See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/331832433

PORTRETUL EXPERTULUI IN INVATAMANT

Chapter · March 2019

CITATIONS READS

0 24

1 author:

Mioara Tarulescu
AidomaPed
5 PUBLICATIONS   0 CITATIONS   

SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Mioara Tarulescu on 18 March 2019.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 1

PORTRETUL EXPERTULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT

Pe parcursul acestui capitol vom încerca să răspundem la o întrebare extrem

de importantă: poate deveni oricine expert în învățământ? Este o întrebare care s-
a ridicat în definirea oricărei ocupații existente în acest moment. Pe fondul
politicilor antidiscriminatorii, cu siguranță, răspunsul este unul singur: DA.
Oricine poate fi pilot, medic, arhitect, profesor.... expert în învățământ, dacă a
depus suficient efort în acest sens, dacă are formarea inițială corespunzătoare,
bagajul informațional consistent. Dacă ridicați îndoielnic din sprânceană când
citiți aceste rânduri și vă trec prin minte imaginile persoanelor pe care le
cunoașteți și care considerați că nu ar fi potrivite pentru meseria pe care o
exercită, nu greșiți! Dincolo de radicalismul răspunsului, da-ul este unul extrem
de nuanțat. Nu întâmplător spunea George Bernard Shaw că există o sută de feluri
de a spune da și o mie de feluri de a spune nu.
Da, oricine poate deveni expert în învățământ, dacă instrucțional s-a achitat
de sarcini. Din punct de vedere aptitudinal, acest da este unul relativ. Dacă
structura persoanei în discuție nu este croită după spectrul aptitudinilor prescrise
acestei ocupații, ce facem cu acest da!? Indiferent de bogăția informațională pe
care o deține și o vehiculează un specialist la un moment dat, dacă aptitudinal nu
este construit pentru a exercita o anume ocupație, aceasta se va dovedi o povară
atât pentru el, cât și pentru toți cei implicați în relaționarea socio-profesională,
impusă de ocupația respectivă.
Sumarizând, oricine poate deveni pilot, medic, arhitect, profesor ...., expert
în învățământ, însă, în funcție de cum se pliază personalitatea fiecăruia pe nevoile
de operaționalizare a competențelor unei ocupații, doar unii indivizi vor performa
în meseriile alese. Unii se vor scălda în mediocritate, alții vor excela.
 Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 2

Portretul expertului în învățământ pe care urmează să-l conturăm, încearcă

să îmbine informaționalul cu aptitudinalul, pentru a evidenția trăsăturile expertului
eficient, capabil de performanță.
Orice încercare științifică de portretizare se axează pe diverse tipologii
sociale, fizice, psihologice. Urmând liniile directoare deja trasate de savanți
recunoscuți, o să prezentăm nucleul, baza majorității tipologiilor care au ca
numitor comun ființa umană.

1.1.TIPOLOGII

Punând într- o îmbrățișare latura psiho-spirituală și conștiința empirică,

Eduard Spranger definește cele 6 tipuri umane principale în care ar trebui să ne
regăsim, parțial, cu toții, respectiv:

Omul teoretic este cel pentru care cunoaşterea reprezintă nota definitorie a
esenţei umane. Omul teoretic este cel care caută în tot şi în toate logica. Orice
fenomen şi aspect presupune o anumită logică. Se poate explica atât modul în care
apare omenirea, cât şi elemente ce ţin de istorie, de cultură, de psihicul uman etc.
Acolo unde logica nu există, omul teoretic are sarcina să o găsească, însă totul se
realizează la nivelul reflectării, contemplării, nerecurgându-se la acţiune. Datorită
modului obiectiv de a privi lucrurile şi a stilului metodic, ordonat, sistematic de a
gândi, valorile descoperite de omul teoretic capătă fundament ştiinţific, ceea ce le
certifică autenticitatea. Putem să ne încredem în aceste valori, dar nu ştim în ce
măsură ele pot deveni „practicabile”, deoarece cel mai mare neajuns al tipului
teoretic este faptul că el se detaşează de latura umană, sentimentalismul fiind
înlocuit în totalitate de exactitate, de analiza rece, care poate duce la descoperirea
tuturor aspectelor lumii. N. Râmbu precizează faptul că „pentru omul teoretic,
lumea este un ansamblu de raporturi obiective pe care încearcă să le descifreze...
El trăiește mai degrabă într-o lume atemporală, de aceea cuprinde epoci întregi,
 Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 3

scrutează cu ușurință viitorul și trecutul și pune în lumină legități care guverneză

etern universul" ( Râmbu, 1997, pag. 193). Dincolo de toate aceste prezentări,
Eduard Spranger vine cu o subliniere importantă: " omul teoretic pur este numai
un construct. În lumea reală el nu există" (Spranger, 1949, pag. 122).

