Nata Tie

1
TEHNICA DE INOT SPORTIV

Sumar:
01. Evoluţţia procedeelor ţehnice de concurs: crawl , spaţe, delfin, bras
02. poziţţii fundamenţale de pluţire sţ i îînainţare;
03. poziţţia îînţins venţral;
04. poziţţia îînţins dorsal;
05. misţ caă ri ciclice de îînainţare;
06. vaî sliri efecţuaţe cu braţţele;
07. misţ caă ri execuţaţe cu picioarele;
08. Sţarţul, îînţoarcerile
Rezumaţ, Bibliografie selecţivaă
01. EVOLUTIA PROCEDEELOR TEHNICE DE CONCURS

1.1. CRAUL/ ‘LIBER’ – ‘FREESTYLE’
Termen folosiţ de oficiali, îîn regulamenţele FINA, FRN, penţru a indica acele probe de
îînoţ îîn care sporţivul poaţe concura folosind, pe ţoaţaă disţanţţa, orice fel de misţ caă ri, inclusiv cele
de bras, sau fluţure-delfin cu condiţţia ca sţarţul saă fie efecţuaţ de pe marginea bazinului (block-
sţarţ).
Deoarece ţehnica de îînoţ craul s-a dovediţ a fi cea mai rapidaă îîn faţţa celorlalţe procede,
probele de ‘liber’ sunţ parcurse la – ‘libera alegere’ a concurenţului, ceea ce reprezinţaă
opţiţţiunea penţru ţehnica Craul (*)
Termenul a fosţ adopţaţ de FINA in ideia democraţicaă sţ i de ‘fair-play’ de a permiţe
accesul larg la îînţrecerile de îînoţ sţ i a celor care nu ‘sţ ţiu’ saă îînoaţe bras (un procedeu foarte tehnic
şi deci mai greu de învăţat...)sau alţe procedee îîn spiriţul respecţaă rii sţricţe a regualmenţului de
îînoţ.
Esţe cel mai rapid procedeu de îînoţ sporţiv, cu el se concureazaă îîn cele mai mulţe probe de
concurs (amaţori): 5o, 100, 200, 400, 800, 1500 sţ i îîn probele de maraţhon aquaţic, ţriaţhlon,
penţaţlon modern eţc.
El a fosţ demonsţraţ îîn 'premieraă ' îîn 1893 de copilul îînoţaă ţor, ausţralian Alik Wichmann,
care, la numai 12 ani, imiţaî nd misţ caă rile alţernaţiv-conţinuue ale picioarelor, observaţe la
îînoţaă ţorii baă sţ ţinasţ i din Ins.Rubiana, Arh.Solomon, a reusţ iţ saă parcurgaă 66,66m îîn... 44,o sec.(ceea
ce reprezenta o performanţă bună pentru sec. 19... - 1893); Alik era foarţe ţalenţaţ, dacaă ar fi
parţicipaţ, pesţe ţrei ani, la primele JO Aţhena 1896, cu cerţiţudine l-ar fi îînţrecuţ pe Alfred
Hajos Guţmann (Ungaria) care a reusţ iţ cu 1.22,o la 100 m liber saă devinaă primul campion
olimpic auţenţic la îînoţ....
---------------------------
*[singura precizarea regulamentară care ar conduce la folosirea procedeului craul este cea care se
referă la ultimul procedeu folosit în probele de înot mixt-individual, care pretinde ca tehnica
adoptată la ultimul procedeu să fie alta decât cea de înot Spate, Bras sau Fluture]
Anţrenorul ausţralian A.Farmer, frapaţ de asemaă narea noilor misţ caă ri cu cele de ţaî raî re
s-a exprimaţ "Loock a ţhe kid... he crawled..."(``Uite la puştiul ăla cum se târăşte...``); se pare ca
meriţul de a fi fosţ
primul care a folosiţ acesţ ţermen îîi aparţţine celebrului om poliţic sţ i savanţ american Benjamin
Franklin, care îîn lucrarea "How ţo becomme a skilfull swimmer in a shorţ ţime "(``Cum să devii
înotător îndemânatic în timp scurt ``), 1769, folosesţ ţe ţermenul 'ţo crawl' penţru a indica cum saă
fie îînvaă ţţaţ îînoţul aţunci cîînd ţe afli îînţr-o apaă adaî ncaă ( cu referire la ’dog padle’ – ’câineasca’ pe
limba noastră...)
Tehnica de îînoţ 'Crawl' a fosţ precedaţaă de ţehnica 'Trudgeon' (**);ţehnicaă ce conţţinea
misţ caă ri alţernaţive cu braţţele îînsoţţiţe de forfecaă ri laţerale, puţernice efecţuaţe cu picioarele,
forfecare ce apaă rea dupaă fiecare îînţoarcere a capului penţru inspiraţţie.
2
Apariţţia noii coordonaă ri a sţ ocaţ opinia publicaă englezaă sensibilaă la acţiviţaţea de îînoţ; la unele
îînţreceri a fosţ, pur sţ i simplu, inţerzis alaă ţuri de procedeul bras; ţoţusţ i 'noul' s-a lansaţ, la
îîncepuţ ca ţehnicaă de sprinţ, apoi ca ţehnicaă de îînoţ-fond;
Probele asţfel dispuţaţe s-au numiţ 'probe de îînoţ liber' (nage libre, freestyle) - adicaă
probe îîn care îînoţaă ţorul poaţe alege ori ce ţehnicaă ; de regulaă esţe preferaţaă ţehnica craul care,
pracţic, esţe cea mai rapidaă coordonare de îînainţare prin apaă , dar, ţeoreţic poţ fi folosiţe ori ce fel
de misţ caă ri.
La raî ndul ei, ţehnica 'Trudgeon' a fosţ precedaaă de îînoţul 'Over' care deriva din ţehnica
bras; cei care nu puţeau deprinde simeţria misţ caă rii de picioare bras au pracţicaţ 'un bras pe -o
parţe', cu respecţiva foarfecaă de picioare sţ i o misţ care asimeţricaă de braţţe.
Nicolas Winmann, îîn prima lucrare despre îînoţ (1538 !), face aprecieri inţeresanţe despre
deosebirea dinţre 'îînoţul pe piepţ' sţ i cel 'pe o parţe' care 'esţe obosiţor sţ i inesţeţic'...;
' Alura' de a îînoţa cu misţ caă ri alţernaţive era cunoscuţaă îîncaă din plinaă anţichiţaţe: - dovadaă
esţe chiar hieroglifa care deservea noţţiunea 'a îînoţa' la egipţeni care esţe de fapţ o idiogramaă
sugesţivaă a acesţor misţ caă ri caracţerisţice
------------------
(**)(după numele inovatorului ei John Trudgeon,1875, care l-a rândul său o numea 'înot spaniol'
pentru faptul de a o fi învăţat de la indienii sud-americanii întîlniţi în călătoriile sale de marinar
prin coloniile Regelui Spaniei...)
Acesţ lucru esţe cu aţîîţ mai inţeresanţ cu cîîţ esţe bine sţ ţiuţ caă egipţenii cunosţ ţeau chiar
la perfecţţiune, ţehnica denumiţaă de noi 'bras', dar, la 'concurenţţaă', cele douaă ţehnici au permis
scribilor saă opţeze penţru cea mai sugesţivaă reprezenţare, adicaă idiograma îînoţului craul (vezi
Anexa nr.14).
Era modernaă a îînoţului sporţiv esţe cea de dupaă fondarea FINA, 1908. Primul care
reusţ esţ ţe saă parcurgaă o îînţreagaă probaă de 100m cu aceasţaă ţehnicaă a fosţ havaianul Duke
Kahanamoku (1911) care prin 1920 reusţ esţ ţe saă ducaă recordul mondial la 1.00,4 - puţţin
lipsindu-i deci, saă fie el primul om capabil saă îînoaţe 100m sub 1 minuţ...
Gloria i-a reveniţ îînsaă lui Johny Weissmuller (născut în 1904 la Freidorf în Timişoara...!),
care îîn 1922, la Alameda, USA reusţ esţ ţe 0.58,6; ţehnica sa era impresionanţaă sţ i a fosţ mulţ
popularizaţaă prin filmele cu 'Tarzan'... corpul pluţea desţul de mulţ la suprafaţţaă, capul era
ridicaţ, braţţele alunecau îînainţea îînceperii vaî slirii ceea ce permiţea picioarelor o acţiviţaţe
inţensaă ( tehnica lui Johny, probabil, a fost mult influenţată de solicitarea regizorului de film care
dorea să aibe evoluţii spectaculoase şi pline de acurateţe pe peliculă...!).
Johny a deveniţ modelul clasic de îînoţaă ţor eficienţ, folosind o coordonare deveniţaă clasicaă - 'o
respiraţţie la douaă braţţe sţ i sţ ase baă ţaă i de picioare' ( 2/6), ţipicaă penţru îînoţul de viţezaă , eleganţaă sţ i
aţraă gaă ţoare.
Craul-ul anilor '20 era deja perfecţţionaţ, vîîslirea cu braţţul îînţins (circulară, asemănătoare
'zbaturilor' unui vapor) îîncepe saă piardaă ţeren îînlocuiţaă fiind de vaî slirea cu coţul îîndoiţ, paralelaă
cu axul lung al corpului (catherpilară, asemănătoare şenilei de tractor sau de tanc);umerii sunţ
din ce îîn ce mai bine folosiţţi penţru un 'ţempo' de îînoţ suficienţ de ridicaţ.
Prin anii '30 craul-ul esţe perfecţţionaţ de japonezi; ei au micsţ oraţ ţempo-ul braţţelor,
inţensificaî nd, îîn schimb, lucrul picioarelor ( mai ales prin 'punerea' în lucru a fazei ascendente, de
ridicare a segmentului întins şi cu flexie plantară pronunţată); braţţele aveau asţfel lungi momenţe
de alunecare, asţfel japonezii au 'consţruiţ' o coordonare de 2/10, adicaă 'o respiraţţie la 2 braţţe sţ i
10 picioare'. Campionul olimpic la JO Los Angeles 1932 îîn proba de 100m liber a fosţ Miasaky
Yasuji, de 14 ani, care a realizaţ 0.58,00 cu ţehnica mai sus descrisaă ; la ediţţia 1936 finala de
100m liber era 'invadaţaă ' de alţţi 2 japonezi care au ocupaţ locurile 2, 3 sţ i îîn serii au corecţaţ sţ i
recordul olimpic.
Perfecţţionaă rile japonezilor au fosţ posibile aţîîţ ţimp cîîţ misţ carea braţţelor nu ajunse-se saă fie
îînţţeleasaă ca principala forţţaă moţricaă la îînoţ.
La aceasţaă convingere s-a ajuns îîn anii de dupaă ţerminarea raă zboiului aţunci cîînd americanii,
îîncepîînd dela JO Londra 1948, (Marshal, Cleveland) au demonsţraţ eficienţţa vaî slirii cu roţarea
îînţernaă a braţţului din umaă r sţ i cu poziţţionarea 'sus' / ’îînainţe’ a coţului ('rotating arm action'),
3
ţendinţţaă imediaţ preluaţaă sţ i de îînoţaă ţorii francezi (Alex Jany, George Vallery) sţ i chiar de romaî nul
Bubsţ i Novak sţ i el ţimisţ orean, din Freidorf.. (acesţa şi Titus Groza fiind primii care au înotat sub
limita celor 60 sec, în Romania în 1950)
Trepţaţ, paî naă la JO Melbourne, 1956 rolul picioarelor s-a diminuaţ, roţarea din umaă r a
ţransformaţ vaî slirea liniaraă (caţherpilaraă ) îînţr-o misţ carea sinusoidalaă care 'prindea' mai bine
apaă .
Americanii, cu al lor spiriţ ţradiţţionalisţ, au caă uţaţ saă perfecţţioneze craul-ul respecaî nd
coordonarea clasicaă 2/6; îîn schimb ausţralienii, 'sacrificîînd' ţradiţţia au daţ 'cale liberaă ' noiilor
ţendinţţe, adicaă au inovaţ coordonaă ri îîn care misţ caă rile picioarelor erau mulţ diminuaţe; asţfel au
apaă ruţ îînoţaă ţori ca Ilse sţ i John Conrads, 1956, specialisţ ţi îîn probele de fond, care concurau
devenind campioni folosind coordonaă ri ca 2/4 ('o respiraţţie la douaă braţţe sţ i paţru baă ţaă i de
picioare'), sau chiar 2/2 (George Breen, SUA)
Dupaă anii '60-'70, ţehnica s-a sţabilizaţ îîn mod cerţ: coordonarea 2/6 fiind recomandaţaă
penţru probele de sprinţ 50, 100m iar cealalţaă coordonare 2/4 penţru probele de fond.
Dupaă 1975 apare concepţul Counsilman despre ţehnica de îînoţ, conform caă ruia misţ caă rile de
îînoţ poţ fi apreciaţe ca fiind o varieţaţe a misţ caă rilor helicoidale - îîn mod insţincţiv îînoţaă ţorul
cauţaă , modificaî nd sinusoidal direcţţia de vaî slire, volume de apaă aflaţe îîn relaţivaă nemisţ care,
volume asupra caă rora va aplica, pe disţanţţe mici sţ i duraţaă scurţaă , forţţa sa penţru a obţţine o
reacţţiune opţimaă a apei, de fapţ acel sprijin care va propulsa corpul spre îînainţe.
Acum apare clar caă maximum de eficienţţa se poaţe obţţine aplicîînd la fiecare vîîslire o
forţţaă cîîţ mai mare- pe secţoare scurţe de vaî slire (a) sţ i numai dupaă ce s-a obţţinuţ acesţ efecţ,
prinţr-o caî ţ mai corecţaă misţ care asemaă naă ţoare elicei, apare problema ţempo-ului / viţezei de
repeţiţţie (care dacă este prea mare conduce la ’tăirea’ apei.., iar dacă este prea lent nu-şi justifică
prezenţa, locul...), deci a unei pregaă ţirii fizice îîn apaă îîmbinaţaă cerţ cu cea mai bunaă ţehnicaă ,
conform graficului de probaă (b).
In acesţe condiţţii ţehnica de vaî slire a fosţ reformulaţaă ; mai ales la Craul cea de a 3-a fazaă a
vaî slirii sub apaă care se 'faă cea' cu o 'lifţare'/ridicare a braţţului din apaă (cu cotul îndoit) esţe din ce
îîn ce mai mulţ îînlocuiţaă cu o îîmpingere energicaă a apei, avîînd coţul, braţţul bine îînţinse la
momenţul iesţ irii din apaă ; la varianţa 'lifţaţaă ', îîndoirea coţului ducea la scurţarea paî rghiei sţ i deci
la o diminuare a forţţei, la varianţa 'biciuiţaă ' îînţinderea braţţului rezolvaă acesţ inconvienenţ iar
forţţa vaî slirii cresţ ţe, deci sţ i capaciţaţea de a îînainţa cu energie mai mare, energie care prin viţeza
de repeţare va puţea permiţe viţeze de îînoţ mulţ mai mari.
De la misţ caă rile de îînoţ efecţuaţe oarecum 'la nimerealaă ' s-a ajuns la serii de vaî sliri deosebiţ de
precise, corecţe dar mai ales energice sţ i asţfel, dupaă '80 recordurile mondiale au suferiţ
modificaă ri impresionanţe.
In acesţe condiţţii consideraă m caă eficienţţa biomecanicaă a misţ caă rilor de îînoţ poaţe fi
ţesţaţaă caă uţaî d a realiza 'cea mai mare viţezaă - cu cele mai puţţine, dar energice, misţ caă ri' (regim
care nu poate fi realizat cu greşeli de tehnică !!!).
La ora acţualaă , forţţa aplicaţaă îîn efecţuarea vaî slirii esţe mare, îîncaî ţ, doar cu puţţin pesţe acesţe
valori se poaţe ajunge la siţuaţţia de a 'ţaă ia apa', adicaă la pierderea 'sprijinului' care-l oferaă
rezisţenţţa acesţeia.
In ulţima perioadaă riţmul omologaă rilor de noi recorduri mondiale a cam scaă zuţ - esţe de
asţ ţepţaţ ca îîn viiţor 'raă spunsul' saă nu provinaă din capiţolul 'ţehnicaă ' sau 'pregaă ţire' ci din cel al
'selecţiei’ bioţipului cel mai indicaţ de a puţea repeţa serii de vaî sliri foarţe energice pe duraţe de
ţimp caî ţ mai lungi...' ; iar îîn acesţe condiţţii probabil caă 'modelul îînoţaă ţorului' va suferi modificaă ri
sensibile - îînoţaă ţorii secolului urmaă ţor vor puţea semaă na cu nisţ ţe aţleţţi îînalţţi:subţţiri, mlaă diosţ i,
usţ ori sţ i foarţe vigurosţ i - varianţa curenţaă , acţualaă fiind nisţ ţe 'corpuri ecţomorfe', voluminoase,
capabile a vaî sli caî ţ mai energic dar avaî nd paî rghii / braţţe mai scurţe, daţoriţaă ţaliei lor mai
scunde. .
4
In ceea ce privesţ ţe coordonarea cu respiraţţia, ausţralienii au lansaţ ţehnica 'respiraţţiei

bilaţerale', adicaă 'odaţaă la 3 vîîsliri' sau 'daţaă la un ciclu sţ i jumaă ţaţe' (1955-60); dupaă 'voga'
faă cuţaă , s-a observaţ caă aceasţaă coordonare esţe deficiţaraă penţru probele îîn care daţoria de
oxigen esţe mare (100, 200m) cu ţoaţe caă prin simeţrie îîmbogaă ţţea cu ceva randamenţul
îînoţaă ţorului.
Performanţţele la Craul au crescuţ sţ i daţoriţaă conţinuei perfecţţionaă rii a procedeelor de

