Istoria

isericii Românilor
DIN

DACIA TRAIANA
44 - 678 p. Chrisf.

aRIGINI
.La Romfi,ni, Biserica dela,
Inceput şi dealungul istopiei a.
fost una cu na.Iianea. pom4·
nească. Bise1"Îca ne·a. păstl'ld
limba. 'ii na ţiona./ita.tea. •.

DE

G. (\l. IONescu
LlCENTLAT IN TEOLOGIE ŞI LITERE
ŞEF DE BlU11.0U IN �UNISTERUL CULTELOU ŞI INSTRUCTIUNH PUBLICE
ME�IBRU AL SOCIETATII CEOGRAFICE nO)LANE.

VOLUMUL

Cu 4 bărti, o stampă şi 5 crocbiuri intercalate în text

--,,,,-,_111--4,--

BUCUREŞTI

Stabiliment de Arte "tirafice "UNIVERSALA", Strada Covaei, No. 14.

1906.

www.dacoromanica.ro
 ganzniei ere'
a/7212114d

97/7,a/f et
aflelar. L.7r; derac?itzfzii ace,
gv.ale.dap (27nitterailar,
,r.kreefored cJnaEifuEuliii aaltzaic 4:/z, aetcaregi

dedicd aceastd lucrare,ca un slab onia-

giu de devotament, profunda soma
recuno,stinta
filccituitorul.

www.dacoromanica.ro
 IsToRIA
BISERICII ROMANILOR
DIN

DACIA TRAUMA
-...-C>E1:3-0.-

Origini, 44 678 iD. Christ

www.dacoromanica.ro
 ..\.
LS.&,(4,

J
0 ,%
.z, ICJ..
,,__....
c.-\---:...----,,

POPESC11 B JENAR1T
TB
0Late/4;v
2857 NUL9Q6
PREFATA
Istoriografia romaneasca, a Meut progrese mari,
mai eu seams de la ineai si Petru Maior incoace ;
dar ea a fort marginita aproape exclusiv numai la
istoria
Pe terenul istorico-bisericese nu s'a facut nimic,
s'au aproape nimic. Trebue sa recunoastem, ca Ro-
manii de poste munti, atat cei ortodocsi cat si cei
uniti, au cateva monografii din cari unele foarte
bune, dar acestea au cloud defecte capitale : intaiu
ea sunt tratate prea pe scurt, iar al doilea, care-i
si mai mare, ca in ele nu se trateaza decat viata
religioasa a fratilor nostri de peste munti.
Istoria Bisericii Romanilor, va cuprinde, nu isto-
ria bisericeasea a unei tari, ci istoria religioasa a
unui popor, a unui neam intreg, care are aceiasi
origind, aceiasi limbs si aceiasi religiune; deci ea
va cuprinde fazele prin care a trecut crestinismul
rom'anesc, la intregul grup al latinilor din Rasari-
tul Europii, cu specials privire asupra Bisericii Ro-
manilor din Nordul Dunarii.
Lucrarea aceasta imi sta pe suflet de doisprezece

www.dacoromanica.ro
 VIII

ani ; in acest timp mi- am adunat un bogat mate-

rial Inc A pentru 4 volume. CAnd m'am apucat s3 -mi
adun materialul necesar, aveam dorinta ca aceasta
lucrare sa o scot in mai multe monografii separate,
ca apoi sh incep alcdtuirea Istoriei Bisericei Roma.-
nilor si asa am si inceput. In anul 1896, am prezintat
facultatii de Litere din Bucuresti, ca teza pentru ob-
tinerea titlului de licentA, lucrarea intitulatA In-
fluenta limbii si culturii slavone in biserica si
scat la Romani", aviind ca presedinte pe Domnul
Profesor Ion Bogdan, actualul Decan al faculthtii de
Litere, sub a chrui directiune am si lucrat'o. Apoi,
continuand mai departe cercetdrile, pe acest teren,
41 1.899 am publicat lucrarea : Influenta culturii
grecesti in Muntenia si Moldova cu privire la bise
rica,scoale si societate, 1359 4873", ca continuare
la prima lucrare. Simteam mare necesitate sa ma
perfectionez in paleografia cirilica, si in acest stop
am si continuat cercetarile mele la Arhivele Sta-
tului si sectiunea M-ss de la Academie, ash ca in
1902 am publicat Istoria Cotrocenilor, Lupestilor
4i Grozavestilor", cu istoricul bisericilor for respec
tive. Apoi am lucrat, in colaborare cu Domnii Christu
S. Negoescu si Toma Basilescu, ,,Cartea de -aur
a Casii kVcoalelor". Trebue sa amintese aici ea toate
lucrarile mentionate sunt lucrate in orele mele de
repaus : in timpul noptilor, Duminecelor, seirbatorilor
si vaca*lor.
Posedam intregul material de documente al Mi-
tropoliei Ungrovlahiei, al Episcopiei Ramnicului, Noul

www.dacoromanica.ro
 Ix

Severin, Episcopiei Buzeului etc., i incepusem, po-

trivit planului meu, sa alcatuesc Istoria Mitropo-
liei Ungrovlahiei", cand intervine un incident peas-
teptat pentru mine i anume : sa pune la concurs
bursa pentru Istoria Bisericii Romanilor".
Evident, ca in urma acestor imprejurari, vazand
ca toata munca mea de mai bine de opt ani este
menita sa fie spulberata in want, ma aflam intr'o
.dispozitiune sufleteasca din cele mai triste, cand WA'
ca vine la biuroul meu Domnul Profesor D. On-
ciul si, vazandumi starea sufleteasca in care ma
aflam bunul Profesor ma intreaba :
Ce ai D-le Ionescu de esti Eta, de abatut ?
Tot cauza care o titi. ,9i D-voastrrt, Domnule
Profesor, ii raspund eu!
Nu to descuraja D-le Ionescu, imi zise sa-
vantul Profesor continue a scri mai departe pe
terenul Istoriei Bisericesti, caci este terenul eel mai
putin explorat.
Ei bine, fie, Domnule Profesor, va.promit ea va
voiu asculta sfaturile cu sfintenie.
Apoi luandu si ziva buna, a plecat, multumit ca a
c ontribuit sa-mi ridice de pe suflet acea greutate
care ma sdrobea, sa ma indrumeze pe calea cea
i

bunk', spre a contribui si cu dupa puterile mele a

aduco un punct luminos in Istoria Bisericii RomAnilor,
al carui fiiu sufletesc §i devotat sunt.
Deci, lucrarea prezenta se datorete exclusiv nu-
mai incurajarilor D-lui Profesor Onciul, §i pentru
care-i aduc in public sincerile mele multumiri.

www.dacoromanica.ro
 x

Credincios sfatului primit, ma duo la Mitropolie si

ma prezint D-lui Dr. I. Cornoiu, Profesor universi-
tar i Director al cancelariei Sf. Mitropolii a Ungro-
vlahiei, i caruia comunicandu-i dorintele mele, cu
amabilitatea care-1 caracteriza, a dispus sa mi se
permits a'mi culege toate inscriptiunile de pe vasele
i vestmintele sacre, de pe icoanele vechi si pisa-
nii, dupa, pietrele mormantale din interiorul Sf. Mitro-
polii, cum si din ale pare clisului mitropolitan, fiind mult
ajutat la aceasta de venerabilii archimandriti: Pa-
rintele Mare eclesiarh al Sfintei Mitropolii i Pa-
rintele Theodosie, pentru care le exprim multumi-
rile si recuno4tinta mea.
Aveam intentiunea ca, tratand Istoria Mitropoliei
Ungrovlahiei, sa fac un studiu introductiv despre z
Vechimea cre4tinismului la Romani i primele ince-
puturi ale ierarhiei Bisericii Romanilor, i am 4i in-
ceput in acest sons.
Materialul de care dispuneam, cum i extensiunea
ce-i dadusem studiul meu, luase, pe nesimtite, pro-
portiunele Istoriei Bisericii Romanilor, cauza care,
m'a fiteut s t renunt deocamdata pentru alta ocaziune,
a scri Istoria Mitropoliei Ungrovlahiei, si sa incep a
serf volumul Intaiu, in proportii amasurate Istoriei
Bisericii Romanilor din Dacia TraianA", pe care'l
prezint astazi publicului cititor roman.
Volumul prim cuprindc originile cretinismului la
Romani, dela anul 4/k p. Christ, de card Apostolul
Andreiu 4i discipulii lui au plantat primele seminte
ale Cre4tinismului in Scythia, Dacia i Sarmatia

www.dacoromanica.ro
 XI

Romano, 'Dana la 678, eand Bulgarii au invadat prin

aceste tart
In tratarea materielor m'am condus de sistemul
chronologic, de& eand a venit vorba de timpul in-
fiintarii primelor Episcopii si Mitropolii ale Illyricului
(Daciei Aureliane si Macedoniei), n'am putut sa ur-
mez strict sistemul nostru, de oarece cestiunea este
prey vasta, iar pe de alto parte ca ne lipsesc is-
voarele istorice si nici nu intro intreaga in eadrut
nostru.
Trebue sa marturisim, ca, in tratarea originilor
crestinismului la Romani, am intampinat atatea greu-
tati si piedici, incht numai acei ce se ocupa cu is-
toria poporului Roman din'acest period, imi vor crede;
lipsa materialului istoric ne prezinta dificultati de
neinvins, eand voim sa punem o ordine continua
in istorisirea noastra; dispunand de fragmente im-
perfecte, totdeauna concise, adese on obscure, iar
cote odata contradictorii, suntem nevoiti a rationa,
a compara, a emite conjecturi, care ne putand a
asezate in clasa faptelor, putem sa le suplinim
in lipsa monumentelor istorice, studiind, dupa ex-
presiunea lui Gibbon, natura omeneasca i. jocul pa-
timilor, ne linute pe atunci de nici un frau, pentru
comiterea violentelor, ca si pentru cea mai innalta
sfintenie morala a vietii omenesti din acele vremuri.
M'am ferit insa in majoritatea cazurilor a emite opi-
niuni, caci opiniunile au soarta ca sa imbatraneasca
inainte de vreme si apoi sa moara. i daca pe alo-
curea am fost constrans s'o fac, apoi am emis nu-

www.dacoromanica.ro
 XII

mai asupra cestiunilor cari au caracterul probabi-

litatii i, deci, credem ca vor deveni, cu timpul,
veritati istorice.
Pe langa aceste dificultati, extrem de grele de in-
vins, iar uneori imposibile chiar, s'au mai adaugat
si allele, de ex : lipsa cartilor de consultat si pe care
nu le-am putut aflh nici la Academia Romans, nici
la alte bilblioteci ; caci biblioteca Academiei Ro -
mane, atat de bogat inzestrata cu atatea lucrari stiin-
tifice rani, este departe de a fi complecta intru cat
priveste operile istorico-bisericesti ale marilor teo-
logi ai Apusului.
De asemenea trebue sit se mai is In considera-
tiune si imprejurarea ca eu nu sunt burlier, care sa
am la dispozitiune banii necesari pentru existenla,
nici timpul material pentru a frequenth Arhivele si
Bibliotecele, asa. dupa cum asi dori, ci functionar la
Ministerul Cultelor, unde trebue sa muncesc 6, 8 si
adese on cato 10 ore pe zi, o munca extrem de
obositoare ea sa'mi intretin o familie numeroasa, si
numai orele afard de serviciu si vacantele sa le petrec
prin Archive si Biblioteci, iar in timpul noptilor sa-mi
elaborez materialul adunat cu atatea sacrificii. In
timp de patru ani, de cand lucrez exclusiv numai
la aceasta opera, de multe on m'a apucat ziva mare
lucrand ; si clack' spun aceasta, sa nu ma credeti fara
de minte, caci, adevarul Ira vorbesc ; acestea le spun
fiind fortat de acei cari stiu sa.-si faca numai reclama,
fara a sti sa munceasca.
Am avut insa norocul ca unele carti, extrem de

www.dacoromanica.ro
 f

rani, sa le lau cu Imprumut, iar alte mi s'au oferit

gratuit de diferite persoane si pentru care le a duc in
public multumirile mele, intro cari voiu aminti aici :
Sfantul Sinod al Bisericii auto cefale ortodoxe Ro -
mane, mi-a oferit gratuit Revista Bisericii Orb()
doxe Romane, pe ultimii zece ani si pe viitori cat
voiu lucra la aceasta opera.
P. S. Episcopul Romanului Gherasim Safirin, mi-a
procurat intretinerea pe timp de 15 zile, cat mi-am
scos materialul istorico- bisericese do la biblioteca
Fundatiunea Melhisedec" din Roman.
Venerabilul domn George Lahovary, Presedintele
Innaltei Curti de Conturi, m'a ajutat si cu cuvantul
si cu fapta, pentru buna reusita a lucrarii mele an-
terioare acesteia, Istoria Cotrocenilor, i pentru
care imi indeplinesc acum o datorie de conSiinta
MO, de Domnia Sa, aducandu-E multumirile mele
recunoscatoare.
Nu mai putin si P. S. Episcop al Dunarii de jos
Dr. Pimen Georgescu, cum si P. S. Episcop al epar-
hiei Argesului Dr. Gherasim Tirnus, si Domnilor
Profesori : D. Onciul, Const. Erbiceanu, Dr. Const.
Chiricescu, Nicolae Iorga, Dr. I. Cornoiu, Gr. G. To-
cilescu, P. S. Meletie Galateanu, directorul Interna-
tului Teologic, Dr. Elefterescu, D-lui I. Mandinescu
epitropul oFondatiei Melhisedec,, si amicului meu
Ion Petreanu, profesor la gimnaziul din Roman, cum
si Par. Arhim. Isidor Busila tot din Roman, asemenea
si amicului meu Iuliu Tuducescu, functionar la Ar-
hivele Statului si Academia Romana.

www.dacoromanica.ro
 XIV

Pentru a arata fazele prin care a (recut cresti-

nismul la Romani, am inceput tratarea Istoriei Bi
sericii Romanilor" cu periodul antecrestin, formand
astfel partea introductiva a lucrarii cu religiunea
vechilor Scythi (513 a. Chr.) cum si a Geto-Dacilor.
Cu privire la Impartirea istoriei, trebue sä spun
ca m'am abatut intru calva de la calea obisnuita
pang acum si nu m'am servit de evenimentele po-
litice-nationale cum ar fi trebuit in alte circum-
stante, ci de epocele bisericii universale, marcate de
ordinar prin marl evenimente si care au avut si
asupra Bisericii Romanilor o influents covArsitoare.
Tndicile alfabetic, atat de necesar unei lucrAri se-
rioase, it voiu pune la finele volumului al II-lea al
acestei lucrari
G. M. IONESCU
1,71 Septembric 1905.

- -111-

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERS
Sub Banta aripa a Bisericii se adumbrea, alts
data, tot ce era mare, generos si roman. Indepen-
dente. Bisericii era scutul independentii si dreptatii
cetatermulur; pre cum gloria cetateanului era gloria
lui Dumnezeu, druia eroii patriei noastre ridicara
atMea altare, pe cate victorii repurtara. in timpii
de cadere, de dureri si de doliu, Biserica noastra
fa nu numai altarul lui Cl ristos, ci si al dreptaci
si al nationalitatii. Domnii rai ¢i despoti si mai
apoi cbiar ostiri de invaziune, n'au cutezat sa
pupa o mane sacrilegia asupra acelui altar sfant.
(Afesagiul Locotenenlii .Doinne0i
din 28 Aprilie 1866).
Omul se distinge de restul animalelor prin faptul ca este
o fiinta, eminamente religioasa.
Nu exista pe suprafata globului pitmantese, un popor care
sa nu aiba o religiune, indiferent de forma sub care concepe
el pe Dumnezeu.
S'a sustinut mult de contrarii religiunii, ea in intunecimile
Africii ar fi existand popoare atat de abrutizate, in cat nu
cunosc nici o forma de religiune ; acestia spun un mare ne-
adevar, ca,ci din doua lucruri, unul : on ca nu cunoso firea
omeneasca, on sunt de rea credinta.
Ori.ce popor, fie el cat de abrutizat, din cauza mediului
sau inconjurator, trebue sa alba, o religiune, fie at'easta re-
(lush la cea mai simple expresiune, cum se observe la Bosmenii
din deserturile Calahari earl, desi salbateci si foarte mar-
giniti sub raportul intelectual, totusi ei pricep rostul si in-
telesul unei fiinte superioare lor. pe care o adore.
Dace conceptiunea unui asemenea popor nu se va putea
ureh, pang la gradul de a cunoaste pe Dumnezeu din faptura
mhinelor Sale, va veni pentru dhnsul frica necunoscutului, care -1

www.dacoromanica.ro
 XVI

va constrange sa'si aleaga un protector pe care-1 crede mai

puternic decat d'ansul, si acestei flinte, on acestei puteri ne-
cunoscute lui, ii va educe inchin'aciuni sub forma pe care o
va crede el mai nimerita.
Istoria ni-e martoril, ca acesta a fost druinul batatorit de
popoare in copilaria lor, pans cand au ajuns la o forma: mai
innalta de inchin'aciune.
Acestea sunt fapte cari asta'zi nu mai pot fi contestate.
Intre afacerile bisericesti $i cele politice a existat, tot -
deanna, un report de reciprocitate indisolubil la 'coate po-
poarele, indiferent de religiunea pe care o profesau.
Pornind de la aceste consideratiuni, studiul istoriei poli-
tice, militare strategice, comerciale, industriale, etc., va fi
cu clesararsire incomplect, dach' nu so va studia §i istoria
religiunii acelni popor.
Religiunea a jucat mare rol in viata popoarelor si de
multe on activitatea religioasa, a preponderat asupra vietii
politice.
A studia trecutul unui popor numai sub raportul politic,
este a nesocoti pe cel moral : religiunea lui, datinele, mora-
vurile lui. i acestea sunt conditiuni esentiale si determi-
nante asupra activitatii sale, in concertul celorlalte popoare
si numai atunci ne putem da seama de starea lui morall si
intelectuala, cum si de sentimentele ce 1-au calauzit in pro-
gresul stiintelor si artelor.
De aceia, numai atunci vom putea cunoaste in complexul
ei via1a unui popor, cand it vom studie, sub toate raportu-
rile, atat politic cat si religios.
Egiptul, aceasta' mums fecunda a tuturor superstitiunilor,
niciodata nu va putea fi inteleasa istoria acestui popor, decat
studiindu-1 sub ambele raporturi.
Maretele monumente ale Atenei antice, nu sunt decat re-
zultatul piositatii si al reltgiositatii.
Bizantul a fost bolnav, de boala cronica a eresielor, time,
de cinci sute de ani ; tine va putea stadia istoria lui farl

www.dacoromanica.ro
 XVII

cunoasch boala sa eresielo sale, uncle imperatorii shi

discutau dogmele, alaturi de patriarhi, i d'adeau edicte in
consecin0 ?
Ce se mai vorbim de alte popoare si se nu venim la not ?
La Ronatini, Biserica, dela inceput si dealungul istoriei, a
fost una en natiunea romaneascq. Tot ce avem astlzi mai
scump, si en care ne mhadrim, nu ne vin decht dela biserich
si prin Biserica, de ex. : eel mai vechiu monument al limbii
noastre, care atesth lumii latinitatea noastre, este termino-
logia bisericeasch cele mai vechi earti ale noastre sunt
chrtile bisericesti ; cele mai vechi monumente de picture sunt
icoanele noastre ; cele mai mhrete monumente si mai frumoase
modele de arhitectarg ale noastre, sunt mangstitile noastre.
Primele focare de cultura, multi plating cat a lost, nu le
gasim cleat in mhnhstirile noastre. Biserica ne-a phstrat
limba, nationalitatea, cultura si ortodoxia noastra".
Majoritatea evenimentelor politice din istoria Romhnilor,
sunt determinate de marea religiositate a Romanilor. Acestea
nu sunt vorbe goale nici fraze umflate, ci adevaruri istorice
pe deplin stabilite asth zi,
Iath pentru care consicleratiuni este atht de necesarh cu-
nostinta Istoriei Bisericii Romhnilor.
Inainte Ins de a intrh in studiul proprin zis al cestiunii
ce ne preocup5, sa aruncam o privire retrospectivh asnpra
religiunii popoarelor, care din cea mai adanch vechime au
locuit prin aceste OA, pang la cucerirea for de Romani ; voim
se vorbim de periodul antecrestin, ca parte introductivh a
studiului nostru. Aceasta o iacem din douh puncte de ve-
dere : a) ca se cunoastem forma sub care se inchinau lui
Dumnezeu atht Seythii cat si Geto-Daeii, pe trunchiul chrora
s'a grefat elementul latin ci b) pentru el se zice, ch. Ro-
manii au imprnmutat dela dansii obiceiuri, cum de altfel era
si firesc, si pe care le pastreaza si pang astazi sub forma
ere stin5.
* * *

G locescu.Ist. Dia. Raman din Dacia Traianii, Vol. 1.1u. 11

www.dacoromanica.ro
 XVIII

Despre Scythi stim tot atht cat stiau Grecii in secolul al.
cincilea inainte de Christos.
Scythii, popor de rag indoeuropeang, prin secolul al
VII in. de Christos ngvglesc in Europa, si cuprind o mare
parte dintrhnsa, dandu -i numele de Scythia, intro care se
cuprindea si tarile locuite azi de Romftni.
Herodot, istoricul grec, descrie Scythia prin secolul al cin-
.cilea inainte de Christos ; sub raportul moravurilor ni-i de-
scrie pe Scythi ca fiind foarte cruzi, sanghinari chiar ; ei sunt
canibalii anticitatii ; ei aduceau Zeilor lor sacrificii omenesti,
beau sangele celui inthiu vrgjmas invins 1i -1i falceau cupe de
bast vin din craniele lor. (Strabon, Geografia lib. VII c. 3 § 7).
Ei adorau, intre alte zeitati, si o sabie infiptg in pgmhnt,
pe care o udau cu sange omenesc. Ei eran mandri de mo-
ravurile lor, si nu permiteau nim'anui sg, introduca printre
dhnsii alte, noui. Un compatriot al lor celebrul Anacharsis,
contemporan on Solon, s'a incercat sg, introducg un cult nou
de provenientg greceasca. printre Scythi, dar a fost ucis (He-
rodot lib. IV 76), ceea ce ne dovedeste ca Scythii erau
foarte conservatori, lucru pe care 1 observgm si la Romani.
(Acad. Rom. M-ss 2 p. 33 si 34).
Se credo eh' -allele din moravurile Scythilor, prin Geto-Daci
au ajuns pang la noi, bine inteles sub forma cresting. Ce
este drept gasim o frapantg asemanare intro unele moravuri
scythice, descrise de Herodot, cu unele din cele rominesti ;
datori suntem cleci sg le semnalam, Mfg sg tragem dintrhnsele
conclusiunea istorieg cg ne vin direct dela dansii, deli pu-
tinta transmisiunii unor asemenea moravuri prin Geto-Daci,
ar avea toate caracterele probabilitgtii.
Scythii, pe mortil lor imbglsamati ii purtau pe la, toti
prietenii, in timp de 40 de zile probabil spre a-si lua
limas bun, in care timp se ospeta la fiecare prieten ; i se
dgdea si mortului de mancare, si apoi it ingropau. (Herodot
lib. IV, v. 73, 75 c. Xenopol Ist. Rom. I 42).
Romhnul, deasemenea, nu pgraseste pe mortal shu timp

www.dacoromanica.ro
 XIX

tae 40 zile, iar dupa, acestea, mai rar. Aceste obiceiuri sunt
pastrate numai de Romani, cu elementele for scythice, adica
cu ingrijire deosebita pentru morti gi cu termenul de 40 de
.zile (Academia Roman. M-ss No. 2, G-henadie Enaceanu
61. 32 v si 33). Apoi vitele cornute date de pomang peste
groapa celui mort, pasari, (Academia Romana, M-ss 2 ibi-
den) etc., aceste obiceiuri sunt trecute in crestinism cu in-
telesul de ajutor dat saracilor.
La Turnu Severin, s'a gasit un vas mic de lut cu o truce
pe dansul, asezat la capataiul mortului si care continea nu-
mai faramaturi de paine putreda, ceea ce dovedeste, ca," din
vasul din care s'au impartasit rudele mortului, a lost impar-
fasit $i mortul, dupa, cum o probeaza vasul gasit. Aceste obi -
ceinri sunt cu totul crestinizate yi ele se practica mai ales de
Romani, ha Inca cu multi sfintenie. (Acad. Rom. M-ss 2 ibiden).

3nmormantarea Regilor la Sciti si a Episcopilor la Romani.

Se crede ca obiceiul inmormantarii arcbiereilor, episcopilor

§i mitropolitilor din regatul Roman, fail sa. existe vreo pres-
criptiune religioasa, sunt imbracati cu intregul ornament sacer-
(-Iota], adica cu fata descoperita, cu mitra pe cap, cu carja ar-
.chiereasca in mama si stand pe tron, sunt purtati pe carul
funebru pang la locul de vecinica odihna i acolo sunt pusi
pe un tron facut ad-hoc gi apoi sunt inmormantati ; se zice ca
aeest obiceiu ar fi imprumutat de care Romani dela Scyti prin
Geto -Daci, (Protop. Sim. Popescu, Revista Romans, No. 2 pe
Februarie 1902).
Cercetand mai de aproape cestiunea, am cautat in origi-
nalul grecesc sa ne convingem, data este un sambure de
adevar in aceasta asertiune gi data exista vreo asemanare
intre aceste doua, procedeuri.
Herodot ne spune, Ca dupa, ce un rege scytb. murex, it im-
balsamau, i dupd aceea, punandu-1 pe un car, it purtau pe

www.dacoromanica.ro
 XX

la toate triburile scythice 1) si apoi 11 duceau in CT' herisi,

(probabil Kerciul de azi, on o localitate din tinutul Ecate-
rinoslavului), unde-i Inmormanth, (Alfr. Ramband, Histoire
de la Russie, p. 16-17).
Din textul dat in nag dapa Herodot, n'ar reesi tocmai
clar, ca regii scythi erau inmormantati stand pe tron, ca de-
aci romanul sa-si imprumute obiceiul de a-si inmormanth per
ierarchii lor. Ceea ce ne-ar indreptati, pans la un punct insg.,
sa credem ca intr'adevar Scythii I i inmormantau pe regii
for stand pe tron, este fraza urmatoare : Oicoac Tby vixoov a-i
da mortului onoruri divine si de oarece zeii la toate popoa-
rele an fost reprezintati fie stand in picioare fie pe tron, an/
puteh conchide ca inteadevar lucrurile s'ar fi petrecut astfel
la Scythi, adica, dupa expresia lui Plinius naturalistul, facand_
din rege un zeu, just in momentul cand el inceta de a fi om..
Prin imprejurarea ca ar exist& oare care asemanare intr&
obiceiul Scythilor de a-si inmormanth pe regii for cu eel al
Romanilor din regat, de a-si inmormanth pe ierarcbii lor,,
nu putem trage o conclusiune istorica, de oarece nu ne in-
dreptateste nimic la aceasta, decat o simply asemanare d&
moravuri.
Noi credem ca obiceiul Romanilor, de a-si inmormanth pa
ierarchii for stand pe tron, nu provine dela Scythi, ci dela.
Goti ; Regii Gotilor exercitau pe langa autoritatea regal §i
military si pe cea sacerdotala. Visigotii iii puneau una din
zeitatile for intr'un car, sau chiar pe un cal, $i era purtata
prin orasele i satele Daciei spre a li se aduce inchinaciune,
(mai pe larg vezi despre acestea la religiunea Visigotilor)..
Aici credem not ca trebue cantata origina acestui obiceiu §i
nu la Scythi. Mai adaugam, pe langa aceasta, ysi imprejura-
rea, pentru ca poporul Roman sa-si onoreze pe ierarhii lui cu
asemenea onoruri, a trebuit ca Biserica sa le aduca prea

1) 'Eneicv Se rcciwraG 7ttptaXO war. 'say vixuv zopgovte; 'sv r6Fpotat xae.
irceTcc; &nEav °atom, Tax vixuov Ey .qaL .$7.)-ATiaL &GI a OcZao; Herodot IV 71.

www.dacoromanica.ro
 XXI

maari servicii prin demnii ei reprezentanti in timpurile cele

grele. Si intr'adevar, poporul Roman, dapg retragerea legiu-
melor romane din Dacia de care Aurelian, in anul 270 p. Chr.,
vgzandu-se lasat in afar./ de istorie, ca sa avizeze numai
la propriele sale forte, parasit de orice sprijin lumesc, a fost
pentru dansul o necesitate imperioasg, ca sg-si puny toatit
increderea in Dumnezeu si sg se grupeze in jurul ministrilor
lui si a cgpetenielor sale religioase, in jurul Episcopilor. Pe
acestia i-a recunoscut ca conducgtori nu numai in cele reli-
gioase ci qi in cele politice §i pentru care euvant l'au gratificat
pe episcop cu calificativul de Dommus", pe care-1 poartg panh'
azi. In leggturg cu aceasta mai este si alegerea episcopului ;
.R1 este ales nu ea oricare functionar superior, ci se intruneste
marele corp electoral (Sinodul, Senatul si Camera Deputatilor),
intocmai ca si pentru alegerea regelui, fapt consfintit de yea-
curi si cari nu mai exists la alte popoare, dupg Cate cunoastem
noi. Acest fapt ne dovedeste, clar, rolul jucat de episcopa-
till romanesc in anticitatea cresting' si in special in timpul
invazinnilor barbare. Ca drept recunostiatg, Romanii an
aplicat, fatg de ei, obiceiul de a-i inmormanth pe tron, duph'
ce au fost purtati pe strada, dela casa mortuary pang la
cimitir, probabil ca poporul sa-i vazg si sg is act de muta-
rea lor din viatg!
Romanii ins au imprumutat acest obiceiu, de a-si inmor-
rnanth pe egpeteniele lor, cari evident au fost adoptat de ei,
.ea crestini si desbrgcati de elementele sale pggane si bar-
bare, (Revista Noug", No. 2 pe Februarie, 1902).
Acest obiceiu dovedeste ea in timp de o anie de ani, dela
Aurelian pang la venirea Tatarilor, Romanii an lost eondusi
de episcopii lor, es/1'0ra le datoreste existenta lor, ca popor,
,eg prin urmare natiunea Roman./ a fost conservata si cul-
tivatg tot in acest timp indelungat prin ortodoxie, (Pr. S. Po-
pescu, op. cit.).
A fost natural, ca dupg retragerea Tatarilor, &and Basa-
rabii s'au avantat la conducerea politic./ a Romanilor, Ro-

www.dacoromanica.ro
 XXII

obicinuii en inmormantarea pe tron a episcopilor,

continue acest obiceiu numai en episcopii si, din veac in yea%
se phstreaz5,' .acest obicein Dana in zilele noastre 1) ei numai
la Romanii din regat, de vreme ce in Transivania nu.-1 aflam.
Asa, Tincu. Velea ne spume ca pe And ducea la groapa pe
Mitropolitul Iorest, din o imprejurare oarecare find zgucluit
sicriul mortuar al Mitropolitului, i-a e5zut coparsAul (proco-
vatul); dovada eä in Transilvania de veacuri nu mai existk-
acest obicein. In decursul acestei istorii, vom gas' destule
cazuri, uncle poporul roman, in vremuri grele, a fost condus
numai de clerul &In nalional.

fralia De singe la Scythi ;i fratia De truce la Romani.

Am aveh de semnalat inc a multe obiceiuri, can sunt trans-
mise Romani lor prin Daci dela Scythi, si care an multi, ase-
manare cu cele romanesti; asa bungoar5 avem baia seythie5,
bae curatitoare mai ales dup5 inmormantare, spalandu-si in-
thin capul, (A-cad. Rom. M-ss. 2 cit. p. 37); apoi obiceiul
poporului roman, in special a celui din Moldova, de a arunca.
ate o mans de pitmant fiecare din cei asisteni, peste sicriul
celui Ingropat, ne aminteste obiceiul scythic, transmis noug-
de Herodot, fapt pe care it practicau scythii la inmormantarea
regilor de a face asupra celui mort o movill cat mai mare..
Ce vom mai zice de vergelele de alum ale babelor romane-
care amintesc pe cele ale vrAjitorilor Scythi, ce profetisau
regilor, viitorul, (Herodot IV, v. 47, 68, 69 si 71).
Scythii aveau frcitia, dar nu cea cretin pe care o obser-
yam la Romani zice Episcopal G-henadie EnAceanu, (Acad.
Rom. M-ss. 2 cit. p. 33 si 34 v). Era si natural sa nu o-
aib5, dar nu-i mai putin adev5rat, c5, obiceiul care exist5,
1. Daca ins& episcopul lAsa cu limb& de moarte" ca sl fie inmor-
mantat ca qi restul muritorilor i se respect vointa. Protopresbiter-
Simion Popescu 1. c.

www.dacoromanica.ro
 XXIII

azi la Romani, de a se face frati de truce ", este o rhmhsith

cu caracter crestin, a vechiulni obiceiu scythic; dar s, ye-
dem cum it practical' Scythii, cum s'a practicat la romani
ci cum se practich 31 astazi pe alocurea si cum it ghsim in
documentele veacurilor XV XVIII.
Scythii, ne spune Herodot (Lib. IV, v. 70), And voese sa
fach o leghturh cu jurhmant, se tocmesc unii cu altii, tur-
nand yin inteun vas mare de lut, 11 amestech cu sangele
acelora, en care incheie alchtuiri prin o usoarh impunshturh
a trupului cu o sula, on sghrieturh cu un cutit, duph, care
vary in acest vas un palos, chteva sageti ri o sulita, apoi
se ureazh unii pe altii ysi cu totii beau din acel vas, atat
cei ce s'au legat prin jurhmhnt, cat si cei de chpetenie din-
tre tovarasii lor.
Acest act scythic are multi asemhnare en nfrcitia de cruce"
dela RomAni, ci pe care o practicau si cumanii probabil
imprumutath dela romani, (Xenopol I, p. 522). Aceasth prae-
tich scythich la Romani, caphth un caracter crestiaesc cu stop
eminamente moral si pentru aceasth consideratiune a si f ost
patronat de biserich.
In vechime, la Romani, chnd doi voiau sh se lege frati
de cruce, act eminamente crestin, consta in a se ajuth ca doni
frati buni, in toath viata lor, inthreau leghtura, de fratie
printeun jurhmhnt ; cei ce dorean sa,' se fach frati de cruce,
cereau sprijinul bisericei pentru indeplinirea acestui act, se
duceau amandoui la biserich, i, duph, terminarea serviciului
divin, preotul primea juramantul de la amandoui fratii in-
sotindn-1 si de o rughciune (ibid. p. 33 v.) Apoi wind afarh
din biserich, se intepau la mans dreapta, insh, nu beau din
cuph, ca Scytii singe amestecat cu yin, ci iii sugeau red-
proc o parte din sangele produs de intephturg, iar vinul it
beau curat drept aldhmas pentru actul shvhrsit (ibid. 1. c.).
1) Cuvant intrebuintat in Moldova, and doua sau mai multe per-
soane beau yin on rachiu, in urma unui act sava'rsit intre parti, de
ex. in urma unei vanzari on eumpilthri de piimant, de vite, case etc.

www.dacoromanica.ro
 XXIV

Pe alocurea dup5, cate am auzit se turns ei chte o

picaturg de shnge de ]a cei ce doreau sa devie frati de cruce,
care se amestech cu yin gi apoi it beau ambii frati, iar al-
ditimasul urmh actului. Conform angajamentului luat, fratii
de cruce trebuiau sa', se ajute reciproc, intocmai ca fratii de
sange, in tot timpul vietei lor, fapt pentru care se numeau
ci frati de cruce; ei puteau sWsi testeze parte sau tot avu-
tul sau in profitul celuilalt.
Intre femei on fete, actul infratirei se indeplineh cu mai
putina, ceremonie, dar ca leg5,turg morals aveh tot acelas
caracter sacramental si se numeau intre ele surate (surori
de cruce).
Infralirea la Romhnii din Muntenia se praetich pe o scars
destul de intinsa, mai cu seeing in clasele avute ; cazurile
de infratire sunt foarte numeroase prin documeutele veacu-
rilor al XV XVIII. Nu putem sti ins6 dac5, la infralire
se mai indeplineh vreo formalitate Teligioas'a on juridic5, .ca
cea enuntath' mai sus, dar cuvautul de infreitire exist, nu
numai cu intelesul moral, ci si cu intelesul juridic.
Intr'un document din juingtatea inthia a veacului XVI,
adid, din 12 Iunie 1527, uncle Radu-Voevod da lui Fartat
Clucerul ei feciorilor si fetelor lui c'ati Dumnezen ii va darui
ca sai-i fie movie in Momotesti, din partea lui Stoian i a Manei,
a treia parte dintr'a for movie, on cat se va alege, pentru
cg a venit Stoian Yi fratele sau Manea inaintea Domniei mele
de au dat §i au infreitit pe jupan Fartat Clucerul, pe mosia for
din IVIomotesti, insa fara nici o ails,, sau nevoie..., CUM ca sei
fie frati ne(de)sp5.rtiti ei i feciorii for in veci 7035 (1527)
Iunie 12u (Archivele stat. Episcopia Ramnicului pachet 67
doe. 1).
Intr'un alt document din a doua juinRate tot a veacului
XVI, gasim pe Spatareasa Caplea din Peric, ea merge im-
preung, cu cumnatul ei Mitrea Vornicul la divanul lui Mih-
nea, fiul lui Alexandru Voevod, ca sh"-i intareasch mosia
Dragomirestii... ci au venit jupaneasa Caplea inaintea Dom-

www.dacoromanica.ro
 XXV

-niei mele de au dat §i au infratit pe cinstitul boer al Domniei

mete, Mitrea Vel Vornic, pe aceasta mai sus zisa mosie, pe
jumatate fgrA de nici o sila, iar cealalta jumsatate din mo-
sie o an cump'arat Mitrea, de la juphneasa Cap lea, drept zece
mii aspri de argint ; i Inca i-au dtiruit un con'ats cu. vulpe
-0 au infratit §i au vhndut insusi juphneasa Caplea" (G. M.
Ionescu, Istoria Cotrocenilor Lupestilor (Sf. Elefterie) §i Gro-
-zhvestilor p. 506).
Din aceste documente, vedem ca infratirea se face nu numai
intre doug persoane straine, dar char §i intre rude ; pe chnd
la oamenii de rand ea se faced cu scop de a se ajuth reci-
proc ; la cei bogati se fdcea in acelas scop, Ins se incheih
totdeauna en un dar ce'si faceau unul altuia. Ioan Tesileanu
se infratqte cu jup'an Mihaiu Lumangrarul ca sa ne aju-
tam unul pe altul pawl la sf(irOtul vietei noastre" 7210 1708
Ianuar (10 Arhivele statului Condica Mitropol. No. 8 fil. 305).
N'avem cunostint5, de cazul &and unul si-ar fi calcat ju-
ramantul fachndu-se vinovat de tradarea titre fratele shu
.de cruce". Exists insa in popor legende intitulate despre
iratia de cruce, intre care un oare care personaj mitic le-
ghndu-se Irate cle cruce cu alti doui ; aeeia, intr'o anumitg
imprejurare, din cauza invidiei voesc sä-1 omoare. Acesta
ins5, fazandu-se scapat, exclamg : El fratilor ! ati uitat ju-
rgmantul, ca fratia de cruce este tot una cu fratia de sangel)".
Data este sigur a in orice legends exists un sambure is-
-toric, apoi nu este mai putin adevhrat ca §i in aceastg po-
-veste exists confirmarea nnui obicein adanc inradacinat la
poporul romanesc, pentru care motiv a si trecut in povestile
populare in forma sa cea mai curata si care caracteriz5, de
minune ideia de sfintenia actului ffatiei de cruce, a fi iden-
tic cu eel al fratiei de singe.
1) Poveste auzital dela d. Nae Muscalu din Bucuresti, strada Gotroceni
No. 39. Documentele de infratire sunt foarte numeroase ; vezi la Arhi-
vele statului Mitropolia Ungrovlahiei" pachet. 4 dot. 4 din 1580 Martie
12. Academia Romand M-ss 1063, dot. de infrMire No. 2 pag. 355 etc.

www.dacoromanica.ro
 XXVI

Originea acestui act n'o gasim in altg parte, decat suin-

Clu-ne foarte sus in istorie Ora la Scyti, Sa vorbim acum
despre cateva obiceiuri can se cred ca ne an venit direct
de is Geto-Daci si Iasygi.
* * *
Omul este alchluit din corp i suflet; 1i fiecare din aceste
pArti isi pretinde, cu o egalg indreptAire, partea ce i se cu-
vine. De and sentimental religios s'a ocupat in omenire lo-
cal ce i se cuvine, puterea civilg a cautat in totdeauna sa -1
exploateze in profitul sgm, fatg de masele poporului, si axles&
on sa abuzeze de dansul, bine inteles And reprezentantii
religiunei erau niste transfngi on impostori.
Vorbind despre unele obiceiuri pe can Biserica RomanI
le-ar fi mostenit de la Geto-Daci, apoi acestea nu pot if
deck relative la relatiunile dintre Biseric. ysi Stat, si des-
pre care vorn vorbi mai departe.
Geto-Dacii, an fost un popor de eroi, nand era vorba.
sä-si apere patria for scumpA.
In timpurile linistite, pe lhngI ocupatiunile zilnice, Dacii
se ocupan foarte mutt de partea sufleteasca, caci sentimen-
tul religios a fost Inc g din cele mai vechi timpuri, trgs5,-
tura dominantg a caracterulni la acest popor (Strabon VII
c. 3 § 4).
Mrbatul se indeletnicea en afacerile politice, on cu munca
chmpului, san cu ale lizboiului ; femeia Dad insg, era foarte
religioasg. Poetul Menandru, ne face cunoscut cum un biet.
barbat se plhnge, ca femeile din haremul s'an ii cheltuese
tot venitul lui numai pe sacrificii aduse toath zina zeilor :
Zell ne ruineaz6 pe not sgrmanii barbati,se plange el
caci avem in totdeauna chteva sArbgtori de celebrat.
Mai departe bietul .bArbat precizeaza cat se cheltueste :
Facem regulat cite cinci sacrificii pe zi ; seapte fete
sclave, randuite in cerc imprejurul nostru, Mceau sg. rgsune
timbalele, pe cand altele urlan in chor".

www.dacoromanica.ro
 XXVII

i Cana mai addugana pe PATIO acestea ca Getii erau po-

ligarai, ca eel mai de rand om avea pang la 12 femei, na
putem inchipui dad,' suma trebue sa fi cheltuit acestea en
sacrificiele !
Tata ce ne spune tot Menendrn $i, evident, el nu inven_
teaza ci picteaza lucrurile dupes natures dud zice :
IVoi Getii, mai cu seamei (chi eu sunt Get 1i -nd fac uit
titlu de glorie din origina mea), noi nu suntem tocmai modele de-
infrdnare (sau prag de biserica cum se zice astazi).
Iar mai departe precizeaza lucrurile :
La noi, niciodata nu se casatoreste cineva en mai putin
de zece, unsprezece saes douasprezece femei, eand nu se ca-
n satoreste en mai multe. i dad, din intamplare un barbat-
nmoare nefiind easatorit detest en patru on cinci, stiti voi
,ce zic oamenii din acea mares ? Sdrmanul om! dar el n'a fost-
n de be castitorit, si deci n'a cunoscut de loc placerile amo-
rului". (Strabon, VII, c. 3, § 4).
Vedem deci, ca avea dreptate sa se planga bietul barbat,.
ca Zeii it ruineaza. Dad facem abstractie de poligamia
geto-daed, care era o dating a secolului in care traia, gasim
ca femeea geto-dad, pregateau pe acei eroi cari au starnit-
admiratia lumei entice.
Tata pentru ce la G-eti sentimental religios a fost trasura do-
minants a caracterulni acestui popor, pentru ca muma 1i sotia-
snstineau cultul foculni sacru al patriotismului si al religiuni,
Dad, am face o comparatinne intro femeea Daces ysi cea
Romana, gasim ca asemanarea intre dansele este frapanta
Femeea Daca, ca si cea Romana, crestea pe flu for in tole mai
adanci sentimente religioase, cari in timp de razboi devenean
niste adevarati eroi, cad ei se luptau pentru lege §i ?no*.
Din punctul de veclere al moravurilor, Voivozii nostri, din
timpurile de glorie stramoseasca, nu se putean nici ei laud&
ed, Kant tocmai streini de moravurile Dacilor, dar in lupte erau.
eroi, erau atletii lui Christ", iar dupes lupte, inaltau atatea bise-
rici pe cate lupte savarsiau, atribuindn-le nu voiniciei si iscusin-

www.dacoromanica.ro
 XXVIII

lei lor, ci lui D-zeu, care i-au ajutat in contra inimicilor crucii.
Sa trecem mai departe.
Viata religioasa a Geto-Dacilor era nedespartita de cea po-
litics.
Geto-Dacii, ca si Romanii, isi aveau pontificii lor, cum an
lost Zamolxis, Diken sail Deceneu cum si Vicinas, contem-
poran cu Decebal. Acesti pontifici, pentru meritele lor per-
.sonale, si pentru serviciile aduse de ei, au Post apoteosati
'de poporul lor, pentru viata lor morals si religioasa, mai cn
seamy cei doui d'inthi. Ei insa, an fost totd'auna departati
Ale Dromichete si Boirebista. Regii Daci, ii lua pe acesti
4cu o anumita invoiala, pentru conducerea si moralizarea po-
porului lor.Strabon (VIII, c. 4, § 5), ne arata raporturile
clintre religiune si Stat in Geto-Daci. Aceste raporturi, dupa
,opiniunea raposatului Episcop de R.-Valcea, G-henadie, s'au
-transmis neclintite la Romani, pang in timpul de astazi, schim-
Ihndu-se numai formele. (Acad. R., M-ss, No. 2, cit. p. 38 si 39).
Zamolxis, zice Strabon, intors in patria lui, se bucura de
.einstea celor mai insemnati, din cauza prezicerilor pe cari
.0ia el sa be traga din starea Cerului. El, se zice, ca incre-
-dinth pe rege, ea sa -1 is pe el de tovard la Domnie, ca unul
.ce cunostea cele placute Zeilor, can erau in cinste la Geti,
jar dupg aceia a luat el insusi numele de Zeu. Acest obicei,
_adaogl Strabon (VII, ibidem) este phna in zilele noastre,
ca totdeauna sfetnieul regilor, sa fie privit ca zeu. (Strabon
G-eographic, VII, cit. 3, § 5).
Herodot ne spine, (Cartea IV, 95) ea Zamolxis a lost Get
.de neam si ajuns sclav al lui Pitagora, ar fi invatat dela
acesta teoria metempsichozei, adica trecerea sufletului in mai
multe fiinte consecutive. Arnim insa se tie bine ca Daco-
431etii n'au crezut in metempsichoza, ci numai in nemurirea
sufietului; aceasta credinta era la ei comuna, ca si vechilor
`Traci si care constituia phrghia de capetenie a dispretului
Creto-Dacilor pentru moarte.
dt, Tot Herodot ne face eunoscut (Cartea IV, 94) ca. acest Zeu

www.dacoromanica.ro
 XXIX

al Getilor, pare a se numi Gebeleisis, en care a fost confundat

Zamolxis (And a fost zeificat.
Cand Boirebista a luat domnia asupra Geto-Dacilor im--
potriva caruia Cesar voia, sg intreprinzg o expeditiune era-
Deceneu in cinste (Strabon VII, 3, § 5, Xenopol I, 93, Aca-
demia Romani, M-ss, 2 cit., p. 39 v.).
D. Xenopol ne spune ca Deceneu a urmat in total lui Za-
molxis, ca s'ar fi retras si el in caverna muntelui Cogaeonum.
Episcopul G-henadie (lost Ramnic) afirma en toatg convin-
geree ca relatiunile ce existau intre regii ei pontificii G-eto-
Dacilor, sau cum am zice astazi, relatiunile dintre Stat si
biserica, neau ramas ca mostenire de la dansii numai ctu
schimbarea formei.
In fata acestor relatiuni ale religiunei en Statul romanescr
zice Ep. Ghenadie, vedem ei noi, facutu-s'au vreo schimbare-
pana astazi ? oare preutul roman din cea mai adancg anti-
citate nu este si pang astazi un conducator al poporului roma-
),
nesc numai in puterea valoarei sale morale ? Preutul roman
77

a ramas pang astazi un simplu om intre poporenii sai, avand

77

cinste totdeauna relativa ysi esita numai din meritele lui per-.
sonale. Da, i religiunea revelata, in care poporul nostru a
77

trgit din cele intai veacuri ale crestinismulni, l'a invatat

stima pentru persoanele clericale si el einstestepana astazi
pe preut fiindeg are dar". Nu inceteazg insa niciodata. de
a-1 avea in de aproape privire, si in totdeauna iii reguleazg
77

purtarea sa numai in raport en vrednicia lui moralg ; de

aici expresia nu toate ale doctorului, nici toate ale popii"..
77

Adica, preutul are dar, ca 1t d -ru], $tiina, spre mai multe

si spre mai bune lucruri decht ceilalti oameni. El, dup5, ce
indepline§te toate intreprinderile vietei romanului si-1 pre-
77

ngateste pentru viata de veci, este intrebat numai de roman

1a tot pasul zicand sa vedem ce zice tata popa" caci el
are patru ochi". i numai dupa ce vede ca, cele zise de
preut aunt bune folositoare, atunci ii auzi : sa, facem
cum zice tata popa" (Acad. Rom., M-ss, 2, p. 40 v.).

www.dacoromanica.ro
 XXX

Dacia, astazipe alocureaau devenit past5ritii mai culti

ca pastorii, apoi acest adevar este in toata vigoarea lui,
-chnd vorbim de preo-tii din Transilvania $i Bucovina.
17
Aceasta alegere, pe care Romhnul a facto si o face pant
asta'zi, cu privire la sfaturile preutului, a praeticat-o el in
totdeauna in viata lui istoric5, si de aceea not intalnim prin
documents pe preutii satelor fdcand pe judecatorii de pace,
in intelegere cu barhnii satelor, yi hota'rarile lor, fie jude-
c5.toresti san de initiative in actele vietei, atunci erau obli-
gatorii And ele nu se opuneau pgrerilor acelor oameni,
cari tineau sus si tare elemental uman din mica lor societate.
,(Acad. Rom., M-ss, 2, p. 40 v.).
In relatiunile iltitropolitilor §i ale Episcopilor cu State le vechi
romeinegti, vedem aceleaqi raporturi ale elementului omenesc cu eel
eligios §i pretutindenea Biserica este venita si pusa in aju-
torul Statulni, luhndu-se, se intelege, din timp ma'surile tre-
buitoare ca ea sit aib5, tot rolul de moralia.toare si con-
Zucaoare in bine at socieVatei, fart a putea ajunge vreo-
atA la teocratisme de Stat. Biserica, prin reprezentantii ei,
aver, in treeut -hate prerogativele, cari se numiau in drep-
tul bizantin audientia episcopolis". Romanii, §i numai ei, au
dat clerului lor inalt ysi dreptul de a fi in sfaturile corn-
nesti, cari puneau la cale toate treburile politico, asemgnat
-obiceiului pamantului si, presto acestea, Mitropolitilor li s'a
-dat §i dreptul de a fi, in caz de vacanth, locotenenti dom.,
nesti, de a preside alegerile Domnitorilor, iar in absenta
Domnitorului a preside obstestile adunari ale tgrei, atht in
Moldova cat si in Muntenia (Acad. Rom. M-ss 2 p. 41.
Toate aceste drepturi, in abstractul lor, ne arata, pe Ro-
mani deosebiti de alto popoare crestine, si el, cu prerogati-
vele cele mari ale bisericei, ne duce cu mintea pan5 la ra-
porturile religiei en statul Geto-Dac si ne aduce aminte de
Invoiala lui Deceneu eu Boirebista. Mai repetam Inca odata,
ca ne due cu mintea pant la Deceneu, fiindch" la Bizantini
bunAoarb", de unde Romanii puteR.0 sa is pentru biserica lor

www.dacoromanica.ro
 XXXI

de stat aceste prerogative, nu le intalnim la Patriarhii gi

]1litropolitif bisericei Constantinopolitane, de oarece ei nu
puteau niciodata sa fie locotenenti de imparati, ca Mitropo-
litii Romanilor ; Patriarbii, on Mitropolitii Bizantini, intrau
in sfaturile Imparatilor, numai sand ei erau anume chiemati.
Da, numai in puterea unei invoeli tacite, sau al unui obiceiu
vechiu al painantului §i nu pe fop ca la Deceneu gi Zamolxis,
elemental laic romanesc a dat bisericei sale toate drepturile
-crestinesti, plus dreptul de a fi la trebuinta §i locotenenti
de Domnitori (Acad. Rom. M-ss 2 p. 41), lucru ce nu .este curios
cd se va fi petrecut §i pe timpul Dacilor ca §i pentru biserica.
Toate actele maxi politico-sociale fiind savarsite de ele-
mentul laic impreuna cu eel clerical in elementele sale su.
perioare care erh, totdeauna in minoritate, supunandu-se
cle bung voe elementului laic, ne due pe treptele tempiului
pang la invoelile lui Zamolxis i Deceneu cu Boirebista 1i
alti regi ai G-eto-Dacilor (Strabon VII 3 § 5). Si tot din aceste
raporturi dela parinte catre fin §i viceversa, a exit acel mi-
nunat resultat al Istoriei Romanilor, ca biserica rom'aneasca
in toate miscarile politico-sociale a lost totdeauna in fruntea
poporului. (Acad. Rom. M-ss 2 pag. 42 v).
Avand Romanii in tulpina nationalitatei for raportul din-
tre religiune §i stat §i fiind prin urmare scutiti in decursul
intregei for istorii de luptele sociale dintre cler §i laici, ei
au mostenit dela strabunii for Geto-Daci mai multe practice
religioase. Rom'anii, ca gi G-eto-Dacii, au toata viata sociala,
dominata de religiune, iar nemurirea sufletului, §i nu me-
tempsichosa greco-romans, care acum in forme cre§tinesti,
arata ca sufletele mortilor sunt 1n nreina lui Dumnezeu 1).

1) Xenopol 189. Prin bisericele mai ales cele vechi din Oltenia,
zugravii de biserici, care tineau socotean, de credinlele populare, fa-
ceau la up dela intrarea bisericei o manic, mare, printre degetele ca-
rein ies mai multe capete de oameni. Aceasta icoana, infatipaza ideia
-creOina, ca sufletele oamenilor sunt in mana lui Dumnezeu. (Acad.,
Mom. M-ss 2 cit. p. 42 v).

www.dacoromanica.ro
 XXXII

-eg, el, aflandu-se intr'o stare neschimiatoare, trebuesc ingri-

jite din neam in neam ; dar puse numai de Romani in bise-
rich', mai arata c5, se potriveste 1i cu vechea eredinta a.
strabunilor lui, Geto-Dacii.
Cu toate acestea, ne ferim de a trage o conclusiune is to-
rieg din faptele expuse de numitul episcop, deoarece rapor-
turile dintre biseriel aunt iclentice cu cele din Occident, find
istoriceste stabilit ea, atat puterea laica cat Si cea biseri-
ceaseg au fost totdeauna de acord, de sate ori interesele lor-
comune reclamau aceasta. unire. Cat priveste ideia ca Episcopii
impreung en Mitropolitii au avut locurile pentru cele dintaiu,
dup5, Domnitor, deli cunt foarte vechi, anterioare char fon-
clgrei Principatelor, credem, ca in cazul data nu s'a impru-
mutat dela Geto-Daci, obiceiul trebue sg-si ti luat nastere
in timpul invaziunelor barbare cand Romanii, sub conducerea
episcopilor 1i batranilor lor, iii eautasera scaparea la munti.
i numai in puterea acestui stravechiu obiceiu, si a servi-
cielor aduse fdrei, s'au pgstrat locurile de onoare in Diva-
nurile tarei alaturi de Domni 1i boeri, cum si in locotenen-
-tele domnesti, care obiceiu se continua si pan'6, astazi. Aceste
zise, sa intedm in materia co ne-am propus sa tratam.

4. Z., .6}--

www.dacoromanica.ro
 MIN I.

isToRipit
BISERICII ROMANILOR
DIN

DACIA TRAIANA

OR I G IN I
44 325 dupa Christos.