TRĂSĂTURI DEFINITORII

Obiectivitate Spirit critic

OMUL
TEORETIC

Distant Răbdător

Omul economic este individul care înclină spre utilitate, spre ceea ce poate
obţine din punct de vedere material. Pentru el primează valorile economice -
considerate valori scop-, care le subjugă pe toate celelalte. O valoare capătă acest
statut doar în măsura în care aduce beneficii. Din acest punct de vedere, putem
considera că omul economic este prin excelenţă un egoist care se gândeşte
întotdeauna la propria sa bunăstare. Valorile unui om economic vor diferi de cele
ale altui om de acelaşi tip , în schimb selecţia lor se va face după criterii comune
precum : rentabilitate , productivitate, profit, bilanţ etc. Goethe este cel care
spunea că pentru un astfel de om " ceea ce nu-i de folos este o mare povară!" (
Spranger, 1949 pag. 149 ). N. Râmbu dezvoltă afirmând că " pentru omul
economic știința nu este un scop în sine, ci el se va interesa mereu numai de
utilitatea cunoștințelor, de aplicabilitatea lor. ... Știința pură este pentru spiritul
 Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 4

economic nerentabilă, asemeni unor mărfuri care nu au căutare și stau în

depozite." ( Râmbu, 1997, pag. 198 ).

TRĂSĂTURI DEFINITORII

Pragmatic Individualist

OMUL
ECONOMIC

Egoist Rigid

Omul estetic este cel pentru care valorile estetice primează. Pentru acest tip
este caracteristică aspiraţia spre valori superioare, fără un fundament practic.
Raţiunea este înlocuită cu pasiunea, cu dorinţa de a crea ceva frumos, ceva
superior, dincolo de orice realitate şi logică. Omul estetic trăieşte cu intensitate
toate evenimentele, fără să reflecteze prea mult asupra lor, iar valorile după care
îşi ghidează existenţa pot reprezenta pentru omul teoretic, de exemplu, forme fără
fond , nulităţi care irosesc viaţa pasionalului.

TRĂSĂTURI DEFINITORII

Cult Visător

OMUL
ESTETIC

Entuziasmat Creativ
 Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 5

Omul social este altruistul care trăieşte prin asocieri cu cel " care aspiră
spre adevăr, frumuseţe, valorile sacrului" ( N. Râmbu, 1997, pag. 201) . El nu
trăieşte pentru sine, ci pentru ceilalţi, valorificându-şi propriile aptitudini pentru
atingerea unui scop de care nu se va bucura el. Raţiunea este înlocuită în acest caz
cu iubirea, dar nu cu nevoia de a iubi , ci cu plăcerea de a-i iubi pe ceilalţi. Pe
acest fond, subiectivitatea este extremă, iar conturarea unui sistem propriu de
valori este puţin probabilă pentru că el însuşește valorile celor spre care i se
canalizează iubirea. Ajunge să reprezinte imaginea unui cumul de valori, uneori
contradictorii, la care se va face apel în funcţie de persoana spre care se
orientează.
Orice regulă, normă este percepută ca o unealtă de îngrădire a unui spirit
liber, ce nu-și poate manifesta personalitatea decât sub imperiul unei libertăți
absolute. Pornind de la acest aspect, unii vor avea tendința de a-l cataloga
pe”social” ca fiind un răzvrătit, unii îl vor eticheta ca fiind superficial,
iresponsabil.

