anca Sârbu şi colab. 2013) cu pH acid de 4,0-5,5 (C. Pârvu,1980). Solul este rezultatul
descompunerii plantelor, ciupercilor, organismelor animale de aceea există o cantitate
mare de humus la suprafaţă. Porozitatea este între 0.67şi 0.50 cm3/cm3(Mihaela Oprina
Pavelescu, 2007)
3. Temperatura medie anuală cuprinsă între -2,5C şi 3C, apar alternanţe mari de
temperatură ziua şi noaptea.
4. Lumina
5. Precipitaţii anuale abundente 1000 până la 1400 mm/an
6. Umiditatea aerului
7. Substratul silicatic

8.

Biocenoza

Producătorii primari sunt reprezentaţi de plantele verzi care captează energia luminoasă şi
transformă substanţele anorganice în substanţe organice, fiind sursa de hrană pentru speciile de
erbivore. Speciile de plante dominante sunt: Nardus stricta,Festuca supina, Agrostis ruperstris,
Carex curvula, Juncus trifidus Dintre speciile caracteristice acestui habitat putem enumera: Agrostis
capillaris, Festuca rubra, Nardus stricta, Deschampsia flexuosa, Potentilla erecta, Viola declinata,
Antennaria dioica, Danthonia decumbens, Genista tinctoria ssp. tinctoria, Veronica officinalis, Polygala
vulgaris, Cerastium fontanum ssp. vulgare, Hieracium pilosella, Viola canina, Plantago lanceolata, Luzula
campestris, Carex pallescens, Campanula serrata, Scabiosa lucida, Carlina vulgaris ssp. vulgaris, Luzula
luzuloides ssp. cuprina, Gentiana acaulis, Festuca tenuifolia, Cerastium fontanum ssp. triviale, Alchemilla
glaucescens, Trifolium dubium, Potentilla aurea ssp. chrysocraspeda, Festuca airoides, Festuca
nigrescens, Plantago atrata, Ranunculus serpens, Luzula multiflora, Geum montanum etc

Consumatorii de ordinal I sunt reprezentaţi de erbivorecare îşi extrag energia necesară

proceselor vitale din plante. Specii ale familiei Bovidae,

Consumatorii de ordinal II sunt reprezentaţi de carnivore

Consumatorii de ordinal III sunt repreyentaţi de carnivore de vârf

Descompunătorii: Bacterii, ciuperci si alte orgnisme mici (acarieni, colembole)

Modul de folosinţă a pajiştilor a fost codificat astfel încât să reflecte şi intensitatea acţiunii factorului
antropo-zoogen, treptele acestei scări fiind (Bărbos 2007): 1 – fâneaţă; 2 – fâneaţă păşunată primăvara
şi toamna; 3 – pajişte păşunată de vite; 4 – pajişte păşunată de vite şi oi; 5 – pajişte păşunată de oi; 6 –
pajişte târlită. În cadrul acestor trepte, pentru o mai bună apreciere a impactului antropo-zoogen asupra
comunităţilor vegetale, pentru păşuni, au fost introduse următoarele subdiviziuni: abandonat,
subpăşunat, păşunat moderat şi suprapăşunat. Încadrarea într-una din aceste categorii se va face pe
baza raportului dintre încărcătura de animale de pe păşune şi capacitatea de păşunat a fitocenozei
respective. Toate datele vor fi transformate în unităţi vită mare (UVM). Datele privind încărcătura de
animale se vor obţine de la proprietari, custozi sau autorităţi locale.

Circuitul biogeochimic al azotului rezultă din relaţia sol-microorganisme-plante-animale-

atmosfera. În ecosistemele de pajişte azotul se afla in ceea mai mare parte în humus sub formă
organică.

Fosforul solubil din sol împreună cu azotul sunt pricipalii nutrienţi necesari pentru creşterea şi
dezvoltarea plantelor (Parton et al. 1988, Niinemets et Kull 2005), raportul dintre cele două
elemente din ţesutul plantelor indicând care dintre ele are rol de factor limitativ. Astfel, un raport
N:P < 10 (Gusewell et Koerselman 2002, Gusewell 2004, 2005) sau < 14 (Mamolos et al. 2005)
indică faptul că azotul are rol limitativ, iar un raport N:P >16 (Mamolos et al. 2005) sau > 20
(Gusewell 2004) indică faptul că fosforul are rol limitativ. Dacă din punct de vedere cantitativ, o
mare parte a variabilităţii fosforului din sol poate fi atribuită texturii solului (Stewart et Cole
1989), din punct de vedere calitativ un rol important îl are troficitatea solului şi tipul de
vegetaţie. Astfel, în solurile oligotrofe, fosforul se găseşte predominant sub formă organică,
disponibilitatea sa pentru plante fiind condiţionată de mineralizarea acesteia (Williams et al.
1999). Din punct de vedere al vegetaţiei, aceasta afectează distribuţia formelor de fosfor din sol,
pajiştile conţinând fosfor în combinaţii organice labile sau moderat-labile, care poate fi potenţial
utilizabil de către plante (Magid 1993)

Azotul amoniacal este unul dintre principalii factori limitativi care determină atât creşterea şi
dezvoltarea plantelor cât şi bogăţia specifică a fitocenozelor. Resursele de azot din sol sunt atât
minerale sub formă de azot nitric şi amoniacal, cât şi organic sub formă de aminoacizi simpli
care pot fi absorbiţi de către plante (Näsholm et al. 2000). Solurile acide din zona temperată şi
arctic-alpină, sunt mai bogate în azot amoniacal decât în azot nitric (Gigon et Rorison 1972,
Atkin et Cummins 1994). Preferinţa plantelor pentru azotul amoniacal (NH4 + ) putând fi pusă
pe seama mecanismelor diferite de absorbţie a azotului, absorbţia azotului amoniacal necesitând
un consum mai mic de energie decât al azotului nitric (Atkin et Cummins 1994).

Fig. 1. Schema ciclului azotului în natură(Stoian, Vlad, and Roxana Vidican)

Microorganismele responsabile de procesul de nitrificare sunt bacteriile chemoautotrofe din

genurile Nitrobacter, Nitrosomonas, Nitrococcus și Nitrosococcus, procesul având loc în prezența
oxigenului și fiind mai puternic în solurile bine aerate.
Bibliografie

STOIAN, Vlad, and Roxana VIDICAN. "MICROORGANISMELE ȘI ROLUL LOR ÎN CIRCUITUL

AZOTULUI ÎN NATURĂ MICROORGANISMS AND THEIR ROLE IN THE NITROGEN CYCLE."