MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ ÎN CHIRURGIA TORACICĂ

HEMOPTIZIA – hemoragia de la nivelul căilor respiratorii şi plămânului.

Caracteristici: sânge roşu, aerat (sânge oxigenat) evacuat pe gură şi nas ;
Complicaţii severe : şoc hemoragic, blocarea ventilaţiei ce duce la insuficienţă
respiratorie şi inundaţie traheo-bronşică cu sânge ;
Tratament : mnedical şi chirurgical.

Intervenţiile asistentei :
-aşează bolnavul în poziţie şezândă sau semişezând în repaus absolut ;
-sfătuieşte bolnavul să nu vorbească ;
-administrează bolnavului lichide reci (cuburi de gheaţă) ;
-administrează medicaţia recomandată parenteral (perfuzie).
DUREREA TORACICĂ – apare în toate afecţiunile toracice, pulmonare sau
cardiace.
Caracteristici: apare insidios în TBC pulmonar şi cancer; brusc sub formă de
junghi violent în pneumotorax; poate fi de intensitate mare sau medie, continuă sau
intermitentă, sub formă de arsură, gheară sau cuţit înfipt.
Tratament: medical cu analgezice generale sau chirurgical ce constă în rezecţia
de nervi intercostali.
EXPECTORAŢIA – mucoasă, spumată aerată, rozată în edem pulmonar acut sau
purulentă în abces pulmonar, supuraţie pulmonară.
VOMICA – apare ca şi complicaţie frecventă în chistul hidatic pulmonar sau
abcesul pulmonar şi se caracterizează prin eliminarea unei cantităţi mari de spută.
Intervenţiile asistentei : aşează bolnavul în poziţie şezândă sau semişezândă ;
la indicaţie aşează bolnavul în poziţie de drenaj postural ; administrează oxigen
(dacă este posibil) ; administrează medicaţia indicată de medic.

EDEMUL GLOTIC – inflamaţia glotei manifestată prin senzaţia de sufocare cu

lipsă de aer. Apare la bolnavi alergici, cu astm sau în accidente.
Tratament: de urgenţă HHC, antehistaminice, tonice cardiace. Când bolnavul nu
răspunde la tratament se intervine chirurgical (traheostomie).
DISPNEEA - simptom manifestat ca o sete de aer, cu senzație de sufocare, respirația
fiind dificilă și însoțită frecvent de neliniște (anxietate). Se întâlneşte în toate bolile
pulmonare, în caz de corpi străini endobronşici şi traumatisme toraco-pulmonare.
Intervenţii: dezobstruarea căilor respiratorii; administrare de oxigen pe mască sau
cateter nazal.
ALTE SEMNE:
 -Generale: febră, tahicardie, hipotensiune, palpitaţii.
-Fizice: paloare, cianoză, transpiraţie, agitaţie sau somnolenţă.

INVESTIGAŢII PARACLINICE ÎN CHIRURGIA TORACICĂ

Examene ale sângelui: hemoleucogramă, VSH, fibrinogen, TS, TC, grup sanguine,
Rh, glicemie, uree, probe hepatice în vederea operaţiei;
Examen de urină: examen sumar de urină, urocultură;
Examen spută : examen bacteriologic, citologic, micologic (tehnica recoltării
descrisă la modulul pneumologie).
Examene anatomo-patologice sau histopatologice din fragmentele
recoltate de medic prin:
-biopsia pleurală (se recoltează prin puncţie);
-biopsia traheo-bronşică (se recoltează în timpul bronhoscopiei);
-biopsiile pulmonare prin toracotomie;
-biopsiile ganglionare (se recoltează din ganglionii măriţi de volum)
Examene radiologice: - radiografia pulmonară şi toracică din faţă sau profil,
radioscopia toracică şi pulmonară, tomografia, CT (computer tomografia),
bronhografia cu substanţă de contrast, esofagoscopia/esofagografia,
aortografia, flebografiile
toracice (radiografia venelor toracice), limfografia.
Examen scintigrafic: - scintigrama pulmonară care se efectuează cu substanţe
radiofarmaceutice (izotopi) marcate şi injectate intravenos (i.v) pentru
depistarea emboliilor.
RMN
Investigaţiile endoscopice:
1.esofagoscopia,
2.fibroscopia/bronhoscopia,
3.mediastinoscopia/ toracoscopia
Probe funcţionale respiratorii:
-spirograma cu testele cele mai utilizate: capacitatea vitală (CV), volum
expirator maxim pe secundă (VEMS), debit ventilator maxim indirect pe minut.
-teste farmacodinamice
- teste de efort.
Alte examene :
-electrocardiograma (EKG) este obligatorie;
-electroencefalograma(EEG);
-presiunea venoasă.
Teste biologice (Intradermoreacţii):
-reacţia Cassoni pentru depistarea chistului hidatic;
-IDR la tuberculină pentru depistarea tuberculozei.