îînţoarcere sţ i sţarţ.
Inţoarcerea de îînoţ liber / 'craul' a puţuţ fi perfecţţionaţaă , dupaă anul 1965, cîînd FINA a
faă cuţ o 'concesie' dupaă mulţ ţimp de 'apaă rare' a canoanelor regulamenţare: efecţuarea
îînţoarcerilor la 'craul' faă raă obligaţiviţaţea de a aţinge pereţele cu maî na ci doar... cu 'o parţe a
corpului', fapţ ce a permis 'omologarea' oficialaă a modaliţaă ţţii de a schimba sensul de îînoţ prin
'rosţogolire'.
Se poaţe aprecia caă la fiecare îînţoarcere prin 'rosţogolire', corecţ efecţuaţaă , un îînoţaă ţor
mediu caî sţ ţigaă cca. 0,5 sec. iar un performer cca. 0,3 sec., îîn schimb, gresţ iţa execuţţie a
'rosţogolirii' poaţe 'cosţa' suficienţ de mulţ orice îînoţaă ţor, mai ales la îîncepaă ţori (aici se pune
problema alegeri optime a momentului cînd rostogolirea trebuie să devină regulamenta -
obligatorie şi deci perfectibilă...).
Toţ de prin anii 1970 se poaţe vorbi despre apariţţia unui nou ţip de sţarţ - 'grab-sţarţ' sau, îîn
ţraducere, penţru îînoţ - 'sţarţ furaţ'....
Varianţa clasicaă a balansului braţţelor presupunea un 'ţimp' pierduţ (mai ales după ce
balansul a fost 'împodobit' cu o rotare completă a braţelor de 360 grade..), ţoţ americanii au
preferaţ, pur sţ i simplu, saă saraă , saă plonjeze direcţ îîn apaă , de parcaă ar fi 'furaţ' sţarţul...,
'economisind' din ţimpul de sţarţ mulţe zecimi de secundaă .
Ceea ce esţe imporţanţ la noul 'model' de sţarţ esţe caă 'el' nu pierde vremea cu fel de fel
de ţrucuri ci îîndeamnaă îînoţaă ţorul saă 'inţre' direcţ îîn 'concurs', plonjaî nd superficial, la micaă
adaî ncime, sţ i, mai ales, îîncepaî nd 'parcursul' caî ţ mai repede posibil.
Tehnica acţualaă folosiţaă de 'sţelele' îînoţului (deci tehnica adaptată la efortul maximal de
concurs) ne araţaă un îînoţaă ţor care îînainţeazaă desţul de scufundaţ (1); acesţ fapţ permiţe
efecţuarea unor vaî sliri caî ţ mai adaî nci sţ i deci, mai puţernice (a) iar, îîn acelasţ i ţimp, scufundaţ
fiind, corpul devine sensibil mai usţ or sţ i deci, mai lesne de propulsaţ îîn apaă (b). Tempo-ul
de îînoţ esţe mai scaă zuţ, mai rar (2) îîn comparaţţie cu alţţi ani sau alţe perioade; acesţ fapţ se
daţoreazaă aţaî ţ cresţ ţerii forţţei de vaî slire (a) caî ţ sţ i a unui regim economic de misţ care, dedus din
ţehnica faă raă gresţ eli (b).
.
5
(*grafica Science of swimming, J. Counsilman, Bloomington, Iova,1974)
[kinograma unui ciclu de îînoţ Craul vaă zuţ din profil sţ i din plan fronţal]
Acesţui 'ţempo' opţim-diminuaţ îîi corespunde o cresţ ţere, direcţ proporţţionalaă , a

'Lungimii Uniţaă ţţii de Vîîslire' ( LUV - se calculeză împărţind distanţa înotată la numărul de cicluri),
manieraă convenabilaă îînoţaă ţorilor cu ţalie îînalţaă .
Tehnica sţ i ţempo-ul asţfel descrise servesc manifesţarea permanenţaă a consţanţţei de
îînoţ (3), aţaî ţ ca corecţiţudine ţehnicaă caî ţ sţ i ca parameţrii de eforţ; acesţ regim esţe obţţinuţ dupaă
ani mulţţi de exersare cu raă bdare neclinţiţaă a unor 'zone de
eforţ' la parameţri accesibili penţru a obţţine 'reacţţii' consţanţe de adapţare la eforţ.
De ex., la proba de 100m - apropierea inţermediarului '2' la valorile primului bazin, la
probele de fond - obţţinerea efecţivaă a consţanţţei la fiecare inţermediar (vezi graficul probei de
1500m masculin în compania lui Vl.Salnikov, primul om care a parcurs distanţa cu o medie sub
limita psihologică a 'minutului'.), iar la proba de demi-fond (200m), mai ales îîn compania feţelor,
s-a remarcaţ ( în toate probele de 2oom, indiferent de procedeu..), un grafic de eforţ comun ce
poaţe fi redaţ asţfel:
de la 0 la 50m-inţermediarul 1 / valoarea I, ex.: 31 sec.

50m la 100m -inţermediarul 2/ valoare III, ex.: 33 sec.
100m la 150m-inţermediarul 3/ valoare IV, ex.: 34 sec.
150m la 200m-inţermediarul 4/ valoare II, ex.: 32 sec.
Timp total ........................................................... 2.10,oo
Penţru noi romaî nii, 'craul'-ul esţe imporţanţ deoarece ne-a prilejuiţ o saţisfacţţie
rarisimaă : la inaugurarea îîn programul ţehnic de concurs a noii probe de 5o m liber (CM Madrid
1986) Tamara Cosţache (Ploiesţ ţi) a ocupaţ locul I sţabilind primul record mondial oficial al
acesţei probei cu ţimpul 0.25,28.
01.2. SPATE - CRAUL
Esţe de presupus caă îîncaă din vechime, omul, îîn îîmprejuraă ri legaţe de viaţţaă sau chiar de
îînvaă ţţare a îînoţului a inţuiţ posibiliţaţea de a se deplasa folosind poziţţia pe spaţe. Cu ţoaţe caă
reprezinţaă cea mai simplaă modaliţaţe de a ’scaă pa’ de apaă (ne referim la respiraţie îndeosebi...),
îînoţul pe spaţe nu a fosţ aţaî ţ de apreciaţ cum a fosţ adopţaţ Brasul sau chiar ţehnica Craul.
6
Explicaţţia poaţe proveni sţ i din fapţul caă odaţaă culcaţ pe spaţe subiecţul pierde conţrolul
asupra mediului imediaţ îînconjuraă ţor, el nu sţ ţie ce se va îîmţaî mpla sţ i deci fie caă renunţţaă fie
adopţaă o rigidiţaţe care fac sa piardaă echilibrul precar pe care-l poaţe avea cu apa...
Prima referire la acesţ mod de a îînoţa apare îîn lucrarea lui Nicolas Winnmann (1538) –
Colymbeţe sive de arţe naţandi (ţiţlu care noi romaî nii îîl puţem îînţţelege cu mare usţ urinţţaă ....),
fiind primul manual de îînoţ meniţ a servi acţiviţaţea.
Despre îînoţul pe spaţe Winnman faă cea aprecierea caă ar fi mai folosiţor decaî ţ îînoţul pe
piepţ (brusţ îîn germanaă ...) fiind mai odihniţor sţ i asţfel mulţ recomandaţ la deplasaă ri mai lungi
sau îîn caz de salvare...
In 1798, cunoscuţul pedagog german GuţsMuţs îîn ’Kliene Lehrbuch der Swimmkunsţ
zum Selbsţunţerrichţ’ (Cărticica pentru învăţarea înotului) pledeazaă , din nou, penţru pracţicarea
cu mai mulţ inţeres a îînoţului pe spaţe menţţionaî nd valabiliţaţea acesţuia îîn acţţiunle de salvare
sţ i, aţenţţie, fiind procedeul cel mai usţ or de îînvaă ţţaţ de caă ţre îîncepaă ţori.
Ideia îînvaă ţţaării îînoţului prin procedeul Spaţe a raă mas îîn ţradiţţia germanaă de îînvaă ţţare a
îînoţului de caă ţre copii; ea a fosţ reluaţaă îîn anii 1855 de caă ţre alţ devoţaţ al ideii (Herman
Ladebek), apoi reinţrodusaă îîn anii 1925 de Karl Wiessner sţ i iaţaă îîn zilele noasţre, îîn 1970, Karl-
Heinz Sţikerţ, îîncepe lucrarea sa despre îînoţ cu - analiza procedeului spaţe !
Aceasţaă linie meţodicaă remarcaţaă la specialisţ ţii germani ar ţrebui saă preocupe mai mulţ
pe insţrucţori, pe anţrenorii nosţ ţri...!
In a doua jumaă ţaţe a sec XIX îîsţi fac apariţţia primele îînţreceri de îînoţ, debuţ îîn Anglia.
Inţrecerile se desfaă sţ uraţ mai ales prin procedeul Bras, dar foarţe curaî nd s-a ajuns la îînoţul Bras
pe spaţe, ţehnicaă care din 1900 (JO Paris) esţe regaă siţaă îîn programul îînţrecerilor de îînoţ.
Apariţţia îînoţului Craul a dus, firesţ ţe, cum era de asţ ţepţaţ, la maniera de a îînoţa ’Craul pe
spaţe’, iar din 1912 (JO Stocholm) primul care reusţ esţ ţe saă parcurgaă disţanţţa de 100 m spaţe a
fosţ americanul John Hebner(*) Trepţaţ americanii au amelioraţ ţehnica acordaî nd
corpului o poziţţie mai apropiaţaă de orizonţala apei.
Modernizarea procedeului îîncepe cu ’era japonezaă ’ care la JO 1932, Los Angeles (când
japonezii au câştigat toate probele masculine cu excepţia celei de 400m liber), sţ i la probele de
Spaţe au apaă ruţ îînoţaă ţori care
misţ cau freneţic din picioare, corpul era bine apropiaţ de suprafaţţa apei iar braţţele erau conduse,
pe verţicalaă , la reperul ’ora 12,00’....
[1956 – spatista Marika Both, Tg. Mureş participantă la JO Melburne, antrenor Toth Pall Iosif,
un foarte bun technician.]
7
Replica americanaă nu s-a laă saţ asţ ţepţaţaă sţ i celebrul anţrenor Bob Kiphuţh îîl lanseazaă pe
Adolf Kiefer cu o ţehnicaă mai energicaă – ţempoul braţţelor foarţe crescuţ, fapţ penţru care braţţele
nu mai inţrau îîn apaă la fel ca la japonezi ci la ‚ora 11 sau 13,00... Kiefer a inovaţ sţ i ţehnica
îînţoarcerilor sţ i asţfel recordurile au îîncepuţ saă revina spre americanii ..
Dupaă 1945, apare un francez, Georges Vallerey, primul care inţuiesţ ţe caă penţru cresţ ţerea
eficienţţei vaî slirii cu braţţele esţe necesar o alungire a conţurului acesţei misţ caă ri. Asţ a se face caă a
apaă ruţ ’vaî slirea îîn val’, de fapţ o misţ care de roţare inţernaă a braţţului din humerus, avaî nd coţul
îîndoiţ aluraă care a fosţ imediaţ aplicaţaă , îînsusţ iţaă sţ i la resţul procedeelor de îînoţ sporţiv..
Dupaă 1970 s-a impus ţehnica germanului Roland Maţţhes; acesţ îînoţaă ţor avea cca 2,00 m
îînaă lţţime, corpul longilin sţ i o mobiliţaţe+supleţţe excepţţionale ; el puţea vaî sli de la ’ora 12,00’,
avea o ţracţţiune îîn val puţernicaă susţţinuţaă de pendularea picioarelor cu o mare ampliţudine.
Dupaă JO Seul 1988, ţempoul revine sţ i aduce cu ’el’ bioţipuri mai scunde iar, prin o sţ ireaţaă
inţerpreţare a regulamenţului de îînoţ – spaţisţ ţii îîncep saă parcurgaă primii 15 m cu ondulaţţii
delfin pe spaţe – misţ care care are un efecţ propulsiv imporţanţ.
Penţru noi procedeul Spaţe a fosţ mereu îîn aţenţţia anţrenorilor, îîn anii 60 era
reprezenţaţ de numele Crisţinei Balaban, apoi au apaă ruţ Carmen Bunaciu sţ i Anca Paă ţraă sţ coiu iar
puncţul culminanţ a fosţ succesul surprizaă a Dianei Mocanu, caă sţ ţigaă ţoare a 2 medalii de aur la
JO Sydney 2000.
O performanţţaă paă cuţaă , de daţa aceasţa din parţea baă ieţţilor esţe apariţţia lui Florea
Raă zvan, , Farul Cosnţanţţa anţrenor prof. Tavi Tileagaă care la Ediţţia JO Aţhena 2004 a reusţ iţ
cucerirea medaliei de bronz la 200m spaţe...
[un ciclu de îînoţ spaţe (vedere laţeralaă , vedere fronţalaă )]
----------------
*(acesta folosea o tehnică rudimentară – capul mult ridicat / aşa cum mai vedem în meciuirle de
polo..., bazinul, şoldurile mult sufundate iar genunchii ajungea mult peste suprafaţa apei).
--------------------
8
1.2. BRAS
Reprezinţaă o modaliţaţe veche a oamenilor de a îînainţa îîn apaă ; ca ţoaţe misţ caă rile de îînoţ dealţfel,
Brasul sugereazaă misţ caă ri de caă ţţaăraţ, de depaă sţ ire a unui obsţacol (alură comună începătorilor
puţin înstruiţi).
(*grafica Trenirovka na pluveţa, Liuţkanova, Mediţin I Sport, 1969, Sofia)
Asţ a cum se remarcaă din figura anţerioaraă , ţehnica de îînoţ Bras, ne referim a cea care esţe
asţaă zi accepţaţaă ca "ţehnicaă corecţaă ", esţe cea mai de ţimpuriu pracţicaţaă .
Papirusul pe care a fosţ reprodusaă aceasţaă veriţabilaă chinogramaă are o vechime de cca
5000 de ani sţ i indicaă inţeresul egipţenilor penţru pracţicarea îînoţului.
Brasul mai esţe evocaţ sţ i de isţoricul grec Tucidide (460-395 îî.e.n.) care descrie cum
îînoţau soldaţţii greci pe sub apaă (‘ca nişte broaşte’) penţru a aţaca porţul asediaţ al Siracuzei.
Toţusţ i, diferiţele imagini care evocaă pracţicarea îînoţului (ornamente pe amfore, monede, etc.) nu
aţing gradul de perfecţţiune (în reprezentare a tehnicii) pe care îîl remarcaă m îîn cazul egipţenilor,
probabil caă îîn culţura lor îînoţul se bucura de mare preţţuire.
Un momenţ imporţanţ penţru reprezenţarea acesţui procedeu esţe evocarea lui îîn prima
lucrare de îînoţ (1538) îîn care auţorul Nicolas Winnman, îîl apreciazaă ca cel mai "frumos sţ i
odihniţor" sţil îîn comparaţţie cu îînoţul pe o parţe, la fel de indicaţ penţru a îînoţa sţ i pe spaţe...
Odaţaă cu ţrecerea anilor Brasul se raă spîîndesţ ţe, mai ales îîn Anglia sţ i Germania unde, îîn
prima jumaă ţaţe a secolului XIX, se organizau compeţiţţii profesionisţe imporţanţe (cursa de 1
milă pe Tamisa, întreceri ale 'tăietorilor de sare' din Halle, etc.) la care se îînoţa Bras.
IÎn 1817 generalul prusac Ernesţ von Pfuell a pus la puncţ o ţehnologie de îînvaă ţţare a
misţ caă rilor de Bras pe uscaţ, îîn cazaă rmile soldaţţilor sub conducerea unui personal mai puţţin
calificaţ îîn îînvaă ţţarea îînoţului.
(*foto Sport. Unterrlicht, D.Kuhlmann, Muncken, 1973)
Cu ţoaţaă populariţaţea aţinsaă , la primele douaă ediţţii ale J.O. probele de Bras nu au figuraţ
îîn programul ţehnic de concurs, de abia îîn 1904 apare pe disţanţţa de 440 yarzi, iar din 1908
proba de 200 m, proba de 100 m fiind adopţaţaă desţul de ţîîrziu (1968).
9
Brasul anilor 1900, brasul clasic cum i se mai spune, avea o ţehnicaă simplaă , parcaă lipsiţaă
de subţiliţaă ţţile cu care sîînţem obisţ nuiţţi asţaă zi - capul mulţ ridicaţ la suprafaţţa apei, la fel umerii
sţ i îîn general corpul menţţinuţ mulţ spre verţicalaă , vaî slirile aveau un conţur larg, evidenţ puţţin
eficace dar foarţe sigure penţru îîncepaă ţori, misţ caă rile exacţe sţ i precise faă ceau ca îînoţaă ţorul saă
execuţe de cele mai mulţe ori, misţ caă rile, îîn mod mecanic.
IÎncepîînd din anul 1930, favorizaţţi de o serie de imprecizii ale regulamenţului, unii
brasisţ ţi îîncep saă readucaă braţţele îînainţe – laţeral, prin aer, fapţ care a condus la apariţţia
procedeului fluţure.
De fapţ, aceasţaă inovare a izvoraî ţ din inţeresul permanenţ al brasisţ ţilor de a cresţ ţe viţeza
de îînainţare la "cel mai lenţ procedeu de îînoţ", dar FINA, îîn 1935 a inţerzis aceasţaă soluţţie,
apaă raî nd / salvaî nd Brasul de la o deformare care l-ar fi compromis caţegoric. Acesţe
ţendinţţe au conţinuaţ, asţfel caă îîn perioada 1950-1957 au îîncepuţ saă aparaă brasisţ ţi care
concurau îînoţaî nd porţţiuni nefiresc de lungi sub apaă (vâslirea în acest caz este mai lungă şi deci
produce creşterea vitezei) dar "preţţul" plaă ţiţ de îînoţaă ţor era prea mare - îînoţaî nd îîn condiţţii
hipoxice organismul era suprasoliciţaţ.
Sesizaî nd acesţ lucru FINA a inţerzis brasisţ ţilor îînoţul sub apaă ( din 1957 a
fost permis doar executarea unui singur ciclu de vâslire sub apă, fără a respira, după start sau
înotarcere, obligând astfel înotătorul să menţină capul, sau o parte a acestuia la fiecare vâslire pe
suprafaţa apei).
IÎncorseţaţţi de cele mai mulţe prevederi, îîn comparaţţie cu alţe procedee, brasisţ ţii conţinuaă
saă inoveze ţehnica: penţru a caî sţ ţiga viţezaă corpul ţrebuia saă adopţe o poziţţie caî ţ mai apropiaţaă
de suprafaţţa apei iar penţru a reusţ i acesţ lucru, inovaţorii brasului au reorganizaţ coordonarea
braţţelor cu respiraţţia; asţfel , aţunci caî nd, îîn mod firesc braţţele ţerminaă vaî slirea sţ i ca o
consecinţţaă a acesţei vaî sliri corpul se ridicaă , a fosţ plasaţ sţ i momenţul inspiraţţiei.
Noua coordonare, a fosţ denumiţaă "Bras cu inspiraţţie îînţaî rziaţaă " sţ i a fosţ demonsţraţaă
din 1963 de japonezi (Osaki Yoshikiko) sţ i americani (Chesţer Jasţremski) cu care ţehnicaă au
ridicaţ radical ţempoul de îînoţ, au beneficiaţ de vaî sliri mai adaî nci iar ca o consecinţţaă au
modificaţ vaî slirea circularaă a picioarelor cu o misţ care elipţicaă , scurţaă explozivaă sţ i eficace.
Brasul "îînţîîrziaţ" a condus la realizarea unor performanţţe superioare dar permanenţ
expuse la descalificare prin ţendinţţa de a adopţa o poziţţie scufundaţaă a capului imediaţ dupaă
efecţuarea inspiraţţiei.
IÎnoţaî nd asţfel, mulţţi brasisţ ţi au îîncepuţ saă alcaă ţuiascaă suiţa misţ caă rilor aidoma cu cele
realizaţe la ondulaţţiile delfin, dar cerinţţa de a avea permanenţ capul pesţe nivelul apei îîmpiedica
realizarea acesţei misţ caă ri naţurale
Timp de cca 25 de ani brasisţ ţii s-au lupţaţ cu Comiţeţul ţehnic al FINA penţru a obţţine
permisiunea de a scufunda capul îîn apaă - din 1987 acesţ lucru a fosţ aprobaţ prin prevederea
–‘la fiecare ciclu de braţţe îînoţaă ţorul ţrebuie saă execuţe o respiraţţie’ - deci, indiferenţ caî ţ de adaî nc
inţraă /onduleazaă capul îîn apaă , dacaă el revine sus la fiecare respiraţţie îînoţaă ţorul nu esţe
sancţţionaţ.
( ondulaţia delfin este totuşi permisă ca o mişcare unică, singulară doar după start sau întoarceri,
conform cu ultimele precizări ale FINA).
10
(foto colecţie personala)

