Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Medicamente Antihipetensive - Referat
Medicamente Antihipetensive - Referat
ANTIHIPERTENSIVE
COORDONATOR:
ROINIȚĂ LILIANA
ELEV:
TROMPAC RODICA,
ANUL I A
Trompac Rodica, Anul I A
CUPRINS
MEDICAMENTE ANTIHIPERTENSIVE 2
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ (caracterizare, tipuri și forme) 7
EXEMPLE REPREZENTATIVE DE MEDICAMENTE 14
ANTIHIPERTENSIVE
1
Trompac Rodica, Anul I A
MEDICAMENTE ANTIHIPERTENSIVE
Clasificarea substanțelor medicamentoase antihipertensive
Substanțele medicamentoase din această clasă, după efectul pe care îl produc, se clasifică
în:
a. Substanțe medicamentoase relaxante ale musculaturii vaselor
(vasodilatatoare musculotrope) ;
b. Agoniști ai canalelor de potasiu;
c. Substame medicamentoase blocante ale canalelor de calciu (inhibitori calcici).
2
Trompac Rodica, Anul I A
MINOXIDIL
2,4-Diamino-6-piperidinopirimidine-3-oxid
3
Trompac Rodica, Anul I A
Ca un exemplu de specificitate a unor blocante ale canalelor de calciu, pentru țesuturi, sunt
semnificative următoarele cazuri:
Nifedipina: mușchi netezi vasculari>miocard >>>>țesut nodal.
Verapamil: țesut nodal >> miocard = vase
Diltiazem: coronare>miocard = țesut nodal
Clasificarea inhibitorilor calcici:
A. Antagoniști selectivi ai canalelor lente de calciu:
a. Derivați de dihidro-piridine
b. Derivați de aril-alchil-amine
c. Derivați de benzo-tiazepina
B. Antagoniști neselectivi pentru canalele nespecifice lente:
a. Derivați de difenilpiperazina
b. Derivați de arilalchil-amină
c. Derivați cu alte structuri
Un inhibitor al intrării calciului poate fi definit ca o substanță care acționează la nivelul
membranei celulare, blocând creșterea permeabilității membranei pentru calciu fie prin
depolarizarea membranei, fie prin activarea receptorilor.
Variația sensibilității miocardului sau a vaselor sanguine la un inhibitor calcic depinde pe
de o parte de proporția relativă dintre calciul intra- și extracelular mobilizat pentru contracție,
iar pe de altă parte, de afinitatea canalelor de calciu pentru inhibitorul respectiv.
Substanțele medicamentoase anticalcice au dovedit o selectivitate tisulară care stă la baza
unei specificități terapeutice.
NIFEDIPINA
5
Trompac Rodica, Anul I A
6
Trompac Rodica, Anul I A
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
Definiţie
Hipertensiunea arterială este un sindrom caracterizat prin creşterea presiunii
sistolice şi a cea diastolice peste valorile normale.
După O.M.S. se consideră valori normale pentru presiunea maximă 140-160 mmHg,
interpretate în raport cu vârsta, sexul şi greutatea, iar pentru minimă 90-95 mmHg.
Hipertensiuea arterială se împarte în două categorii:
1. Hipertensiunea arterială esenţială este o boală cu răspândire în masă, afectând
aproximativ 10% din populaţia generală, 25% din persoanele care au depăşit 40 ani
şi 40% din cele peste 64 ani.
Este cea mai frecventă reprezentând 80-90% din totalul hipertensivilor. Incidenţa
este mai mare la femei, dar formele mai grave apar la bărbaţi.
2. Hipertensiunea arterială secundară, fiind definită ca forma de HTA în care
etiologia de obicei unică este dovedită sau cel putin probabilă.
Incidența acesteia în raport cu cu totalul HTA este foarte variată în funcție de accesibilitatea
la investigațiile complexe necesare pentru stabilirea etiologiei și care nu se fac de rutina la
orice hipertensiv, incidența variind între 6-20%, fiind în medie de 10-17%.
Etiologie
HTA esenţială, deşi are frecvenţa cea mai mare din totalul HTA nu are o etiologie
clară.
7
Trompac Rodica, Anul I A
8
Trompac Rodica, Anul I A
Alte cauze ar mai fi: cafeaua, fumatul, obezitatea, consumul de alcool, sedentarismul,
factori psihoemoționali.
HTA secundară poate fi clasificată după criteriul etiologic în 5 categorii, însă cele
de cauză renală și endocrină sunt cele mai frecvente și bine studiate.