Termeni medicali uzuali:

-pneumotorax= prezenţa aerului în cavitatea pleurală
-hemotorax = prezenţa sângelui în cavitatea pleurală
-empiem = prezenţa puroiului în cavitatea pleurală
-Traheostomie = deschidere chirurgicală a traheei pentru introducerea unei sonde
de traheostomie folosită la menţinerea funcţionalităţii căilor respiratorii fie
permanent fie până la restabilirea funcţiei
-Toracotomie = incizie chirurgicală la nivelul toracelui
Toracoscopie =examinarea cavităţii pleurale cu endoscopul
-Pleurotomie = incizie la nivelul pleurei
-Pneumonectomie = rezecţie totală sau parţială a plămânului
-Segmentectomie = rezecţia unui segment din plămâni
-Lobectomie = rezecţia unui lob
-Toracoplastie = rezecţia a două sau mai multe coaste cu scopul de a grăbi
vindecarea proceselorTBC.
-Traheotomie =incizie chirurgicală la nivelul traheei
DRENAJUL PLEURAL
Se efectuează prin toracostomie care reprezintă intervenţia chirurgicală la nivelul
peretelui cuştii toracice prin care se introduc tuburi de dren cu scopul de evacuare a
colecţiilor aeriene, lichidiene, purulente sau mixte.
Scopul drenajului :
-eliminarea aerului din pneumotoraxul spontan, traumatic ;
-eliminarea sângelui din hemotoraxul spontan, traumatic;
-eliminarea colecţiilor purulente din empiemul pleural;
-reexpansiunea parenchimului colabat (aducerea plămânului la perete);
-eliminarea exudatelor postoperatorii ;
-eliminarea exudatelor pleurale maligne ;
-restabilirea echilibrului mediastinal.
Intervenţiile asistentei medicale:
-pregătirea materialelor;
-pregătirea fizică şi psihică a bolnavului;
-servirea medicului cu materialele necesare;
-supravegherea şi îngrijirea bolnavului cu drenaj thoracic.
Materiale necesare sterile:
-trusa de intervenţie chirurgicală (bisturiu, foarfecă, două pense Koher, fir pentru piele,
ace, portace);
-trocar cu mandren sau dren special toracic Vygon ;
-dren pleural cu secţiunea ,,dreapta’’ perpendicular pe lungimea tubului, cu orificii
laterale pe ambele feţe cu dimensiuni mai mici decât diametrul tubului;
-casoletă cu pansamente sterile , câmpuri sterile ;
-seringi şi ace sterile;
-xilină 2%;
-soluţie antiseptic-betadine;
-sursa de aspiraţie-pompa de vid acţionată prin motor electric sau aspirator montat la
staţia central;
-trusa de aspiraţie.

