PRINCIPALELE

STRUCTURI ANATOMICE AFECTATE IN TRAUMATISMELE SPORTIVE;

Ligamentele
- sunt structuri articulare afectate des in practica sportive. Au forma unor benzi de fibre ,
paralele ce asigura o rezistenta crescuta opunandu-se miscarilor cu amplitudine excesiva
sau anormale. Ligamentele sunt formatiuni extrem de elastice datorita continutului crescut
de fibre de elastina.
Leziunile ligamentare sunt rezultatul unor suprasolicitari prin forte excesive , ce duc la
rupturi ale fibrelor.
Exista 3 grade de leziuni :
a) lez de gradul I – intindere fara rupturi fara instabilitate consecutiva importanta
b) lez de gradulII – rupturi partiale ligamentare si o anumita instabilitate
c) lez de gradul III – rupturi complete ale structurii ligamentare , ce dermina un grad mai
mare de instabilitate ligamentara
Cele mai frecvente leziuni ligamentare in practica sportiva se intalnesc la nivelul
genunchiului, gleznei,cotului, umarului si pumnului.
Leziunile ligamentare ale genunchiului – reprezinta peste 40% din totalul leziunilor
traumatice sportive la nivelul acestei articulatii.
Sunt frecvente traumatismele in valg ce determina leziunile de ligament colateral medial.
In leziunile de gradul I se observa : durere inflamatie redusa a tesuturilor mai si efuziune
articulara fara instabilitate consecutiva
In cele de gradul II – laxitate de 5-15 grade ( se apreciaza in testingul pentru valg cu
genunchiul flectat la 30 grade ) durere si inflamatie mai accentuata a tesuturilor moi, cu o
cantitate mai mare de lichid articular decat la gradul I. In acest caz genunchiul este ortezat
atat in faza de recuperare ( asigura stabilitatea genunchiului si ajuta la vindecarea
ligamentului ) cat si dupa inceperea activitatii sportive
In leziunilede gradul III – genunchiul devine instabil si necesita un suport extern constant
de substitutie sau reconstruire chirurgicala .(exemple : ruptura totala de ligament incrucisat
anterior in urma unor leziuni torsionale fara contact ale genunchiului, ruptura ligamentului
incrucisat anterior si a celui colateral medial intalnite in traumatismele sportive din fotbal
sau tenis) .
Leziuni ligamentare ale gleznei- sunt cele mai frecvente tipuri de traumatisme.
leziinile de gr.I – entorsa prin inversie a gleznei ce determina o intindere a ligamentului
talofibular anterior. Daca entorsa este severa poate produce o leziune ligamentara de gr 2
sau 3 Daca este rupt mai mult de un complex ligamentar poate sa apara o instabilitate
semnificativa a gleznei Entorsele tibiotarsiene reprezinta 43% din totalul entorselor , cele
mai frecvente fiind intalnite la fotbal , gimnastica ,handbal.
17
Tendoanele
rol - extensibilitate crescuta
- abilitatea de a ≪ absorbi ≪ energia contractila a muschilor in actiune
- datorita flexibilitatii lor se pot adapta la formele structurilor osoase articulare
- determina directia finala de actine a muschiului
Sunt formate din fascicule formate din benzi regulate din fibre de colagen , intre care exista
spatii cu tesut in care patrund vasele si nervii aferenti
Cele mai multe leziuni de tendoane in practica sportiva se produc prin :
suprasolicitare , forte repetate de frecare si tractiuni ale tendoanelor contribuin la lezarea
lor .
leziunile tendoanelor pot aparea daca
- forta se aplica pe tendon rapid si oblic
- tendonul este sub tensiune inainte de aplicarea sarcinii
- grupul musculo-tendinos este intins
- musciul atasat este contractat la maximum
- structura tendinoasa este slaba in comparatie cu muscihiul
Factorii care favorizeaza leziunile sunt :
-oboseala musculara reduce eficienta biomecanica si capacitatea tendonului de a absorbi
socurile
- reducerea flexibilitatii si rezistentei musculare .