TRĂSĂTURI DEFINITORII

Altruist Empatic

OMUL
SOCIAL

Sociabil Superficial
 Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 6

Omul politic este cel dominat de voinţa de putere. Întreaga existenţă îi este
marcată de rivalităţi, de raporturi de forţă. Valorile sale nu sunt cele care-l
caracterizează, ci acelea pe care le poate impune în comparaţie cu celelalte.
Cultura sa este cea „ autentică”, cea mai importantă şi se va folosi de acest
concept pentru ce-i ce cred ca el sau în el şi pentru a-i distruge pe cei care îl
contrazic. Adevărul este transformat în mijloc politic, iar neadevărul în valoare,
dacă astfel câştigă putere. Moralul poate deveni imoral și imoralul moral, în
funcție de situația pe care individul politic o traversează, de scopul spre atingerea
căruia își canalizează energiile. Societatea este percepută ca un teatru special
construit pentru ca el, actorul principal, să devină vizibil, adorat, adulat,
amprentând memoria spectatorului.
Cel care consideră că a reușit să cunoască personalitatea omului politic, cu
siguranță va realiza destul de repede că se înșeală. Cameleonicul om politic este
capabil să-și îmbrace personalitatea în haina pe care o consideră potrivită pentru a
place celor din preajmă. Cunoașterea de sine este un țel pe care îl atinge de
timpuriu și ajunge să-și valorifice acele aptitudini și abilități pe care situația le
impune.

TRĂSĂTURI DEFINITORII

Autoritar Dual

OMUL
POLITIC

Diplomat Inteligent
 Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 7

Omul religios este cel care se află permanent în căutarea unei valori
supreme, sacre. Spre deosebire de omul estetic, cel religios nu se mulţumeşte cu
această căutare, încercând să identifice corespondenţe între relitate şi sacru. Pentru
orice fenomen terestru, uman se caută o explicaţie divină, din care trebuie să se
evidenţieze o „învăţătură” care se va răsfrânge asupra fenomenului declanşator.
Valorile sunt purificate şi transformate astfel, încât ele să devină superioare
datorită argumentării lor divine. Totul se raportează la divinitate, iar uneori se
ajunge la renunţarea la tot ceea ce nu poartă amprenta sacralităţii, dincolo de orice
logică, raportare, argumentare. Fericirea este un dar al divinității; nefericirea- o
pedeapsă din partea aceleeași entități. Spranger consideră că acest tip uman " nu
este enciclopedist, ci metafizician. El respiră în nesfârșita frumusețe divină a
universului, resimțindu-și propria sa ființă ca pe o monedă în care se oglindește
întregul cosmos " ( Ed. Spranger, 1949, pag. 240).
TRĂSĂTURI DEFINITORII

Pasiv Iresponsabil

OMUL
RELIGIOS

Cumpătat Dependent

Normalitatea socială nu tolerează oamenii în forme pure și impune

combinații multiple între cele șase tipuri descrise și, deși cifra șase poate părea
nesemnificativă, combinațiile umane sunt de ordinul miliardelor, ceea ce ne
garantează unicitatea, individualitatea specifică.
Realizând o îmbinare optimă a trăsăturilor descrise, am putea concluziona
faptul că un expert în învățământ ar trebui să aibă rațiunea unui ”teoretician”,
susținută de receptivitatea ”socialului”, pragmatismul ”economicului”, tăria și
 Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 8

diplomația ”politicianului”, viziunea ”esteticului”, deschiderea ”religiosului”. Cu

cât se apropie mai mult de acest portret, cu atât activitatea sa profesională va fi
mai eficientă.

1.2. TRĂSĂTURI DEFINITORII

Între trăsăturile definitorii ale Expertului în învățământ, ar trebui să se

regăsească:

Obiectivitatea

Există tendința generală de a defini obiectivitatea ca fiind opusul

subiectivismului, implicării iraționale într-o situație, relație. Obiectivitatea
presupune prezența logicii, argumentului, dincolo de trăirea emoțională care ar
putea influența luarea unei decizii și, implicit, desfășurarea unei activități. De
asemenea, obiectivitate înseamnă și conștientizarea realității, făcând abstracție de
mental, fantastic, ideal.
Expertul în învățământ este acel specialist ale cărui decizii au un impact
deosebit asupra persoanelor implicate în relaționarea profesională, comunitară,
socială. De asemenea, prin natura activităților ce-i revin, intră în contact cu un
număr foarte mare de persoane. Subiectivismul ar putea avantaja unele persoane și
dezavantaja pe altele și ar presupune și un consum intern enorm pentru expert.
Stereotipiile, prejudecățile, conduitele discriminatorii poartă amprenta
subiectivismului. Obiectivitatea garantează echilibru în relaționare, precum și
menținerea unui echilibru intern.
 Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 9