Brasisţa Crisţina Sţaă nescu, Dinamo 1966
1.3.1. BRAS SUB APĂ
Dupaă sţarţ sţ i îînţoarcere, regulamenţul oficial de concurs FINA permiţe ca îînoţaă ţorul saă
poaţaă execuţa un singur ciclu lung de misţ care, faă raă saă respire, coordonare ce diferaă de brasul
obisţ nuiţ prin fapţul caă misţ carea braţţelor esţe execuţaţaă cu o vaî slire prelungiţaă spre coapse, fapţ
care aduce acesţei faze un plus de viţezaă , randamenţ.
Brasul subacvaţic ar puţea fi consideraţ 'procedeu ţehnic' de concurs avîînd deci o
cooordonare diferiţaă de brasul clasic accepţaţ de regulamenţul FINA-FRN.
Folosind acesţe misţ caă ri sporţivul poaţe rezolva:
- o îînainţare pe sub apaă cel puţţin egalaă cu îînainţarea îîn bras clasic (de regulă se ating
viteze mai mari);
- un ţempo mai lung sţ i deci odihniţor necesar deci la fiecare îînţoarcere.
Coordonarea are îîn alcaă ţuirea sa 3 pauze de alunecare deci sţ i de odihnaă :
1/ cu corpul perfecţ îînţins (imediat după start sau după întoarcere) paî naă îîn momenţul caî nd,
evidenţ, se simţe o pierdere imporţanţaă a viţezei dupaă ţerminarea îîmpingerii îîn pereţe sau dupaă
consumarea elanului de sţarţ,
2/ dupaă care va fi îîniţţiaţaă o vaă slire lungaă cu braţţele penţru a spori iaraă sţ i viţeza de îînainţare sub
apaă - odaţaă ajunse laî ngaă sţ olduri îîncepe o nouaă pauzaă , paî naă caî nd, evidenţ se simţe o nouaă
pierdere de viţezaă ,
3/ dupaă care va îîncepe vaî slirea cu picioarele, la faza de pregaă ţire, palmele se pliazaă pe laî ngaă
piepţ iar îîn momenţul vaî slirii propriu-zise cu picioarele, vor depaă sţ i frunţea alunecaă nd spre
îînainţe.
In clipa caă nd capul 'sparge' suprafaţţa apei urmeazaă prima misţ care îîn coordonare clasicaă
(evident, şi prima respiraţie regulamentară).
11
(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)
Deci: Un ciclu de vaî slire Bras sub apaă , esţe permis numai dupaă sţarţ sau dupaă
îînţoareceri; remarcaţţi caă vaî slire braţţelor esţe amplaă , paî naă la sţ olduri, numai aţunci poaţe îîncepe
misţ carea cu picioarele; recenţ a fosţ permisaă compleţarea îînainţaă rii cu o singuraă ondulare
delfin....
[un ciclu compleţ de îînoţ Bras]
1.4. FLUTURE - DELFIN
Cel mai 'ţaî naã r' procedeu de îînoţ sporţiv, al paţrulea îîn ordinea cronologiei apariţţiei
procedeelor oficiale de concurs, are o 'isţorie' inţeresanţaã : prin anii1925-26, brasisţul german
Erich Rademacher, profiţaî nd de o omisiune a regulamenţului de ţehnicaă Bras din acea perioadaã ,
îînoţa ulţimii meţri din probaã efecţuaî nd faza de revenire a fiecaã rei vaî sliri pe un ţraseu siţuaţ
deasupra apei; siţuaţţia a generaţ cresţ ţerea numaã rului celor care procedau la fel (1933, Henry
12
Myers SUA), fapţ care punea îîn pericol 'brasul clasic', deoarece prin inovaţţia aminţiţaã viţeza de
îînoţ cresţ ţea.
Penţru acesţ moţiv îîn compeţiţţii au fosţ programaţe probe separaţe - Brasul clasic sţ i
ulţima inovaţţie, denumiţaã : 'fluţure-bras'...
Cel mai 'ţaî naă r' procedeu de îînoţ sporţiv - 'fluţure-bras', va fi recunoscuţ de FINA din
1927..., iar din ian.1953, apare recunoasţ ţerea oficialaă sţ i penţru ţehnica 'delfin' care folosesţ ţe
ingenios efecţul propulsiv daţ de combinarea ondulaţţiilor corpului (ţrunchi, picioare) îîn
coordonare cu misţ carea concomiţenţaă de vaî slire cu braţţele.
(*grafica American Swimming, ASCA 1991)
De la acea daţaă s-a permis îînregisţrarea de recorduri cu cele douaă modaliţaă ţţi (fluture cu
picioare bras sau
Fluture cu ondulaţii delfin), dar pracţica din bazine a daţ caî sţ ţig de cauzaă ondulaţţiilor delfin care
dau procedeului viţezaă mai mare sţ i o noţaă de impeţuoziţaţe cerţaă .
Dar - ţehnica 'delfin' a fosţ prezenţaţaă penţru prima daţaă îîn 1935 de caă ţre anţrenorul
David Armbrusţer care prin elevul saă u Jack Sieg (Univ. Iowa, SUA) a reusţ iţ performanţţa noţabilaă
de 1.00,2 pe 100 yd.
Despre noua ţehnicaă s-au faă cuţ precizaă ri oficiale (vezi articolul "The dolfin-breast Stroke",
Armbruster,Sieg -'Journal of Health and Physical Education, 1935 april 6:24), dar inovaţţia a raă mas
faă raă ecou.
Opinia publicaă , din acea vreme, a opţaţ penţru 'fluţure - bras', adicaă ţehnica de îînoţ
lansaţaă de germanul Erik Rademacker dupaă 1927, îîn plus curaî nd au îîncepuţ fraă maî nţaă rile
raă zboiului, asţ a caă aţunci caî nd maghiarii Tibor Acs sţ i Georgy Tumpek au demonsţraţ noua
ţehnicaă , prin 1951 ..., ţoaţaă lumea a crezuţ caă acesţ ţia erau descoperiţorii noii ţehnici ondulaţorii,
mai ales caă Tumpek, mai viguros sţ i mai ambiţţios, a reusţ iţ saă îînţreacaă recordurile mondiale
sţabiliţe de rusul Miniasţ kin la 100m fluţure-bras (1.05,8) ajungaî nd curaî nd la 1.02,00... Insaă
adevaă raţţii inovaţorii ai noii ţehnici sunţ americanii Jack Sieg sţ i anţrenorul acesţuia David
Armbrusţer, Sţ. Louis, USA., 1935 !
In 1953, cei doi îînoţaă ţori maghiari au evoluaţ la Buc. cu ocazia îînţrecerilor de îînoţ din
cadrul Fesţivalului Mondial al Tinereţului, ocazie care a prilejuiţ îînoţaă ţorilor nosţ ţri saă îînveţţe
noile misţ caă ri ( în acelaşi timp, a sosit la Buc. antrenorul vest-german Horst Hoffmann care învăţa
juniorii noştri aceleaşi mişcări).
În acesţe îîmprejuraă ri, la scurţ ţimp au apaă ruţ 'delfinisţ ţii' nosţ ţri (în ordinea apariţiei lor :
Al.Popescu , Mircea Olaru, Valy Medianu, Stefan Kroner ş.a.) dinţre care nu ţrebuie uiţaţe
performanţţele lui Sandu Popescu (*) (probabil cel mai talentat înotător român din toate
timpurile...) finalisţ la proba de 200 m la JO Melbourne, 1956 (2.28,9, locul VII).
13
(*foto colecţie personala Al. Popescu, Dinamo Buc.)
Tehnica delfin a condus recordul la 1oo m sub pragul celor 60 sec. îîn 1960 (Larry Larson,
SUA), apoi sub limiţa a douaă minuţe, îîn 1976 proba de 200 m (Pyţţel Roger, RDG); la feţe, prima
care reusţ esţ ţe saă îînoaţe 100 m sub 1 min. a fosţ Crisţine Knacke, RDG îîn 1977; recordul la 200 m
esţe îîncaă pesţe limiţa psihologicaă a celor 2 min.
Biomecanic analizaţe, ondulaţţiile delfin reprezinţaă de fapţ nisţ ţe simple pendulaă ri iniţţiaţe
prinţr-o succesiune de semi-roţaă ri ale sţ oldurilor îîn ax ţransversal (balans)
[Acesţ aspecţ redaă imporţanţţa ondulaţţiei la nivelul sţ oldurilor]
Coordonarea ce mai eficienţaă esţe regaă siţaă îîn formula 'douaă ondulaţţii la un ciclu de braţţe
sţ i o respiraţţie' dar coordonarea cea mai mare generaţoare de viţezaă esţe regaă siţaă îîn expresia 'o
respiraţţie la douaă vaî sliri cu braţţele sţ i (deci) cu paţru ondulaţţii'....
Dar, la fel ca sţ i la resţul de procedee ţehnice de concurs, eficienţţa ţehnicii delfin nu

-----------------
*[Sandu a reuşit o performaţă care-i conferea locul 3 (1.03,80), iar M. Olaru locul 6 (1.06,10), în
ierarhia mondială în 1954 la 100m delfin, vezi concursul Rostock, ex-RDG, ]
se daţoreazaă , îîn principal, ondulaţţiilor ci braţţelor; de-a lungul ţimpului au exisţaţ mulţţi îînoţaă ţori
de eliţaă care demonsţrau coordonaă ri ciudaţe, unii chiar faă raă misţ caă rile ondulaţorii despre care
vorbeam.
Fiind o misţ care naţuralaă , esţe mai mulţ ca sigur caă ondulaţţiile delfin au fosţ pracţicaţe,
cunoscuţe deci din cele mai vechi ţimpuri (aşa cum rezultă din desenele de pe unele obiecte
antice, unde înotătorul este redat în poziţie simetrică a picioarelor spre deosebire de alţii înotători,
redaţi cu acelaşi prilej, care sugerau bătăile alternative cu picioarele...).
14
Prima kinogramă a înotului Delfin redată în lucrarea lui Armbruster, 1942
(graficaă – Geţyimage, FINA – Aquţics world, Aprilie 2006)
----------------------
*[Înotătoarea noastră Pura Stela, pregătită excelent de regretatul Gicu Dimeca, înaintea JO.Seul
1988 avea poziţia a 2-a în topul mondial cu timpul de 2.o9,73, din păcate ea nu a rezistat psihic la
stressul ultimelor săptămâni de pregătire şi a înotat sub posibilităţi în finala olimpică, dar cu 10
ani înaintea ei Geta Cerbeanu cucerea medalia de argint la CE Juniori la 100m delfin.]

[kinograma unui ciclu de îînoţ Delfin din profil sţ i din plan fronţal]
1.5. INOTUL MIXT-INDIVIDUAL
Esţe o probaă care s-a impus odaţaă cu evoluarea meţodicii de pregaă ţire sţ i de îînvaă ţţarea a
celor 4 procedee de îînoţ.
15
Probele de mixţ-individual au apaă ruţ dupaă anii 1950 sţ i la fiecare olimpida organizaţorii
includeau sau reţrageau acesţe probe (200, 400, mai nou si 100 in bazin scurţ..).
Exisţaă o sţraţegie ţipicaă îîn probele de îînoţ mixţ-individual. Din ţimpul ţoţal planificaţ
sporţivul ar ţrebui saă respecţe urmaă ţoarele procenţaje proprii fiecaă rui procedeu:
- 22,5% pentru procedeul înot Delfin

- 25,7% pentru procedeul înot Spate
- 29,3% pentru procedeul înot Bras
- 22,5% pentru procedeul înot Craul
(aceasta este şi ordinea de parcurgere a celor 4 procedee).
Coţele procenţuale au fosţ comunicaţe de specialisţ ţii canadieni bine reprezenţaţţi îîn ţopul
mondial la aceasţaă probaă -procedeu....
Aţunci cand un anţrenor sau sporţiv doresţ ţe asţ evalua graficul de concurs el poaţe saă
ţţinaă conţ de acesţe valori procenţuale.
In probele de Mixţ-Individual fiecare procedeu esţe imporţanţ… dar Brasul pare cel mai
imporţanţ deoarece acolo o presţaţţie slabaă se soldeazaă cu mulţe secunde pierduţe ( Brasul fiind
cel mai lent procedeu iar brasiştii excelează la probele de Mixt-Individual.)
Esţe posibil, pe viiţor, penţru cresţ ţerea specţaculoziţaă ţţii, ca regulamenţul FINA saă
permiţaă ca fiecare sporţiv saă foloseascaă o sţraţegie personala îîn folosirea ordinii celor 4
procedee.., esţe o posibiliţaţe de a maă ri specţaculoziţaţea desfaă sţ uraă rii acesţei probe.
[Ordinea acţualaă a celor 4 procedee care compun proba de Mixţ-Individual]
2. POZIŢII FUNDAMENTALE
DE PLUTIRE ŞI ÎNAINTARE
[sub-capitol destinat celor....
care ştiu ’despica firul în patru ’ ..]
Fiinţţa umanaă , corpul uman aflaţ îîn sţare de imersie, scufundare îîn apaă (evident – cu
intenţia de a înota ...) ţrebuie saă ţţinaă conţ de urmaă ţoarele cerinţţe:
- Saă faciliţeze corpului un echilibru caî ţ mai sţabil, conforţabil penţru a puţea pluţi;
- Saă permiţaă conţinuiţaţea respiraţiei;
- Saă reusţ eascaă saă îînainţeze prin apaă caî ţ mai eficienţ (de dorit cu tehnica corectă a
procedeelor de înot sportiv);
16
Respecţarea acesţor cerinţţe are ca efecţ o îînţrepaă ţrundere naţuralaă îînţre nevoia de a
pluţi sţ i inţenţţia de a îînainţa (simţul apei) sţ i asisţaă m la o inţerdependenţţaă cerţaă – aţunci caî nd una
dinţre cele 3 cerinţţe esţe neglijaţaă îîn mod sigur caă sţ i resţul de cerinţţe vor avea de suferiţ.
Gresţ elile apar sţ i reusţ iţa, performanţţa se lasaă asţ ţepţaţaă .
Inoţul sporţiv beneficiazaă de 2 poziţţii fundamenţale (poziţia de plutire ventrală şi poziţia

dorsală). Acesţe poziţţii sunţ asemaă naă ţoare sţ i deci odaţaă ce una esţe îînsusţ iţaă ea poaţe faciliţa
ţransfer poziţiv penţru îînvaă ţţarea celeilalţe sţ i ulţerior a ţuţuror procedeelor de îînoţ sporţiv.
(*grafica din Plavanie, Makarenko, Fizkultura I Sport, Moskva, 1980)

[Principalele planuri la care se raportează poziţia înotătorului]
Dinţre cele 3 indicaţţii majore ale îînainţaă rii eficienţe prin apaă a sporţivului: tempoul -
’rar’, corpul -’bine scufundat’, vâsliri efectuate - ’adânc’ - cerinţţa de a pluţi sţ i îînainţa avaî nd
corpul caî ţ mai – ’scufundaţ’ – asiguraă corpului cea mai prielnicaă soluţţie de pierdere aparenţaă a
greuţaă ţţii (Arhimede) sţ i cea de prevenire, diminuare a curenţţilor frenaţori, ţurbionari (Bernoulli).
In acţiviţaţea de îînvaă ţţare sau de simplu agremenţ îîn apaă se poţ realiza infiniţe forme ale
acesţor poziţţii; apa usţ ureazaă adopţarea lor – dar – recomandaă rile noasţre raă maî n aceleasţ i –
’îînvaţţaă saă pluţesţ ţi adopţaî nd un echilibru lejer, relaxaţ, caî ţ mai sţabil sţ i durabil’.
Acesţe condiţţii se poţ realiza fie cu corpul perfecţ ghemuiţ (generic numim ’Ou de Paşti’)
cu care ne obisţ nuim despre ’misţerele pluţirii faă raă misţ caă ri’, fie cu corpul perfecţ îînţins (’Pluta’)
care va consţiţui primul pas îîn formarea ’simţţului apei’ îîn scopul îînvaă ţţaării pluţirii sţ i îînainţaă rii
comode, eficienţe.
Indiferenţ de poziţţia exersaţaă sau de modul cum dorim saă îînainţaă m, ţrebuie saă conţrolaă m
permanenţ sţarea, jocul ’întindere+relaxare’= supleţe,
cu care ne vom permiţe aţaî ţ adopţarea unei poziţţii sţabile (o ţinută întinsă cât mai mult
apropiată de orizontala apei) dar sţ i o fermiţaţe a ţonusului muscular care va da corpului forma
adecvaţaă de peneţrare, îînainţare prin apaă (punerea în valoare a lungimii corpului fiecăruia ştiind
că aceasta este dimensiunea care va ajuta înaintarea – vezi Nr. Froude-Reynolds).
(*grafica Swimming manual, FINA TSC; 1988, Seul)
[pluţa – venţralaă / dorsalaă ....]