18
- tulburarile biomecanice ale articulatiei
In urma acestor agresiuni apar- inflamatia tendonului ( tenosinovita )
- in interiorul tecilor sinoviale se pot produce aderente , manifestate prin crepitatii
Leziunile tendinoase se manifesta de obicei prin : dureri, inflamatia redusa a tesuturilor moi,
fara efuziune articulare , reducerea flexibilitatii si afecterea stabilitatii.
Cele mai frecvente leziuni tendinoase la sportivi sunt : tendinita bicipitala, tendinita
coiful rotatorilor, tendinitele cotului la tenis tendonita patelar la ciclisti si in
baschet, tendinita labei de gasca, tendinita achiliana, tendinita gambierului
posterior.
Paratendonitele includ peritendinitele, tenosinovitele (un singur strat de resut conjunctiv) si
tenovaginitele (teaca peritendinoasa cu structura dubla).
CARTILAJUL SI MENISCURILE
Suprafetele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin cu rol in facilitarea miscarilor
articulare in preluarea socurilor si protectia osului subcondral.
Leziunile de cartilaj sunt foarte frecvente la nivelul articulatiei patelofemurale ( este cea mai
frecventa leziune la genunchi a alergatorilor )
Clinic - dureri
- efuziune articulara
- crepitatii si scaderea mobilitatii
- sunt necesare pentru diagnostic examenul radiologic ,scintigrafie ,RMN
Se urmareste - combaterea durerii si a hidrartrozei (antiinflamatoare nesteroidiene )
- imobilizare sau “descarcare” de greutate
- reducerea stresului articular
Meniscurile - sunt formate din fibrocartilaj
- protejeaza cartilajul articular de traumatismele repetate
- joaca un rol important in stabilitatea genunchiului, mai ales in flexie de 90
Leziunile de menisc sunt frecvente in fotbal, handbal ,lupte, gimnastica , volei, reprezentand
50% din totalul leziunilor de genunchi in traumatologia sportiva.
Mecanismul de producere al leziunilor tip ruptura de menisc este in cele mai multe cazuri o
combinatie intre torsiune si stres de impact la nivelul genunchiului; se mai pot produce
rupturi ale capsulei meniscale cu fragmentarea cartilajului.
Tabloul clinic include : dureri
- efuziune articulara
- limitarea miscarilor si uneori blocaj articular la mobilizare
19
BURSELE
- sunt formatiuni saciforme cu pereti formati din membrana sinoviala situate in vecinatatea
articulatiilor , sau acolo unde pielea tendonul sau muschiul aluneca deasupra unei
proeminente osoase
- sunt interpuse intre structuri opuse ( ex tendon- suprafata osoasa) pentru a favoriza
miscarile cu frecare redusa.
- leziunea caracteristica este inflamatia, bursele inflamate avand volum crescut maresc
frecarea in planul de miscare rezultand durere si reducerea mobilitatii.
- traumatismul repetat determina modificari sub forma unor formatiuni circumscrise
proeminente care se simt la palpare.
- acelasi tip de leziune poate afecta concomitent sau succesiv tendonul si bursa subiacenta
( frecvent la nivelul umarului ,genunchiului, calcaiului )
- la nivelul umarului datorita solicitarilor excesive sau repetate cu frecare si tractiuni ale
coifului rotatorilor la aruncatorii de ciocan disc greutate determina inflamatie atat la nivelul
tendoanelor coifului rotatorilor cat si ale bursei care se cronicizeaza ( cu formare de tesut
cicatriceal ) care duc in timp la pierderea mobilitatii si instalarea umarului blocat
- la alergatori ca urmare a unor modifiari biomecanice se pot instala bursite trohanteriene
ca urmare a reducerii flexibilitatii fasciei iliotibiale si a structurii tendonului fesierului mijlociu
- bursele superficiale cum sunt cele olecraniene si prepatelara pot fi afectate secundar in
urma unor traumatismesau microtraumatisme directe repetate.
- infiltratiile intrabursale cu corticoizi au efecte pozitive cu ameliorarea durerilor si
reducerea inflamatiei , bandaje compresive rontgenterapie repaus sportiv regional. urmate
de refacerea mobilitatii articulare si recuperarea rapida a sportivilor.