G. M. Ionesou. Ist, Biser. Remits. din Dacia Traieng, Vol. I-in. 1

www.dacoromanica.ro
 CAP. I.

Criginile Cre§tinismului la Romani dupc1

legende li traditiuni.

Consideratiuni generale.

Prime le inceputuri de crestinare, ale poporului Roman,

se urea in originile lor, pe treptele veacurilor, pana la tim-
purile legendare ; ele sunt imbracate in acele forme ale
legendelor cu caracter crestin, atat de scumpe noua, prin
venerabila for anticitate, pe cat de incantatoare prin vecinica
for tinereta si morala dulce ce ne inspire ele.
Poporul Roman, in orele de repaus, pe care i le lasA
libere lupta pentru existents, cultiva si el literatura; insa
4Icea literatura, nescrisa, orala, cari dupa viata bisericeasca,
a constituit pentru dansul, unica si singura hrana sufle-
-teasca, cu care s'au alimentat si se alimenteaza Inca si astazi,
IJopoarele in copilaria lor ; unicul si singurul for mijloc
distractiv in timpul noptilor lungi de iarna.
Omul, fie el tanar on batran, bogat sau sarac, simte ne-
voe de distractie, de oarece sufletul lui trebue sa fie un
foe, care arde necontenit, iar creerul situ este o materie,
pe care trebue sa se brodeze fall incetare. (Jul. Brun et.
L. Bachelin Sept. cont. Rouen. p. II).
Legendele, in special cele cu caracter religios, au desmer-
dat leagruml copilariei noastre, ale acelor esiti din multimea

www.dacoromanica.ro
 4

celor de jos, si cu care ne-am deprius, Inca din cea mai

frageda copilarie, la respectul sacru, datorit bisericei, acest
mare ram de viata moralii, al religiunei noastre nationale.
Romanii an pdstrat totdeauna faptele mari, religioase $i
nationale, legate de viata lor ca popor, mai molt prin tra-
ditiuni $i legende, cleat prin scris si in special in epoca
care ne preocupd.
La Romani, ca si la alte popoare, traditiunile si legen-
dele, in trdsaturile ion esentiale, servesc de baza istorici
reale, politice si bisericesti. Ele sunt une-ori produsul unei
singure persoane, iar alte ori ale unui popor intreg. (Bis.
ort. Rom. IX 92 p. 696).
Dacil celor vechi le-au fost permis siti faca legende, apoi
datoria noastrii a celor de azi, este : sa le culegem, sit le
analizim $i studiem in elementele lor esentiale ; iar cu aju-
torul criticei istorice, sit ne transport lm cu mintea in acea
epoca primavaratecd a omenirii, cand incolteste o religiune
maul, mantuitoare pentru o intreaga lume, in care ideea
monoteismului, pravaleste zeii politeismului si uncle puterea
Invingatoare a crucii $i martirilor, sdrobeste o lume sofistil
si desartd. (Ateneul Roman IV) 83 Bucuresti, p. 217.
Ajunsi aici, siti incerca'm a stabili vechimea lor, a le de-
termine provenienta, a desparte lumina de intuneric, ade-
viirul de minciuna, faptele reale de cele imaginare, a despica
faptele si sintetiza resultatele, Ca'ci legendele la origina lor
au fost intocmai ca grauntul de mustar din evangelie, care
e mai mic cleat toate semintele, iar dupil ce creste, devine
copac frunzos, sub care se addpostesc pasiirile ceriului. Tot
astfel $i edera legendei, care se imladie in jurul trunchiului
religiunei, se hrdneste din sucul ei ; a$a ca grduntul ale-
goric si simbolic devenind copac mare, sub ramurile lui
au locuit mii de pasari, si au cantat mii de glasuri si sub
a carui umbra s'au addpostit intregul neam Romanesc.
Numai astfel vom putea surprinde, in chiar leaganul lor,
lnchiegarea formelor viizute, ale doctrinei crestine, Invaluite

www.dacoromanica.ro
 5

in hainele placute ale legendelor, in care poporul stie at'at

de minunat sa-si imbrace credintele sale.
Cand un adevar istoric este transmis de popor pang, la
noi, fie prin viu graiu, fie concretisat intr'o practica reli-
gioasa, ia numele de traditinne.
Cand traditiunei i se adaugd si fapte din domeniul ima-
ginatiunei on fantasiei, astfel ca naturalul este amestecat
cu supranaturalul si in aceastd stare ea sboara prin intu-
nerecul veacurilor, inaripata ca cugetarea eterna, ca si flu
turele Psicheii, din suflet in suflet, din metamorfoza in me-
tamorfozd si ajunge pa,na la noi transformata aproape de
nerecunoscut, ia numirea de legenda. Ea se depkteaza atat
de mult de realitate, !neat devin de nerecunoscut, si prin
aceasta-si pierde fisionomia ei istorica primitive, trecand pe
nesimtite in longas errorunt generationes, formand astfel acel
arbore gigantic, de care am vorbit mai sus ; legendele ofera
poporului un adapostplacut ; in schimb insa istoricului obosit,
ii stoarce picaturi mars de sudoare, pAna sand reuseste sa
despart'd lumina din intunerec, adevarul de minciund', faptele
reale de cele imaginare (Hasdeu Ist. Crit. p. 147), cum am
spus mai sus.
Totusi, istoricul nu se poate dispense, de serviciile aduse
de legende, de oarece ele ii ofer tin material foarte pretios
pentru istorie, rdmas necunoscut istoricilor din niste cause
pe cars nu le aflam deck numai in fatalitatea vremurilor
prin care au trecut Romanii.
Studiul legendelor, are ca prim rezultat de a discerne in
religiune doi factori esentiali : elementul religios object de
dogma si cult si elementul pur mitologie, abandonat la ca-
priciul fantasiei si considerat ca accesoriu al superstitiunilor.
Acestea zise in mod generic despre legende, sa intram
in cestiune.

www.dacoromanica.ro
 C

_§ 1) Traditiunile, Iegendefe§i practiceIe religioase Ia

Romani despre Rpostolii: Paul, Petra §i
Rndreiu ceI Intaiu chemat.
Romanii, asemilnkori celorlalte popoare, cari au primit
crestinismul din insusi mainile Apostolilor, nu sunt infra
nimic mai pe jos dealt ddnsele de vreme ce si ei au primit
crestinismul de la cei mai insemnati dintre Apostolii Mantui
torului i acestea le intemeem : a) pe baza traclitiunilor-
raportate noun de Eusebiu, de Nicefor Calist $i Niceta Pa
flagonianul. b) Pe temeiul traditiunilor, legendelor $i prac
ticilor religioase aflate in viul grain al poporului si cart
confirma traditiunile istorieil or mentionati mai sus.
Romanii an traditiuni $i legencle despre trei din cei mai
insemnati Apostoli ai Mantuitortdui $i anume :
I. Despre Apostolul Paul,
II. Despre Apostolul Petru, $i
III. Despre Apostolul Andreiu, eel intai chemat.

A) TraDitinnile Despre preDica ipostolului Paul in Dada.

Din faptele Apostolilor, cum si din epistoliile Ap. Paul, ester

stint ca, Ap. Paul a ciiliitorit foarte mult, predicand doctrine.
crestinu, prin tarile vecine en Dacia anticii, din partea despre
Miazazi ; afirmatiunea nu este lipsita de probabilitate, cit.
Sf. Ap. Paul, venind vreodatit prin apropierea Daciei anticer
sa fi trecut Dunarea si fi predicat crestinismul printre
Daci. (Ex vetustissimis etiam Dacice Ripensis traditionibus.
accepimus Gentium doctorem Paulum in Valachiam, pant
Transalpinam dicimus, penetrasse; eujus veritatis complura anno.
1699, superavit indicia (Ilia, Ortus et Progressus Variarum,
in Dacia Gentium, ac religionum. Claudiopoli 1762) pag_
15 16. Dr. Grama Ist. Bis. Rom. Blaj. 1881 p. 19).

www.dacoromanica.ro
 7

Traditiunea aceasta este sprijinititi inc de alte traditiuni,

can s'au pristrat pana aproape de timpurile noastre.
In Muntenia, a existat panA prin secolul trecut o secta,
probabil Pavliciana, ce pretindea ca -$i trage origina de
la Sf. Ap. Paul; secta aceasta 'si avea templul Sall, in satul
NAmaesti din jud. Muscel. In apropierea templului acestuia, se
afla ei un arbore sub carezicea poporul din Muntenia,cum
ca acolo predica Sf. Ap. Paul 1) ac juxta hoc rarae molis arbor
cernebatur, sub qua Doctorem Gentium verbat ad populum
fecisse non tam illius pagi incolae, quam reliqui Valachi
asserebant (Ortus et Progres. ibid). Aici, autorul nostru, re-
cunoaste urmele eresiei Pavlichiane care exista in satul
Namaesti (jud. Muscel) si ai card sectari, mai tarziu au
trecut la catolicism 2) : face insa deosebire intre sectarii Pa-
vlichieni si Romanii de legea Ap. Paul. _Non tam Vitus payi
incolae quam aliqui Valachi asserebant. (Ilia, Ort. et Progr. p. 15).
Acest fapt 11 vom vedea confirmat si de un alt scriitor
strein, in cele urm'atoare.
Alta traditiune cu privire la predica Evangeliei de eatre
Sf. Ap. Paul intre Daci, nu exista atata intre Romani, ci
mai inult intre popoarele cu care au convetuit Romanii im-
preuna. Ungurii de exemplu, cand se intampla cuiva o ne-
norocire, chiar Si astazi, obicinuesc sa zieg, : Elhayyta otet
mint Szent Pal az olcihokat, iar Sasii : er hat ihn verlassen
wie Sanct Paul die Bloch (Hasdeu Istoria tolerantei reliyioase
in Romania, Bucure§ti 1868 p. 22).
1) Au mai existat si alte comunitali infectate de aceasta eresie cum au
lost satele locuite de Bulgari ca : Popestii-Pavlicheni (Ilfov), locuitorii
comunii Cioplea, de ltingil Bucuresti.
2) Adhuc enim sectarii in non mediocrem Christianae doctrinae cor-
ruptelam devoluti reperiebantur, qui semet Divi Pauli discipulos ut
pote ab Apostolorum temporibus par continuam Valachorum Progeni-
torum feriam propagatos, nuncupabant. Sacelum etiam in pago Ne-
mojesti cum porta fenestris, cathedra. Altari, vase lustralibus undis
sacro, ruin) artificio ex eodem petra efformatum... (Ilia Ortus et Pro-
gresses p. 16).

www.dacoromanica.ro
 8

De aici se vede, ea intre Romani a fost cand-va tradi-

tiunea, ca Sf. Ap. Paul, a predicat la stramosii for din Da-
cia. Poate ea Ap. Paul i-a parasit in contra dorintei lor,
avand a predica doctrina cretin Si in alts pdrti, i fiind
prevenit de moarte, nu s'a mai rotors (Dr. Grama op. cit.
20). De aici dictonul la Romani, cand li se intampla vreo
nenorocire : Ne-a parcisit ca SP. Paul. De la Romani apoi
l'au imprumutat dictonul aceasta atat Ungurii, cat si Sasii.
Romanii in secolii trecuti, cand ii intreba cineva, de ce re-
ligiune sunt, ei raspundeau : Sunt Roman de legea lui Sam
Paul" (Hasdeu op. cit. ibid).
Raspunsul acesta ne probeazd eä Sf. Ap. Paul, a pre-
dicat oare cand printre strrunosii Romanilor. Autorul lu-
crarei citate Ortus et progressus" la pag. 15, sustine cal in-
nainte de anul 1699, erau mai multe dovezi in tara roma-
neasca,1) din care se putea conchide ea: Sf. Ap. Paul, a
predicat printre Daci (Dr. Grama op. cit. pag. 20).
Desi n'avem nici un motiv sä ne indoim, traditiunea fiind
relatatil de un scriitor strein, culeasN, din doeumente streine,
dar care 'Si au resunetul sail in traditiunea populara, totusi
ne vine greu sa credem, ca Ap. Paul ar fi predicat reli-
giunea vechilor Daci, ei inclina'm a crede ca aceasta tradi-
tiune se referA mai mult la credinta liberala a Romanilor.
Epoca Marelui luminator al Gintilor, fiind anterioara colo-
niza'rei Daciei, de &Are legionarii lui Traian, este invade-
rat, ca toate datele de mai sus, se raport6 nu atat la ori-
gina, pe cat la caracterul crestinismului romanesc.
Doctrina Ap. Paul, a fost in totdeauna fundamentul re-
ligiunei noastre nationals, si in adevar, nici un parinte al
Bisericei, nu s'a aratat altfel, decat Ca in totdeauna a avut
o puternica repulsiune contra bigotismului, sub toate for-
male si cu toate rezultatele sale. Crestinismul nu faces in

1) ..... Cujus veritatis complura anno 1699 superavit indicia (Ilia, ortus
et progressus pag. 15).

www.dacoromanica.ro
anticitate nici o deosebire intro elfin (pagan) on barbar, de.
carturar on de vulg, de evreu on pdgan, intru cat privea
provenienta neofitilor, etc. ; aceasta era prima dogind a
Sf. Ap. Paul. Crestinismul trileste prin adevrtrul sau, iar nu
prin formalitdti, nu prin precepte, nu prin ordonante, nu prin
litera, legii, invatg infine sublimul filosof al Evangeliei Ap.
Paul (Hasdeu 1st. Toler. Religioase ibid).
Romanul a avut de secoli acea innaltd conceptiune reli-
gioasd, citi fiecare este liber se se inchine lui D-zeu, in
forma pe care o credo el mai nemeritd; niciodatd nu s'a
.certat pentru subtilitdtile teologice, n'a cunoscut niciodata
convulsiunile bigotismului, din causa cruia s'a vdrsat atata
range nevinovat in alte tdri, si n'a persecutat niciodatd pe
cei de altd credintd. lath pentru ce Romanul in mandria
lui, spune, cand este intrebat, el, el este CreVin de legea
lui Sam Paul".
Dacd, cum am spus, punem la indoiald putinta pre-
dicdrei Ap. Paul printre Daci, de uncle tie poporul, ca el este
cretin de legea lui Sam Paul? Noi suntem de pdrere ca Ap.
Andronic, discipul direct al Ap. Paul, care a predicat in
Panomia (Le Quien II p. 306 cfr. Acad. Rom. M-ss. 2 G.
E. p. 179w ,) a putut foarte bine s',1, predice crestinismul si
printre Dacii vechi ; si fate de alte nationalitati cu care
ei convetuiau, sa se laude : cei sunt creVini de legea lui Sam
Paul, predicatd for de Andronic, dupe cum se laudau
si odinioard Corintenii (I cor. I 12), .,Eu sunt (crestin)
-de ai lui Paul, iar eu de ai lui Apolos", ca unii ce le pre-
.dicase for atat Ap. Paul cat si Apolos. Nicairi ca in casul
nostru, nu pot avea o aplicard mai eficace cuvintele Ma-
relui Apostol al neamurilor cand zice : ca elenilor i bar-
barilor", le-am fost de folos (Rom. I 14), cum si aiurea
(Colos. III 11). Nu este mai mult barbar, scit etc. ci toti si
in toate Christos. Aici prin cuvantul de barbari, nu tre-
buesc a fi intelesi decat Dacii. Pentru incredintarea deplind
a cititorului, ce crestinismul a fost predicat in Dacia de

www.dacoromanica.ro
 10

Insusi Ap. Paul si invatdcelul sau Andronie, Episcopul

Ghenadie Enaceanu, recomanda istoria bisericei rusesti, de
Tatiscev (cartea III c. III p. 20) despre crestinarea Slavonilor
si Rusilor (Acad. Rom. M-ss 2 G. E. p. 179v 180).
Dar nu numai Muntenii pretindeau ca sunt crestini de
legea lui Sam Paul, ci si Moldovenii se ldudau cu aceastd.
doctrina.
La 1527, venind in Moldova sasul Reichersdof, ca am-
basador din partea re -gelui unguresc Ferdinand, (Hasden
cuv. din Bair. II 251), a aflat aici ed Romanii se erect
fi conservat intacta religiunea anume a Sfantului Paul :
yens ista .Afoldavica Christum et clivos Apostolos agnoscit, ac
S. Pauli, ut ipsi voluint Religionem hactenus jam inde ab initia
non sine stoma veneratione, et pietate coluit (Reichersdorf Choro
graphia Alioldaviae in Papiu Tesaur de monum III 137). Mol-
dovenii recunosc pe Christos si divinii Apostoli si dupa cunt
yretind ddn.ii, dintr'un inceput panel acum, urmeazei, cu multc
pietate si veneratiune, religiunea lui S. Paul".
Tot ash un boor moldovean, incredinta pe la 1536 pe
un diplomat german, ca Petru Vold Rareq este crestin de
legea Sancti Pauli (.blonumenta Hungariae historica, Diploma-
taria, I Pest. 1857 p. 368 ; Hasdeu cuvinte II 252).
Aceastd extremd preferintit pentru marele Apostol al
Gintilor, preferintd care la adica zice domnul Hasden
(cuvinte II 252) s'ar putea explica in multe feluri, sa nu
fie oare o reminiscenta a pavlichianismului in Dacia Traiand ?
La aceasta ne rdspunde tot Reichersdorf, ea in Moldova,.
pe acele vremuri exista secta pavlichiand §i despre care e1
stie sa ne faca o deosebire esentiald, intre crestinii de re-
ligia lui Sam Paul de Sancti Pauli" cum 11 numeste diplo-
matarul ungurese, si intre cea a sectarilor Pavlichiani (de-
Pauli sectam profitentes dar acestia, nu sunt Moldovenii,
ci Rutenii, a cdror lard se chiamd Rusia, pe care o tae in
doua padurea Hercinia, caci parte (din Rutenii) se in de
secta lui Paul (Tesaur III 137).

www.dacoromanica.ro
 11

Deci, este o deosebire mitre creqtinii de legea Sf. Paul of

metre cei de Serta I ul Paul (a ereticilor Pavlichiani) si de earL
Romanii s'au ferit totdeauna. Cu alta ocaziune vom ardta
si principiile fundamentale ale Pavlichianismului, imbrdeatd-
in forma mai noun a Bogomilismului. Aceasta ne dovedeste-
nu numai vechimea erestinismului la Romani, dar si faptuL
ce ei sunt crestini de ai Sf. Ap. Paul.

B) Eegedele Despre fipostolul Fetru la Romani 1).

Sfantul Petrea cum ii zice poporul are atatea le

gende si se bucurd, de atata stimd la toti Romanii, ineat
ele ne dau de gandit ; legendele ne spun, ca el si numai
el, umbla en D-zeu pe pamant, une-ori singur, alte ori in-
sotind pc il2aica Domnului, spre a ajutora pe oameni.
De multe ori poporul 11 pune pe Sf. Petru la sfat cu
D-zeu. Dace poporului bulgar, ii place sa aibd icoane cu
judecata viitoare, ea iaclul si raiul, en scene din Apocalips,
Romanii, dincontra, au mai multe legende despre Ap. Pe-
tru, ca pazitor al raiului, ca mijlocitor intre D-zeu si oa-
meni, ca model -de initiative personals, fatd cu providenta
diving (Bis. ort. Rom. XVI/92 peg. 674).
Sa analizdm acum elementele religioase ale primei le-
gende despre Sf. Ap. Petru (si pe care o diim mai jos in
Intregime, sub forma de note).
Legenda No. 1, vedem ei se deosibeste de naratiuner

1) Prima iegendei. in care se povesteste, CUM $f.. Petru

naintinca4 cloud, bitted, pentru o palm.
°data Domnul Christos, umbland en Sf. Petru pe pamant
sub forma a doi mo§negi, umbland printre semanaturi, in-
talnese pe o fats, de o rare harnieie.
Bung, ziva fetied, ii zise mo§negii.
Multumim D-voastra oameni buni.

www.dacoromanica.ro
 1')

care are un caracter pur mitologic ; totusi se apropie de

clansa, intru cat are acel preludiu vag, care seamiinil cu
prologul povestilor : .4 fost odati1 ca niciodath, cand umbla
D-zeu cu Sf. Petru pe pamant". Nu-i mai putin adeviirat,
ca ea ne prezinta si acel element de localizare, care apro-

Da ce faci D-ta aici, intrebh Sf. Petru.

Apoi mg, silesc, mosilor, sg ispravesc bucata pang in
sears, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Fetico, zise iarrtsi Sf. Petru, nu esti bung sg ne dai
putin6 apg ?
Bucuroasg, mosilor, raspunse fata, numai va rog sg
asteptati putin, phnA s'aduc apg proaspata, cg ceea pe care
o am e caldg ; si duchndu-se repede, aduse apg, le dddit de
Mit amandoi drumetii, cari, (Mpg ce-i multumirg fetei, o bine-
cuvantarg si d.upg aceea an plecat.
Merghnd ei mai departe, vad, sub un copac, pe un om
dormind, ca un ghilan (boa lenes).
Bung ziva flacAule, ii ziserA. Mosnegii.
Bung, ziva, le rgspunse acesta, scarpinandu-se in cap
supgrat ca-i stricase somnul.
Dar ce faci aici ?
Ce sg fac ? nu mg vedeti ce fac? mai secer si eu o leacg.
Dar chnd o s'o mhntui, zise Sf. Petru, &A bucata e cam
mare si graul a inceput sg se scuture.
CA scuturg-se, zise flacgul, cg doar n'a tors mama pe ell
Flacaule, adause Sf. Petru, n'ai puting apg sg ne dai
BA hem?
Ba bine &A, nu, rgspunse Mogul, uitati-vg putul e colo,
duceti-vg si beti si D-voastrg ca doar nu-ti fi ologi, si 1A-
shndu-i, se culcA pe cealaltg parte.
Plechnd ei, Domnul ii zise tovargsului sgu :
Vezi tu. Petre pe fla'caul lopes si obraznic ?
-- E. vgd Doamne, zise Petru.
E bine, acesta Va lua de sotie pe fata cea harnicg.
SA poate Doamne, ca asemenea fatg sg incape pe mhna
unui asemenea netrebnic ?
Da, zise Mhntuitorul.
Sf. Petru, impetuos cum era, se intoarse repede si jart!
o palmg flacgului.

www.dacoromanica.ro
 13

pie legenda de istorie, cd Dumnezeu umblet cu Sf. Petrea p6-

timpul secerivelui, prin ogoarele de semandturi de grau", cum d,
altfel ii pldcea foarte mult set umble innainte de a fi restignit-
Un al cloilea element, care ne face sa vedem ca fondul
istoric al legendei este adus in Dacia, sub formti do tra-

Petre, ii zise Domnul Christos, pentru aceasta palma

data acelui netrebnic, tu vei manta doud !
Sf. Petru stia ca Domnul nu glumeste, mai stia ca. cerul
ysi pamantul vor trece, dar cuvintele lui nu vor treee.

Alfadata umblancl tot amandoi, sub forma unor mosnegir

printr'un lan cle grail, vad pe o Lath secero'nd.
Bung ziva fetich', ii zic drumetii nostri.
Multumim D-voastra, le zise fata.
Dar ce faci D-ta aici?
Da voi nu vedeti ce fac ? raspunse fata.
Fetich', ii zise Sf. Petru, caruia 'i cam sarise tandarar.
o sa ispravesti D-ta bucata asta pans diseara cu ajutorul
lui Dumnezeu?
Ori o vrea, on n'o vrea Dumnezeu, zise fate, en tot o-
isprelvese !
Sf. Petru zimbea pe sub mustati de prostia fetoi, apoi
mai zise :
Fetich', nu cumva ai patina apa sa hem ?
Da ce voi sunteti chiori, nu vedeti Mu-Cana ? duceti-v5,
§i beti, ca doar nu'ti fi ologi.
Cu toata truda ei, fata nu ispravi de sece-rat pang seara.
Mosnogii nostri plecarg mai departe si intalnira un flacau_
muncitor gi harnic, care, ca si fata cea harnica, ii servi dan
du-le apg de ba,ut, tai multumindu-i plecara.
Pe drum, Domnul ii zise lui Petru :
Ai vazut tu Petre pe fata cea lenesa, gi obraznica ?
Da I)oamne, ii raspunse Sf. Petru.
Ei bine, zise Domnul, flacaul acesta harnic 1i indato
ritor, va lua de nevasta pe fata cea puturoasa 1i rea de gurA-
Sf. Petru se necaji si de data aceasta, si cat p'aci era sa
se intoarca sa-i traga o palms sdravana, dar 'si-aduse aminte-
ca mai daduse o palma unui natarau, pentru care Domnul

www.dacoromanica.ro
 14

ditiune, si ca aici sub expansiunea geniului national si-a

luat forma sa, este ca actiunca nu se petrece pe Oman-
tul romtmesc, ci tot in secetosul pamant al Palestinei. Asa,
ca Domnul Christos, umbliind cu Sf. Petrea grin tarine,
nu cer niciodata de mancare, ci mai mult apil de baut.

ii fagaduise ca va manca" eolid ldtui, dar isi inghiti de data

-asta necazul !
Catre sears, osteniti si flhmanzi, intrara intr'un sat, la cea
4'intdin cash, ei ceru de la femee, caci bhrbatul ei era la
carciuma sa-i gasduiasch si, dad, vrea, sd-i ospateze cu ceve.
Femeea insa, harnica si indatoritoare cum era, caci nu-i
alta de cat fata cea harnica care-i mai indatorase si alta-
data, §i chreia Domnul ii prezisese o soarth asa de trista,
ii raspunse : Acura, indata". Insa, in casa ei n'avea decat
un pumas de tarate de orz, din care facia o azima §i o puse
1n foc, dar Ears nadejde, caci azima din tarite nu se poate face.
Domnul ii zise femeei: Vezi de nu cumva s'a copt azima" ;
iemeea, care stia ce pusese in foc, se preface. ca scormoneste
cenusa de ochii lumei, insa, o minune, sub spuza ghseste o azimh,
mare si frumoasa 1 de care femeea nu putii sa-si dea seams.
Domnul, luand turta, o binecuvanth, apoi o rupse si o
-imparti la mash, de unde mancara cu totii si mai ramase
=Inca si pentru barbatul ei.
Mantuitorul find obosit de calatorie, ca si tovarasul sau
-de drum, se culcara amhndoi intr'un pat, Domnul Christos
la perete, iar Sf. Petre la margine.
Peste noapte; thrziu de tot, vine si barbatul beat-mort §i
pus pe ghlceava, ; cum se apropie de poarta, incepu sa injure
pe femee. Intrand in cash, vede pe mosafirii nostri si intreba.
-pe femee :
Mai. femee, zise el, da tine's astia ?
Femeea spuse ea sunt doi bieti mosnegi, obositi de drum.
Taci muere rea si. ticaloash, ca astia sunt ibovnicii tai
Las pe mine ca le arat eu tine sunt.
§i cum avea in mans un Vat sdravan, II si insfach pe SI.
Petra lode athtea, pang ce i facu coastele pantece ei -ei
rupse i batul. Duph aceea iesi afara sa-si is alt bat.
In acest timp SI. Petre, satul fiind de batae, ii zise Man-
-tuitorului :

www.dacoromanica.ro
 15

SecerAtorii pe care-i intalnesc sunt de ambele sere i cu

apueaturi opuse : unii sunt harnici, euviinciosi si indato-
ritori, iar altii lens i, obraznici; aici elementul religios al
legendei ni se prezinta ca element de dogma, prin faptul
ca Mantuitorului spune insotitorului Sdu, Sf. Petru, ca

Doamne, mai routs -te gi tu la margine, ca m'a smintit

in batae ticalosul acesta de betivan.
Bine Petre, ii zise Domnul, si se meta la margine.
Dar nu treeli mult si vine din nou betivul cu jerdie eat
toate zilele, zie'and :
Acura am batut destul pe eel dela margine, o sa-1 iau
ci pe eel dela perete...
SL Petre, care se mutase la perete, mananca si de asta
data o batae mai sdravana ca cea d'intairt.
A doua zi dis de dimineata plecand, Sf. Petre zise :
Vai, Doamne, ran ma mai doare oasele.
Ei bine Petre, ii zise Domnul, nu-ti aduci tu aminte
ca ti-am spus altadata, ca pentru o Palma data de tine ace-
stui tiealos betiv, Inca pe &and era facau, tu vei mama,"
doug, batai ?
Profetia Domnului se implinise 1).
1) Aceste legende sunt culese de alcatuitorul acestei lucrari, din
locul sau natal, comuna Movileni, plasile unite Nicoresti-Barladul, ju-
cletul Tecuciu, de la locuitorul Ion Mocanu. Legende de asem nea
natura sunt foarte numeroase, extrem do interesante, si edificatoare
in acelasi timp. Nimenea, pang, astazi, nu s'a gandit sa, le adune din
graiul viu al poporului, inainte ca ele sg dispara ; si nu este departe
timpul cand ele vor disparea dinnaintea civilisatiunei de azi ; dupa
expresia poetului:
De cfind cu drumul de fier,
Tonte antecele pier.
Impreuna cu cantecele vor disparea si legendele religioase si ratio-
nale. Perderea for ar fi ireparabila pentru natiunea noastra, en privire
la sfintii nostri, la eroii si binefacatorii neamului nostru. Ele merits
O. fie culese, studiate si transmise posteritatei, cad legendele dupa
viata bisericeasca au fost, timp de veacuri, hrana sufieteasca a popo-
rului Roman. Ele au desmierdat leaganut copilariei noastre, a acelor
esiti din multimea celor de jos si cu tali ne-am deprins, din cea
mai frageda copilarie, la respectul sacru datorit bisericei, acest mare
ram do vials morala a religiunei noastre nationals.

www.dacoromanica.ro
 16

D-zeu a randuit ca fata cea harnica care se purtase atat de

bine ca fintii le for cum ar zice Mitropolitul Dositeiu, ad
devina sotia unui lenes si stricat sufleteste patig in md-
duva oaselor si care le vorbise atat de necuviincios odi-
nioara, pentru care faptd Sf. Petru, isi iese din sdrite, si
zelos cum era, ii da acestui natardu o palmy sdravand,
incht si MAntuitorului, se pare ca i se Meuse mild, pentru
care-i $i spune : Petre, pentru aceasta palmy, to vei maned
dozed beitdi".
Nu treat mult si bietul Apostol, le-a si incasat, cu varf
si indesat". Se vede c a Apostolul, in zelul sat prea ferbinte,
uitase perceptul Sf. Scripturi : nu va rdsbunati, caci a men
este rdsbunarea" zice Domnul a tot Tiitorul.

§ 2. A doua legenda')
In aceasta, ca si in cea d'inthiu, legenda se apropie de
istorie numai prin partea principala, ca D-zeu umbla pe
pdmant insotit de Sf. Petru sub forma unor doi mosnegi.
Povestirea si aici este degajatd de legaturile locale si
temporale ; totul e generic, si nimic definit ; nu se preci-

1) Legenda femeei care merge la Raiu cu cerga in cap

Q femee avusese noug, barbati si cari muriserg to0, inain-
tea ei. In tot timpul vietei sale, aceasta femee, nu-si daduse
de pomana, deAt o iapd alba §i o ceryd.
In fine ii vine randul sa moarg si dansa ; c&nd sufletul ii
sburg din trup, spre a-$i lua drumul la Ceriu, ii iesi iapa
innainte cu cerga pe dansa. Femeea vaz'andu-si iapa, incalec5
pe &Ansa si-Li puse cerga in cap strigand :
Hi iap5, la Raiu, cu cerga in cap".
Pe and zoria iapa astfel, pe drum se intalni cu doi mos-
negi, cari nu erau al4ii cleat D-zeu cu Sf. Petru. Femeea.
nu se sinchisi de d'ansii ci indemna mereu Hi iapg la Raiu_
cu cerga in cap".

www.dacoromanica.ro
 17

zeazd acliunea ; scena este pretutindenea Si nicrtirea. Per-

sonagiele legendei, libere de legaturile materiale, se miscd
cum ar zice Goete (J. Brun et Bachelin op cit LXIII),
in afar de legile fatale, cari staptinesc viata de Nate zilele ; aici
ne gasim fata cu insuSi imposibilul, cad e o imposibili-
tate ca o femee sa aiba, noun barba,ti legiuiti, cu toate
acestea lucruri de necrezut se implinesc, de oare ce asa le
vrea legenda.
Sf. Petru, si de data aceasta, este la inaltimea zelului
sail; este domolit insd, de tdcerea bldnda dar semnificativd
a Mantuitorului, deci si de data aceasta se arata iarasi
omul tentat de dorinta pacatului, chiar in imediata apro-
piere a lui D-zeu, dupa cum ne relateazd legenda.

§ 3. Credinta popularsa despre. flpostoluI Petra ca

ocrofifor al lupilor.
Existd in popor intre alte legende despre Ap. Petru, si
aceasta, ca Sf. Petru, ca frate mai mic nl Sf. Ap. Andreiu,
are ca si acest din urma, putere asupra lupilor, cu singura
deosebire insd, ca pe cand Sf. Ap. Andreiu este dusmanul

Sf. Petru, auziud ca merge la Rain, se adres6 Domnului

zicandn-I:
Auzi Doamne ? muerea asta pacatoasa, da zor sa meargg
la Raiu I
D-zeu dadii din umeri, ca §i cum ar fi zis : Ei las'o sa
mearei §i ea". Apoi adresandu se lui Petru ii zise :
Ia intreab'o Petre, de vezi ce zice ea.
Dar unde mergi to femee ? o intreba" Sf. Petru.
Merg la Raiu cu cerga in cap", rgspunse d'ansa.
Cum indrgzne§ti sa mergi la Raiu, dud to ai avut
in via.-0, noud lfarbati?
Ei Si ? rilspunse femeea cam intepatg. Am avut, da,
noun barbati, dar Domnul 'mi-i a dat, Domnul 'mi-i a luat
dar en nici pe unul nu 1-am omorit. i lasand pe Sf. Petru
G. M. lonocu. Ist.Bis. Romano din Dacia TraianiT, Vol, I-iu. 2

www.dacoromanica.ro
 18

lor, Petru din contra, este patronul lor si ca el 'i ocroteste

si-i hrdneste, chiar in paguba oamenilor (Archiereul Nifon
Ploesteanu. Patru conferinte, p. 94).
Dar poporul nu stie sa ne spun t, pentru ce unul este
dusmanul lor, pe cand acest din unnd este protectoral lor;
cu toate acestea, o ratiune trebue sit fie in acest contrast, caci
pricat de capricioasa si abondenta este imaginatiunea ome-
neasca, ea 'si are legile si limitele sale. Fantasia ea insasi,
acea care creeaza spontaneu, Rim artificii.... de compozitie
si stil, concepe si inventeaza dupd o logicd secretd. (Brun-
Bachelin p. p. XXVII). Dualismul in naturd on echilibrul
intre antiteze, cum zicea Heliade, nu este fara un plan
determinat, dacd nu cumva poporul confunda in unele pdrti
pe unul cu celalalt.
Ori cum ar fi lucrurile, un singur fapt este mai pe sus
de orice indoiala si anume acela, ca exista in popor multe
legende despre acest Apostol, multumindu-ne acum, a be
aduce numai pe acestea.
Inch ere la cele spuse. Popoarele au datini, credinte, tradi-
tiuni, legende si practice religioase, despre Apostolii ion,
ilumindtorii si binefacatorii Jon
Dar de undo au Romanii atatea legende despre Ap. Pe-

ca pe tin caraghios, indemna, iapa ziAnd : Hi iapa la Raiu

cu cerga in cap".
Ce spunea femeea Petre ? intreba Domnul.
Ce sä spuna Doamne ? Zice ca a avat noug, barbati, ca.
Tu 'i-ai dat, Trt 'i-ai luat si ca ea nici pe unul nu 1-a omorit.
Petre, raspunse Domnul, femeea are dreptate.
Fireste, ca Sf. Petru, nu tocmai aveh pofta, sa deschidd
portile Raiului unei asemenea pacatoase, dar n'aveh incotro,
ca, Domnul 'i daduse dreptate.
Morala legendei este : a) Ca, Sf. Petru este tot zelos c'dtre
Domnul si inflexibil ciare pdcnosi, cum era child urma im-
preung cu cei 11 Apostoli, pe Christos pe pamant si b) ca
bunatatea lui D-zeu este nem'asuratti, cum se vede si din
ertarea acestei femei pacatoase.

www.dacoromanica.ro
 19

tru, care n'a predicat niciodatd, nu numai in Dacia, dar nici

chiar prin apropierea ei? totu$i ele sunt numeroase, si adanc
sapate in mintea $i sufletul poporului roman.
Este adevarat, ca Ap. Petru in prima sa epistold gene-
rah, (C. I 1), spune ca a predicat cre$tinismul .,celor ale$i
ai Pontului, Galatiei, Capadociei, Asiei Si Bitiniei" $i cum
-o parte din coloni$ti au fost adu$i In Dacia de prin aceste
parti (Xenopol I 169), s'ar putea crede, ca cre$tinii antori
printre coloni$ti, adu$i de prin acele tdri, sa fi adus $i le-
gendele despre Ap. Petru ; posibilitatea deci, nu este esclusd.
Crestinismul a venit in Dacia prin douil cai : dela Ra-
sa'rit si. dela Apus ; forma crestinismului Apusan, este pre-
dominanta la Romani; dovada, cuvintele biserice$ti funda-
mentale cari sunt toate, absolut de origina latina, ca $i co-
lindele cu larii, si sarba'torile pi-iganesti la Romani, cu ca-
racter crestin cum sunt : ropotinul, filipii, joile dupa pasti, etc.
(Gr. Dem. Teodorescu. Incercari critice asupra unor credinte,
datini si moravuri ale Pop. Roman, Buc. 1874 p. 68, 95-99,
122 127, etc). Prin urmare de acolo ne-au venit $i le-
gendele despre Ap. Petru, care a predicat crestinismul in
Roma $i care dupa opiniunea lui Petru Major, ca stramo$ii
Romanilor, ii vor fi cunoscut poate personal pe Apostolii
Petru $i Pavel in Roma, ei au venit cu dansele ca colo-
ni$ti in Dacia, spre a-$i profesa in liniste ideile for cre$-
-tine, unde Romanii avand necontenite lupte contra barba-
rilor dela frontierele imperiului, nu prea aveau timpul sa se
.ocupe $i de persecutiunile crestinilor de prin aceste parti.

C) tegenDele ;i practicile religioase la Romani, Despre

fipostolul finOreiu.

Legendele despre Ap. Petru, in graiul viu al poporului,

u in deob$te un caracter moral, duke, binefaciitor, edifi-
-Otor $i cote odata tragico-comic. Ele sunt degajate de fi-

www.dacoromanica.ro
 90

xatiuni locale si legaturile temporale. Numai in unele

ele apar c'un caracter mai fioros, cand poporul 11 pogoara
pe Sf. Apostol In mijlocul lupilor, impartindu-le hrana in
dauna oamenilor, dar acestea sunt foarte rari ; incolo, ca-
racterul apostolului ramane nestirbit, ramane tot mare, adiai
considerat tot corifeu al apostolilor, deli aceasta idee n'o ga-
sim absolut nichirea, dupa cunostintele noastre manifes-
tata in credintele populare ; fiind considerat ca atare.
Cu totul altfel, ni se prezinta legendele si credintele in
conceptiunea religioasil a poporului Roman, despre Sf. Ap.
Andreiu si pe care le putem resuma in cloud idei categoric
distincte una de alta si anume :
a) Cd Ap. Andreiu este vrcijinq al lupilor, dar si ocroti-
torul for ;
b) Ca Ap. Andreiu este vrajnzas al Duhurilor necurate ; des-
pre acestea ne vom ocupa de fiecare in parte.

a) APOSTOLIIL ANDREW"
este Triljmasul lupilor, dar of ocrotitorul lor.
Se va parea multora paradoxal acest titlu, dar aceasta
nu este vina nomtra; poporul care inventeaza si concepe
legendele, le concepe dupa o logica secreta si datoria noas-
tra nu este alta decht, sO.' le constatilm si sh le analizam
astfel dupa cum ni le da poporul Roman, spre a cunoaste
pans unde merge mitologia si de unde incepe istoria.
Legendele despre Ap. Andreiu, pe care poporul 11 pune
in legaturd dusmanoasii on ocrotitoare cu lupii, se afid, res-
pandite in special prin Moldova, Basarabia si Transilvania
nordich (Bis. ort. Rom. XVI p. 674). Dhm aici o legenda
In care el ocroteste pe lupi, imphrtindu-le hrana, in dauna
oamenilor, bine inteles al celor phcatosi. El este presentat
de popor, ca un batrin venerabil, Inconjurat de o aureola
luminoasa si pe care fearele 11 asculth' cu supunere. Aceasta
legenda, ca si altele de soittl acestora, an un caracter fio-

www.dacoromanica.ro
 21

ros, caci ele 11 pun pe mu in contact cu strigoi, stafii gi

duhuri necurate, de can numai Ap. Andreiu poate
mantui ascit
Despre aceasta ne incredinteazg urm'a',toarea legendg, pe
care o ddm mai jos in not6:
Se, zice ca trei ciobani, umbland cu oile prin padure vad
sub un stejar foarte mare, local prea batatorit.
Teti aveau curiositatea sa canoascg cauza locului batato-
rit, insa nu tcqi aveau curajul sa steh la panda, in timpul
noptii ca sa, vadh ce se petrece acolo, stiind ca numai lucru
curat nu este.
In fine unul dinteinsii mai curagios, prinse ramasag cu
ceilalti, ca el va aveh curagiul sa, se sue in acel stejar spre
a vedea ce se petrece sub dansul in timpul noptii.
Zis gi Mout. Pe cand el astepta acolo, de odata vede ca
local se umple cu lupi, iar un batrin frumos, imbracat in
haine stralacitoare, se pogoarh intre &hush gi spune fiecarui
din ei cum sA se hraneasch: asa unuia ii spune sa manance
vita cutaruia, iar altuia pe a eutAruia, ysi asa pang, sfarseste
en toti. La urma, vine si un lap schiop ; ei! ii zice batri-
nul care nu este altul decat Sf. Ap. Andreiu ce .1'0
dau arum sa mananei ? manand i to pe omul care se aft
colea sus in copac ; iar Apostolul se faeli nevazut. Lupul
nazul atunci la tulpina copacului, asteptandu-si prada sa.
Omul nostril insa inghetase en sufletul inteinsul de frica.
Cei doi ciobani, vazand ca tovarasul for nu mai vine, au
plecat sa vada ce este en dansul ; gonesc lupul cheama
jos ; el insa le spune, eh' nu se va dg, jos, ca'l manand lu-
pii. Da-te jos ma crestine c'am alungat lupul; el refuza insa
cu incapatanare. In fine ei se urea, in eopae, it desprind cu
mare greutate gi-1 dau jos si de aici ii (Inc la tarn,. El insa
repeth intr'una : pe mine and vor mdnca lupii Cei doi ciobani,
it pazese culd, intre dangii, dar intr'o noapte, viind lupii,
11 iau dintre dansii 1i, ducandu-1 mai la o parte, it manand
tot, ramanandu-i numai labele picioarelor in opinci, gi capul
incaciula. Asa ca n'a scapat de prezicerea Ap. Andreiu 1).
1) Legendii culeas5, dela D-na Ana D. Zamfirescu, din orasul Do-
rolioiu, confirmata ai prin alte versiuni culese de alcatuitorul acestei
lucrari.

www.dacoromanica.ro
 22

Acesta este unicul caz de ocrotire din partea Aposto-

lului nostru. In majoritatea cazurilor, el este cum am spas,
vrajmasul lupilor, dam in note cateva obiceiuri cari docu-
menteaza cele spuse de noi i).
Legendele si practicile religioase despre Ap. .Andreiu,
n'au acel caracter dulce cum am vazut ca le are acele des-
pre Ap. Petru, ci din contra, sunt fioroase, ingrozitoare,
chiar proprii a infricosa pana Si pe cei mai tari de Ingeri,
caci in noaptea Sf. Andreiu:

Lupii urn, impreung Sgomot trist in camp rasung,

Cu ochii Iinti.tt la Lung.
Bufnelo posomorite
In al for cuiburi trezite
Tip& cu glas amortit
Campul geme, codrul sung.
Satan pe deal s'a ivit.
Via strigoii so adung.
Partisind a for sicrii
Voi crestinilor popoare
Faceti cruci mitntuitoare,
USA e noaptea 'ngrozitoare
Noaptea Sfitntului Andreiu.
V. Alexandri

Un lucru observam de altfel, ca poporul intrebuinteaza

in unele cazuri, atat contra lupilor, cat si contra strigoilor
si strigoaicelor can se string pe la raspantitle drumurilor

1) Popotul credo ca in ziva Sf. Andrein, 30 Noernbrie, este

§i ziva lupului, caci numai atunci 1yi vede el coada. In spre
Sf. Andreiu, se face drobul de sare, pentru vite, pe care,
dupa ce'l descants, it ingroapl invelit sub pragul u§ii.
Aceast5, sare astfel preparatg, in noaptea Sf. Andreiu o
scoate la Sf. Gheorghe (23 Aprilie) de sub prag §i dupd ce
o piseazh" maruntel, o amesteca cu tarite §i o da oilor, iar
parte din drobul intreg, it dau boilor, vacilor §i tailor spre
a-1 Tinge, ca sa fie ferite pe de o parte de stricatul lupilor,
iar pe de alta de farmece contra duhurilor role, pe care Ap.
Andreiu le stgp'aneste cu puterea lui D-zeu (Simeon Man-
giuca, Calend. Iulian-Gregor. si popular rom. pe 1882. Oravita
Ungaria, edit. Brasov 1881 p. 31).

www.dacoromanica.ro
 23

si joaca Dr Agatha, usturoiu11) despre care vom vorbi mai

departe (C. Bontas, jud. Iasi, corn. Stanu).
Trecem acorn la a doua cestiune.

b) APOSTOLUL ANDREIU
vriijmasul idolilor adidi al duburilor necurate : staff, strivoi,
demoni, etc.

Apostolul Andreiu este invocat de popor nu numai in

contra lupilor, ci $i in contra stafiilor, strigoilor si tuturor
duhurilor necurate, care-0 fac aparitiunea, cu deosebire in
noaptea Sf. Ap. Andreiu (adieu spre 30 Noembrie). Marele
poet al Romanilor, V. Alexandri", concretizeaza de mi-
nune ideia poporului, despre grozrivide din spre ziva Sf. Ap.
Andreiu, in nemuritoarea sa baladit intitulata Noaptea Sf.
Andreiu", in care face un strillucit tablou, pe cat de fioros
pe atata de edificator, en privire la umbletul duhurilor ne-
curate, $i sotilor for intro nefericire, strigoi, cari parasin-
du-si mormintele lor, se aduna in cete unde-$i povestesc,
reciproc, ispravile for nelegiuite, savarsite in timpul vietei for
pamtinte$fi, asupra siirmanului popor, despretuind ast-
fel dreptatea omeneasca 2). Dar de tine sunt aduse la Romani
legendele despre lupi ? Cine i-a invalat atatea practice re-
ligioase pe care ei le fac in spre noaptea Sf. Ap. Andreiu?
De care vrajma$ii neamului nostru, cum si de Care
cei ignoranti, legendele, sunt atribuite Bogomililor. Ei
insa n'au nici un temeiu, pe cari APO sprijine opiniunele

1) Cucoane mil, veti ierta ci ratline e Sf. Andreiu.

I

Ei si ?
Apoi de, noaptea in spre Sf. Andreiu, 51ili ca umbra lupii in potai
si Doamne fereste, sa -i intalneasca, cineva. Dar am eu cu ce sit-i in-
tampin Cucoane, ca's Vatran si am vazut multe 1 Imi veti da voe sa
ung incuetorile usilor cu usturoiu. (N. Ganea Nuvele).
2) Vezi pag. 24.

www.dacoromanica.ro
 24

lor. Vom arata cu alt6 ocaziune i doctrina bogomilismului

spre a se vedea falsitatea afirmatiunilor lor :

Acum lea pe mormanturi Altul zice : eu in lumo

Clatinati batuti do vanturi Am avut putere, nume,
Teti strigoii s'au lAsat CA.ci am fost sapanitor
Asezati intr'un rand mare Dar in oarba -mi 1A,comie
Adanciti in intristare Pentru-o seaca avutie
Pe sicriu-si fiecaro Am irnpins in grea urgie
Oasele 'si-a rezemat. Pe sarrnanul meu popor.
Unul zice : eu in vial& Altul zice: eu in Cara,
Cu o mina, indiazneata Fost-am o cumplita fiarg
Multe drepturi am spit Piing de amar venin.
RApit-am painea do loran& In potriva tarei mole
Unei gingase orfane Vaptuit-am multe rele
Ce pierdua si sarman& 'am legat-o in lanturi groin
In. rnizerie a perit. Vain vandut-o la streini
Dar dreptatea Dumnnezeasca le strigg :
Foe si ura 'n vecinicie
Pe voi cads, pe voi fie
Striga atunci un glas ceresc
Si pe be cad in morminte
PAcAteaselo oseminte
Tar pe zidurile sfinto
Trece un foe Dumnezeesc 1)

Dar dada, ace§ti strigoi §i-ar marturisi numal pgcatele lor,

n'ar fi nimic ; ei insa se prefac sub toate formele dupes
credinta poporului §i fac rgu oamenilor, dupes ce strigoii
joac6 Diagaica cu strigoaicele lhng5, turnul cre§tinesc.
Strigoimea se 'ndeseste
Hera mare invarteste
Lang& turnul crestinesc
Iar pe Yang& alba lunA,
Nourii vineti se aduna,
Si 'n prejuru-i se 'ndesesc
1) V. Alexandri, mica Antologio rom. do Cinceanu D. (Galati 1893
pp. 219-222).

www.dacoromanica.ro
 25

Afar'd de lupi si strigoi, poporul il mai invoacii, pe Ap.

Andreiu ca protector, contra unui al doilea soiu de spirite
rele si anume al lui Satan, cu toti ingerii, contra tuturor
-satelitilor lui,'coda0or §i coditilor lui; a stafielor despletite,
a ielelor sbarlite si Rusaliilor pocite 1), etc.
Venim acum sti vorbim despre bogomilism si doctr;na
sa, din care se va vedca Oa, la evident 6, ce stop urm'A-
reste bogomilismul si ce idei reprezintA legendele si prac-
ticile cu caracter cretin la Romani. Legendele crestine
romanesti amintesc antica crestinare a poporului Roman,
pe tend bogomilismul are un caracter pur doctrinar si de
care Romanii s'au ferit totdeauna.

1) Vantul sat), cu turbaro Iata 1, iata Satan vine

A picat stejarul mare,
Cerul s'a intunecat
Lima salts 'ngAlbenita.
Printre nourii ratAcita
Ca o luntre pilrasita
Pe un ocean turbat.
Lupii urli1 impreunit
Cu ochii tintiti la lunil,
Bufnele posomorite
In a for cuibuii trczito
Tips cu glas amor(it,
Campul game codrul sung
Satan pe deal s'a ivit.
RazIAtand prin verzi lumine
Pe-un fulger scantietor ;
Umbra, stafii despletite
Cucuveici, iele sburlite
Si Rusaliilo pocite
II urmeazii ca un nor.
Sus pe turnul fruit truce
Duhul ritu sberand so duce
Si tot turnul s'a clatit
Miezul noptii in aer trece
$i lovind arama race
Ore negre douilsprezeoe
Bate 'n clopotul dogit.

Voi en cugeto curate

Cu creclinti nestramutate
Oameni buni, femei copii
Voi crWinilor popoare
Faceti crud mantuitoare
Cad a noaptea 'ngrozitoare
Noaptea Sf. Andreiu.
(V. Alexandri, op. cit. ibid.)

www.dacoromanica.ro
 26

tegenDele romlnesti Bogomilismul; Doctrina sa.

