Mărturii[modificare | modificare sursă]

Mărturii biblice[modificare | modificare sursă]

„Și plecand ele, iata unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate. Și
adunându-se ei împreuna cu bătrânii și ținând sfat au dat bani mulți ostașilor zicând : Spuneți ca ucenicii
Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam”
—Evanghelia după Matei 28:11-13[1]
„Și de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca și pe voi fără grijă vă vom face. Iar ei luând
arginții au făcut precum au fost invățați. Și s-a răspândit cuvântul acesta între iudei până astăzi”
—Evanghelia după Matei 28:14-15[1]
Conform lui Juan Garcés, curator la British Library, care a studiat Codex Sinaiticus, anumite
paragrafe din învierea lui Iisus nu erau incluse în manuscrisele originale ale Bibliei.[6] Garcés se
referă la consensul științific în studiul Bibliei (textologia), afirmând că textele Bibliei s-au modificat de
multe ori de când au fost scrise.[7] Anume, în Codex Sinaiticus lipsesc versetele Marcu 16:9-
20,[8] prin urmare Evanghelia după Marcu nu conține decât relatarea unui tânăr conform
căruia Iisus ar fi înviat, dar nu-I descrie nici învierea, nici pe Hristos înviat. Numai versiunea
neconformă cu originalul (inautentică) a Evangheliei după Marcu Îl descrie pe Hristos înviat, această
descriere fiind rodul fanteziei copiștilor.[9] Prin urmare, versetele Marcu 16:9-20 sunt versete
apocrife.[10]

Mărturii independente de Biblie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Testimonium Flavianum.
Flavius Josephus (cca. 37–cca. 100), un evreu și în același timp cetățean roman care a lucrat sub
dinastia Flavienilor a scris Antichitatea Evreilor, cca. 93, care conține un pasaj intitulat Isus și Pilat,
în care se descrie moartea și învierea lui Isus Hristos, fragment care conține pasajul următor: „Când
Pilat (...) L-a condamnat pe Isus la moarte prin crucificare, cei ce L-au iubit pe El, nu au cedat [să Îl
urmeze], căci El, li s-a arătat a treia zi după moarte, viu, exact cum au proorocit prorocii Vechiului
Testament.”[11] Fragmentul citat pare a fi însă un adaus (o interpolare în textul original[12]), deoarece
e puțin credibil că un evreu declarat fariseu și despre care Origen scrie că "nu credea că Iisus este
Mesia" (Hristos)[13][14], așa cum e cazul cu istoricul Flavius Josephus, ar fi putut crede că pretinsa
înviere a lui Iisus confirmă pasaje din Vechiul Testament (pasaje care numai creștinii, nu și evreii, le
interpretau a fi în legătură cu Iisus); dealtminteri e recunoscut faptul că scrierile lui Flavius Josephus
au fost subiectul și altor intervenții creștine pe text.[15] Ca atare rămâne discutabil dacă un izvor
istoric independent de Biblie și a cărui autenticitate este azi admisă, chiar confirmă ideea că Isus ar
fi înviat. Din punct de vedere psihologic, unii argumentează că relatarea învierii se bazează pe
halucinațiile Apostolilor produse de intensa lor tristețe datorată pierderii lui Iisus.[16]
Istoricii de după Epoca Luminilor lucrează cu naturalism metodologic,[17] de aceea ei nu pot
niciodată confirma miracolele drept evenimente istorice reale (Flew 1966: 146; cf. Bradley
1874/1935; Ehrman 2003: 229).[18][19]

Arătările lui Iisus după Înviere[modificare | modificare sursă]

 Arătarea către Maria Magdalena (Ioan 20:11-18; Marcu 16:12-13)
 Arătarea către femeile mironosițe (Matei 28:9-10; Luca 24:10-11)
„..Atunci Iisus le-a zis (minorosiţelor): Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei ca să meargă în Galileea şi
acolo Mă vor vedea!”