17
(*grafica INOT ,annual. M.Olaru, ed EST 1982)

[ 0u de Pasţ ţi ....]
03. POZIŢIA ÎNTINS - VENTRAL

Esţe comunaă la 3 procedee – Craul, Bras, Fluţure-Delfin. Asiguraă respecţarea unor
cerinţţe hidrodinamice imporţanţe :
- scaă derea rezisţenţţei fronţale opusaă de apaă la îînainţarea corpului (vezi Nr. Froude-
Reynolds, hidrodinamica),
- diminuarea curenţţilor ţurbionari care poţ declansţ a ’aspiraţţia negaţivaă ’ frenaţoare, la
ţrecerea apei pe laî ngaă corpul care îînainţeazaă ( vezi Legea lui Bernoulli),
- conţribuie la ’pierderea greuţaă ţţii’ prin alinierea corpului la suprafaţţa apei (vezi Legea lui
Arhimede-hidrostatică).
Uzual poziţţia esţe denumiţaă – ’pluţa pe piepţ’ sţ i poaţe fi conţrolaţaă :
- dacaă corpul esţe perfecţ îînţins sţ i adopţaă poziţţie sţricţ liniaraă , aliniaţaă suprafeţţei apei,
avaî nd musculaţura sţ i arţiculaţţiile mobilizaţe spre ’linia medianaă ’ ( o linie virtuală, care împarte
lungimea corpului în 2 jumătăţi egale şi simetrice),
- dacaă palmele sunţ mobilizaţe îînţins, apropiaţe-lipiţe una de cealalţaă (chiar suprapuse…),
coaţele ţind a realiza o deschidere de 180 grade a braţţelor perfecţ îînţinse, umerii sunţ addusţ i,
alipiţţi de circumferinţţa capului (lângă urechi);
- dacaă scapula esţe mobilizaţaă îîn basculaă anţerioaraă penţru apropierea de linia medianaă
virţualaă aminţiţaă ,
- dacaă capul esţe scufundaţ (66-75%...) cu baă rbia addusaă spre piepţ penţru a permiţe, prin
mobiliţaţea umerilor alipirea acesţora imediaţ îîn spaţele urechilor,
- dacaă sţ oldurile sunţ menţţinuţe usţ or lordozaţ, poziţţie care eviţaă , parţţial, formarea
curenţţilor ţurbionari frenaţori, la ţrecerea apei pe laî ngaă ţorace.
- dacaă picioarele îînţinse, adopţaă o roţaţţie inţernaă medie îîncepîînd de la arţiculaţţia
sţ oldurilor, a genunchilor sţ i gleznei,
- dacaă labele sunţ îîn accenţuaţaă flexie planţaraă , îînţinse sţ i cu vaî rfurile (sţ piţţurile) adduse
paî naă la aţingerea degeţelor – compleţaţ - de depaă rţarea caă lcaî ilor.
Gresţ eli îîn realizarea ’pluţei venţrale’
[Indoirea coatelor - creşterea rezistenţei frontale / Nr. Froude-Reynolds]

18
[Ridicarea capului - facilitarea apariţiei curenţilor frenatori / Principiul Bernoulli]
[Indoirea picioarelor - pierderea, scăderea lungimii corpului]
[Mişcări care forţează rezistenţa apei - diminuarea vitezei prin mişcări improprii înaintării]
[ Scufundarea membrelor - deteriorarea echilibrului de plutire şi înaintare – Legea lui Arhimede]


[în final: poziţia corectă de plutire ventrală – element important al înaintării reuşite !]
Abaţerile de la acesţe repere conduc :

- la pierderea viţezei de îînainţare (prin creşterea rezistenţii frontale),
- la pierderea ’lungimii’ opţime a corpului dispus saă realizeze cresţ ţerea viţezei (Nr.
Froude-Reynolds /’lungimea fuge’...),
- la cresţ ţerea greuţaă ţţii corpului, asţfel, aflaţ îîn imersie insuficienţaă ,
- la deformarea simeţriei misţ caă rilor ciclice (defecte de tehnică),
- la un ţonus îîncordaţ al musculaţurii (oboseală crescută),
- îîn final, conţribuie la pierderea eficienţţei de îînainţare îîn apaă .
3. POZIŢIA ÎNTINS – DORSAL
Esţe proprie doar ţehnicii de îînoţ pe Spaţe. Asiguraă respecţarea cerinţţelor hidrodinamice
imporţanţe, îînţaî lniţe sţ i anţerior :
- scaă derea rezisţenţţei fronţale opusaă de apaă la îînainţarea corpului (vezi Nr. Froude-
Reynolds),
- diminuarea curenţţilor ţurbionari care poţ declansţ a ’aspiraţţia negaţivaă ’ frenaţoare, la
ţrecerea apei pe laî ngaă corpul care îînainţeazaă ( vezi Principiul Bernoulli),
- conţribuie la ’pierderea greuţaă ţţii’ prin alinierea corpului la suprafaţţa apei (vezi
Principiul lui Arhimede).
19
Uzual poziţţia esţe denumiţaă – ’pluţa pe spaţe’ sţ i poaţe fi conţrolaţaă :

- dacaă corpul esţe perfecţ îînţins sţ i adopţaă poziţţie sţricţ liniaraă , aliniaţaă suprafeţţei apei,
avaî nd musculaţura sţ i arţiculaţţiile mobilizaţe spre ’linia medianaă ’ ( o linie virtuală, care împarte
lungimea corpului în 2 jumătăţi egale şi simetrice),
- dacaă palmele sunţ mobilizaţe îînţins, apropiaţe-lipiţe una de cealalţaă , coaţele ţind a
realiza o deschidere de 180o a braţţelor perfecţ îînţinse: dacaă umerii sunţ addusţ i, alipiţţi de
circumferinţţa capului;
- dacaă scapula esţe mobilizaţaă îîn basculaă anţerioaraă penţru apropierea lor de linia medianaă
virţualaă aminţiţaă ,
- dacaă capul esţe scufundaţ (50-66%...) îînclinaţ , cu baă rbia addusaă spre piepţ, avaî nd
urechile sub nivelul apei (!) penţru a permiţe, prin mobiliţaţea umerilor alipirea acesţora
imediaţ îîn spaţele urechilor,
- dacaă sţ oldurile sunţ menţţinuţe lordozaţ, poziţţie care eviţaă , mai mulţ ca la celelalţe
procedee, formarea curenţţilor ţurbionari frenaţori,
- dacaă picioarele îînţinse, adopţaă o roţaţţie inţernaă medie îîncepîînd de la arţiculaţţia
sţ oldurilor, a genunchilor sţ i gleznei, labele îîn accenţuaţaă flexie planţaraă , îînţinse sţ i cu vaî rfurile
(sţ piţţurile) adduse paî naă la aţingerea degeţelor – compensaţ- de depaă rţarea caă lcaî ilor.
Abaţerile de la acesţe repere conduc :
- la pierderea viţezei de îînainţare (prin creşterea Rezisteţei frontale),
- la diminuarea ’lungimii’ opţime a corpului dispus saă realizeze cresţ ţerea viţezei (Nr.
Froude-Reynolds /’lungimea fuge’...),
- la cresţ ţerea Greuţaă ţţii corpului aflaţ, asţfel, îîn imersie insuficienţaă ,
- la deformarea Simeţriei misţ caă rilor ciclice (defecte de tehnică),
- la un Tonus îîncordaţ al musculaţurii (obosealaă crescuţaă ),
- îîn final, conţribuie la pierderea eficienţţei de îînainţare îîn apaă .
20
[[[]
[La început plutirea dorsală poate începe şi cu braţele ţinute lângă şolduri]
[pluta pe spate, întinsă]
[Pluta pe spate]
[scufundarea capului periclitează continuitatea respiraţiei]
[scufundarea picioarelor determină creşterea Rezistenţei frontale a apei]

5. MISCARI CICLICE DE INAINTARE (cu braţele, cu picioarele...)
Inoţul, îînainţarea corpului care adopţaă o poziţţie corecţaă , esţe realizaţaă opţim prin suiţe
de misţ caă ri ciclice, riţmice, cadenţţaţe, simeţrice, efecţuaţe, îîn principal cu membrele (picioare,
braţţe - doar la delfin sţ i cu ajuţorul ondulaţţiilor ţrunchiului, capului). In funcţţie de procedeul
execuţaţ, acesţe misţ caă ri poţ fi: alţernaţive (Crawl, Spate) sau concomiţenţe, simulţane (Bras,
Delfin).
La acesţe misţ caă ri se vor alinia, coordona sţ i cele desţinaţe efecţuaă rii acţului respiraţor (la
Crawl – o mişcare asimetrică, care poate complica însuşirea corectă a coordonării globale, la Bras
si Delfin o mişcare facilă, în planul frontal al înaintării iar la procedeul Spate, cea mai simplă
modalitate de a respira dar care şi ea are un anume ritm al inspiraţiei - expiraţiei).
21
Indiferenţ de procedeu, fiecaă rei misţ caă ri ciclice de propulsie i se poţ descrie ţeoreţic,
biomecanic, 2 faze disţincţe:
faza activă – care asiguraă efecţul propulsiv sţ i

faza pasivă – de reîînţregire a ciclului;
IÎn mod obligaţoriu îînţre acesţe douaă faze ţrebuie saă exisţe o ’pauzaă de alunecare’ care
conţribuie la ţransmiţerea energiei cineţice folosiţaă la îînţregirea ciclului (faza pasivă de revenire
are, de regulă, sens opus direcţiei de înaintare ...) + ţransformarea acesţeia îînţr-un ’ momenţ de
sprijin’ al viiţoarei vaî sliri ( al fazei active).
La misţ caă rile braţţelor pauza de alunecare esţe deci necesaraă sţ i ’obligaţorie’ indiferenţ caî ţ
de micaă , scurţaă ar fi ea; îîn caz conţrar misţ caă rile de vor ţransforma îînţr-un ’meci de box cu apa’
iar apa se va ’raă zbuna’ opunaî ndu-sţ i densiţaţea, sporind rezisţenţţa fronţalaă ( este ştiut că
dublarea vitezei de efectuare a vâslirilor cu braţele duce la împătrirea rezistenţei apei şi deci
numai cu chibzuinţă şi, mai ales, mişcare corectă se va putea evita această inerentă ’împotrivire’ a
apei ..).
Acesţe precizaă ri (cele legate de faze şi pauza) vor avea un sens usţ or diferiţ caî nd vom
descrie misţ caă rile de picioare la Crawl, Spaţe si chiar la Delfin ( la Bras – Nu ! la Bras există 2
momente cheie care se rezolvă prin scurte pauze de alunecare sau de pregătire a vâslirii ), desigur
îîn compania unor execuţţii perfecţe caracţerisţice îînoţaă ţorilor sporţivi.... !
[începerea fazei active – vâslirea [sus] + a fazei pasive - revenirea + alunecarea [jos])
6. VASLIRI EFECTUATE CU BRATELE
Fiecaă rui procedeu de îînoţ sporţiv, din cele 4 care sunţ definiţe de Regulamenţul FINA
(Delfin, Spate, Bras, Crawl – asta este şi ordinea de parcurs în probele de Mixt-Individual ....), îîi
revine efecţuarea unor misţ caă ri de braţţe care, aparenţ, sunţ diferiţe. In fond, dpdv biomecanic
fiecare ciclu de misţ care de braţţe esţe asţfel îînţţeles (conform schemei anterior enunţate): faza
acţivaă – vaî slirea, faza pasivaă – revenirea braţţului penţru reîînceperea viţoarei misţ caă ri + acea
nelipsiţaă pauzaă de alunecare.
Celebrul specialisţ american Dr. J. Counsilman (1974, ’Science of Swimming’) a descris
misţ caă rile de braţţe (prin analize minuţioase pe simulatoare computerizate) ca varianţe ale
misţ caă rii elicoidale, adicaă misţ caă ri asemaă naă ţoare cu cele efecţuaţe de palele unei elici de avion sau
vapor.
Caracţerisţica principalaă a misţ caă rii propulsive a elicei esţe cea de ’apucare’ a aerului, a
apei pe direcţţii, disţanţţe SCURTE + cu VOLUME caî ţ mai mari.... , caî nd fiecare palaă preseazaă
mediul spre îînapoi !
De regulaă se poaţe remarca caă fiecare vaî slire, indiferenţ de procedeu, esţe aparenţ
iniţţiaţaă prin conducerea apei pe o direcţţie liniaraă , paralelaă cu axul lung al corpului ( mişcare
22
asemănătoare celei efectuate de o şenilă de tractor / mişcare catherpilară) – îîn realiţaţe fiecare
vaî slire realizeazaă o misţ care sinusoidalaă , de perpeţuaă caă uţare, apucare a apei.
La orice vaî slire prima fazaă esţe condusaă laţeral direcţţiei de îînoţ ( apăsarea, prinderea),
urmaţaă de conducerea apei spre linia medianaă ( tracţiunea) sţ i îîncheiaţaă cu o îîmpingere a apei,
de daţa asţa pe o direcţţie paralelaă cu linia medianaă (împingerea accelerată, biciuită chiar).
Acesţe 3 faze ale vaî slirii, aţenţ analizaţe (descompuse), se aseamaă naă cu acţţiunea elicei:
fiecare secvenţţaă are un pasaj scurţ + îîncearcaă saă prindaă volume caî ţ mai mari de apaă aflaţe îîn
relaţivaă nemisţ care.
Saă îîncercaă m a ne imagina cum ar puţea zbura un avion sau pluţi un vas doţaţ cu
mecanisme care ar efecţua misţ carea sţ enilei...? Esţe cerţ caă acel obiecţ nu va zbura, niciodaţaă iar
vaporul va îînainţa greoi. O alţaă varianţaă , a fosţ cea a mecanismului care propulsa vaporul cu
zbaţuri (sec. XIX)-formulaă de randamenţ scaă zuţ.
(*grafica din Science of swimming, J.Consilman, Bloomington,1977)
In concluzie: misţ carea de vaî slire cu braţţele seamaă naă cu cea a elicei sţ i ar ţrebui saă ne
imaginaă m cu usţ urinţţaă caă de fapţ braţţul, palma se ’îînfing’ îîn apaă oferind corpului un puncţ de
sprijin prin care acesţa se va ’ţaî raî ’ spre îînainţe (vezi cap. V, pârghii de gradul III)
Şi palmele trebuie corect poziţionate în timpul vâslirilor...!
[ corecţ] [ gresţ iţ]
06.1. Braţe Craul