Spiritul critic
Alăturând obiectivității rigurozitatea, obținem o calitate mult pretinsă și
puțin valorificată - spiritul critic. Există tentația de a interpreta în mod exclusivist
această calitate, ca tendința de a contrazice orice realitate, de a desființa orice
argument. Spiritul critic nu presupune distrugere argumentară, eliminare
permanentă de teorii, ci presupune analiză, cunoaștere, selecție. Este o calitate
exclusivistă, deoarece presupune un nivel ridicat al inteligenței, cunoștințe solide
și exercițiu.
Este o calitate indispensabilă expertului în învățământ, tocmai pentru că se
construiește pe un fundament solid: inteligență, cunoștințe, muncă. Expertul este
cel care trebuie să selecteze doctrina potrivită a fi transmisă mai departe,
dezvoltată. Critica, rațiunea diferențiază doctrinele între ele, punând în balanță
informațiile pe care se construiesc acestea și utilitatea lor.

Exercițiu de antrenare a spiritului critic

Elevii unei clase sunt împărțiți în trei grupe combatante, formate din 2- 3 membri
fiecare. Ceilalți elevi sunt jurați, iar cadrul didactic este judecător.
Tema: fiecare grupă trebuie să prezinte argumente cine și cum și-a adus aportul la
formarea omului: ereditatea ( grupa 1), mediul ( grupa 2) sau educația ( grupa 3).
Fiecare grupă își prezintă argumentele și contra-argumentele la punctele
prezentate de echipele combatante. Judecătorul mediază pentru a nu se declanșa
conflicte și sintetizează informațiile furnizate. Jurații selectează grupul care a fost cel
mai convingător.
Argumentarea și contra-argumentarea obligă la antrenarea spiritului critic.
Discuția Panel poate fi folosită ca metodă didactică în acest sens.
Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 10

Răbdarea
Răbdarea este mai mult decât o calitate, e o virtute care, o dată dobândită,
deschide calea pentru afirmarea altor virtuți. Aristotel, în Etica nicomahică,
vorbește despre răbdare în tratarea prieteniei, ca liant între trei entități colosale:
senzația, intelectul, dorința ( Aristotel, 1998, pag. 126 ). Pornind de la această
observație, răbdarea poate fi tratată ca un obstacol în calea abandonării ființei
umane în brațele dorințelor menite să satisfacă arsenalul senzațional al nevoilor
care o guvernează. Răbdarea înseamnă inteligență, analiză, cumpătare, echilibru.
Dacă părinții filosofiei au tratat răbdarea ca pe o virtute câștigată în timp,
psihologii o prezintă ca pe o dimensiune a personalității reflectată în temperament.
Galenus și Hipocrat au considerat că temperamentul este rezultanta îmbinării
optime între patru humori organice, respectiv sânge, fiere neagră, fiere galbenă și
spută, de unde și denumirile ce se vehiculează și astăzi coleric, sangvinic,
flegmatic și melancolic. Allport arată că temperamentul " se referă la fenomene
caracteristice firii unui individ, la înțelegerea susceptibilității sale la stimuli
emoționali, la forță și la rapiditatea răspunsurilor sale, precum și la calitatea
dispoziției sale permanente "( P.Popescu- Neveanu, 1978, pag. 705 ). Răbdarea
este una dintre trăsăturile dominante ale temperamentului flegmatic și, cel mai
probabil, posesorul său este cel care o poate transforma într-o virtute.
Relaționarea permanentă cu persoane diferite, stresul determinat de ineditul
situațiilor pe care le traversează, de amalgamul de probleme ce solicită rezolvare
imediată, determină antrenarea continuă a acestei calități, iar modul cum ea este
vehiculată face diferența între un expert mediocru și unul foarte bun. De
asemenea, modul său de reacție poate influența modul de reacție al celor din jur,
fapt ce-l responsabilizează într-o măsura mai mare.
Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 11