Pregătirea locului :
-spălarea, raderea pilozităţilor, dezinfecţia tegumentului cu alcool iodat ;
-bolnavul se aşează în poziţie de decubit lateral, pe partea sănătoasă pentru toracostomia
de evacuare a revărsatului pleural sau în decubit dorsal în drenajul bilateral sau când
drenul trebuie amplasat anterior.
Intervenţiile asistentei în timpul tehnicii:
-supraveghează funcţiile vitale ;
-menţine bolnavul în poziţie ;
-serveşte medicul ;
-administrează medicamentele indicate ;
-transportă bolnavul la serviciul de radiologie pentru verificarea drenajului la cererea
medicului.
Îngrijiri aplicate după tehnică :
-aşezarea pacientului în poziţie antalgică (semişezândă cu trei perne) ;
-supravegherea funcţiilor vitale, tusei, durerilor, tahicardiei, hipotensiunii ;
-supravegherea drenajului continuă;
-măsurarea cantităţii secreţiilor eliminate pe ore;
-schimbarea bateriei de aspiraţie sau borcanului de aspiraţie după clamparea tubului de
dren;
-respectarea regulilor de asepsie ;
-nu este indicată dezobstruarea prin diverse manevre sau introducere de lichide pe tub,
deore ce este risc de infecţie ;
-suprimarea drenului este precedată de pensarea lui timp de 24h şi control radiologic ;
-după scoaterea tuburilor se obstruează cu fir orificiul şi se pansează steril ;
-drenajul aspirativ trebuie să fie într-un singur sens şi se poate menţine 7-8 zile ;
-diferenţa de nivel dintre cavitatea pleurală drenată şi bateria de aspiraţie să fie de
minimum 50 cm ;
-tubul de dren de la bolnav la sursa de aspiraţie va avea un traseu în pantă fără bucle.

TORACOSCOPIA

Definiţie:
-este examenul endoscopic al organelor din cuşca toracică
-prin toracoscopie se vizualizează spatial pleural, cavitatea toracică, diafragmul,
mediastinul, pericardul, coastele, pleura viscerală, plamânul, coloana vertebrală.
-se efectuează cu un endoscop rigid numit TORACOSCOP prevăzut cu un sistem optic
şi sursă de lumină.

Materiale necesare:
-mănuşi sterile, comprese sterile, tampoane, soluţii dezinfectante
-medicamente anestezice, sedative, antibiotice, antalgice
-toracoscop cu toate anexele sterile
-trusa de microchirurgie
-sursa de oxigen

Etape de executie:
Pregătirea materialelor
 Pregătirea bolnavului:
-Psihică: se informează şi se ia consimţământul scris
-Fizică:
-se recoltează: TS,TC, TQ, hemoleucogramă, grup sanguin şi Rh, trombicite
-se efectuează EKG, Rgf toracică
-se măsoară funcţiile vitale
-la sfârşitul toracoscopiei se recomandă totdeauna drenajul pleural
-cu o seară înainte se dă un sedativ şi 1tb de codeine
-în ziua examinării bolnavul nu mănâncă

Rolul asistentei:
-pregăteşte materilalele necesare şi bolnavul pentru efectaurea tehnicii
-serveşte medicul şi supraveghează pacientul în timpul tehnicii şi după
-supraveghează funcţiile vitale şi menţine bolnavul în poziţie
- adm medicamentele indicate

Ingrijirea pacientului:
-se monitorizează funcţiile vitale
-se asigură repausul la pat
-se asigură funcţionarea drenajului aspirativ
-se adm antalgice
-se verifică pansamentul din jurul tubului de dren
-se previn complicaţiile, infecţiile prin adm de antibiotice, la recomandare

Reorganizarea locului de munca:

-se spală instrumentarul folosit şi se preg. pt sterilizare
-se asează în ordine materialele reutilizabile
-se notează tehnica în FO

Ziua post toracoscopie:

-se efectuează analize de laborator la indicaţie
-adm. medicaţiei, oxigenului
-prev. complicaţiilor prin mobilizare, tapotaj,masaj
-monitorizarea funcţiilor vitale
-suprv. drenului, pansamentului
-ingrijiri igienice, asigurarea confortului
-alim. şi hidratarea, educaţia sanitară.