Învierea Domnului (pictură pe sticlă, zugrav anonim, școala de la Nicula, icoană aflată în colecția Arhiepiscopiei
Clujului)

„Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! Iar ele,
apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeți. Duceți-vă și
vestiți fraților Mei, ca să meargă în Galileea, și acolo Mă vor vedea.”
—Matei 28:9-10[1]
„Iar ele erau: Maria Magdalena, și Ioana și Maria lui Iacov și celelalte împreună cu ele, care ziceau către
apostoli acestea. Și cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare și nu le-au crezut.”
—Luca 24:10-11[1]

 Către apostolul Său, Simon Petru (Luca 24:34; Cf. Corinteni 25:5)
 La doi ucenici in drum Său spre Emaus (Luca 24:13-35; Marcu 16:12-13)
 Apostolilor și unor ucenici la Ierusalim, în seara Învierii (Ioan 20:19-23; Luca 24:36-43)
 Apostolilor după opt zile, împreună cu Toma, la Ierusalim
„Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis lui
ceilalți ucenici : Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis : Dacă nu voi vedea, în mainile Lui, semnul cuielor și
dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede! (...) a răspuns Toma și a zis: Domnul Meu și
Dumnezeul meu. Iisus i-a zis : Pentru că M-ai vazut, ai crezut! Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut”
—Ioan 20:26-29[1]

 La șapte Apostoli, în Provincia Galileea, lângă Marea Tiberiadei

„Dupa acestea, Iisus s-a arătat iarași ucenicilor la marea Tiberiadei și s-a arătat așa : Erau împreună
Simon Petru și Toma, cel numit Geamănul și Natanael cel din Cana Galileii și fiii lui Zevedeu, și alți doi
din ucenicii Lui. Simon-Petru le-a zis: mă duc să pescuiesc. Și ei i-au zis: Mergem și noi cu tine. Și au
ieșit și s-au suit în corabie și în noaptea aceea n-au prins nimic. Iar făcîndu-se dimineață, Iisus a stat la
țărm; dar ucenicii n-au știut că este Iisus. Deci a zis Iisus: Fiilor, nu cumva aveți ceva de mâncare? Ei au
răspuns: Nu. Iar El le-a zis : Aruncați mreaja în partea dreaptă a corabiei și veți afla. Deci au aruncat-o și
nu mai puteau s-o tragă de mulțimea peștilor. Și au zis lui Petru ucenicul pe care-l iubea Iisus : Domnul
este. Deci Simon Petru auzind că este Domnul și-a luat haina, căci era dezbrăcat și s-a aruncat în apă. Și
ceilalți ucenici au venit cu corabia, căci nu erau departe de țărm, ci ca la doua sute de cotii, trăgând
mreaja cu pești (...) Deci a venit Iisus și le-a luat pâinea și le-a dat-o lor și de asemenea și peștele.
Aceasta este acum a treia oară când Iisus S-a arătat ucenicilor, după ce S-a sculat din morți”
—Ioan 21:1-14[1]

 Tuturor Apostolilor pe un munte din Galileea

„Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise Iisus. Și vazându-L, I s-au
închinat, ei care se îndoiseră. Și apropiindu-Se Iisus le-a vorbit lor, zicând : Da-tu-Mi-s-a toată puterea în
Cer și pe Pământ. Drept aceea, mergând învătați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al
Fiului și al Sfântului Duh!”
—Matei 28:16-20[1]

 Arătarea la mai mult de cincisute de ucenici (I Cor 15.6) și Arătarea către Apostolul Iacov (I Cor
15.7)
 Apostolilor, în ziua înălțării Domnului în Ceruri (Luca 24:44-53; Marcu 16:15-20)
„Și i-a dus afară până spre Betania și ridicându-Și mâinile i-a binecuvantat. Și pe când îi binecuvânta, S-a
despărțit de ei și S-a înălțat la cer.”
—Luca 24:44[1]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Paști

Referințe[modificare | modificare sursă]