20
FASCIILE
Sunt tesuturi conjunctive care compartimenteaza structurile somatice si faciliteaza
miscarea stabilind planuri tisulare cu frecare redusa
Se disting:
fasciile superficiale - confera libertate de miscare
fasciile profunde formeaza septuri intermusculare si compartimente in extremitatile
inferioare si superioare
In sport cea mai importanta leziune este sindromul compartimental – apare ca rezultat al
cresterii presiunii in interiorul unui compartiment tisular delimitat de planuri osoase si fascii
Aceste cresteri de presiuni produc tulburari in tesuturile moi ale compartimentului respectiv
Sindromul apre frecvent la membrul inferior la alergatori si la membrul superior la
halterofili, tenismeni
Clinic se caracterizeaza prin: dureri, scaderea fortei musculare si a sensibilitatii in zona
lezata. Aceste simptome apar in timpul efortului si dupa efort (faza acute). In faza cronica
sunt declansate de eforturi mici sau apar in repaus
Tratamentul urmareste cresterea sensibilitatii fasciilor, corectarea eventalelor anomalii
biomecanice prin orteze.
Cel mai frecvent se intalneste fasciita plantara, sindromul de frictiune al tractului
ilio-tibial ( ≪ genunchiul alergatorului ≫)
MUSCHII
Rupturile musculare se produc datorita contuziei directe sau intindere exagerata
Exista trei grade de rupturi musculare:
- leziunile de gradul I sunt simple intinderi musculare fara rupturi structurale
- cele de gradul II sunt insotide de rupturi de fibre musculare muschiul ramanand integru
- in l ziunile de gradul III muschiul este rupt in intregime
Cei mai afectati muschi in sport sunt ischiogambierii (cea mai frecventa leziune in
traumatologia sportiva ) iar la aruncatorii de ciocan sunt frecvente ruptura bicepsului si cea
a marelui pectoral.
Factori predispozanti
- incalzirea insuficienta a muschilor la inceputul antrenamentului sau competitiei , gradul de
vasodilatatie fiind insuficient.
- temperatura scazuta la nivelul structurilor periarticulare si perimusculare determina
reducerea eficientei actului contractil precum si flexibilitatea aparatului mecanic articular.
- oboseala musculara prin suprasolicitare precum si oboseala generala a sportivilor
surmenati.
- leziunile musculare pot fi produse fie direct prin traumatism sau prin microtraumatisme
repetate (suprasolicitare)
- dupa procesul de reparare a muschiului apar modificari ale functiei muschiului : deficite de
forta , dezechilibre de forta intre agonisti si antagonisti, in flexibilitate propioceptie.
- in lipsa unor tratamente adecvate sportivul risca sa faca noi leziuni in aceleasi structuri
sau intr-o alta regiune in lantul kinetic regional
De completat: crampele musculare, fibroza musculara, sindromul de
compartiment cronic, hipertonie musculara, MS pg. 21
OSUL
- scheletul osos este frecvent sediul unor leziuni in diferite discipline sportive, cele mai
frecvente localizari fiind la nivelul falangelor mainii 16% metacarpienelor ( 12%)
,metatarsienelor(10%) radiusul si tibia cate (9%).
In cadrul tratamentului se stabileste gradul de imobilizare necesar pentru a asigura
vindecarea fracturii.
in fracturile interarticulare vertebrale este necesara imobilizarea cu intreruperea activitatii
pentru 3 luni , in fracturile de stres ale femurului este interzis sprijinul 4-6 saptamani
21
Orice imobilizare sau lipsa de sprijin trebuie insotita de exercitii pentru mentinerea
mobilitatii articulare si a fortei musculare a segmentelor indemne si exercitii izometrice sau
electrostimulare la nivelul musculaturii din zona pentru a permite revenirea sportivului cat
mai rapid in activitatea sportiva.
Oboseala (fatigue) sau stressul tisular este un proces prin care intr-un material supus unor
solicitari mecanice ciclice apar modificari structurale permanente. In final, chiarin conditiile
aplicarii unor nivele de solicitare inferioare rezistentei statice a materialului osos apar
microfracturi denumite fracturi de stress. Cele mai frecvente fracturi de stres sunt
consecinte ale erorilor de antrenament (75%)
Acest tip de fracturi a fost descris la soldati, sportivi si balerini (Giladi et al., 1986, Mann
et al., 1999), existandinca lacunein ceea ce priveste etiopatogenia acestora.