PANSAMENTUL
Pansamentul este actul chirurgical prin care o plagă se aseptizează, se protejează
împotriva oricărei infecţii, iritaţii sau traumatisme exterioare, asigură o bună absorbţie
a secreţiilor, un repaus perfect a regiunii lezate pentru a-i uşura vindecarea.
Principiile executării pansamentului
Pansamentul se execută în sala de pansament aseptică sau septică, în funcţie de
starea plăgii; la pat se vor executa numai în cazul în care pacientul nu se poate mobiliza.
Efectuarea corectă a unui pansament trebuie să respecte următoarele principii
fundamentale:
• Orice pansament va fi făcut cu bolnavul în decubit, rareori în poziţie şezândă şi niciodată
cu bolnavul în picioare, deoarece neobişnuit cu atmosfera sălii de pansamente, a
 instrumentarului etc., acestea îl pot impresiona încât îşi poate pierde cunoştinţa,
provocându-i în cădere traumatisme de care suntem răspunzători.
• Pansamentul se execută de către două persoane: medicul şi asistenta care-l serveşte cu
materiale necesare
• Totdeauna alături de bolnav se aşază o tăviţă renală, în care se vor pune pansamentul
scos şi compresele utilizate la efectuarea pansamentului
• Pansamentul va fi efectuat cu ajutorul a doua pense (incorect cu una);
• Se va lucra în condiții de asepsie perfectă : instrumentele şi materialele folosite să fie
sterile, iar mâinile celui ce-l execută şi tegumentele din jurul plăgii dezinfectate;
• Se va asigura absorbţia secretiilor: o compresă de tifon acoperită de vată hidrofilă;
• Se va aseptiza plaga cu antiseptice corespunzătoare stadiului ei de evoluţie;
• Se va proteja plaga faţă de agenţii termici, mecanici, climaterici şi infecţioşi ai mediului
înconjurător;
• Se va asigura repausul sau imobilizarea regiunii lezate pentru a grăbi vindecarea.
Atenţie !!!
• Sunt categoric interzise apăsarea, stoarcerea sau masajul plăgii sau regiunilor
învecinate; prin aceasta s-ar putea provoca o diseminare a germenilor din plagă
determinându-se o septicemie;
• Nu se introduc în casoletă instrumentele cu care se lucrează în plagă. Pentru păstrarea
asepsiei se poate întrebuinţa o pensă numai pentru servirea materialului necesar (alta la
fiecare pansament);
• În cazul pansamentelor care produc dureri se administrează în prealabil antialgice şi
sedative ale sistemului nervos central.

Materiale necesare
Pentru efectuarea unui pansament sunt necesare substanţe de aseptizare a plăgii,
materiale de protecţie, mijloace de fixare şi instrumentar adecvat.
Substantele antiseptice sunt reprezentate de diverse soluţii cu rol de curăţare şi
dezinfectare a plăgii şi tegumentelor din jur.
• alcoolul medicinal,
• tinctura de iod,
• apă oxigenată,
• soluţia Dakin,
• acidul boric etc.
Materialele pentru protejarea plăgii trebuie să întrunească urmatoarele calităţi:
• Să fie uşoare
• Să nu fie iritante pentru tegumente
• Să se poată steriliza
• Să aibă putere de absorbţie
• Să realizeze o compresiune elastică a plăgii
• Să se opună pătrunderii germenilor din afară
1) Tifonul (comprese)
2) Vată
Mijloace de fixare
1. Galifixul (mastisolul)
Avantaje :
- realizează o bună fixare a pansamentului peste plagă
Dezavantaje :
- pot apărea cazuri de intoleranţă (urticarie)
- se poate dezlipi uşor la pacienţii agitaţi
2. Leucoplastul
Avantaje :
- permite o supraveghere uşoară a regiunii operate
- nu jenează funcţiile segmentului respectiv
Dezavantaje :
- dezlipirea este dureroasă
- capacitatea de aderare are o perioadă mică de eficienţă
- este impermeabil la aer (se produce macerarea tegumentului de sub bandă
Instrumentarul
Pensa chirurgicală, pensa anatomică, pensa Pean, pensa Kocher,
foarfecă, sonda canelată, sonda butonată(stilet), chiureta Volkman,
tăviţă renală