1. ^ a b c d e f g h i Biblia Ortodoxă Online
2. ^ Învierea lui Iisus in texte stravechi, 24 aprilie 2008, Revista Magazin, accesat la 3 septembrie 2013
3. ^ Învierea Domnului - escoala.ro
 4. ^ Dovezi ale învierii lui Iisus
5. ^ Site-ul Creștin-Ortodox
6. ^ Oldest known Bible goes online, by Richard Allen Greene, CNN.
7. ^ Loc. cit., cf. Heyns Lecture Series: Misquoting Jesus: Scribes Who Altered Scripture and Readers
Who May Never Know, by Bart D. Ehrman, MDiv, PhD.
8. ^ Mark 16 (Codex Sinaiticus)
9. ^ Mark 16:8-20 (NIV) - citat: „[The earliest manuscripts and some other ancient witnesses do not have
verses 9–20.]” Cf. istoricul NIV pentru acest pasaj.
10. ^ Apocrif Dexoline.ro
11. ^ Iosif Antiquities 18.3.3
12. ^ The student of Christian theology is interested in the significance of the famous testimonium
Flavianum, which was long accepted as evidence of the truth of Christian doctrine, the more cogent
since it was furnished by an unbeliever, but which is now recognized by most scholars as a later
interpolation in the Jewish Antiquities. - Propaganda and Censorship in the Transmission of
Josephus, Eva Matthews Sanford, Transactions and Proceedings of the American Philological
Association, Vol. 66 (1935), pp. 127-145, The Johns Hopkins University Press.
13. ^ The main reasons for the prevailing opinion are that whereas Josephus declares himself a
follower of the Pharisees (Life 12) and Origen says that Josephus did not believe Jesus the
Messiah (Contra Celsum I.47; Commentary on Mt. VIII.17), […] - An Arabic Version of the
Testimonium Flavianum and Its Implications by Shlomo Pines, Review by: Morton Smith, Journal of
Biblical Literature, Vol. 91, No. 3 (Sep., 1972), pp. 441-442, Published by: The Society of Biblical
Literature.
14. ^ OrigenCommentary on Matthew 10.17; Against Celsus 1.47.
15. ^ And finally, another fragment from Josephus that is cited by Origen and Eusebius, although
missing from all known versions of this historian and seemingly a Christian interpolation,
contains identical details and thus presents a Jewish-Christian parallel to the same views. - The Tomb
of James, Brother of Jesus, as Locus Memoriae, Author(s): Yaron Z. Eliav, Source: The Harvard
Theological Review, Vol. 97, No. 1 (Jan., 2004), pp. 33-59, Published by: Cambridge University
Presson behalf of the Harvard Divinity School.
16. ^ From a psychological viewpoint, some argue that the resurrection is grounded in grief-induced
hallucinations. Whatever the case, the death of Jesus has been the major focus by which millions
have reflected upon their own death and sought relief when bereaved of those they love. - Jesus,
Macmillan Encyclopedia of Death and Dying, Douglas J. Davies, Ed. Robert Kastenbaum. Vol. 1. New
York: Macmillan Reference USA, 2002. p492-496.
17. ^ Bart D. Ehrman (23 septembrie 1999). Jesus: Apocalyptic Prophet of the New Millennium. Oxford
University Press. p. 197. ISBN 978-0-19-983943-8. As I've pointed out, the historian cannot say that
demons—real live supernatural spirits that invade human bodies—were actually cast out of people,
because to do so would be to transcend the boundaries imposed on the historian by the historical
method, in that it would require a religious belief system involving a supernatural realm outside of the
historian's province.
18. ^ McGrew, Timothy, "Miracles", The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Winter 2015 Edition),
Edward N. Zalta (ed.), http://plato.stanford.edu/entries/miracles/
Flew, Antony, 1966, God and Philosophy, London: Hutchinson.
Ehrman, Bart D., 2003, The New Testament: A Historical Introduction to the Early Christian Writings,
3rd ed., New York: Oxford University Press.
Bradley, Francis Herbert, 1874, “The Presuppositions of Critical History,” in Collected Essays, vol. 1,
Oxford, Clarendon Press, 1935.
19. ^ Ehrman, Bart (28 martie 2006). „William Lane Craig and Bart Ehrman "Is There Historical Evidence
for the Resurrection of Jesus?"”. College of the Holy Cross, Worcester, Massachusetts: bringyou.to.
Accesat în 11 august 2010. Historians can only establish what probably happened in the past, and by
definition a miracle is the least probable occurrence. And so, by the very nature of the canons of
historical research, we can't claim historically that a miracle probably happened. By definition, it
probably didn't. And history can only establish what probably did. Citare cu parametru
depășit |coauthors= (ajutor); Mai multe valori specificate pentru |author= și |last= (ajutor)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Despre Învierea Domnului la enciclopedia OrthodoxWiki
 Motivul Invierii in afara crestinismului, 25 iunie 2010, Marc Ulieriu, Descoperă
 Învierea Domnului, 18 aprilie 2006, Revista Magazin
 Sarbatoarea Invierii cu familia regala, 9 aprilie 2004, Alexandru Nastase, Ana Maria
Luca, Jurnalul Național
 Martorii Învierii Domnului, în „cărțile ascunse“, 21 aprilie 2012, Dumitru Manolache, Ziarul
Lumina
 Altare închinate Învierii Domnului, 7 aprilie 2010, Alexandru Briciu, Ziarul Lumina
 Lumanarea de Inviere, 3 iulie 2012, Alina T., CrestinOrtodox.ro
Învierea Domnului în Artă

 Icoana Învierii. Istoria, sursele și tipologia reprezentării, 8 mai 2013, Monahia Atanasia
Văetiși, Ziarul Lumina
 Penelul marilor pictori a zugrăvit Calvarul și Biruința, 4 mai 2013, Dan Cârlea, Ziarul Lumina