Se pretinde de unii, ea toate legendele romanesti cu ea-

racter crestin, sunt de origina bogomilicii.
A sustine o atare parere inseamna : a) ca nu cunoaste
legendele romanesti si b) ca nu stie ce vrea bogomilismul_
Bogomilismul este o heresie de origina persana, renas-
cuta in Bulgaria, crescuta poate chiar in Romania, ras-
pandita apoi din Balcani si Carpati pana la poalele Pi-
rineilor.
Este 111anicheo-paviicianismut asiatic, devenit bogomilism
langa Dunarea de jos si transformat de aici in lunga ea-
latorie spre Provence, in Catari Patareni, in Albinyensi etc..
(Schmidt Histoire et doctrine de la Secte des Cathari, Pa-
ris 1848-9 doua vol. in 8 torn. II 275). Romanii avusera .

aface numai cu forma bogomilica propriu zisa, care insa, de-

ferea atat de putin de formele cele occidentale Meat, epis-
copii eretici din Bulgaria, trimiteau carti dogmatics celor
din Italia si Franta (Hasdeu envinte II pag. 249).
In secolul XIII to sectarii neo-Manicheici din intreaga Eu-
ropa, erau eunoscuti sub numele de Bulgari. Printr'o senders
semasiologica, foarte obicinuita, cuvantul Bulgarus eretic,
a ajuns in Occident sub forma contrasa bougre §i bugresse-
i inseamna vitiele cele mai rusinoase (Lettre Dictionn,
ad. voc).
Dar o soarta analoaga a avut tot acolo si numele de.
Viachus, Blachus Roman.
Spanioleste, ineepand en veacul XIV, cuvantul Vellaco
P ellocho, bellaco insemneaza : maraud, coquin, fourb. La Fran-
cezi aeelas termen este : blaische, bleche .,trompeur, homme
de mauvaise fois". Deja biltranul Huet reeunoscuse, ea aeeasta.
vorba nu este alteeva decat o forma miedevala, a numelui
Valaque, ceea ce constata de asemenea Francisque Mi-

www.dacoromanica.ro
 27

chel, mai adaugand ca in argotul francez pang astazi bleche

va sa zica vagabond, gueux (Etudes de philologie corn-
paree sur l'argot Paris 1856 p. 52-53) ap. Hasdeu cuvinte
II 249).
De aici ar rezulth ea Romanii in secolul XII si XIII
vor fi luat o parte aproape egaili, cu Bulgarii la raspan-
direa Bogomilismului in Europa.
Fondul doctrinei Bogomilismului este urmatorul, duNi
Eutimie Zigaden si preotul bulgilresc Cosma, de pe la finele
secol. X-lea.
Dupq acestia, Bogomilii, credeau ca. D-zeu avusese doi
fd, pe eel mai mare Satanail, care s'a rdsculat contra Ta-
talui si a devenit astfel elementul eel rau, si pe un fiu
mai mic Arha,nghelul Mihail, pe care dansii 11 identiflcau
cu Christos. Satanail, in urma °Morel sale, a zidit pa-
mantul si intreaga naturd vdzuta. Numai omul reprezinta.
in lume un fel de compromis intre D-zeu si Satanail, da-
toririd celui d'ntaiu sufletul, iar celuilalt corpul.
Predomnirea corpului asupra sufletului, adica a lui Sa-
tanail asupra lui D-zeu, a durat pang la intruparea Ar-
hanghelului Mihail, sub numele de Christos. Cea mai mare
parte a vechiului Testamet nu e deck apoteosa lui Satanail.
Satanail, iar nu D-zeu este acela pe care-1 adora Moisi.
Prins de cdtre Christos, Satanail a fost aruncat in Tar-
tar Si despuiat de finalul il, rdmanand de aid inainte nu-
mai Satana. Puterea Satanei n'a incetat insa prin aceasta
victorie momentang fratelui sdu mai mic; restignirea lui
Christos u fost o machinatiune a dracilor. Mai mult Inca,
intreaga biserica ortodoxii, cu icoanele sale, cu moastele
sfintilor, cu sacramentele, cu ierachia, cu totalitatea insti-
tutiunilor este opera Satanei.
Ei nu recunosteau nici autoritatea civild, nici bisericeasca
caci bogomilii se priveau numai pe ei, adevarati crestini.
Lepadau toate rugdciunele crestine, afard, de Tatcil nostru".
pe care-1 tinenu la mare onoare, inlocuindu-le en de-ale lor-

www.dacoromanica.ro
 28

proprii. Nesocoteau liturghia si sqrbiltorile ortodoxe, dar

posteau Lunea, Mercurea si Vinerea. Fiecare biseric6 se
compunea dintr'un inv'atritor si 12 Apostoli si tot °data fie-
.care membric al Sectei, chiar cei de sexul femenin, se consi-
clerau ca preoti sau diaconi.
Ca urmare fireasc'6 a moralei for dogmatice riguroase,
bogomilii condamnau tot ce place corpului, on serveste a
intriri acest element diabolic : cAsritoria, yin, came, avutie.
Aproape toti purtau haine calug4'resti si erau in fapt,
mai catolici cleat papa.
Ei atribuiau lui Christos monstruoasa autorizatiune de
a insela pe inimici prin viclenie 1). Ei aveau o neastam-
parata patima de propaganda, de proselitism, fiecare bo-
gomil, voind cu once pret sa, fie dascill, predicator, apostol.
Invatatura for nu se impacA impreun6, ci se tilspandeste
ca o hain a putredd, unul pe altul dorind a se intrece, sl
flecare sa-si faca un nume prin propria sa ngscocire. (Has-
deu cuvinte II 254).
De aici a isvorat aces multime de Carti apocrife, bogo-
lattice, dintre care unele atett de dibace, atat de mascate,
meat au reusit a schipa de obicinuita nimicire a literaturei
eretice, si a deveni chiar cu timpul, cea mai favorit6 lee
turit a crestinului.
Jiricek, observa foarte bine, eh' Bogomilii se sileau in
genere spre a se apropi A. in aparent6 de ortodoxi, pentru
ca astfel sa-i poath, atrage mai cu inlesnire (Hasdeu cuv.
II 254).
Literature apocrifd a Bogomililor, nu este toemai originals;
,.ei s'au marginit, in cea mai mare parte, a preface clupci chi-
pul for din greceVe diferite ceirti bizantine de provenienta bi-
zantind, alegand in special pe acelea, in care pe deoparte figura
Arltangelul Mihail, iubitul Sectei, iar pe de alta sd cuprinda

1) TpOny (7607)TE, tokicat, !Jaz& 1.1.7ixavirx v.11. eaccErtiq. Evra.8i.occ, Nar. de

Bogomilis p. 30.

www.dacoromanica.ro
 29

antagonismul intre sutlet ti corp, on lupta intre bine §i rat',

sau contrastul intre paradis 3si infern, in fine tot ce e in spi-
ritul doctrinei dualiste (Hasdeu cuvinte II, 254).
Acum dacd cornpardm legendele romanesti cu caracter
crestin, cu doctrina dualistd a Bogomililor, nu vedem ab-
solut nici o tendintd dualistd. Legendele bugomilice sunt
mai mult de ordine morald, cleat de domeniul istoric cum
sunt cele de cari ne ocupdm. (Vezi Dr. Gaster. Literatura
populara Romand, Bucur. 1883 pp. 254-259 ; 363-392 ;
Hasdeu cuvinte II 263-293).
Se pare la prima vedere, ca partea din urma a poemei
si pe care am dat-o in notd, ar fi de origina bogorhilica Si
cu Etat mai mult, cu cat aici este vorba de marele vrasmas
al lui D-zeu, pe care Ieremia Bogomil it numeste Si Sata-
nael. (Dr. Gaster op. cit. p. 256).
Dacil ea ar fi de origind bogomilics, atunci ce raport ar
avea cu Ap. Andreiu aceste spirite, $i dacd Ap. Andreiu n'ar
fi predicat in Dacia antiqua, ce raport ar avea cu Romanii ?
Vom urma'ri istoriceste firul si legiltura for intima cu.
Ap. Andreiu si pe ale acestuia cu Dacii, la care Sf. Apostol
a predicat.
Origina acestor legende mitologice cu caracter crestin, o
gasim la cdlugdrul Epifanie bine inteles scrisd, cdci
stiutd, era ea de Romani, inainte chiar de Epifanie ; iata
cum ne spune el : Apostolul Andreiu intreprinzand a doua
calatorie misionard de la Ierusalim spre Scythia (minor),
merge in Efes, fiind insotit de Ioan Evangelistul.
Apostolul purta cu sine un toiag de fier, care avea in
varf crucea si in care el se rezema cand predica multimei.
Acolo i se se comunica ca in vechiul templu al Artemidei
(Dianei) din Efes, ruinat, se adund duburile necurate. Apo-
stolul merge pang la ruinele templului, cdci era afara
din oral i infige acolo toiagul sau cu crucea in varf,
iar duhurile necurate, nu s'au mai adunat de atunci in ace'
loc. (Bis. ort. Rom. XVI/92 p. 683).

www.dacoromanica.ro
 30

Faptele se petrec la Efes in Asia Micd, iar elementul

legendei se afld la poporul roman de la DurAre. Asemenea
legende nu au venit pe o cale asemi-inatoare cu cea pe
care a venit in Rusia legendele despre Ap. Andreiu, care
mai pe urnid au fost popularisate prin predica ; crici ele
nr fi comune tuturor Romanilor, ceea ce not $tim con-
trariul.
Legendele despre Ap. Andreiu, nu se gilsesc deck in
Moldova, Transilvania nordicd $i Basarabia, cum am mai
spas, nu $i la cei din Muntenia, Transilvania despre Mun-
tenia si Banat. (Academia Romani. M-ss 2 G. E. pag.
34-v.).
Deci legendele si practicile religioase despre Ap. Andreiu
chiar la Romani sunt localisate, si anume in acele pArti pe
uncle a predicat Ap. Andreiu si discipulii lui directi si in
partile vecine, din imediata lor apropiere.
Romanii din aceste regiuni, considerand pe Ap. Andreiu
ca vrasmas al duhurilor necurate, care dupd credinta po
porului umbla in spre noaptea Sf. Andreiu, spre a face rdu
-oamenilor, si aceste duhuri sunt strigoii, demoni, cu tot
corteqiul lor de stafii $i pocituri.
Ei deci nu numai ca-1 invoac'd ca protector contra lor,
ei, la randul lor, intrebuinteaza, $i ingrediente pe care du-
hurile rele nu le pot suferi, ci trebue sa fugil, si anume :
-amestecd untura, descantata, cu usturoiu pisat, cu care ung
pragurile u$ilor $i pervazurile ferestrelor, sau chiar numai
cu simplu usturoiu ; iar ungerea cu usturoiu trebue Meath',
numai in noaptea spre Sf. Andreiu. (N. Ganea, Nuvele
p. 253 ; Acad. Rom. M-ss 2 G. E. p. 25). Ungerea o face
poporul in forma crucii, nu insit cea obicinuitd, ci acea pe
care a fost rastignit Sf. Ap. Andreiu in Paleo-Patras (Achaia);
ea are forma unui X $i este fdcutd ca semn al intdrirei
lor morale (Acad. Rom. M-ss 2 cit. p. 35). Forma acestei
cruci este confirmatd si de traditiunile bisericei Romano-

www.dacoromanica.ro
 31

catolice, culese de Assemani. 1) (Calendaria Ecclesim uni-

versEe, Roma 1755 tom. V p. 894).
Cu aceastd cruce, ei se inarmeaz'a contra stafielor desple-
tite, si a ielelor sbarcite, contra pasarilor sinistre, contra
fiarelor rapace, ca vitele lor sa fie ferite in cursul anului,
de orice atingere vatamdtoare cu ele, ca ei sa fie feriti de
contactul acestor fiinte infernale, contra carora due un
rasboiu pe viata si pe moarte, deli poetul nu ne aratd, in-
fiuenta binefdedtoare exercttatd de Sf. Andreiu, contra lor,
ci el se mdrgineste numai sii ne zugrdveascd actiunile dia.
bolice ai servitorilor infernului, insotiti, in actiunea lor, de
'tipetul bufnelor, urletul lupilor pe o vreme posomorata,
insotite de fulgere si trdsnete, pentru care Satana isi face
aparitiunea asezandu-se sus pe turnul Para cruce. (Vezi poesia
de Alexandri data in notd).
Faptul ungerei Vatane lnr de la usi si pervasurile de la
ferestre cu usturoiu i nu cu ardeiu, care este al bulga-
rului, ne aminteste o alta practicd veche, care e curat
romans. Legionarii romani din Dacia, cand nu aveau cu ei
larii i Penatii lor, luau 9 cdpatani de usturoiu si 9 capete
de mac, pe care insirandu-le pe masa isi faCeau rugaciu-
nile lor. (Acad. Rom. M-ss 1 cit. p. 36).
Pentru aceste motive, ziva Sf. Ap. Andreiu este sArbd-
toritd cu multi sfintenie de Romani. (Bis. ort. Rom. XVI/92,
674) si multe familii it iau ca patron al familiei (Simeon
Mangiuca op. eit.) iar luna lui Decembrie este numita de
popor Undrea, dupd numele Ap. Andreiu (Columna lui Traian
II 4-5 p. 305-306).
In cdl'dtoriile apostolice ale Sf. Andreiu, culese de mo-
1) Crucea f am% pa faf6,, este considerata ca semn al unui monu-
ment, ca o cerere pentru indepArtarea unui pericol, on o multumire
pentru o binefacere primita de la D-zeu. Crucea puss pe mormintele
raposatilor, este ca semn al amintirei lor, iar pe obiecte, ca semn al
vanzb,rei ler. Si in fine servelte ca semn al oricarei intrepriuderi.
(Acad. Rom. M-ss 2 Gen. En. p. 36).

www.dacoromanica.ro
 39

nahul Epifanie, ne spune iarasi ca el, predicand in jurul

Nieei, a sdrobit acolo idolul (statua) Artemidei, iar in lo-
cul lui a infipt crucea Mantuitorului. Acest fapt, imprumu-
tandu-I Romanii de la Geto-Daci, mostenitorii for directi,
a fost pastrat de urmapii lor, in mai multe din elementele
sale esentiale.
Tot in noaptea SL Andreiu se fac vraji de dragoste si
descantece pentru scrantituri, tot cu usturoiu pi untufa
descantata. (Marian, Descantece la Romani p. 45) de oarece
Artemida este zeita Lunii, si deci, in lipsa Lunii, on mai
bine pe intuneric, umbla strigoii, stafiele, duhurile role ale
diavolilor sau ale oamenilor. (Acad. Rom. M-ss 2 G. E.
p. 35 cf. N. Ganea, Nuvele p. 253).
Artemida (Diana) era si zeita vanatului; Romanii pi nu-
mai dansii, in oratiunile rostite la nuntile tardnepti, numesc
pe fata de petit caprioara, iar pe fiacaul petitor, flu de im-.
parat, care a plecat la vanat de caprioare ; de aici descan-
tece de vfaji, de dragoste in ziva SF. Andreiu, unde intra
iarasi usturoiul ca el sa alunge pe Artemida din calea va-
natului si sa-1 dual la fata caprioara si sa,-i scoata
anume pe caprioara cantata, adica pe fata petita. (Alex.
Sevastos Nunta in Romani p. 4-12 cf. Acad. Rom. M-ss
2. G. E. s. c.).
Vedem deci, din cele expuse, ea legendele sunt interne-
ate pe traditiuni istorice, cu caracter bine definit ; ca aceste
legende sunt foarte vechi si ea ele trebue sa fi fost culese
sub forma de traditiuni, de in acei cari se aflau in imediata
comunitate de idei cu Sf. Ap. Andreiu, cari au luat in de-
cursul veacurilor proportiunile unor legende. Respingem ca
nefondate opiniunile acelor cari cred ea aceste legende ar
fi de origina bogomilica, sl cari earn am spus, se refer mai
mult in partea morala deck in cea istorica. (Dr. Gaster op.
cit. p. 371-81), in casul nostru insa, not putem istoricepte
sa le fixam si locul si timpul.

www.dacoromanica.ro
 33

Nitologia licomorfa a isteurilor cu caracter cretin

la Romani, vechimea ei.

Un fapt este astazi pe deplin constatat, si anume acela

ca in Moldova, Dobrogea i Basarabia, lupii sunt foarte nu-
merosi, in special prin luncile Siretului, ale Prutului, prin
stuhdrisurile lacurilor Ialpugul, Catalpugu], Chitai din Ba-
sarabia, cum si prin acelea din mldstinile Dobrogei. Inch
din cea mai adancd anticitate, lupii au fost si sunt Inca
pang astazi Belzebuth-ul acelor regiuni.
Imaginatiunea popularil, nu putea rdmane inactiva fatd
de haitisurile de lupi, cari cutreerau nesupdrate partile lo-
cului ; in aceastd stare afiandu-se locuitorii acelor regiuni,
mitologia a trebuit sd-si is nastere, in urmdtoarele impre-
jurari :
Pe timpul lui Herodot (t 406 in. de Chr.), exista la gu-
rile Dundrei, prin Sudul Moldovei si Basarabiei de astazi,
poporul Neurilor care inai tarziu se urea ceva mai sus pe
Nistru i despre care atat Scythii cat §i coloniile grece0i din
Scythia, sustineau ca Neurii se prefac odatd pe an, in curs
de cate-va zile, in lupi, redobandindu-si apoi forma ome-
neascd (Herodot IV 20 si 105).
Astfel din causa multimei lupilor si locuitorii si-au casti-
gat reputatiunea de a fi ceea ce francesii numesc loup-
garus, sau germanii Wehr-wolfen (Hasdeu Istoria criticil
p. 202). De la Scythi, legenda despre licornorfia Neurilor, a
trecut la Geto-Daci ai cdror mostenitori directi sunt. (Stra-
bon VII).
Neurii au dispdrut in masa cuceritorilor Geto-Daci ; mi-
tologia s'a perpetuat, fiind vecinic -Candi* prin presenta ne-
contenitd a acelei multimi de lupi, din care causa locui-
torii regiunelor amintite, sufer incd si pand astazi.
Popoarele isi aveau deci plaga for pe Belzebuth-ul for
G. M. Ionescu.Ist. Bis. Romiine din Dada Traianii, Vol. I -iu 3

www.dacoromanica.ro
 34

fioros, lupii, desvoltatd din mitologia lumii inconjuratoare,

potrivitd situatiunei poporului.
Ap. Andreiu vine pang la Dundre cu predica sa ; trece
duprt traditiuni si legende in stanga Dunarei, unde de
asemenea predica crestinismul; trebue sa fi sdvarsit acolo,
si miracule, cdci suntem in secolul minunilor ; iar locui-
torii regiunelor despre care am amintit, fiind vecinic
in presenta lui Belzebuth, adied ai lupilor, care le fiticea tot
felul de stricdciuni, lesne se vor fi pus sub protectiunea
Ap. Andreiu ca sa-i apere de aceasta plagd; de aici Ap.
Andreiu considerat de poporul roman ca vrdsmas al lupi-
lor, cu privire la oamenii buni, si ocrotitor al lupilor, in
dauna oamenilor rrti. Mitologia pdgand, despre Neuri, trans-
misa G-eto-Dacilor, se transforma in legendg, crestin'a la
Romani si care s'a transmis pand la noi.
Deci, legendele, datinele si practicile religioase la Romani
despre Ap. Andreiu, au un caracter local $i sunt proprii
ale Romanilor ; ele dovedesc vechimea crestinismului la
Romani, cum si apostolicitatea bisericei romanesti. Respin-
gem ca nefondate opiniunile acelor cari creel legendele
despre Apost. Andreiu, cu surd, de origina bogomilicg, cdci
aceasta legenda mitologicd este mai veche deck secta mo-
scovitrt a bogomililor, mai vechi decat muscalii, mai vechi
deck Romanii, mai vechi deck Ap. Andreiu chiar, ash ca
o putem urmari istoriceste, pand la finele secolului al cin-
cilea inainte de Christos.

CONCbUSIUNG.
Popoarele isi aveau credintele, obiceiurile $i institutiunile
for proprii, cari s'au desvoltat prin mitologia lor, din ado-
ratiunea lurnii inconjurdtoare, potrivita cu firea fiecdrui
popor. Cu venirea crestinismului totul s'a schimbat, nu nu-

www.dacoromanica.ro
mai obiceiurile si institutiunile, ci si modul de a se gandi,
a fost fundamentul schimbat. Crestinismul s'a suprapus lor,
a respins pe unele, a adoptat pe altele si a prefdeut pe
multe dandu-le caracterul crestin, cum este in cazul nostril
cu licomorfia Neurilor. Este interesant de vfizut, In special
fenomenul prefacerei credintelor si obiceiurilor vechi pa-
giine in credinte si obiceiuri crestine, de ex : in perioada
de transitie dintre pdganism si crestinism, sand credinta
crestind, nu era cum e astazi bine definita de sinoa-
clele ecumenice, poporul, une-ori confunda crestinismul cu
paganismul, astfel ea neofitii in imaginatiunea lor isi in-
chipuiau pe sfinti ca pe zeii pdganilor. Dupd cum Aquilei
strdbune, Romanii ii puseri crucea in cioc (plisc), tot astfel
si vechile legende mitologice le imprumuta caracterul crestin
si ideile regeneratoare ale doctrinei celei noun. (Foaia so-
ciet. Romanismul I 1870 p. 119). Dar pentru ca sa poatd
eusi, Religiunea cresting, a trebuit sa se pogoare din ab-
stractiuni, la viata reala, sa ting seama de cerintele came-
nilor, sa se apropie de intelegerea si de firea lor, dupg
expresiunea Ap. Paul ea m'am facia tuturor toate, ca pe
-toti sa -i dobandesc". (Bis. ort. Rom. XII/89 pp. 768 774).
Legendele, sari au fost cum am spus hrana sufleteasca
a Romanilor, dupd cea bisericeased, ca istorisiri reli-
gioase, ele Ineep sa dispard eu avansarea ash numitei eul-
taxi ; totusi ele mai fac Inca farmecul vietei copilaresti,
,,iar pentru spiritele cele inteadeva'r culte, constitue o ade-
vdrata recreatiune sufleteascd, prin imortala lor poesie ;
.,ele au sburat inaripate ca cugetarea eternd, din suflet in
,,suflet, din metamorfosa in metamorfosa, si au ajuns pang,
,,la noi. Ele se vor renaste din secol in secol, atat cat
,,omul, nu va vietul numai cu 'Jaime".

www.dacoromanica.ro
 CAP. II.

Cre§tinismul Sarma %ilor, Dacilor vi Scythilor

(44 325 p. Christ)

Cristo vero Deo subdita et Sarmatorum

et Decorum et Scytharum.
Tertollan Adv. Iudaeos.
Faptele, tratate in mod pragmatic, se giisesc adese on
intr'o legaturd atat de strAnsd unele cu altele, incat nu poti
trata o cestiune fard sd amintesti de cealaltd, cu care sta.
In legdturd directa de continuitate ; astfel, ca omitand pe
unele, rupem leggtura dintre dansele si atunci ne afldm in
prezenta unor probleme imposibile de deslegat.
Nu poti vorbi despre originele crestinismului Dacilor, farit
sa amintesti de acele ale Sarmatilor §i Scythilor, cu cari stau
inteo imediatd legtiturd ; cdci unele pe altele se explica,
unele pe altele se complecteazg, printr'o inlgntuire de fapte
cari ne dau de gandit.
Toti scriitorii veacurilor primare, cari amintesc despre
crestinismul Dacilor si Scythilor, '1 pun in imediatii lega-
turd cu eel al Sarmatilor ; vestea despre crestinismul Sar-
matilor, Dacilor si Scythilor, a ajuns pang la cunostinta
bisericei africane.
Tertulian, eminentul apologet african, spune ca intre alts
popoare, cari s'au supus jugului lui Christos, sunt $i Sar-
matii. (Bis. ort. Rom. IX p. 699 ; F. Scribau Ist. Bis. p. 5).
Origen (185-253) de asemenea aminteste despre cre$ti-
nismul Sarmatilor. (Migne Patrol lat. 13 col. 1655).

www.dacoromanica.ro
 37

Sf. Ioan Chrisostom (I- 407), ne vorbeste de asemenea

despre crestinismul Sarmati/or. (Alb. Fabricius Salutar lux.
Ev. p. 456; Nicefor Ca list lib. VII c. 49 etc.).
Daca scriitorii veacurilor primare crestine, pun crestinis-
mul Dacilor si Scythilor in acelasi timp cu acel al Sar-
matilor, urmeaza fireste ca aceste regiuni trebue sa fie prea
apropiate uncle de altele ; si data mai punem in legatura
si faptul ca in Sarmatia romana, nu cunoastem pe nici un
apostol care sa se fi dedat exclusiv la rdspandirea cresti-
nismului, iar pe de alta parte ca crestinismul este amintit
la Sarmati si la Daci in secolul al doilea al erei crestine,
ajungem la conclusiunea ca atat Sarmatii cat si Dacii au
avut ca predicator pe una si aceeasi persoand, si aceasta,
vorbind apriori, nu poate fi altul deck Ap. Andreiu eel
intaiu chemat, impreund cu discipolii ski.
Despre Scythia si crestinatorii ei vom vorbi cu alta oca-
ziune, ramanand sa vorbim acum despre Sarmatia §i cres-
tinismul ei, regiune vecina in imediata apropiere cu Dacia.
Sauromatii (numiti de Greci oameni cu ochi de soparla),
iar Romani 'i numesc Sarmati, ei ocupau o intindere con-
siderabild, atat din Europa cat si din Asia si Intreaga re-
giune ocupata odinioard de Scythia herodoteand, se numea
a bello Hanibalico usque ad Mithridatis M. tempus, Sar-
matia (Spruner et Menke. Atlas antiquus- pl. No. XIII).
Ptolommus (lib. III) ne spune ca sunt dourt Sarmatii :
una asiatica, iar alta europeand (Reichersdorf, chorogr. Mold.
Tesaur III 138).
Din aceasta Sarmatie, Romanii cuprinsera numai o mica
parte si anume aceea care fa'cuse parte din regatul puter-
nicului rege al Pontului, Mitridat VI Eupator.
Prim urmare cand vorbim de Sarmatia in care se predi-
case crestinismul, nu trebue sa intelegem alta cleat acea
Sarmatie romana, ale carei hotare Ptolommus (lib. III e. 5)
ni le aratd : Sarmatia, interluit parum super Daciam usque

www.dacoromanica.ro
 :IS

ad Carpathum montem.... et super Dacia Peucini et Bas-

tame, et per totum Maeotidis laths Iasyges".
Cu alts cuvinte, Sarmatia se apropie putin de Muritii
Carp* si cuprinde regiunile ocupate astazi de o parte din
Moldova, Basarabia $i Nordul Mdrei Negre pand la Cri-
meea; si ca dovada ea luerurile stateau astfel, este cd,
Peucinii nu erau deck o prelungire a ramurei tribului Bas-
tarnilor, stabiliti in stanga Dundrei i chiar prin insulele
de la gurile acestui fluviu. (Strabon lib. VII c. 3 § 15).
Nu poate fi deci aici vorba de aeea Sarmatie mare, ai
cdrei locuitori Rusii de mai tarziu au primit crestinismul
tocmai prin veacul X si XI (Rambaud. Histoire dela Ru-
sie p. 15 Bis. ort. Rom. XVI p. 691).
Traditiunile bizantine mai posterioare pun, ca prim apos-
tol care a predicat crestinismul Sarmatilor ca i Dacilor $i
Scythilor, pe Ap. Andreiu eel intaiu chemat.
Origina mitologiei en licomoGa Neurilor, n'o afidm. in
Scythia, ci in stanga Dunarei si care confirma pe dep]in
afirmatiunile lui Nicefor Calist (lib. II c. 39), care afirma
ca dupd ce Ap. Andreiu a predicat in Cara Antropofagilor
(Dobrogea), a venit in deserturile Scythilor, care nu sunt
cleat eels cunoscute de Strabon (lib. VII c. III § 17) sub
numele de deortitrile Getilor. Golubinsky, (Ist. Bis. Ru-
sesti I partea I pag. 10) tdgAdueste ed. Ap. Andreiu ar fi
predicat in stanga Dunarei si deci respinge afirmatiunile
atat ale lui Nichita Paflagonianul, cat $i ale lui Nicefor
Calist, cand pun locurile de activitate ale Ap. Andreiu,
can dau dreptul, a se intinde, peste o parte a Basarabiei.
La negatiuni categorise cerem dovezi positive $i el nu ni
le poate da.
Dupd Nechita Paflagonianul (sec. IX $i inceputul celui
X), Ap. Andreiu a piimit in partea sa, Coate tarile si ora-
$ele situate in Nordul i Sudul Pontului Euxin; in euvan-
tarea de laudd pentru Sf. Apostol Andreiu, se exprimd :
Primind asuprd-ti Miazd-noapte, to ai cdllitorit in Iberi,

www.dacoromanica.ro
 39

Tauri §i Scythi, vizitand fiecare localitate §i oras ce sunt

situate la Miaza-noapte de la Pontul Euxin precum §i acele
ce se aflit la Miazitzi". Tar in MO. parte se expriiMi : Cu-
prin?and toate tarile de la liliazei-noapte qi toatei laturea Pontului
cu puterea cuvantului, a intelepciunei si a judecatei, pre-
cum si cu puterea semnelor §i a minunilor, pretutindenea
au infiintat pentru credinciosi Altare, preoti §i Archierei,
si a§a el s'a apropiat de acel vestit Byzantz. (Oratio in
laudem S. Ap. Andreae in Patrolog ed. Migne tom. CV, p.
64 65 cf. Bis. ort. Rom. XVI pp. 690-691).
Ori ce legenda, sau tradiliune suntem datori s'o primim
sub forma in care ea ni se comunicri. 13*or s'ar pgrea fraze
oratorice, tole spuse de Niceta Paflagonianul, care a pus
Apostolului nostru, ca loc de activitate, ni,te regiuni pe
can el le-a vizitat col putin in parte. Ins:1 ele sunt confir-
mate de Nicefor Calist care credo, ca §i Niceta Paflago-
nianul, ca Ap. Andreiu intre alte tari pe care le-a vizitat,
a predicat cre§tinismul in tara Antropfagilor (Dobrogea)
si in Deserturile Soythilor 1) regiunea dintre Dunare si
Borystene, pe care Romani leau numit deserturile Geti-
lor sau Dacia ; Plinius ne spune ca aproape de aceastI,
tara curge fluviul Ziras (Tiras-Nistru) §i intr'insa locuesc
Aretinii (lib. IV cap. 11). Namque in mediterraneis habi-
tant, partPs cniaedam ae relinuiae erant veterurn Seytharum.
Oacrt Ea votiocka xal &pcycfjpaa Ei.tEr4ovto in pastores Aratores
(agricultori). Nimirum, commune omnibus nomen Scytha-
rum; ut vero, qui-trans Istrum et cis Borysthenem medi-
terranea accolebant : AValachi, scilicet, Dacim habitatores

1) Post hunt et Andreas, coriphaei Petri frater... officio suis functus

est.... ut ad gentes rnitteretur : in Cappadociam scilicet, Galatiam et
Bythiniam : Quibus ille poragratis ad eam quoque accessit qual An-
tropophagorum dicitur et ad Scytharum solitudmes, ad utrumque Pon-
turn Euxinum orasquo Septentrionales of Australes, ad ipsum quoque
Byzantis Baum (Nicefor Calist Hist. Eccles ed. sigm. Feyerabendy
1588 lib. II c. 39 p. 134-135 cf. Const. Erbireanu Ist. Mitrop. Moldoyei p.)

www.dacoromanica.ro
 40

nomades et Aratores (Nicefor Gregoras Lib. I c. 5 Num.

1 cf. Assemani V p. 121-122).
Dupd opiniunile autorilor citati, Sf. Ap. A ndreiu a pre-
dicat crestinismul si in stanga Dunarei si pe tarmul nordic
al Pontului Euxin, deci in Dacia si Sarmatia Romand, cdci
Sarmatia, dupa Ptolomeu, se intindea sl _poste o parte a
Daciei eel putin pana la Siret. Dacd Apostolul a trecut
Dunrtrea din Scythia, on a venit pe Mare, dupd °ate stim
nu se mentioneazd nicdirea.
Mdrturisirile acestor autori, despre predica Ap. Andreiu
in stanga Dunarei, Golubinsky ne spune ca n'au absolut
nici o autoritate istoricd. .,Nu se poate, si este absolut ne-
verosimil, de a adinite ca unul din Apostoli a vizitat Cara
noastra, (Rusia) Basarabia de ast5z1" (ibid. p. 11).
Negatiunilor categorice ale lui Golubinsky, li se opun
logendele romanesti despre Ap. Andreiu. Origina acestor
legende nu este produsul unui singur om, cum e cazul cu
cele rusesti (Bis. ort. Rom. XVI 691) ci produsul unui in-
treg popor. Legendele despre Ap. Andreiu cu lupii, repre-
sinta un fapt positiv, confirmat de Mito logie si istorie (He-
rodot IV 20 si 105) si care nu se desminte$te nici astdzi
de realitatea faptelor. Transformarea Neurilor in lupi, re-
dobandirea iardsi a formelor omenesti, groaza populatiu-
nilor din Moldova si Basarabia de multimea lupilor, mito-
logia resultantd a realitati faptelor, is forma cresting, prin
presenta Ap. Andreiu in mijlocul populatiunilor Geto-
Dacice si Sarmatice din stanga Dund'rei (Bis. ort. Rom.
V 647). Imaginatiunea popular vede si astdzi pe Ap. An-
dreiu, sub forma unui bdtran frumos qi, luminos", cum so
pogoard in mijlocul haitelor de lupi fidmanzi, cum 'i im-
parte ca sa se hraneascd si ale cui vite sd, le strice. De
aici mole nenumdrate practice religioase rrispandite la toti
Romanii din Regat cum si de aiurea, pe cari le face po-
porul In noaptea Sf. Andreiu, ca sa le fie vitele ferite
de lupi.

www.dacoromanica.ro
 41

Chiar daca traditiunile nu ne-ar spune nimic contrar afir-

matiunilor lui Golubinsky, despre predica Ap. Andreiu in
stanga Dundrei si Nordul Pontului Enxin, deci in Sarmatia
romand, cum ii zic istoricii posteriori veacului I, totusi le-
gendele ne indreptaltese a crede ash ceva, iar istoria con -
firma faptele. (Bis. ort. Rom. V 647).
De altfel Golubinsky, exclusivist ca toti istoricii rasei din
care face parte, neputand concede bisericii Romanesti, ca
ea sit aibd de fondator peinsusi Ap. Andreiu, cautd sit de-
natureze faptele, pe deoparte ignorand cu stiinta prezenta
unei Scythii la Dunarea de jos si autoritatea unor istorici
ca Nicefor Ca list, iar pe de alta pune inceputul crestindrei
Romani lor prin veacul IX, (Bis. ort. Rom. I pp. 709-711),
fapt pe care-1 vom dovedi ca neadevarat. Deci crestinis-
mul Sarmatilor, Dacilor si al Scythilor, contrar opiniunelor
lui Golubnisky, se ridica in originile sale pand la veacul
intaiu al erei noastre. Crestinismul in Sarmatia este forti-
Ilcat mai departe prin predica Sf. Climent.

RaspanDirea crgtinismului in Sarmatia europeanl

a) SFINTUL CLINENT
Papa Romei, exilat de Traian in Cherson (an. 100 p. Chr.)

Crestinismul predicat in Roma, Inca din prima jumdtate

a veacului I, prinsese raddcini adanci numai in popor, ci
in armatii ca si in administratie, in poporul de jos ca si
in elementele sale superioare si ajunsese pant la oameni
din casa Cesarului. Ap. Pavel in epistola cdtre Filipeni
(IV 22) scrisa', din Roma, le spune : Ve6 salutei toti shin ii,
inai ales cei din easa Cesarului". Doctrina crestind, era con-
sideratd de Cesarii Romei ca vdtamdtoare existentei sta-

www.dacoromanica.ro
 42

tului Roman ; de aici perseeutiunile contra crestinilor, schin-

giurile de tot felul, uciderile si exilurile ale unora in
Schytia, iar ale altora in Cherson.
Unul din acesti ilustri exilati este si SF. Climent Papa
Roma (Nicefor Calist lib. III c. 18) trimis in exil la Cher-
son de imp. Traian, in al treilea an al imp'aratiei sale.
Daca trebue sa credem traditiunilor bizantine si n'avem
nici un motiv sa ne indoim de aceasta apoi ele ne co-
munica, ca chiar flea imparatului Traian, Drossida, deve-
nise in secret crestina (D. Petreucu. Martirii Crucii p. 24).
Probabil ca acestor imprejurari, cum si altora, se datore$te
si exilul Sf. Climent in Cherson, unde desfasura o activi-
tate religioasa, cum numai apostolii stiau s'o desfasoare.
Toate vietele sfintilor sustin aceasta traditiune. Intre bio-
grafiile acestui sfant, preferim pe cea data de Mitropolitul
Moldovei Dositem ; el ne spune in proloagele sale (pe luna.
Octombrie ed. Buzeu 1706) :
Ca sfantul cu minunate fapte a adus la credinta si pe
Sisinie, si '1-au botezat cu toata casa si prietenii, si 20 de
suflete ; erau intre dansii si prieteni de a-i imparatului. Si
comitul Publius mult '1-au suparat gatindu-i moarte, ca
risipia idolii faeand sfinte biserici; 'Ana fa tarat si la
Traian imparatul si l'au trimis in urgie, la o cetate pustie
in tinutul Hersonului. lara guvernatorului, parandu-i rau de
sfantul, it sfatuia sä se incline idolilor, si sa potoleasca
scarba imparateasca ; iar Sfantul mai tare sill sa intareasa
pe guvernator. Si luandu-si ziva bunt ii zise : D-zeu acela
cui to rogi, &Ili fie intr'ajutor la isgnania ta", ei -i dete
cheltuelele $i-1 trimise cu corabia, $i daca sosi la boo, afki,
acolo 2000 de crestini de prin Pont si alte localitati, osan.-
cliti pentru Domnul Hristos, sit, the marmuri, si se bucu-
rara foarte de sfintia, sa, sitrutandu-i mainele si jeluindu-i
supararile si lipsa hranei. Si mult ii mangae sfantul si cu
multi caldura facu rugaciuni catre D-zeu, pentru dansii ;
si toti elinii (paganii de prin alte parti) 11 aveau in mare

www.dacoromanica.ro
 43

cinste si se strangeau de-i ascultau invatatura in fie-care

zi. Dupa cum se vede din biografia lui, se intorceau la cres-
tinism sute de autoctoni; asa, intr'im singur an, isi facurd
credinciosii 76 biserici, si toate padurile idolesti le taiara,
iar capistile for le risipira1) (C. Erbiceanu Ist. Mitr. Mold-
pp. VIII -IX; F. Scriban op cit. p. 5. Ac. Rom. M-ss
g. E. p. 179').
Dupa uciderea lui, ucenicii i i continuard opera, raspiin-
dind pretutindeni doctrina lui Christos.
Deci cand Tertulian, ne vorbeste despre vechimea cres-
tinismului Sarmatilor, Dacilor $i Scythilor, ne spune tut
adevrir istoric, si deci nu trebue sa i se is afirmatiunile ca
simple figuri retorice ; ele rdstoarna opiniunile lui Golu-
binsky; caci de pe la inceputul secol. II al erei noastre,
incepe un sir de date despre primele comunitilti crestine de
prin aceste parti (Bis. ort. Rom. IX. 6,9).

b) ALTI PREDICATORI AI SARRATILOR, DACILOR

SI SCYTHILOR.
In al saptesprezece-lea an, al impardtiei lui Dioclitian
(299-300) Hermon, Patriarhul Ierusalimului, trimite la di-
ferite natiuni peste 40 episcopi, spre a predica cuvantul
lui D-zeu dupd' obiceiul Domnului (ad varias gentes Epis-
copos ablegasset, qui apostolico more verbum Dei pracdi-
carent) si a bine vesti de Christos. Dintre acestea a tri-
mis in partile Tauroschytei si anume in Chersonez pe :
Efrem, Basilie, Eugeniu. Afard de acestia mai gasim pe :
Agatodor, Elpidius, Aeterius si Capiton, despre care vora
vorbi in altd parte, ca sa propovaduiascii printre barbari.
1) Clemens Papa, ut in ejus Actos XXIII Novembris dicitur, traiis-
pontum in eremo, quod adjacet civitato Cersonae subire exilium coac-
tus. Anastasius Bibliotecarius in vita S. Alartinii Papae ita scribit
Deinde directus est praedictus sanctissmus vir in exilium in locum
qui dicitur Cersona (Acta sanctorum die 7 Alartii).

www.dacoromanica.ro
 44

Dintre acesti doi, si anume Basilie si Efrem, au predicat

cat-va impreuna in Cherson ; mai apoi, Sf. Efrem lasand
pe Hersonieni sfantului Basilie, s'a dus la Scythii eel ce lo-
cuiarc pe lan9 Dundre §i acolo propoveduind, pe multi i-au
adus la Christos ; iar dupa destule osteneli $i dureri ce
le-au suferit intru buna, vestirea lui Christos, cu sabia i
s'a Mat capul in 7 zile ale lui Martie (Acta sanctorum
sexto die Martii mensis cf. Vietile Sfintilor ed. Tip. Me-
tropoliei Ungro Vlahiei 1836 p. 94. et 594).
Dupa, mai multi ani, gasim in Gothia un alt Episcop numit
Eterius, care cu salbaticie si obra'snicie it torturau barbarii
{qui feritatem ac pertinaciam populi, cerneret). Plecand la
Bizant, spre a se plange Marelui Constantin, la intoarcerea
lui in eparhia sa, este pries de barbari si inecat in fluviul
Danaprin (Nipru) (Acta ss. sexto Martie), iar dupa, alte is-
voare in Dunavin (Dunarea) (Acta ss. ibid).
Dupa moartea lui Eterius on Euterius, vine Sf. Capiton,
care de asemenea merge in Constantinopole la Imparatul, in-
tr'o misiune zice-se trimis de care crestinii din Herson,
iar altii din Gothia, spre a protesta, ca si Euterie, in contra
partidei paganilor si Iudeilor, cari faceau mult ran crest-
nilor. Imp. Constantin le acorda satisfactiunea si protec-
tiunea dorita (Acta ss. sexto die Martii mensis).
Aceste traditiuni bizantine, nu mai putin demne de ere-
dinta, atribue Sf. Efrem acte extrem de importante pentru
biserica, Daciei Traiane (numita acum Gothia), ca dupa ple-
carea sa din Scythia (si prin aceasta Scythie trebue sa
intelegem regiunea coprinsa intro Dunare si Nistru), dupa
cum vom vedea mai departe, a trecut in Gothia, pe tim-
pul imparatiei lui Deochtian, si se zice ca a fondat biserica
Gothiei. (D. Petrescu Mart. Crucii p. 89-91).
Aceasta traditiune, dupa marturia chiar a autorului ci-
tat, ne spune ca e data, dupa Eusebiu si Curopalatu.
Ca crestinismul era raspandit in stanga Dunarei prin
Basarabia si Moldova de asta-zi, ne spune si Niceta Ho-

www.dacoromanica.ro
 45

niatu, cd, pe laturea din stanga Dunhirei si la Nord de

Tomi, erau pe timpul Sinodului I din Niceea multe bise-
rici intemeiate si pentru aceasta el o numia Rosia dupa
socotintele veacului s6n, de si in Rusia crestinismul nu
s'a riispandit, dup6 cum am vqzut, deat dupil cease veacuri
mai tarziu (Acad. Rom. M-ss 2 g. E. p. 178 v).
Din cele expuse vedem ca crestinismul a existat Inca
din veacul I, al erei noastre, in Sarmatia din imediata ye-
cin4"tate a Daciei Traiane, si care cuprindea chiar o buna
parte dintrInsa; ca leeaturile spirituale au existat intre
locuitorii acestor regiuni, influentandu-se reciproc, nu mai
exist nici o indoialrt. Iar din timpul dominatiunii Gothilor
asupra Daciei Traiane, se incep relatiunile foarte stranse,
intre biserica acestei tUri cu Capadocia, tara clasicil a cres-
tinismului. Deci, crestinismul a fost predicat, Inca din veacul
Intaiu al erei noastre, Sarmatilor, Dacilor si Scythilor. Cristo
Der° Deo subdita et Sarmatorum et Dacorum et Scytharum.
Sa, revenim la introducerea crestinismului in Dacia antica

www.dacoromanica.ro
 CAP. III.

Predica Apostolului Andreiu qi a discipulilor

lui in Dacia.

Cand am studiat legendele despre Ap. Andreiu, cum $i

practicile religioase, pe care poporul roman le s'dvarseste
in noaptea Sf. Andreiu, impreumti cu crestinismul in
Sarmatia romans, am ajuns la conclusiunea ca Ap. An-
dreiu, a predicat in stanga Dunarei ; fapt de altfel confir-
mat $i de traditiunile bizantine mai posterioare.
Un alt document extras dup'a" Menologiul basilian, care la
randu-i e imprumutat din Eusebiu de Cesarea (Palestinei)
si relatat noun de un savant orientalist rus, Episcopul Por-
firie Uspenski, ne spun ca Apostolul Andreiu a predicat
in stanga Dungrii si c6, in acelasi timp, acest Apostol a
mai avut si trei discipoli : Inn, Pinn si Rimm, cari an
predicat in Dacia (Bis. Ort. Rom. V/881 p. 511-572).
Episcopul P. Uspenski publicA in revista Trycicii Kiev-
skot Dyhovnoi Akademit Ocupatiunile Academiei spirituale
de Kiev pe Septembrie 1880, un tratat intitulat : Propo-
-readniki va Bolyarii, Moldovlakii i Ugorslca, Rysi = Predicatori
in Bulgaria, Moldovlahia si Rusia Ungara.
In acest tratat se expune argumente noui care rgstoarna
teoriile lui Golubinsky cu privire la cre$tinarea Romanilor
din Dacia Traiana (Bis. ort. Rom. V pe 1880-1881 pag.
511-512).
Locuitorii autoctoni ai Moldovlachiei, zice Episcopul

www.dacoromanica.ro
 47

Porfirie Uspenski au ascultat foarte de timpuriu predica

Evangeliei. Aid Ap. Andreiu, cel intaizt ehemat, a avut trei
discipoli (le origina Scgthi i anume: In, Pin si Rim, earl au
fost cei intai cre$tini si totodata i cei intai Martini ai lo-
cului, si au suferit martinil inghetati in riu (EuvaEcreptov Too
nou gvtaotoo xecpaypacp. 1249 gtovc, Bis. Ort. Rom. V pag. 647).
Dovezile aduse de Porfirie Uspenski se reazemi1 pe ac-
tele martirilor de Eusebie al Cesareei Palestinei, in care se
vorbeste despre cei trei discipoli ai Ap. Andrei, de la care
le-a impramutat si autorul martirilor Crucii din Dacia (p.
43-45). Acestea vor fi fost; probabil, consultate de catre
Niceta Paflagonianul, Nicefor Calist i Niceta Choniatul,
despre care am amintit mai sus, si pe can le confirma din
nou astAzi.
Un singur fapt numai, avem de remarcat la cele spuse de
Episc. Uhenadie Enaceanu, cu privire in manuscriptul in
cestiune ; ca el a mai fost cunoscut si de alti savanti inain-
tea lui, tar traditiunile despre cei trei discipoli ai Apost.
Andreiu, au lost cunoscute scriitorilor bisericesti romani,
Inca cu mult inainte de Pilr. Enaceanu (vezi fragmentul
din Eusebiu in Vietile Sfintilor din 20 Iunie si 20 Ianuarie
ed. Bucuresti 1833-35. D. Petrescu, Martirii Crucii p.
43-45). I-am datins'a', preferinta,, stiind obiceiul Romanului
in elementele sale superioare, de a primi de monecla buna
numai aceea ce le vine de la straini.
Totusi ei n'au voit sa le dea crezknant, pana sand streinii
au vent si i-au incredintat despre adevarul istoric al acestei
cestiuni : Romanii nici azi nu se pot desb6ra de uritul obi-
ceiu de a primi ca bun tot ce vine din strainatate, si a
despretui tot ce este national, romanesc. Asa au fa'cut si
fac Si azi Romanii (nobili 1) ; ei i5i despretuesc limba lor,
literatura lor, istoria neamului lor, locurile de vilegiatufa,
statiunele lor balneare, scoalele lor, biserica lor, sfintii lor,
pe predicatorii lor.

www.dacoromanica.ro
 48

Numai ce este strain si vine din strainatate este bun,

frumos, nobil si mai cu seamy invatat I
Noi Romanii rad= de Bulgari si de Unguri dar ar tre-
I

bul sii-i ham ca model de patriotism, caci suet popoare

cu insu$iri alese ! Insa cati dintre Romani, chiar dintre
aceia, zi$i culti ?) inteleg interesele nomanismului 11)
Traditiunile bizantino ca si cea raportata de distinsul
orientalist Porfirie Uspenski, no relate aza ca Ap. Andreiu
a avut trei discipuli numiti : Inn, Pinn i Rimm $i ca ei erau
din stanga Dunarei $i partite nordice ale Pontului Euxin.
(Bis. ort. Rom. XVI p. 689).
In vietile sfintiler (20 Tunic) se face pomenirea Sf. Mar-
tin : Inn, Pinn i Rimm, care in pamant vdrairese adica in
Dacia de Sf. Ap. Andreiu s'au invalat eredinta lui Christos,
si in mijlocul necredinciosilor au propovaduit numele
Domnului si au patimit pentru Christos si Domnul tor`'
(vietile Sfintilor pe Iunie 20 zile pag. 288).
In vietile Sfintilor din 20 Ianuarie (pag. 341) gasim o
alts variants a acestei traditiuni, ceva mai desvoltata ca
cea dintai, nu insa tot atat de precisa in elementele sale
esentiale despre Ap. Andreiu, ci numai atat : Si Sfintii
Mucenici Inn, Pinn $i Rimm, cari intio parte despre Miaza-
noapte au patimit dela Varvarii (Daci) cei ce cinstea ido-
1) Romanismul? ce-i aceea? in urechi frumos loveste,
Ce'nsemneazn greu a spune, lush sund romaneste
Crezi to c'ar indrazni Inca sr deschiza a for gurd
Cand vom striga Romanismul in politicii, pictura?
Domnilor, literatura rornaneascd sa va fie,
Arta fie romaneascii, BO. Romani in poezie
Maniera rom'ansascrt, fiti Romani in la.bracare,
Romaneasca sa Ira fie bdutura si maucarea
Mandrul soare sus pe ceruri, romanWe s'a luceascd
add romans e deasupra imparatia cereascrt
Industria ei comertul sa va fie romanWi,
Romane.vti deacurn sA fie dogniele bisericegti.
(Foaia Soc. ,,Romanismul, anul I No. 3 p. 99, din Iunio 1870).

www.dacoromanica.ro
 49

lii, pe cari ighemonul (regele) tarei aceia, in vreme de

iarna, ger fiind mare, i-au legat in rau de niste stalpi.
,Unde inghetand de ger, s-au dat sufletele for in mainele
lui Christos D-zeu, pentru carele au si pdtimit" (pag. 341).
Dupd alta versiune mai complectd, culeasd dupa diferite
Prologarii, ne spune ca Inn, Pinn si Rimm au trait in timpul
regilor daci, Cotizon si Dura : cu ocasiunea predicei evan-
geliei de catre Ap. Andreiu in dreapta Dunarii in Missii",
mesh trei Daci au trecut Dundrea uncle insotira pe Ap.
Andreiu la predicarea Evangeliei si de la care au invatat
credinta crestind, primind botezul de la acest Apostol.
Cand Ap. Andreiu vazit pe discipulii sai demni de misiunea
apostolica, le dete bine-cuvintarea sa, dandu-le voe sa se
intoarca in patria tor. Dupd ce Inn, Pinn si Rimm, au pro-
pagat evangelia in Dacia lui Decebal, si anume in partile
Moldovii si Basarabiei fdcurd si ei discipoli dintre fratii
tor, furd apoi ucisi de catre insusi compatriotii tor.
Insa obscuritatea timpurilor, in care au trait ei, a con-
tribuit ca sa nu se mai stie cu precisiune nici anul mortii
tor, nici locul martirisa'rei for (D. Petrescu Mart. Crucii
pag. 43-45).
Din cele expuse resulta urmatoarele :
a) Cd legendele despre Ap. Andreiu, cu caracterul for
local si national romanesc, si-au luat nastere pe pdmantul
Daciei ; ele ne conduc in credinta e i Ap. Andreiu a pre-
dicat samanta Evangeliei si In Dacia decebaliand, printre
coloniile grecesti din Nordul Marei Negre si printre Geto-
Dacii de langd gurile si din partea stangd a Dunarei:
b) Cd Dacii din partile Moldovei si Basarabiei de azi, au avut
ca Apostoli in al doilea rand pe Inn, Pinn si Rimm, pe
cari unele traditiuni, ii da ca fiind de origina scythicd, iar
altele de origin dacica ; pe not nu ne intereseazd in casul
de fata originea tor, ci actiunile tor.
c) Tarile varvare, despre care vorbesc istorisirile bizantine
despre predica Ap. Andreiu in stanga Dunarei si varian-
G. M. lonescu. Ist. Bis Rozniine din Dada Traianii Vol. I-iu. 4

www.dacoromanica.ro
 50

tele lor, sunt tariie locuite de Romani (Balsamon in Comen-

tariul can. XXVIII al sinod. IV ecum.).
d) Traditiunile bizantine, transmise de aghiografi, sunt
extrem de interesante pentru inceputurile crestinismului la
Romani, de oarece sunt foarte vechi, iar in al doilea rand,
ca ele sunt confirmate de cel mai distins orientalist Rus,
care recunoaste si confirm', Apostolieitatea bisericei romeineqti.
e) Vorbind do moartea martiricil a color trei apostoli da-
cieni, unele traditiuni o pun in apele Dunarei, iar altele in
raul Buzau, iar altele mai departe (Bis. ort. Rom. XVI
p. 689).
f) Din cele expuse mai resulta IncA un fapt istoric, ex-
trem de interesant, crici crestinismul a venit la dansii prin
doua, ca'i opuse si anume :
I) Din Orient, prin predica Ap. Andreiu si discipulilor
lui, si continuat de urmasii for : el cuprindea Scythia (Do-
brogea actual') si tarile Dacilor si Sarmatiei romane, nu-
mite mai tarziu Muntenia, Moldova si Basarabia, si pana
in Crimeia de azi, si
II) Din Occident, vine crestinismul cu colonistii din Roma
si Italia, adusi de Traian in Dada, si cuprindea regiunile
cunoscute mai tarziu sub numele de : Oltenia mica, Tran-
silvania, Temisana, Crisana, Marmoros. Cu alto cuvinte
partile cuprinse intre Carpati si Tisa, Olt si Dunare.
Crestinismul de provenienta roman', care-i tot de ori-
gina apostolica, va deveni cu timpul predominant si va
avea fondul, forma 5i fisionomia mumii sale care i-a dat
nastere, adic6 Latina.
Trebue acum sa expunem in mod sumar evenimentele
politico cari au avut loc in Dada, spre a putea expune pe
cele religioase, cu care stau in stransa legatura.

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV.

Cucerirea rCi colonizarea Daciei de Romani

intre anii 102 117.

Dacia dupa geograful Ptolomeu (III 7) avea ca limite

la Nord Sarmatia, la Miazd-zi si Rdsdrit, Siretul si Sar-
matia Romand si la Apus Iasigii-Metanasti.
Dacia lui Decebal se intindea mult mai cleparte spre
Rdsdrit si anume pang, la Nistru. (Xenopol Curs de Ist.
Rom. p. sc. secund. ed. III p. 41).
Prin secolul I dupa Christos se formase un stat puternic,
innaintea caruia Roma, stapana lumii pe atunci, trebui cu
rusine sd-i plAteascd tribut. Statul acesta era Dacia ; Dacii
erau un popor sarac dar fiber si viteaz. Romanii au pla,'-
tit Dacilor tribut 15 ani, pe timpul regelui for Decebal si
a imperatorilor romani Domitian (81-96) si Nerva (96-98).
Lucrurile s'au schimbat indatd ce se urea,' pe tronul imperiului
Roman, un imparat viteaz, cum a fost Traian, care scapN,
Roma de rusinosul tribut, prin Invingerea unuia din cei
mai puternici regi ai timpului, a nenorocitului Decebal. In
anul 106 Dacia a fost transformatd in provincie romana.
Imediat dupd implinirea acestui mare act, Traian is md-
suri de a se popula pdmantul din nou cucerit, cu colonisti
adusi 'din diferite pa'rti ale imperiului roman, dupd cum
se constatd, din nenumdratele inrcriptiuni aflate in Dacia.
0 mare multime de Romani au venit in Dacia, din Roma

www.dacoromanica.ro
 J`2

si chiar din Italia, atrasi fiind prin bogatele mine de our

ale acestei tari ').
Apoi, on de unde Traian aduce coloniile sale, el se in-
grijeste totdeauna ca locuitorii stramutati in Dacia sa fie
element pe cht posibil romanisat si care se bucurau de
dreptul de colonie, prin urmare populatiuni latinisate. (Xe-
nopol Ist. Rom. p. curs. secund. p. 34).
Elementul colonisator, pe langa, eel din Roma si Italia,
este adus din Asia Minora, din Siria, si Paflagonia ; din Per-
gam si Creta ; din Doliche, oral al provinciei Commagena ;
din Siria Nordica de Tanga Eufrat, din Heliopolis (prov.
Ccelesiria); din Tavia oral al Galatiei, situat pe malul o-
riental al fluviului Halis ; din Prussa, cetate a Bitiniei,
Erissa cetate din Cai:ia ; Palmira, din Emessa, cetate din
Siria Apamene, Adrasta, oral langa Cyzic.
In tot timpul dominatiunei romane, in Dacia au statio-
nat mai multe legiuni, despre care vom vorbi cu alta oca-
ziune, i cohorte : cohors Commagenorum, cohors Itureo-
rum (prov. de langa Palestina) Numeri : Palmirenorum cohors
Cypria etc., cum si altele din Europa (Xenopol I 166-170 ;
C. Erbiceanu, Ist. Mitrop. Mold. pag. IXX).
Politica de stat Romana fa'cea toate aceste impestritari,
pe de o parte de a amesteca toate nationalitatile spre a le
desnationaliza si cu aceasta a paralisa tendintele ce se pu-
teau ivi pentru independenta for (Bis. ort. Rom. IX 579).
Dupa ce Traian colonizeaza Dacia cu atatea elemente
eteroetnice, in cea mai mare parte latinizate $i cu drepturi
de colonie, o organizeaza dupa modelul celorlalte provincii
romane, si o puse sub ocarmuirea unui dregator, numit Le
gatus Augusti.
In privinta financiard, Dacia fu subimpa'rtita in trei
parti : Apulensis, Porolisensis §i Malvensis.
1) D. Xenopol, corige pasagiul din lucrarca d-sale (I. 166) cu pri-
vire la colonistii veni;i in Dacia din Roma si Italia, fapt confirmat de
multe documents istorice.

www.dacoromanica.ro
 53

In fruntea fiecdreia din ele era eke un strigator de dari,

Procurator Augusti.
In Sarmisegetuza, capitala Daciei, se afla templul eel
mare al provinciei, cu preotul eel mare, care purth titlul de
coronatul .celor trei Dacii" (Xenopol Ist. Rom. p. c. secund.
pag. 34).
Sub raportul politic, Dacia Inca sub Adrian fdcea parte
din vechiul Il lyric (Le Quien II p. 1). Tara Romaneasca
ins dela Rgsgrit de Olt pang' la Dnistru fdcea parte sub
raportul administrativ de Moesia inferioard si era puss sub
ordinele directe ale guvernatorului acelei provincii (Gr. G.
Tocilescu Monumentele epigraf. si sculpturale ale Mu-
seului National de antiquitgli din Bucuresti p. 26).