Pensa Pean Pensa Kocher

Chiuret
ă
Foarfeca
Pensă
anatomică
Tăviţă renală
 Alte materilale
• Benzina sau eterul - pentru degresarea tegumentului
• Meşe
• Tuburi de dren
• Aleze sterile etc.
Tehnica pansamentului
1) Medicul îşi pune mănuşi sterile şi este servit cu instrumentele necesare
2) Se dezlipeşte cu blândete pansamentul vechi (dacă acesta este lipit de plagă, se
umezeşte cu apă oxigenată sau permanganat de potasiu)
3) Se curăţă tegumentul din jurul plăgii cu un tampon îmbibat cu benzină pentru
degresare. Se va şterge de la plagă spre periferie pentru a nu contamina plaga. Se
dezinfectează apoi pielea din jurul plăgii cu alcool sau tinctura de iod (betadină).
4) Tratamentul plăgii se face în funcţie de natura şi momentul evoluţiei sale.
• Plăgile operatorii cu evoluţie aseptică nu necesită tratamente speciale
• Plăgile secretante se vor curăţa prin spălare cu soluţii antispetice
• Seroamele şi hematoamele se vor evacua prin scoaterea a 1-2 fire de sutură cu
ajutorul unei sonde butonate sau canelate
• Colecţiile purulente se deschid larg şi se drenează cu tuburi
5) Protecţia plăgii se începe cu aplicarea a 2-3 comprese de tifon, peste care se aplică
vată hidrofilă, grosimea ei fiind în funcţie de cantitatea de secretii din plagă.
6) Fixarea pansamentului cu galifix, leucoplast sau feşe
Tipuri de pansament
1) Pansament protector se utilizează în plăgi care nu secretă. Se face cu 2-3 straturi de
comprese.
2) Pansament absorbant se aplică pe plăgile drenate sau secretante şi este alcătuit dintr-
un strat de comprese şi un strat de vată hidrofilă.
3) Pansament compresiv se indică cu scop hemostatic, pentru imobilizarea unei regiuni
sau pentru reducerea unei cavităţi superficiale după puncţionare. Se aplică un strat
de comprese, peste care un strat mai gros de vată şi apoi se fixează cu feşe în aşa fel
încât compresia să fie repartizată uniform pe toată suprafaţa regiunii şi să nu fie
jenată întoarcerea venoasă.
4) Pansamentul ocluziv indicat în plăgile însoţite de leziuni osoase, constă în acoperirea
plăgii cu comprese şi vată peste care se aplică aparatul gipsat pentru imobilizarea
osoasă.

PREGĂTIREA PREOPERATORIE ŞI SUPRAVEGHEREA

POSTOPERATORIE ÎN CHIRURGIA TORACICĂ

PERIOADA PREOPERATORIE:
1.Examene specifice:
-radiografia pulmonara, fata si profil
-analiza gazelor sangvine
-probele functionale respiratorii
-scintigrafia pulmonara
-fibroscopia bronsica
-se cauta focare infectioase la distanta(ORL, stomatologice) care sa trateaza
-bilantul metastazelor(daca e neoplasm pulmonar) prin ecografie hepatica,
scintigrafie osoasa, markeri tumorali
-EKG

2.Analize de laborator pt bilantul preoperator:

-hemoleucograma
-factorii de coagulare
-gr sangvin si Rh
-ionograma, uree, glicemie,
TGP,TGO