23
Reprezinţaă o succesiune de misţ caă ri ciclice alţernaţive (când un braţ vâsleşte – celălalt
efectuaeză revenirea+alunecarea). Vaî slirea îîncepe din poziţţia cu braţţul perfecţ îînţins spre
direcţţia de îînainţare (!), avaî nd palma, degeţele aproape suprapuse pe linia medianaă imaginaraă
(1), coţul ridicaţ prinţr-o usţ oaraă roţare medianaă inţernaă a braţţului îîn arţiculaţţia humerusului pe
scapulaă (2), cu umaă rul mobilizaţ îîn basculaă superioaraă , deci mulţ apropiaţ de circumferinţţa
capului (3).
Vaî slirea esţe o ţraecţorie sinusoidalaă , îîncepe prin apaă sarea apei spre laţeral (a), apoi
ţracţţiunea cu apropierea de linia medianaă (chiar cu direcţia punctului care indică centrul de
greutate a corpului, adică ombilicul)(b) sţ i se ţerminaă prin apaă sare acceleraţ-biciuiţaă paî naă la sţ old,
adicaă paî naă aproape de exţensia finalaă a braţţului(c)
[Vâslirea: apăsare, tracţiune, împingere ...]
Revenirea comporţaă sţ i ea 3 faze: scoaţerea palmei din apaă prin ridicarea coţului
(seamănă mult cu scoaterea mâinii din buzunarul de la spatele pantalonului ...) sţ i conducerea
braţţului asţfel îîndoiţ pesţe arţiculaţţia umaă rului (control – un triunghi facut din palma+antebraţ –
cot +humerus, având scapula mult mobilizată pentru a permite trecerea palmei peste suprafaţa
apei ..., un amănunt foarte important !!!)(d), apoi, conducerea palmei, braţţului spre îînainţe, pe
direcţţia de îînainţare ( o mişcare ajutată de relaxare şi acţiunea gravitaţiei) (e) iar îîn final apare –
nelipsiţa sţ i necesara - pauza de alunecare (f).
O reprezenţare corecţaă a acesţei poziţţii caracţerisţice procedeului craul esţe reusţ iţaă de
expresia ’bumerang’ – coţul , ridicare sa, conduce braţţul pesţe apaă sţ i pe deasupra umaă rului
(care şi el, la rândul său este antrenat într-o mişcare de ridicare permisă celor cu mobilitate
crescută în articulaţia scapulo-humerală ..., mobilitate specifică înotătorilor de performanţă).
Asocierea cu forma bumerangului provine din pracţica îînoţaă ţorilor ausţralieni;
ţriunghiul ’umaă r-coţ-palmaă ’ se poaţe remarca sţ i la foţo ’respiraţia corecţaă ’.
24
[Ridică coatele...!]
Dacaă la faza de revenire am descris rolul coţului ca fiind unul imporţanţ, un reper usţ or
de urmaă riţ eţc., la faza de vaî slire ’ coţul’ îîsţi are, la fel, un rol imporţanţ.
De felul cum va fi el poziţţionaţ, menţţinuţ îîn ţimpul vaî slirii va rezulţa dacaă îînoţaă ţorul are
’pala elicei’ mai lungaă sau mai scurţaă , îîn aceasţaă a doua iposţazaă – ineficienţaă .
[Iată cum ’cotul jos’, corpul contursionat conduc la alte categorii de greşeli care fac ca mişcarea
braţe craul să devină ineficientă.]
[du, ţine - cotul înainte ...!]

Penţru a face ca braţţul saă apuce apa de caî ţ mai deparţe posibil (vezi rolul pauzei de
alunecare...) indicaţţia cea mai corecţaă rezulţaă din expresia ’ Coţul sus’ sau chiar ’Coţul îînainţe’,
asţ a cum rezulţaă din ilusţraţţiile anexaţe
25
A laă sa coţul jos, fie deţerminaţ de o misţ care de respiraţţie defecţoasaă fie de o schimbare
nedoriţaă a poziţţiei de alunecare a corpului esţe consideraţaă o gresţ ealaă majoraă , inaccepţabilaă îîn
misţ caă rile de crawl, mai ales la îîncepaă ţori care riscaă saă raă maî naă cu acesţ defecţ...
Coţul jos poaţe avea ca origine o diminuarea a aporţului miscaă rilor picioarelor fapţ care
induce reflex nevoia de a caă uţa noi puncţe de sprijin pe apaă cu braţţele, sprijin necesar acum îîn
primul raî nd susţţinerii momenţului de pluţire sţ i mai puţţin momenţului de îînainţare; asţfel -
îînoţaă ţorul nosţru va îîncerca sa se ’agaţţe’, saă se ’caţţere’ pe apaă îîn loc saă ’paţineze’ / alunece pe
ea ....
Gresţ iţ
Corecţ
O alţaă gresţ ealaă frecvenţ îînţaî lniţaă la îîncepaă ţori esţe ’ţaî raî rea’ picioarelor poziţţionaţe spre
adaî ncimea apei, fapţ care se reflecţaă , repercuţeazaă asupra efecţului îînainţaă rii realizaţ de
misţ carea corecţaă a braţţelor
Cheia succesului, a reusţ iţei îîn obţţinerea unei îînainţaă ri eficienţe cu ajuţorul misţ caă rilor de
braţţe esţe sincronizarea momenţului de ’îîmpingerea biciuiţaă ’ a apei (finalul vâslirii) legaţ de
ţerminare a revenirii (finalul alunecat ale revenirii ...). Aici esţe imporţanţ ca elevul saă inţroducaă
îîn repeţarea ciclurilor de vaslire cu braţţele un riţm opţim de misţ care generaţor de îînainţare
evidenţaă .
Mecanismul actului respirator:
De la bun îîncepuţ ţrebuie spus ca acţul respiraţor se efecţueazaă aţaî ţ pe guraă (în
principal) caî ţ sţ i pe nas (jetul de aer expirat ar avea tocmai sarcina de a evacua apa ajunsă în
traectul respirator...)
Sunţ de remarcaţ 3 faze, fiecare cu un seţ de indicaţţii diferiţe:
INSPIRATIA + APNEEA + EXPIRATIA.
Inspiraţia - la Craul are ca puncţe de reper (începerea mişcării de întoarcere a capului)
ulţima parţea a vaî slirii a palmei (împingerea biciuită) paî naă la ţerminarea primei paă rţţi a revenirii
braţţului (trecerea peste umăr). Momenţul prielnic ales esţe propriu fiecaă rui îînoţaă ţor sţ i
definesţ ţe ’sţilul’ acesţuia... Se execuţaă prinţr-o îînţoarcere laţeralaă a capului cu baă rbia spre
piepţ+ o jumaă ţaţea din obraz îîn apaă +gura cu buzele aduse spre imediaţa vecinaă ţaţe a apei de
unde se poaţe inspira cu usţ urinţţaă !
26
Momenţul esţe de scurţaă duraţaă , parcaă privind locul pe unde ţrece braţţul, sţ i chiar sţ i
penţru acesţ moţiv recomandarea generalaă
’nu ţe laă comi saă ţragi mulţ aer ...’ esţe perfecţ valabilaă .
Aceasţaă raă sucire a capului esţe singura misţ care asimeţricaă din ţehnica de îînoţ sporţiv sţ i
ea nu ţrebuie saă genereze modificaă ri majore îîn poziţţia corpului, îîn sensul direcţţiei de îînoţ sau a
riţmului, a cicliciţaă ţţii misţ caă rilor.
Dacaă execuţanţul îînţoarce prea mulţ capul va deţermina o raă sţurnare, pe o parţe, a
corpului;
Dacaă execuţanţul ridicaă prea mulţ capul penţru a puţea inspira lejer – se va deţeriora
poziţţia orizonţalaă a corpului, picioarele se vor afunda sţ i rezisţenţţa de îînainţare va cresţ ţe,
Daca execuţanţul va inspira mulţ aer (considerndu-l imperios necesar....) îîn faza
urmaă ţoare , de expiraţţie se vor ivi dificulţaă ţţi de expulzare care repeţaţe la 3-4 cicluri vor
deţermina o formaă de sufocarea sţ i deci – oboseala premaţuraă .
[două maniere corecte dar diferite de a efectua inspiraţia:la un începător talentat (sus) şi la elită
(jos) ]
Apneea – esţe consecuţivaă acţului de a ispira; esţe o fazaă normalaă care permiţe sporirea
relaţivaă a presiunii aerului(oxigen) penţru a faciliţa reusţ iţa unui schimb suficienţ la nivelul
ţerminal al plaă maî nilor. Apneea nu ţrebuie saă dureze prea mulţ – ea se va considera ţerminaţaă
aţunci cîînd aerul adus îîn incinţa plaă maî nilor îîsţi manifesţaă , caî ţ de caî ţ, efecţul de maă rire a
porţanţţei, a floţabiliţaă ţţii, apoi aerul va fi expiraţ.
Expiraţia – reprezinţaă ’cheia’ succesului îîn pracţicarea îînoţului !

Efecţuarea ei îîn ţermenii de mai jos va asigura condiţţia majoraă a expresiei :
’înotul = arta de a respira’.
Obiecţivul principal a unei bune expiraţţii esţe ca aerul expulzaţ saă fie, canţiţaţiv, egal cu
aerul inspiraţ. Orice abaţere de la aceasţaă regulaă de aur va conduce imediaţ la disconforţ
respiraţor sţ i la alţerarea presţaţţiilor.
Poaţe caă aţţi remarcaţ , la marile compeţiţţii, mulţţi dinţre caî sţ ţigaă ţori, ţerminaă eforţul faă raă a
manifesţaă nici o urmaă de disconforţ respiraţor (nimeni nu gâfăie ...); acesţ lucru esţe, mai mulţ ca
sigur, cel mai imporţanţ lucru din evoluţţia ce abia s-a îîncheiaţ : echilibrul dinţre inspiraţţie sţ i
expiraţţie esţe aţaî ţ de perfecţ îîncaî ţ îînoţaă ţorul, care a reusţ i chiar un record.., nu pare deloc obosiţ
– îîn orice caz nu manifesţaă nici o urmaă de obosealaă mecanicaă (sufocare) aţaî ţ de des îînţaî lniţaă la
majoriţaţea îîncepaă ţorilor.
06.2. Braţe Spate

27
Reprezinţaă o succesiune de misţ caă ri ciclice alţernaţive (caî nd un braţţ vaî slesţ ţe – celaă lalţ
efecţuaezaă revenirea).
Vaî slirea îîncepe din poziţţia cu braţţul perfecţ îînţins spre direcţţia de îînainţare (!), avaî nd
palma, degeţele aproape suprapuse pe linia medianaă imaginaraă , poziţţie redaţaă de expresia ’ la
ora 11 sau la ora 13’ / cei cu bunaă mobiliţaţe a umerilor chiar la ’ora 12’.... (1), braţţul esţe
menţţinuţ îînţins prinţr-o usţ oaraă roţare medianaă inţernaă a braţţului îîn arţiculaţţia humerusului pe
scapulaă , asţfel ca palma saă ajungaă îîn poziţţie de pronaţţie maximaă , expresia ’ca un capac’ pe apaă
(2), cu umaă rul mobilizaţ îîn basculaă superioaraă , mulţ apropiaţ de circumferinţţa capului, expresia
’îîn spaţele urechii’ (3).
Vaî slirea esţe o ţraecţorie sinusoidalaă , îîncepe prin apaă sarea apei spre laţeral avaî nd braţţul
îînţins (a), apoi ţracţţiunea apei pe un ţraseu paralel cu linia medianaă a corpului (tracţiune ’în
val’) ţraseu care nu poaţe fi efecţuaţ cu braţţul îînţins ci cu braţţul îîndoiţ prin scufundarea evidenţaă
a coţului, paî naă la depaă sţ irea puncţului care indicaă cenţru de greuţaţe a corpului, ombilicul (b)
dupaă care braţţul, prinţr-o exţensie energicaă sţ i cu ajuţorul palmei+anţebraţţului biciuesţ ţe apa
paî naă la îînţinderea compleţaă , caî nd palma propulseazaă apa chiar sub sţ ezuţaă adicaă paî naă la
exţensia finalaă a braţţului (c).
Revenirea comporţaă sţ i ea 3 faze: scoaţerea braţţului îînţins din apaă prin ridicarea
umaă rului sţ i usţ oaraă roţare medianaă inţernaă a braţţului, a coţului , sţ i conducerea braţţului bine
îînţins pesţe arţiculaţţia umaă rului (control – o ’lumănare verticală ...) avaî nd scapula mulţ
mobilizaţaă penţru a ţrece braţţul asţfel îînţins pesţe suprafaţţa apei ..., un amaă nunţ foarţe
imporţanţ !!!)(d), apoi, conducerea braţţului spre îînainţe, pesţe umaă r, pe direcţţia de îînainţare, o
misţ care ajuţaţaă de relaxare sţ i acţţiunea graviţaţţiei (e) iar îîn final apare – nelipsiţa sţ i necesara -
pauza de alunecare(f).
Penţru o mai corecţaă dirijare a inţaă rii braţţului îîn apaă se folosesţ ţe expresia ’du braţţul la
ora 11 sau la ora 13...’ iar penţru cei cu o mobiliţaţe ridicaţaă a umerilor ’ora’ va fi chiar ora
12,00 ....
28
(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988;*foto FINA Aquatics world, AFPgetty images)
Inţrarea îîn apaă a braţţului la ’ora 12,00’
06.3. Braţe Delfin,
Reprezinţaă o succesiune de misţ caă ri ciclice simulţane, concomiţenţe (ambele braţe

efectuează o mişcare simetrică având ca reper linia mediană a corpului).
Vaî slirea îîncepe din poziţţia cu braţţele perfecţ îînţinse spre direcţţia de îînainţare (!), avaî nd
palmele, degeţele aproape suprapuse pe linia medianaă imaginaraă (1), coaţele ridicaţe prinţr-o
usţ oaraă roţare medianaă inţernaă a fiecaă rui braţţ îîn arţiculaţţia humerusului pe scapulaă (2), cu
umerii mobilizaţţi îîn basculaă superioaraă , mulţ apropiaţţi de circumferinţţa capului (3).
29

[conturul vâslirii se aseamănă cu gaura cheii]
Vaî slirea esţe o ţraecţorie sinusoidalaă , îîncepe prin apaă sarea apei spre laţeral (a), apoi
ţracţţiunea cu apropierea de linia medianaă (chiar cu direcţia punctului care ar indica centrul de
greutate a corpului)(b) sţ i se ţerminaă prin apaă sare acceleraţ-biciuiţaă paî naă la sţ old, adicaă paî naă
aproape de exţensia finalaă a braţţelor (c).
[vâslirea: după apăsare+tracţiune urmează - împingere]

Revenirea comporţaă sţ i ea 3 faze: scoaţerea palmelor din apaă prin ridicarea coaţelor
(aseamănare cu gestul de scoaterea a mâinii din buzunarul de la spatele pantalonului ... ) sţ i
conducerea braţţelor asţfel îîndoiţe pesţe arţiculaţţia umerilor (control – un triunghi larg facut din
palma+antebraţ – cot +humerus, având scapula mult mobilizată pentru a permite trecerea palmei
peste suprafaţa apei ..., un amănunt foarte important !!!)(d), apoi, conducerea braţţelori spre
îînainţe, pe direcţţia de îînainţare, o misţ care ajuţaţaă de relaxare, acţţiunea graviţaţţiei sţ i
manifesţarea ondulaţţiei ţrunchiului (e) iar îîn final apare – nelipsiţa sţ i necesara - pauza de
alunecare (f).
Dacaă la faza de revenire am descris rolul coţului ca fiind unul imporţanţ, un reper usţ or
de urmaă riţ eţc., la faza de vaî slire ’ coţul’ îîsţi are, la fel, un rol imporţanţ. De lucrul cum va fi el
poziţţionaţ, menţţinuţ îîn ţimpul vaî slirii va rezulţa dacaă îînoţaă ţorul are ’pala elicei’ mai lungaă sau
mai scurţaă , îîn aceasţaă a doua iposţazaă – ineficineţaă .
30
Penţru a face ca braţţul saă apuce apa de caî ţ mai deparţe posibil (vezi rolul pauzei de
alunecare...) indicaţţia cea mai corecţaă rezulţaă din expresia ’ Coaţele sus’ sau chiar ’Coaţele
îînainţe’, asţ a cum rezulţaă din ilusţraţţiile anexaţe
A laă sa coţul jos, fie deţerminaţ de o misţ care de respiraţţie defecţoasaă fie de o schimbare
nedoriţaă a poziţţii de alunecare a corpului, esţe consideraţaă o gresţ ealaă majoraă , inaccepţabilaă îîn
misţ caă rile de îînoţ fluţure/delfin, la fel ca la crawl, mai ales la îîncepaă ţori
Coţul jos poaţe avea ca origine o diminuarea a aporţului miscaă rilor picioarelor fapţ care
induce reflex nevoia de a caă uţa noi puncţe de sprijin pe apaă , sprijin necesar îîn primul raî nd
susţţinerii momenţului de pluţire sţ i mai puţţin imporţanţ, acum, momenţul de îînainţare;
ea ....
O alţaă gresţ ealaă frecvenţ îînţaî lniţaă la îîncepaă ţori esţe ’ţaî raî rea’ picioarelor poziţţionaţe spre
adaî ncimea apei, fapţ care se repercuţeazaă asupra efecţului îînainţaă rii realizaţ de misţ carea
corecţaă a braţţelor
braţţe esţe sincronizarea momenţului de ’îîmpingere’ a apei (finalul vâslirii) legaţ de momenţul
inspiraţţiei (adică a ridicării capului din apă spre înainte). Aici esţe imporţanţ ca elevul saă
inţroducaă îîn repeţarea ciclurilor de vaslire cu braţţele a unui riţm opţim, care poaţe fi obţţinuţ
31
sţ i/sau prin scurţarea lungimii vaî slirii – acesţe ţaţonaă ri se vor sţabiliza aţunci caî nd elevul devine
sţaă paî n pe misţ care.

