CONTROLUL FINANCIAR

Cuprins:

1. Controlul- noțiuni generale………………..………………………...p.3

2. Tipologia sistemului de control……………………………………..p.3

3. Trăsăturile sistemului de control……………………………………p.4

4. Trăsăturile sistemului de control intern……………………………..p.5

5. Concluzii……………………………………………………...……...p.6

6. Bibliografie
Controlul- noțiuni generale
Controlul este definit ca ansamblul proceselor prin care performanțele firmei,
subsistemelor și componentelor acesteia sunt măsurate și comparate cu obiectivele și standardele
stabilite inițial, în vederea eliminării deficiențelor constatate și integrării abaterilor pozitive .
Controlul reprezintă procesul continuu de evaluare a gradului de îndeplinire a
obiectivelor organizaționale previzionate, adoptarea și implementarea măsurilor corective care se
impun pe baza gestionării legale și eficiente a riscurilor asociate proceselor, fenomenelor,
operațiunilor și activităților desfășurate în cadrul organizației.
În condițiile economiei de piață sunt unanim recunoscute importanța și necesitatea
controlului. Este considerat indispensabil desfașurării activității economico-sociale atât de factorii
de conducere, cât si de cei conduși.
Controlul prezintă un caracter obiectiv, întrucât nici o activitate nu se poate desfăşura
cu randament scontat dacă lipseşte controlul care contribuie la:

 Îmbunătăţirea disciplinei muncii în toate domeniile de activitate;

 Instaurarea unui climat de ordine şi disciplină în gospodărirea mijloacelor materiale şi

băneşti;

 Respectarea şi aplicarea fermă şi intransigentă a legislaţiei ţării de către toţi membrii

societăţii indiferent de locul pe care îl ocupă;

 Organizarea şi conducerea ştiinţifică a întregii activităţi social economice pe baza

coordonatelor stabilite la elaborarea programelor de dezvoltare;

 Buna desfăşurare a procesului de transformare a deciziei în acţiune şi a acţiunii în rezultate

mai eficiente.

Analizând cele arătate mai sus, tratarea cu indiferenţă a controlului de către factorii de
răspundere ar aduce imense pagube economice naţionale şi ar produce serioase dezechilibre
economico-financiare.

Tipologia sistemului de control

Literatura consacrată problematicii controlului prezintă trei sisteme de strategii de
control:
 controlul reglementat( birocratic);
 controlul de piață;
 controlul de grup( de clan).

Controlul reglementat vizează formarea unor seturi de reglementări, reguli și proceduri

care sunt puse în practică prin exercitarea autorității formale( reglementate).

2
 Controlul de piață se realizează prin utilizarea informațiilor economico-financiare
pentru reglarea operațiunilor desfășurate între subunități ale aceleiași organizații ce functionează
ca și centre de profit și între care au loc decontări reciproce ale unor servicii și produse bazate pe
mecanismul formării prețurilor.
Controlul de grup implică împuternicirea membrilor organizației în realizarea
atribuțiilor funcționale prin încurajarea fiecarui individ de a-și asuma răspunderea pentru acțiunile
sale într-un sistem de relații bazat pe respectul reciproc și al valorilor organizației. Acest sistem
pleacă de la ipoteza că toți membrii organizației sunt de bună credință,acceptă greșelile ca fiind
inevitabile într-un mediu caracterizat prin incertitudine și schimbare.
Controlul de grup nu urmărește să sancționeze, ci tratează abaterile excepționale ca
oportunități din care membrii organizației și managementul acestuia au ce să învețe. Astfel, cel
mai mult contează lecțiile învățate, și mai puțin sancțiunile.
La baza controlului de grup se afla procesul de exercitare a funcției de lider și relațiile
interpersonale și de grup realizate prin acceptarea și asumarea liberă a unor norme și valori care
determină creșterea coeziunii grupului.

Trăsăturile sistemului de control

Trăsături ale sistemului de control reglementat sunt reprezentate de ipoteza ca nu
toți membrii organizației sunt de bună credință și nu aderă la valorile organizației. Acestea au la
bază autoritatea, reguli, norme, ierarhie, proceduri reglementate, ce sunt adesea realizate sub
formă scrisă.
Controlul reglementat funcționează acolo unde activitățile sunt clar delimitate, iar
sarcinile și responsabilitățile sunt strict definite și repartizate pe fiecare post. Corectarea abaterilor
acolo unde este cazul se stabilește prin răspunderi personale și dispunerea de măsuri corective,
toate realizându-se în scris.
Corecția abaterilor stabilește răspunderi personale și dispune măsuri corective, acestea
sunt formalizate în scris.
Eficacitatea este mare la organizațiile mari și redusă la organizațiile mici și foarte mici,
iar în ceea ce privește cultura organizațional, controlul reglementat, dispune de o cultură
organizașională puternică.
Finalitatea se concretizează în aducerea abaterilor în limitele tolerabile sau eliminarea
acestora. Se urmărește o eficiență mare la organizațiile complexe.
Leadershipul are un rol principal cu toate că nu cunoaște foarte bine operațiunile și
procesele controlate. Comportamentul este rigid față de reglementări, iar rezistența întâmpinată
este mare.