3.Pegatirea pacientului:
a.cu citeva zile inainte:
-pregatirea psihica si obtinerea consimtamintului scris
-gimnastica respiratorie
-oprirea fumatului
-dus cu sapun dezinfectant
-masurarea functiilor vitale
-epilarea intregului torace
b.Seara dinaintea operatiei:
-dus cu sapun dezinfectant
-inspectarea integritatii tegumentului
-badijonarea toracelui cu alc iodat sau betadina
-clisma evacuatoare
-oprirea alimentatiei si hidratarii
c.In ziua operatiei:
-dus
-badijonarea toracelui
-premedicatie in functie de indicatie
-schimbarea lenjeriei de corp
-masurarea functiilor vitale
-verificarea foii de observatie si insotirea la sala de operatie

PERIOADA POSTOPERATORIE

1.Intoarcerea de la blocul operator

La iesirea din sala de operatie, pacientul prezinta:
-o incizie toracica laterala sau axilara, cusuta cu fir de sutura si acoperita de
pansament
-o masca cu oxigen
-unul sau doua drenaje toracice
-linie venoasa periferica si/sau centrala
2.Ingrijiri postoperatorii:
a.in cazul operatiilor fara complicatii:
-se urmareste perfuzia si se adm medicatia prescrisa(sol perfuzabile,
antibiotice,analgetice)
-se urmareste si goleste drenajul pleural
-se supravegheaza pansamentul care se schimba la doua zile sau ori de cite ori este
nevoie, la 14zile se scot firele de sutura
-toaleta se face pe regiuni
-alimentatia se reia treptat, dupa verificare reluarii tarnzitului(eliminarea de gaze si
materii fecale)
-se adm tratament anticoagulant
- miscari active si pasive pt prevenirea complicatiilor imobilizarii
b.in cazul operatiilor complicate:
Dupa citeva ore, zile, saptamini pot apare diverse complicatii:

Suprainfectia bronsica:
Cauza: stagnarea secretiilor bronsice cu absenta expectoratiei si capacitate
respiratorie redusa la un pacient care nu tuseste pentru a nu simti durerea
Semne:
-cianoza si dispnee
-tuse quintoasa si productiva
Interventii:
-kinetoterapie respiratorie pentru facilitarea eliminarii
-aspiratie traheala

Decompensarea respiratorie:
Cauza:rezectia chirugicala(lobectomie, pneumectomie)
Semne:
-dispnee cu durere toracica
-tahicardie
-hipoxie si cianoza
-insuf cardiaca dr cu edeme ale membrelor inferioare, oligurie, turgescenta
jugularelor
Interventii:
-oxigenoterapie
-bronhodilatatoare si diuretice
- kinetoterapie respiratorie

Tromboza venoasa:
Cauza:imobilizare prelungita
Semne:
-durere spontana sau la palpare in molet
-durere la dorsoflexia piciorului pe gamba
-dilatare venoasa
-edem unilateral
-febra
Interventii:
-tratament anticoagulant
-fasa elastica
-mobilizari active si pasive
Educatia pacientului:
-consiliere pentru abandonarea fumatului
-reeducare respiratorie
-educarea privind utilizarea metodelor si aparatelor pt trat inhalator

CATETERISMUL CARDIAC

Cateterismul cardiac este o metoda invazivă de investigaţie a aparatului

cardiovascular, realizată prin introducerea unor sonde (catetere) în cavităţile inimii.
Calea de introducere poate fi o venă periferică, pentru investigarea inimii drepte,
sau o arteră periferică, pentru investigarea inimii stângi. Metoda permite
măsurarea presiunilor din vase şi cavităţile inimii, efectuarea angiocardiografiei, a
oximetriei sanguine şi obţinerea curbelor de diluţie pentru substanţe indicator.
Folosind sonde electrod pot fi înregistrate potenţialele intracavitare.