§ 1. CrestinismuI a fost predicat Inca din

secolul I prin IocuriIe de unde au fost adusi
coIonistii In Dacia.
Nu intrg in cadrul nostru de a argth ce a Mout Traian
pentru Dacia, ci numai sg aratlim c5, colonizand Dacia, o
bung parte dintre colonisti au fost adusi tocmai din locu-
rile pe unde crestinismul fusese predicat incil din secolul
I al erei noastre. Este intrebarea, dad, acesti colonisti erau
on nu crestini ? nu putem raspunde direct, cdci nici o in-
scriptiune cu caracter crestin, din numgrul eel mare de in-
scriptiuni pligane aflate in Dacia, nu ne autorisg la aceasta.
Dar iardsi nici lipsa for nu ne indreptateste a conchide
la neexistenta elementului crestin in Dacia. Majoritatea
colonistilor sunt adusi din Asia Minora, unde avem dovezi
cal acolo crestinismul era in floare.
Din Palestina leag5'nul crestinismului do ctrin a cresting
este propagatd, de cdtre Apostoli si discipulii lor, in toate
piirtile, mai cu seamd, dupa uciderea Archidiaconului Ste
fan. Asa, Apostolul Filip, predicg crestinismul in Samaria

www.dacoromanica.ro
 51

(Faptele Apostolilor VIII 5-15 ; 22-39). Ap. Pavel si

Barnaba in Damasc (Faptele IX 19-27, 31) si in Antio-
chia (ibid XII 25, XV 30) un an de zile. Ap. Petru a
mers in Lidia (Fapt. XII. 1-14; IX 32-35), Iope (ibid.
IX 36-43 ; XI 13 19) nu mai putin si Fenicia (Fapte
XI 19-29). In Tir (Fapt XII 20-21), si in Sidon (Fapt.
XII 1-20) se numarau multe biserici Inca de timpuriu. Da
asemenea in Cyrul Siriei, numarul crestinilor era atat de
mare incat Irod Agripa, in anul 44 d. Chr., a ridicat o per-
secutiune in contra for si in care Iacob fratele Domnului
este ucis. Tot in acest an, dupa marturia lui Eusebiu
(lib III c. 1) se respandese in predica evangeliei printre
neamuri. Ap. Pavel, intreprinde prima sa calatorie misio-
nara ; a predicat crestinismul in Iconium. (Fapte XIV 6 7)
si prin imprejurimi. Ina doua sa calatorie, a visitat bise-
ricile : Antiohiei, Siriei, Ciliciei (Fapte XV 23) Iconiei,
Listrei si a color din Derbe (Fapt. XVI 1 2) si s'a dus
in Frigia si Galatia (Fapt. XVI 6). Tot Galatenilor le scrie
si o epistola in care-i cearta pentru nebuniile lor. Apoi vi-
siteaza bisericile Efesului (Fapt. XIX 1-18) Miletului, si
undo dobandeste mari succese : Ap. Filip si loan in Sa-
maria, Petru in Galatia (Fapt. XV 7, Bitinia, Capadocia
si in Pont. Apostolul Than, a consolidat biserica Efesului,
a intemeeat biserica din Smirna, Pergam, Laodiceia si al-
tele (Apocalips. I 1-12). Ap. Andreiu a predicat in Ca-
padocia, Pont, Bitinia, Tracia, Scythia si dupa, Niceta Pa-
flagonianul, Nicefor Calist si alte traditiuni bizantina si
dupa legendele romanesti, si in Dacia. Ap. Pavel a predi-
cat in Tracia si Macedonia si pana la Illyric (Rom. XV 19
(cfr. Eusebiu Popovici), iar dupd traditiunile romanesti si
dupa Tatiscev (cart. III, cap. III p. 20) si in Dacia.
In urma acestor dovezi, nu mai ramane nici o indoiala,
ca printre colonistii adusi din Orient trebue sa fi existat
si multi crestini.
Crestinismul s'a raspandit in Dacia, prin partea apusana

www.dacoromanica.ro
 55

a ei, si anume de cdtre Andronie, discipulul Ap. Paul si

a carui predied trebue sit o punem pe timpul lui Traian,
adied la inceputul secol. II, de child Dacia a fost unity cu
Illyricul, on intrata in cuprinsul ei, care dela inceput s'a
avut capitala in Sirimiu
Traian aduand colonisti Romani in Dacia din Italia in
anul 107, s'a inmultit nurnqrul crestinilor ; pentru apara-
rea hotarelor Daciei contra Barbarilor, a poruncit ca toate
legiunile ce mkturisiau numele lui Christos, sa fie trimise
in Dacia. Mei este stiut tit pe la inceputul secol. II erau
in Dacia legiuni intregi crestine. Traian, se crede ca a fa-
cut aceasta din doud cause politice : a) ca sit asigure ho-
tarele imperiului Roman contra Barbarilor, cu legiuni eres-
tine, care erau cele mai viteze si, pentru a curati im-
periul de crestini, sari amenintau cu nimicirea totatrt a di-
vinitrttilor romane, si cu modul acesta, oamenii de stat ai
Romei pagetne, sperm ca sa fie departe de centrul impe-
riului si vecinic in contact cu hordele barbare.
Pe timpul lui Adrian, s'au trimis in Dacia pang la 14.000
ostasi erestini (Iohannis Corvini, Istoria persec. lib. XXII
cfr. Adam Schmidt Ecclesia triumphal lib. I; Acad. Rom.
M-ss 2 G. E. p. 180. Aceste fapte se vor dovedi inert si
mai mult, eand vom trata despre rdsboiul lui Marcu Aurel
cu Quazu si Marcomanii in 174 p. Chr. Euseb. lib. V ad.
an. 174).
Acum sa vorbim despre zeitatile romane si strdine in
Dacia, cum si de diferitele forme de inchinaciune ce li se
dedeau.
1) Anemius Sirmiensis ipse episcopus in synod° quae Syagrio et
Euherio U. V. cc. toss. 9 Septembr. sive anno 381 Aquileia habita est,
diserta digit, caput Illyrici novis civitas est Sirmiensis ergo, ego epis-
copo illius civitatis sum (spud Ghen Enaceanu M-ss 2 Ac. R. p. 119).
Sirmiul a fost unul din orasele cele mai insemnate ale imperiului
si colonistii Romani erau aici foarte numerosi si a ajuns in fine sty.
fie capitala intregei Prefecturi a Illyricului (Ibid. nota 56 de sus
pag. 179v).

www.dacoromanica.ro
 56

k 2) ZeitatiIe romane §1 Streine In Dacia.

Coloni$tii romani, adu$i de Traian in Dada, pe lang'a"
cei din Roma si Italia, au fost adu$i din diferite parti ale
imperiului Roman, dintre care o bung parte din Asia mi-
nora (Xenopol I 166-170 ; cf. Const. Erbiceenu 1st. Mi-
trop. Mold. pag. IXX) uncle cre$tinismul era in Hoare,
fiind predicat de catre insu$i Apostolii lui Christos $i dis-
cipulii lor directi (Fapte VIII 5--15XIX 1-30).
Cu venirea lor aici, coloni$tii $'au adus $i zeitatile, cu
cultul lor, pe care le adorau in patria lor, lucru de alt-fel
foarte firesc.
Politica de stat Roman6 a acordat in totdeauna cea mai
larg4' tolerantU religioag,, tuturor cultelor straine, intru cat
ele nu erau considerate ca vatamatoare sigurantei statului
Roman, $i ca element disolvant, al moravurilor religioase
ale poporului roman.
Aceasta a fost refusat, crestinismului, fiind considerata
ca un pericol national, care, prin doctrina sa, submina, te-
meliile fundamentate ale statului, ca contrarA politeismu-
lui roman $i pe care se bazau : cultul lui August, cultul
Romei, cu tot sistemul lor teologic ; cu alte cuvinte reli-
giunea romaiA, principala forty de cohesiune dintre impa-
rat $i ultimul cetatean $i soldat Roman, erau in pericol.
De altfel cultul Roman in Dacia, se deosibea in multe
privinti de cel oficial ; religiunea oficiala, aclaptatA la ne-
cesit6tile statului Roman, nu se amesteca in viala privatA
a familiei ; putea cetMeanul sil adore on Cate zeitati ii pld-
cea pe lang6 cele oficiale, aceasta-i era perfect indeferent ;
se interesa insa de raportul consecintelor, ale actelor Sa-
var§ite (Bouche Lederque Manuel des Institut. Romaines
p. 466-467).
Fiecare provincie '$i avea sacerdatele ei, altarele ei, cu
douil culte : unul pentru Roma $i imparat cult munici-

www.dacoromanica.ro
 57

pal si un altul provincial. Persoana insarcinata cu ceI

dintai se numia flamenul 1) atasat specialminte la cultul lui
Jupiter, al lui Marti $i al lui Romulus (sau Quirinus) (Gri-
gnire Diet. Encycloped 751). Flamen-ul era ajutat de Au-
gustales instituiti de August in anul 7 in. de Chr. Ei erau
insarcinati intre altele cu cultul Zeilor Penati Val geniului
domestic al familiei lui August. Era o specie de magis-
trature municipals, care pe Tanga Cultul adus impara-
tului, se mai asociau si la operila de binefacere, de patro-
nagiu si la sarbatorile publice. (Gregoire ibid 145).
Seful celui de al doilea cult pentru Dacia, se numea Sa-
cerdos provincial (Tocilescu op. cit. p. 64).

1) F/amen-ul (Preotul) lui Jupiter, liber de toate indatoririle vietei

cetateneati, era consacrat zcului, pe care-1 servia el insuai, cu tot ce
avea ai cu tot ce-1 inconjura. El trAia in o casatorie, care nu se putea
desface nici odata ; iar cand se intampla sa-i moara femeea sa, care
era supusa aceloraqi indatoriri ca ai dansul, el trebuia sa'ai depue
denanitatea do preot. Nu-i era iertat sa vaza cu ocliii vre-o oatire, nici
sa, se urce vreo data Ware ; noaptea nu-i era iertat nici odata sa iasa
din casa; de cate on se arata in cetate, trebuia sa fie imbraeat in vest-
mintele sale de preot, ai data se intampla sa cads, din cap palaria
ascutita, care facea parte din acea imbracaminte, nu mai putea rama-
nea nici un minut in functie. Cand trecea pe strada, un lictor ai mai
multi servitori mergeau Inaintea lui, ai uncle vedea pe cineva mun-
find, '1 spunea sa inceteze cu lucrul, pana va trece flamenul, pentru
care fiecare zi trebuia sa fie o sarbatoare ai nu trebuia sa vaza prin
urmare nici pe altii lucrand.
De asemenea nu-i era iertat Preotului lui Jupiter, sa aline", nici un
mormant, nici un om mort, ai nimic ce era consacrat zeilor infernu-
lui. Tot astfel, din tot felul de motive subtile si absurde, nu putea sa
atinga o capra, un cal, un caine, aluat nedospit sau came crude. Nu
putea nici sa, poarte, nici sa vaza, lanturi, nici sa'ai faca vre-un nod.
in haina, on sa atinga plante agalititoare edera, vita de vie etc. Un
om inlantuit care intra in casa lui, era din acel moment liber ; ai nu-
mai un om liber putea stel tuna.. Acelaai pedantism exagerat dom-
neate in cultul intreg, ai mai cu seams in felul de a educe jertfa.
Adese on se repeat o jertfa de ate treizeci de ori, dacti se Intampla
ca cea mai mica particularitate sa nu se facti dupti adevAratul uz.

www.dacoromanica.ro
 55

§ 3) Religiunea oficiala Romans

Ca sa vorbim in general de religiunea oficiald a impe-
riului Roman, trebue sa ardtdm in tri-isAturi generale reli-
giunea stramosilor nostri, astfel cum reese ea din inscrip-
iunile lapidare si din mdrturiile diferitilor autori.
Pentru Roman orice notiune si orice fenomen se pre-
face intr'un zeu nou, in inchipuirea superstitioasd a po-
porului : vanturi si furtuni, nun si isvoare, munti si arbori,
boale si virtuti; biruinta, onoarea, speranta, libertatea, is-
banda, proviziunile de grane, frigurile etc. Nu se putek
prevedea 'Inca unde se vor opri aceste divinizari, citici pe
fiecare zi se creeau zeitati noui, pe care multimea era gate
sa le primeasca si cinsteascd in tot momentul.
OH cat a imprumutat insa cultul si credinta romans de
la Greci, totusi religiositatea romana, era cu totul de alter

Acest pendatism roligios, care se perdea, cu total in formalifati lipsite

de intelos, era ins& indoit do primejdios. Superstitia, care reese din
acest pendantism si care se satisfacea atilt de greu, primea, cu usu-
rinta orice cult strain, care-i invunea cu farmecul departarei si al
necunoscutului, iar pe de altii parte trecerea usor in cealaltit extre-
mitate, la o necredintil absoluta,, indatii ce o atingea razele luminii;
si aceasta, necredinta se liber& apoi repede si cu o singura lovitur&
de lanturile ridicole pe caro orbirea verhe si-le pusese ea insasi.
Amandoua aceste urraari s'au aratat chiar in docursul acestei pe-
rioado. La anul 204 in. de Christos se introduse in Roma, cultul pri-
gian al Cibelei. Muzica strains, fluerile si trambitelo precum si stra-
nia pomp oriental& a imbr4cAmintelor acestor preoti frigieni castrati
ti fricea sh castige multi bani, cand mergeau din cash in cash
cerand mils pentru mama for cea mare". Cu timpul ins& aceasta.
aplicare spre sorvicii streine, serioase si escesive, se manifest& cm
atitta putere, incat Senatul a trebuit sa decreteze prohibitiunea lor.
Literatura greacg, raspandita printre Romanii de elita, a avut darul
de a golf sufletele omenesti Cara sit le pun& altceva mai bun, si de
aici incepe filozofia. (0. Joger pp. 209-212 ; B. Leclercq op. cit. p-
464-67. Tocilescu mon. epigr. p. 64 Gregoire Diet. 751 ibid. 145).

www.dacoromanica.ro
 59

naturd decht cea greceascd. Usurinta cu care sculptorii,

poetii si filosofii greci aduceau artele si poezia in legiltura-
cu credinta, lipsea cu totul la Romani. La ansii serviciul
Dumnezeese, sever si aspru, foarte incurcat in formule sale,
isi pdstreazd caracterul situ naiv mai multi. vreme si tine
in frau viata morals a poporului cu mai multi putere decat
la eel grecesc. Insusi Grecii an admirat seriozitatea si pie-
tatea cu care indeplineau comandantii romani ceremoniile
jertfei inainte de a se incepe luptele. Col mai luminati
oameni ai for isi dau silinta sit impue, prin caracterul deo-
sebit de serbiltorese al cultului si obiceiurilor religoase, earl
se manifestau in toate ocaziunile mai insemnate in aface-
rile statului: la inmormantari, cisatorii, contracte si pe-
toate terenurile vietei publice si casnice. Aceasta religie,
sprijinita de corporatiuni preotesti puternice, pastrate cu
strictetd de catre Stat, strangea spir:tele in lantari puter-
nice si greu de sfdramat ; ea a mentinut o binefacatoare-
disciplina, atat timp cat obicciurile pioase au tinut oar&
cum destept, in popor, simtul religios.
Dar ca sit putem cunoaste mai bine puterea si totdeodata.
partite slabe ale acestui fel de cult, trebue sit examinam.
intr'un exemplu acea tesatura de formule pedante, de po-
runci si de opreli, intre marginele cdreia trebuiau sit se
invarteascd servitorii acestei religii.
Dupd o inscriptiune din Alba-Iulia, Sacerdatele provin-
cial al Daciei se instituia de cdtre guvernator ; nimenea.
nu putea refuza sarcina sacerdatald, decat acela doar (de-
la Sept. Sever) care avea cinci copii. Sacerdotii aveau ca.
indatorire sit aduca sacrificiile obicinuite, sit prezideze dieta
provincials si jocurile publice (Tocilescu op. cit. p. 66), cu
alte cuvinte, pe langa atributiunile sacerdatale, mai aveau
si altele municipale. Haina oficiald' a sacerdotelui provin-
ciei, cu care se imbrdca la sdvarsirea sacrificiilor, cum SL
la presidarea jocurilor publice, era toga praetexta, ce avea.
ca semn distinctiv o bandit latd de purpura pe la extre-

www.dacoromanica.ro
 GO

spre deosebire de flamenul municipal, care purta toga

de purpurti.
In Dacia el purta si o coroand de aur, ca si cei din
Africa (Tocilescu ibidem), iar marele sacerdote al Dacilor
se numea si ncoronatztl celor trei Dacii" (Xenopollst. p. curs
.secured. p. 38).
Dupd inscriptiunile aflate pared astdzi, la Muzeul de An-
tiquitAti din Bucuresti, se cunosc locurile unde s'au ridi-
cat odinioard mai multe temple Si altare ale diferitelor zei-
tati Romane si pdgane.
Zeul principal al Dacilor : Dionissos-Sabazios, care, de
-pc timpul impdratului Commodus iii reluase locul de cd-
-petenie in Panteonul Daciei, era adorat sub numele de Li-
.ber Pater ; se adora in chip oficial in lagdrele legionare de
la Apulum (Alba Iulia) si Pataissa (Turda).
De asemenea era adorat si in lagdrul de la Novae (Sis-
tov) de cdtre soldatii legiunii I-a Italica (Tocilescu Mon.
Epigraf p. 26).
Am spus ca in fiecare provincie erau cloud culte : pen-
tru Roma si imparat, un cult municipal 5i altul provincial.
Un asemenea templu a existat la Troesmis, (azi Iglita), uncle
.era scaunul oficial al sacerdotelui provincial al,Moesiei infe-
rioare si avea un templul al Romei si al lui August (Tocil.
op. cit. 171).
Julius Herculianus aedil, inaltd la Troesmis un altar
c onsacrat Zeitei Honos sau Honor. pentru socrul sau C.
Val. Longinianus (Tocil. ibid. p. 60) fost preot al cultului
lui August (ibid. p. 64).
De obiceiu, Honos, personificatiunea onoarei, este insotit
de Virtus, personificatiunea curagiului rasboinic, onoare
find recompensa virtutii. Pentru aceste motive, din cea
mai adancd vechime, ambele zeitati si virtuti militdresti
s'au bucurat de un cult deosebit in armata romans indl-
tandu-li-se temple. Cunoastem 'Ana azi numele a doi sa-
cerdoti de la Troesmis, M. Ulp. Marcianus si NI. Ulp. An-

www.dacoromanica.ro
 61

tipater pontifexi (Tocilescu Mon. Epigraf. pp. 60 si 64). La.

cativa chilometri mai departe de Troesmis, la Arrubium
(Mdcin) se afla un templu vestit deja din vechime prin
cultul special al lui Jupiter Arrubianus (ibid. p. 68), apoi la,
Tropaeum Traiani (Adamelissi) se afla iarasi un lager cu
un cult insemnat (Tocilescu id. ibid.).

§ 4) Cultele straine in Dacia.

Am ardtat in trdsuri generale cultul roman, propriu zis,.
in Dacia ; rdmane sa aratam ca colonistii adusi de Traiart
in Dacia, intr'o bung parte din Orient, de pe unde cres-
tinismul se predicase de cdtre Apostolii Mantuitorului si
discipolii for directi la venirea for aici, au adus cu dansii
si zeitdtile pe cari le adorau in vechia for patrie.
Dintre toate cultele streine, eel mitriac este unul din cele
mai riispandite ; cultul zeului persan Mithras si al zeitei
Egiptene Isis, in Dacia, poartd epitete grecesti, ceea ce do-
vedeste ca inchindtorii for sunt greci. Astfel Isis poartd
adausul de Mirionima, avand un colegiu de inchindtori; iar-
Mititra sau soarele, acel de GEVED*0; ; se mai intalneste pe
o piatrd inchinatd lui Sol Hierobulos ; alte on sub numi-
rea de Azisus, zeu popular din Emesa, cetate din Siria.
Apamene. Numdrul inscriptiunilor Mitriace in Dacia, sa
urea pand la 100 (Tocilescu ibid. nota 6 de sub pag. 86
c. f. Xenopol I 168-169).
In Siria, de unde sunt acesti colonisti ai Daciei, cresti-
nismul a fost predicat foarte de timpuriu. Ap. Filip pre-
died crestinismul in Samaria (Fapte VIII 5-15 ; 22-39).
Ap. Pavel si Barnaba in Damasc, capitala Siriei (Fapt,
IX 19-27, 31) si in Antiochia Siriei, un an de zile (ibid..
XII 25 ; XV 30).
Ap. Pavel, in a doua calatorie misionar5, a vizitat bise-
ricele Antiochiei, Siriei si Ciliciei (Fapte XV 23).

www.dacoromanica.ro
 G2

Colonisiii venit,i din Asia minord in Dacia, sunt de ase-

menea destul de numerosi, dupa cum se poate constata
.aceasta din mai multe imprejurdri : intaiu, din numele for
de origind gieacd ajunse 'And la not in inscripliuni de ex.
Isidora Domo Asiae, o alma femee de 18 ani, moarta si in-
gropata in Apulum de sotul ei, Primus Aurelius ; Melia
Pergamia (din Pergam) care, cu Iullia Bassa, trichina o
piatra zeitelor : Venerei $i Dianei. Ca preoti ai multor zei
grecesti intalnim iarasi pe Caius Spedias Hermias, preotul
lui Esculap din Pergam (Xenopol I 168-169).
Pe o inscriptiune din anul 193 gdsim pe un simplu mi-
litar din legiunea XIII gemina ca ridied un templu cu banii
sai la Apulum (Xenopol I 201). Tar Onesas si Teodotus,
cledica cite o piatra zeului Glicon, originar din Pailago-
ni a (ibid.).
In Pergam crestinismul a fost predicat de catre Aposto-
lul si Evangelistul Joan : Eu sunt Alfa si Omega, eel
,dintaiu $i eel din urind ; ce vezi scrie in carte si o trimite
celor 7 biserici din Asia : La Efes $i la Smirna, si la Per-
gam ,$i la Theatira si la Filadelfia si la Laodicia (Apocalips.
I 11-12) si ingerului preotului bisericei din Pergam
scrii, etc. (ibid. II 12-18).
Afard de colegiul Isidei Miriomme, pomenit mai sus, mai
amintim colegiul G alatilor, care intretinea templul lui Ju-
piter Tavianul, originar din Galatia (Asia Mica) si colegiul
Asianilor, din care inscriptiunea ce-1 aminteste reproduce
numele a 42 membri, 26 barbati $i 16 femei. Apoi acesta
Jupiter Optimus Maximus Tavianus, pe malul oriental al flu-
viului Halls (Xenopol I 168-169).
Crestinismul este predicat in Galatia de Ap. Pavel, in
a doua sa cdlatorie viziteaza bisericile Galatiei $i ale Fri-
giei (Fapte XVI 6). De asemenea si Ap. Petru predica
-crestinismul in Galatia (Fapt XV 6). Ap. Pavel din Roma,
.epistola sa catre Galateni : Si toti fratii cari sunt cu mine,
Zisericilor Galatiei" (I 2-3).

www.dacoromanica.ro
 63

Apoi mai intakim in Dacia un alt zeu, pe Jupiter Opti

inus Maximus PrusPnus, originar din Prusa, cetate in Bitinia,
care-i deosebit de Jupiter Erisenus, de loc din Eriza, oral
din Caria (Asia Mica), adorat si el in Dacia (Xenopol I
ibid.).
In Bitinia crestinismul a fost predicat de insusi Ap.
Petru, care scrie in prima sa epistold I 1-2 Nemernicilor
imprdstiati prin Pont, Galatia, Cappadocia, Asia si Bitinia".
Apoi tot in Bitinia predica si Ap. Andreiu, in a doua ca-
htorie misionard, pentru care primeste ordin expres de la
Domnul, pe and se afla, in Efes impreund cu Ioan : Mergi
in Bitinia, cd, pe tine to asteaptd incd Scythia" (Bis. ort.
Rom., XVI. p. 683).
Numarul crestinilor in scurt timp a fost atat de mare
in Asia Micd, in at, and Traian decreteaza persecutia
asupra crestinilor ; Plinius eel tandr proconsulul Bitiniei ii
consula ce conduitd trebue s i aibd fatd de numarul eel
mare al crestinilor ; el insd aratd ca nu le gdseste cresti-
Jailor alts vind, deck a au imbrdtisat aceastd periculoasd
si uricioasd superstitiune (adica doctrina crestinismului) si
,dupd ce-1 roagd pe imparat sa -i arate calea cea mai ne-
rneritd, adaugd : Visa est enim mihi res digna consulta-
tone, maxime propter periclitantium numerum. Multi Milli,
omnis aetatis, onznis ordinis, utriusque sexes ctiana, vocantur in
periculum, et vocabuntur. Neque enim civitates tantum, sed vicos
etiam atque agros superstationis istius contagio pervagata est:
quae videtur sisti et corrigi posse..., C. Plinii Caecilii
secuncli consulis Panegyricus Nervae Trajano Augusto ep.
97, edit. Betalaud 1845 Hachete, Paris p. 175-177).
Alti colonisti adusi in Dacia din Doliche, oral din prov.
Commagena in Siria Nordica, langd Eufrat, aveau ca zeu
suprem pe Jupiter optimus Dolichozus deus Commagenorum.
Apoi un alt zeu, pe Jupiter optimus maximus Heliopoli-
tanus, adorat in Heliopolis, in provincia Coelesiria (Siria

www.dacoromanica.ro
 64

nordicrt), nu departe de isvoarele Orontelui. In tot timpul

stapanirei romane, au stationat mai multe cohorte de trupe
ajutatoare din Commagena, precum si din alte localitdti
ale Siriei. Astfel : din Ituria, lane,' Palestina, se mai poate
vedea alt inscriptiune votivO, pusa de doi negutatori din
Siria lui Jupiter Dolichenus (Xenop. I, 165-167).
Nicaeri poate crestinismul n'a fost predicat mai cu
succes, ca in Siria ; din Palestina drumul natural era atm,
centrele mad comerciale si politice ale Siriei : Damascul.
Antiochia, Tirul, Sidonul si alte orase comerciale insemnate..
Faptele Apostolilor sunt pline de istorisiri, in care se-
arata succesele °Minute de Apostoli si discipolii for directi
in timp de 12 ani, adied de la anul 33 si pand la anuL
44 45 d. Chr.
Apostolul Pavel, dupd chemarea SEI, la apostolat, spune
M'am dus in Arabia, si iardsi m'am intors in Damas&
(Siria). Duprt aceea am venit in piirtile Siriei si ale Ara
biei (Galat. I 17-18, 21 23, Fapt. II 6-12; VIII 5-15 ;
23-39 ; IX 19 27, 31; XII 25 XV 30).
Ap. Petru a mers apoi in Lidia (Fapte XII 1-14), la
Fenicia (Fapte XI 19-29), in Tir (ibid, XII 20-21), in
Sidon. In Cirul Siriei, numarul crestinilor era atat d&
mare, in cat Irod Agripa, in anul 44, ridica" o persecutiun&
contra lor.
In fine toatit Asia minors e strdbdtuta de predica Apos
tolilor. Ap. Pavel predica crestinismul de in Ierusalim Eland
in Illyria de jur-imprejur (Romani XV 19), deci intr'o bund
parte din peninsula Balcanicd Ap. Andreiu predica cresti
nismul in Bitinia, Tracia, Scythia, Dacia si Sarmatia (vezi
mai sus).
In anul 222 se acordd dreptul de cetrttenie romans In
turor natiunilor din imperiul Roman; atunci s'au impd
mantenit si cultele orientale in stat ca si in armatd, astfel
el in ziva cand credinta Romei si a statului Roman nu
era de cat un cadavru in descompunere, Jupiter Optirnus

www.dacoromanica.ro
 05

Maximus, pdrasise de mult tronul rasturnat fiind de un

serapis, de un Elagabalus, de un Dolichenus i Heliopolitanus
(Tocilescu, Mon. Epigraf, p. 48).
Intre numeroasele inscriptiuni aflate in Dacia (peste 1200)
toate cu caracter pdganese, se mai ga'seste pe ici-colea si
cateva cari se par a avea caracterul cretin.

§ 5) Lipsa inscriptiunilor cu caracter cre§fin

nu frebue sa ne faca a conchide, c'ä n'a Osisfat
crestinismui In Dacia.
Inscriptiunile cu caracter paganesc in Dacia, am vdzut
ca sunt foaite numeroase.
Dacd crestinismul ar fi existat in secolul IIII in Dacia,
s'ar fi gasit si inscriptiuni cu caracter crestin, aldturea cu
cele padane, conchid partizanii anticrestinismului in aceste
timpuri la Romani. Aceasta teorie este falsa, cu desdvarsire.
Dar sd admitem pentru un moment, ca crestinii din
Dacia, dacd ar fi existat, ar fi pus, la mormintele re-
pausatilor lor, monuments funerare, cu. inscriptiuni Pres-
tine dupd mocla celor pdgane, si numai din causa, ca nu
existau crestini printre colonisti, nu se gdsesc urme de
cretinism in Dacia, incepand cu veacurile amintite.
Chiar daca, lucrurile ar fi stat astfel, cum le cred con-
trarii nostri, totusi ei nu pot sd dovedeascd nimic, de oarece
lipsa de inscriptiuni cu caracter cretin, nu se datoreVe neexis-
tentei creqtinismului in Dacia, ci ea rezida in insci0 doctrina
crestina, care oprea pe creqtini de a se asemana peiganilor.
i apoi intrebdm : dacd nu exista inscriptiuni crestine
in Dacia, existau ele oare in alte provincii ale Imperiului
Roman pe unde crestinismul a fost predicat incd din
veacul intaiu al erei noastre ? desfidem pe oricine sa ne
probeze contrariul.
Noi avem documente pozitive e i Inca, din veacul intaiu
G. M. Ionescu.Ist. Biser. Roman. din Dacia Tramiel; Vol I-iu. 5

www.dacoromanica.ro
 66

.crestinismul a fost predicat in dreapta Dunarei, de catre

Apostoli si discipolii lor, incepand cu Scythia, Moesia in-
ferioard si superioara pand la Illiric ; ca pe toata laturea
din dreapta Dunarei, incepand de la Tomi si pana la Sin-
gidunum (Belgradul sarbesc), a existat o serie neintre-
ruptd de episcopate crestine, a caror vechime se urea pana
la veacul intaiu al erei crestine si cu toate acestea, nu s'a
goisit osingurci inscriptiune dupd ate stim not de
provenientd crestina, redactatd dupd modelul celor pdgane.
Romanii scriau inscriptiunile de pe monurnentele fune-
rare in limba latina, punand d'asupra for formula sacra-
mentalb," : D. M. (Dis. ManibusZeilor tutelari); iar dedesutul
dedicatiunea, care se raporta la numele celui mort, varsta,
filiatiunea, gentiliciul, diferitele relatiuni cu familia si sta-
tul Roman, serviciile aduse patriei si funutiurdle ce le-au
ocupat fiind in AMA. Alt soiu de monumente se ridich de
catre legiuni, cohorte si chiar de catre particulari, in onoa-
rea imperatorilor, care-i conducea la victorie ; imparatul
isi avea cultul sau, flamenul ajutat de Augustalii sai, c'un
personal deservent expres pentru- cultul Romei si al Impa-
ratului (vezi Tocilescu Mon. epigr. si Sculpt. pag. 26, 64,
66, 257 etc.).
Acelasi lucru ne spune si Plinius eel tanar, ca con-
strangea pe crestin a aduce sacrificii Zeilor si statuei Impa-
ratului : Deos appelarent, et imagini tum, quam propter
hoc jusseram cum simulacris Numinum afferi, thure ac
vino supplicarent" (epist. 97).
Crestinul veacurilor primare, avea instructiuni precise in
aceasta privinta ; el considers zeitdtile politeismului pagan,
ca simple absurditati, iar pe imparat ca pe un om care
pacatueste ca toti oamenii, dacd nu si mai mult deck
dansii si mai pe sus de toate muritor. Ii dadea cinstea cu-
venita ca unui imparat, si cinstea sau adoratiunea cuvenitd
lui D-zeu, niciodata nu era confundata cu cea a impara-

www.dacoromanica.ro
 (37

tului. Crestinul deci stia sa dea ce este al Cesarului, Ce-

sarului, si ce este al lui D-zeu lui D-zeu".
Cum putea deci un crestin, fie el cetdtean roman, on
ostas intr'una din legiunile Daciei, ca si din restul Impe-
riului sii dedice un monument votiv, on sa pue o piatrd
funerard, cand el avea oroare de zeii pdganismului si cand
nu recunostea nici divinitatea Impdratului, nici pe aceea a
geniului Romei ? iatd cauza persecutiunilor.
Crestinii veacurilor primare fugeau de contactul comu-
nitiitilor pggane ; scrupulul for religios era alai de mare incat
ei se fereau de a sta, la, masd cu chiar fratii si rudele for
ramase in pdganism. (Rom. XIV 14 -17; I Cor. X 23-30).
In alta, parte Ap. Pavel spune crestinilor : Jubitii mei
fugiti de idolatrie" (I cor. X 14, Exod. XXXII ; Ps. 96, v. 7;
Isaia XXXXIV 17) ; le era oprit a'$i pomeni numele altor
zei (Exod. XXIII 13 ; Es. Nay. XXIII 7), on a infatisa pe
D-zeu iii un chip vazut oare carele (Ex. XX. 23; Fapte
XVII 29) ; a face inchipuire cu ceva si a se se inching la
zei (Ex. XX 4 ; Lev. XXVI) ; a se inching imaginei impa-
ratului on geniului tutelar al Romei ; dupa Ap. Pavel a
schimbh Mdrirea lui D-zeu, in chipul fapturei (Romani I.
23 ; Fapte XVII 29).
Tot aceste fapte mai inseamnd : Schimbarea adevarului
Dumnezeesc in neadevdr, (Is. XXXXIV 20. ler. X 14 ;
Rom. I 25). Este calcarea credinciosiei cdtre D-zeu (ler.
III 9 ; Iez. XXIII 2-21, 37). Inchinarea la idoli, nu se
impaca cu slujirea de D-zeu (I cor. X, 21 II cor. VI
15-16). D-zeu, este D-zeu ravnitor, care nu dd slava sa
idolilor (Ex. XXXIV 14 ; Is XXXXII 8). Idolatri pdrdsesc
pe D-zeu (Rom. I 25) si pangdresc sfanta $i numele lui
D-zeu (Lev. XX 3 ; Iez. V 11; XX 39) ; si se inchina in-
crului mainelor for (Is. II 8 ; Os. XIV 3) ; cei ce se impo-
trivesc sunt lasali de D-zeu in rnainele diavolului si a
ingerilor lui (Rom. I 21-23 Os. IV 17). Obiectele de ido-
latrie trebuesc nimicite (Ex. XXXIV, 13. Deut. VII 5).

www.dacoromanica.ro
 68

Credinciosii nu trebue sa aiba piirtasie cu idolatril. (Ex.

XXIII 32-33 ; I cor. V 11), nici sa intre in legaturi de in-
rudire cu familiile for (Exod. IX 12). Apostolii n'au primit
sa se inchine idolilor (Fapte X 2t 26 ; XIV 11-15) ci
au oprit a li se acluce InchinAciuni (Apost. IX 10). Amar-
celui ce este idolatru (Avac. II 19). Anatema sa fie eel
ce se inchinA, la idoli" (Deut. XXVII 15).
In urma acestor intrebtim, dacii, era posibil, ca crestinii,
on ostasii crestini romani, sii dedice inscriptiuni votive, ori
monumente funerare dupit obiceiul piiganilor ?
Practica bisericeasca ii oprca de asemenea sa se asemene
paganilor sand le spunea, : stapanirea voastfa a celor de
un neam. (adica a crestinilor earl se priveau intro dansii
ca frati), sa vci fie vouci protivnicci obiceiului pciganesc, ea soco-
teala cea intru sine volnicii, nu este sortul meu, ci este
tiranie (stihir. a 3, cant. VIII din Lunea Patimilor) ; iar la.
stihoavna din aceeasi zi, afiam Doamne invatand pe uce-
nicii tai, sa se gandeasca la cele mai desavarsit le-ai zis
sa nu se asemene pclganilor".
Aceste motive ii faceau pe crestini sit se fereascit de a.
dedica altare votive si monumente funerare, concepute dupa
moda celor paganesti.
Vriismasii vechimei crestinismului in Dacia i$1 an si ei
cuvintele for ; Ei zic : daces in Dacia se eunose, cum am.
spus, peste 1200 inscriptiuni paganesti, apoi ca sit se poattl
documenta si existents crestinismului, trebue sit existe $1
inscriptiuni erestine. Aceste inscriptiuni cunoscute panit azi
sunt : dupa cum m'a incredintat ilustrul noRtru Archeolog
D-1 Profesor Tocilescu, doua, D-1 Profesor Dv. Densusanu
rocs alte cloud, si alte 3 vechi pe cari be eunose toti.
Aceste inscriptiuni sunt extrem de concise, ass, meat
nu se poate deduce mare lucru ; insa ele sunt ridicate de
crestini, can n'aveau rocs constiinta, crestiniitittei lor, _de
exempla :

www.dacoromanica.ro
 0
I. Dis illaulims sacrum signo Christi ')
IL KOpt6c 6 7:CEVTM cpopwv, Kal of dyreXot. @sou 2)

Prima inscriptiune este gasita la Larisa si nu in tarn la

not ; dintransa nu se poate sti ce a vrut autorul ei sa zica,
ci peniru noi, ramane de zis, ca aceasta inscriptiune trebue
sa fie din timpul transitiunii dintre crestinism si paganism.
Despre a doua inscriptiune in greceste, D-1 Profesor To-
cilescu nu ne spune nimic despre provenienta ei ; sa pre-
supune insa ea ea vine de la niste crestini, fosti adoratori
ai cultului Mitriac on Egipteanu, atat de mult raspandit in
Dacia.
III. Despre o a treia inscriptkine ne vorbeste Arch. Fi-
laret Scriban 3) in a sa lucrare, Istoria bisericeasca p. 6.
IV-a Inscriptiune cunoscuta sub denumirea de :
XPYSTE XAIPE.
S'a vorbit mult despre aceastd inscriptiune ; fostul Episcop
de Raninic, Ghen. Enaceanu (di -ss 2 cit. p. 50v.). Par.
Eus. Popovici, distinsul profesor bucovinean (1st. bis. curs
litograf. p. 70) si Dr. D. Boroianu (Ist. bis. Univers. p.
cursul secundar p. 118) atribuese inscriptiunei de pe acest
altar, un caracter curat crestin si ca a fost descoperita la
Turnu-Severin. D-1 Prof. Tocilescu distinsul nostru istoric
archeolog, marturiseste di nu stie undo a fost descope-
1) Ovid Densusanu Histoire do la Langue Rournaine p. 14-15.
2) Gr. G. Tocilescu Mon. Epigr. si Sculpt. p. 3.8.
3) El spune ca in cabinetul Baronului Hernuketal in satul Aureli,
langh, Sibiu T.1 ansilvania, se an o placa de mchl en inscrigtia: Zo-
simus ex voto posuit adica ,,Zosimus dupli faglcluinta, a intemeiat" ;
imprejurul acestei inscriMiuni se an mai multe inchipuiri crestine.
Archeologii rapoart5, acest monument istoric, atre secolul IT on al
III -lea si se crede CA este o inseriMiune care a fost pusa la temelia
iunei biserici, cum aveau Romanii obiceiul sa pun& la templele on
nionumentele for (cf. Acad. Rom. M-ss 2 G. E. p. 183 v.).

www.dacoromanica.ro
 70

riot, dar di a facut parte din colectiunea Generalului Ma-

vros (Mon. Sculpt. si Epigraf. pag, 404 -405.
E intrebarea insd, dart inscriptiunea noastrd, este de ori-
gina pagana on cresting ?
Mai intai observam, ca inscriptiunea nu este corect scrisd :

...

)kf'
4;
.

Fig. I. inscript. Xpyixes. maps.

caci Xplati pipe scris cu i insenaneazd : salutare bunule, cum

e in cazul nostru si deci, aceasta dovedeste cd, este de
provenientii prigand.
Ci corect ar fi lost: X?Eati gulps adieu cu c si insem-
neaza (Christoase bucurate), adieu uc pentru eel ce
s'a siivarsit din viata in credinta ta, si numai in acest cas
am putea admite ea ea este de origine cresting.

www.dacoromanica.ro
 71

Este in deobste cunoscut eh' Xptati xcape era o formula

de rugaciune, intrebuintata de Romani pang, la finele yea-
cului al doilea (Ghen. Enaeeanu Acad. Rom. M-ss 2 p. 50".
Daed, punem in legg.'tura cu o alta practicd tot de aceeasi
natura, pe care o aveau crestinii veacurilor primare, vedem
ea ea era intrebuintata ca forma de rugaciune, dupa citirea
unei pericope din Sf. Scripturd si aceasta practica era in
obiceiu la crestinii de toate neamurile si chiar la eleni.
Ea sta, in rugaciunea KUpte Ailcrov Don nine milue.te. Aceasta
practicrt de o vechime tot asa de mare ca si Xptati )(cape
s'a pastrat pang astgzi, de catre copii,
Christoase bucurate,
in Moldova, cari umbla inaintea preotului in ziva de aju-
nul Craciunului zicand Chiralesa mihoho (care se traduce
prin .,Doamne milueste 'l'u eel ce te-ai nascut in eslea do-
bitoacelor"), iar seam, umbland cu colindul, cantg, pe la ca-
sele oamenilor, ca Christos noul nascut este
mititel si infasetel
incheind colinda cu : Chiralesa mihoho (Acad. Rom. M-ss
2 p. 51 G. E.).
A doua probd cg, inseriptitmea noastra este de origine
paga,na si nu de provenienta cresting, este, ca, asemenea in-
scriptiuni se gasesc adese on in epitnfele grecesti, numele
unui mort, urmat de adjectivul Xgcs04 bun, bland, bine-
voitor, drept intelept= )(aye xcdpers, xcdpstov, imperativul
lui xodpo este o formula destul de obicinuitd ca salutare si
buna urare : bucurate, sa"-ti fie de bine (Tocilescu op. est.)
ea se intrebuinta si la Romani : Salve §i vale. A treia do-
vada ca inscriptia este 'Agana, ne o probeazd ornamenta-
tiunea altarului ; ea ne aminteste pe cea a altarelor tauro-
bolice. Taurobol (Toopog (36AAstv), se numea sacrificiul unui
taur, sau mai propriu, purificatiunea prin sangele unui taur
jertfit. Asememea sacrificii solemne se ofereau in genere
Cybelei (sau mumei Zeilor) si amantului ei Athis. Origina
cultului trebue sä fie Asia, de uncle apoi s'a respandit in

www.dacoromanica.ro
 72

talia meridionalg, Galia si aproape in tot Inzporiul Ronzan

(Tocilescu op. cit. 406) si probabil $i in Dacia 1).
Paganii dupa edvarsirea sacrificiului adus Cybe lei, ridicau
un monument numit piatra Taurobolului, impodobit cu
baso-reliefuri, ce representau capete de boi impletite cu
ghirlande, intocmai duph, cum se vad si pe monumentul
nostru.
Din cele expuse pant aici, si privind la felul monumen-
tului, care dup4 cum se vede (fig. 1) cu capetele de bou
si cu ghirlandele de fiori ce se intrebuinlau la asemenea
ceremonii, inclina'm a credo ch", este de provenientrt phganh: ;
$i numai atunci am putea admite ca ar fi de provenienth
cre$tinh, sand un phgan trecut in priph, la cre$tinism $i
neavand con$tiinta crestinffhlei lui, ar fi scris si el, ca si
fratele stu, intric Christos, cum am vilzut la inscriptiunea din
Larisa. Ori daca admitem eh' lapicidul n'a scris corect : ca
in loc de c cum trebuiA $i care intr'adeviir ne dovedea
provenienta ei cresting, a pus 7i, ceia ce'i greu de admis.
Astfel, intreg momentul iti dti convingerea ca e de pro-
venienth, ph'gand. El este din secolul II p. Chr. si anume
de pe la 130.
Duph' ce am probat cb", crestinii nu numai din Dacia, ci

1) Purificarca so efectua in modul ui plater : se sap& o gi oapa adanch

undo so pogor& persoana ce yolk sa se curateasca de pacat, imbraata
intr'o toga de mataso, purtand pe cap panglici sacre, o coroana de aur
si alte lucruri sacre. Deasupra gropii se punea o pod.ala do scanduri
cu multo gauri. Pe podeala se junghia un taur, coronat cu flori si
avand coarnele si fruntea, impodobito cu mici piaci de aur ; sangele
scurgandu-se prin gauri, stropea pe omul din groapa ; astfel stropit pe
haino si corp, el esi& afara din .groapa si toata lumea se postern&
inaintea lui si-I socotek ca mantuit do toate crimelo sale si regenerat
pentru vocio. Asemenea purificatiuni se putea face pentr..t mai multe
persoane deodata, barba.ti si femei, pentru orase intregi si pentru impa-
rail. Pupa aceea so luau organelo genitale ale taurilor jertfiti si se in-
gropau aiuroa cu mare pompa. (Tociloscu op. cit. Fontenelle Histoire
des Oracle, 2. 4 G. Boissier. La Religion Romaine 1 415,.

www.dacoromanica.ro
 73

din intreg imperiul Roman, in primole veacuri ale cresti-

nismului, nu faceau si nici puteau face monumente votive
on funerare, fiindu-le strict oprit aceasta ; sa aratam cum
erau si obiceiurile crestinilor.
Romanii isi ardeau pe mortii lor, pe cand crestinii, ca si
Iudeii, ii inmormantau in tacere, cu credinta in invierea
mortilor si in viata vecinica.
Rastrarea, obiceiurilor vechi crestinesti de catre Romanii
din Dacia, a avut pentru dansii urmatoarele consecinte :
a) Neamestecul lor cu paganii si in urma cu streinii ii
au ferit de contopirea cu alte popoare mai puternice deck
dansii pe deoparte, iar pe dealta, ca ei si-au conservat pe
langa puritatea rasei, care e cea Latina, si limba cu toate
constructiunile si forma limbei latine rustice; asa procedau
$i cu mortii lor, ei ii petreceau in tacere pana la mormant,
$i le puneau la cap, o simpla cruce ca semn al invierei
mortilor, on o gravy, pe o piatra funerary cum e in cazul
nostru. (Vezi fig. 97 Tocilescu Fouilles p. 201).
Romanul deli nu a fost niciodatrt bigot ca alte natiuni,
-totusi a tinut si tine si astazi, cu toate vremurile grele
prin care trecem datinele strabune. El s'a ferit de obi-
ceiul letinilor (Romano-Catolici) pentru repausatii lor, astfel
ca nu s'a vazut pana astazi un singur caz, ca Romanul sa
pun la mormantul repausatilor lui un crucifix latin, dar
nici chiar o cruce ruseasca. Cu atat mai mull s'a ferit el sa
puny un monument funerar dupa moda armeneascrt, jido-
veasca on mahomedana. Romanului ii place sa moara in
credinta strabunilor sal si sa-1 ingroape dupa obiceiul lor.
Romanul se fereste si astazi de amestecul cu catolicii, cu
armenii si cu evreii. La armeni sit, te culci zice un vechiu
dicton romanesc dar sa nu mananci ; la jidan sa mananci,
dar sa nu te culci". Acestea pentru un libre penseur n'ar in-
sernna nimic, pentru un credincios crestin insa inseamna
foarte mult si pentru aceste motive nu gasim la dansii
monumente funerarii ea la alte natiuni eterodoxe.

www.dacoromanica.ro
 74

§ Monede, vase si lampi ca caracter cretin

Vechimea crestinismului la Romani, se probeaz" prim
monedele din epoca imperiala crestinii, cum si prin vasele-
si lampile cu caractere crestine.
In anul 1704 s'a gasit la Caput-Bovis (Satul Gherghina
de langa Galati) intre alti idoli si o monedd de argint, in
ruinele cetatei, si anume ceva mai sus de Galati, la re-
varsarea Siretului in Dunk° ; pe o parte a monedei era
sapatd in relief o cruce, imprejurul cdreia se afla urmatoa-
rea inscriptiune latind : .,Const. Viet. Aug. Imp.", adieu : Con
stans, Biruitor August impcirat, iar pe reversul ei, era un cap
de zimbru, cu coarnele lung deschise, si intre coarne se
afla iarasi o cruce, ceva mai mica ca cea dintaiu. Princi-
pele Dimitrie Cantemir, studiind aceastd moneda zice ca
ea a fost batutd in Dacia, pe timpul imp. Constans, in al
patrulea an de la moartea Marelui Constantin. Moneda se
numia Costanda si poate deaici, zice Principele scriitor, sit
se numeased si banii nostri Costande 1). Judecand dupa le-
gile numismatice, Constantin, prin semnul Crucii, a voit sa
arate cri, in aceastd parte a imperiului idolatria a fost des-
fiintata i, in locul ei, s'a intemeiat cinstirea crucii. (Acad.
Rom. M-ss cit. p. 185v ).
In Transilvania, i anume la Apahida, in apropiere de
Cluj (Coloswar, Clausemburg) s'a descoperit un tesaur si
care astazi se afla in Museul acelei Universitati. Pe doud
din aceste vase de aur, din care unul este aproape nou, se
gasese gravate cinci cruci mid bizantine. Aceste vase poartd
numele de inventar 10 si 11. Se erode ca ele sunt de moda
greaca, lucrate sub influenta Gotilor barbari din Dacia in
secolul al treilea dupa Chr. (Al. Odobescu Tresor de Pe-
1) Bani, asemenea acelora ce au avut odinioara in Dachia, ca de pe
numele Iui Constans imptirat, le-au fost zictind Costande, adica banii
lui Constans. (Cantemir Hronic I lib. c. VIII p. 346-348).

www.dacoromanica.ro
 75

trossa III p. 15 nota 1 fig. 22). Doctrina crestina, a sadit

un abis profund intre crestini $i pagani ; cc raport poate
fi dupti zisa Apostolului intre lumina si intunerec, sau cc
raport poate exista intre Biserica lui D-zeu si a idolilor ;.
ce partasie poate fi intro un credincios cu un necredincios ;
in fine ce cointelegere poate fi intre Christos si Beliar ?
(Bis. ort. Rom. XII/88, 767).
Crestinii, se fereau a-si face a$a numitele chipuri cio-
plite" dupa moda pagand; singurele semne can caracteri-
sau pe crestinii veacurilor primare erau : crucea, monograma.
lui Christos si pestele ; aceste trei obiecte erau in mare-
cinste la crestinii bisericei antice. Ei 1$i faceau crucea ca.
semn al intarirei morale, si o purtau la gat ca amulet, pen-
tru aceste motive cruca se punea pe drapele, in timpul si
dupd Constantin eel mare, se grava pe monede (Cantemir-
Chronic I lib. III cap. VIII p. 346-348) ; se punea pa
vase (Odobescu Tresor de Petrossa III, p. 15 nota 1), on
pe lampi. In catacombele din Roma, ca si in vechea ne-
cropola din Constanta, unde pe langa alte obiecte, s'a gasit
lampi paganesti, cu cruci si cu inonograma lui Christos pa
dansele (Tocilescu Mon. Epigr. p. 378) si ne arata existenta
crestinismului in aceste parti, inainte de proclamarea lui
ca religie domnitoare de dare Const. eel mare (313) sa
constata, ca existenta crestinismului la Romani cade dia
timpul lui Adrian. (Euseb. Popovici op. cit. 69).
Pentru anticitatea crestinismului la Romani vorbesc si
mormintele. In sapdturile facute intr'un cimitir roman la.
T. Severin, s'a constatat ca multe cadavre erau asezate cu
fata la rdsarit, iar un alt cadavru dupd Cesar Boliac
(Trompeta Carpatilor ap. Euseb. Popovici op. cit. pag. 69}
se parea a fi fost asezat in genunchi in positie de rugd-
ciune si indreptat cu fata spre rasarit dupd obiceiul cre$ti-
nilor. Cei mai multi scriitori sunt de idee ca ingroparea.
cadavrelor intinse este din o epocd post Romand, stint find

www.dacoromanica.ro
 70

cs Romanii usitau crematiunea (arderea corpurilor rapo-

satilor lor).
Ingroparea mortilor cu fata spre rasa'rit, asezarea maine-
lor pe piept in forma crucii si punerea unor obiecte cu
semnul crucii pe ele, sunt dovezi sigure, despre existenta
-erestinismului la Romani 'Inca din timpurile strdvechi. Aye-
zarea aceasta cu fata la eastirit este un obiceiu foarte vechiu.
Asa Sf. Vasilie eel mare intreabd : .,fine ne-a invttat a
ne insemna cu semnul crucii, on a a ne intoarce cu fata
-spre rgsftit la rugriciune ? Cine din sfinti ne-au ldsat in-
-scris, sfintirea apei si a euharistiei, oare nu sf. Traditiune,
pe care not am primit'o de la pdrintii nostri si pe care ei
nu pazigo intr'o necercetata tdcere" ? Sf. Vasilie a murit
la finele secolului IV si daca el aftrind cd le-a mostenit
de la piirinti, resultd ea aceasta practicd era de mult in
uz la crestini (Euseb. Popovici op. cit. 70).
De vreme ce asemenea semne se ga'sese si prin cimiti-
rile romane din Dacia, cimitirile de asemenea documen-
-tenet' vechimea erestinismului la Romani.

www.dacoromanica.ro
 CAP. V.

Vechimea CrWinismului in Dacia

dupd colinde.