Exercițiu
Răbdarea se cultivă prin antrenament. Putem încerca să o antrenăm prin
schimbarea raportului de forțe între emoțional și rațional, în favoarea celui de- al doilea.
Să ne imaginăm că suntem în mașină, într-un ambuteiaj, presați de timp,
determinați de propria stare de nervozitate, precum și de nervozitatea celor din jur să
apăsăm insistent pe claxon, să gesticulam larg și poate să ne descătușăm vocabularul.
Este momentul să ne răspundem la o întrebare: la ce îmi ajută?! Este primul pas spre
deșteptarea rațiunii și antrenarea răbdării. Sunt multe situațiile cotidiene, sociale,
profesionale în care emoționalul să ne dicteze o conduită, iar rațiunea să arunce
întrebarea salvatoare. Putem abuza de această întrebare și o să ajungem să deținem mai
mult controlul asupra propriei persoane, asupra propriului comportament. Răbdarea nu
înseamnă resemnare, renunțare pentru că se vizează o finalitate. Nervoși sau nu,
ajungem unde ne-am propus, indiferent de câte ambuteiaje prindem.

Pragmatismul
Pragmatismul a pornit ca o doctrină filosofică idealistă care încerca să
combată teoreticianismul exagerat al începutului de secol XIX. El pornește de la
ideea că nici o teorie nu este valabilă dacă nu are o corespondență în realitate.
Pragmatismul identifică obiectul cunoașterii cu procesul cunoașterii, conceput ca
un instrument de adaptare biologică a omului la mediu. Pragmatismul susține că "
nu există idei adevărate, ci idei care devin adevărate în cursul acțiunii subiectului
în măsura în care au randament" ( P.Popescu- Neveanu, 1978, pag. 544 ).
Expertul are sarcina de a dirija un sistem în cadrul căruia oamenii sunt
formați pentru a crea în cele mai variate forme, de a adopta conduite, reflectate în
acțiuni, finalizate prin produse. Acest fapt îl obligă să adopte teoria
pragmatismului la nivel mental și comportamental, conștient fiind că modul său de
a gândi, de a acționa se va răsfrânge asupra gândirii și acțiunii celor pe care-i
ghidează.
Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 12

Exercițiu
Se poate folosi ca metodă de antrenare a pragmatismului explozia
stelară.
Pasul 1. Se scrie o temă în centrul unei steluțe cu 5 colțuri ;
Pasul 2. În vârful fiecărui colț al steluței se scriu întrebările:
*ce?
*cine?
*unde?
*de ce?
*când
Pasul 3. Se împarte clasa în 5 grupe.
Pasul 4. Fiecare grupă răspunde pe rând la cele 5 întrebări,
încercând să găsească fiecare un răspuns.
Pasul 6. Se contabilizează răspunsurile.
Pasul 7. Se comunică întregii clase rezultatele muncii de grup.
Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 13

Creativitatea
Creativitatea presupune capacitatea de a genera nou prin îmbinarea
trăsăturilor de personalitate cu interacțiunea psihosocială. Cel puțin așa a fost
tratată începând cu 1938 de Allport. Ulterior, creativitatea a fost dezbătută ca o
aptitudine care influențează constant inteligența, fiind la rândul său influențată de
aceasta . Ca aptitudine, își subordonează o armată de însușiri, respectiv:
 receptivitate
 disponibilitate
 cunoaștere
 entuziasm
 capacitatea de a rezolva probleme
 nonconformism
 pragmatism
 idealism
 independență
 implicare afectivă
 curiozitate
 optimism
 perseverență
Oricât de elaborată ar fi activitatea didactică, ea implică un grad ridicat de
imprevizibilitate, care poate fi valorificată doar prin stimularea și antrenarea
creativității. Ion- Ovidiu Pânișoară vorbește de creativitate ca despre un mecanism
util în procesul învățării, demonstrând că " activitatea didactică solicită, dar și
generează creativitatea. Cadrului didactic nu trebuie să-i fie teamă să iasă din
rutină în fiecare moment al procesului intructiv- educativ!" ( I.- O. Pânișoară,
2009, pag. 146).
Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 14

Exercițiu
Exercițiile de simulare sunt extrem de benefice pentru stimularea creativității cu
implicații instructiv- educative. Vă prezentăm un astfel de exercițiu:
ETICHETE
Contează ce spun și ce gândesc alții despre tine?