INJECŢIA INTRACARDIACĂ
Este o intervenţie de extremă urgenţă prin care se introduc în sistemul
circulator direct în organul său central medicamente de importanţă vitală (cofeină,
adrenalină sau amestec de atropină, adrenalină şi strofantină).
Indicaţii:
- sincopă cardiacă;
- accidente (stop cardiac) după anestezie;
- şoc traumatic;
- şoc hemoragic;
- intoxicaţii.
Medicul execută totdeauna puncţia prin înţepare în inima dreaptă.
Materiale necesare:
- seringă sterilă 10 ml;
- ac de puncţie lung de 8-10 cm;
- soluţia medicamentoasă de injectat;
 - soluţii pentru dezinfecţia tegumentelor;
- comprese sterile, tampoane de vată sterile;
- leucoplast.
Pregătirea bolnavului:
- se dezbracă până la jumătate;
- se aşează în decubit dorsal cu trunchiul uşor ridicat;
- membrele superioare în abducţie se imobilizează şi se menţin de către o
altă asistentă;
- raderea pilozităţii când este cazul;
- badijonarea cu soluţie dezinfectantă a regiunii precordiale pe suprafaţă
mare.
Locul puncţiei:
- spaţiul 4 intercostal stâng pe marginea superioară a coastei a 5 – a la 2
cm de marginea stângă a sternului.
Tehnica:
- acul se înfinge perpendicular pe suprafaţa toracelui, după ce traversează
tegumentul se îndreaptă uşor oblic spre mediastin;
- când apare sânge în seringă vârful acului este în cavitatea ventricolului
stâng, se introduce cantitatea de medicament şi se extrage brusc acul;
- se badijonează locul şi se pansează steril.
Punctia pleurala - Toracocenteza
Punctia pleurala sau toracocenteza reprezinta stabilirea unei legaturi intre cavitatea
pleurala si mediul exteriror prin intermediul unui ac de punctie.

Scopul explorator al toracocentezei este de a pune in evidenta prezenta lichidului

pleural si recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativa si calitativa.
Acest tip de punctie are si un scop terapeutic ce consta in evacuarea lichidului si
administrarea medicamentelor in cavitatea pleurala dupa spalarea cavitatii.
Medicamentele pot fi antibiotice sau citostatice.
 Se recomanda toracocenteza in cazul bolilor inflamatorii, tumori pulmonare,
insuficenta cardiaca insotita de colectii lichidiene in cavitatea pleurala.
Se va face punctie pleurala atunci cand cantitatea de lichid pleural depaseste un litru
si jumatate si exercita o presiune asupra inimii si plamanului, impiedicandu-le sa
functioneze normal

Nu se recomanda toracocenteza atunci cand exista tulburari de coagulare a

sangelui(hemofilie) si cand pacientul tine un tratament cu anticoagulante.

Locul punctiei se alege in functie de situatia si cantitatea de lichid pleural.

 Daca lichidul este in stare libera, punctia se face in spatiul VII - VIII intercostal pe
linia axilara posterioara..
 Daca lichidul este inchistat, punctia se face in plina matitate, in zona stabilita prin
examen clinic
 In cazul colectiilor purelente si tuberculoase se punctioneaza cat mai aproape de
nivelul lor superior pentru a preintampina fistulizarea lor.
o fistulizarea - aparitia patologica sau crearea chirurgicala unei fistule, adica un
canal care pune in comunicatie directa doua viscere sau un viscer si pielea.
Pregatirea punctiei
Pentru acest tip de punctie sunt necesare urmatoarele materiale: instrumente sterile
(2-3 ace de 10 cm lungime cu diametrul de 1 mm, 2-3 seringi de 20-50 ml, seringa
de 5 ml si ace pentru anestezie, pense, manusi, camp chirurgical, tampoane,
comprese), romplast, eprubete, lampa de spirt, aparate aspiratoare (Dieulaloy sau
Potain), recipiente pentru colectarea lichidului, tavita renala

Totodata, se vor administra si medicamente precum cele tonice-cardiace, atropina,

morfina, solutiile anestezice.Pentru reactia Rivalta este necesar un pahar conic de
200 ml, 50 ml apa distilata, solutie de acid acetic glacial, pipete.