ca sţ i la Craul - sunţ de remarcaţ 3 faze, fiecare cu un seţ de indicaţţii diferiţe:
INSPIRATIA + APNEEA + EXPIRATIA.
Inspiraţia- la fluţure (ca sţ i la craul...) îînceperea inspiraţţiei are ca puncţe de reper ulţima
parţea a vaî slirii (împingerea biciuită) paî naă la ţerminarea primei paă rţţi a revenirii braţţului
(înaintea trecerii peste umeri). Momenţul prielnic ales esţe propriu fiecaă rui îînoţaă ţor sţ i definesţ ţe
’sţilul’ acesţuia... Se execuţaă prinţr-o ridicarea a capului spre imediaţa vecinaă ţaţe a apei de
unde se poaţe inspira cu usţ urinţţaă. Momenţul esţe de scurţaă duraţaă sţ i penţru acesţ moţiv
recomandarea generalaă ’nu ţe laă comi saă ţragi mulţ aer ...’ esţe perfecţ valabilaă .
Dacaă execuţanţul ridicaă prea mulţ capul penţru a puţea inspira lejer va deţermina o
adaî ncire a membrelor sţ i a sţ oldurilor;
Dacaă execuţanţul ridicaă prea mulţ capul – se va deţeriora poziţţia orizonţalaă a corpului,
picioarele se vor afunda sţ i rezisţenţţa de îînainţare va cresţ ţe,
Dacaă execuţanţul va inspira mulţ aer (considerndu-l imperios necesar....) îîn faza
urmaă ţoare , de expiraţţie se vor ivi dificulţaă ţţi care repeţaţe la 3-4 cicluri vor deţermina sufocarea
sţ i deci – oboseala premaţuraă
(*foto FINA Aquatics world, AFPgetty images)
Apneea – esţe consecuţivaă acţului de a inspira; esţe o fazaă normalaă care permiţe
sporirea relaţivaă a presiunii aerului(oxigenului) penţru a faciliţa reusţ iţa unui schimb suficienţ la
nivelul ţerminal al plaă maî nilor. Apneea nu ţrebuie saă dureze prea mulţ – ea se va considera
ţerminaţaă aţunci cîînd aerul adus îîn incinţa plaă maî nilor îîsţi manifesţaă , caî ţ de caî ţ, efecţul de maă rire
a porţanţţei, a floţabiliţaă ţţii, apoi aerul va fi expiraţ.
Expiraţia – reprezinţaă ’cheia’ succesului îîn pracţicarea îînoţului; efecţuarea ei îîn ţermenii
de mai jos va asigura condiţţia majoraă a expresiei ’îînoţul = arţa de a respira’.
aerul inspiraţ. Orice abaţere de la aceasţaă regulaă de aur va conduce, imediaţ la disconforţ
manifesţaă nici o urmaă de discomforţ respiraţor (nimeni nu gaî faă ie ...); acesţ lucru esţe, mai mulţ
ca sigur, cel mai imporţanţ lucru din evoluţţia ce abia s-a îîncheiaţ : echilibrul dinţre inspiraţţie sţ i
06.4. Braţe Bras

Sţ i la Bras remarcaă m o succesiune de misţ caă ri ciclice simulţane, concomiţenţe (ambele
braţe efectuează o mişcare simetrică având ca reper linia mediană a corpului). Vaî slirea
îîncepe din poziţţia cu braţţele perfecţ îînţinse spre direcţţia de îînainţare (!!), avaî nd palmele,
32
degeţele apropiaţe de linia medianaă imaginaraă (1), coaţele ridicaţe prinţr-o usţ oaraă roţare
medianaă inţernaă a fiecaă rui braţţ îîn arţiculaţţia humerusului pe scapulaă (2), cu umerii mobilizaţţi îîn
basculaă superioaraă , mulţ apropiaţţi de circumferinţţa capului (3).

[ 2 maniere de a executa vâslirea la Bras după apăsare+tracţiune urmează – apăsarea circulară]
Vaî slirea esţe o ţraecţorie sinusoidalaă , îîncepe prin apaă sarea apei cu palmele spre laţeral
(a), apoi ţracţţiunea scurţaă , paralelaă cu linia medianaă , avaî nd coaţele ridicaţe (b) sţ i se ţerminaă
prinţr-o apaă sare circular-acceleraţ (biciuită) paî naă la nivelul piepţului, faă raă a fi conduse dincolo
de linia ţransversalaă imaginaraă care ar uni umerii (!)(c).

(momentul de începere a tracţiunii având coatele ridicate; poziţia este caracteristică şi poate fi
întâlnită şi la restul procedeelor de înot...)
Revenirea comporţaă sţ i ea 3 faze: conducerea palmelor prin apaă spre îînainţe (d),
îînţinderea energicaă la maximum a braţţelor (e) sţ i marcarea pauzei de alunecare prin menţţinerea
braţţelor îînţinse (umerii, având scapula mult mobilizată în basculă superioară) penţru a permiţe
îîncadrarea capului sţ i asţfel diminuarea suprafeţţei care ar puţea conduce la valori ridicaţe ale
rezisţenţţei fronţale (f), apoi, reluarea vaî slirii....
’Coţul jos’ poaţe avea ca origine o diminuarea a aporţului daţoraţ miscaă rilor picioarelor
fapţ care induce reflex nevoia de a caă uţa noi puncţe de sprijin pe apaă , sprijin necesar îîn primul
raî nd susţţinerii momenţului de pluţire sţ i mai puţţin imporţanţ, acum, momenţului de îînainţare;
ea ....
33
O alţaă gresţ ealaă frecvenţ îînţaî lniţaă esţe conducerea braţţelor spre îînainţe prin scoaţerea
acesţora din apaă ( regulamentul interzice această manieră dar mulţi arbitri şi oficiali lasă
nesancţionate asemenea greşeli, în fond se poate spune că maniera are în vedere creşterea vitezei
şi aici se poate aplica proverbul ‚’scopul scuză mijloacele’, este o chestiune controversată a aplicării
regulamentelor...)
Vaî slirea cu palmele paî naă sub abdomen, (sub linia transversală imaginară care uneşte
umerii) va deţermina scufundarea capului, ţrunchiului sţ i pierderea viţezei iniţţial realizaţe. Prin
conducerea palmelor spre îînainţe pe o disţanţţaă dublaă ca lungime ţo ce s-a’caî sţ ţigaţ’ vaî slind paî naă
sub abdomen se va pierde iar coordonarea, sţ i ea, va fi deţerioraţaă .
(2 maniere de a începe inspiraţia – bras ’japonez’ şi bras cu ’delfinizare’ - conducerea palmelor

peste suprafaţa apei...)
braţţe esţe sincronizarea momenţului de ’apaă sare circular-biciuiţaă ’ a apei (finalul vâslirii până la
nivelul bărbiei, spernului) cu momenţul inspiraţţiei (adică a ridicării capului din apă).
34
Aici esţe imporţanţ ca elevul saă inţroducaă îîn repeţarea ciclurilor de vaslire cu braţţele a
unui riţm opţim, care poaţe fi obţţinuţ sţ i/sau prin scurţarea lungimii vaî slirii – acesţe ţaţonaă ri se
vor sţabiliza aţunci caî nd elevul devine sţaă paî n pe misţ care.

ca sţ i la crawl, fluţure-delfin ..., sunţ de remarcaţ 3 faze, fiecare cu un seţ de indicaţţii diferiţe:
INSPIRATIA+APNEEA+EXPIRATIA.
Inspiraţia- la Bras-ul modern îînceperea inspiraţţiei are ca puncţe de reper ulţima parţea
a vaî slirii (apăsarea biciuită) paî naă la îînceperea primei paă rţţi a conducerii palmelor spre îînainţe.
In acesţ momenţ misţ carea palmelor fac ca umerii, capul îînoţaă ţorului saă se ridice pesţe
suprafaţţa apei – deci acum esţe foarţe usţ or saă se efecţueze inspiraţţia...
Momenţul prielnic ales esţe propriu fiecaă rui îînoţaă ţor sţ i definesţ ţe ’sţilul’ acesţuia... Se
execuţaă prinţr-o ridicarea a capului spre imediaţa vecinaă ţaţe a apei de unde se poaţe inspira cu
usţ urinţţaă. Momenţul esţe de scurţaă duraţaă sţ i penţru acesţ moţiv recomandarea generalaă ’nu ţe
laă comi saă ţragi mulţ aer ...’ esţe perfecţ valabilaă .
Dacaă execuţanţul ridicaă prea mulţ capul penţru a puţea inspira lejer va deţermina o
adaî ncire a membrelor sţ i a sţ oldurilor; asţfel se va deţeriora poziţţia orizonţalaă a corpului,
picioarele se vor afunda sţ i rezisţenţţa de îînainţare va cresţ ţe;
Dacaă execuţanţul va inspira mulţ aer (considerndu-l imperios necesar....) îîn faza
urmaă ţoare , de expiraţţie se vor ivi dificulţaă ţţi care repeţaţe la 3-4 cicluri vor deţermina sufocarea
sţ i deci – oboseala premaţuraă

(momentul inspiraţiei este plasat în finalul vâslirii şi solicită apoi conducerea rapidă a braţelor
spre înainte ..)
Apneea – esţe consecuţivaă acţului de a ispira; esţe o fazaă normalaă care permiţe sporirea
relaţivaă a presiunii aerului (oxigenului) penţru a faciliţa reusţ iţa unui schimb suficienţ la nivelul
ţerminal al plaă maî nilor.
Apneea nu ţrebuie saă dureze prea mulţ – ea se va considera ţerminaţaă aţunci cîînd aerul
adus îîn incinţa plaă maî nilor îîsţi manifesţaă , caî ţ de caî ţ, efecţul de maă rire a porţanţţei, a floţabiliţaă ţţii,
apoi aerul va fi expiraţ.
Expiraţia – reprezinţaă ’cheia’ succesului îîn pracţicarea îînoţului; efecţuarea ei îîn ţermenii
de mai jos va asigura condiţţia majoraă a expresiei ’îînoţul = arţa de a respira’.
35
aerul inspiraţ. Orice abaţere de la aceasţaă regulaă de aur va conduce, imediaţ la disconforţ
manifesţaă nici o urmaă de discomforţ respiraţor (nimeni nu gaî faă ie ...); acesţ lucru esţe, mai mulţ
ca sigur, cel mai imporţanţ lucru din evoluţţia ce abia s-a îîncheiaţ : echilibrul dinţre inspiraţţie sţ i
In finalul abordării problemei respiraţiei – concluzia poate fi exprimată astfel : ’cel

care înotă bine o face deoarece are un ritm echilibrat al respiraţiei’, restul problemelor
(efortul maximal, tehnica corectă...) sunt perfect dependente de automatizarea ritmului
mişcărilor respiratorii şi de aportul Oxigenului...!
07. MISCARI EXECUTATE CU PICIOARELE
Descrierea misţ caă rilor de picioare la îînoţ repeţaă definiţţia folosiţaă la descrierea misţ caă rilor
efecţuaţe cu braţţele: misţ caă rile de picioare se îîncadreazaă îîn caţegoria
misţ caă rilor ciclice, simeţrice, avaî nd ca loc de origine zone posţerioare ale cenţrului de greuţaţe
aţunci cîînd corpul adopţaă poziţţii fundamenţale corecţe.; deci caî nd cineva reproduce alţfel de
misţ caă ri (sacadaţe, asimeţrice, svaî cniţe eţc.) acele misţ caă ri nu vor avea rezulţaţul sconţaţ.
Din acesţ puncţ de vedere ele se aseamaă naă cu misţ caă rile naţurale de mers, alergare,
saă riţuri. La procedeele Craul sţ i Spaţe ele sunţ alţernaţive – la Delfin sţ i Bras sunţ execuţaţe
concomiţenţ, simulţan.
La procedeul Craul faţţaă de Spaţe sensul misţ caă rilor esţe schimbaţ de îînsaă sţ i poziţţia
fundamenţalaă de îînoţ sţ i deci îînvaă ţţarea concomiţenţaă a acesţora esţe deosebiţ de avanţajoasaă .
Ambele misţ caă ri seamaă naă cu nisţ ţe pendulaă ri sau lopaă ţaă ri, adicaă mai degrabaă cu nisţ ţe
biciuiri ale labelor, îînţinse sţ i suple, arţiculaţe (este greşită indicaţia ‚’ţine genunchii întinşi’ sau ’nu
îndoi genunchii’....)
La Delfin ’geomeţria’ misţ caă rii esţe foarţe asemaă naă ţoare cu conţurul îînţaî lniţ la Craul sau
Spaţe, avaî nd labele bine îînţinse îîn flexie planţaraă (cu ristul ca la un şut de fotbal...).
Ondulaţţia are originea îîn misţ carea ondulaţorie a ţrunchiului sţ i a sţ oldurilor
de la care pornesc succesiv impulsuri riţmice.
Singurul procedeu care pare neţ diferiţ de cele anţerior analizaţe esţe Brasul. Aici nu
avem pendulaă ri sau ondulaţţii (cu toate că noua tehncă de înot Bras are în compoziţia sa şi ceva
din ondulaţiile delfinistului...) ci vaî sliri simeţrice, comcomiţenţe, pe un ţraseu elipţic, avaî nd
labele pozaţe îîn flexie dorsalaă – misţ caă ri care, la fel ca la braţţe, au o fazaă acţivaă , de vaî slire sţ i o
fazaă pasivaă de reîînţregire a ciclului.
La bras regulamenţul cere clar ca misţ carea saă fie simeţricaă sţ i concomiţenţ execuţaţaă –
deci nu sunţ admise acele forfecaă ri des îînţaî lniţe la unii îîncepaă ţori
O indicaţţie comunaă la ţoaţe cele 4 caţegorii de misţ caă ri cu picioarele esţe caă ele ţrebuie saă
eviţe misţ caă rile spre adaî ncimea apei sţ i saă aibe permanenţ ca reper de conţrol – suprafaţţa
orizonţalaă a apei; aţunci caî nd loviţurile de îîndreapţaă spre adaî ncul apei sporul de viţezaă va fi
diminuaţ.
07.1. Pendularea Craul - esţe o misţ care ciclicaă , alţernaţivaă îîn care
- la faza descendenţaă compunerea misţ caă rii are un final realizaţ prin îîndoirea
genunchiului prin care esţe pregaă ţiţaă lovirea biciuiţaă a apei cu gamba sţ i laba piciorului avaî nd
sţ piţţul îînţins.
36
Faza a doua - ascendenţaă se deosebesţ ţe neţ de prima prin fapţul caă îînţreg piciorul esţe
ridicaţ bine îînţins.
Prin îîndoirea anţerioaraă a genunchiului apa dislocaţaă imediaţ ocupaă locul ramas liber –
dar ocuparea volumlui nou creeazaă condiţţia ca apa saă fie, chiar penţru un singur momenţ ...‚ ’mai
grea’ iar faza a doua, ascendenţaă va avea de îînvins volumul anţerior de apaă ; caî nd acesţ ’du-ţe –
vino’ se peţrece alţernaţiv la ambele picioare se realizeazaă forţţa unui momenţ de forfecare care
va ajuţa decisiv pluţirea paă rţţii inferioare a corpului (bazinul, picioarele)
(*grafica din INOT- Manual, M. Olaru, ed Sport-Turism, 1982)
Urmaă riţe cu bunavoinţţaă, ţoţusţ i, acesţe misţ caă ri seamaă naă mulţ cu cele de mers mai ales cu
mersul pe poanţe ca la baleţ (copii care fac baleţ sunţ buni îînoţaă ţori de picioare crawl...).
0 gresţ ealaă de neierţaţ esţe cea de a ridica piciorul alţfel decaî ţ bine îînţins; ridicare labelor
avaî nd genunchii îîndoiţţi compune o misţ care de mers îînapoi, ca racul....
Remediul la acesţe gresţ eli inerenţe oricaă rui îîncepaă ţor esţe cerinţţa de a îînaă lţţa pluţa de
anţrenamenţ pesţe suprafaţţa apei (ca o tavă plină cu pahare...), fapţ ce va imprima execuţţia
misţ caă rilor de ridicare cu genunchii îînţinsţ i (vezi Legea 3-a a mecanicii – a acţiuni şi reacţiunii,
Newton).
Cel care ridicaă pluţa sţ i doresţ ţe saă îîndoaie genunchii va observa ca nu poaţe menţţine
pluţa sus sţ i capul se scufundaă iar penţru acesţ moţiv, îîn mod reflex, va caă uţa volume mai mari de
apaă îîn care saă se echilibreze !
Acesţ lucru nu-l poaţe face decaî ţ dacaă se misţ caă , ridicaă piciorul cu genunchii îînţinsţ i si deci
asţfel va îînoţa corecţ.
07.2. ’Lopătările’ Spate -
Ambele faze sunţ aproape idenţice ca cele observaţe la crawl; menţţionaă m caă la miscarea
(lopătarea) îîn sus, îîndoirea genunchilor nu ţrebuie saă se facaă paî naă la iesţ irea lor pesţe suprafaţţa
apei.
Apa esţe aruncaţaă îîn sus de o misţ care energicaă din genunchi (aidoma unui şut cu mingea
la fotbal), iar faza descendenţaă , de reîînţregire a ciclului, se va face cu picioarele bine îînţinse ( o
apăsare în jos a apei) incepaă ţorul va deslusţ i rapid sensul lopaă ţaă rilor pe Spaţe dacaă i se va sugera
’saă azvaî rle îîn sus apa cu labele...’, evidenţ numai din poziţţie corecţaă de pluţire pe spaţe.
37
(*grafica din INOT- Manual, M. Olaru, ed Sport-.Turism, 1982)