SUBIECTUL DEZBATERII
 Efectele stereotipizării

SCOPURI
 explorarea relației dintre ceea ce se așteaptă de la noi și cum ne comportăm;
 creșterea efectului comportamentului nostru asupra altora;
 discutarea efectelor stereotipizării oamenilor.

TIMP
 45 min.
MĂRIMEA GRUPULUI
 10 persoane
PREGĂTIREA
 etichete simple și albe care se lipesc pe fiecare persoană din grup.
 se scrie o caracteristică pe fiecare etichetă, ex: iresponsabil, spiritual, prost, deștept,
neîndemânatic etc.
 se hotărăște o muncă pentru grup: desenarea unui poster împreună, organizarea unui
eveniment, mutarea mobilei sau inițierea unei discuții tematice.
Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 15

INSTRUCȚIUNI
 Se pune o etichetă pe fruntea fiecărui jucator fără ca acesta să vadă ce scrie pe
eticheta care i-a fost atribuită.
 Se explică munca grupului: se spune clar că fiecare trebuie tratat conform
mesajului de pe etichetă. De exemplu: dacă cineva are eticheta "leneș" pe fruntea
lui, toată lumea trebuie să-l trateze ca si cum ar fi leneș (dar fără a rosti cuvântul
de pe tichetă). Jucătorii trebuie să facă eforturi pentru a-și continua activitatea și
să-i trateze pe ceilalți după cum spune eticheta.
 La sfârșit, jucătorii pot ghici, dar nu acesta este scopul principal al jocului
EVALUARE
E important ca jucătorii să aibă timp să spună ce au de zis. Se începe prin a se
întreba dacă au putut ghici eticheta și apoi se trece la alte aspecte ale activității. Cum s-a
simțit fiecare persoană în timpul activității? A fost greu să-i tratezi dupa etichetă? S-a
comportat cineva dupa etichetă, adica cel care era etichetat ca și "spiritual" a spus glume
și s-a comportat mai încrezător? Sau persoana leneșă s-a comportat ca atare și nu și-a
ajutat participanții? Cum îi etichetăm pe oameni în viața reală? Cum îi afectează și cum
ne afectează felul în care îi considerăm? În viața de zi cu zi, pe cine numim după
etichetă?
Sugestii pentru cel care facilitează situația
 Se are grijă cum se grupează oamenii cu caracteristici. De exemplu, dacă un
membru al grupului e mai leneș, nu e bine să i se dea această etichetă. Scopul
jocului nu este să se descopere păreri personale despre ceilalți din grup. Acest
lucru poate fi distructiv și trebuie evitat.
Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 16

Empatia
Empatia este un proces complex, o inter-relație între cognitiv, afectiv și
organic și se traduce printr-o intuiție simpatetică, identificare afectivă,
transpunere. Stroe Marcus demonstrază că datorită faptului că se " manifestă ca o
conduită participativă, conștientă și inconștientă, aparentă și inaparentă, față de
un model de comportament uman, facilitând un act de cunoaștere, de comunicare
interumană cu valoare predictivă ca și un act de identificare afectivă, empatia
devine o însușire proprie condiției umane " (1997, pag. 78 ). În cadrul empatiei
sunt implicate o serie de predispoziții care se constituie ca un fundament necesar,
un program ereditar peste care se construiește viitorul comportament empatic.
Empatia reprezintă un mod de adaptare, specific fiecărei persoane și reprezintă:
 frecvența cu care o persoană adoptă un anumit stil de adaptare;
 spectrul situațiilor în care adoptă același mod de acțiune;
 intensitatea reacțiilor sale, în conformitate cu modelul preferat de
comportament ( O. Gîrlașu- Dimitriu, 2004. pag. 22).
Empatia presupune implicare, implicarea o mai bună înțelegere, înțelegerea
garantând eficiența actului instructiv- educativ. Persoanele empatice sunt
caracterizate prin prezența unei atitudini optimiste, emoționalitate, altruism,
generozitate, flexibilitate, extraversiune, comportament pro-social bine dezvoltat,
abilitate interpersonală. Persoanele slab empatice apar ca fiind mai rigide, retrase,
intolerante, adoptă valori egocentrice, singuratice, revendicative, centrate pe sine,
introverte/introvertite, nu acordă atenție sentimentelor altora ( O. Gîrlașu-
Dimitriu, 2004. pag. 23). Cu siguranță, expertul în învățământ ar trebui să
manifeste atitudinile reprezentative empaticului.
Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 17