1.HTA de cauză renală
A. HTA renoparenchimatoasă
a) glomerulonefrita difuză acută
b) glomerulonefrite cronice primitive sau secundare
c) pielonefrită cronică
d) colagenoze
e) nefropatia diabetică
f) rinichiul polochistic
g) rinichiul mic unilateral
h) hidronefroza
i) tuberculoza ranală
j) HTA din insufiență renală cronică
k) HTA după transplant renal
B.HTA renovasculară
a) stenoză ateromatoasă a arterei renale
b) displazie fibromusculară a arterei renale
c) compresie extrinseacă
d) embolii și tromboze ale vaselor renale
C.Tumoră secretantă de renină
D. HTA renoprivă
2.HTA de cauză endocrină
A.Suprarenaliană
a) feocromocitom
b) hiperaldosteronismul primar (boala Chronn)
c) sindrom Cushing
B.Alte endocrinopatii
a) hipertiroidism
b) acromegalie
c) hiperparatiroidism primar
9
Trompac Rodica, Anul I A
Fiziopatologie
În HTA, problemele fiziopatologice sunt strâns legate de cele ale hemodinamicii.
Din punct de vedere hemodinamic, se ştie că presiunea arterială (PA) este determinată,
pe de o parte de debitul cardiac (DC) şi, pe de altă parte, de rezistenţa totală periferică (RTP)
(suma rezistenţelor, la nivelul arterelor, la fluxul sanguin arterial);
PA = DC x RTP.
HTA esenţială se caracterizează printr-o mare eterogenitate patogenică.
În iniţierea, menţinerea şi progresiunea bolii intervin o multitudine de factori
patogenici care se intercolează.
Dintre aceştia mai importanţi sunt factorii hemodinamici, factorul genetic, sodiul,
factori neurogeni, endocrini şi umorali şi reactivitatea vasculară.
HTA poate rezulta din creşterea debitului cardiac, din creşterea rezistenţei totale
periferice sau prin creşterea atât de DC cât şi a RTP.
10
Trompac Rodica, Anul I A
Tablou clinic
11
Trompac Rodica, Anul I A
.
Fig.nr.8 Palpitaţii
h.anxietate;
i.insomnii;
j.iritabilitate;
k.vâjâieli în urechi;
l..oboseală fizică şi intelectuală;
Simptome funcţionale:
-oboseală la mers: cârcei şi parestezii cu caracter de:
-arsură sau amorţeală;
-frig sau hiperestezie.
-claudicaţie intermitentă
-este durerea care apare la efort, în special la efort;
-calmată prin repaus;
-cu sediu în gambă, în special deasupra genunchiului;
-are caracter de crampă.
Modificările fundamentale care stau la baza hipertensiunii sunt: vasoconstricţia
arterială şi creşterea conţinutului peretelui arterioral în apă şi sare.
12
Trompac Rodica, Anul I A
Forme clinice
Clasic se deosebesc 3 stadii:
Stadiul hipertensiv - poate fi afirmat pe baza ascendenţei ereditare hipertensive,
apariţiei unor puseuri tensionale trecătoare şi a unor teste care stabilesc creşterea
anormală a presiunii arteriale, în comparaţie cu normalul.
Cel mai cunoscut este testul presor la rece, care este pozitv când, introducând mâna
în apa la 40 valorile TA cresc cu peste 40 mmHg.
Stadiul de hipertensiune intermintentă, caracterizat prin perioade de hipertensiune,
fară alte semne clinice, alternând cu perioade normale.
Stadiul de hipertensiune permanentă: în peste 90% din cazuri, HTA este depistată în
acest stadiu.
După manifestări se deosebesc:
Forma benignă, care evoluează progresiv şi se caracterizează prin:
-semne care apar la examenul arterelor, artere sinuoase şi rigide;
-semne de fragilitate capilară; diverse manifestări hemoragice (epistaxis, metroragii,
hemoragii retiniene);
-semne cerebrale: cefalee occipitală, de obicei, dimineaţa la trezire, ameţeli, oboseală,
astenie, insomnie,
-tulburări de memorie şi concentrare,
-frecvent tulburări de vedere (,,muşte zburătoare”, vedere înceţoşată), cefalee cu
caracter pulsatil, ameţeală,
-tulburările trecătoare de conştienţă şi de limbaj sunt cele mai frecvente tulburări
funcţionale comune tuturor formelor de hipertensiune.
-examenul inimii relevă subiectiv palpitaţii, dureri precordiale, diferite grade de dipsnee, iar
obiectiv semne de mărire a inimii stângi (hipertrofie şi digitaţie)
-radiologia, electrocardiografia, fundul de ochi şi probele funcţionale renale apreciază gradul
de evolutivitate al hipertensiunii arteriale.
În ultimul stadiu al formei benigne,ce se instalează după mulţi ani de evoluţie, apar
complicaţii ca: insuficienţa cardiacă stângă sau totală, cardiopatie ischemică, complicaţii
cerebrale sau renale.
13
Trompac Rodica, Anul I A
1. MINOXIDIL
2. NIFEDIPINĂ
3. VERAPAMIL
4. DILTIAZEM
14