3nseninatatea refrenului De O Ler Doamne"

§i variantelor lui din colindele Romiine; timpul ivirei for.
Un document nepretuit pentru vechimea crestinismului
in Dacia, ca i eel extras din legendele, traditiunile si prac-
ticele religioase la Romani, este si refrenul din colindele.
romanesti .,0 Ler Doamyte", en variantele lui 1).
Multi s'au ineercat sii, explice anticul ref ren, din colin
dele cantate de copii in noaptea spre CnIciun ; f fiecare-
1-a interpretat cunt i s'a pilrat mai nimerit : incai, credo-
ca : .,Hai Lerom Doamne", cantate de copiii din Ardeal,
Moldova, cum si in alte piirti locuite de Romani, ar po
meni pe Aurelian, care a strrtmutat legiunile in anul 270
p. Chr. din Dacia Traiana in cea Aureliana. Prin repetirea.
refrenului 1-ar ehema cu jale .,Hai Aureliane Doamne" si
s'ar tangui ca au fost lasati lam cut i aptirare, sub jugul
1) Ele sunt cam unnatoarele : Hai Lerom Doamne, Lerum Doran.
Doamne", Hai Lerule, Lerumi e Domnul" Velerom gi Veler Doamne,
O Lerumi §i Damn din Cer", 0 Lerum Yi tlori de mar, Lerumi
Doamne" (Ion al lui Gheorghe Sbierea in Foaia Socleacii pcntru
Literatura qi culture romana in Bucovina. Anul I No. 1-3, 1865
1. 25 et, sequ).

www.dacoromanica.ro
 TB

popoarclor barbare, can au ndvdlit in Dacia dupa anul

amintit (I 48 sub anno 275).
Petru Maior, crede ca refrenul colindelor : Ler qi Oilerzt7n
D02)121" s'ar raporta tot la Aurelian (Ist. despre Inceputul
-Rom. p. 25-26).
G. Saulescu, in foaia pentru minte (tip. in Brasov 1840)
ice cd : O Ler", inchipueste pe Aurelian : iar nVeler si
-Velerum Doamne" pe imp. Valeriu.
Despre colinde in deobste, Sdulescu crede, cd in ele s'au
pastrat oratiunea si cultul misterelor, mitriace, simbolul
anului solar, antate de Romani oare and, chiar in Roma
pe la ferestrele senatorilor si ale patricianilor Romani, la
.care s'au adaus mai tarziu si din legendele nasterei Man-
-tuitorului. (Apud. Sbierea op. cit.).
D-1 At. M. Marienescu, crede ca refrenul din colinde :
Lerunii Doamne, s'ar raporta la Marcu Aureliu (161-180
ibidem). G. Dem. Teodorescu, nu se pronuntd dacd $incai
-ori D-1 At. Marienescu are dreptate, ci enunta refrenele
astfel dupa cum le gaseste. (Foaia Societ. Romanismul
anul I pe 1870 No. 3 p. 120-121). D-1 G. Misail, erode
-ca Hai Leromi Doamne" ar avea Insemnarea de Hai
Aurele Doamne". (Revista rom. pe Iunie, Julie si August
1863 p. 397).
In fine mai sunt si alto opiniuni, sari nu se deosibese
de cele ariltate 'Ana acum, afar de cea a D-lui Const.
Malddrescu din Albina, revistd popular (an. VII No. 48
din 15-22 August 1904, pag. 1131-1134) care este de
parere di Leroi Doamne ar insemna zice-se vaetele ma-
melor cdrora li s'au ucis pruncii ; dar n'are nici un temeiu
istoric ca si ale tuturor celorlalti cari imiteazd pe §incai,
pe D-1 At. Marienescu si Intru catva pe raposatul Sdulescu.
Din toate opiniunile emise pand astdzi unsprezece la
numar, asupra acestei controversate cestiuni, cea adevd-
rata este dupa parerea noastra cea a savantului pro-
Sesor bucovinean, Ion al lui G. Sbierea. D-sa aduce ultimul

www.dacoromanica.ro
 79

cuvant in materie, cand ne spune ca refrenul colindelor

romanesti : 0 Ler Doamne cu variantele lui, vine de la vorba
Lari, cari, impreund cu Penatii, erau zeitatile casnice cele
mai rdspandite la Romani.
Ultima opiniune, care se mai adaoga pe langa cele deja
,existente, este a D-lui Prof. Cretu, care se sileste sa dove-
deasca contrariul de cele sustinute de D-1 Sbierea ; e a
cestiune care isi are origina in cunoscuta causa a M-ss
de la Voronetz, si in care nu ne amestecam.
Interpretatiunea data de D. Prof. Cretu, refrenului : 0 Ler
Doamne si 0 Leron Doamne, refren afiat de D-sa, este de-
parte dupa noi de a ne multumi, ramaind atasati pe
langa acea a D-lui Sbierea, dupa care ne conducem in isto-
ricul acestei cestiuni, rectificat in cateva mici detalii de
forma, fir ca sa alterdm absolut intru nimic fondul.
Acestea zise sa intrdm in tratal ea cestiunei.
Acestea sunt opiniunile ce ne sunt cunoscute pang astazi
despre insemnarea refrenului 0 Ler Doamne" §. c. 1.
Vechimea for se urea', pe treptele timpului pang in suta
a doua si eel mai tarziu in a treia; se deosebesc insa in
privinta persoanei imparatului (Ion al lui G. Sbierea 1. c.).
Daca autorii citati nu sunt de acord asupra persoanei
imparatului, cu toti Ins recunose, ea origina colindelor la
Romani se ridica pang la veacul Ii si, eel mai tarziu, in-
ceputul celei a II-a jumatati a veacului III.
Colindele se canta numai seara in ajunul Crdciunului,
rep etindu-se la unele din ele refrenul O Ler Doamne".
Prin ele se serbeaza nasterea Mantuitorului, se felicita oa-
menu la casa carora se °Arita, si apoi se cere un dar pentru
colinddtori. La noi colindele formeaza, ash zicand, un cult.
Prin refremul for 0 Ler Doamne" nu poate fi inteles, sub
nici un motiv Aurelian, de oare ce el retragand legiunile si
lasand Dacia in prada barbarilor, le-a Mout Romanilor mai
mult rau deck bine. Deci pentru astfel de fapte, cu grew
ne putem inchipui, ca un popor intreg sa fi venerat atat

www.dacoromanica.ro
 so

numele pardsitorului sau, luck sa-1 fi trecut in refrenul can-

tecelor religioase dela o sarbdtoare atat de insemnatd pentru
omenire, cum este sarbdtoarea Crdciunului ; ba Inca ni se
pare imposibil, chiar, zice D. Sbierea in revista citatd, de
oarece numele imperatorilor Romani, nici nu erau ash de
cunoscute la poporul de rand, din cauza scurtei lor domnii.
Si chiar daed" am presupune ca Aurelian prin retragerea
legiunilor s'ar fi facut cunoscut, totusi, nu putem crede ca.
numele lui in popor sa fi rdmas atat de adanc sdpat in
inima lui, de oarece Dacia a fost cdlcata de Quasi $i Mar-
comani, Inca de pe timpul lui Marcia. Aureliu (161-180),
iar Gotii o calcaserd de mai multe ori, Inca sub imparatul
Galien (250-8), deci $i legiunile din Dacia nu le puteau
fi de nici un folos, ash ca, retragerea lor, a fost mai mult
o necesitate politica si strategicit putin simtita de Romani,
$i mai putin ined motivata, de a tinea minte numele impii-
ratului Aurelian, de a-1 invell in eantecele lor religioase si
al trece in acest mod din secol in secol la toti urmasii lor.
Si apoi presupunem ca chiar a$a dam ar fi fost, totusi nu
ne putem explica cum aducerea aminte despre Aurelian,
este peste tot loud la Romani? cum s'a putut 'Astra, ea
prin barbaria i furtunele timpurilor trecute ? Pentru ce se
pomeneste numele lui, tot in acelasi timp, tot in acelasi
cantec si chiar la nagterea illantuitoralui ? §i tine oare, 'i-a
indemnat pe Romani la nidscocirea colindelor in onoarea
lui Aurelian ? Si. tine le-a poruncit lor s'o facd cu atata fer-
mitate i acuratetd, de oarece not stim ca, Romanii dup;1
retragerea legiunilor, n'au mai statut sub acelasi regim, et
emit despartiti unii de altii, avand sefii lor proprii, ba chiar
i risipiti in toate pdrtile de groaza barbarilor ? Romanii
din aceste timpuri d'abia 'et puteau se'apa viata prin locu-
rile putin strabatute de picior de om, necum sa se mai
gandeascil ei atunci, la introducerea unui cult nou, la cultul
lui Aurelian si inca al unui Imperator, care nu le-au facut
decat rdul

www.dacoromanica.ro
 81

Aceste consideratiuni ne indreptdtesc ined mai mult sa

nu admitem ipotesele, ca prin refremul colindelor O Lere
Doamne", s'ar putea intelege numele impdratului Aurelian.
De asemenea nu credem nisi pentru unul din Antonini,
ca ar putea sa inchipuiascd acest refren. Parerile istoricilor,
mai sus amintiti, nu pot avea nici mdcar atatea arguments
pentru sine, cat s'ar fi pdrut ca vorbesc in favoarea eelui
d'intai ; cdci acesti doi imparati, Aureliu Tit Antonin Piul
(138-161) si Marcu Aureliu (161 180), sunt pentru Ro-
mani $i mai putin insemnati, de oarece nici n'au fost nas-
cuti in Dacia, nici n'au dat ocaziune a se produce vre-un
eveniment insemnat pentru Romani, precum a lost blind
card pardsirea Daciei ; nu existd deci nici o binefacere le-
gatd de numele lor, si nici cd, au stralucit vreodatd, prin
vr'un merit, fie spiritual sau material, pentru Romani. Ba
ceva mai mult, sub Marcu Aureliu s'au primit, in partite
de miazdnoapte ale Daciei, 15 semintii barbare ea sa lo-
cuiased acolo, faptir', care nu indreptdtea de loc pe Romani
de a introduce cultul lor intre dansii, precum nu putea fi
un indemn nici intelepciunea lui cea renumita in adminis-
trarea statului, nici aceia a inaintasului sau Aureliu Tit An-
tonin Piul. Este adevarat ca pentru dreptatea si umanitatea
acestui din urma, popoarele barbare depuneau armele $i se
adresau la dansul pentru impacare si invoelele lor, totusi
aceasta imprejurare priveste mai mult pe acele popoare iar
nu pe Romani, sari n'aveau lipsit de aceasta (Ion al lui
Gheorghe Sbierea revista cit.). Tot asemenea nu vedem
nici o legaturd intre vaetele mamelor pentru copiii lor ucisi
de Irod, caci atunci refrenul ar fi fost de origind semi-
tied si nu latind, cum este in casul nostru.
Asa dar refrenul O Lere Doamne", nu se poate aplica
nici acestor doi imperatori, nici lui Irod, de oarece me-
ritele lor ca i evenimentul uciderei pruncilor, n'au absolut
nici o insemndtate pentru Romani, caci toate acestea n'ar
G. M. loneocu.Ist. Bin. Romeine din Dacia Traiang, Vol. I-iu
6

www.dacoromanica.ro
 82

fi fost in stare nici de a produce, nici de 4 susjine colin-

dele la, poporul nostru.
Spre a se introduce la un popor intreg zice D. profesor
Sbierea, in revista citata, o datind atat de universald si
de regulatd cum e colinda care sa, se petreaca in acelasi
chip, in acelasi inteles, la toate membrele unui popor, si
care sa, facd un cult ash zicand, trebuesc credinte §i incei cre-
dinte adanci religioase, care sd fie cultivate limp indelungat sub
aceeaqi conducere, ca prinzand reidcicini puternice, sa poatel resists
mai apoi la imprejureirile si schi»zbeirile timpului, trebuesc cre-
dinte religioase si morale, prefacute in carnea, seingele si fiinta
poporului ; ceici numai aceste credinte snot in stare sa se sustina
§i sd reziste, chiar fi atunci cand credi2Itele inseili se schimbei, si
apoi neavdnd alte forme noui de manifestare, primesc in urma pe
aceea a credintelor de mai inainte.
Numele lui Aurelian sau al Antoninilor, n'au putut nici
odata sa. dea nastere la astfel de credinte religioase, mo-
rale, cu atata puternicie si tenacitate in colindele roma,
nest, si nici n'ar fi fost in stare sa sustind colindele, la
introducerea crestinismului intre Romani.

§ 1) Despre Lari

Aceia ce a introdus la Romani si a sustinut datina co-

lindarei si refrenul dintr'insele, sub toate schimbdrile si
imprejurarile timpurilor vitrige, a fost curat numai credinta
cea veche, si putemica a Romanilor in Lari. Aceastd cre-
dinta, prefecuta, in sangele si oasele lor, straidtea toald viata
politicd si privatd a Romanilor ; acest cult era, foarte intins
si placut ; el exists la dansii din timpurile cele mai vechi
ale existentei for cunoscute. Larii casei, se pomenesc deci prin
refrenul colindelor dela Crdciun, iar nici de CUM Aurelian, on
M. Aureliu, sau alt cineva.

www.dacoromanica.ro
 53

Lar este un cuvAnt de originn etrusca si la origin ar fi

insemnat Domn sau Rege.
Lar se numea mai ales Domnul casei, pnrintele unei in-
tregi familii. Etruscii credeau in nemurirea sufletului, inehi-
puindu-si ca, spiritele celor morti Taman in case si dupa
moarte, mai cu seamy ale ac6lor parinti, cart in decursul
vietei lor, au petrecut in virtute si onoare, continuau si
4upd moarte cu purtarea lor de grije pentru easa 5i fiintele
scumpe lor ; de aici s'au nascut la vechii locuitori ai Ita-
liei ideia ca spiritul unui bun si mcritos parinte de fami-
lia ki dupa moartea lor ar fi pazind, ajutand si binecuviin-
land easa; si asa s'a nascut cultul Larilor prin venerarea
dupa moarte. Deci Larii, dupa milrturiile scriitorilor vechi,
la inceput erau curat numai niste suflete inzeite de oameni
(Ion al lui G. Sberea revista city.
Astazi, a face din om un zeu, ni s'ar parea ceva para-
doxal in religie ; dar lucrul se explicit', lesne, and stint en
,cei vechi n'aveau idee de creatiune. Misterul generatiunei
era pentru ei, ceea ce este astazi pentru noi, misterul erea-
tiunei. Nascatorii lor erau fiinte divine si pentru acest mo-
tiv ii se inchinau stramosilor lor. Trebue ca acest sentiment
sa, li se fi parut foarte natural, si sa fi fost prea puternie,
ca sn-1 fi adoptat ca principiu religios (Fustel de Coulan-
ges, La cite Antique Paris 1895 p. 35-36).
Am spus, ca primul stramos a fost considerat la origine
a Domn Lar Familiaris", al casei care a fondat'o. El era
In acelasi limp Genius natalis causa fecunditatei.

§ 2) Lad! particular!
Cultul Larilor a devenit, cu timpul, .tat de obicinuit, in
fiecare easy, fiecare familie, mai cu seamy dud se consti-
1) Eundem esse Genium et Larem multi veteres memoriao prodi-
derunt (Censorin. De die nat. 3 2).

www.dacoromanica.ro
 84

tuia din nou, venera un Lar, dupa cum fac si astazi, in-
surdteii no$tri, cd'$i aleg un patron dintre sfintii crestini..
(Sbierea op. cit.).
Numdrul Larilor era foarte variat, dupd cum erau si ac-
tiunile intreprinse de strdmosii nostri Romani si totdauna
perechi : (dii Manes 1) buni (czycchE) dii Penates, cari la ori-
gine trebue s l fi fost o asociatiune a unui Dims Pater si
al unei Diva mater tii inseparabili de V(,qa, personificatia
focarului domestic si care purtau in comun numele de.
Lari. (B. Leclerq op. cit. 465).
Imaginile Larilor familiari se puneau de obiceiu pe va-
trd, on in apropierea ei, in centrul casei ; si fiindcg casa.
se mostenea din tatd in fiu, Land domestic, devenea Larul
familiar, cgruia 'i era incredintatd paza casei $i a familiei,
$i se credea et Larii, protejau toate ate se tin de familie
casa, gospodgria, semandturile la camp, fructele, livezile,
vile, etc. Tot Larii protejau pe parintele de familie, cand
pleca in afaceri, pe mare on pe uscat ; c'un cuvant toate
actiunile sale interne si externe.
Pentru aceste binefaceri, parintele de familie, inconjurat
de sotia, copiii $i sclavii lui, venea dimineata si, in calitate
de preot, rostea o rugdciune in numele tuturor ; iar inainte
de a se pune la masa, aducea prenitiele pranzului si facet
libatiuni c'un vin special destinat numai Penatilor si La-
rilor, on ii punea cu ei la masg, (B. Leclerecq ibid. nota 3.
de sub pag. 465).

1) Manes dii ab auguribus vocabantur (Fart. Epist. p. 156 s. v. c.

f. A. Bonche-Leclercq Manuel des Institutions Romaines Paris 1886.
p. 465). Romanii tineau pe ritposatii for drept niste fiinte desbracate
de corpul pamantesc si tot asb. de norauritoare ca si zeii, avanda-si
locuintele in adancimea pamintului, de uncle la anumite epoce ale
anului, si in tirnpul nop ii, ies si ratiicesc Pe pgmhnt. Numirile for
Divi sau dii Manes-zeii cei curali, cei luminati, buni. Une-ori prin. Dii
Manes, se intelege infernul sau imparatia spiritelor ; iar prin Mani
pAma.ntul, care este muma spiritului (Tocilescu Mon, Epigr. 257).

www.dacoromanica.ro
 85

§ 3) Larii public!
Larii privati devenird in curand lari publici; ash la anul
180 inainte de Christos, Emilius Rugilius ridica la Roma
un templu; asemenea temple s au mai ridicat pe la rds-
pantiile publice, prin porturi, etc., crezandu-se ca tot ei
apard si pdzesc neamuri intregi, $i au devenit Lares Gen-
tium sau gentilatum. Tot Larii pitzeau curiele, cetatea $i in
-fine republica si mai pe urma imperiul, si-au luat iard$i
mai departe diferite numiri, dupd' felul lucrului incredintat
pazei lor. A$a, Larii Romei erau, Lares-praestites, si aveau
un templu pe colina Palatind, (D. N. Preda, Mitologia Evrei-
lor si a Romanilor, Bucuresti 1863 pag. 179).
Ceilalti se numeau : Lares publici, urbani (ai orasului)
.compitales (pdzitorii raspantielor), viales (ai drumurilor). (Gre-
goire Diet. Ecycloped. p. 1156); Larii hostili, intru cat ei
goneau pe vrdsmasi de sub zidurile cetatei. Un Lar ar fi
isbavit Roma de Anibal, $i i s'ar fi ridicat ua templu,
inaintea porta Capene, sub numele de Tutor sau pdzitor,
iar pe o inscriptie s'a aflat chiar si un Lar Victor (I. G.
Sberea loc. cit.), mai tarziu, sau addogat la cultul Larilor
i Geniul August. (Gr. G. Tocilescu Mon. sculpt. pag. 171.

§ 4) Sarbaforile In onoarea Larilor

Sdrbdtorile Larilor erau foarte numeroase, intre care vom
cite pe acelea de la 1 si 9 Maiu; apoi la inceputul fiecdrei
calencle (luni) o alta numita compitalia. Dintre sarbittorile
de cilpetenie, vom mai aminti inca douii, $i can stau in
stransd legAtura cu cestiunea ce voim s'o cluciddm, i.

anume : Charistia. Aceestd sarbdtoare avea un caracter cu

total familiar, de oare ce parintii, fiii $i rudele de aproape,
se adunau spre a aplana impreuna once neintelegeri s'ar

www.dacoromanica.ro
 84

fi ivit intre dansii in cursul anului, prin mijlocul libatiu-

nilor religioase, si veselia mesei (Valeriu Maxim cron. lib..
II c. 1, 8).
Aceastit sarbatoare era celebrate in luna lui Decembrie
(B. Leclerc(' nota 3 de sub. pag. 466).
Cat tirap insa Larii au fost protectorii farniliei, ai casei,
ogoarelor, ai gintei, oraselor si republicei, lucrarile au mers-
bine. Dar este stint, ca omul are frica de necunoscut st
citi data exista Lari protectori, apoi trebue sit existe si Lari
de rau facatori, on ritisbuniitori, fie din cauza ca au fost
neglijati de a li se face rugaciunile prescrise, on prin adu-
cerea la vreme a sacrificiilor obicinuite, fie ca nu li s'au
putut aduce, din lipsa de avere uncle din acele ofrande,
pentru care ei aveau o deosebita predilectiune, fie in fine
din alte nenumarate Gauze, prin care au ca consecinte sit
ofenseze pe un zeu nemuritor, si deci, urma naturalmente,
ca culpabilii sh'si is pedeapsa meritata, deci, pentru a fi
feriti de Larii siilbatici raufiticatori, si-au luat obiceiul a li
se face un cult particular.

§ 5) Coital §i sarbaforile Larilor print!.

Religiunea oficiala, adoptatil la necesitatile statului, nu
so amesteca in viata privata. Niciodata statul nu s'a gan-
dit sit introduce pe noul nascut in sanul marei comunititti
religioase, ba ceva mai mult, interzicea preotilor ameste-
tecul Tor de a atinge, on privi m5car un cadavru. Toate
actele starei civile cum le avem not astazi ca de ex..
pentru nastere si moarte, casatorie, se facea libere de once
asistenta oficiala si aveau un caracter cu totul privat. Re-
ligiunea oficialiti nu se interesa, decal de raportul conse-
cintelor acestor acte ; ea mai avea necesitate pentru a-i
interesa pe oameni in afacerile particulare, de invataminte
sigure, de formule eficace, pe care fiecare particular le ce-

www.dacoromanica.ro
 87

rea de la depozitarii traditiunilor. Culegerile acestor invo-

catiuni incli [Jita)nenta erau fa'cute, se zice, de Numa si
tinute in curent de Pontifici, era un fel de cod de proce-
dure, uncle fiecare cetacean venea sa invete un fel de arta
cum individul sa se puny in legatura cu zeii domestici,
adica cu Larii.
Toate formele erau adunate intr'un fel de Euchologiu,
cum am zice astazi, puse in serviciul individului, cu sin-
gura conditiune numai, ca ele sa fie citite, rostite rar si
sa nu lase nici macar o iota. (B. Leclercq op. cit. 466-67).
In asemenea legatura afiandu-se religiunea oficiala cu
cea privata, fiecare era liber sa'si aleaga Larii sai, pe
oricare ar voi ; poporul de jos tinea foarte mult ca Larii
sai sa fie nationali, pe cand patricienii isi alegeau ca Lari
din zeitatile strain° ca : Orfeu, Abraam, etc., iar Alexandru
Sever, intro altii avea ca Lar si pe Iisus Christos (Sbie-
rea op. cit.); ash' ea cultul Larilor particulari, a luat o
desvoltare din ce in ce mai mare phna cand a trebuit sa
devina publice.
0 alta siarbatoare era Lemuraliea (dupa, d. Sbierea 1. c.),
iar dupl. B. Leclercq p. 466, Lemur/ea sau sarbatoarea urn-
brelor, stafielor, a Larilor sau Zeilor Mani, care-si aveau
locuinta for in adancimea pamantului, de unde la anumite
epoce ale anului si in timpul noptii se ratacesc pe pamant
(Tocilescu Mon. Epigr. 257), sprc a face rau oamenilor. De
aceea sarbatoarea Lemuriea era noaptea strigoilor cum
am zice not astazi ; ea n'avea acel caracter dulce si acea
seninatate gravii, co. Sarbatorile crestine, ci era acum pur
si simplu vorba de a se apara in contra Lenutri/or, ori Ma-
nilor suparati, on nemultumili din cauza uitarei si a negli-
jentei culpable ca nu li s'ar fi dat onorurile asteptate de
acele genii, de pe cealalta lume (d'autre tombe).
Deci, spre a se apara mai cu succes, parintele de familie
se scula noaptea si incepea sa alerge prin cash' cu picioa-
rele goale, gesticula si loved cu furie si amenintari, ca sa

www.dacoromanica.ro
 S8

alunge pe acesti strigoi, arunandu-le boabe de bob negru,

apoi lovea intr'un vas de bronz spre a-i pune pe goal*
repetand de noua on formula : Manes exite Paterni (Esiti on
departati-va umbre parintesti), deli se credo ea aici era
vorba de Larii straini $i nu de cei parintesti. (B. Leclercq
466 si nota 4 de sub aceasi paging).
Daca parintii de familie celebrau aceasta sarbatoare in
timpul noptei si in modul aratat, ce trebue sa fi facut oa-
menii saraci spre imblanzirea umbrelor for parintesti ? De
sigur, ca umblau si ei colindand pe la ferestrele oameni-
lor bogati, spre a core sate o placinta pentru imblanzirea
acestor umbre ; si daca parintii de familii, aruncau cu ges-
turi amenintatoare si cu lovirea intr'un vas de bronz ca
sa alunge pe acesti Mani, oare cei saraci nu vor fi avut
si ei clopote, bice, capre ca in Moldova, si Turca din Ar-
deal, cum st alto instrumente din care sa faca sgomot pen-
tru speriatul spiritelor internale ? de sigur ca da. Toate
aceste obiceiuri ne sunt aduse de stramosii nostri colo-
nistii Romani, adusi aici de Traian si transmise din ge-
iieratiune In generatiune, pang, la noi, imbracate insa sub
haina cresting. Caci, de sigur, Apostolii Romanilor, in pre-
dica crestinismului se vor fi folosit de paralelismul intro
cultul bui Christos ca Lar si intre cultul Larilor, atat de
adanc inradacinat in mintea si inima poporului Roman,
din timpul paganismului. Exemple de acestea avem buna-
oara in vizita facuta de Ap. Pavel templelor din Atena, si
intrand in Areopag be spunea : .,0, barbati Atenieni, vizi-
tand templele voastre, intre altii, am vazut si pe un zeu
necunoscut, ei bine, pe acest zeu necunoscut viu sa vi'l
predic astazi". Se cunoaste rezultatul.
Succesul predicatorilor crestini pentru colonistii Romani
din Dacia, cu atat trebue sa fi fost mai eficace, cu cat cultul
Larilor era atat de adanc in mintea si sufletul poporului Ro-
man. Romanii nu faceau nici o actiune mai insemnata si
nici o intamplare mai de seams, nu se petrecea la dansii,

www.dacoromanica.ro
 89

filed ca sa-si aduca aminte de Lari, prin jertfe si rugaciuni,

win care li se cerea, cu umilinta., tot ajutorul si protectiu-
nea lor, on sa le multumeasca dupa primirea lor. De aceasta
credinta inradacinata si prefacuta in singe, carne si in oase,
au fost prea str'abiltuti stramosii nostri, coloniele Romane
pe care Traian le -a adus in Dacia. Numai aceasta credinta
si acest cult innobi]at prin crestinism, i-a sustinut pe Ro-
mani teferi in decurs de aproape 1200 ani, cat au tinut
navalirile barbarilor prin aceste tarisoare ; numai aceasta
inradacinata, fiind, a pastrat si datina colindarei si, cu ea
impreuna, si aducerea aminte de Lari, deli sub inteles
nou. (I. G. Sbierea op. cit.).

§ 6) Cultul §i sarbatorile Larilor public!

Ca sa desrasuram mai cu deamanuntul studiul nostru
.cu privire la refrenul din colindele romanesti, trebue sa
mai amintim Inca unele sarbatori si datine, can se refer
la cultul Larilor publici.
Sufletele mortilor, la Romani, Inainte de a li se fi cunos-
cut influenta lor cea buns on rea asupra urmasilor, se nu-
meau Lemuri, si spre a-i castiga pe Lari familiari, li se adu-
ceau felurite jertfe, rugi si inehinaciuni. Orice familie, deci,
trebue sa se ingrijeasca foarte mult ca sa'si gaseasca ade-
varatii protectori in sufletele mortilor for ; de aceea se in-
grijeau cu multi sfintenie de cultul Lemuritor. Cultul lor,
is inceput, era numai privat, iar mai tarziu deveni public,
instituindu-le o sarbilloare generala Lenturia (sau Nuit des
Revenants) dupa Buche-Leclercq (op. cit. p. 466), iar dupa
d. Ion, al lui G. Sbierea (op. cit.), ea se numea Lemuralia.
In gura poporului a putut sa se schimbe lesne, prin me-
tatesa, cuvantul de .,Lemur" in Lenart" sau Leromi" , ce
se AA in refrenul colindelor noastre.
Duna ce s'au cunoscut influenta cea binefacatoare a Le-

www.dacoromanica.ro
 90

murilor asupra familiei, atunci Lemurul era recunoscut ca.

Lar familiar si care avea, cum am vazut, un cult foarte-
intins si aline inrildaeinat in popor. Calendele (ziva in-
thin), None le (ziva a 5) .si Icicle (ziva a 13), a fieedrei
luni, erau consacrate tor. Romanul nu Meea nici un pas
mai insemnat in via,ta lui, Mt% sa'si aduca aminte de Lari
prin jertfe Si rug'. De aceea imaginile si altarele tor, le
gasiai prctutindenea prin pieti si pc la raspantii, prin por-
turi, ca si pc marginele drumurilor, ei erau nelipsiti. Ei
aveau si e sarbatoare comuna la 23 Decembrie. Romanii
aveau cea mai mare ingrijire pentru serbarea tor. Cu ser-
viciul de privigherea cultului crau insareinati sclavii ; era
ideea raspandita in popor, ca Larilor le placea foarte mutt
sa fie serviti de sclavi. Ei umblau din casa in cast si ce-
reau prin jocuri si cantari, ate o placinta, can se adu-
ceau apoi toate ca jertfe pe altarele acestor Lad ; se zice.
ea era obiceiul 0, se fact si oaspete la aceasta serbare.
Se vede zice d. Ion al lui G. Sbierea in lucrarea ei-
tata ea din darudle ce le primeau servii pentru Lad en
colinda, avea si ei partea tor.
Desi nu se aminteste nicairea in ce constau acele jo-
curl si eantari, totusi nu ma, sfiesc a sustine ne spune
acelasi autor, ca ele au avut cea mai mare asemanare, en
colindele noastre, cu jocul de astazi : Turca 1) din Ardeal,
1. Despre jocul acesta Dimitrie Cantemir (Descrigt. Mold. part. III
cap. I) credo c5, Turca esto un joc din vremilo cele Watrane, pe care-
Par fi invontat Romanii Moldoveni, spro a batjocori pe Turci, umblInc1
in ziva de Crliciun, dupa ce imbrach po unul en un sac, la care legs
un cap do brim si pesto acela incaleca un altul, facand po cocosatul,
si asa merg po In case si pe uliti cu jocuri si cantLtri. D. Sbierea.
inert, credo, ca. cuvantul Turca, nu vine de la cuvantul Tar; ci ed
obiceiul este foarte vechiu si vine de la latinul : tus-ris tia,mae, prinos,
care se aducea Larilor. Acest cuvant este zis in loc de Taricti si in-
seamnii, jertfli de amae, ce se aducea, sau si pe jertfitor. Turificator-
so numea preotul pAgan, care aducea jertfe de tanile, turificatus-
ora preotul crestin care jertfea in timpul goanelor. Aceast5, datina se

www.dacoromanica.ro
 91

caci si la noi ca si la cei vechi, la Romani, nu urn

bla cu colirida deck copii, oamenii skaci si tiganii.
Timpul sarbatorii Larilor, cu timpul colindei la Craciun,
cade in aceeasi zi si la noi si li se da colindatorilor sl ce-
lor cu Turca ea si la Romani mai ales placinte
malaiute, colaci, covrigi, mere on nuci, si numai rare on
bani si bautura.
In Ardeal, umbla flacaii cu Turca mai cu seamy pe-
unde sunt fete de maritat in ajunul Craciunului, cum $i
in ziva de Craciun, si colinda repetand refrenul .,0 Lem
Doamne", $i tot ce capita le aduna la un loc, bucate si.
bautura si le servesc de ospaturi la jocurile din timpul_
c'dgegi/or 1), asa Meat familiile la care se -tin acele jocuri
n'au nevoe sa se ingrijeasca de nimic pentru primirea oas-
petilor.
Romanii, mai tarziu, si in special Patricienii, au ince-
put a'si llla, ca Lad persoane vii sau moarte, si uneori
chiar mitice ; Thus Christos, a fost de asemenea venerat
ca Lar familiar, de catre impatatul Alex. Sever. Ultima
sarbatoare de toamna in onoarea Larilor cadea la 23 De-
cembrie, adica pe timpul cand s'a nascut Mantuitorul lu.-
mei. Pe noi ne indeamna ideia sa credem, ca preotii cre$-
tini, precuin in alte ocaziuni, ash si aici, s'au folosit de
credinta Romanilor in Lad si de skbatorea lor, spre a in-
troduce crestinismul la Romani. E sigur, ca ei au propus
poporului, ea Domnul nostril Iisus este Inca un Lar, si Inca
Larul eel mai mare, eel mai bun, §i mai binefcicator pentru ome-
nire, care s'a nelscut elliar pe tiinpul arestei sarbatori gi ca po-
porul sa'l primeaseci numai pe dtlnsul de Lar si aceasta sar-
batoare s'o serbeze expres, numai in onoarea lui, in onoa-
rea acestui Lar you, al Larului lumii, in onoarea
mai afra si in alto Orli. locuite de Romani, nu numai in Moldova. Aici,
dad numai asemtinarea numclui Tucca on Turc, a adus acoasta parore.-
si nu alt temeiu de seam& (op. cit.)
1) Vezi insemnarea acestui cuvant la argumentul filologic ".

www.dacoromanica.ro
 52

Poporulai, 'i-a pldicut aceasta idee care corespundea cu

vechea lui credintd, de oarece nu-i era strains si pen -
tru care motive a si primit-o ; iar preotii si invdratorii
crestini, s'au nevoit ca sd strecoare intamplari din viata
lui Christos in acele cantece, prin care venerau Ro-
manii mai inainte pe Larii sdi proprii ; si asa colindele
de mai inainte ale Romanilor pdgani, sau prefecut in co-
linde pentru Romanii crestini, de aci si refrenul din unele
colinde : O ! Lerumi $i Domn din Cer" .
Crici trebue sd marturisim cd cantecele prin care se ve-
nerau Larii prigani, au trebuit sa coprindd intransele in-
tampldri bine-facritoare din viata Larilor, intr'un asemenea
mod, dupd cum coprind colindele crestine intampldri dela
nasterea si viata Mantuitorului. Tot odata au trebuit ss
cuprinda ele, ca si colindele noastre, adresdri de felicita'ri
ciltre parintii de familie, pe unde se cereau pldcintele de
jertfe pentru Lari.
Cuprinsul bocitului mortilor din ziva de 'azi la Romani,
mai intdreste aceasta parere, si este o rdmasitai din vene-
Tatiunea Lem? trilor.
Cred ca am aratat in destul panel acum, ce insemnare
'are refrenul din colindele noastre. Dacd este adevrtratd a-
-ceastd parere de care nu and indoesc zice D. Sbierea
apoi timpul ivirei colindelor si forma lor, precum si chipul
-si timpul colinddrei este stravechiu. Colindele sunt nciscute
asa zicand de °data cu Religia Romanilor §i cu existenfa popo-
mini Roman. Credinta in Lari, si cultul lor, au strabdtut
toatd, viata Romanilor, din timpurile cele mai vechi si pand
in cele noui si au fost atat de inraddeinate in fiinta lor,
incat nici o prefacere a credintelor si a sentimentelor lor,
n'au fost in stare sa be starpeascd de tot, vitrigia vremu-
yilor grele prin care au trecut Romanii.
Numai aceasta credintd, atat de mult inriidilcinatd in
inima Romanilor, a putut pdstra, numele de Lar. Chipul
§i forma colindarei, precum sl timpul ei neschimbat si uni-

www.dacoromanica.ro
 J3

versal la toti Romanii, pang, in ziva de astazi, iar nici de

cum venerarea, sau credinta intr'un imparat oarecare, chiar
de ar fi fost Si el eel mai stralucit domnitor din lume.
Imperatorii M. Aureliu $i Aurelian, de atunci s'au $i
sters din amintirea poporului roman, si cu- atat mai mult,
cu cat, nici o bine-facere n'au lasat pe urma lor, pentru
Romani, ca sa-i retina in memorie, si apoi sa, le transinitt
din generatie in generatie 'Ana la noi; pe cand credinta
in Larii, paziteri Si scutitori ai vietei lor, i-au ferit de
toate relele, prin toate timpurile grele $i nenorocite prim
care au trecut.
Credinta in Larii cei vechi a cazut acum, ce e drept,
prin introducerea crestinismului. Romanii, Insa, si-au aflat.
alt Lar mai mare, un Lar Domn din Cer, care i-a pcizit tot-
daunts qi 'Inca ii seutege §i-i ferege §i astcizi, de toate relele, qi
caruia singur, i-au pcIstrat Rorminii cultul Larilor de mai ina-
inte, de$i itrtelesul cantecelor, prin care se venerau Larii
cei vechi, s'au schimbat i s'au inlocuit prin idei, potrivite
cu viata si influenta acestui Lar non Domn din Cer, a
Mantuitorului lumei. Deci, dar, o repet Inca, ca datina co-
lindarei si forma ei externa este straveche; o parte din
cuprinsul colindelor, mai noua, adica dela, inceputul inere$-
tinarei Romanilor, cari au venit in Dacia, parte ca crestini,
parte s'au crestinat aici dupd aceea.
Insemna'tatea colindelor Si a refrenului lor, este foarte-
mare, din cloud puncte de vedere : intaiu, pentru ca datina
colindarei, impreuna eu toata credinta ce se tine de dansa,
ne dg, un argument foarte puternic, nu numai pentru ori-
gina noastra, Romani, ci si pentru antica crestinare a
poporului romanesc dela Dunare, de oarece in colinde, adica
in credinta pe care stramosii nostri in Lari, se oglindeste :
familiaritatea, fratiea, religiositatea, comunitatea de interese,
moralitatea i umanitatea (Sbierea op. cit).

www.dacoromanica.ro
 94

§ 7) Incheere la cele zise pang scum.

Din studiul legendelar, traditiunilor, practicilor religioase
-5i al colindelor aflate in graiul viu all poporului, vedem ca
-germenul primordial al crestinismului era manifestat mai
intaiu prin terminologia pagano-cresting, in secolul I si II
al erei noastre, adica in perioada de transitiune dela pa-
ganism la crestinism. Ea s'a format in acelasi timp cu
terminologia bisericeasca, care si-a luat forma ei de,fini-
tiva, in prima jumatate a veacului IV-lea.
Cucerirea Sarmatiei europene, a Scythiei si a Daciei de
catre Romani, a contribuit foarte mult la raspandirea cres-
tinismului : a) prin exilul crestinilor, si b) prin colonisa-
rea cu colonii aduse de prin Orient, uncle crestinismul era
in floare, cum si de prin alte parti pe unde fusese predi-
cat de Apostoli si urmasii for directi.
Pe langa legende, traditiuni, practice religioase, colinde
etc., vedem primele vestigii ale crestinismului manifestate
prin inscriptiuni de monede, prin semne crestine gravate
pe vase, imprimate pe lampi. Aceste inscriptitmi aunt pu-
tine ce e drept dar aceasta n'are de aface intru nimic
cu vechimea crestinismului romanesc.
Acestea zise, sit trecem la un alt ordin de idei, si sa art-
tam, ca vechimea crestinismului la Romani este marturisita
<le istorici contimporani cu faptele ce le descrie.

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI.

Vechimea crWinismului in Dacia.

Consideratiuni generale.
Toate popoarele c'un trecut istoric -au Apostolii lor,
predicatorii lor, iluminatorii lor ; singuri Romanii fac ex-
ceptie dela aceasta regula ; probele istorice positive ne lip-
sesc, iar acele do sari dispunem nu privesc direct aceasta
cestiune. Ele nu ne spun, tine au crestinat pe Romani ;
nu ne arata locul si modul cum s'u operat acest mare act
la Romani, cari dupa istoricii slavi, .,presinth, un exemplu
Bra precedent, intru cat priveste, dragostea lor neclintita,
ditre credinta strrimosilor lor, cu bate dificultatile condi-
tiunilor, in care ei au trebuit s'o ma'xturiseasee. (Gen.
Ena'ceanu Crestinism in Dacia Bis. ort. Rom. I (1874 p. 409).
Noi rectificam in parte aceasta parere, pe motivele ard-
tate mai sus, di in partea rasgriteana a Regatului Roman
ale azi, a predicat Ap. Andreiu si discipolii sai, dupii mar-
-turiile autorilor citati in alta parte, a traditiunilor bizan-
-tine si a legendelor romanesti. Deci, atat in Scythia (Do-
brogea) cat si in o parte a Moldovei si a Basarabiei, a
predicat Ap. Andreiu, si care trebue sa fie primul patron
si Apostol al Romanilor din Regat.
0 parte din razele luminoase ale crestinismului ne-au
vent din Orient si despre aceasta ne-am ocupati cu alta
43casiune.

www.dacoromanica.ro
 96

Cat priveste insa despre crestinismul colonistilor adusi

in Dacia de Traian, afirmatiunile lui Golubinsky cat si ale
Ep. G. Endceanu, ele au toate temeiurile istorice.
Noi am vilzut, ca politica de stat Romani facea ca.
orice Ord cuceritit sa serveasca ca centru de civilisatie.
Este mai pe sus de mice indoiala', ca limba latina, datinele,
ordinea si sociabilitatea Romani, au hisat urme adanci
intre locuitorii Daciei, si atunci trebue si recunoastem, cd.
principiul fundamental al civ_ilizatiunei noud crestinis-
mula strabdtut, dupd cum am aritat cu altd ocasiune,
Inca de pe timpul colonisarei. (Bis. ort. Rom. IX (85 p. 698
c.fr. Erbiceanu Ist. Mitr. Mold. p. X. Fil. Scriban p. 5).
Lucrul nu trebue si mire pe nimenea, de repedea rdspan-
dire a nouei religiuni, in masele poporului de jos ; ba chiar
se ridicase si in straturile superioare atat de sus, ca ajun-
sese pand in palatul Cesarului; si for Ap. Pavel le trimite
salutarile sale (Filip. IV 22). Despre acest adevdr ne in-
credinteazd tot Ap. Pavel (Rom. I. 8) si deci se poate zice
ca si In Dacia (Acad. Rom. M-ss 2 G. E. p. 183v) cd.
credinta Romanilor s'a rdspandit in toed lumea. Petra
Major (1st. Bis. Rom. Buda 1813 p. 4), scrie ca nici nu
se indoeste despre stramosii Romanilor (colonistii), ca
dupi cum sangele in vine, asa si credinta lui Christos au
adus'o in suflet dela Roma cu dansii In Dacia ; asa, Intre
colnoistii dintre cei mai batrani poate ca au cunoscut
in Roma pe cdpeteniile Ap. Petru si Pavel si predica for
au auzit : Si pentru aceea inceputul primirei si a latirei
credintei crestine intre Romani in zilele lui Traian (105) ;
si aceasta este causa, ea nimenea dintre scriitorii cei vechi
n'au stiut sd scrie nimic, despre inceputul credintei cres-
tine intro Romani.
0 Persecutiune a fost decretatd contra crestinilor chiar
de catre Traian (Plinius X 97-98) ; fica acestui impera-
tor se zice ca.' era crestina (Bis. ort. Rom. IX/85 p. 689).
Daca acum luam in bagare de seamy si acea multime

www.dacoromanica.ro
 97

de Romani, can au fost stramutati peste Dunare, atunci eat

de mare trebue sa fi fost intre dansii si numb,"rul crestinilor?
Si apoi cum sa nu ne invoim cu parerea, ea la chema-
rea guvernului Roman, au venit ca sa colonizeze o taxa se-
catuita de oameni, din causa sangeroaselor rasboae 1 ei au
trebuit sa vind din toate partile imperiului si mai cu seama
acei locuitori, cari nu mai puteau suporta o stare de lu-
cruri, devenita de nesuferit cum erau exactiunile
: publica-
rilor, exercitiul dreptului celui mai tare asupra celui mai
mic si slab, terorismul si oroarea raspandita din palatul ma-
relui patrician pana in coliba ultimului Ebert, de mari-
mea uzurei, de despotismul si conruptiunea tuturor celor
mari si puternici, de cruzimele stapanilor asupra sclavilor,
de traficantii corpurilor si sufletelor omenesti si, in fine, a
tuturor obijduitilor, cari aveau sperantd ca, departe de
centrul administrativ, ei puteau cu mai multa usurinta a
dispune de convinctiunile for religioase ; a'si ascunde ore-
dinta for crestina si a profesa in liniste departe de centru
convingerile for in legea, cea noua crestina. (I. H. Radu-
lescu Historia Romanilor din Dacia ed. II. 1870 p. 28-29 cf.
Bis. ort. Rom. IX/85 p. 699). Const. Erbiceanu op. cit. p. X).
Dar sa ne dam seama mai de aproape de binefacerile,
pe cari crestinismul le oferea crestinilor primari, earl in-
fruntau moartea c'o barbatie demna de sfanta causa, pe
care en atata convingere o marturiseau.
Daca cautdm sd ne dam seama de repezile progrese ael
crestinismului, apoi ele sent cam acestea :
a) Zelul inflexibil si chiar intolerant al crestinilor, zel
imprumutaul din religiunea iudaica, dar degajat de acel
spirit stramt si insociabil al caracterului rasei ebraice.
b) Doctrina unei vieti viitoare, perfectionata si acompa-
niata de toate probele, care-i dadeau greutatea si forta ne-
cesara a acestor importante veritati.
c) Darul minunilor, unul din marile privilegii ale Bise-
ricei primitive.
G. M. Ionescu.Ist. Riser. Boman. din Dacia Traianit, Vol l-iu.

www.dacoromanica.ro
 98

d) Mora la pura sl austera a credinciosilor.

e) Menirea si disciplina perfecta a comunitatei credin-
ciosilor primari call., in mod treptat, formau in sinul im-
periului Roman un stat liber, a carui forta devenea din zi
in zi mai considerabila (Gibbon I 265).
Religiunea crestina, find o religiune a color umili, cu-
rata de amestecul patimilor omeneVi, prinde radacini a-
danci in spiritul omenesc, crest@ in mijlocul tacerei si ob-
scuritatei.
Persecutata, in persecutie isi gaseste nuoi putcri ; mo-
desta samanta evangelica aruncata in pietrosul pamant al
Palestinei, prinde fara greutate radacini adanci in sufletele
omenesti ; in scurt timp ea clevoni un arbor puternic, ale
carui ramuri se ridicara falnic, palm pe ruinile Capitoliului,
uncle straluceste bandiera triumfala a crucii. Influenta sa
nu se marc,rineste nici la duratia', nici la limitele imperiu-
jul Roman (Gibbon I 267).
Crestinismul era religiunea menita a atrage asupra-si
atentiunea lumii Romano ; nici o alto religiune nu cores-
pundea mai bine scopului ei ; ea care se adresa lumii obij-
duite, ca si mandrei aristocratii Romano, poporul roman a
fost eel intaiu chemat la primirea Evangeliei (Martyrolog.
Roman pag. 246).

§ 1) Tacerea scriitorilor posteriori,

despre cre§tinarea Romanilor, documenteaza
vechimea cre§finismului la Romani.

Imperiul Roman, inclinat pe panta decadentei, cade sub

propria sa greutate, ca si omul care nu mai poate sa se
tuna pe propriele sale picioate ; caderea aceasta este gray
bita si de loviturile popoarelor barbare ; aceste popoare se

www.dacoromanica.ro
revarsa peste intreg imperiul, ca o mare furioasa, care de-
bordeazil peste tarmii fixati de natura.
Aceste ginti, asezanduse poste substratul latin, cu timpul
s'au contopit, (land astfel nastere la popoare cu totul noui,
de ex.: Francii, popor de originii germana, asezandu-se
peste Galo-Romanii din Galia, au dat nastere poporului
Irancez de astazi ; din contopirea popoarelor barbare cu ele-
mente latine s'an dat nastere ]a diferite populatiuni de
origina Latina, on germanii.
Stint alto popoare din contra, cari nu s'au amestecat, ci
si-au pastrat individualitatea $i caracterul lor national se-
parat pang in ziva de astazi, cum sunt de ex. : Ungurii $i
Bulgarii. Despre toate aceste popoare, faril deosebiri, atilt
despre cele cari au petit de tot, contopindu-se cu altele,
cum si despre Cole cari existd astazi, istoricii evului mediu
ne arata in scrierile lor, timpul, imprejurdrile, fazele, pe
apostolii, pe predicatorii si crestinatorii lor. (Dr. Al. Grama,
1st. Bis. Rom., p. 10-11 cf. Auner. Ctiteva momenta din
incPputul Bisericei Romane, p. 6). Astfel din istoricii acestia, ne
este cunoscutd istoria crestiniirei Vizigotilor, a _France/or, a
Anglilor, a Bulgarilor, a Ungurilor, etc.
Dar ce este mai mult, e ca merg a$a departe, in cat ei
ne desenlu in scrierile lor, de multe on in detalii amanun-
tite, despre crestinarea unor popoare, care, propriu vorbind,
nici n'au fost popoare in adevaratul Inteles al cuvantului,
-ci numai pdrti ale unor popoare, cum sunt de ox.: Bur-
gunzii, Suevii, 1 rizii, Longobarzii §i alte semint,ii, cari erau
numai ramuri ale unui popor mare, a poporului german.
Ceva mai mult, interesul col mare pe care 1-au ardtat
istoricii, fatd, cu istoria crestindrei popoarelor, a fost atat
de intens, incat nu au uitat nici chiar tarile cele mai
depdrtate, care, fie pentru departarea lor, cat $i din alto
-cause, erau de altfel un ce Area insemnat pentru Europa.
Cat de departe este de ex. : insula cea plind de gheturi a
./s/anda si ce rol puffin, ca sa nu zic cu totul neansemnat,

www.dacoromanica.ro
 1C0

a jucat ea totdauna in Istoria Europei ? Si cu toate acestea,

istoricii Evului Mediu nu au uitat-o in scrierile lor, ci din
contra, ei ne fac cunoscut si istoria crestinarei poporului
din insula aceasta, tot cu acelasi lux de detalii, ca $i is-
toria crestinarei altor popoare $i altor tari, cu mult mai
Insemnate din Europa.
Singur, poporul roman, face exceptie de la aceasta re-
gula ; despre dansul nu se gaseste nicaeri absolut nici a
amintire macar, la istoricii din tot cursul Evului Mediu,
ca ar fi predicat vreun Apostol, vreun predicator, on vreun
autnincitor, ca sa-1 crestineze. Imprejurarea aceasta este
extrem de interesanta pentru Romani, si cu atat mai ba-
tatoare la ochi, cu cat poporul roman, nu a fost o semintie
ca cele amintite mai sus, on popor cu totul mic, ci un
popor mare $i compact, care numara astazi peste 10 mi-
lioane suflete. Pe Tanga acestea, n'a fost un popor, care sa
locuiasca pe un mic $1 neinsemnat petec de pamant, ci a
fost un popor care locuia un teritoriu destul de lutins de.
peste 300.000 klm. patrati, intinderea Italiei sau mai mult
de jumatate din aceea a Franciei. (Xenopol, Ist. p. curs..
secundar, p. 10).
Mai departe, Romanii n'au fost asezati Intr'o taxa de-
partata, ci un popor care locuia, asa zicand, la portile Eu-
ropei orientale. Pe langa aceasta mai adaogam Inca cit
Romanii pe atunci, ca si azi, nu vorbeau o limba necu-
noscuta, ci un popor care vorbea o limba ce era fiica a
celei latine si pe care o intelegeau toti misionarii.
Misionarii cei numerosi, Apostolii cei zelosi, ai crest-
nismului din Evul Mediu, dud ar fi voit a semana undeva.
s'amanta Evangeliei cu mai mult profit, atunci, cu multa
greutate ar fi aflat undeva un teren mai fertil si mai les-
nicios de cultivat, cleat pamantul Daciei antice, cu poporul
eau de vitci latina.
i totusi, in tot decursul Evului Mediu, si mai cu seamy
In prima lui jumatate, sand mai toate popoarele Europena

www.dacoromanica.ro
 101

Isi aveau misionarii lor, nu s'a aflat nici un misionar, nici

un predicator, care s6 meargh,' la Romanii cei atat de apro-
piati de Bizant, ca sa li se predice Evangelia 1

Anomalia aceasta nu se poate explica cleat punandu-le

in alternativele urmatoare : sau ca Remand n'au fost cres-
tinati nici °data, dar not am dovedit contrariul, in urma
celor expuse pang acum, cand vedem ca RomAnii sunt
,crestini ca $i alte popoare europene, on ca ei au adus cu
dansii crestinismul in Dacia, chiar atunci child Divul
Traian i-a asezat pe aceste locuri. i astfel fiind, crestinis-
mul sen:ainat intre ei, inch de la inceput, misionarii n'au
mai simtit nici o trebuinta ea sa le predice crestinismul
ca la alte popoare 1).
Deci, alternativa intaiu fiind imposibilii, urmeaa, de la
sine adevroul alternativei a doua (Dr. Al. V. Grama, Ist.
Bis. Rom., p. 10-14).
Am expus mai sus grabnica rdspandire a crestinismului
in imperiul Roman, si credem de prisos a mai reveni ; vom
adaoga insa, ca crestinismul in Dacia a fost cunoscut scri-
itorilor bisericei crestine, inert foarte de timpuriu, de oarece
vorbesc despre dAn.sul, dupit cum ne vom incredinta de
insusi marturiile lor.