Exercițiul 1
Acest exercițiu este o adaptare după metoda Pillow a lui D.S. Săucan.
Scop
Cultivarea sentimentului empatic.
Participanți
Grupe de câte 2 membri.
Temă
Se prezintă participanților o situație conflictuală între 2 elevi. Fiecare adoptă rolul
unuia dintre combatanți.
Desfășurare
În scris, fiecare participant încearcă să găsească soluție la situația conflictuală,
răspunzând pe rând din următoarele perspective:
I. " Eu am dreptate, tu greșești!"
 Este prima poziție adoptată de cei mai mulți combatanți.Are o puternică
încărcătură emoțională, axată pe propria persoană, pe nevoia reală sau invocată
de apărare.
II. " Tu ai dreptate, eu greșesc!"
 Presupune o detașare de propria persoană și încercarea înțelegerii celuilalt prin
prisma comportamentului pe care acesta îl adoptă.
III. " Amândoi avem dreptate, amândoi greșim!"
 Găsirea numitorului comun cu partenerul, argumental și emoțional.
IV. " Problema nu este atât de importantă, cum pare a fi!"
 Dispar disputele și controversele între cei doi participanți și sunt valorizate
elementele pozitive ale relației.

Exercițiul 2
Asociați figurile prezentate cu expresia emoțională corespunzătoare:
Speriat, vesel, dezamăgit, trist, furios, răutocios
 Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 18

Autoritatea
Autoritatea presupune impunerea influenței unui subiect asupra altor
subiecți, o formă de manifestare a puterii ce se cere a fi recunoscută, acceptată și
ascultată. Detașăm fenomenul de autoritate de cel de dictatură, utilizare irațională
a forței în detrimentul celor obligați să se conformeze. Realizarea autorității
presupune realizarea unui consens din partea celui asupra căruia se exercită,
recunoașterea statutului și rolului autoritar. Autoritatea, tratată drept calitate
umană, determină adoptarea unei anumite conduite, sprijinită pe credibilitate,
recunoaștere și responsabilitate. Popescu- Neveanu cataloghează drept obligatorie
îmbinarea formalului cu informalul cînd trebuie să se contureze și să se manifeste
autoritatea, aceasta fiind una din " cauzele psiho-sociale de determină
desfășurarea creatoare a muncii, obținerea unor performanțe deosebite în
activitatea grupurilor sociale "( 1978, pag. 82 ).
În condițiile vieții sociale, profesionale, școlare, lipsa de autoritate poate
determina stări de neliniște și manifestarea sentimentului lipsei de securitate. Fără
autoritate, se poate instaura lipsa disciplinei și cu aceasta momente când elevii nu
mai pot fi controlați. Expertul autoritar este obligat să-și adapteze, în mod
constant, conduita la reacțiile elevilor, cadrelor didactice pe care le coordonează,
păstrând un echilibru relativ, derapajele de la echilibru fiind debusolante și taxate
de ceilalți. Este obligatorie adaptarea, nu prin renunțarea la autoritate și scopul
acesteia, ci prin modelarea modului de manifestare. Nu toți elevii, profesorii
reacționează în același fel. Dacă pentru unii autoritatea este stimulatoare, un
garant al securității emoționale și instituționale, pentru alții ea poate fi inhibitoare
și poate declanșa mecanisme de apărare, rezistență, manifestate prin
comportamente violente, critice, exagerate.
 Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 19