În cadrul controlului de grup toți membrii organizației sunt de bună credință și se

comportă în conformitate cu regulile și normele organizației. Are la bază așteptări, încredere,
respect reciproc, valori comune liber asumate și acceptate.
Funcționează acolo unde angajații sunt împuterniciți și încurajați să ia decizii și să își
asume răspunderea pentru acestea.Corecția abaterilor se realizează prin acceptarea greșelilor ca
fiind inevitabile și le tratează ca oportunități din care să se învețe .
Eficacitatea este foarte mare la organizațiile mici și foarte mici și redusă la organizațiile
mari. Cultura organizational este foarte puternică.

3
 Finalitatea urmărită se concretizează în lecțiile învățate( învățămintele desprinse din
producerea abaterilor). Eficiența este mare la organizațiile cu o complexitate mica.
Leadershipul are un rol secundar, în timp ce rolul esențial îl deține membrul
organizației prin autocontrolul exercitat. Comportamentul este foarte flexibil, iar rezistența
întâmpinată este redusă sau inexistentă.

Trăsăturile sistemului de control de piață sunt reprezentate de existența unor

subunități ale organizației ca și centre de profit între care se desfășoară decontări interne. Au la
bază centrele de profit, competiția internă, prețurile, decontările interne.
Funcționează în acele subunități între care se pot stabili relații de piață, iar corecția
abaterilor se face prin mecanismul de formare a prețurilor.
Eficacitatea este mare la organizațiile mari. Cultura organizațională este una puternică,
iar finalitatea prevede creșterea profitului și stimularea concurenței. Dispune de o eficiență mare
la organizațiile complexe productive.
Leadershipul are un rol principal la nivelul fiecarei subunități și al întregii organizații.
Comportamentul este flexibil, iar rezistența întâmpinată este una mare.
O analiză comparată a acestor caracteristici si trăsaturi ale celor trei sisteme de control
conduce la concluzia că mărimea, cultura organizațională și complexitatea organizației constituie
factorii cei mai importanți care dictează sistemul de control ce răspunde cel mai bine nevoilor
organizației.
Exista foarte puține organizații care au adoptat un singur sistem de control. Majoritatea
organizațiilor au adoptat soluția realizării unui mix de control prin îmbunătățirea a două dintre cele
trei sisteme de control sau a tuturor acestora.
Cea mai bună soluție este aceea ca în funcție de cultura, specificul, mărimea și
complexitatea fiecarei organizații sa se constituie un sistem de control propice, perfect adaptat
realităților organizației și care să preia acele caracteristici specifice diferitelor sisteme de control
care asigură cel mai bine dinamica, schimbarea și prosperitatea acesteia.

Trăsăturile sistemului de control intern

Există numeroase criterii de clasificare a controalelor, însă cel mai important este cel în
funcție de apartenența organelor de control:

o control propriu(intern);
o control exterior( extern).

Controlul intern reprezintă ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entității

publice stabilite de conducere în concordanță cu obiectivele acesteia și cu reglementarile legale,
în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient și eficace.1
Controlul intern a avut o evoluție concomitentă cu gradul de evoluție a culturii
organizațiilor, astfel, o data cu amplificarea volumului activităților entităților și dispersarea
centrelor de activitate, controlul intern a căpătat noi valențe atât în concept, cât și în conținut.

1
Legea nr.672/19.12.2002, Legea privind auditul public intern

4
 Practica controlului intern a reliefat caracteristicile commune ale acestuia indiferent de
structura socială a societății, și anume:
1. procesualitatea;
2. relativitatea;
3. universalitatea.

1. Procesualitatea controlului intern

Controlul intern este un proces și nu o funcție. Privit ca proces la dispoziţia
managementului, controlul intern este un proces dinamic care îşi adaptează permanent
instrumentele şi tehnicile la schimbările survenite în cultura organizaţiei, determinate de
gradul de competenţă a managerilor.

2. Relativitatea controlului intern

Oricât de bine ar fi planificat şi executat, controlul intern nu poate asigura decât o
certitudine relativă, deoarece un control intern care ar viza atingerea tuturor obiectivelor
propuse, în condiţii de eficienţă, ar fi extrem de costisitor şi neeconomic. De aceea
controlul intern nu este conceput pentru a garanta succesul organizaţiei, ci obiectivul său
este relativ şi rezonabil.

3. Universalitatea controlului intern

Sistemul de control intern reprezintă nu numai formulare, proceduri, tehnici,
programe, instrucţiuni şi manuale de politici, ci şi oameni la fiecare nivel al organizaţiei.
Fiecare membru al entităţii este responsabil pentru controlul său intern. Practic, controlul
intern funcţionează într-un mediu de control mereu în schimbare, ceea ce impune adaptarea
controlului la nivelul fiecărei activităţi, în raport cu interesele organizaţiei. În organizarea
şi exercitarea controlului intern se impune o mare flexibilitate, deoarece pe de o parte, nu
poţi fixa reguli pentru fiecare situaţie întâlnită iar pe de altă parte, o regulă, dacă nu este de
actualitate sau este prea rigidă, stagnează procesul şi conduce la ineficacitate.

Concluzii

Controlul constituie un atribut esențial, o componentă a funcției economico-

organizatorice și a celei cultural-educative a statului. Economia nu poate fi organizată și
condusă fără exercitarea unui control sistematic din partea statului.
Controlul nu este un scop în sine, ceea ce înseamnă că nu se controlează doar de
dragul controlului, fără a urmări și realiza atingerea unei finalități benefice pentru
organizație. Controlul nu asigură o repartizare perfectă a resurselor pentru îndeplinirea
optimă a obiectivelor organizației deoarece un asemenea sistem ar fi extreme de
costisitor,nerealist și paralizant.

5
6