§ 2) Lupfele Iui Marcu Aureliu cu Quazii, Sarmaiii

§i Marcomanii (174 p. Christ).
Imp. Marcu Aureliu, a avut numeroase lupte cu diferite
triburi germanice la Dunare. Toate luptele si biruintele
1) Dintre scriitorii moderni, singur Golubinsky scriitor rus a
atacat vechimea crestininismului la Romani, sustinand ca Romanii
sunt crestinati de Bulgari prin secolul TX p. Chr., sau °data cu dansii,
sau ceva mai in urma lor. (Bis. ort. Rom. I 74 p. 409-415). Oath
Tom trata insa despro contactul Romanilor cu Bulgarii si ctestina-
rea acestor din urma, vom vedea, ca asertiunile lui n'au absolut nici
un temeiu istoric.

www.dacoromanica.ro
 102

Rees-tea, sunt sculptate pc o columnit de piatrii, dupii modelul

Columnci lui Traian, in care se ara.tA, ca intr'o carte vie, ras-
boaiele sangeroase pc care acesta le-a purtat in contra
barbarilor.
Luptele lui Mara' Aurelia eu Quazii, Sarmatii si Mar-
cumanii, sunt puse de unii istorici in Panonia (Ungaria
de azi), (Zonara, lib. II, cap. 2, Cantemir Hronic I,
cart. I, cap. 10, pag. 265). Cantemir credo ee lupta a avut
loe in Dacia (ibid. p. 264). Pe columna lui Mara]. Aureliu
citim ca acest imperator bate pe Quazi, Sarmati s.i Mar-
comani (plansa 44), la care istoricii (Dio Cassius Excerpta
Xiphilini LXXI) alauga si pe Iasigii (Metanasti); at it
Sarmatii, cat si Iasigii locuiau in Dacia, clar nu intratt insa
in cuprinsul Imperiului Roman, do oareee erau considerati
ca foederati" (Xenopol I, 184, nota 29 de sub pag. 190
ibid). Constantin eel mare, cand bate pe Sarmati h ga-
seste tot in Dacia (Xenopol I, pag. 314-315).
Deci lupta a avut loo in Dacia Traiana, iar nu in Pa-
nonia; si aici ne unim eu parerea lui Cantemir (op. cit.
p. 264) si a Epise. Ghen. Enaceanu (Acad. Rom. Mss
No. 2, p. 51).
Aceasta luptiI astfel dupa cum o vedem pe eulumna lui
Marcu Aureliu din Roma (pl. 12 si 44), are be in urma-
toarele imprejurari :
Triburile barbare find superioare numericeste trupelor
Romano ; Marcu Aureliu este asezat cu intreaga armatit
irk locuri stramte si impracticable, pentru a fi expusi la
arsita soarelui si la lipsa totalit a apei; obtine din cer o
ploae abundentii, pl. No. 13), in acelasi timp (zeii) in.drep-
teaza asupra vriismasilor lui (14), peste care (cerul) face
sa cada o furtuna grozav:ii de grinding si fulgere. Ca alu-
ziune la acest eveniment, se vede aici sculptatit imaging
.,lui Jupiter datatorul de ploaie (Pluvio) (15), care pare a
ridica maim sa dreaptit favorabilii, Romanilor si amenin-
,,tand en stdnga pe barbari si familiile lor (17).

www.dacoromanica.ro
 103

Faptele astfel istorisite, sunt confirmate de Tertulian,

Dion Cassiu (Excerpta in Xipilini LXXI) Eusebiu (lib. V,
c. 5), Cantemir (Hron I; lib. I, c. 10) etc. Asupra unui
singur lucru nu se impaca istoricii, cand e cestiunea de
causele, cari an provocat si partea miraculoasa a faptului
ca au sciipat pe Romani de in o peire sigura, cum patise
odinioarn legiuirile lui Varus, si tocmai aceasta particula-
ritate este interpretata unilateral.
Istoricii pagani, cu Dio Cassiu in frunte, atribuia ploaia
nu rugdciunii adi esate de legionalii crestini lui Dumnezeu,
(Eusebiu, lib. "V, cap. 5), ci lui Jupiter (Pluvio).
In timpul rdsboiului, Marcu Aureliu twat langa dansul
pe un poet pagan, Claudianus, probabil ea sit-i canto
ispravile rasboiului; atribue ploaia 1i scdparea Romanilor
unui vriljitor huldeu, pe care o canta in frumoase versuri
latine 1).
Dio Cassiu, cap. VIII, sciie, ea dupa ce Alarm Aureliu
aduce in ascultare triburile germanice, repurtd o mare vic-
torie contra Quazilor, o victorie neasteptata, sau mai
propriu vorbind, daruita de zeii, caci puterea Dumnezeiasca
manful pe Romani, in modul eel mai neasteptat, de peri-
colul luptei. In adevar, Romanii inconjurati de Quazi, in
niste locuri favorabile acestora, barbarii continuara lupta,
sperand ca-i vor face lesne sit capituleze, din causa arsitei
soarelni $i a secetei, ocupancl -Loath locurfle. De jur im-
prejur se latareau ca sit nu poata lua de nicaeri apa, caci
erau superiori in numar ; deci, pe &and Romanii se aflau
intr'o astfel do stramtorare, atat din causa ostenelei, cat

1) Laus tibi nulla Ducurn nam flammons imber in hostem ceciclit. Banc
dorso trepidum fumanto ferebat Ambustus Sonipis : hic tabescente
solutus., Subsedit galea lique factaque fulgore cuspis conduit, et su_
bites fluxere vaf oribus enses : Tune contenta Polo mortalis nescia
teli Pugna nt, Chaldea mago seu, carmina vitu. Armavere Deos, sett
quod reor ommo tonnantis obsequium, .farci mores potuere mereri
spud. (Cantemir, Hron. I, lib. I, e. 10, p. 267).

www.dacoromanica.ro
 104

si din causa arsitei sale, nouri deli se grdmadesc de odath,

ri ploae multd se vars, nu fara ajutorul lui Dumnezeu. Ch'ci
se zice ca Arnuphis un mag egiptean care insotea pe
Marcu, invoch in descantecele lui intre alto genii mai ales
pe Mercur aerianul si ca prin el atrase torentele de ploae.
Astfel vorbeste Dio Cassiu (cap. IX) despre acel eveni-
ment. Eu cred. zice Xiphilin (In Excerptis lib. LXXI a Ist.
Rom.), di el minte cu stiinta, cdti el nu ignora legiunea
numita .,Fulminata", care se numea astfel dupd incidentul
petrecut in acel rezbel, care RI atunci causa mhntuirei Ro-
manilor si a peirci barbarilor, iar nu magul Arnuplis.
Tata' cum stau lucrurile continua mai departe Xiphilin :
Imparatul Marcu Aureliu aveh o legiune din Mitilena ; toti
legionarii erau crestini.
Deci in lupta aceea venind Prefectul Pretoriului la Marcu,
care nu stia ce sit facd, in acea imprejurare si se temea
de soarta intregei armate, se zice ca i-a spas : .,ca nu este
nimic pe care, ash numilii ereVini, sa nu le poath ()Nina,
prin rugaciunile lor, si cit intre ei se Mid din intamplare
o legiune intreaga, de aceasta secta. Deci auzind Marcu
acestea, ii invita sd se roage Dumnezeului lor, iar Dumnezeu
le ascultd indatd rugdciunea lor si lovi pe vrasmas cu ful-
gere iar pe Romani ii mangaia cu un torent de ploae.
Marcu Aureliu tare uimit de aceasta, onora pe Crestini
printr'un edict, si Clete acestei legiuni numele de uhninatrix
(Fulgerdtoare). Se zice ca exista si o epistold a acestui im-
parat in privinta aceasta. Pb'ganii (scriitori) de .si stiu causa
acestei minuni, totusi prefera a thcea. (In Excerpt. LXXI,
p. 137). Eusebiu ca si Cantemir mArturisesc identic acelasi
lucru, despre aceasta minune.
Din cele expuse resulta faptul istoric pozitiv cu minunea
savarsita, prin rugaciunile crestinilor de numita legiune,
iar Prefectul Pretoriului spune imperatorului, ca : intre
ereVini se afla o legiune intreaget cre *tina, din inteimplare. Ex-
presia : din intcimplare, aici probeaza tocmai contrariul fap-

www.dacoromanica.ro
 105

telor ; (lei este stint ca toate legiunile, cari numbirau multi

crestini, erau trimise cu scop, la extremitiltile imperiului si
mai cu seamb, in Dacia si Panonia, ca sd lupte contra
barbarilor si, de este posibil, sa si piard acolo.
Filozoful stoic si impdrat Marcu Aureliu, atribue mi-
nunea lui Jupiter tonans, cand puree pe artist sd sculpteze
Columna din Roma, pentru perpetuarea victoriilor sale con-
tra Quazilor, Sarmatilor, Iasigilor si Marcomanilor; are grija
,sa puna tot pe batrtinul Jupiter, representat pe columnd sub
forma unui batran vechiu de ani, cu barb a si p]etele lungi,
imbrdcat intr'o haina mitoasa, c'o mand binevoitoare in-
-tinsd spre Romani, iar cu cealaltd amenintand pe barbari
,(vezi pl. No. 12).
Vestea minunei savarsitd in Dacia s'a raspandit ca prin
farmec, ea a ajuns pretutindeni. Tustin Martirul profita de
crisoarea imparatului catre Senat, cu privire la minunea
avfirsita in Dacia, si compune a doua apologia, in care
spune, ca armata Romanilor n'a fost scdpatd de Jupiter,
ci de Christ (Ac. Rom. M-ss 2, p. 181 ), care domneste
-intre Sarmati, Daci §i Scylla §i care acum a venit, dupd cum
vom vedea mai departe. Aceasta ne aminteste o practicd
a cdramidarilor Moldoveni, cari ies inaintea grindinei, spre
.a o abate de pe locurile lor, datind care e rdmasa din
aceste vremuri ; sii se mai adaiige la aceasta cd era seco-
lul minunilor.
Faptul minunei este explicat unilateral, on mai bine
vorbind, fiecare dupd credintele lor.
Afiandu-se legionarii in grea cumpand, an recurs la prac-
tice religioase adica : crestinii la rugdeiuni si paganii la
-vrdjitori (Eus. lib. V c. 5. Ac. Rom. Mss 2 G. E., p. 51 v.)
cu cari stiau a meinui ploaia dupd vointa, cum se zice ca
o manuesc si caramidarii nostri din Moldova.
Minunea facAndu-se, Romanii au fost necontenit sub
ploae ; mai ales Dacii, s'au speriat de furtund ca si in
lupta de la Tapm, (Xenopol I 91) si privind la cele pe-

www.dacoromanica.ro
 106

trecute ca la niste semne rele pentru sortii armelor, an

lasat cdmpul de lupta pe mana Romanilor. Dio Cassius
prescrie faptul mestesugului vrOjitorese al magului Arnu-
phis, dupa cum am vrtzut in Suidas, amagitorului Iulian,
iar Mama Aureliu lui Jupiter (vezi Columna lui M. Au-
reliu (pl. 12).
Scriitorii crestini : Tertulian (cap. V). Eusebiu, Ion Xi-
pliilin, istoric din veacul XII, cu contimporanul sin Clau-
diu Apolinarie episcopul Ierapolei din Frigia, prin apologia.
sa catre M. Aureliu, prescriu cu totii minunea numai lui
Dumnczeu celuia Tot Puternic. (Neanders Geschicte der
Christlich religion and Kirche Hamburg 1843, partea II,
p. 197 200, ap. Gen. Eniiceanu Acad. Rom. No, 2, p. 52).
Am expus partea istorica a faptelor savarsite si numai
avem a reveni, do cat asupra unor practice, can so pils-
trenza Vann, astazi la Romani, si cari isi au origina din
aceste timpuri.
In legiunea XII-a, pe lane. crostini, crau si barbati earl,
en mestesugurile lor, stiau so aduca ploaia, dupa cum ei
trebue sa fi stiut in alto mestesuguri vrajitaresti, de a o
Inlatura, adica manuirea ploci cu ale ei fulgere si traznete,
du0 vointu. Romanii din Moldova, ca urmasi ai acelor le-
gionari, mai ales cei cc fac caramidii, cand -wad ca vine o
ploaie, care le-ar putea stria, caMmida Inca cruda, alearga
inaintea ploaei, panii la hotarele mosiei, sau cel putin_
pana la marginea despre ploae a caramizilor intinse la
soare ca sa se usuce, si acolo infig cutitul in pamant, in-
sotind infigerea cutitului si de cuvinte vriijitoresti, iar
grindina apuca in cloud parti, scapandu-si astfel carilmida.
Romanii, urmasi do ai legionarilor din a XII Legiune
fulminatrix, manuesc si astazi ploaia cu cutitul on cu to-
porul infipt dinaintea usei, ea oare-cand Arnuphius, ori Iu-
lian si cu totii de In un capat pang la celalt al Roma-
nismului, pe timp de grindina si ploi insotite de. fulgere

www.dacoromanica.ro
 107

si trdsnete ingrozitoare, prin aprinderea hunandrilor de la.

Pasti (vezi si Gen. Endceanu No. 2, p. 52 v. la Ac. Rom.)-
Ca dovadd cd Romanii de azi sunt urmasii directi ai acelor
legionari cari s'au rugat ca sa le dea Dumnezeu ploae, si
Dumnezeu le-a ascultat rugiiciunea lor, este di urinasii aeelo-
rasi legionari, prin vrdjitorii si farmece, stiau sa allow nom rii
prerestitori de grinclind si furtuni. Obiceiul acesta fiind prea
frequentat printre barbari (Romani), Sinoclul ecumenic din
Troula, deereteaza contra lor canonul 61. Acest canon mai
condamna pe acei cari umbla cn ursul, pe ghicitoarele de
noroc cu : oglinda, cu bobii, cu cartile, etc. (Vezi cement.
can. 61 din Trula, Bis. Ort. Rom. XII/89, pag. 767-771).
Din acestea, dedueem : I) vechimea crestinismului In Ro-
mani, II) persistenta elementului romanesc in Dacia.
Numdrul crestinilor in Dacia era mare si, ea proba Inca
mai convingatoare, este ca istoricii confirmd existenta crc
stinismului, iar mai tarziu a Martirilor.

Vechimea crestinismului in Dacia blip' nfarturiiie istoricilor._

§ 3. Marfurille kit Justin, Martirul i filosoful,

i Terfullan.
Crestinismul a fost plantat de Ap. Andreiu si discipolii
lui in Dacia ; Apostolul Pavel avea cunostinta de predica
erestinisxnului din Dacia, pe care Greed. o numeau tarn Bar-
boiler, GALA se exprima : Nu voesc sa nu stiti voi fratilor Ca
Elenilor si Barbarilor.... le-am fost de folos" (Horn. I, 13-14) ;
iar dupil cucerirea ei de Romani, biserica Daciei a ajuns In
cunostinta apologetilor crestinismului veacurilor primare.
Asa : Justin Martirul si filosoful (167 p. Ch.r.) in dialogul sau
cu Trifon Iudeu.1 zice : ca nu este nici un fel de popor, fie
de al Grecilor on de al Barbarilor, in care sa nu se faca

www.dacoromanica.ro
 108

Tugaciuni grin numele lui Isus celui restignit (Nullum

omnino genus est sive graecorum sive barbarorum in quo
non par nomen crucifixe Jesu preces fiant....) (Dr. Grama
id. peg. 101 15). Tar in alta parte acelasi Martir spune
tot Tudeului Trifon, ca crestinismul a ajuns, pand in timpul
lui, la Barbari si la Scythi (Ac. Rom. No. 2 G. E., p. 182).
Este el ar, ca pa'rintii veacurilor primarp aveau cunostintd
-de locurile pe unde crestinismul fusese predicat de care
Apostolii si discipolii for directi ; dupe decretarea persecu-
tiunelor, de catre imperatori, aceasta sfera a cunostintelor
despre starea bisericii se mhi, numarul si numele tuturor
4icelor ce luau cununa martiricd erau facute cunoscut in-
-tregei biserici, spre a lua cunostinta de dansii si a-i cherna
1n rugaciunile for care Dumnezeu (vezi epist. Marelui Va-
silie No. 337 et squ).
Al doilea pdrinte bisericesc, care ridica vocea in contra
persecutiunilor Cesarilor Romei, decretate contra crestinilor,
este Tertulian (160-240) scriitor de merit si apologet dis-
tins ; el este primul care precizeaza ea si in Dacia numele
lui Christos este prea, merit. In care altul au crezut po-
poarele intreabd Tertulian clacd nu in Christos, care a
-venit ? cine altul a putut sit cucereasca pe nomazii G-etuli
$i Mauri, marginile externe ale Spaniei, diversele ginti ale
Galilor, ascunzatorile Britanilor neaccesibile Romanilor,
dar ocupate de ciltre Christos ; de asemenea pe Sarmati fi
pe Dac2.... fi Seythi, etc. in toate aceste locuri, numele lui
-Christos care acum a venit, domneste1).
Dupa cum vedem, vestea crestinismului din Dacia a
ajuns pane in Africa. Sunt unii scriitori, nu numai dintre
1) In quoin univorsae gentes crediderunt, nisi in Christum qui jam
venit? Cui enim et aliae gentes crediderunt, nisi in Christum : Parthi,
Midi, El amitae, et qui habitant Mesopotamiam, Armeniam Phrigiam, Cap-
-padociam et incolentes Pontum et Asiam et Pamphiliam immorantes
Aegyptum et regionem Africae, quae est trans Cyrenem, inhabitantes
.ot incolao tune Ierusalem. Indaei et ceterae gentes, ut jam Getulorum

www.dacoromanica.ro
 109

straini ci chiar dintre Romani, can cred ca afirmatiunile-

lui Tertulian nu trebuesc a fi considerate ca veritati isto-
rice, ci ca figuri retorice ; primul dintre straini care pun&
la indoiala buna credinta a lui Tertulian este, dupa cap
cunoastem noi, Enghel (De rebus Traiani ad Dan.ubium
Coment, p, 278). Acestui scriitor nu-i convine ea Biserica
Roraima sw aiba o originA atat de nobila si sa fie de o-
vechime atat de mare ; dar indoiala lui nu are nici un te-
meiu istoric, de oarece nu se intemeaza decat pe o simpla.
negatiune (Petru Maior, op. cit., p. 4).
Tertulian aminteste, in citatul sau, de popoare despre care-
stim cu siguranta ca ele au primit crestinismul 'Inca din secolul
I al erei noastre ; pentru acestea trebue sa-1 con sideram cis.
vorbeste tot ca orator ? nu, dici faptele ne dovedesc con-
trariul. Este oare admisibil a da, pentru unele popoare, afir-
matiuni cu caracter istoric, iar pentru Sarmati, Daci §iScythi,la.
care nu s'ar fi predicat crestinismul, a volt el sa dea afir-
matiunilor sale numai o splendoare $i un farmec mai
mare oratorio ? Dar noi am dovedit, cred, ca crest-
nismul a fost predicat In aceste sari, Inca din a doua ju-
matate a veacului intaiu. Cu ocasiunea colonizarei Daciei,
crestinismul a fost adus aici de catre colonistii romani,
care la inceput formau contingentul eel mare al cresti-
nilor ; si se intelege, ca el in majoritatea lui, a fost adus
aici nu de la rasarit, dupiti cum cred unii istorici cu Go-
lubinsky in frunte, ci de la Apus (bis. ort. Rom. IX 85,
p, 699), fiindca in decursul secol. II §i al III Biserica ra-
sariteana a Bizantului, nici nu exista In sensul strict al
euvantului, si prin urmare ea nu se putea ocupa cu pre-
dica crestinismului printre Romani (Bis. ort. Rom. DC/b5,
varietates et Maurorum multi fines et Hispaniorum omnes termini, et
Galliarum diversae nationes et Britanorum. inaccesa Romanis loca,
Christo vero Deo subdita et sarmatorum, et Dacorum et German.orum.
et Scytharum etc. (Tertulian. Advers, Iudaeos Migne Patrol II 656 cf.
P. Maior Ist. Bis. Rom. p. 6 C. Erbiceanu, p. XI).

www.dacoromanica.ro
 110

p. 700). Deci nu trebue sit ne pard. curios, ca pe timpul

lui Tertulian a fost rd'speindit crestinismul la atatea po-
poare, caci not stim, din istoria Bisericei Cre.stine, ca la
ineeputul veacului al III-lea toate provinciile imperiului ro-
man .erau in parte erestinate, jar prin Darii, Scythii Si Sarmatii
amintiti de Tertulian, nu trebue sa intelegem pe cei nesu-
pusi Romani lor dupi cum am spus si in altd parte sau
can nu erau amici, on cel putin tributari lor, ci acei cari
faeeau parte din imperiul Roman ; &Ad Sarmatii din Marea
Sarmatie (Rusia Europeana de astazi), s'au crestinat mult
mai tarziu, adiea prin secolul X si XI (p. Chr.). Insusi
Paul Orosiu ne spune ca Quazii si Sarmatii veniti in Pa-
nomia, s'au botezat in veacul al III (P. Oros. libr. XII c.
XXII Fleury II § 58 p. 536 cf. Acad. Rom. M-ss. 2, G.
En. p. 183). Faptul cit crestinismul se intinsese dincolo de
hotarele Imperiului Roman, 11 marturiseste si Irineu (De
Haeres lib. I c. III). Adevarul istoric al cuvintelor lui
Tertulian, se vede si din coprinderea for : el scrie in potriva
Iudeilor st pentru aceasta, cum se poate presupune di el a
putut sa scrie un neadevdr, cand aceeasi Iudei, aveau tot
interesul de a dovedi contrariul. Si apoi caracterul acestui
actor ne dovedeste aceasta. (Petru Major Ist. bis. p. 7).
De alt-fel Eusebiu '), spune acelasi lucre, cand vorbeste
despre Apostoli, ca unii au ajuns p Ana la Schythi".
Sf. loan Chrisostom in cuvint. II la ep. lui Pavel zice :
.,ca in limp de aproape 30 de ant an cazut sub jugul lui
Christos Romanii, Seythii, Sarmatii 2) §i altii" (cf. Gen. Ena-
ceanu Acad. Rom. M-ss 2 p. 138v).
Faptul raspandirei crestinismului in Dacia, Sarmathia §i
Scythia este confirmat si. de Origen, care trdeste cam 20
1) Altos Persarum regaum alios Scytharum quosdam etiam ad
ipsos terrao venisse fines Argument Ev. lib. III c. VII.
2) Vix triginta annorum spatio et Romanos.... et Seythas Satire-
_mates et mute prorsus humanum genus sub jugum mittit voritates
Chrisost. Homil IV de laudibus Pauli apud Major p. 7)

www.dacoromanica.ro
 111

ani dupa Tertulian ; acest mare scriitor afirma ca in tim-

pul lui se predica deja erestinismul in aceste OH (Quid
autem dicamus de Bretannis, aut Germans,... vel aped
Barbaros, Dacos, Sarmatas et Scythas quorum plurimi nondum
audierunt Evangelii verbum, awlituri, sunt autem in ipsa
-saeculi consainnzatione (Migne Patiol lat. XIII Origen in
Mathaeum coment col. 1655). Teodoret scrie ca tuturor po-
poarelor, nu numai Elinilor si Romanilor dar si tuturor
Barbarilor, le-au procurat motivul mantuirei, intrebuintand
-pe Sf. Apostoli spre aceasta bine-facere (Intrerpret. Psal. 116.
.Bis. ort. Rom. XII/88 pag. 644).
Resulta din cele expuse 'And acum, ca dacA Dacia nu era
crestinsa in totalitatea ei, apoi exista intr'insa numeroase
comunitati crestine, si dovadit despre aceasta sunt martirii ei.
Daca comunitati crestine existau in Dacia, apoi acele
comunitati trebue sa fi avut o ierarchie, mai mult sau mai
putin organisata. Mgrturiile cele marginite, nu numai di-
recte, dar si indirecte, nu ne permit de a spume ceva, des-
pre o organisatie veche biserieeascii, a crestinilor din Da-
cia. Dar dac'a' crestinismul este marturisit de istorici si de
alte imprejur6ri istorice, apoi nu mai ramane nisi o in-
-doiala, ca si aici au fost comunitati crestine si biserici, cu
o ierarche organisata Intr'un mod sau altul.
Preotii Romani au existat aici de mult, dupa cum mar-
turiseste S. Theofan, Patriarchul de Constantinopoli. Pe
vremea aceasta, multe neamuri au venit la botez pentru
minunile ce se faceau de ni$te preoti, eari incti, de pe tim-
pul lui Galien (251) fusesera robiti de Gothi, de Celti si
de Gali. Euperii, cari atunci navaleau, iar acum sub bi-
ruitorul Constantin nenumarati dintre dansii scapand la
Christos, s'au luminat. (S. Theophanes in Chronogr. ad.
an. Constantin M. 20 1) cf. Sincai I sub anno 325 ; id.

1) Etc V.VCC TC6).1V t ZEpVii1P. 7CaeChZELliaV7,1 Ec.7.4110V Tid.V/V. (lib. III c. 18

aped Erbiceanu op. cit. p. VIII).

www.dacoromanica.ro
 112

Petrescu D., Martini Crucii p. 31). Bis. ort. Rom. IX/85,

pag. 700).
Iota dar ca in Dacia exista o ierarhie, iar preqii. Ro
mani erau si fa'catori de minuni.

§ 4) Cause le persecutiunilor crestinilor.

Nu cunoastem in istoria lumii vechi un popor mai to
lerant in materie de religiune ca poporul Roman ; mai
mull Inca, dupd anul 222, cand s'a dat dreptul de ceteitean
Roman, tuturor natiunilor din Irnperiu, atunci s'au inceteitenit
si toate cultele orientate. ComunitAile crWine, la inceput,
trgiau linistite in sanul celor politeiste. Dar in scurt timp
o mare schimbare se incleplini, chiar in launtrul ei. Pe
masura ce crestea numarul comunitatilor si al cred.incio-
silor, In aceeasi masura, trebuia sa se schimbe si organi
satia in multe privinte, chiar cu caracter intern. Consti
tutiunea comunitatei deveni mai mult credincioasa. Su-
praveghetorii cei mai batrani devenira incetul, cu incetul,
Episcopul in sensul special. Episcopul din Antiochia, din
Alexandria, Roma etc. aveau cu totul alta importanta de
cum aveau cei mai batrani dintr'o comunitate mica din
Siria sou Capadocia ; aceasta era in firea lucrurilor, intr'un
limp cand crestinismul era, din ce in ce mai mult impins
in lupta cu paganismul. Romanii persecutau pe crestini,.
din causa doctrinei tor, contrare organisatiunei de slat Ro-
mane ; crestinii ajunsera un pericol pentru imperiu, de
oarece ei formau un stat in stat si, cu atat mai mult, cu
cat numarul for crestea neincetat ; ei dispretuiau politeismul
Roman, fiind condusi de superiorii tor, de Care Episcopi
dupa legi facute de ei si superiorii tor. Sinoadele locale si
ecumenice, se opunea cu inversunare si adese on pe fata.
contra zeilor, neaocoteau institutiunile statului, dispunand.
de cele mai intinse mijloace pentru combaterea ion Tre

www.dacoromanica.ro
 113

bue sd mai ada,'ogrim ca nepotrivirea dintre cretinism si

politeismul roman, cum si al tuturor cultelor streine, era
prea isbitoare. Crestinii se gdseau de la inceput intr'un
contrast acut cu toate religiile politeiste, deci trebuiau sa
respingd, cel putin practicile for religioase, sa tagdduiasca
orice alts forma de religie, si le atacau direct, le condam-
nau, le declarau de nemernice, fdra a lua in bdgare de
seamy ca, fie-care forma de religie avea adevdrul sa'u spe-
cial, pentru poporul care o marturisea ; crestinii le condam-
nau ca pe niste opere ale diavolului. Aceasta dusmanie pe
Ltd, se manifests printr'un .sir de fapte batiitoare la ochi.
La masa ospitalierd a prietenului sau a rudei pdgline,
crestinul iii bates joc de aceste laude date zeilor; daca se
aducea jertfd geniului celui bun (Dis manibus), ei refuzau
cu groazd de a atinge carnea jertfitd idolilor.
Credinta poruncea sa evite petrecerile, procesiunele festive,
teatrele, jocurile, prin care respingea formele religioase ale
politeismului, si cu cat se inmulteau mai mult crestinii,
cu atata devenea mai isbitor acest contrast ; crestinismul
se ardta pretutindenea ; legea cerea si obiceiul poruncea, sa
onoreze ca Dumnezeu statua imperatorului i vulturul sa-
cra; pe crestin Insd Ii oprea o lege mai Malta' a acelei re-
ligii, care poruncea sa se supuna mai mult lui Dumnezeu
de cat oamenilor. Mai mult Mat, crestinii nu s'au multumit
numai a declara lumea zeilor de plasmuiri ale fantasiei,
de lucruri false, facutd din piatrd si amnia. Pentru cres-
tini aceasta era opera puterilor diabolice, de care ei tre-
buiau sa se asigure prin semnul crucii, pe care a fost rds-
tignit Mantuitorul lumii. (Oscar Jager, Ist. Bona. pag.
521-522).
Pentru aceste motive, edicte aspre s'au dat contra lor,
din causa resistentei. Li se confiscard cartile sfinte, spre a
fi arse in public; li se confiscard averile bisericei; crestinii
cu vazd, erau dati afard din slujbele curtii, din armata, din
G. M. fonesort.Ist. Bis. Bowline din Dada Traiana, Vol. I-iu,
8

www.dacoromanica.ro
 114

administratie, iar masa cea mare a crestinilor, era pusa

afara din lege.
Persecutiunile contra crestinilor, departe de a-i descu-
raja, contribuia sa inchege si sa cristalizeze mai mult
unitatpa lor. Ei nu fugeau de moartea de martir, ci o pri-
meau cu bucurie. Astfel se dadura tinerei biserici, Inca
de timpuriu, exemple maretc si frumoase amintiri, si inainte
de a fi avut cunostinta despre acest lucru, puterea statului
Roman in fnulte privinte era paralizata si desbinatti in ul-
timele decenii inaintea lui Diocletian. In fata puterilor lu-
mesti se afla o comunitate, cristalizata, admirabil organizata,
mai mult prin spiritul unitatei, credintei si caritatei evan-
gelice, &cat prin legi speciale ; inarmata cu forta, cu spirit,
cu bani si cu influenta, statul pagan se gasia fata in fat
cu indrasneata biserica cresting (Ibid. pag. 524-25).

www.dacoromanica.ro
 CAP. VII.

Martirii Daciei Traiane.

Consideratiuni generale.

Comunithtile crestine din Dacia, avandu-si erarhia lor,

mai molt on mai putin organisa-M, erau persecutate ca si
in restul imperiului. Crestinii din Dacia, ca si cei din
Roma, vor fi cautat si ei sa-si profeseze convingerile lop
religioase, cat se poate mai in ascuns, ca sa scape de
oehitzl vigilent al administratinnei Humane, care decretase
totala nimicire a acestei : doctrine immodice, dup'd cum o
nurneste Pliniu eel Taniir (X. 97).
Totusi, monumentele aghiografice ne-au conservat nu-
mele unor martini si cari au confirmat, cu sangele lor, cre-
dinta lui Christos (Bis. ort. Rom. IX/85 p. 700). Cu toate
acestea se Osesc istorici, cari neag'a" existenta unui singur
slant exit dintre Romani. Din toate popoarele crestine, numai
§i numai Romani din momentul de cand spar pe scena Istoriei,
ca o nationalitate separatei qi panel in ziva de astdzi n'au dat,
ncqtere nici unui slant. Faptul este ciudat si totusi not pro-
vocgm pe oricine de a ne da o singurii desminlire", zice d.
Ilasdeu in a sa conferint'd iniitulatii Papa dela Naa", tinutd
la Ateneu in ziva de 7 Decembrie 1901, Bucuresti (pag. 17).
Romanii, dupa cum este in deobste cunoscut, au persis-
tat a locui in Dacia si dupa retragerea legiunilor de ca.-

www.dacoromanica.ro
 116

tre Aurelian (Gibbon I, 784, D. Onciul. (Originile Principa-

telor Romane Bucuresti 1899, p. 5-7), si deci, respingerrt
ca nefondata opiniunea d-lui Hasdeu, cand leaga neexis-
tenta Sfinfilor romanesti, numai de momentul aparifiunei Ro-
manilor pe scena istoriei ca o nafionalitate separatd.
Daca din punctul de vedere politic, Romanii au fost lii-
sati in afara de istorie, dupa retragerea legiunilor, si au
trait printre barbari i prin ascunzatoarele muntilor, ei au,
fost insa cu desavarsire uniti prim credinta for in Christos
credinfd devenita ortodoxd dupci separafiunea bisericilor pe
care o pdstreazd si kind astci-zi, ca pe ?tit deposit sacru moste-
nit dela strantosii lor, §i ca probd despre aceasta este unitatea
limbei Ronuine, Numai prin religiunea crestind Romanii
pdstrat nafionalitatea si liinba cu fisionomia ci fondul for Latin.
Cand barbarii s'au risipit si Romanii au aparut din as-
cunzatoarele Carpatilor, ei au aparut deja ca crestini vechi,
cu multe veacuri mai vechi cleat Bulgarii, Rusii si Sarbii,
iar nu cum credo d. Hasdeu ca, cu Sarbii i cu Bulgarii
not suntem dela inceput coreligionari prin ortodoxie" (Papa.
dela Neva p. 16-17). Suntem In adeva'r coreligionari as-
ta-zi, nu insa dela inceput cu Sarbii i cu Bulgarii, ci
numai de cand aceste popoare s'au crestmat adica dup.,
anul 787 (dupa cum vom vedea in alta parte).
Romanii, inainte de a se boteza Bulgarii Si Sarbii in
timp de aproape opt veacuri inainte de ei, iii dadusera
tributul for de sfinfi si de martini, atat sub Cesarii Romei,
cat si sub cruzii conducatori on judecatori ai Visigotilor.
Numele for ca : Saba Stratilat, Sf. Nechita, Principesa
Gautia si altii (vezi cele trei persecutiuni sub Visigoti si
Ostrogoti) sunt cunoseuti de intreaga biserica universala.
Romanii pot sa se mandreasca, cu dan ii, cad. strainii (Bo-
ne spun ca sunt Romani, fapt de altfel con-
firmat si de legendele si rugaciunile populare romanesti..
Nu se poate o insulta mai mare aruncata unui intreg
popor de cat, cand se declara urbi et orbi, c i popoarele din

www.dacoromanica.ro
 117

familia celor din jurul nostru au sfinti, iar Romanii sunt o

exceptie pentru dansele, ca si cand numai Grecii, Bulgarii,
Sarbii, Rusii etc., ar fi favorisati de Providentii, ca sd le dea
sfinti din neamul lor. Nu: did. Dumnezeu, nici un neam
din rodul omenesc pe pamant, nu-1 lasd nepdrtinas de darul
sfintiei sale, ci peste tot a intins mila sa, si a deschis tu-
turor usd de spasenie", ne spune mitropolitul Dosotei (prolog.
0 Iunie).
Aeeastd lipsd de sfinti este exploatatd si popularisatii de
rdu voitorii neamului nostru, cum si de istoricii inconstienti
romanesti, cu atata cinism, incat li se pare ca aduc jertid lui
Dumnezeu. Asa intr'o brosurd intitulatd O istorie populard
a Romanilor" vol. I, No. 1, apdrutd in Biblioteea populard
Minerva din Bucuresti, la pagina 27 gasim urmdtoarea in-
trebare cu rdspunsul ei : Ce religiune aveau Ronitinii?
Dupd ce arata ca Romanii, au fost erestini in parte, chiar
de la colonisare, adaugii mai departe :
,,De aceia, dupd cum in toate ealendarele crestine nu e
nici un dant care s6 fi fost roman, ci tot/ sunt strdini de
neanzul nostru (? 0 en toate acestea, zice anonimul istoric
de la Minerva D-1 Hasdeu a gasit un slant Roman, si acela
stiti eine este ? se intreabd anonimul nostru. Acela e santul
Altcapti ! Ca si cand D-1 Hasdeu, care a facut in tinerete
istorie, iar cdtre batranete linguisticd, in tinerete spirit, iar
acum la batranete spiritism, ar fi descoperit piatra filoso-
fald 1 Trebue sd spunem ad, ca acest slant AVeaptcl, este un
clicton, o locutiune care se Ali de veacuri in graiul poporului,
cu care stie el atat de bine a caracterisa pe omul ran de
platy si deci nu este un scant. Locutiunea on dictonul
acesta, este echivalent cu un altul cu acelas inteles : iti
va plati la Pagele Cailor" (vezi Fl. Marian, Pastele la Ro-
mani).
Ma mir cum de i-a scdpat din vedere anonimului istoric,
de la Minerva, ea Romanii &Ed n'au sfinti, apoi ca ei ser-

www.dacoromanica.ro
 118

beaza Paste le odata cu caii, adica niciodata. L-am fi trecut

sub Were pe acest inconstient istoric, daca lucrarea n'ar
fi avut menirea sa popularizeze o asemenea idee si s'o ga-
sim in mainele copiilor de scoala. Dar acum sa trecem de
la un necunoscut la un cunoscut, care nu mai vorbeste
copiilor, nici Romanilor, ci streinilor.
Un actual profesor universitar, al carui nume 11 tree sub
tacere, pe cand isi dadea doctoratul In litere la Sorbona,
in teza sa de doctorat, scrisa in limba franceza, venind
vorba de sfintii romanesti spunea : Il n'y a pas un saint
sorti du pays ; plus Lard. quand des ecrivains patriots vante-
rout les hauts paid& des leurs ancetres ils n'oublieront pas la
saint fois des ayeus, mais ce sera une formule. Cu alte cuvinte :
nu exists nici un sfant ie0t dintre Romani. Mai tarziu, cand
istoricii patrioti vor Pauda inaltele calitati ale stramosilor
lor, nu vor uita, sa spun si despre adanca for religiositate,
mais se sera une formule ! dar aceasta va fi un moft sau pe
romaneste o minciunci. Nu este greu de ghicit ce trebue sa
gandeasca streinii, despre un popor fdra sfinti si fara ore-
dinta in Dumnezeu, and citesc asemenea insanitati, scrise
de un roman si Inca cu pretentiuni.
Este in deobste cunoscut, oil un istoric face istoria dupa
documentele aflate 'Ana la dansul ; dar nimarui nu-i este
permis sa angajeze veacurile si s i scompteze viitorul.
Sunt legi in Istorie ca si in Fisica, care, in anumite cause,
raspund la cunoscute efecte, de exemplu : Pentru un popor,
care-si despretueste biserica si religiunea stramosilor
idea a fi profet si a to uita peste veacuri, poti sa"-i spui ca
acel popor este pe panta peirei ; caci nereligiositatea are
ea consecinta opusa, materialismul ; si materialistul, mate-
rialisand interesele cele mai sacre ale neamului, la cea
dintaiu ocasiune, le va vinde streinului pe un blid de link.
V oiti o proba ? cetiti despre tradarile, furturile milioanelor
de ruble din fondurile ambulantei rusesti si din alte pa'rti,
in actualul rasboiu dintre Rusia si Japonia.

www.dacoromanica.ro
 119

Vom arata la timp, ca noi Romanii am avut o credinta,

combdtutd, de vrajmasi cu putere, dar sustinutd de noi cu
constiintit (Iorga, Doua confer. 46).
Am persistat in credinta strdmosilor nostri care-i cea
ortodoxii, cu toate incercarile papalitAei de a ne cato-
liciza. Alte popoare, din ordinul unui print si-au schimbat
religiunea lor ; noi Insd am avut domnitori $i princese Ca-
tolice, dar Romanii au persistat in ortodoxia lor ; persistenta
Romanilor in ortodoxie, documenteaza constiinta ortodoxiei
lor: dovadd, sunt descalicatorii Munteniei si Moldovei, cari ca
si Puritanii englezi, an renuntat mai usor la piimantul lor,
decat la credinta lor. (Ion S. Flor. Omagiu lui Titu Maio-
rescu p. 595 596).
Nu este oare o gravy insultd sa spui urbi et orbi ca un
intreg popor este lipsit de credinta in Dumnezeu si ca n'are
nici un slant qit din &bll sau? Cd numai popoarele din
familia, on cele din jurul nostru, au sfinti, pe cand Romanii,
si numai Romanii din toate popoarele, fac exceptie de la
aceasta regula ?
Un om este declarat sfant in doua moduri :
a) Ori ca Dumnezeu isi arata gratia sa asupra unui om plin
de fapte bune si prin minuni savarsite dupa moartea sa asu-
pra credinciosilor, cum a fost bundoard minunile savarsite
la mormantul Sf. Nichita Romanul in Mopsuestia (Ciliciei).
(Vezi biografia acestui martir in cele urmatoare).
b) Sau cd, poporul intreg impreund cu clerul sau, declara
dupd, moarte, pe un om sfant, fdrd ca corpul lui sa sdvar-
*eased minuni vddite.
Biserica noastra a avut in diferite timpuri bd'rbati mari,
ilustri prin moralitate, patriotism si stiinta, precum de
,,exempla : Mitropolitul Dosofteiu, Mitropolitul Jacob Sta-
mati, care s'a ridicat prin inviltaturd si prin virtute din
stana ciolgineascd, "ind la culmea, ierarhiei spirituale.
Acesta a fost un adevdrat scut al poporului, contra des-
fraului oligarchic si despotic, dar niciodatd, n'a trecut prin

www.dacoromanica.ro
 120

mintea stramosilor nostri tentatiunea de a sfinti aceste

somitgti eclesiastice. (Hasdeu, Ist. Toler. relig. id. ibid.).
Nu ne-au lipsit deasemenea pustnici, eremiti, asceti, cari
au dus o viata inalta contemplative si nu mai putin dura
ca si sfintii veacurilor primare, esiti din fundul Tebaidei.
Astfel au fost : acel Daniil Sihastru, care train inteo pe-
sterg, de la Voronetz, si pe care Stefan eel mare 11 con-
sulfa in afacerile cele mai grele ale statului, si primind,
thept raspuns, consiliile cele mai patriotice : .,Nu to in-
china Turcului, ci to du, de to lupta. (Hasdeu, Papa de
la Neva. p. 18) cfr. Ist. Toler. relig. id. ibid.).
Mitropolitul Moldovei Dosofteiu, ne spune ca si intro
Romani se gasese oameni sfinti, drepti si cuviosi. Am
vazut vista si traiul lor, dar nu s'a cautat fare decat Da-
niel de Voronetz si Rafail de Agapia, si am sarutat sfintele
lor moaVe, iar mai departe, dupe ce spune ca, a vazut pe
Than de la Rasca, archiepiscopul cel sfant si minunat, cum
si pe altii, adauga: Ca Dumnezeu Sfintia sa (pe) nici un neam
de rodul omenesc pe pamant, nu-1 lasg nepartnic de da-
rul sfintiei sale, ei peste tot au tins mila Sa si au deschis
tuturor use de spasenie. (G. M. Ioneseu, Influenta Cult.
G-recesti, p. 84).
Afara de aceste icoane sfinte ale neamului romanesc,
mai putem cite pe Stefan eel mare, cdruia cronicarul Ure-
che ii zicea : Sfantul Stefan Vodg, nu pentru suflet ce
este in mana lui Dumnezeu, di el Inca a fost om cu pacate,
ci pentru lucrurile sale, cele vitejesti..." (ap. Hasdeu op.
cit. p. 18). Baca mai adaogam, ca Brancoveanul Constan-
tin, Domnul Tarei Romanesti, a murit in Constantinopole
pentru pdcatele sale politice, nu este mai putin uti dant
pentru Romani, ca si pentru biserica lor, de oarece cu toata
vinovatia lui politica', i s'ar fi crutat viata de &Are Turd.,
dace el ar fi trecut la religiunea Mahomedana ; el insa a
preferit sa-si piece capul sub sabia calarilui, decht se re-
nunte la religiunea stramosilor lui

www.dacoromanica.ro
 121

Sa. stilt c'a murit cretin

Brancoveanu Constantin
(Legenda populara)
Dar daca Brancoveanu a murit pentru pacatele sale po-
litica, devenite pentru Romani acte maxi patriotice $i ore-
.stinesti, apoi fiii sdi n'au murit decat pentru legea cre$tina,
c'drora cu bucurie li s'ar fi crutat viata, daca s'ar fi fdcut
turci". Ei sunt adevdratii martini moderni, ai neamului
romanesc, si cu atat mai marl, cu cat ei erau feciori de
Donal, foarte bogati, si cu toate acestea pentru pristrarea
credintei crestine, au renuntat la viata, cum $i la toate
avantagiile si pldcerile ce le oferea ea. (G-. M. Ionescu
op. cit.).
CB vom zice de angelica figura a nemuritorului Mitro-
polit al Moldovei, Veniamin. Costachi ?
Cu toate acestea nimdrui din stramosii nostri nu i-a tre-
cut grin minte tentatiunea, sari treaca in numele sfintilor.
aceasta nu provine din causa scepticismului on a ireligiositeitii
omanesti, ci din causa scitirceniei Ronuinului in materie de Rain",
dupei cum foarte just o caracterizet odinioard d-1 Ilasdeu.
Recunoastem ca azi, Romanul, in elementele sale supe-
rioare este putin cam sceptic, dar scepticismul la Romanii
de azi este un fenomen general $i comun tuturor popoa-
relor moderne si tuturor claselor. Explicarea lui, ca si a
lipsei de sfinti roneini, le gasim in ideile trecutului nostru
istoric $i in condijiunile desvoltdrii presentului, ford sa ne
indreptateasca a ne crede exceptie printre popoarele din
familia si din vecinqatea noastra. (Ion S. Flor. Omagiu
Jui T. Mainrescu p. 595-90).
Daca poporul si clerul roman, ar vol sa treaca astazi
atatea figuri ma'rete din istoria noastra nationala si bise-
riceasca in numdrul sfintilor, ar putea-o s'o facd, fara sa-i
contesteze nimeni acest crept. CAci dupd, cum am spas $i
mai sus, oare nu si poporul isi face pe sfintii sai si atunci

www.dacoromanica.ro
 122.

vox populi vox Dei ? Asa au ficut Bulgarii, asa au facut si

Sarbii, ca si Grecii si Rusii, si ei isi fac sfinti pana azi.
Dar sa nu vorbim decat de Bulgari $i de Sarbi.
Romanii n'au facut sfinti calendaristi, dar totusi ei nu-
mese anti, cum am vtizut, pe. Stefan eel Mare (Hasdeu op.
cit. 18) si tot asa 'i crede poporul si pe cei citati mai sus.
Pe cand Romanii au o conceptie foarte inalta despre cu-
va,ntul Sfintenie, Bulgarii si Sarbii din contra an speriat "Anil
si pe Muscali, cu multimea sfiatilor bisericesti, sadea bul-
garesti si sadea sarbesti.
Profesorul Golubinscky dela Moscova num'ar4' 52 sfinti,
exclusiv bulgaresti, dintre cari unii proaspeti de tot, chiar
dela inceputul secolului trecut, de ex. Sf. Ignatie dela Eski-
Zagra, mort la 1814, si un alt sfant, Onufrie din Gabrova
dela 1818. (Hasdeu op. cit. 19) cfr. Ist. Toler. Relig.,
p. 20-22 idem.
Sarbii, nu s'au %sat mai pe jos ea Bulgarii ; ei au mers
pana a clasifica pe sfiintii for cei proprii anume : 10 prin-
cipi, 8 vladici si nu mai stiu altii de cite eategorii.
Prin urmare, este nedrept, insultittor chiar, a arunca
blam Romanilor, pentru inalta conceptie pe care o an Ro-
manii, despre cuvantul s fintenie, fatA de bigotismul Bulga-
rilor, S'arbilor, Rusilor si Grecilor.
Greed la randul for fac tot asemenea, ca Bulgarii si Sarbii
(vezi (Niov MaprupoXcircov), Mrd a mai aminti de Rusi si de
sectele Moscovite, intre care vom mentiona pe acea numita
Raskol-literalminte schisma. (Hasdeu op. cit. p. 20).
Ca sa incheem revista noastra, vom mai vorbi Inca de-
un sfant de origin, roman ; voesc sa zic do Sfcintul Muce.-
nic loan Romani, martirisat de Turci in Constantinopole,
fiindca n'a voit sa se faca tura in anul 1662, Maiu 12, fiind
Domnitor in Tara Romaneasca Mihnea,-Vothi, supranumit
si Gioan-Bey. Biografia acestui sfant mucenic rom'anes
este scrisri de Than Karyofil, fost Mare Logofat al Marei
Biserici Patriarchale din Constantinopole, si talmAcitil din

www.dacoromanica.ro
 123

Martilogiul... grecese (tiparit in Bucuresti in anul 1801,

p. 20-21 v).
La Academie (sect. M-ss) se Old biografia acestui dant
in traducere romaneascd, in M-ss. cu No. 44. Cati Romani
nu vor fi pritimit dela Turci, pentru Hristos ; dar neavand
cine sd le descrie biografiile lor, an timas necunoscuti
pentru noi.

§ 3) Martirii Daciei Traiane.

MERCURIU.

Traditiunile bizantine ne fac cunoscut, cd Mercuriu este

fiul unui scyt romanizat din Dacia, numit Gordian, dupa,
cum el singur mdrturiseste. (Vezi vietile sfintilor 24 No-
embrie p. 352). Ndscut si crescut in religiunea crestink
se zice cii si mogul sau era crestin ; din cea mai frageclii,
tinerete, imbrdtisd cariera armelor, intrand in legiunea Mar-
tensis, (Mccmat5ov) care acum era in Armenia Mare, sub
comanda ducelui Saturnin (D. Petrescu, Mart. Crucii p. 55).
D. Auner (op. cit. p. 15 16) trigildueste ca Sf. Martir
Mercuriu ar fi fost in Dacia ; nu aduce insd nici o mar-
turie pentru sustinerea pdrerei sale. Biografia acestui martir
in numeroasele sale variante, ni-1 aratd ca pe un distins
militar, luptand in contra barbarilor (Aptatiucto-c 81 Tcc,r1
xata TEW BoccPcpoov... Acta ss. 26 Noembrie).
E necesar sd ardtdm, can erau barbarii, cu care se ostea
Martirul nostru, did acum ajunsese prin vitejia lui, pand
la rangul de comandant (sub impdratul Deciu 249 251).
E cunoscut ca, Dacia intreagd fusese prddata de GO., cari
acum ndvaliserd in rdsdritul Europei ; prddilciunea Daciei de
cdtre Goti are loc sub imperiul lui Filip Arabul (244 249),
si in special sub Deciu, barbarii au luat un mare numar-

www.dacoromanica.ro
 124

de captivi din dreapta Dundrei, pe care-i stramuta in stanga

el. Deciu ii ataca la un sat din Moesia, unde peri in luptg,
cu ei (251); urmasul sau Gra lien cur4i Dacia de Goti (0.
lager Ist. Rom. p. 507 508).
Deci, barbarii de cari se pomenesce in Acta Sanetorum,
nu sunt altii decat G-otii. Legiunea Martensilor, din care
facea parte si Mercuriu, vine in Dacia. Aici Mercuriu, se
perfectiona in arta militarg. Intr'una din bdtdliile date de
Romani contra Barbarilor, Mercuriu, trecand prin taberile
barbarilor pant la eel mai mare al lor, 1-a ucis cu sabia,
si impreuna cu el, at:4i barbati a ucis, meat ei au luat fuga.
Iar pe Mercuriu, pentru vitejia lui cea mare, 1-a rhemat la
sinesi Deciu, cinstindu-1 Cu marl daruri si 1-a pus pe clau-
sal voivod (Antarpitriyoc) peste toate ostile (din Dacia)
(Petrescu Mart. Cruc. p. 55-56).
Sf. Mercurie, in orele de recreatiune, studia Evangelia
si edifice in doctrina cresting pe fratii lui de arme ; bine
inteles ca aceasta o fdcea in secret, de frica persecutiuni-
lor. Mud Mercuriu merse in contra barbarilor GO, se zice
ca tatal sau Gordian i-a zis .,Fiule, mergi, si °data bi-
:

..ruitor asupra vrasmasilor, sa nu uiti pe Domnul Dumnezeul

tau". Persecutiunile ridicate de imparatii Romani, continua
si sub Deciu si Inca cu multa furie.
Crestinii din Dacia n'au ramas nici ei streini de aceasta
persecutiune, fapt care cause multa intristare lui Mercuriu.
Ca'ci once comandant suprem militar, exercita o mare au-
toritate si asupra treburilor politice si administrative (Plinius
X 97), si is acest cas, lui revenea sarcina de a persecute
pe crestini si a ucide pe acei ce n'ar fi sacrificat zeilor.
Intr'una din zile, and Mercuriu se aila in societatea mai
multora din subalterni lui, primeste porunca sa vina pang
la palat, la un consiliu. Mercuriu raspunde ca e bolnay.
Deciu amana consiliul. Intr'una din zile, imperatorul 11
invita, ca impreuna cu companionii sal, sa-1 insoteasca pand
la templu spre a sacrifice.; se supuse, dar in urma se stre-

www.dacoromanica.ro
 125

curd in secret si se duse la cartierul sdu cu inima Tibia de-

planuri marl. (D. Petrescu op. cit. 57).
Planurile acestea, nu sunt greu de ghicit. .A.rhistrategul
nostru, probabil, vazandu -se denuntat ca crestin, si
stiind ca de aceasta acuzare nn poate seapa, faird sa -si re-
nege credinta sa ceea ce era ingrozitor iar in cazul
contrariu, sa-si piarzd demnitatea sa politicd' si militara,
era pus 'intr'o dilemd. El trebuia sa scape ; imprejurarile po-
litice 'i erau favorabile ; atatea generali imbrdcasera purpura.
Imperiul sguduit pang in temeliile sale de succesele aces-
tor ambitiosi, este amenintat a se desface intr'o multime
de domnii. Puterile locale, fiindcd impdratul si unitatea im-
periului nu le mai apdra, cauta sa se apere de dusmani,
dui% cum le vine la indemand. Un sir de usurpatori, in
deosebite Orli ale imperiului erau vreo 19 la numar
caracterizeazd de minune nenorocita epoca a domniei lui.
Deciu si Gallen (0. lager p.p. 508 509).
Noi credem ca creierii arhistrategului nostru erau mun-
citi de acest plan ambitios. Ar fi vroit probabil sa faca
o Dacie liberd sub comanda sa. Nu cunoastem cari im-
prejurari 1-au oprit de a-si satisface dorintele inimii sale-
plinci de planuri mari. Dar se vede ca evenimentele 's'au
precipitat, contrariu a$teptdrilor sale. Caton, un favorit al
lui Deciu si vrdjma$ personal, al Sf. Mercuriu, profita de
retragerea sfantului din templu, 11 denunto nu numai ca_
crestin, dar si ca propagator al crestinismului intre legiu-
nile Romane. Imperatorul, nu creza deocamdatd si vra sa
se incredinteze singur. Chema pe Mercuriu la dansul
zise : Oare nu to -am inaltat eu, facandu-te duce poste osti ?
Pentru ce ai trecut cu vederea stgpanirea si porunca data
tie ? De ce nu dai cuvenita cinste zeilor ?" Sf. Mercuriu
cunosca dela cine ii vine raul acesta ; de,clard pe fata. ca
e crestin si ndscut din pdrinti crestini. Tiranul ordona a-i
se Ilia esarfa si celelalte semne ale dregAtoriei sale inalte,
si-1 arunea in temnip. Mai multe zile, Deciu incerca atat

www.dacoromanica.ro
 120

grin amenintari, cat si prin promisiuni, sa -1 faca a se le-

pada de Christos, dar in desert. Vazand ea nu poate sa-1
intoarcd dela credinta parintilor sal, 11 supuse la cele mai
ingrozitoare torturi ; dar si de asta data toate inceredrile
.ramasera zadarnice. Apoi dete urmatoarea sentinta : Pe
Mercuriu, care Intru nimic a socotit pe zeii nostri Si a
defaimat cinstita porunca a blandetei noastre, porunceste
stapanirea noastra, ca ducandu-1 in tara Capadocei, sa i se
Jae capul acolo". (Martini Crucii 59). Acolo i se tae capul,
in piata Cesariei Capadociei, in ziva de 24 Noembrie.
Asupra anului mortei sale istoricii nu sunt de acord, unii
11 pun sub anul 254, Martirologiul grecesc la 255. (Erbi-
ceanu Ulfila p. 62 c. f. Ist. Mitr. Mold. p. XV). Martirologiul
Roman, ni-1 arata pe Mercuriu ca a primit cununa Martiried
-sub Deciu in Cesaria Capadociei. (Cesariae in Capadocia
passio S. Mercurii qui... et Barbares vincit et Decii saevi-
tam superavit... (p. 290 $i 332).
Noi, suntem de parere ca el a suferit martirul in timpul
lui Deciu si deci Intre 250-251, cad atunci n'ar avea nici
ztn inteles expresia Martirologiului et Decii saevitianz supe-
4.acit`:. Caci data punem anul mortii sale la 254 dupa Ba-
ronin si 255 dupa Martirologiul grec, atunci martirul sau
cade sub Galien si nu sub Deciu, care a imparatit intro
anii 249 251, si faptele dovedesc contrariul. (Bis. ort.
Rom. IX/S5 p. 700).
Uciderea Sf. Martir Mercuriu in Cesaria Capadociei, are
o deosebita importanta, intai pentru biserica Daciei Traiane
caci de aici inainte relatiunile acestor biserici vor fi aproape
continue, pentru mai multe veacuri, si al doilea ca : pe not
ne lntareste in parerea, ca uciderea Sf. Mercuriu are Inca
un caracter politic, pe langa eel religios care nu este de
cat un pretext, caci ghicindu-i Deciu planurile, on fiind de-.
nuntat ca atare, usor a putut sa i se gaseasca un pretext
si 1-a gasit.
Cauza, pentru care Mercuriu este trimis tocmai in Cesa-

www.dacoromanica.ro
 127

ria Capadociei, spre a fi decapitat, este ea Mercuriu, in ca-

litate de om politic si arhistrateg, avea multe simpatii
pentru legionarii crestini din Dacia si Panonia, si deci,
.omorandu-1 aici in patria sa, moartea sfantului ar fi putut
provoca o revolutie contra imparatului, din partea compa-
-triotilor lui. Reliquiele lui se afra si azi in biserica din
Cesaria Copadociei..
Cati martini. ai Daciei, oameni cu pozitiuni inalte, ca si
a lui Mercuriu, nu vor fi fost transportati si omorati aiu-
rea, departe de vetrele for Srintesti Ba inc'a unii si morti
1

au fost transportati in Capadocia, iar altii in Mopsuestia

Ciliciei, duNi, cum vom vedea mai departe. (Vezi vietele
sfintilor din 24 Noembrie, Martirologiul. Roman pag. '290
si 332, Euseb. Popovici Ist. Bis. Rom. p. 64. Erbiceanu
Ist. Metr. Mold. p. XV id. Ulfila p. 62. D. Petrescu Mart.
crucii p. 64--62). Acta sanctorum din 26 Noembrie.
Zelul in credinta si dragostea, cu care crestinii primitivi
cautau a propaga doctrina cea nouit intre cunoscutii lor,
au vadit pe Sf. Mercurie de crestin ascuns, °richt de greu
era pentru Deciu, omul cel mai dedat ocupatiunilor mili-
tare, de a se desparti de cel mai bun duce al sau; cu loath
acestea fanatismul religios, a invins sentimentul amicitiei.
(Bis. ort. Rom. IX/85 p. 700).

www.dacoromanica.ro
 CAP. -VIII

Retragerea legiunilor i administratiei romane

din Dacia (270 p. Chr.)

§ 1) Pafimirea Sf. Martir Saba Strati lat.