Corespondența făcută între tipurile fundamentale de oameni, definite de

Spranger și principalele calități ce se prescriu a fi tipărite în portretul profesorului
eficient, se impune a fi reflectată în conduita acestuia, în acțiunile întreprinse de
acesta și în finalitățile actelor sale.
Rosenthal a teoretizat conceptul " autoîmplinirii predicției" ( I. Dafinoiu,
2000, pag. 38), potrivit căruia modul cum gândește un om, cum raționează, îi
influențează acțiunile și implicit reacțiile activităților sale. O gândire optimistă,
constructivă va declanșa o succesiune de acțiuni constructive, efectele fiind unele
pozitive. O gândire pesimistă, distructivă se manifestă în acțiuni negativiste,
distructive, lipsite de finalități sau soldate cu efecte negative. Gândirea
constructivă sau distructivă nu ține exclusiv de voința umană, ci de modul în care
se îmbină ereditarul cu mediul și educația. Axa ereditate- mediu- educație devine
definitorie pentru formarea individului uman, iar pentru expertul în învățământ o
condiție sine qua non. Pentru expert, axa nu presupune echilibru, ci un
dezechilibru constructiv, mediul dominând și îmbogățind ereditatea, educația
dominând și valorificând la maxim ereditatea și mediul.

Abstract
Capitolul prezentat este un extras din lucrarea Expert învățământ. Ghidul
elitelor didactice. Portretul expertului învățământ a fost conturat pornind de la
tipologia umană a lui Spranger, oferind un cadru general de recunoaștere și
manifestare a competențelor personale și profesionale. Trăsăturile definitorii
pentru cele șase forme umane pure, modul de combinare al acestora, au dus la
evidențierea portretului profesorului eficient și a expertului în învățământ,
dimensiuni precum spiritul critic, răbdarea, pragmatismul, creativitatea, empatia,
autoritatea, fiind prioritare în conturarea acestuia. Aveți la dispoziție exerciții
menite să faciliteze autocunoașterea, dar și să eficientizeze actul didactic.
Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 20

BIBLIOGRAFIE

 Albu, Gabriel, Introducere într-o pedagogie a libertăţii, Editura

Polirom, 1998;
 Ancuţa, Lucia, Psihologia şcolară, Editura Excelsior, 1999;
 Antonesei, Liviu, O introducere în pedagogie, Editura Polirom, 2002;
 Aristotel, Etica nicomahică, Editura Iri, 1998;
 Băban, Adriana, coord., Consiliere vocațională, Editura Asociația de
științe cognitive din România, 2001;
 Cândea, Rodica, Couminicarea managerială, Editura Expert, 1996;
 Cosmovici, A., Iacob, L., coord. Psihologia şcolară, Editura Polirom,
1998;
 Dafinoiu, Ion, Elemente de psihoterapie integrativă, Editura Polirom,
2000;
 Davidz, J.R., Ball, S., Psihologia procesului educaţional, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1978;
 Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., Psihologia procesului de învăţământ,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1997;
 Gîrlașu- Dimitriu, Odette, Empatia în psihoterapie, Editura Victor,
2004;
 Goleman, Daniel, Inteligența socială, Editura Curtea veche, 2007;
 Ionescu, Ș., Jacquet, M.M., Lhote, C., Mecanismele de apărare, Editura
Polirom, 2008;
 Iucu, R.B., Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom
, 2000;
 Kotter, John, Ce fac liderii cu adevărat, Editura Meteor Press, 2008;
 Kotter, John, Inima schimbării, Editura Meteor Press, 2008;
 Expert învățământ- ghidul elitelor didactice 21

 Marcus, Stroe, Empatie și personalitate, Editura Atos, 1997;

 Păun, Emil, Şcoala – abordare socio-pedagogică, Editura Polirom,
1999;
 Pânișoară, Ion- Ovidiu, Profesorul de succes- 59 de principii de
pedagogie practică, Editura Polirom, 2009;
 Popescu- Neveanu, Paul, Dicționar de psihologie, Editura Albatros,
1978;
 Râmbu, Nicolae, Filosofia valorilor, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1997;
 Rocco, Mihaela, Creativitate și inteligență emoțională, Editura Polirom,
2004;
 Spranger, Eduard, Goethes weltanschauung, Insel Verlag, 1949.

View publication stats