Localizarile cele mai frecvente includ tibia, fibula, femurul, calcaneul si metatarsienele. In
literatura de specialitate sunt descrise astfel de microfracturi atat la nivelul tesutului osos
compact, cat si al celui spongios, experientele in vitro aratand o rezistenta mai mare a
osului compact la solicitarile mecanice. Majoritatea studiilor se refera la comportarea la
solicitari ciclice a osului cortical (Caler si Carter, 1989; Schaffler s.a., 1989, 1990) si numai
un numar redus se refera la acelasi gen de solicitare aplicata osului trabecular.
Incidenta fracturilor de stress este intre 5-30% la soldati si 0,1% la sportivi . O sinteza a
numarului de cazuri si a localizarilor raportate de diversi autori este redata in tabelu1 3.
Tabelul 3. Incidenta fracturilor de stress (adaptat dupa Mann si Constantini, 1999)
AUTORI Tibie Fibula Femur Tarsiene si
calcaneu
Metatarsiene Alte
localizari
Sahi si colab. 49 2 7 8-21 13-24 8
Frieberg si Sahi 66 7 9 4 8 6
Halel 32 3 46 0 18 1
Dudeszak 71 1 26 0 2 0
Giladi 56 0 30 0 8 6
Volpin 68 0 15 1 13 3
De completat cu apofizite si periostite MS pg. 19
TESUTUL NERVOS
- leziunile nervilor periferici sunt conseciente ele unor tractiuni sau compresiuni ( o
elongatie a unui nerv cu mai mult de 15 % din lungimea sa de repaus determina o oprire a
irigatiei sanguine a nervului respectiv cu ischemie secundara ,pe fondul acestei ischemii
instalandu-se cal mai des leziuni neurologice periferice )
tulburarile ischemice pot fi consecinte si ale unor traumatisme repetate prin suprasolicitare
care asociate cu compresia produc in timpul efortului tulburari ischemice si deformari
mecanica ale nervilor
- leziunile de plex brahial prin elongatie sunt rezultatul miscarilor bruste fortate de inclinare
laterala a coloanei vertebrale cuplata cu coborarea umarului de aceeasi parte.Tratamentul
necesita intreruperi ale activitatii sportive timp de 3-4luni
-leziunile de nerv median sunt un tip de traumatism intalnit frecvent la tenismani
aruncatori ridicatori de greutati .Se trateaza local cu corticosteroizi plus program kineto de
tonifiere locala
- clinic dureri ,arsura profunda in antebrat si parestezii la nivelul degetelor 2si3 mai ales in
efort
22
- leziunile de nerv cubital in canalul cubital sunt intalnite la aruncatorii din diferite sporturi
care acuza dureri mediale la cot cu parestezii in degetele 4si 5, iar in timpul efortului acuza
arsuri in antebrat si oboseala in mana . Tratamentul cuprinde repaus si antiinflamatoare
- la membrul inferior – leziunile de SPE la capul peroneului si deasupra acestuia sunt
frecvente la sportivii cu leziuni rotatorii ale genunchiului, in rupturi ale ligamentului
incrucisat , sau mai jos in regiunea tarsiana , in traumatisme de glezne ( entorse cu inversie
) sau in leziuni generate de incaltaminte.
- leziunile de SPI pot fi produse la sportivi in traumatisme de genunchi dupa imobilizari
prelungite sau in situatie de instabilitate rotatorie a genunchiului. Multe cazuri sunt intalnite
la alergatori unde distal la nivelul tunelului tarsian nervul tibial poate fi incarcerat dand
dureri la nivelul boltii, a calcaiului si parestezii ale piciorului la alergatori si dansatori.
- foarte frecvente sunt leziunile radiculare lombosacrate prin discopatii , care nu se
diferentiaza simptomatic , fiziopatologic si terapeutic de afectiuni similare aparute la
nesportivi.
1.3. Tot in anul II s-au discutat notiuni privind clasificarea traumatismelor sportive:
factori favorizanti, factori declansanti, fiziopatologie, principii generale de
profilaxie, tratament si recuperare: obiective, durata, mijloace ;
macrotraumatisme si afectiuni hiperfunctionale produse prin suprasolicitare
sportiva (overuse).