N'au trecut decal doudzeci si cativo, ani de la moartea
Martirului-Duce Mercuriu si un alt Martir, nu mai putin
nobil si tot asa de viteaz, avand aceleasi demnitdti inalte-
politico si militare ca si Mercuriu, voesc st zic despre Sf.
Martir Saba Stratilat, a pdtimit martirul in Dacia, de la
Aurelian, prin inecarea sa in fluviul Dundrea, impreund Cu.
70 companioni ai sdi.
Aceastd imprejurare, pusa in legatura cu cele ce ne stmt.
cunoscute despre Sf. Mercuriu, confirms pant la evidenta
faptele expuse mai sus, ca legionarii romani si cu colo-
nista au fost primii crestini si predicatori ai doctrinei evan-
gelice in Dacia.
De alta parte, biografia Sf. Saba este foarte interesantic
pentru motivul ca ea documenteazd destul de bine ideea
persistentei elementului romanese in Dacia, dici cu funda-
rea Daciei nona Aura liana, foarte putini au urmat admi-
nistratiunei romane in dreapta Dundrei, restul preferand sa
ramand la locuintele for (Bis. ort. Rom. IX/85 p. 701). Apoi
locuitorii Daciei nu va"zuserd la cats sldbiciune ajunsese
imperiul Roman, si de ate on fusese Dacia prddata de

www.dacoromanica.ro
 129

barbari, de la Fi lip Arabul si pand la Galien, care reuseste

sa-i respinga peste hotare ?
Sf. Saba Stratilat Mtpocrq Aaccov iciest Ducis seu Tribuni mi-
litum (Acta ss. V pe Sept. pag. 88 col. II) este fiul unui
cetatean nobil din Dacia ; el a primit prima educatie in
spiritul crestin, si in conformitate cu cerintele timpului
si cu obiceiul pam'antului si apoi el a intrat in armatd.
Biografia lui, nu ne face cunoscut legiunea in care a ser-
vit Saba, dar din datele aceleiasi biografii se cunoaste ea
Saba facea parte din reservele garnizoanelor Daciei, si acele
rezerve odatd asezate, ele formau armatele insarcinate cu
paza hotarelor imperiului, contra hoardelor de la Dwiare.
(D. Petrescu Mart. Cruc. p. 61; B.is. ort. Rom. IX/85
p. 701).
Cu toatd bdrbatia apardrei lui Saba, succesul a fost de
partea barbarilor, mai numerosi. (Bis. ort. Rom. XI/85
p. 701).
Dupa ce redutabilele legiuni din Dacia, an conferit pu-
terea imperials bravului Aurelian, fiul unui taran din im-
prejurimile Sirimului, care se distinsese mai inainte con-
tra Gotilor si dupa ce repurta si de asta data cateva victorii
contra lor, incheie cu ansii un tractat in anul 269, prin
care Gotii se obligau sa nu mai turbure linistea imperin-
lui, ci nobilii sa-si trimita la Roma copii ca ostatici. Dar
conditiunea cea mai importanta din tractat, a fost mai mutt
subinteleasd decd exprirnata. Aurelian retrase legiunile din
Dacia cu consimtimantul for (Gibbon I, 178) trecandu-le in
dreapta Dundrei; i astfel abandons ne spune acelasi
istoric in mod -Mout aceasta mare si frumoasa provincie
in mainele Gotilor.
Cu aceasta ocaziune locuitorii Daciei pd'rasind posesiu-
nele departate, pe cari ei nu le puteau nici cultiva nici
apara, trecura Si ei in noua Dacie, numitd Aureliana, in
anul 270 p. Chr.
In vechia Dade Traiand, au ramas cu toate acestea un nu-
b. M. Io.nesco.lat. Bin. Romeine din Dada Tralanii, Vol. I-in 9

www.dacoromanica.ro
 130

mar considerabil din vechii ei locuitori can nu se speriau de

dominatinnea Gotilor" (Gibbon I, 178).
Cu aceasta ocaziune, ideile religioase ale lui Saba, sunt
cunoscute lui Aurelian; Saba, ca cresin, era personal no-
muliumit de Aurelian, pentru perseeutiunea indreptatd con-
tra crestinilor; el ura administratiunea romand atat pen-
tru netoleranta ei religioase, cat si pentru asuprirea claselor
de jos ale societatei, de catre cele de sus, care asuprire
era mai ales simtitia', la extremitatile imperiului.
De aici, este usor de ineles, di el personal, n'avea into i
dorinta de a trece cu legiunile in dreapta Dundrei si apoi
cauta sa induplece pe altii, in speranta, ea administratiu-
nea barbara, nu putea fi mai rca decat cea Romana (Bis.
ort. Rom. IX 85 p. 701).
Biografii lui ne spun, all de aceleasi idei cu Saba s'au
gasit Inca 70 de persoane, cari erau tovarasii lui de acme
(Vietile sfintilor din 24 Aprilic ed. Bucuresti p. 224-225),
can preferau mai bine sa rdmand in Dacia Traianit, cu
compatriotii lor, cari nu se indurau a-si pdrdsi mosiile si
mormintele striimosilor lor, decat a emigra, aiurea. Masura
aceasta si tirania lui Aurelian, determinard pe Ducele Saba
si pe compatriotii sai, a depune esarfele si celelalte insignii
militare si a so retrage din serviciu, fiecare pe la vetrele
sale, facilitand mai departe intinderea crestinismului, con-
soland pe prizonieri si pe cei persecutali de pagani (Pe-
trescu op. cit. 64). Nu este greu de inteles. cu ce a fost
recompensat Saba, pentru convingerile sale religioase, cum
si pentru dorinta lui de a ramanea mai departe in Dacia
Traiana ; din ordinul impdratului lui, Saba impreund cu cei
70 companioni ai sai, in urma mai multor torturi ingrozi-
toare, intr'o noapte li se legd o piatra de grumaz si-i ineca
in Dunare. (Bis. ort. Rom. IX/85 p. 702 ; Vietile Sfintilor
p. 224 225 Petrescu Mart. Crucii p. 65). P arte din reli-
quiile lor an fost pescuite de crestini si ingropate cu
cinste.

www.dacoromanica.ro
 131

Biografii nu sunt de acord nici asupra locului mortei,

nici asupra originei lui.
Ca loc al martirului, unii pun 61 ar fi avut loc la Roma
si ca ar fi pierit prin inecare ; iar cat pentru ori-
gina spun ed ar fi fost de neam got (Vietile Sfintilor ed.
Bucuresti 224-225 Mineiul ed. Buda 1805 po ziva de 24
Aprilie. P. S. Episcop al Argesului Dr. Ger. Timus Diet.
lighiograf p. 742 ; Act. ss. V pe Sept. p. 88 col. II etc.).
Denumirea de got, ne aratd clar, ca el era originar din
Dacia, undo trebue sa fi si suferit moartea martiried. Bio-
orafia sa a fost fdcuta de aghiografii bizantini, dupa moar-
tea Sfantului, cand Dacia Traiana era ocupata de Goti
si se numea Gothia ; deci dupd ei Sfantul Saba fiind
din Gothia 1-au numit fireste Saba Stratilat Gotul.
Exemple de acestea ne-au dat aghiografii bizantini si cu
ocaziunea martirizarei Sf. Nikita Romanul si Saba Gotul,
ambii martirizati in a doua persecutie a regelui vizigot
Athanarich, in anul 372 dupd cum vom vedea mai departe.
Intru cat priveste cestiunea a doua, ca Sfantul a fost
inecat intr'un riu pe care aghiografii nu-1 numesc apoi
nu poate fi deck fluviul Dunarea : 1) ca Sfantul fiind din
Dada Traiana si cunoscandu-i-se sentimentele crestine si
intentiunea de a rdmanea mai departe in Dacia Traiana, si
ce e mai mult, de a indemna si pe altii ca sa ramae acolo,
dupa Martirologi fapta aeeasta ar fi contribuit a mie-
soli Luna reputativne a lui Aurelian fata de Senat si po-
poiul Roman, cdruia i-au spus ca n'a ramas absolut nici
un locuitor in Dacia Traiand, ci i-a trecut pe toti in cea
Aureliana (Xenopol I 284).
Asasinarea Sfantului Saba $i a companionilor lui se im-
punea mai mult din motive politice, deci in aparenta era
pretextul religios. Cd in Dunare si-a capdtat moartea mar-
tirica, ne ineredinteaza nu numai biografia lui, scrisa ro-
maneste (I. D. Petrescu Mart. Ouch p. 66) ci si uncle

www.dacoromanica.ro
 132

stichiri i condace, unde expres se spune ca a fost Duna-

rea (Bis. ort. Rom. IX/85 nota c. de sub p. 702).
Respingem opiniunea aghiografilor expusa mai sus ca
find lipsita" de once temeiu istoric, c`a. Mart. Saba este de
origing Got, ca pe la anii 269-270 Sf. Saba se vede a fi
duce al rezervelor legiunilor din Dacia, probabil inainte do
domnia lui Aurelian ; not mai stim din alto isvoare isto-
rice, cg, Gotii vin in atingere mai serioasa cu Romanii
d'abea pe timpul lui Galian 251 si deci pang la 270, cand
Sf. Martir ar fi avut 19 ani, este imposibil, ca sa ajungre
la un rang atat de Malt in armata romans, cand este stiut
ca trebuia sg, fi c'apatat cetatenia romans, i sa treac6
prin atatea dregg.torii pand s'ajunga comandant, ceea ce
logica dreapta respinge.
Mai de admis este &A Sfantul este de origins dac roma-
nizat (Mart. Crucii si 64), ca'ci crestinismul pkrunsese la
Goti mult mai tarziu (Bis. ort. Rom. IX/85 p. 702 nota c.).
Iv of conchidem c6 el era on de vita dacics, ori Latina i.
dac numele nu-1 arata a fi latin, e probabil, c5, el trebue
sg, fie colonist ai &anti OHO an fost de origine din Asia.
Tot °data, trebue sa amintim aici, ca Sf. Martir Saba
Stratilat, nu trebue confundat cu omonimul ssu Sf. Martir
Saba ; amandoi poarta in traditiunile bizantine denumirea
de Got, deci ei sunt Romani ; amandoui au suferit marti-
riul prin inecare in riu, amandoui sunt de rang senatorial
si de care se deosebesc :
Primul a suferit martiriul prin inecare in riu, din ordi-
nul lui Aurelian, intre anii 269-270.
Secundul a suferit moartea martiricg, in a doua perse-
cutiune sub Athanaric 372.
Primul se serbeaz5, la 24 Aprilie.
Secundul se serbeazA la 12 Aprilie.
Reliquele primului nu se stie unde se afig, pe cand ale
celui d'aldoile sunt in Cesaria Capodeciei, unde se aflb," si
ale Sf. Martir Mercuriu. La ambii martini, motivul mortii

www.dacoromanica.ro
 133

for deli este religiunea, la baza for insa este politica, si

child imparatul Aurelian ordona : .,cine este cu imparatul
si cu zeii sa, treadi Dundrea, Romanii, crestinii din Dada,
descendenti ai vechilor republicani, strabunii nostri, erau
,,de mult s'atui de zei si de imperatori". Jos cu procon-
sulii, strigarrt cu totii, si nu se mai supuserd comandei de
eat o mica parte din legionari. Saba Stratilat (Campo-dux).
impreuna cu cei 70 centurioni si cdpitani, hod' primii can
protestarrt contra zeilor si proclamard credinta in Christos
liberatorul omenirei, ca religiunea Romaniei (Ion Heliade
Raduleseu op. cit.)
Romanii sunt datori memoriei eroului si Martirului lor ;
Biserica crestina 1-a pus In numarul martirilor. Numai ei
ii suntem datori piistrarea amintirei a acestui Want si mare
Martir, care trebue sa fie patronul nostru national, al in-
tregei natiuni si a loath, suflarea romaneasca (Apararea
Nationale" din Anul II, 138/901).

§ 2) RoluI §i influenta e5ercitata de crestinism

asupra nationaliatei romane
Imparatul Aurelian, retragand legiunile si administratiu-
nea remand din Dada, cu aceasta ocaziune locuitorii Da-
ciei, pardsira posesiunile departaie, pe cari ei nu le puteau,
nici cultiva, nici apara, trecand in Dacia Aureliana (Gib-
bon I 178, Xenopol I, 311-312).
Totusi, zice marele scriitor englez Ed. Gibbon (I 178),
in vechea Dade Traianci, au rcimas un numeir considerabil din
.,vechii ei locuitori, cari nu se speriau de doininatiunea Gotilor".
Ion Heliade Radulescu, ne spune ca aceasta multime
considerabila de Romani, ramasi in vechea Dacie Traiana,
erau numai crestini, descendenti ai vechilor republicani
strabunii nostri cari erau satui de mult, de zei si im-
peratori. (Hist. Rom. ad. Buc. 1856 p. 17 36). 0 parte

www.dacoromanica.ro
 134

,din acest mare adevar, 1-am vazut realizat de chtre marele

martir Duce le Saba si cei 'TO companioni ai shi, centurioni
si capitani ; ei fura primii, sari protestarh si proelamarh
credinta in Christos, ca religiune a Romanilor", (cf. ziarul
Apararea Nationale``, an. II No. 137 din 27 Maiu 1901).
Pe de alth parte, daci Romanii nu se speriau de invaziu-
nile barbarilor, este pentruch parhsirea Daciei in prada bar-
barilor, fusese precedath de o epoch de transitiune, in care
aceasth provincie, duph cum am vazut, inch de sub shipani-
rea Romanilor suferise in repetite rinduri navhliri pustiitoare
(Xenopol 1 311). Totusi, trecerea dela starea linistita si info-
ritoare a sthpanirei romane, la aceea ehaotich a timpurilor
navalirei barbarilor, incepe pentru poporatia Daco-romanh
o epoch, cu totul noun a istoriei ei caracterisath prin. mai
multe imprejurari si anume :
a) Cei mai multi din locuitorii ei, speriati de violenta
navalitorilor, canto, adapost in munti si phduri, de care Da-
cia era plina, in special duph ce Gotii ridica persecutiuni
contra lor ;
b) Prin retragerea locuitorilor dela viata organizath din
campii, la munti, se schimba si conditiunile traiului sau,
ducand o viata quasi nomadh, deli n'a phra'sit cu totul pe
alocurea nici viata agricolh si pastoria ; astfel ca ei mer-
geau cu turmele lor in toatii, intinderea lor, venind in con-
tact unii cu altii, si astfel unificand felul lor de a fi, ei
preghtira acea unitate surprinzhtoare a neamului romanese
dela Nordul Duniirei (Xenopol I 311). S'a zis cit biserica.
a fost scutul de aparare al nationalitatei si limbei roma-
nesti si s'a spus un mare adevhr ; chei nu trebue uitat, c.
piatra unghiularh, care a cimentat legaturile de frhtie si
dragoste dintre Romani, n'a fost deck biserica lor. Biserica
la Romani ca si la alte popoare, a lucrat mai intaiu
ca architect, iar mai apoi ca simplu lucrhtor ; la inceput
singura si dupa aceea aproape singura. Biserica n'a tinut,
socoteala nici de frica administratiunei romane, nici de in-

www.dacoromanica.ro
 135

vaziunile vijelioase ale barbarilor, ci linistita $i fare, sgomot

a anuntat impdratia lui Dumnezeu, a predicat resignatiunea,
i-a inspirat pacienta, a invdtat blandetea, umilinta si dul-
ceata i-a intuit in abnegatiune, i-a indemnat sa fie cari-
tabili, le-au destelenit mintile, le-au conservat tot ce se
putea scdpa din mainele barbarilor, cele mai pretioase
odoare, liact psi nationalitatea lor. A fdeut in fine din natiu-
nea romaneasca impri-istiata de ingrozitoarele invaziuni
si coplesita in parte de politeism, o societate vie, caldu-
zitd prin disciplina si legi alcatuite din precepte religioase,
a strins pe toti in jurul acestei doctrini, sustinuta prin de-
votamentul sefilor si ascultarea credinciosilor, singura ca-
pabila de a subzista sub nenumarate valuri de hoarde bar-
barice, cari s'au rostogolit in curs mai bine de 1000 de ani
poste manoasele si incantatoarele campii dintre Nistru si
Tissa, Marea Neagra, Dundre si Carpati. (Vezi al meu stu-
diii, Influenta Culture! Grecesti in Muntenia si Moldova cu
privire la bis. sc. si societ. 1359 1873 Buc. 1900 p. 27)
Pentru aceste binefaceri, Romanii si-au iubit biserica
inzestrind-o cu tot felul de daruri, si constienti de crestina-
tatea for si-au apdrat-o cu tuta dragostea si energia po-
Lucrul de altfel se explica lesne, cad. ortodoxia si
nationalitatea imam]. se nasc de odatd, se desvolta inteuna,
lupta mina in mina, sprijinindu-se si apdrindu-se reciproc,
dainuesc astazi, si nedespArtite vor ddinui cat timp una si
nedespiirtitd fiinta vor avea. (Revista Rom. No. 2 pe Febr.
1902 p. 38).
Majoritatea faptelor marete, ce ni s'au conservat poarta
sigiliul religios (Erbiceanu Ist. Mitr. Mold. p. XXIX).
Nimenea astdzi nu mai poate sa ne tagaduiasca ca limba
bisericeasca a Romanilor, cum si cea vorbitd, ne este pas-
tratd numai prin bisericd", edei Ea si numai Ea, a impus
prin invataturile ei, repulsiune pentru tot cc este strein de
neam si de lege. Etta pentru ce tot Romanul datoreste aces-
tei inalte $i sfinte institutiuni, dragostea, ajutorul trebuin-

www.dacoromanica.ro
 130

cios, ca salai poatd si mai departe indeplini misiunea ei,

cdci de ea a fost starns legate, viata neamului romanesc in
vremurile grele prin cari an trecut strdmosii nostri (Ibid
op city.
Am amintit mai sus, ca Romanii del lute() buna parte
se retriiseserd la munti, totusi relatiunile religioase, cum si
de interese, erau frequente intro &Ansa.
Cu fondarea Daciei Aureliane la 270 in dreapta Dund'rei
uncle au trecut o suing, de indigeni romanisati din stanga
Dundrei, datele istorice despre viata bisericeascd, a stra-
mosilor nostri, sunt mai numeroase chiar ca cele politico.
E foarte interesant de vdzut ca cu toatd intreruperea deasa
a relatiunilor, dintre loeuitorii ambelor Dacii, totusi malul
nordic al Dundrei era, de jure, considerat totdeauna de ed.-
tre imperatorii roman, ca o parte integrantd a imperiului,
(Bis. ort. Rom. IX/85 p. 702) ; iar dupd diviziunea impe-
riului, din punctul de vedere bisericesc, depindea o parte
de biserica de Rdsdrit iar cu alta de Apus, (Acad. Rom.
M-ss 2 G. E. p. 203 v.). Totusi, relatiunile eclesiastice, au
existat intre amandoud Daciile, a lui Traian si Aurelian ;
ele s'au stabilit chiar din aceste timpuri si au durat mai
multe veacuri. N'au trecut deck ativa ani dela stramuta-
rea legiunilor in dreapta Dundrei, (finele secol. 1.11) $i gdsim
ca bisericile din stanga Dundrei erau supuse sub autorita-
tea episcopului din Sardica (Sofia) capitala Daciei medite-
rane, (Bis. ort. Rom. IX/85 p. 702).
Imediat dupg pgrgsirea Daciei Traiane de cdtre Aurelian,
aceastd provincie este ocupatd de Goti si in special de ra-
mura for vesticd, de uncle si denumirea for de -Vestigoti on
Vizigoti. Vom da cuvenita extindere faselor prin cari a
trecut biserica romaneascd sub Goti, cdci ea va numgra
mai multi martini, cari vor fi recunoscuti de intreaga bise-
ricil cresting..

www.dacoromanica.ro
 1.37

§ 3) Dacia TraianA sub stapanirea lor, numita

de istorici i Gothia, 270.
Gotii, popor de origind indoeuropeand, yin in atingere
au Romanii, cum am vdzut pe la 249, prddand in re-
petite randuri Dacia (Xenopol I, 311) fiind bdtuti de mai
multe on de Romani, se retrag cu constiinta pe deplin
edificatd despre starea de decadentd a acestui mare im-
periu. Retrasi in regatele for din Bosforul Hersonezului
Tauric (Crimeia), isi reincep prAddciunile, imediat dupe
moartea impdratului Claudiu II. Romanii, ajungand sub
dominaidiunea acestora, incepura sa se introducd printre noui
for stapani, al diror imperiu se intindea dela Dundre pang
]a Marea de Azov (Palus Moetis), (Le Quien Oriens Chris-
tranus I 1240), primele notiuni de agricultura, de artele
utile si comoditalile vietei civilisate, le-au primit dela Ro-
mani. Dacia Traiand deli ldsatd in afard de Istorie, tot*
se afla insensibil unity prin legdturi comerciale cu imperiul
Roman.
Pe masurd ce Gothii se asezau in nuoile for domenii
din Dacia, numita de acum inainte de scriitorii timpu-
lui Gothia,un sentiment de interes ii atasau la alianta
cu Roma; cdci interesul cand este permanent, produce
adeseori o amicitie sincere si utild (Gibbon I p. 179).
Diferitele triburi gotice cari ocupau Dacia Traiand, au for-
mat pe nesimtite o mare natiune, pdstrand totdeauna pen-
tru ei, superioritatea rangurilor si a gloriei. Fiind oarecare
asemanare intre numele de Get si eel de Goth, le-au ser-
irit adeseori ca punct de credulitate i vanitate. Dacia
Traiand o mai gisim la unii scriitori numita Getia. (Le
Quien I pag. 1240). Gotii pretindeau ca sunt urmasii Ge-
tilor si cd, strdmusii for stapanii acestor tari au primit
invdtb,"turi dela Zaraolxis, si ca ei au oprit progresele fit -
cute de armatele lui Ramses II si Darius (Gibbon I. p. 179).

www.dacoromanica.ro
 138

§ 4) Inceputal creVinarii Gofhilor

Ined dela anul 258 p. Chr. Gothii, asezandu-se in nout
lor regat dela Bosforul Cimeric, au inceput s, Med pra-
daciuni in Asia. Dupd ea an pradat Cholchida, Trebi-
%onda, tree nesuparati in Pont (Photius Epithom. Philos-
torgii lib. II § 5 p. 470 cf. Const. Erbiceanu, Ulfila p. 7)
si Galatia, apoi in Cappadocia, de unde au luat multi
sclavi crestini si printre acestia se eau si clerici si apoi
s'au intors in regatul lor (Le Quien I 1241-1242). In
Asia crestinismul era predicat de mult (Waltz p. 42),Intre-
acesti selavi, an fost si strrtmosii lui Ulfila, Copadocieni
de nearn, din satul Sadagoltina, de lane), ordselul Parnas.
(Waltz ibidem). Acesti misionari fortati, au lucrat en sue-
ces la convertirea stapanilor lor in orasele Daciei si Soy-
thiei (Gibbon 1 884 cf. Le Quien I. 1240. C. Erbiceanu,
viata si aetivitatea lui Ulfila p. 7 et sequ) unde ei emu
imprastiati.
Acesti crestini captivi, ingrijeau de bolnavii lor, de ca-
sole lor, punand in practica, prin viala lor curata si ne-
patata, invatdturile divine ale Mantuitorului. Predica 'lor,
modal constiincios si luminat earn ei isi ludeplineau da-
toriile si purtarea lor conforma cu preceptele evangelise
atrase pe barbari la dorinta de a se cresting (Const. Er-
biceanu Ulfila viata si doctrina si p. 3). Mai mult, bar-
barii fiind in contact de aproape cut selavii lor si vazdnd
sfintenia uimitoare a vietei lor, puterea miraculoasd a ore-
dintei lor, Gold voiau, ne spune Sf. Vasile, a eunoa,ste=
secretul acestei influenli misterioase. Atunci ii s'a Mott
cunoscut Dumnezeul cel necunoscut, dela care crstinii se in-
spirau pentru savarsirea tuturor faptelor bune, obiectul ad-
miratiunii lor naive. Const. Erbiceanu ibidem).
Prin religiunea lor nationald, Gotii adorau fortele nein-
telese ale Naturei si aceasta le ajuta atat de mult ca sa.

www.dacoromanica.ro
 18)

poata intelege mai de grabs veritatile religiunei crestine,.

si a venera pe un Dumnezeu, care le arata puterea sa prin
harul acordat servitorilor siii. (Theofanes, Chronogr. ed. an-
325). Crezand ei adauga Sozoman ca daca se vor in-
china acestui Dumnezeu superior celor ai lor, 11 vor castiga
si le va fi favora. bil ; iar peuttu desavarsirea acestui act ei
imiteaza pe crestini, pe cari-i credeau superiorii lor. Atunci
ei au rugat pe crestini sa-i invete aceea ce trebue sa faca
si in curetnd o parte din ei, au primit botezul intrand in
Diserica.
Astfel se formeaza o crestinatate barbara la Nordul Du-
narei (Revillent de l'Arianisme des peuples germanique p. 18).
Convertirea unei psrti a elementului gotic, la religiunea
crestina se explicit si prin caracterul general all rasei ger-
manice; ea constitue un contrast vadit, fata de resistenta
pganilor Romani (Const. Erbiceanu 1. cit).
Gotii cu moravurile lor simple, cu credintele lor despre.
fortele vii ale naturei, simteau o revolts sufleteasca la Ve-
derea moravurilor destrabalate ale Romanilor $i aceasta se
explica prin caracterul general al rasei germanice. Aceasta
rasa despretuid statul care tiranisa pe indivizi. Pentru a-
ceste motive favorisau spiritul de independents, cum si a-.
sociatia libera. Rasa germanica', aved moravuri simple, dar-
sanatoase ; respects familia in conceptia ei 'Agana, aproape
in aceleasi trasaturi ca si in crestinism, deosebindu-se nu-
mai prin caracterul sacramental, care daca nu o puted li-
bera, cel putin mitiga indrumarea ei spre o cale mai bunk.
Aceste consideratiuni nu indreptatesc pe nimeni sit creada,
ca Gotii erau civilisati ; ei erau Inca barbari, insa cu acea
culture indoeuropeana, proprie popoarelor de origins arica,
care prin conceptiunea simplista, puled sa se inalte pana
la conceptiunea unei fiinte supranaturale. Ei nu cunosteau
insa comoditatile vietei civilisate cum erau : agriculture si
artele, de oarece ocupatiunea de predilectiune era : viata

www.dacoromanica.ro
 140

vagabondil, traiu in corturi si prtidg,ciunea (Gibbon I pag.

148 151).
Prime le cunostinte de arte si de agriculturit le-au pri-
mit dela Romanii Daciei Traiane, Am* aici, dup6 strti-
mutarea legiunilor de ditre Aurelian (Gibbon I pag. 179).
dupa cum am vazut mai sus, si putem spune $i pe cele
religioase.
Cat priveste despre credintele lor religioase pagane, ele
ocupau putin loc in viata poporului got. Afarti de credinta
in nemurirea sufietului si rasplata in viata viitoare, erau
de altmintrelea vii si bine definite, dar formele cultului
lor, se confundau cu cele ale vietei lor politice. Ei n'a-
veau nici edificii religioase, nici preoti, nici simbole exte-
rioare. Aceastil lips'a," de forme sensibile, nu exclude lipsa
unei conceptiuni religioase mai inaintate. Sufletele lor sim-
ple, se zice ca stravedeau lucrurile divine intru atata, Mr5,
srt se serveascil de forme pentru a-1 exprima.
Daca aruncim o scurtti ochire asupra mitologiei lor, apoi
trebue sa spunem ca n'are acel caracter lineentios al p0,-
ganismului. Ea ascundea amintirea unei &Merl a umani-
tatei si speranta unei reabilitari sufletesti. (Const. Erbiceanu
op. cit. pag. 4).
Existit dar puncte de contact prin care crestinismul putea
sit se apropie si aceste puncte de asemtinare intre caracte-
rul barbar si crestinism, explicit usurinta acestui popor, cum
si inclinarea lui catre doctrina cresting, din causa superio-
ritatei doctrinei crestine asupra celei barbare. Ne-am insela
insa daca am crede cit Gotii au imbrtitisat crestinismul de-
odata. Nu, si aceasta o vom vedea mai departe. Pe and
o parte va imbrittisa, cu calclura doctrina crestina, o alta
s a fr. refractarA pana, la extrern si care va pune la incer-
care credinta color d'intal. (Acta sanctorom tom. 11 p. 87
ibidem torn. V p. 38 cf. C. Erbiceanu Ulfila 3). Va trebui
Tnult pan5, cand doctrina cresting sa, triumfe in mod defi-
nitiv asupra lor si aceasta doctrinti va fi acea arianA, care

www.dacoromanica.ro
 141

va avea de consecinta nimicirea poporului got *i dispari-

tiunea de pe arena istorica,' a lumii.
Stim peripetiile predicarei cre*tinismului la popoarele de-
origina germana, dar aceasta cestiune nu intro in cadrut
ce ne-am propus.
Ne preocupa numai soarta unui popor, a celui got, *i
anume al unei parti din goti, adica, al Visigotilor, can am
stapanit *i au trait intre Romani.
In epoca lui Constantin cel Mare cre*tinismul isi gasise
deja loc in inimile Gotilor *i transformara, moravurile lor
barbare. (Acta sanctorum torn. II p. 87 cf. Const. Erbiceanu
Ulfila p. 3-4). Sf. Atanasie, zugrave*te ca un adevarat
apologist triumful cre*tinismului asupra paganismului ; el.
demonstra cum Gotii s'au convins de adevarul cretin Sb
raporta ca ei deja au renuntat la moravurile lor barbare ;
ca ei nu se inchina mai mult Dumnezeilor pagani, ci nu-
mai la un singur Dumnezeu, ca li s'a descoperit prin Iisus
Christos. El mai adauga, ca aceste popoare ash de pasio-
nate alto data pentru rasboiu, sunt acum insufletite de sen-
timentele cele mai pacinice. Istoricii bisericer mai povestesc
ca chiar in epoca lui Constantin eel Mare, Gotii isi aveam
deja, organisatiunea lor bisericeasca, episcopii lor, preotii
lor, diaconii *i calugarii lor. (Acta sanctorum ibidem cf..
Const. Erbiceanu Ulfila p. 5 cf. Le Quien I 1240-41.

§ 5) Primal episcop al Gothiei (Dacia Traiana)

(288-325 p. Christ)
Menologiele grece*ti i dupa dansele cele romane*ti
serbeaza in ziva de 7 Martie pomenirea Sf. Episcop Efrem ;
predica acestui Episcop sta, in legatura clirecta cu vechimea
cre*tinismului in Dacia, care a avut loc in urmatoarele.
imprejurari :
In anul 288 p. Chr., Hermon Patr. Ierusalimului dupa

www.dacoromanica.ro
 142

obiceial Domnului trimise la predica vre-o 40 eplscopi

prin diferite Sari, dintre earl doi : Efrem siBasiliu. in Tauro-
Scythia : missos fuerunt, ut Evangelium praedicarent et
Efrem quidem in Scythian' profectura, (Le Quien I 1329).
Atat Menologiele grecesti cat si cele romanesti, de acord
cu cele menSion ate in Acta SS., ne presinta un fapt intere-
sant pentru istoria bisericei Daciei Traiane, prin trecerea
Episc. Efrem din Tauro-Scythia, in Scythia. Scythia, de
care amintese Menologiele, nu trebue Inteleasa a fi Scythia
Pontica, straboniana, ci continuarea ei in sthriga Dunarei
si despre care Iornande teste fuit in illo Scythiae.... qui
a Danubio flumine, ad Maeotidem paludem protenditur (Le
Quien I 1211) caci, a admite ca Efrem a plecat din Tauro-
Scythia in Scythia tracica, care'si avea episcopul ei, este
neverosimil.
Faptul acesta este confirmat si de autorul Martirilor
Crucii" din Dacia, cand ne spune, ca Efrem din Scythia
-a trecut in Gothia, undo dupa ce a predicat mai bine de
10 ani, se zice, ca a funclat si Episcopia numita a G-othiei".
Dupa moartea lui Efrem s'a trimis din Constantinopol
nu altul numit Euterie. In timpul acesta se intampla luptele
dintre Gothi si Constantin eel Mare ; Euterie paraseste de
asta data Episcopia Gotiei si se retrage la Constantinopol
uncle se plansera Marelui Constantin, ea crestinii din Dacia
sufereau cumplit din partea barbarilor si ca. el (Euterie) si
cu clericii lui nu pot sa-si exereite serviciile eclesiastice din
bisericile de acolo. Dupa ce Gotii sunt invinsi, se intoarse
imasi la scaunul sau impreuna en elericii lui, dintre care eel
mai insemnat fit Capiton, a carui biografie o darn mai departe.
Pe cand Euterie se apropiase la intoarcerea sa in
Gothia de raul Dunavin (Dunarea) dupd Acta-Sanctorum
I din 7 Martie, iar dupa alto isvoare Danaprin (Nipru),
o banda de Go-ti, din tabara vrasmase (Marelui Con-
stantin) 11 omorara, impreuna cu soSii lui, dintre sari scapa
numai Capiton si cu doi diaconi ai sai. Dupa aceasta

www.dacoromanica.ro
 143

-Lista intamplare, adauga autorul Martirilor Crucii, (pag. 90),

locuitorii Daciei Orientale (Moldovei si Basarabiei de mai
-tarziu) isi alesera de episcop al bisericei for pe fericitul
Capiton, nascut in Dacia si initiat in misterele religiunei
.crestine.
Trimisau locuitorii cekitii Gotilor rugciciuni catre Mamie
Constantin, ca sei to dea for Episcop pe fericitul Capiton at for ".
Episcopul Capiton, era roman din Dacia dinspre Dunare ;
ol servise multi ani pe langa biserica Daciei ; dupa ce fu
-sfintit Episcop al patriei sale, puse cea mai mare staruinta
a crestina pe barbari, petrecand zile intregi pentru propa-
garea Evangeliei. Se zice ca in unele zile, boteza pe bar-
ban cu sutele. Tot Sf. Capiton a botezat pe nobilii Daciei
Saba si Sansala, despre care vom vorbi mai departe si
can au ramas ca discipoli pe langa sfantul, spre a-1 ajuta
in misiunea propagarei Evangeliului. (D. Petrescu Mart.
Crucii p. 91). Intr'una din zile, predicand poporului Sf.
Capiton, a entusiasmat intr'atata pe barbari, Meat unul din
sefii barbarilor zise : Cctpiton vorbege c'o Umbel' do foe ". Cre-
stinii se bucurara, iar paganii se intristara. (Id. ibid. p. 91).
Traditiunile bizantine raportate de autorul Martirilor Crucii
se pogoara in uncle detalii, cum rar be ga'sim la autorii con-
temporani; ash ele ne spun ca Sf. Capiton, era malt la
trup, parul negru si putin carunt, fata si barba rotunda si
ochii man, acest episcop a pastorit biserica Daciei mai
multi ani si la 22 Decembrie, s'a mutat catre Domnul
(Mart. Crucii p. 92).
Se va pa'rea de sigur curios multora, ca prin aceste
fapte se aduce un punct atat de luminos in istoria reli-
gioasa si politica' a neamului romanesc si mai cu seama
inteun timp cand Dacia Traiana, era ca sa ma exprim
astfel lasata in afara de istorie si cand era coplesita de
Goti si purta chiar numele de Gotia. Totusi autorul nos-
tril declara in lucrarea citata pag. 11, ca si-a cules infor-
matiunile din Eusebiu Pamfil din ale ccirui scrieri ne

www.dacoromanica.ro
 144

spun° autorul Martirilor Crucii ne luminareim in opera noa

strei ; fiindcci cele mai multe din biografiile Martirilor Dacicni
stoat fragme»te din opera sfiinta" a lui Eusebiu".

§ 2) Constantin cel Mare bate pe Goti

(318 d. Chrisfos)
Dupa ce Constantin eel Mare se urea pe tronul imperiului
Roman, tidied religiunea crestina la rangul de religiune de
stat si biserica cresting, incepe a se organize in mod solid..
Aceasta noug, credinta propagatd sub stapanirea barba-
rilor din Gotia (Dacia Traiana), desi primise radacini adanci
si se intinsese pe nesimtite, dobandeste noui forte sub
Constantin eel Mare care, la 318, smulse Dacia de sub
stdpanirea barbarilor, o alipeste iarasi la imperiu, ridican-
du-o la starea inflorita de mai inainte (Mag. Istoric III 99.
cfr. Xenopol I 429).
Gotii cei invinsi fura siliti sg, primeasca si ei credinta
cresting., dupa cum marturiseste Socrat : Constantin avand
credinta in steagul Crucii, care e semnul propriu al cres-
tinilor, atat de tare a invins pe Goti, incat nu numai ca
a desfiintat vechiul tribut, care se da, barbarilor de cake
imperatorii cei mai dinainte, ci si ei, cuprinsi de admira-
tiune pentru lnvingerea cea neasteptata, au primit reli-
giunea cresting, cu al carol ajutor, Constantin reusise a
scapa nevatamat 1).
Aceste marl intamplari in lumea politica' si morale schim-
bara in bine soarta Romanilor si pentru o mai bung, trai-
1) Hist. Eccl. Lib. I c. 2. Nam hos quidem Christi trophaeo confisus
penitus devicit : adeo ut aurum, quod a priscis imperatoribus dari
consueverat barbaris, in posterum adimeret : et ipsi insperata close per-
culsi christianam religionem, cuj us praesidio tutus ubique erat Cons-
tantinus, tune primum amplexi aunt. cf. Socrat lib. I c. 18 Le Quien /
1241-42.

www.dacoromanica.ro
 145

nicie, Mare le Constantin construeste un pod de piatra pe

ambele maluri ale Dungrei.
Cedrenus, vorbind despre succesele lui Constantin eel.
Mare in contra G-otilor din stanga Dungrei, area ca sco-
pul lui n'a fost altul, deck pentru rgspandirea crestinis-
mului Si pentru 8tec tfjS toG atcopo5 auvcitteoe 1) (op. cit. p.
517 ibid.).
Consecintele acestei victorii, au fost convertirea la cre-
tinism a unei p irti dintre Goti.
Comunitatea cresting., din Dacia Traiang, trebue s-a,fi fost
considerabil de mare, de oarece o ggsim pgstoritg, de un
episcop cu rang mitropolitan (Acta sanctorum tom. 11 p. 87).
Renumele acestei biserici trebue srt fi trecut de mult
fruntariile Gothiei, ca ea sA fie cunoscuta in lumea cresting.

1) Theofanes op. cit. I 40. Temp t¢ gTeL (318) KOWCISOLTetvog 6 p.iTceg

xecnet repp.wz@v %at 2apporct6v xcd r6tOcov aTpassima5 vtwriv pato xpomccviv
Eta 7.46 toff uploo osaupog Sovdpatog %at Tootou arripAbaccg etc laxcinie au-
Tobg xcen5yorre SouXeIccv (cir Xenopol I, 429).

G. M. Ionesou. 1st. Ms. Rozniine din Dacia Traissil Vol. f-iu.

10

www.dacoromanica.ro
 PRETeli II.

BISERICA SCYTHIE-1
CDOBROGIE1)
---..

OR I GIN I
44 325 dupd Christ.

www.dacoromanica.ro
 CAP. IX.

lstoricul cestiunii despre predica Apostolului

Andreiu in Scythia.

Multi istorici, atat dintre streini cat si dintre romani,

au scris despre predica Ap. Andreiu in Scythia ; cu totii
au fost si sunt de acord, pe baza traditiunilor sfinte recu-
cunoscute din cea mai adandi anticitate de intreaga bi-
sericA, ea, intr'adevar, Apostolului Andreiu i-a c'azut ca
sort sa predice evangelia pan,' in Scythia 1).
Nu toti ins6 sunt de acord, cand este vorba s5, se pre
cizeze, istoriceste sl geograficeste, in care Scythie a pre-
dicat Ap. Andreiu, caci scriitorii diferitelor veacuri ne
vorbesc despre mai multe Scythii, astfel ca opiniunile emise
pant astazi sunt adanc divizate ; aceste marturii ne fiind
Inca precizate cu ajutorul criticei istorice, si nici macar
in parte determinate despre locul predicei Ap. Andreiu,
au clat motiv popoarelor posterioare ca sa -si apropieze
aceasta predict, fiecare la teritoriul locuit de dansele. Asa
avem traditiunile despre et1atoriile Ap. Andreiu in Polonia,
Rusia si la Ruteni, si tot astfel de legende, traditiuni si
practice religioase au si Romanii si despre care am vorbit ;
iar despre cele poloneze, rusesti si rutene, nu sunt decat o
adaogire, din cele mai tarzii introduse in prima cronicA rusa

1) Apostoli Andrea,... cui Scythiam in sortitione provinciarum obti-

gisse communi traditione credit Ecclesia (Act. ss. tom. 11 p. 87).

www.dacoromanica.ro
 150

S'a sods mult, foarte mult, asupra traditiunei despre

predica Ap. Andreiu in Scythia, meat s'a format o biblio-
tech intreagd. Lucrul de altfel e prea firesc, dici ea este
o traditiune istorica, lucratd chiar la baza traditiunilor.
Traditiunile greceti (§i in parte cele romane) despre
predica Ap. Andreiu in Scythia sunt de doud' feluri : lungi
§i scurte ; cele scurte sunt foarte numeroase §i se gasese
la scriitorii : Origen (185 - 253 on 254) in al treilea tom
al lucrarei sale 'EEinItcx6Sv, la exegesa din cartea facerei
(Migne, Patrolog. Tom. 12 pag. 92) lucrare perdutd astdzi ;
a fost ins cunoscuta lui Eusebiu de Cesarea ; acest scriitor
confirms adevdrul predicei Ap. Andreiu in Scythia (Alfred
Fabricius Salutaris Lux. Evang. ed. Hamburg 1731 p. 456
cf. Bis. ort. Rom. XVI p. 674-675). Eusebiu de Cesarea.
Palestinei (1- 340) se face ecoul acestei traditiuni1) §i pe
care 1-au urmat aproape toti scriitorii, can au tratat aceastd'
cestiune, intre cari citdm pe Eucherius 2) episcop de Lugdun
(t 449) Bis. ort. Rom. IX/85 pag. 696).
Apoi episcopul Isidor Hispalensis (t 637). De Ortu et
orbitu Patrum qui in Scriptura laudibus. (Migne Patrol. t. 83
cap. LXX pag. 151 in inceput). Ipolit episcop de Por-
tuens napt tOv SMexa 'Airoatawv (Migne Patrol. tom. 10
p. 952). Dorotheu de Tyr (-1- 322) in apendicele in 2uyyp.
'ExxXlacccouxbv rce E Kuptou, tipdrit in supliment la.
Chronicon Paschal, (ed. Paris p. 434). Epiphanius de Cypru
(1- 403), care de§1 pe scurt, dar cu multi ingrijire, in-
§ira localitdtile predicei Ap. Andreiu, precum §i moartea
lui, rotaypa nept SbS. arc0005Xtuv (ibid. pag. 431). Sofronie
de Palestina (t 375) de vitis Apostolorum in apendicile la
Liber de Viris illustribus. (Migne Patrol. t. 23 pag. 720).

1) Et Thomas quidem, ut a majoribus traditum accipimus, Par-

thiam sortitus est, Andreas vero Scythian' (Hist. Eccles Lib. III c. 1).
2) Quantum narrat historia Bartholomeus in Indos... vero Andreas
Scythes prodicatione mollevit (Instructionum ad Salon. lib duo la
Migue Patrol. lat. tom. 50 p. 809).

www.dacoromanica.ro
 451

Nichita Paflagonianul, scriitor de pe la inceputul veacului X,

in lucrarea sa : Oratio in laudem S. Ap. Andreae (Migne
Patrol. tom. 105 p. 64). Mai sunt Inca cativa scriitori pe
sari nu-i citam aici, intentionat, din cauza deosebitului in-
teres ce au informatiunile lor, ii vom aduce insa la locu-
rile respective.
Descrier& lungi asupra vietei si activitdtei misionare a
Ap. Andreiu sunt ale urmatorilor autori
Epifanie monah si presbiter (secol. VIIIIX Migne Pa-
trol. tom. 120 p. 216). Simeon Metafrast (pe la anul 1000
p. Oir.) traduse In romaneste in vietele sflntilor ed. de la
Neamt 1808 si ed. de Buc. 1836, cum si in Prologarele lui
Dossiteiu Mitrop. Moldovei sub 30 Noembrie, traduse nu
dupa Metafrast, ci dupg, Minologiul Basilian.
Apoi Nicephor Calist scriitor din veac XIV in opera sa :
Hist. Eceles. lib. II c. 39 cf. Fabricius Bibliotheca Graeca,
ed. Harles VII 413 ; tot ale lui : Cod. Apocr. N. I., ed. 2
pag. 502 not.
Dintre scriitorii streini moderni, cari au sods despre acti-
vitatea Ap. Andreiu In Scythia, amintim pe savantul calugar
dominican, Le Quien, in opera sa: Oriens Christia.nus 2 vol.
In fol. 1740. Paris I 1093-1095 ; Assemanus, Calendaria
Universae ed. Bonn 1755 tom. V 391 et. squ. ; iar in timpu-
rile noastre Golubinsky, in Istoria bisericei rusesti Moskva
1880 din vol. I p. I. pag. 1 -20 1) si altii.
Dintre scriitorii romani, Dossiteiu, Mitropolitul Moldovei,
este primul dupil cati cunoastem not care a aratat ca
Ap. Andreiu a venit cu predica 'Dana la Dundre (vezi pro-.
loagele sale sub 30 Noembrie) dar nimenea dintre scriitorii
romani posteriori, n'au dat nici un crezamant afirmatiunilor
sale, sprijinite pe traditiunile bizantine. Melchisedec, regreta-
1) Partea privitoare la activitatea predicei Ap. Andreiu in Scythia
a fost traduse de amicul meu D-1 G. Chebap, translatar de limbile
slavice la Ministerul Afac. Streino si functionar la Academia romans
si pentru care fapta ma simt dater sa -i aduc mul umirile mole.

www.dacoromanica.ro
 152

tut episcop de Roman si unul dintre scriitorii bisericesti cei

mai seriosi membru al Academiei romane, etc., inteo
lucrare a sa Cronica Mitropoliei Moldovei", ramasa manu-
scris, la pagina intaia, -venind vorba despre predica Ap.
Andreiu in Dobrogea, zice sci lasain aceasta cestiune la °parte,
ca neflind sigurci".
Nu este greu sa ghicim, pentru care motive savantul
episcop respinge ca .,nefiind sigure" afirmatiunile Mitropo-
litului Dossiteiu.
Archiereul Filaret Scriban, este primul care confirm)," spa-
sele Mitropolitului Dossiteiu, cu privire la predica Ap. An-
dreiu (Ist. Bis. a Romanilor pe scurt Iasi 1871 p. 1 2).
D-1 Profesor Const. Erbiceanu cerceteaza mai de aproape
cestiunea predicei Ap. Andreiu in Scythia Minor, si ne
aduce multe dovezi despre aceasta. (Ist. Mitropoliei Mol-
dovei si Sucevei Iasi 1888 p. VI si VII cf. id. Ulfila, viata
si doctrina lui, Bucuresti 1898 p. 53-54). Aici insista malt
si reuseste sa" aduca putina. lumina.
Dar acel care a aprofundat cestiunea noastra ca eru-
dita fost raposatul Episcop al Ramnicului si Noului Se-
verin, Ghenadie Enaceanu, intr'un articol tratat in Revista
Bis. ort. Rom. XVI/92 p. 692, in care analizeaza scrierea
calugarului Epifanie despre predica Ap. Andreiu in Scy-
thia si din care conchide, cu multe dovezi, clarificand textul
obscur al lui Epifanie prin note, din care no cid a intelege,
ca Scythia, cazuta la sorti Ap. Andreiu, nu poate fi alta
decat Dobrogea noastra. Desi articolul in cestiune este plin
de eruditie, totusi, lasa mult de dorit, din causa Upset de
sistem in tratarea ei ; dar aceasta nu-i micsoreaza intro
nimic marele merit si care a deschis calea spre moderni-
zarea si localizarea cestiunei si, dcci, a deschis noui orizon-
turi pentru a fi studiata mai departe in intregul ci complex
si in toate fasele prin care a trecut ea, pana azi. Un al t
scriitor roman, care a tratat cestiunea predicei Ap. Andreiu.
in Scythia, este savantul profesor bucovinean Parintelo

www.dacoromanica.ro
 153

Eusebiu Popovici (Istoria Bisericei Romani lor M-ss Mogi%

de studentii Facu lt. de teologie din Bucuresti, pag. 48) si
In care autorul se sileste sa dovedeasca contrariul celor
-afirmate de Mitropolitul Dossiteiu si Filaret Scriban. Noi
credem, ca in urma nuoilor dovezi aduse in urma de D-1
Const. Erbiceanu, si Episcopul Ghenadie Enaceanu isi va
11 schimbat opiniunile cu privire la predica Ap. Andreiu.
Baca toti autorii citati de not cum si altii despre care
pang, acum n'am vorbit sunt in unanimitate de acord
ea Ap. Andreiu i-a cazut ca sort de limita a activitatii
sale Scythia, apoi ei sunt profund divizati, dud este vorba
a preciza in care Scythie a i,-Pedicat ; caei istorieii si geo-
,grafii diferitelor veacuri ne vorbeste, cum am mai spur,
despre diferite Scythii.
Deci, mArturiile istoricilor bisericesti, ne find Inca 'Ana
astgzi precizate, si nici cel putin in parte determinate, cu
ajutorul criticei istorice despre Scythia, in care a predicat
Ap. Andreiu, aceasta confusiune toponimica a dat motiv
popoarelor mai posterioare, ca sa-si apropieze predica Ap.
Andreiu, fiecare la teritoriul locuit de (Muscle, de ex. : prima
cronica ruseasca atribuita lui Nestor (secolul X) cum si
.editia Novgorodiana, posterioare celei dintai, pretind ca Ap.
Andreiu calatoreste dela Sinopul asiatic, de pe malul
-sudic al 1VIArii Negre, la Roma. Aceasta caliitorie o face pe
apele fluviilor : Dniprului, Sovatei ; lacurilor : Ilmen, Vol
chov, Ladoga; raului Neva si Marea Baltica, trecand prin
Chersonezul Tauridei si de aci la Roma (Golubinsky op.
cit. p. 2-3). Critica istorica ruseasca a limpezit pentru
Rusi cestiunea. Dar Polonii, Lituanii si Rutenii, pretind
ca ei sunt crestinati de Ap. Andreiu 1); deci dupa sinaxarile
1) Adest et solemne officium, cum duplici canone et synaxaria ex
quo fragmentum in praefatione aduxi prolixo ac eleganti, quo etiain
probatur, non vane gloriari, Ruthenos, sed ex antiqua traclitione ac
primmva habere, primum fuisse in Russia fidei Christianae plantatorem,
_Andream Apostolum : cui sentontiae subscribunt omnes fere historici

www.dacoromanica.ro
 154

acestor popoare, necunoscute traditiunilor bizantine, Ap.

Andreiu a predicat in Scithia Europeanci $i pe care not o vom
num I Scythia hero d oti an a.
Romanii, la randul lor, revindeca pentru dansii predica
Ap. Andreiu, ca unul ce a predicat in Scythia Minor (Le
Quien I (1093-1094), iar dupa legendele cu caracter propriu
romanesc, ca : legenda licomorphiei transmisd dela Neurii de
langd gurile de pe partea stanga a Dundrii, Romanilor, prac-
ticile religioase, care se fac in spre noaptea Sf. Ap. Andreiu,
pe temeiul marturiilor istoricilor despre vechimea cre$tinis-
mului la Daci, In Sarmatia, care coprindea si Dacia penal
la Carpati (Ptolomen Geograph. lib. III c. 5 p. 68-70),
dupa marturia lui Nicefor Calist (lib. I c. 39). Niceta Pa-
plagonianul (Bis. ort. Rom. XVI 92 p. 691), etc. pretind
ca Ap. Andreiu a trecut din Scythia 5i in stanga Dundrii,
predicand crestinismul Dacilor si Sarmatilor ; iar discipulii
lui, au predicat colonistilor romani adusi din Roma, Italia,
cum si de prin alte parti ale imperiului Roman, de pe uncle
crestinismul fusese deja predicat de cdtre Apostoli ; cresti-
nismul romanesc este de origins apostolica si deci Bise-
rica Romanilor, din Dacia Traiand, nu este intru nimic-
inferioara bisericilor care an primit crestinismul dela insusi
Apostolii Mantuitorului.
Scriitorul moscovit Golubinsky, esclusivist ca mai toti
scriitorii rasei din care facea parte, strigd, urbi et orbi, crt.
pe Romani i-au crestinat Bulgarii, on s'au crestinat °data'.
cu clansii, sau ceva mai in urma lor, (Bis. ort. Rom. I/74-
p. 410-411) ; iar mai departe, spune : .,nu este adevdrat ca
Ap. Andreiu sit fi predicat in Scythia Minor (Dobrogea) ci in
Scythia Asiatics, care dupd dansul s'ar intinde dela tdrmul
sud-estic al Marii Negro, pang in Marea Caspica, si mai
departe" (op. cit. p. 9-10).
Poloni et Lituani Juvat Synaxarium describer() (pod Culcinius ipso-
e slavica lingua in Latium. conversuin exhibit in appendice, (pag. 95.
spud Assemani V 394).

www.dacoromanica.ro
 155

Deci, dupd Golubinsky, Ap. Andreiu a predicat intro

Scythie asiaticd, necunoscutd, geografilor i istoricilor con-
timporani cu faptele ce istorisim.
Savantul Profesor al Facultiltei de teologie din Cernauti,
Pdr. Eusebiu, crede di Scythia Asiatied a fost locul Ap-
Andreiu, on eel putin Mica Scythie (actuala Crimee), in
nici un cas insd actuala Dobrogie (op. cit., p. 48).
Un alt scriitor din veacul 1V p. Chr., despre care n'am
vorbit pang, acum, si anume Fericitul Ieronim, crede ca
Ap. Andreiu, a predicat Scythilor, Sogdianilor si Sacilor,
deci, in Scythia din Asia Antertoarai).
Din cele expuse, vedem cs istoricii se deosibesc radical
in pdrerile Tor, cu privire la locul activitAei misionare a
Ap. Andreiu ; dar ss rezumdm cestiunea :
a) Fericitul Ieronim pretinde ca Ap. Andreiu a predicat
Scythilor, Sogdianilor si. Sacilor, din Scythia Asiei Ante-
rioare ;
b) Ru,sii, Polonezii, Lituanii i Rutenii, sustin ca Ap.
Andreiu a predicat la dansii, adied in Scythia Europeand
sau herodotiana, deli traditiunile bizantine n'au absolut.
nici o eunostinVi de asemenea legende (Assemani V 394);
c) Pdrintele Eusebiu Popovici pretinde cg, Apostolul
nostru a predicat, cum crede si Golubinsky, intr'o Scythie
din Asia, dar pe care geografii si istoricii n'o gasesc acolo-
unde o crede Golubinsky, on in eel mai rdu caz, in ac-
tuala Crimee ; in nici un cas insd in Dobrogea ;
d) Menologiele grecesti bizantine, cari reprezinta adeva-
rata traditiune, cred ca Apostolul nostru a predicat in
Scythia Minor (Dobrogea).
Din cele expuse reese clar, ca istoricii se deosebesc ra-
dical in opiniunile lor, argumentele atat pro, cat si contra,
nu lipsesc, ass cu cestiunea e departe de a fi resolvita.

1) Andream, Petri fratrem... Scythis, Sogdianis et Sacis praedicass&

Evangelium Domini (Le Quien I 1094-1095).

www.dacoromanica.ro
 156

alici macar in mod multumitor, pentru o parte sau alta.

Afirmatiunile celor d'intaiu, negatiunile color din urma,
-cum si indoelile celor din al treilea rand, fac ca cestiunea
sa stea locului, ca i sacul de gran din fabuld, de oarece
toti si-au sleit arsenalul de ipoteze i argumentari, dar pe
cea mai mare parte dinteinsii nu-i putem asemana decat
cu saltqretele randunele cari sburand pe suprafata apelor,
o ating in sbor numai cu ciocul on varful aripelor, de
teama ca sa nu se innece. Adevqrul istoric este unul si
trebue sa stim de partea cui stil el ?
Problema Scythiei, in care a predicat Ap. Andreiu, nu
poate fi resolvata decat cu ajutorul geografiei, care cu
drept a fost numita ochiul istoriei ; i in acelasi time sa
luam faptele chiar de la basa traditiunilor Vii, en facia cri-
ticei istorice in mina, bazati pe niaituriile istoricilor color mai
demni de credinta i contimporani cu faptele ce descriu,
.ori a color mai apropiall de dansele, sa aratam :
a) Cate Scythii an existat ;
6) Cand au incetat fiecare din ele de a purta aceste de-
mumiri si din care cauze an disparut ele de pe harta
lumii; si
c) Care Scythie exists, la anul 44 dupa Christos, timpul
..r'zispandirei Apostolilor la predica printre neamuri, Si deci
menitii, de Providenta prin sorti ca lee i ultima limits, a
ctivitatei misionare a Ap. Andreiu ?

www.dacoromanica.ro
 CAP. X
Scythiele de care vorbesc istoricii li
geografii vechi.