07.3. Ondulaţiile Delfin - esţe o misţ care ciclicaă , concomiţenţaă ; la faza descendenţaă
(lovirea apei), compunerea misţ caă rii are un final realizaţ prin îîndoirea genunchilor sţ i asţfel esţe
pregaă ţiţaă lovirea biciuiţaă a apei cu gambele sţ i labele picioarelor avaî nd sţ piţţurile îînţinse.
Faza a doua- ascendenţaă se deosebesţ ţe neţ de prima prin fapţul caă ambele picioare se
ridicaă mobilizaţe prinţr-o ondulaţţie din sţ olduri, picioarele fiind bine îînţinse.
Prin îîndoirea anţerioaraă a genunchilor apa esţe dislocaţaă sţ i imediaţ ocupaă locul ramas
liber – dar ocuparea noului volum creeazaă condiţţia ca apa saă fie penţru un singur momenţ ‚’mai
grea’ iar faza a doua, ascendenţaă va avea de îînvins volumul de apaă anţerior; asţfel se realizeazaă
forţţa unui momenţ de ondulare care va ajuţa decisiv pluţirea unei paă rţţii mari a corpului
(ţrunchiul, bazinul, picioarele)
(*grafica INOT- Manual, M.Olaru, 1982)
Acesţe ondulaţţii seamaă naă mulţ cu cele folosiţe de delfini care genereazaă asţfel o forţţaă
mare de vaî slire . cele douaă faze nu ţrebuie saă aibaă ampliţudine prea mare – îîn compleţare cu
misţ caă rile sţ oldurilor, a ţrunchiului se vor sţrucţura momenţe riţmice de propulsare a apei sţ i
asţfel îînainţarea se va remarca cu usţ urinţţaă.
07.4. Vâslirile cu picioare Bras
- Faza pasivă, de pregaă ţirea vaî slirii propriu-zise: îîncepe cu labele îînţinse (ca la restul
procedeelor...) dar pe maă suraă ce se realizeazaă îîndoirea genunchilor+aducerea caă lcaî ilor spre
sţ ezuţaă ..., are loc o schimbare a poziţţiei labelor (din flexia plantară spre flexia dorsală) + o
depaă rţare laţeralaă a genunchilor (unul faţă de celălalt).
Aceasţaă misţ care are complexiţaţea ei – roţaţţie exţernaă din solduri, compleţaţaă de o
roţaţţie asemaă naă ţoare a gambelor+labelor cu vaî rfurile îîn flexie dorsalaă .
Esţe o misţ care care se opune sensului îînainţaă rii corpului sţ i deci ea ţrebuie saă reusţ escaă a
nu genera valori mari ale Rezisţenţţei fronţale. Acesţ lucru nu va puţea fi reusţ iţ decaî ţ:
38
- Dacaă îîndoirea picioarelor sţ i aducerea labelor spre sţ ezuţaă se va face lenţ (’ mult mai
încet decât vaslirea...’) (a)
- Dacaă îîndoirea genunchilor nu esţe orienţaţaă sub abdomen (b) ci din conţra se va
urmaă ri ca genunchii saă ’raă maî naă îîn urmaă ’ sţ i doar labele saă ajungaă caî ţ mai aproape de sţ olduri.
Faza activă, esţe cea a vaî slirii propriu-zise care va avea un conţur elipţic (atenţie – nu
circular..!), de parcaă apa ar fi îîmpinsaă +adunaţaă cu caî lcaî ile..., paî naă la îînţinderea compleţaă a
ambelor picioare. Regulamenţar – simeţria sţ i concomiţenţţa vaî slirilor la Bras esţe mulţ
cerceţaţaă de arbiţrii unui concurs, cele mai mulţe descalificaă ri au subiecţ acesţe cerinţţe ferme
ale regulamenţului de îînoţ sporţiv.
(*grafica INOT- Manual, M.Olaru, 1982)
Acesţe precizaă ri (cele legate de faze şi pauza) vor avea un sens usţ or diferiţ, parţicular
caî nd vom îîncerca saă descriem misţ caă rile de picioare Bras, desigur îîn compania unor execuţţii
perfecţe, caracţerisţice îînoţaă ţorilor sporţivi.... !
IÎnvaă ţţarea vaî slirilor cu picioarele Bras îîncepe, ca sţ i la resţul procedeelor de fapţ..., cu
memorarea analiţicaă a acesţor repere (este obişnuită cererea ca executantul să închidă ochii şi să
încerce a reproduce astfel reprezentarea mişcării...).
Vaî slirile Bras odaţaă deslusţ iţe se va puţea ţrece la exerciţţiile de braţţe, îîn compania
respiraţţiei eţc. Acesţ progres nu va puţea fi realizaţ faă raă eficienţţa realaă a misţ caă rilor de îînainţare
cu picioarele. In caz conţrar îîncepaă ţorul se va ţoţ ‚’agaă ţţa’ de apaă sţ i nu va sinţeţiza simţţul
alunecaă rii pe apaă ...
Deci esţe bine saă îîncepeţţi cu o bunaă îînvaă ţţare a misţ caă rilor de îînoţ cu picioarele, apoi
lucrurile se vor simplifica sţ i bucuria de a îînoţa ’frumos’ va duce la evoluţţii sţ i mai reusţ iţe....
7. INOTUL IN APNEE
Deoarece îîn ulţimii ani îînvaă ţţarea îînoţului are ca prim obiecţiv – îînvaă ţţarea procedeului
Crawl, execuţţiile de îînoţ faă raă respiraţţie, îîn apnee sunţ jusţificaţe.
Exersaî nd asţfel, îîncepaă ţorul esţe condus a auţomaţiza misţ caă rile picioarelor, braţţelor îîn
diferiţe coordonaă ri – faă raă a îînţoarce capul; asţfel singura misţ care asimeţricaă din ţehnica de îînoţ
esţe, ţemporar, eviţaţaă urmaî nd ca aţunci caî nd auţomaţizarea coordonaă rii va fi suficienţ de
sţabilaă saă se soliciţe sţ i îînţoarcerea capului penţru inspiraţţie (evident, ea va fi urmată de o
aducere a capului la loc în apă... apneea de scurtă duată şi expiraţie urmând a se manifesta în
termenii descrişi anterior..).
Acesţ mod de a îînainţa esţe denumiţ ’îînoţ sţ coalaă ’ sţ i fiecare execuţţie are duraţa îînainţaă rii
aţaî ţ ţimp caî ţ elevul poaţe saă -sţ i menţţinaă aerul; aţunci caî nd îîncepaă ţorul poaţe îînainţa sţ i îîn poziţţie
pe Spaţe, fiecare repeţare de ’îînoţ sţ coalaă ’ va fi compleţaţaă de îînapoiere îîn pluţa pe spaţe cu
misţ caă ri de picioare....
Iaţaă o schemaă care poaţe ajuţa îîncepaă ţorul saă frucţifice îînoţul îîn apnee sţ ţiind caă de
regulaă acesţ ţia nu prea sunţ îîncaî nţaţţi saă îînoaţe faă raă aer. Elevul va fi laă muriţ caă poaţe îînoţa mai
39
mulţ dacaă procedeazaă asţfel: dupaă inspiraţţie urmeazaă faza de ‚’apnee îîn inspir’ (cca 3-5 sec.),
apoi o fazaă de ‚’expir prelungiţ’ (3-5 sec.) urmaţaă de a o ţreia fazaă de ‚’apnee faă raă aer (apnee îîn
expir , 2-3 sec.); îîn acesţ fel de adunaă cca 10 sec de îînoţ îîn care misţ caă rile nu sunţ alţeraţe de
îînţoarcerea capului, mai mulţ, elevul îîncepe saă cunoascaă senzaţţiile care poţ apaă rea cand îînoţţi, de
caî ţeva ori, faă raă aer....
04.08. Starturile, întoarcerile de concurs.
Iniţiere în
’şcoala săriturilor şi a întoarcerilor’
Incaă din primele lecţţii, chiar de la primul conţacţ cu apa, cu lecţţia/cursul de îînoţ grupa
de elevi ţrebuie saă îînceapaă apropierea de aceasţaă posibiliţaţe de a lua conţacţ cu apa: saă riţurile
(iar pentru că bazinul aşa o cere – şi cu tehnica întoarcerilor- împingerile de la perete...)
De la bun îîncepuţ ţrebuie saă facem o precizare de ordin ţerminologic: ce cuvaî nţ ar fi mai
corecţ saă folosim – saă riţuraă sau plonjon ?
Folosind ’saă riţuraă ’ îîl sugesţionaă m pe îîncepaă ţor, evidenţ, saă saraă ; îîn reprezenţarea pe care
o are despre saă riţuraă el mai gasesţ ţe o micaă sţ ansaă de a eviţa, de a scaă pa de apaă sţ i consecinţţele
sunţ cele arhicunoscuţe...; îîn cealalţaă expresie – plonjon, elevul are ţoţ ce-i ţrebuie penţru a
îînţţelege caă de fapţ i se va cere saă inţre îînţins îîn apaă sţ i numai îîn finalul acesţui plonjon va exisţa o
saă riţuraă (elanul + zborul) care va dirija plonjonul caî ţ mai spre îînainţe.
Deci iniţţiere îîn sţ coala saă riţurilor care se va ţransforma îîn ţehnicile de luarea sţarţului îîn
probaă , poaţe îîncepe cu îînvaă ţţarea – plonjonului.
Prima cerinţţaă – elevul va eviţa sa saraă ; lui i se va soliciţa ca din poziţţia sţaî nd-asţ ezaţ pe
marginea bazinului saă efecţueze o aplecare îînţinsaă spre îînainţe, paî naă capul îîi aţinge, depaă sţ esţ ţe
chiar, genunchii, asţfel ca corpul saă u saă se dezechilibreze singur sţ i, normal, saă cadaă îîn apaă . Acesţ
’pre-plonjon’ îîn sarcina unui îîncepaă ţor, care nu sţ ţie saă îînoaţe, poaţe fi dificil iar insţrucţorul
ţrebuie saă aibe îîn aţenţţia sa o modaliţaţe care saă convingaă elevul caă nu-l pasţ ţe nici o primejdie.
A doua cerinţţaă esţe ca elevul saă fie capaciţaţ cu ideia caă odaţaă plonjaţ (căzut ...) îîn apaă
ţrebuie saă ajungaă cu corpul caî ţ mai îînţins, caî ţ mai nemisţ caţ sţ i cu un conţrol sigur al sţaă rii de
relaxare acţivaă (pluţa venţralaă ).
A ţreia cerinţţaă ce ţrebuie implimenţaţaă abil de insţrucţor esţe cea prin care elevului i se
cere saă rezisţe la ţenţaţţţia, nevoia de a iesţ iţ imediaţ din apaă , din poziţţia de pluţaă – ci din conţra saă
aibe raă bdarea deplinaă penţru a menţţine poziţţia îînţinsaă îîn pluţaă venţralaă faă raă nici o misţ care,
siţuaţţie care odaţaă îîndepliniţaă daă îîncepaă ţorului senzaţţia auţenţicaă de pluţire sţ i îînainţare; i se va
spune ca acesţa nu esţe un exerciţţiu de îînoţ... ci un exerciţţiu de raă bdare, raă bdarea de a sţa îînţins,
pluţind faă raă misţ caă ri sţ i faă raă aer...!!!!’
A paţra cerinţţaă esţe ca dupaă mai mulţe reusţ iţe elevul care pluţesţ ţe saă îînceapaă execuţţia
misţ caă rilor de picioare, apoi sţ i cele de braţţe – ţoaţe îîn regim de apnee (înot şcoală)
Ulţima cerinţţaă esţe ca fiecare repeţare saă -i aducaă o disţanţţa mai mare de plonjare, o
duraţaă mai siguraă de pluţire din elanul plonjonului sţ i numai dupaă acesţea saă iniţţieze , îînţaî i
misţ caă rile de picioare sţ i numai apoi cele de braţţe (coordonarea la cca 6 bătăi de picioare o vâslire
sau un ciclu complet de mişcare cu braţele).(vezi Anexa nr.1C)
Startul din apă în plută ventrală
Face parţe din algoriţmul îînvaă ţţaării pluţirii libere faă raă ajuţorul misţ caă rilor.
Deci -dupaă îînsusţ irea scufundaă rilor libere (bobing) cu sau fara expiraţţie, se îîncearcaă
îînvaă ţţarea ’Oului de Pasţ ţi’ (din care elevul va şti că corpul său poate pluti liber, fără mişcări
ajutătoare), apoi acesţ exerciţţiu se va execuţa cu spaţele la pereţe asţfel îîncaî ţ elevul saă poaţaă
asţ eza ţaă lpile pe acesţa imediaţ dupaă scufundare sţ i odaţaă cu ducerea braţţelor spre îînainţe saă
execuţe sţ i îîmpingerea îîn pereţe – asţfel va ajunge îîn pluţaă venţralaă (semi-start din apă)
Eţapa urmaă ţoare esţe idenţicaă dar faă raă a execuţa pluţire îîn Ou de Pasţ ţi ci direcţ prin:
usţ oaraă îînaă lţţare a corpului cu inspiraţţie avaî nd o palma îîn sprijin pe marginea bazinului sţ i ţaă lpile
40
pe pereţe, renunţţare la sprijinul palmei si scufundare liberaă sub apaă avaî nd ţaă lpile pregaă ţiţe,
simeţric, penţru îîmpingere, apoi - conducerea braţţelor spre îînainţe îîn coordonare cu îîmpingerea
îîn pereţe, pluţire liberaă , apoi misţ caă rile ceruţe îîn exerciţţiu (picioare, braţe, cu sau fara respiraţie
etc.)
Startul din apă – procedeul Spate
Exerciţţii de iniţţiere:
din sprijin ghemuiţ cu faţţa la marginea bazinului, reţragerea palmelor laî ngaă sţ olduri, scufundarea
capului sţ i a ţrunchiului, picioarele raă maă naî nd ghemuiţe cu ţaă lpile pe pereţe; caî nd capul,
ţrunchiul ajunge, sub apaă , îînţr-o poziţţie paralelaă cu suprafaţţa apei, îîmpingere sţ i efecţuarea pluţei
dorsale cu braţţele la sţ olduri
- idem, dupaă reţragerea sprijinului palmelor sţ i scufundarea capului, ţrunchiului, palmele
sunţ conduse spre îînainţe pe un ţraseu caî ţ mai apropiaţ de suprafaţţa corpului, odaţaă ajunse
îînainţe, bine îînţinse-deasupra capului, se va efecţua îîmpingerea din pereţe sţ i se va ajunge îîn
pluţaă dorsalaă cu braţţele îînţinse deasupra capului, poziţţia idealaă +corecţaă de lucru îîn procedeul
Spaţe.....
Startul propiu-zis ; startul de sus.
Misţ carea propusaă spre îînvaă ţţare ar ţrebui saă fie cel denumiţ de ţoaţaă lumea ’grab-sţarţ’
(sau sţarţ furaţ, pe romaî nesţ ţe); la acesţ sţarţ, plonjonul pare mai evidenţ decaî ţ la celelalţe
procedee clasice de sţarţ (unde elanul pregătitor era realizat prin mişcări ale braţelor..).
Prima cerinţţaă: asţ ezarea penţru lansare: - ţaă lpile sunţ asţ ezaţe la o depaă rţare convenabilaă ,
uniţaţea de maă suraă fiind cea de maă rimea umerilor îîn proiecţţie spre plaţforma de bolk-sţarţ (unii
sportivi nu îşi aşeazâ tălpile simetric la marginea platformei şi preferă ca o talpă să fie retrasă şi
astfel să participe dinamic la luarea startului...)
- ţrunchiul execuţaă o aplecare, îîndoire spre îînainţe compensaţaă de o flexie din genunchi –
aţaî ţ caî ţ saă li se permiţaă palmelor a apuca marginea plaţformei îîn scopul unei parţicipaă ri la
îîmpingerea îîn plonjon.
A doua cerinţţaă esţe cea de a paă sţra aceasţaă poziţţie paî naă la senmalul de sţarţ, dar îîn
poziţţie cîîţ mai avansaţaă de pierdere a echilibrului ( la înot startul este unic şi cei care ratează
sunt descalificaţi, mare atenţie deci...!)
(grafică - FINA Swimming manual, Seul, 1988)
A ţreia cerinţţaă esţe legaţaă de iniţţierea elanului de plonjare: palmele, braţţele sunţ
propulsaţe spre îînainţe, energic; dezechilibrarea de plonjon esţe compleţaţaă de îîmpingerea,
desţinderea picioarelor (aici se poate vorbi de o săritură... dar ea este perfect orizontală cu
oglinda apei)
A paţra cerinţţaă – nu se invesţ ţesţ ţe ţimp prea mulţ penţru a zbura..., ci parcaă se cauţa o
inţrare caî ţ mai rapidaă îîn apaă , spre/pe suprafaţţa ei sţ ţiindu-se caă a laă sa corpul saă se scufunde prea
mulţ – acesţ lucru îîl va’îînaă moli’, adversarii se vor duce... iar cel îîn gresţ ealaă va porni ţaî rziu îîn
cursaă .
41
Ulţima cerinţţaă esţe legaţaă de necesiţaţea ca impulsul daţ de misţ carea picioarelor saă fie
energic penţru ca iesţ irea corpului la suprafaţţaă saă se facaă îîn maximum de viţezaă .
(graficaă FINA - Swimming manual, Seul, 1988)
La probele de Bras sau Fluţure-delfin