Pacientului i se administreaza cu 30 minute inainte executie punctiei o fiola de

atropina pentru a preveni accidentele.Atropina scade excitabilitatea generala si a
nervului pneumogastric.Apoi se asaza in pozitie
sezand la marginea patului sau a mesei de examinare cu picioarele sprijinite pe un
scaunel, cu mana de partea bolnava ridicata peste cap pana la urechea opusa sau cu
trunchiul usor aplecat in fata, cu antebratele flecate pe brate, cu mainile la ceafa,
coatele inainte.

Pacientii cu stare buna se asaza calare pe scaun cu spatar, antebratele fiind sprijinite
pe spatarul scaunului iar cei in stare grava se asaza in decubit lateral, pe partea
sanatoasa, la marginea patului.

Executia punctiei
- se face de catre medic, ajutat de 2 asistenti medicali si se desfasoara in salon sau in
sala de tratamente.
- asistentul 1 pregateste radiografia pacientului si isi spala si dezinfecteaza mainile,
iar asistenul 2 adiminstreaza o fiola de atropina cu 30 de minute inaintea punctiei,
aseaza musamaua si aleza pe masa punctiei si dezbraca toracele pacientului
- medicul stabileste locul punctiei iar asistentul 2 asaza pacientul in pozitia
corespunzatoare locului ales.
- asitentul 1 pregateste locul punctiei, printr-o dezinfectie de tip II si serveste seringa
cu anestezic
- medicul efectueaza anestezia iar cei doi asistenti servesc manusile chirurgicale,
campul chirurgical si supravegheaza pacientul si ii mentine pozitia corespunzatoare
efectuarii punctiei.
- medicul aseaza campul chirurgical in jurul toracelui sub locul punctiei
- asistentul 1 serveste acul de punctie adaptat la seringa si dezinfecteaza locul
punctiei
- medicul executa punctia si aspira lichidul
- asistenul 1 preia seringa cu lichid si il introduce in eprubete,apoi serveste medicului
aparatul respirator
- in acest timp asistentul 2 mentine pacientul si il indruma sa-si retina tusea si este
atent la culoarea fetei si respiratie.
- medicul introduce solutiile medicamentoase iar asistentul 1 serveste seringa cu
solutie medicamentoasa in functiei de scopul punctiei.
- medicul retrage acul de punctiei iar asistentul 1 dezinfecteaza locul si il comprima
cu un tampon steril si aplica pansamen uscat fixat cu romplast.In acest timp
asistentul mentine in continuare pozitia corecta a pacientului si verifica culoarea
pielii si respiratia.
- dupa executia punctiei, pacientul este ajutat de catre asistenti sa se aseze in pat, ii
ridica membrele inferioare, scoate aleza si musamaua, inveleste pacientul.
 Ingrijirea ulterioara a pacientului
- se asigura repausul la pat pe o perioada prescrisa de medic
- se supravegheaza pulsul, tensiunea arteriala, respiratia, culoarea tegumentelor
periodic
- se informeaza medicul imediat in cazul aparitiei cianozei (coloratie albastra cu
nuanta cenusie sau violacee a pielii si mucoaselor fara extravazare sanguina),
dispneei, tahicardiei, secretiilor bronhice.

Pregatirea produsului pentru examinare

- Examinarea macroscopica se face imediat apreciindu-se culoarea, aspectul si
cantitatea lichidului extras.
Lichidul extras poate fi:

 seros sau serocitrin - este limpede, galben deschis, avand cauza inflamatoare
(tuberculoza) sau tulburare circulatorie (insuficienta cardiaca, cancer pulmonar)
 tulbure - este purulent sau chilos cu aspect albicios lactescent
 hemoragic sau serohemoragic - este roz sau rosu intens in hemoragiile pleurale si
pleurezia hemoragica

- se masoara cantitatea lichidului extras

- examinarea biochimica consta in reactia Rivalta
- pentru dozarea cantitatii de albumina pentru examenul citologic si bacteriologic,
eprubetele se trimit la laborator.

Complicatii
- pot aparea hemoragii interpleurale sau rupturi pleuropulmonare

Atentie !
- cand apar accese de tuse determinate de iritatia pleureziei se intrerupe punctia