Balada populară

Definiție: Specie a genului epic în versuri, de mare întindere, prin care se prezintă fapte și
întâmplări excepționale ale unor eroi cu statut legendar sau fabulos, aflați în plină acțiune, învingând
sau căzând.
Prezintă caracterele generale ale creației folclorice: oral, anonim, colectiv, sincretic și tradițional
(povestitorul anonim folosește teme, motive, idei și procedee constructive consacrate de tradiție și acceptate
de colectivitatea în care trăiește).
Clasificare: În funcție de subiectul tratat, baladele pot fi: haiducești, păstorești, voinicești, istorice.
Fiind specie a genului epic, prezintă trăsăturile specifice ale acestuia, prin prezența naratorului, acțiunii,
personajelor, modul predominant de expunere fiind narațiunea.
Trăsături:
A. Acțiunea: -este lineară, prezentând întâmplări puține și dramatice;
-conflictul este unic și puternic;
- conflictul este tensionat, dramatic, ilustrând o ciocnire autentică de pasiuni și de interese dintre eroii
care se află într-un moment-limită al existenței lor;
-gradarea povestirii potrivit momentelor subiectului;
- este nelipsit elementul fabulos.
-în expoziție apare prezentarea, în date generale, fără individualizări, a spațiului și a timpului acțiunii,
precum și prezentarea, pe baza principiului corespondenței dintre fizic și psihic, a eroilor implicați în
conflict;
- deznodământul are caracter moralizator;
-trecerea de la o întâmplare la alta se face prin intermediul unor formule caracteristice (Foaie
verde..../foicica de.....);
- clișee constructive, șabloane, repetiții complexe.
B. Personajele:- se clasifică în pozitive și negative;
-între personajul pozitiv și natură se stabilește o legătură strânsă, fiind prezentă comuniunea om-
natură (natura este personificată, reprezentând și un spațiu ocrotitor);
-personajul principal are puteri hiperbolizate și un sfârșit tragic;
-personajul principal este construit în antiteză cu cel negativ;
- personajul principal are puteri supranaturale, apropiindu-se astfel de personajul din basm;
- sunt prezente elemente de portret fizic și moral.
C. Naratorul: -este prezentă narațiunea obiectivă, realizată la persoana a III;
- implicarea afectivă a naratorului se observă prin utilizarea Dativului etic (Pintea meu ce mai făcea).
D. Moduri de expunere: predominant- narațiune, îmbinată cu dialog și descriere.
Elemente de versificație: - sunt specifice creației populare: măsură de 7-8 silabe, rimă împerecheată/
monorimă, ritm trohaic.