faza zborului poaţe avea o ţraecţorie mai îînalţaă , ţocmai penţru ca plonjonul saă fie mai adaî nc
decaî ţ la probele de craul; acesţ lucru – sţ ţiind caă dupaă sţarţul de Bras îînoţaă ţorul are permisiunea
regulamenţaraă de a efecţua o vaî slire lungaă de braţţe faă raă respiraţţie+ o unicaă ondulaţţie delfin,
elemenţe care-l avanţajeazaă îîn inţenţţia normalaă de a conserva caî ţ mai mulţ ţimp viţeza caă paă ţaţaă
iniţţial dupaă sţarţul plonjaţ; delfinisţ ţii au sţ i ei permisiunea regulamenţaraă de a îînainţa pe sub apaă
cu ondulaţţii energice pe o disţanţţaă de paî naă la 15m, asţ a caă sţ i la acesţe probe zborul va fi ceva ma
îînalţ iar inţrarea ceva mai adaî ncaă .
(Graficaă - Iujnii ploveţţ , P. Makarenko, Fizkulţura i Sporţ, Moskva, 1983)
Startul din apă în probele de înot Spate
Termenul folosiţ penţru celelalţe exerciţţii efecţuaţe din poziţţia pluţa-venţralaă esţe
acelasţ i sţ i penţru sţarţul la procedeul Spaţe – plonjonul pe spaţe. El pare caă se poţrivesţ ţe sţ i mai
bine cu elemenţul ţehnic urmaă riţ.
Excepţaî nd procedurile de sţarţ soliciţaţe de regulamenţul oficial al probelor de îînoţ
(protocol, comenzi arbitru ş.a.) execuţţia ţehnicaă are urmaă ţoarele cerinţţe:
1. asţ ţepţarea semnalului de sţarţ presupune sţ i pregaă ţirea unui plonjon eficienţ: apucarea
barelor de sprijin avaî nd braţţele îînţins-relaxaţe (a), asţ ezarea ţaă lpilor pe pereţe îîn locaţţie
asimeţricaă (o talpă mai sus, cealaltă cu 1/2 mai jos, conform preferinţelor..)(b), genunchii ajung
cu puţţin pesţe suprafaţţa apei (c)
2. asţ ţepţarea ia sfaî rsţ iţ caî nd arbiţrul comandaă ocuparea locurilor; acesţ momenţ
presupune ca spaţisţul saă se îîncordeze, gaţa de a plonja-îînţins pe spaţe dar poaţe fi ţraţaţ sţ i faă raă
nici o pregaă ţire specialaă (ghemuire cu capul apropiat de perete etc). La acesţ momenţ pregaă ţiţor
corpul iese mai mulţ din apaă , braţţele sunţ îîndoiţe la coaţe, frunţea se aflaă laî ngaă pereţe, corpul
esţe sţraî ns ca un arc care la pocneţul pisţolului se va desţinde. Cei care nu preferaă acea
îîncordare daţoraţe iesţ irii corpului aproape nefiresc pesţe suprafaţţa apei, momenţ consumaţor
de energie..., au alţernaţiva ca apropierea frunţţii de pereţe, de blok-sţarţ, saă se consţiţuie îînţr-un
preambul al plonjaă rii energice pe spaţe sţ i asţfel saă îînceapaă cursa, poaţe cu o infimaă resţanţţaă dar
mai relaxaţţi sţ i deci mai bine dispusţ i îîn a îînoţa eficienţ – alegerea aparţţine fiecaă rui spaţisţ
conform cu personaliţaţe sa ...
3. decalnsţ area sţarţului presupune ca capul, ţrunchiul sţ i, mai ales, braţţele saă execuţe o
misţ care de elan (peste cap...) a caă rui energie saă propulseze corpul energic pesţe suprafaţţa apei la
o disţanţţa caî ţ mai mare de pereţe.
42
4. zborul paralel cu suprafaţţa apei ţrebuie saă fie caî ţ mai razanţ sţ i, ideal, ar ţrebui ca cel
puţţin o fracţţiune de secundaă corpul bine exţins saă nu aibaă conţacţ cu apa; îîn ţimpul acesţei
deplasaă ri baă rbia esţe energic adusaă spre piepţ, dupaă ce iniţţial s-a avaî nţaţ mulţ spre spaţe.
(grafica FINA – Swimming manual, Seul, 1988)
5. inţrarea îîn apaă ţrebuie saă fie reusţ iţaă avaî nd corpul bine îînţins, echilibraţ sţ i faă raă ţendi-e
de a se misţ ca; imediaţ dupaă inţrare îînoţaă ţorul poaţe saă iniţţieze o suiţaă de ondulaţţii delfin pe
spaţe (regulamentar distanţa maximă – 15m, marcată cu steguleţe) – acesţe misţ caă ri par a fi mai
eficienţe dupaă sţarţ decaî ţ îînoţul Spaţe propriu-zis iar explicaţţia vine de la fapţul caă ondulaţţiile
au efecţ propulsiv îîn ambele sensuri de misţ care pe cîînd la procedeu exisţaă un minus remarcaţ la
misţ care de braţţe (faza de revenire prin aer care are caracter pasiv)
Intoarcerile de concurs
Diferenţţa dinţre lungimea probei de concurs sţ i lungimea bazinului de îînoţ obligaă

sporţivul la o schimbare a direcţţiei de îînainţare îîn sens invers la fiecare capaă ţ de bazin, fapţ ce
modificaă viţeza dobaî ndiţaă
Spre a conserva o caî ţ mai mare parţe din aceasţaă viţezaă ţrebuie ca îînoţaă ţorul saă nu
confunde acesţ momenţ ca unul de odihnaă …, ci ca un prilej de a menţţine iţeza caă paă ţaţaă anţerior;
penţru aceasţa el va ţrebui, ideal, saă execuţe, pe caî ţ posibil, misţ caă rile de îînţoarcere îîn riţmul sţ i
cadenţţa misţ caă rilor anţerioare, de îînoţ condiţţie ce se cere a fi perfecţţionaţaă îîncaă din ţimpul
lecţţiile de anţrenamenţ (*)
[Inţoarcerea clasicaă cu aţingerea pereţelui sţ i îîmpingere îîn pluţaă venţralaă ]

(grafica FINA – Swimming manual, Seul, 1988)
Penţru ca misţ caă rile de îînţoarcere saă nu fie folosiţe iliciţ îîn ţimpul îînţrecerii (de la’egal la egal’),
regulamenţul oficial de îînoţ sporţiv elaboraţ de FINA sţ i FRN are o serie de prevederi precise
asurpa execuţaă rii îînţoarcerilor regulamenţare, de concurs, penţru fiecare procedeu ţehnic de
îînoţ. Imporţanţ, indiferenţ de procedeu esţe ca îînoţaă ţorul saă demonsţreze clar caă penţru a
îînţoarce a aţins pereţele bazinului: la ‘craul’/’liber’ sţ i ‘spaţe’ acesţ lucru poaţe fi faă cuţ cu oricare
parţe a corpului (pracţica a dus la efecţuarea îînţoarcerilor faă raă a mai aţinge pereţele cu palma ci
43
prinţr-o abilaă rosţogolire îînainţea pereţelui se eviţaă acesţ ‘ţimp morţ’, aţingerea fiind faă cuţaă mai
rapid sţ i mai puţernic cu ajuţorul picioarelor).
[Invaă ţţarea rosţogolirii esţe ajuţaţaă de profesorul aflaţ alaă ţuri de sporţiv îîn apaă ]
(Grafica FINA – Swiming manual, Seul, 1988)
La procedeele ‘bras’ sţ i ‘fluţure’ îînţoarcerile ţrebuiesc execuţaţe cu aţingerea pereţelui de

caă ţre palme concomiţenţ, simeţric sţ i îîn acelasţ i loc (la suprafaţţaă sau sub nivelul apei).
Aceasţaă expunere sinţeţicaă esţe posibil de redaţ ‘asţaă zi’ daţoriţaă formei acţuale a
regulamenţului, formaă care a suferiţ modificaă ri penţru care ‘pracţicienii’ bazinelor (anţrenorii)
sţ i ‘oficialii’ forului inţernaţţional s-au lupţaţ zeci de ani; iniţţial ţoaţe îînţoarcerile erau obligaţorii
prin aţingerea pereţelui cu palma/palmele; dupaă 1965 s- a admis, la -------------------------------
*(vezi ‘Amortizor’- Denumire dată unui dispozitiv simplu alcătuit dintr-un şnur elastic prins, de
culoar, la o distanţă de cca 15m de peretele bazinului, Acest elastic îngreunează, frânează înaintarea
înotătorului angajat în efectuarea unei întoarceri rostogolite la craul sau alte procedee; odată
terminată apropierea de perete şi efectuarea propriu-zisă a întoarcerii (elemente greu de executat…),
elasticul, prin contractarea sa anterioară, îşi revine trăgând înotătorul care tocmai ăncepe astfel o
nouă lungime de înot; în acest fel ‘întoarcerea’ este deprinsă ca o posibilitate în plus de accelerare a
înaintării în contradicţie cu tentaţia firească de a acorda organismului un scurt răgaz de odihnă).
----------------------
probele de ‘liber’ expresia ‘cu orice parţe a corpului’…, penţru ca îîn 1988 aceiasţ i expresie saă fie
exţinsaă la la ‘spaţe’ (*)
In ceea ce privesţ ţe aporţul real la rapidiţaţea îînţrecerii - îînţoarcerile, mai ales cele
‘rosţogoliţe’ dacaă sunţ gresţ iţ execuţaţe produc ‘pierderi’ evidenţe de viţezaă (mai ales la copi
începători); acesţ lucru nu ţrebuie saă îînsemne caă la îîncepaă ţori nu sunţ necesare exerciţţiile sţ i
condiţţiile caracţerisţice de concurs îîn ţoaţe lecţţiile de anţrenamenţ (!)
In ceea ce privesţ ţe ‘îîmpingerea’ ca parţe finalaă a fiecaă rei îînţoarceri, diferiţele procedee
ale celor paţru procedee ţehnice exisţenţe au o serie de precizaă ri, asţfel: la ‘bras’, dupaă
îîmpingerea de la pereţe esţe permis doar un singur ciclu de vaî slire cu braţţele+o singuraă
ondulaţţie delfin - faă raă a efecţua respiraţţia obligaţorie; la ‘spaţe’ unde exisţaă inţeres de a folosi
ondulaţţiile delfin, îîn condiţţii de îînoţ sub-apaă (hipoxic), esţe permis acesţ lucru doar pe disţanţţa
primilor 15m de dupaă fiecare îînţoarcere.
44
Kinograma îînţoarcerii rosţogoliţe îîn probele de viţezaă

(Grafica FINA – Swimming manual, Seul, 1988)
----------------------------------------------
(* anii ce vor urma este de aşteptat ca expresia care ar permite efectuare ‘rostogolirii’, să fie
acceptată şi la ‘bras’ şi ‘fluture’ – condiţie care ar duce la imediate ameliorări ale recordurilor …)
------------------------------------
[Kinograma îînţoarcerii rosţogoliţe apreciaţaă mai ales de îînoţaă ţorii de fond; îîn ea se gasesc
elemenţe din vaî slirea braţţelor fluţure]
(Grafica FINA – Swimming manual Seul, 1988)
In probele de îînoţ mixţ.individual (M-I) îînţoarcerile sunţ concepuţe prin a respecţa
cerinţţele regulamenţare fiecaă rui procedeu penţru capiţolul ‘sosire’ – adicaă – obligaţoriu cu
folosirea palmelor la ţerminarea parcursului fiecaă rui procedeu; la proba de 400m M-I sau 200m
45
M-I (îîn bazine ‘scurţe’) îînţoarcerile inţermediare poţ fi execuţaţe îîn condiţţii obisţ nuiţe (la ‘spaţe’
sţ i ‘craul’ orienţaî ndu-se dupaă expresia ‘cu orice parţe a corpului’).
Rezumat
Principalul obiectiv al învăţării înotului ar trebui să fie însuşirea tehnicii celor 4 procedee
de înot sportiv.
Oricât de ciudat ar părea – analiza biomecanică a acestor mişcări a reuşit să desluşească
în mintea antrenorilor sau a sportivilor ideia că mişcările sunt foarte asemănătoare; ele pot fi
învăţate (progresiv sau concomitent) şi astfel deprinderea de a înota capătă valenţele nebănuite
ale pregătirii multilaterale.
Invăţarea tehnicii de înot sportiv este supusă unui proces continuu de perfecţionare
metodică dar nu trebuie uitat faptul că şi la marii campioni există momente, perioade când
tehnica mai lasă de dorit..., deci înotul se cam reînvaţă mereu spre atingerea perfecţiunii.
Tenacitatea în a persevera... înotul oferă câmp larg acestei calităţii complexe.
Bibliografie selectivă
1942 Armbrusţer David, Sr.

– Compeţiţive swimming, Mosby, Sţ. Louis,
1955 Rajki Bela
– A versenyuszas ţechnikaja, Sporţ Lap, , Budapesţ,
1965 Lewin Gerhard
– Schwimmen, Spoerverlag, , Leipzig,
1967 Talboţ Don
– Swimming ţo win, Hawţhorn books inc, New-York,
1969 Carlile Forbes
– On Swimming, Pelham Sporţss, Lib, , London
1970 Gallagher Harry
– On swimming, Pelham Books, , London,
1971 Colwin Cecil
– On swimming, Pelham Books, Lomdon,
1974 Counsilman J.
– The science of Swimming, Preţince Hall
1976 Talboţ Don
– How ţo swim fasţer, Ed. Jack Pollard, Pyţsburg,
1977 Counsilman J.
– Compeţiţive Swimming Manual, Bloomingţon
1978 Popescu Alexander
–Schwimmen,BLV Munchen,
1982 Maglischo E.
– Swimming Fasţer, California Sţ. Col,
1987 Urmuzescu A.
– Randamenţul opţim la îînoţ, Ed. CCDEFS, Buc.
1995 Hannula Dick
– Coaching swimming successfullz, Human Kineţics,
1999 Hines Emmeţţ
– Fiţness swimming, Human Kineţics, , Leeds,

Nata Tie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nata Tie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

TEHNICA DE INOT SPORTIV

01. EVOLUTIA PROCEDEELOR TEHNICE DE CONCURS

In ceea ce privesţ ţe coordonarea cu respiraţţia, ausţralienii au lansaţ ţehnica 'respiraţţiei

Performanţţele la Craul au crescuţ sţ i daţoriţaă conţinuei perfecţţionaă rii a procedeelor de

(*grafica Science of swimming, J. Counsilman, Bloomington, Iova,1974)

Acesţui 'ţempo' opţim-diminuaţ îîi corespunde o cresţ ţere, direcţ proporţţionalaă , a

de la 0 la 50m-inţermediarul 1 / valoarea I, ex.: 31 sec.

01.2. SPATE - CRAUL

(*grafica Science of swimming, J. Counsilman, Bloomington, Iova,1974)

[un ciclu de îînoţ spaţe (vedere laţeralaă , vedere fronţalaă )]

(*foto Sport. Unterrlicht, D.Kuhlmann, Muncken, 1973)

(foto colecţie personala)

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

(*grafica Science of swimming, J. Counsilman, Bloomington, Iova,1974)

[un ciclu compleţ de îînoţ Bras]

1.4. FLUTURE - DELFIN

(*grafica American Swimming, ASCA 1991)

(*foto colecţie personala Al. Popescu, Dinamo Buc.)

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

[Acesţ aspecţ redaă imporţanţţa ondulaţţiei la nivelul sţ oldurilor]

Dar, la fel ca sţ i la resţul de procedee ţehnice de concurs, eficienţţa ţehnicii delfin nu

Prima kinogramă a înotului Delfin redată în lucrarea lui Armbruster, 1942

(graficaă – Geţyimage, FINA – Aquţics world, Aprilie 2006)

(*grafica Science of swimming, J. Counsilman, Bloomington, Iova,1974)

1.5. INOTUL MIXT-INDIVIDUAL

- 22,5% pentru procedeul înot Delfin

[Ordinea acţualaă a celor 4 procedee care compun proba de Mixţ-Individual]

- Saă permiţaă conţinuiţaţea respiraţiei;

Inoţul sporţiv beneficiazaă de 2 poziţţii fundamenţale (poziţia de plutire ventrală şi poziţia

(*grafica din Plavanie, Makarenko, Fizkultura I Sport, Moskva, 1980)

(*grafica Swimming manual, FINA TSC; 1988, Seul)

[pluţa – venţralaă / dorsalaă ....]

(*grafica INOT ,annual. M.Olaru, ed EST 1982)

03. POZIŢIA ÎNTINS - VENTRAL

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

Gresţ eli îîn realizarea ’pluţei venţrale’

[Indoirea coatelor - creşterea rezistenţei frontale / Nr. Froude-Reynolds]

[Ridicarea capului - facilitarea apariţiei curenţilor frenatori / Principiul Bernoulli]

[Indoirea picioarelor - pierderea, scăderea lungimii corpului]

[ Scufundarea membrelor - deteriorarea echilibrului de plutire şi înaintare – Legea lui Arhimede]

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

Abaţerile de la acesţe repere conduc :

3. POZIŢIA ÎNTINS – DORSAL

Uzual poziţţia esţe denumiţaă – ’pluţa pe spaţe’ sţ i poaţe fi conţrolaţaă :

[pluta pe spate, întinsă]

[scufundarea capului periclitează continuitatea respiraţiei]

[scufundarea picioarelor determină creşterea Rezistenţei frontale a apei]

faza activă – care asiguraă efecţul propulsiv sţ i

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

6. VASLIRI EFECTUATE CU BRATELE

(*grafica Science of swimming, J. Counsilman, Bloomington, Iova,1974)

(*grafica din Science of swimming, J.Consilman, Bloomington,1977)

Şi palmele trebuie corect poziţionate în timpul vâslirilor...!

[ corecţ] [ gresţ iţ]

06.1. Braţe Craul

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

(*grafica Science of swimming, J. Counsilman, Bloomington, Iova,1974)

[Vâslirea: apăsare, tracţiune, împingere ...]

[du, ţine - cotul înainte ...!]

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

Mecanismul actului respirator:

Expiraţia – reprezinţaă ’cheia’ succesului îîn pracţicarea îînoţului !

’înotul = arta de a respira’.