I) Scythia Mare, de l'angA muntii Irma si fluviile Oxus

si Iaxarte ; pe o mare parte din acesti Scythi, Persil li
numesc Saci 1).
II) Scythia Europeand, descrisa de Herodot (484-406) si
pe care o vom numi si herodotian6.
III) ii lamp& Exigcc (Crimeea de astgzi)preferAm denumi-
rea ei, astfel cum ne-o comunicil Strabon (lib. VII c. 4,
§ 5), spre deosebire de
IV) Scythia Minor (Dobrogea actualA).
V) Scythia Parva, mentionat6 de Martirologiul Roman
al lui Grigoriu XIIP), si pe care o defineste astfel :
Scythia Parva, pars Sarmatiae europeae (situata), Intre
Tauricam Chersonnesum et ostia Borystenis fluvii. AceastA'.
Scythie este necunoscut6 lui Strabon, Pomponiu. Mena,
Plinius si Ptolomeu, de oarece ea apare cu aceast6 denu-
mire pe timpul lui Diocletian, cu sigurant6 pe timpul lui
Constantin cel Mare, si de aceea nu vom reveni asupra ei
cleat in cetteva trAsuri esentiale.
1) Scythas mimes, Plinio et Herodoto testibus, Persae vocant Sa-
cas (Ptolomeu Geograph. univers ed. Ant. Magino Patavino cap XIV
p. 155).
2) Tipiirit sub urban VIII de Augustin Lubin Paris 1661 p. 230.

www.dacoromanica.ro
 158

In cercetdrile noastre, bazate pe evolutiunile istorico-

geografice, pentru resolvirea problemei ce ne preocupd,
vom -tine seamd de emigrarile si admigrarile popoarelor,
-de invaziuni si cuceriri, de diviziunile politice administra-
tive si financiare, militare si eclesiastice, cari au avut loc
in diferite timpuri si la diferite popoare, apoi : de legende,
traditiuni, practice religioase, de sentinte si locutiuni, de
dictoane si, in fine, de materialul de Folkior, care ar putea
aduce un punct luminos in aceastd besnd de contradictiuni
asupra acestor ipotese, dintre cari unele cu caracter ten-
dentios, altele provenite din insuficienta cunostintelor po-
sith e a evenimentelor istorice, a schimbkilor de numiri
geografice, a transmutarilor de popoare, a comutdriior de
hotare, cari au darul mai mult a intuneca de cat a cdlduzi
cercetkile istorice.
Siguranta istoricd a unui fapt indeplinit, intr'un timp
dat, nu poate fi reald decat atunci and circumstkile is-
torice si geografice yin in sprijinul lui spre a-1 clarifica pe
.deplin ; ori, li lipsesc aceste criterii de certitudine, faptul
in sine trebue considerat ca monument al fantaziei auto-
rului caruia i-a dat nastere.
Daca este adevkat cd, geografia este lumina istoriei, apoi
de datoria noastrd e sa stabilim nomenclatura geograficd a
localitdtilor in cari se presupune ca a predicat Ap. An-
dreiu, cdci ea nu este un efect al intampldrei sau al bu-
nului plac, cum s'ar putea crede le prima vedere.
Denumirile topografice, cele mai variate, cele mai pito-
resti ca si cele mai ciudate, toate si-au cuvantul for de a
fi, ele se datorese unor cause constante. La diferitele po-
poare de peste tot globul, mintea omeneascd s'a condus
de aceleasi legi organice, sand a vent vremea sit, se de-
termine conditiunile topografice si sa se boteze ca sa,
zicem asa configuratiunile planetei ce locuim (Convorb.
Liter. XXIV 3, p. 193).
De multe ori, deslusind un cuvant, un nume, un fapt,

www.dacoromanica.ro
 159

reconstituim nu numai neamurile in care s'au plasmuit, ci

si starea for culturath, cum si locul pe care 1-a ocupat la
banchetul vietei, in randul celorlalte popoare. Acestea zise,
sa revenim la cestiunea noastr6.

I. Scythia Mare 1)

Priviri generale
Cea mai veche Seythie, de care amintesc istoricii vechi,
este Scythia mare, din Asia anterioar6. Strabon (lib. VII
c. 1), deabia o mentioneazA. Ptolomeu ins ne da cateva
indicatiuni mai precise 1). Geografii mai noui, comentatori
ai lui Ptolomeu, ne spun ca vechii Scythi ocupau regiunile
Tartariei i Mongoliei, de pe MITA muntii Altai din China
de azi (Mag. Patavinus op. cit. lib. XIIXIV). Tot Ptolomeu

1) Sogdiani terminatur ab occasu qua particula Scythiae, quae est

versus Bactrianam et Margianam ad Oxus fluvium, per Oxus montes
liniam usque ad particulam Iaxarti fluvii quae grandus habet 110,40,0,
A. Septentrionibus similiter parte Scythiae quae inde est ad. Iaxarti
fluvii sectionem usque eius flexionis finem cujus grad. sunt : 120, 48, 30.
Ab oriente vero Sacis juxta flexionem inde Iaxarti usque eius fontes
qui grad, habet 125, 430 Co.
Sacae terminatur ab occasu Sogdianis iuxta Expositum orientale
ipsorum latus. Nomades dicti qui soliti vicinos depraedari fi Parses-
postea sunt funditus deleti. A. Septentr. Scythia, ab oriente vers simi-
liter Scythia. Sacarum regio nomadum est. Civitates autem non habet.
Nemora autem et speluncas habitant.
Tenent autem Scythiam a Septentrioni Abii Scythiae at quae sub us
est Hypophagi Scythae. Scythiam extra Imaum monte quae barbaris.
Mongol. et recentioribus Tartaria antiqua. Scythian. extra Imaum mon-
tern nunc Altai vocatum. Scythiam extra Imaum et Serica regiones
antiquorum mine Catayo. Scythia infra Imaum rnontem terminatur ab
occasu Sarmat. Asiat. A Septentr. terra incognita habit grad. 85,54,0.
(Ptolom, Geogr. op. M. Patavinis lib. W c. XII 154 c. XIII lib. VI
c/XIV p. 155).

www.dacoromanica.ro
 160

ne spune ca ei erau Barbari nomazi, traitori sub corturir

cutreerand de$erturile, iar cei stabili trdiau in spelunci (ibid.),
ca ei erau dedati la prddaciuni i pe o parte dintein$ii i-au
supus PerSii. Acela$ lucru ne spune despre Saci si Sogdiani
(vezi si Strabon VII c. 3 § 9).
Ace$ti Scythi n'au jucat alt rol in istorie, cleat ea au
fost cunosculi ca popor ndvdlitor, mai intaiu in Asia, iar.
prin secolul VII in. de Chr. nilvalesc in Europa.

Dovezi ca Apostolul Andreiu n'a predicat Sacilor,

Sogdianilor si Scythilor.
Traditiunile bisericei cre$tine primitive, privitoare la pre-
dica Ap. Andrein In Scythia, $i cunoscute la Golubinsky
sub numele de traditiuni scurte, pe care le-am ardtat mai
sus, an dat motiv unor scriitori sa creadd ca Scythia, der
care mentioneazd cataloagele lui Ipo lit al Romei (Migne
Patrol t. 10 p. 952), al lui Doroteu al Tyrului (t 322), ale
lui Sofrone de Palestina (1- 375 Migne Patrol, t. 23 p. 720),
ale lui Epifanie de Cypru (-1- 403 Migne Patrol tonn. 83
pag. 151), ar indruma pe Ap. Andreiu care tarile Sogdia-
nilor, Sacilor si Scythilor.
Cei mai multi insd, $i de partea cdrora std traditiunile
bisericei ecumenice, sustin i cu drept cuvant, ca prin
Scythia lui Origen, Eus.ebiu de Cesarea, Eucherie de Lug-
dun, nu este $i nici poate fi inteleasd alta de cat Scythia
ponticd, cum o nume$te Plutarch (Dionisie Fotino, Istoria.
Daciei I. pag. 14) adicd actuala Dobroge (Bis. ort. Rom.
XVI/92 p. 674-675).
Catalogul care se pare ca indrumeazd pe Apostolul nostril
catre intunecoasele regiuni ale Scythilor, Sogdianilor $i
Sacilor, este acel al lui Sofronie de Palestina, amicul intim
al Fericitului Ieronim, care spune ca a predicat nu atat
Scythilor, pe cat Sogdianilor si Sacilor (Non tantum Soy-

www.dacoromanica.ro
 Plana I-
II IIIII1
.'11H,rinv21111i111111111111111111111111111111 , 11111111111!1',1 U1Ill :
1 1111 III 1 1 Ili::11 111111111 111111111111111 fthil 1111 111111111111111 111111i:':,111 1 111111111111 11 1 I I I 11111 1111,1111 11 III 1111 11118111' 11111 1,',1;! 11111111111 1 111111111111 1111i:%111 1111111 III 111ll 1{1 11111111111111 11111

000.-4414.'.
Wasim
im 'YR
MARE INTERNVM
cum populis adiacentibus
a hello Hannib Ole o
usque ad SIIthr Midis M. temp",

NLL

GiantiOt

lea

CARTHAGO
ibrog. myatiataroa
1.

2. ibthon :1 atria
°4"
LAN,. .1pottinif kale' P"'"
Salrafts .1.reakpii
0. Jae, lunanis 0 Romani layer Romany,. C-1.1 Rrytuan Tolenacrorgan .
-.Wes Salarrti ,an'. pro. O.Rranurn Splearidartan . L=', Raga. Ifirronis &rat-a.m..
I Colaniae eiriam Raman . ['saw ad ann Cappaioriar= Grarea, /theme.
Ma g ft r,
ealdmae l.alina, nuaarir prat., in E_7eartha5init,sea.
Megara,M agulia 3 (Wan"... miheareJ Sr/eat...dal-um elientela 'rant. Cartlulsiniensium Tiara ASIA CIS TAVRVII
a. Cit.
post a. 139
s. Neapolis, J.ilerte, qua quaegar dr_ Rran garde, a ..14.5 lumen p.
eunsita horns ducts far a (A ann. Y. 0 &rt. rersantentars . O aaili L. careen triaratAis fl i. L.3 .11alaidatt .

.421.11pa
(Woes ri "vivant case Jaren!. abr. resohantur.

Innulne guar inter

Thernm et Thernainm
e marl enterserunt:
IS a .0t . Mira
a 12. . This MACEDON IA,G R AEC IA
.007p. Ch. komnsrni
anno 111 a. Ch .
Mart stosnunt 300 goo J radia
16 on.r.

CRAEC IA
ball aocialis Achaeorum tempore.

+Pam

U psi

,
al
FRICAE vIt ASIA
int .1 Luc re d it
are orcitientalis
,IRS-140) rgIn.
et desrriptione

.11. loncscu. Istoria Bin. Romailor din Dacia Traiann. Vol. I.

www.dacoromanica.ro
 161.

this sed et Sogdianis et Sacis) fapt confirmat §i de Do-

roteiu al Tyrului (Assemani V p. 396).
Dar afirmatiunile lui Sofronie de Palestina, eat i ale lui
Doroteiu de Tyr, sunt considerate ca fiind lipsite de orice
temeiu istoric 1), caci acel Pseudo-Doroteiu tirianul 15i cu-
lege informatiunile din capul lui 2) ; iar mai departe despre
1) Despre autorii acostor cataloage, cum si despre tirnpul in care ele
au fost sense, stiinta, pans in present, nu sia, spus Inca cuvintul ei.
Totusi, nu este mai putin adevarat, ca ele infatiseazii vechea traditie
a bisericei (Galland. Patrol, Graec, et Migne torn. II p 1187-1403) cum
si alti autori (Bis. ort. Rom. XVI nota 1 de sub p. 676).
In unele cataloage, pe lane); Scythia se vorbeste do Tracia, Pont si
Bitinia, adica laturea Sud-Vestica a Wail Negre. Iar mai departe de
iocurile din jurul raului Fasis (Rion) cu orasul Sebastopol (vechiul
Dioscur din Colchida) co cad pe vestita cale dioscurianii, care era trasa
pe malurile Maroi Negre, de la Sud spre Nord; pa aceasta cale, ca-
taloagele duc pa Sf. Apostol Andreiu in Scythia (Bis. ort. Rom. XVI,
nota 3 do sub pag. 676). Dar sand este vorba ca Apostolul Andreiu
ar fi predicat in aceasta Scythie, apoi critica istorica ruseascii, a la-
murit pe deplin aceasta legends, in special a celei rusesti. (Bis. ort.
Rom. IX p. 697).
Bitinia si Pontul sunt tad clasice ale crestinismului unde a predicat
Ap. Petru. Pontu ySl Bitina cadeau in calea Scythiei, 5i in special
Bitinia, incepand de pe laturea Sud-Vostica a Marei Negre si aici se
unea cu Scythia. Tracia cataloagelor se is uneori in inteles de Tracia
Europeans, care cadea pe laturea apuseana a Marei Negre, iar alte
on do Tracia Asiatics, pe laturea sudica (in Asia Mica). (Biserica ort.
Rom. ibid.)
In alto cataloage se vorbeste numai do Cara Sogdianilor si Sacilor
si pe aceasta cale duc cataloagele in Scythia. Toate acestea sunt simple
erori. Noi vom vedea mai departe, cii Scythia Sfantului Ap. Andreiu
nu trebue cantata nici in Tartaria de azi, nici in Sudul si Nordul
Mara Negre, ci in Vestul acesteia. Si ca proba evidenta ca cataloagele
in cestiune se contrazic, este ca ele se sfarsesc toate cu Achaia, unde
Apostolul Andreiu este ucis in orasul Paleo-Patras (Bis. ort. Rom. IX
nota 3 de sub pag. 676).
2) Caeterum antquiores scriptoris nullus reperio, qui S. Andream
Tracibus erudiendis incubuisse ferant, nisi forsan istis quos appellavi,
praeiverit PseudoDorotheus ille Tyrius, qui de Byzantinis priori aevi
episcopis plurilna e suo cerebro finxit, qua) suo loco falsi rodarguirnus
G. M. lonesau.Ist. Bison Ronan. din Dacia Trailing, Vol. Z-ia. 11

www.dacoromanica.ro
 102

Sofronis de Palestina ne indeanma iarit,i sa nu ne Imre-

dem in spusele lui, cad Fericitul Ieronim 1-a copiat, afir-
'nand lucruri caH n'au putut sa existe (Bis. Ort. Rom. XVI
p. 675). Asa, Fericitul Ieronim vorbind despre predica Ap.
Andreiu, credo di a predicat crestinismul Sogdianilor, Sa-
oiler si Scythilor ; insa spusele lui sunt desmintite de Le
Quien (I, 1095) ca fiind contrarii traditiunilor bisericei uni-
versale.
Andream Petri fratrem, ut majores nostri prodiderunt,
Scythis, Sogdianis et Sacis praedicasse Evangelium Do-
mini nostri Iesu Christi, et in Sebastopoli magna civitati,
ubi Castra Absari et Phasis fluvius (illic incolunt Ethio-
pes interiores) sepultum vero esse in pains Achaiae, quam
suffixus fuisset cruci ab Egea praefecto Aedessenorum".
Inainte de. a analisa acest citat din Fericitul Ieronim, vom
aduce judicioasa observaliune a savantului Le Quien, in
care si aici face atent pe cititor, sa nu cream din afirma-
tiunile lui cleat o mica parte : observasse itaque sufficiat,
concordem sententiam veterum fuisse, sanctissimum hunc
Apostolum in Achaia mortem oppetiisse, uncle corpus ejus
Constantinopolum COD stantio Imp. transvectum fuit ; ut pro-
olive sit rode concludere, ab eo apud Thraces religionem
propagatam esse".
Prin urmare, si afirmatiunile Fer. Ieronim n'au deckt tot
aceeasi valoare istorica, ca si a acelor pe can i-a copiat.
Nu e mai putin adevarat cii, recunoastem legitimitatea spu-
selor lui Assemani ca Ap. Andreiu, dup.A ingltarea Dom-
nului la Ceruri, Apostolii arunand sorti spre a-$i imp'drti

et convincimus. Qminiqnam fatendum (Ilium. Andreas ex Orientis par-

tibus per Pontum in Graeeiam usque venerit Consentaneum prorsus
esse, ut Chalcedone et ex Bythinia Byzantum appellens, rode per
Tiaciam transire debuerit. At longo potiori jure si-viam alteram ultra
Pontum Euxinum innerit, ut quis forsan non infield collegerit ex -Lis
quo Sophronius de Domini singulis Apostolis etc. (Le Quien I pp.
1094-1095).

www.dacoromanica.ro
 163

provinciile, uncle fiecare din ei avea sa mearga sere a

predica cre$tinismul, i-a cazut la sorti sa predice in mai
unite tilri $i anume : Bitinia, Pontul, Propontul, Byzantul,
Tracia, Macedonia, Tesalia, Achaia si toate provinciile $1
ora$ele pant la Marea Neagrt $i fluviul Drinarea (Le
Qinen I 1093), lueru ce se vede confirmat $i la Asse-
mani 1).
Dar, in fine, O. presupunem ca Fer. Ieronim este de buna
credinta, eand ne afirma ca Ap. Andreiu a predicat Scy-
thilor, Sogdianilor si Sacilor.
La aceste fapte sa cugete cititorul la colosala distanta
care exista intre Palestina $i tara Sogdianilor, Sacilor Si
Scythilor de pe langa Altaii de azi, unde presupune ca ar
fi predicat Ap. nostiu, ea apoi sa se intoarca' sa primeasca
moartea martirica de la Egeat, Prefectul din Paleo-Patras
(Achaia). (Assemani V p. 397).
Pe Tanga aceasta, trebue sa mai adaogiim ca tam Scy-
thilor, Sacilor ei Sogdianilor, nu era cuprinsa in Imperil
Roman, $i nu-si poate inchipui cineva la Cate pericole se
expunea. Si apoi ce ar fi cautat Apostolul in acele OH de-
partate, ai earor locuitori nu erau stabiliti, ci umblau din
Joe in Joe, prin stepele pustii, dupa urmele turmelor Tor? Stra-
bon (lib. VII c. IIl § 9) ne spline ca Scythii $i Sacii, natiuni
de piistori, locuesc in inima Asiei, departe in de$ert, unde
ei iatdeese ca nomazi ! Oare se cre$tinase intregul imperiu
Roman, ca Ap. Andreiu sic -i mai ramana timpul material
st se mai duca $i la acesti nomazi?
Noi socotim ca Fer. Ieronim, afirman.d a$a ceva, a luat
numai aseManarea adequata a faptului, povestit de Eusse-
biu (Lib. III e. I) in Deinonstratio Evangelica, ca Apostolii
au ajuns, cu predica, unii 'Ana la Parti, car altii 'Ana la

1) Post Aseensionem D N. I. Christi (Ap. Andreas) praedicavit

in tota maritima ora Bittyniao Ponti, Traciae, et Scythiae (A.ssemani
V 391).

www.dacoromanica.ro
 164

Scythi, si cum Scythii Fericitului Ieronim erau aldturea

cu Partii, de aici confusiunea.
Recunoastem, cu Assemani, ca Ap. Andreiu primise ca
sort al activitatei sale misionare Amp la pars orbis ; mai re-
cunoastem de asemenea, ca suntem in secolul ininunilor ;
omeneste insd vorbind, estc prea mult, si numai atunci am
putea admite ca Apostolul nostru ar fi predicat Sogdianilor,
Sacilor si Scythilor, cand el ar fi fost transportat de nori
prin vazduh, ceea ce not stim ca nu s'a intamplat ceva de
ash fel, decat intr'un singur caz din Ghetsmani, dupd cum
ne raportd Sf. traditiune. Cdci Apostolii nu aveau nici cu-
peuri trase de cite 4 si 6 telegari, nici milioane la Win-
cile streine, ba nici cloud haine, si la predicd mergeau des-
culti si pe jos, de unde a rdmas 'And astazi dictonul Per
pedes Apostolorum" (a merge pe jos ca Apostolii). Pre-
dica Apostolului nostru la Sogdiani, Scythi si Saci, este
desmiatitil de insusi Fer. Ieronim, prin epistola 148, Ad.
Marcelinum in fine" (vezi $i la Assemani V 397 ; Le Quen
(I 1095), de asemenea desminte afirmatiunile fer. Ieronim,
referitoare la predica Apostolului la Sogdiani, Saci si Scythi,
observasse itaque sufficiat concordem sententiam veterum
fuisse sanctissimum hunc Apostolum... ut proclive sit inde
concludere, ab eo apud Thraces, religionem propagatam esse".
De altfel, Fer. Ieronim este desmintit la fiecare pas de
istoricii marl (Gibbon II 787) child nu se desminte singur ;
de unde se vede, ca dacd' era un profund teolog si un ad-
mirabil traducator al vulgatei, era, in schimb, putin certat
cu stiintele istorice si geografice.
Cauza pentru care Fericitul Ieronim confundd Scythiele,
provine de acolo ca Scythia Minor de sub August si Ce-
sarii urmiltori, care numara atatia antropofagi, prin pre-
dica Ap. Andreiu si discipolilor lui, cum si a succesorilor
lor, ajunsese ca locuitorii, earl so bucurau odinioard de a
reputatiune atat de tristd cum erau sdlbaticii Bessi si Scythi,
-cum si multimea cojocarilor (pellicorum) can odatd sacri-

www.dacoromanica.ro
 165

ficau oameni dupg, chiar insg,si nadrturia Fer. Ieronim

(331 420), sd schimbe sacrificiile omenesti cu cantarea
cea dulce a lui Christos, (Bis. ort. Rom. XT/85, pag. 704),
si numai vrtzand acestea pune predica in acele tari, unde
Ap. Andreiu putea merge numai cu sufletul, niciodatg, insd
cu corpul.
Child Ap. Andreiu avea in Scythia Minor atatia clienti
antropofagi, pe Scythi si pe Bessii briganzi, pe febricitantii
trogloditi, mai putea el oare sd meargrt la Sogdiani, Seyti
si Saci ? documentele vorbesc contra, ash, ca bietii Sogdiani,
Scythi si Saci, au fost 10,sati sd mai halaluiascd ined mult
timp in saeii lui Lucifer.
Iatd pentru ce Ap. Andreiu n'a putut predica, vreodata
Sogdianilor, Scythilor si Sacilor.
Amin sd trecem la Scythia Europeanu (Herodotiana).

II. Scythia turopeana.

Prin veacul al VII in. de Chr., (F. Robiou Histoire de

Gaulois d'Orient, Paris 1866 p. 11, 14 si 15), Scythi din
Asia anterioard, ndvrtlind in Europa, cuprind regiunile din-
tre locurile Sarmatilor, Donului, Mdrei Caspice, dintre
muntii Carpati si Dundrea de jos, pand la Marea Neagrd.
In aceastd Scythie se cuprindea si Dacia Traiand de mai
tarziu ; ea a fost descrisd de Herodot (484-406 in. d. Chr.)
cu ocaziunea rrtsboiului, care a avut loc in anul 513 in. de
Chr., intre Dariu regele Persilor si Scythi.
Nu ne vom ocupa, de fazele istoriei politice prin care a
trecut acest nobil popor, deck gat cat vine in atingere cu
cestiunea ce ne preocupd.
Din lipsa unei stiinte pozitive despre Scythia, in care a
predicat Ap. Andreiu, a dat motiv unor popoare mai pos-
terioare, ca sd-si atribue predica Apostolului nostru, la te-
ritoriul locuit de dansele (Bis. ort. Rom. IX/85, p. 697).

www.dacoromanica.ro
 166

Critica istoricil ruseasca a rezolvat pentru &Ansa aceastit

cestiune.
Mai ranahn insa Polonezii si Rutenii, cari si-au traditiuni,
legende, in care se spune ca ei au primit crestinismul din
mainile insu$i ale Apostolului Andreiu. (Assemani V, pp.
394-396).
Nu este in intentiunea noastra sa ne ocupam de origi-
nele crestinismului ruses°, polonez, rutean on lituan, ci
voim numai sa probam ea, la anul 44 dupd, Christos, nu
exists Scythia Europeand, (Herodotiana5 nisi ca unitate et-
nica, de oarece noibla rasa, a Scythilor disparuse dupa
valurile de popoare cari navalisera peste dinsa, dar nici
ca expresiune geografica, $i, in astfel de conditiuni find
ea, nu putea fi menita de Providentd ca be de activitate
misionara Apostolului Andreiu.
Popoarele sunt snpuse acelorasi legi inexorabi]e ca si
indivizii.
Omul se naste, creste, atinge maturitatea, apoi vine ba-
tranetea, si in urma moartea.
Popoarele se nasc, crest, isi ating apogeul, apoi vine
decadenta si, in fine, dispar cle pe harta si scena lumii,
dupa ce'si sfarsesc rolul lor istoric.
Indivizii 'nor fiziceste ; popoarele dispar istoriceste ; unele
ca sa apara mai tarziu, iar altele niciodata, contopite find_
in masa invingatorilor lor.
Deci, ceea ce este adevarat pentru indivizi, este adevarat
$i pentru popoare in proportia amasurata lor.
Istoria omenirei ne arata aproape cu precisiune prin cat&
schimbari si transformari an trecut popoarele. Sa nu ne suim
mai sus pe treptele istoriei, cleat de la moartea lui Hero-
dot (406 in. de Chr.) si vom gasi : invasiunea Celto-Galilor,
care a avut loc dupa Diodor de Sicilia,la deschiderea.
Olimpiadei a CI., adica la 372 in. de Chr. (Robiou op. cit.
p. 23) ; cuceririle lui Mitridat al VI Eupator, puternicul

www.dacoromanica.ro
 167

rege al .Pontului, apoi ale Romanilor si, in fine, marile imi-

gratiuni ale popoarelor.
Toate aceste circurnstdri istorice, au schimbat cu deal-
varsire fisionomia veehei Scythii herodotiane, contribuind
astfel la disparitiunea din istorie si de pe harta lumii, nu
numai ca numire etnicd, ci $i ca expresiune geografica.
Sri precisdm faptele :

A) Dovezi, ca Scythia herodotiang

a tncetat de a mai purl& aceastI denumire
In secolul Ill In. de Christ.
()and a dispdrut Scythia de pe harta lumii, nu putem sti
decal, in mod aproximativ ; in tot casul ea a incetat a mai
purta acoasta denumire Inca de pe la finele secolului IV-lea
si inceputul celui al III-lea inaintea erei noastre. Ceea ce
stim insd cu siguranO, este, cii aceastd Scythie este nem-
noscuta lui Straban, Ptolomeu si Pomp. Mela. Tustrei acesti
geografi si in special Strabon (lib. VII c. IV § 5), ne amin-
teste pe la inceputul erei cre.stine, numai popoarele cari o
locuiau si cari acum purta numele de Sarmatia, (vezi hirtile
reproduse de not din Spruners et Menke No. 1 /VIII si din
Atlas Geogr. de Schrader, par un societe de Savants, plans
No. 2/10, Atlas Geogr. cfr. Delamarche, Pl. No. 30). Pri-
mul ne aratd cil, Scythia herodotiand nu mai exista ca uni-
tate ctnicii din timpul resb. II-lea Punic, iar al doilea ne aratd
posesiunele Romei din anul 146 pand la 30 in. de Christ,
fard sd ne spuna nisi istoriceste, nici geograficeste, de exis-
tenta unor Scythii, acolo undo le pun Golubinsky si Pdr.
Eus. Popovici, iar Dobrogea actuald este den-width, de Spru-
ners et Menke cu numele Scythia, cat si de altii.
Disparitiunea ei se datoreste invaziunei diferitelor popoare
barbare. Toate triburile Scythice, cari pe timpul lui Hero-
dot formau o singurd unitate etnied, unele sunt supuse,

www.dacoromanica.ro
 168

iar allele, neputAnd suporta jugul apdsdtorilor, cdutau st

emigreze (Strab. VII c. 4 § 5, Mommsen V p. 76 77).
Invaziunile diferitelor popoare barbare au avut Joe din
mai multe pdrti. As,a, dela Rdsarit spre Apus, ndvalese :
Sarmatii, Roxolanii si Iazigii, popoare recunoscute in ge-
nere, zice Mommsen (V 75-76) ca find de origina slavd"
cu Sarmati regal! si Agatirsii, popoara nomade in cea mai
mare parte a lor, dar amestecate cu triburi agricole si can
se intind pant pe tarmurile Istrului.
Ele ocupi regiunile dintre Tanais si Borystene, cu alto
cuvinte campiile dintre Germania si Marea Caspidi (Strabon
VII c. 3 § 17; Xenopol I 56-59; Mommsen V loc. cit.).
Dela Sud spre Nord si Orient, ndvdlise triburile de ori-
gine tracicd, cari ocupd, o pozitiune deosebitd si, in special
Getii si Thirigetii, au ajuns pant la Dnistru. Intro aceste
popoare s'au stabilit probabil Ca avantposturi ale marei
imigratiuni germanice pang la Marea NeapA : Celtli, pe
Dnipru la deschiderea Olimpiadei 101, &lied in anul 372
in. de Christ. (Robiou. p. 23) ; Bastarnii, in aceleasi parti ;
iar Peucinii, la gurile Dundrei (Strabon VII c. 3 § 18).
Fiecare din aceste popoare erau independcnte si se gu-
vernau de preotii si bdtranii lor.
Dela Istru (Dunare) la Borystene, se intind deserturile
Getilor (numite odinioara ale Scythilor, Strabon VII c. 3,
§ 14 si 17, vezi si nota 1 de sub § 17 ibidem).
Geto-Dacii, ocupau toatd regiunea dintre Carpati, Dunare
si Marea Neagrd la Borystene ; Dacii, au fost tut popor
can si-au schimbat necontenit locuintele, trecand de pe
un turn pe celalt al Istrului, amestecandu-se astfel cu tri-
burile de origind tracica si in special cu Misienii alungati
din locurile lor de triburi mai puternice, fie de Scythi,
Bastarni, on Sarmati dela Dundrea de jos (Strabon VII,
c. 3, § 12 s,i 13).
Asezarile acestor popoare in Scythia herodotianil, s'au

www.dacoromanica.ro
 169

Inceput, cum am spus, de prin secolul IV-lea si inceputul

.celui al III-lea in. de Christ.
Ultima emigrare a unor triburi Scythice, care nu pu-
teau suferl jugul navaitorilor, pare a fi avut loc cu oca-
ziunea celei a doua invaziuni Celto-Galice, din anul 297
in. de Chr., popor feroce, care apqsa si se faceau stripani
pe avutul oameuilor. Triburile Scythice se rdspandese pre-
tutindeni, cdci teritoriile for erau prildate, iar tqranii ridi-
cati in mase si dusi in selavie. Scythii cAutau sit se Puna
la adApost de priidiiciunele Celtilor fiorosi, a ocupa orasele
fortificate, astfel ea', multi cetrgeni le paAseau si, in infra-
nirile lor, se sflituiau dacg, nu trebue sa le paraseasc6 cu
totul (Mommsen V p. 75-76).
Vom vedea mai departe ca cei mai multi le-au si p'a"-
rAsit ; iar cei cari au rgmas, au contribuit a mriri masa
n'avalitorilor prin desnatio n ali z are .
Scythia herodotianti, tars omogeng, pana acum din
punctul de vedere al rasei, find coplesitii de popoare de
diferite origini, dispare de pe harta lumii ca si din istorie ;
locurile for sunt ocupate : de Geto-Daci, Peucini, Bastarni,
Roxolani, Iasigi, Sarmati, astfel ca" de pe la anul 200 inainte
de Christos, Schythia herodotianA se va numi cu denu-
mirea generic:a de Sarmatia", afara de locurile ocupate de
Geto-Daci, si care va lua, mai tarziu numele generic de
Dacia. (Schrader atlas Geogr. pl. No. 2/10). Pentru aceste
motive este ea necunoscutd lui Strabon, Plotomeu, Pomp.
Melo, si altii. Scythia herodotiana ne mai purtand de mai
dine de 2 secole aceasta denumire, n'a putut fi menita de
Provident6 ca loc de activitate a Apostolului Andreiu.
Acestea zise sa" arat:im in scurte cuvinte si legendele
despre Apostolul Andreiu la Rusi.

www.dacoromanica.ro
 170

B) Dovezi, ca Apostolul Andreiu n'a predicat ire

Scythia herodotiang (Rusia Europeans)
Legendele despre predica Apostolulni Andrein, in Rusin
Rush posed numeroase legende, despre activitatea mi-
sionaril. a Ap. Andreiu In clansii; in prima cronich' ruseasca,
atribuita calugarului Nestor (1056-1114), se spune: Cana
Ap. Andreiu predich la. Sinopi, afla de acolo eh' sent aproape-
gurile Dniprului, de uncle se si imbarca, pe o luntre, sui
fluviul si se opri din intamplare la picioarele muntelui pe.
rail. A doua zi sculandu-se, zise discipolilor cari erau cu.
dhnsul : vedeti voi acesti munti? binecuvantarea Domnului
se va revarsh asupra lor ; un mare ora$ se va ridich $1
Dumnezeu aici va ridich mai multe biserici"; apoi suindu-se-
pe mun1,i, ii binecuvanta i infipse o truce. Si dupa cc s'a
rugat Domnului, el se pogori din munti, unde s'a zidit in.
urma Kievul. Dupa aceea se duse in sus pe Nip-ru si merse
la S1av4(? 0 uncle este astazi Novgorodul; dupa aceea merge
In Varegi si de aid. la Roma, acolo, el povesti cum a pre-
dicat i ceea ce a Nazut, apoi zise : am vazut lucruri in-
fricosate in pamantul Slavilor" (Cronique elite de Nestor
trad. par. L. Leger Paris 1884 peg. 5-6. Assemani V p.
393-394).
Dar, legendele rusesti nu se miirginesc aici, ele 11 port-
pe Apostolul nostru 'Ana in inima Rusiei. Asa, ea dupa.
redaciiunea cronicei de Novgorod, suind pe fluviu s'a dus
pana in Novgorod, a trecut lacul Ladoga, fluviul Neva.
pani, in Varegi $i, pe mare, intro Finlanda si Livonia, a
mers la Roma (Herbenstein ap. Assemani V, 395).
Culcinius, traducand un sinaxar din slavona in lating,.
venind la ziva, Ap. Andreiu, 30 Noembre, vorbeste despre
legenda predieei Ap. Andreiu la Poloni, la Lituani si la.
Ruteni 1).
1) Quo etiam probatur non vane gloriari, Ruthenos, sec ex antiqua.
traditione ac primaeva, piimum fuisse in Russia fidei Christiana&

www.dacoromanica.ro
 .171

Cu inceputul secol. XVI-lea dadt nu mai tarziu

Rusii incepur6 a considers pe Ap. Andreiu ca pe primul
i adevilratul sAditor al credintii crestine in Rusia. i cand
se presents ocasiunea, sau necesitatea, cu nnindrie i tarie-
se refereau ca la un fapt nesupus nici unei indoeli. Asa,
cunoscutul Anton Posevin, st;lruind a convinge pe Tarul
Ivan Vasile eel Groasnic, pentru unirea bisericei moscovite
cu Roma, se referea la Greci, cari au primit unirea la.
Sinodul din Florenta. Tarul i-a rrispuns : .,Noi credem nu.
in. Greci, ci in Christos ; noi am primit credinta crestina
la inceputul bisericei crestine, cand Andreiu, fratele Apos-
tolului Petru, a venit in aceste tari spre a trece la Roma ;
astfel noi la Moscova, am primit crestinismul in acelasi
timp cand s'a primit in Italia si, de atunci i 'Ana acum,
noi 1-am pAstrat neschimbat (Possevini Colloquium prirnum
cu Groaznicul de fide catholica in suplimentum ad Histo-
riae Russiae Monumenta p. 102).
Pe la mijlocul secolului XVII, batranul Arsenie Suhanov,,
fiind trimis in Grecia, pentru descrierea obiceiurilor bisari-
cesti, de Tarul Alexie Michail, a avut cu Grecii o discutie
aprinsa asupra neintelegerei dintre Greci si Rusi, ante-
rioare epocei Patriarchului Nicon, in privinta practicilor
bisericesti.
Cand Grecii spuneau lui Suchanov ca Rusii au primit
credinta de la Bizantini, el le-a ritspuns : fdrri, nici un
temeiu va laudati, ca noi de la voi am primit botezul,
Botezul noi 1-am primit de la. Ap. Andreiu, cand dansul,
dupii inaltarea Domnului, a venit in Bizantz si de acolo
s'a dus pe Marea Neagrii, pani la Dnipru, pe Dnipru in
sus pang la Kiev, iar de la, Kiev chiar 'Ana la Novgo-
plantatorum. Andream Apostolum : cui sententiae subscribunt nines
fere historici Poloni et Lituani. Juvat sinaxarium describere quod.
Culcinius ipse e slavica lingua in Latinam conversum exhibet in ap-
pendice pag. 95 Ilaec enim Graeci prorsus ignorarunt (Assemani
V 395).

www.dacoromanica.ro
 172

,rod si, cdldtorind pe aceastd cale, rdspandi invetetura sa

-,despre credinta lui Christos, iar pe urma' el i-a botezat.
Credinta ati primit'o voi de la Ap. Adreiu si not aseme-
,,nea de la Ap. Andreiu". (Golubinsky op. cit., p. 8).
Tuturor strainilor cari venind in Rusia, on intalnind
Rusi in strdindtate, ei nu rdspundea altfel, deck ceea ce
spunea Groaznicul lui Possevin sl Suchanov Grecilor (Ger-
berstein. Rerum Moscoviticarum, comentarii la Stracovsky in
Historiae Ruthenicae Scriptores extern. Saecul XVI, vol. I, p.
19 Fabr. Moscovitaruin Religio, ibid. p. 5 Granieni, Omnium
regionum Moscoviae descriptio ibid. p. 18 ; Oderboru, Ioanis
_Paszlidis Itiagni, Moscoviae Ducis, vita ibid. vol. II, p. 20).
Acestea sunt legendele despre predica Ap. Andreiu in
Rusia. Golubinsky, rnarele istoric bisericese rus, vorbind
' despre acestea, spune :
Naratiunea despre Apostolul Andreiu ne spune, ca
clansul a fost in Rusia, pentru eh' a vroit printr'insa se
treaca din Grecia la Roma : este clar, ca naratiunea este
o inventiune cu totul nereusitd zice Golubinsky fiindca
face pe Apostol a parcurge o caldtorie, de cincizeci de on
mai lung% deck cea obicinuitd si care pe acel timp nici
nu era cunoscutd. Pe timpul Apostolilor, tara noastra
continue mai departe Golubinsky present& un pustiu,
aflator in afard de limitele lumii cunoscute, necunoscut si
plus de tot felul de pericole. Pentru ce s'ar fi dus Apos-
tolul Andreiu in acest pustiu necunoscut ? El, ar fi putut
.se se duca, ca in once alt pustiu, numai atunci and n'ar
fi avut de lucru in lumea cunoscutd pe atunci, si dacd ar
mai fi avut timp liber de a umbla, prin pustiuri. Aceasta
insa, precum oricine o stie, a fost cu totul altfel. El n'a
putut sa aiba nici o sperantd de a planta crestinisinul
intru catva in mod stabil intr'o tart cu desilvarsire isolatd
-de cealalta lame, barbard si locuitd de Dumnezeu stie tine,
pentru ce el ar fi intreprins intr'insa o calatorie 2 In adevar

www.dacoromanica.ro
 173

nu pentru ca sei pund cruci pe munti nelocuiti ; §i chiar dacit

legendele gremti ar fi spus cci Apostolul ar fr venit in tara-
noastrci (adicci in Rusia), 710i, adaogei Golubinshy, le-am fi prima
cu cea mai mare greutate, de oarece ele ne-ar fi spus ceva ab-
solut imposibil de necrezut. Totu0 traditiunile bizantine, cele putin
demne de credintd, nu spun nimic despre acct ceva. Nu se poate,
si este absolut neverosimil, ca unul din Apostoli sit fi vi-
zitat trupeste -tam noastrd (Rusia), ci este necesar a primi,
ca sufleteste toti an binecuvantat-o. (Golubinscky, op. cit.,
pag. 19).
Rdmane dar bine stabilit dupd opiniunea autorului
nostru, ca Ap. Andreiu n'a predicat in Rusia (fosta Scy-
thie Europeand), :Lusa se fereste dupg, cat se pare inten-
tionat, de a admite o Scythie (care mai tarziu s'a numit
Scythia Minord) §i care exists cu acest nume pe timpuL
rdspandirei Apostolilor la predied printre neamuri, i faces
parte integrantd din Imperiul Roman, dupd cum vom ve-
dea mai departe. Si aceasta omisiune Golubinsky nu o face-
din nestiintd, ci din rea credintg,. Ramane acum ca sit ant -
tam, cand si de cine a fost transplantatd ideia predicdret
Ap. Andreiu in Rusia.
Ea nu este mai veche decal finele secolului XI.
Traditiunea despre activitatea apostolicil a Ap. Andreiu,
a trecut in Rusia pe timpul Imperatorului Mihail Duca, si
anume late anii 1062-107'7, dusg, fiind de scrisoarea lui
Duca, cdtre Cneazul Vsevolod Iaroslavici, scrisrt de catre
Secretarul lui Duca, Mihail Psel (1- 1096). Psel Infalisaza
astfel inceputul crestinismului rusesc : Cartile noastre cele
duhovnicesti si istoria imi spune, ca impdratiile noastre
amandouit au un oarecare izvor §i raiddcind obsteascit, cg, unul
si acelasi cuvant Mantuitor a fost predicat in amandoug,
impdratiile i ca aceiasi marturi oculari, ai misterelor Dum-
nezeesti si predicatori ai lui Dumnezeu, au raspandit in-
tr'Insele cuvantul Evangheliei". (Bis. ort. Rom. XVI, 92
pag. 691).

www.dacoromanica.ro
 174

Traclitiunea aceasta a fast in urmd amplificatrt cu legende

Ticante, despre Crucea Ap. Andreiu, cum si despre mira-
culosul sau toiag care, si pang, astazi, se gaseste in lavra
din Pecersea Kievului. Astazi insg, este pe deplin stabilit,
istorieeste, ca Rusii au primit crestinismul prin veacul X
sau XI, sub Vladimir (962-1054), dupd marturia lui Alfred
Rambaud (Histoire de la Russie, Paris, Hachet 1885 pag.
55). In urma acestora, not Romanii ne ggsim rata de Rusi
in urmatoarea proportie :
Rusii, 900 ani de crestinism si vr'o 400 ani de civilizatie.
Tiomanii, 1.860 ani de cretinism §i peste 600 ani de ci-
vilizatie. Poporul rus, neavand o civilizatie antica, se gd-
seste, in el, conditiuni de un conservatism exclusivist des-
-WI de puternic ca sa fie striedcios. Poetii si scriitorii sunt
siliti sa-I observe ; unii se glorified cu el, altii numai it
-constata (Convorb. Liter. an. XXVI pp. 367-8).
La Romani insd nu vain gasi nici fanatism, nici bigotism,
ci un liberalism altruist si o toleranta cum nu s'a vgzut
la alte popoare, dupa cum vorn vedea in cursul acestei
lucrari.

Ill. Scythia fisiatica.

A) Dovezi ca o Scythie" cuprinei intre tarmul sad-
estic al Mimi-Negro si pang, la Marea Caspicg,
nu exists la anal 44 p. Chr.
Profesorul de la facultatea teologica din Moscova, Go-
lubinsky, dupd ce ardtg ca Ap. Andreiu n'a predicat cres-
tinismul in Scythia herodotiand (Rusia actuald), pune pre-
dica Apostolului nostru in Scythia Asiatici, care dupd
dansul se intinde de la tdrmul sud-estic al Mdrei-Negre
palm la Marea Caspied si mai departe. .,Legendele cele mai
tarzii socotesc, ca lac principal al activitglii Apostolului,

www.dacoromanica.ro
 175

,,de asemenea Asia ; ele insd 11 tree pe Apostol prin Trans-

caucasia in Europa; in aceasta din urma insd o limiteazd
,,exclusiv, cu tarmii Marei-Negre, si anume cu Bosforul,
Theodosia si Chersonezul (op. cit. p. 9-10).
Cu alte cuvinte, Ap. Andreiu dupa Golubinsky a
predicat intr'o Scythie din Asia, dar ea legendele mai pos-
terioare it tree si in Transcaucasia, adica in 1, limp& ExuOix
(Mica Scythie, Crimea).
Identic aceleasi fapte, savarsite de Apostol, le crede si
sai antul profesor bucovinean, cu singura deosebire, ca pa
cd,nd Golubinsky afirmd, fard sa probeze cu nimic, Pdrin-
tele Stavrofor Eusebiu Popovici, aduce in sprijinul firma-
tiunilor sfintiei sale urmatoarele dovezi, contra predicii Ap,
Andreiu in Scythia (Dobrogea).
1) Omer, numeste pe Scythi Hippemolgi (mulgdtori de
iepe) si-i presupune ca locuese in Asia;
2) Hesiod, in poemele Orfice", vorbind de locuitorii rau-
lui Fasis, aminteste de Schythi tot pe langd Pontul Euxin,
.deci nici el nu presupune pe Scythi in Europa;
3) Helanicos (496-411), ti pune pe Scythi in partea de
rasdrit a Pontului Euxin ;
4) Herodot 480-406, pune Scythia in peninsula Cimerica ;
5) Toti geografii vechi, constata cd Scythia era in Asia
in partea de sus a Pontului Euxin, numai din intamplare
unii geografi o puneau in sudul Dundrei (Dobrogea).
Dacil Ap. Andreiu a predicat In Scythia, apoi el a pre-
dicat in Scythia Asiatica si in Scythia Mica (Crimea). Da-
tele geografice nu ne permit a afirma ca noun ne-a pre-
dicat crestinismul Ap. Andreiu. La acest rezultat ajungem
dacd, facem o cercetare asupra pdrtilor istorisite.
6) Ieronim, spune ca Ap. Andreiu, a predicat pe margi-
nile raului Fasis, care nu e decal Rionul de azi, ce este
considerat ca limita intre Asia si Europa ; prin urmare
dupa Ieronim, Andreiu a predicat in Scythia Asiatica.
Sd, reducem la justa for valoare dovezile aduse pang aici,

www.dacoromanica.ro
 176

si pe cari le vom diviza in doua seetiuni, ca sd ne putem

ocupa de fiecare in parte, si. anume :
a) Dacd a existat in anul 44 dupd Christ. Scythie indi-
catil de Golubinsky, $i
b) Dadi Crimeea actuald' purta pe atunci numele de Scy-
thia Micd () j Mospec Exu0(a).
A lost doua invaziuni Scythice : una in Europa si alta.
In Asia ; totusi nu ne este posibil de a documents cestiu-
nea in fond $i nici nu este atat de interesantd pentru not
ca s'o cunoastem in acele timpuri, cu toate acestea not
afldm mai departe motive destul de serioase la Strabon, ca
si lP,alti scriitori ai anticitdtei, ca de pe timpul cuceririlor
macedonene in Asia Mimed, si in special dela cele ale lui
Mitridat, nu ne indreptatesc sub nici un cuvant a crede ca
regiunile indicate, ar fi fost cunoscute la anul 44 dupa
Christ., sub denuinirea de Scythia Asiaticd.
Dupd Herodot, Scythii treand Volga, invadeazd in Eu-
ropa pe timpul lui Ardis (676-627) fiul lui Gyges regele.
Lidiei; Scythii constransi de Masageti, au trecut Araxul
(Volga ?) $i au patruns in tara numitd Cimmeria. La apro-
pierea lor, Cimmerienii s'au impdrechiat ; $efii for voiau si
resiste, dar poporul fugi. Principii, ajutati de plebe, fiind
invinsi, au trebuit sd-si pdrdseasca tara (Robiou op. cit. p. 11).
Din acest timp (.j &Imp& >2au0Eoz) Scythia Micd, devine-
centrul unitatei nationale Scythice.
A doua invaziune a Scythitor, treand fluviul Iaxante,
ndvalesc in Asia in anul 626, and Ciaxare asediazd Ninive
625; asediul a fost intrerupt prin invaziunea Scythilor;
Scythii stdpanesc Media 28 ani.
Ruina Ninevei si imperiului Asirian are loc in anul 625
de cdtre Nabopollasar si Chaldeenii sdi. Scythii goniti de
regii Mezilor, fug in Lidia. Ciaxare cere lui Aljatte sa-i
preda, pe Scythi, dar acesta refuzd; o luptd teribild se in-
cinge intre Lidieni si Mezi, data in ziva eclipse/ ,care cadet
dupd calcul astronomic, la 9 Julie din anul 597, (Herodot.

www.dacoromanica.ro
ATLAST- GEOGRAPHIE HISTORIQUE LE MONDE A LA FIN DE LA REPUBLIQUE Plana II-a
..Ple;,:)./ / . 10
E. II GO
J0 .A 10 V? A rsi. aza:I tii, 1 ' auci . I
I) :0 30 1,0

-.''....41..
0 ,,,..a
00 IS2.24..7F1 4e'..'..\..
Mars; -i-77.--1:2 a: ,-,.. 111111100°P I POSSESSIONS DE. ROME
- ,
Fre oli; SO TIM pi2.
i-- 9 e__Aoil.;.,
ugainfilljr.n
".th.1 ,-.:i;
' Ft ,- \NI- '.
)
/1.'..-i' :- . --, ",7- 1N4.
IA i, k),- As. ...
°
.EN 146 ET 30 AVANT J:-C.
,
II
= 34* .4 4 di. d ,Y.-_,',.-._.--\,.-,
31,1V
.....E.s -,.;.-
n 7-7---
\ -- .

o
idle-11e de 1: 15. oo o.o oo .
300 It 50 600 K.I.
8016 'Iv .., 150 100 SO ISO
71 .
;) g I J FlArneaars'amr 1.0:nazi:ex en. 1/C avant, Jr0.

4)
.
_.".
4V'6- 0;.' .... , , 1 I I
.419at.rdiarke cadre: /16 ce 30.
Pay, o. ',soda ine14;enciant, eas 90.

,c New ,17,i,
.12),-Y:', ,,,, 5' e .., ,
4e)
4 t, Z7'...-^- , L4
S
'r.. s v: ', --,,_ 3,A, a
..
-..4.4
N.Al'
I 4..-A, la
. -7_,
-4-_,
,.
'7'.',A.'.....,/6, ...
-. AA IVO
, \\
. ...,-
IC. q
pONT ri
1 s E ulcIPT 115
,.23,12 Si.:7- .--;:) .'
4;4
.K
....
...o. ,.,........
:,..:,..... .-A.
...
G\
Y CV ; " ..
9 1 `

'
`'.
S., , .7
s.,;.---,,,,,,,..r.. ot, c..
.
c t1"uo17.7.,,..,5.:: ..
'..:.- 41°4:
0. .. 9.4411,a111013k 't k.
r. ..-, -4'0'
,,,
.
l'ati,./ C. . -: ......r 0
44A ,I5,.-771 ... .,,--,.
Ay...4
', ,24
.

-9'..v.
: 4,re on, /If ' A R ,.., al .
1-
-ow
i.
_

.6. °glum 'Pe s, a. ,

0 '
N.
Sys, 1.1= '1- ,%.-..4.'s a / .,.
cA.A.,.. ./ 1...
.,-...,--, ---- .c. ' '"."' 0
. . '3

,
--. '',1'"'
, ..A.# yea 4, ...,01.1.-
._
(
a N,
mew- ..$6.
R ilr it A. Ft.
d r ....,,,, \----r---e't
,-
::.,1;,,p...... . 31-,, i . m v ,.
cA ..',1,.. 7 ' - \
;1
M -.. 11. I

10
20 10 0 . 10 20 30

LE MONDE ROMAN II 5,-, '''.1;;;

, lPitg441`, A-,
1

ET LE
MONDE BABEARE
au moment de
-...f .,--t.
. 9.1C.9 x as ,. :7' \ /' V 44".'14t'' nf.A."4
. 014...." 54 ;'°°'-'.:-.;:. ',.; `:
1,.
7,..'.

) GES IPI
invasion des Cimbr.es,..
assess tie 1:20:000.otto.
.
.v.s dart, us ''..;7'-'14° ,'"r-'
.

C. ° ''' 5s.
i\ ..-

it ''''
: ''
lo13-1.--"13riotookii 1 4 ,. :Vs.''
A
i 4.
'
...-
0 i'ourwripar it vnitini.r. ! z ' P,r -4 '.., c
! D
iipulitliort., tiIli.pie.r.
./' hpiihitin., 61vviuritil mar.
4_, ,,, ,1 ' ' L"."
..
a
112.4...da liana .17aan.;
. ,t.
. :11...
', '° .-*, ..S._
.kV4 sPLom
4., l'''..4
.

-, , ..ry. vY
4 . ' ,
_.,..
. _ .s
1,
.4.e.-41=4,
t, \ .
.... ,
c .---:-... it el.'11
--'' (.. -.* .eor -'
sr --4 -,--fg-4,-',.., 6iii* : j-,kte =,=,, ' t.ic
N

'..ik \',, k..),..vitaat^ ..;?:-.. "," 1(g.;`: Core -It, ,t'''

4 Idjcifr'400*,0 .t . '. : , %,.; '!, . sv °Irv' -.); argnE -h.;f 4, *
,0
10
f-te'L---._
..s. *,.
or-i543 , !

1,,,,
;:,..,.
@b
4.
:N .._
v _...i,...?'--riz'
.......-
_1 ..._ , ,,eir Leuca4,
Ciph.nen
Zikrthdt
I.
,,-,.
,.....
-
,, ,... 1
IR:
'
;;t
,. i.

7iii0
Citn
.,-.
fi 1 0 i caQa ' ' .,. c.c., et'.S3 ...:A -1/47)

., .,:-..-4-,84
4 ._ at
'I
III

L' ORIENT
,(1,0 4:1 .

ea, °P.'
D

'°:'.'
..14,.
ro ' --
.4--_.3 -,0, %,.. 4.
AU TEMPS DE blITHRIDATE
crapr6s TkReinach
;NIC,
6t4reare.a )c,teAgbe*
stkfie 1

,
....$1 "..
..i.n, % a
_
Eebelle de 1:14.000.000. .
,"4-.4...,(- :7. , ! Jr A le 1,
.........
z.,.. ttr-"z°"°7;,Tg3Kii.
;
drat* .

..,. ,
.5 I" A R Triyo
A.
alg-, ..,e0t7 ..
OParaaarianalloasaatra

Er=
de JrigAririacc.
E I N TERA U M' Sidon, f '
Pay,
inclepradar,Le I
I
.roit%."17=71.isto.
.
?3"..
FtelerniPs
a
At I= Pay, apart-, cots MICA
-' .:?;:

1 to J 0 K 10 L 20 30 N '20 p 311 IL 40, S

www.dacoromanica.ro
G. M. IonePcu. Istorin 815. RomAniThr din, Dacia Traian4. Vol. I.
 177

lib. I. CCXIV cf. Robiou p. 17), dup5, 5 ani de luptii, Scy-

thii sunt masacrati de Mezi, intre 602 on 603, (Robiou
p. 14 15).
De Scythi nu se mai pomeneste, dupa elite cunoastem
noi; Va'rile din Sud-Estul Mrtrei Negre Paphlagonin, Pontul,
Capadocia, Bitinia, sunt arritate de istoricii timpului ca prin-
cipate on regate guvernate de Diadohi si deci nici o amin-
tire nu se mai face despre o Scythie situatil la Sud-Estul
Asiei, acolo unde o pune Golubinscky si care este absolut
cu desdvArsire necunoscuth, lui Strabon (lib. VI. cf. Robiou
pp. 68 71). Pliniu, naturalistul, vorbind despre Scythia
dela Sud-Estul Marii, adidi acolo unde o pune Golubinsky
si Par. Eusebiu Popovici, ne spune cit Abasgia si Ze-
chia, care cad pe calea dioscuriana,, fficeau parte din
Sarmatia Asiati ( Sarmatia veteris asiaticte, pars fuit ad
Pontum Euxinum jacens, Plinius lib. VI c. 5), si pe care
Ptolomeu o numeste in urnitI Zechia. Zygi propre Asia;
Bosporum" (Le Quien I 1325 1326). Vezi si hrtrtile re-
produse de noi in lucrarea de fatii No. 1 XIII si 2 X din
Spruners si Schrader).
Remane acum s'a," ne ocupitm de dovezile Pfir. Prof. Eu-
sebiu Popovici, prin care sustine cct Ap. Andreiu n'a pre-
dicat in Dobrogea actuala, ci in Scythia Asiatica, mentionata
de Golubinscky, cum si in Crimeia de azi, numita pe atunci
Mica Scythie, si pe care noi o vom num' cu termenul ei
grecesc de i Mospi Exullicx spre deosebire de Scythia Minor
(Dobrogea).
1. Omer, zice PAr. Euseb. Popovici, numeste pe Scythi
Hippemolgi (mulgiitori de iepe) si Galactofagi (mancatori
de lapte) si -i presupune cw locuesc in Asia.
2. Strabon, magistrul geografiei istorice antice, mort la anul
23 dupa Chr., deci contemporan cu faptele ce descrim, dis-
cutand dac5, cuvantul de Hippemologi, prin mentiunea ta'cuta
de Homer, se raporta la Scythi on la alt popor, dupa ce
discuta," opiniunile tuturor istoricilor ph,n6 la dansul, la care
G. M. lonescn. 1st. Bis. Romline din Dada Traianii, Vol. 1')

www.dacoromanica.ro
 178

popor trebuesc raportate epitetele de Hippemolgi $i Galac-

tofagi, ajunge la conclusiunea urnirtoare :
De asemenea vorbind despre Mysieni §i de mentiunea
Mcuta de Omer, eu sunt in drept, zice Strabon (Lib. VII
c. 3, § 10), sr pun o dilema lui Apolodor eu nu-1 voi
intreba deck dace, in ochii lui Mysienii, de can vorbeste
poetul and zice : Rasboinicii Mysieni si virtuoqii Hippe-
onolgi nu sunt de asemenea deck popoare imaginare, on
daft], el recunoaste, in ei, pe Mysienii din Asia, ce va rrs-
punde el ? daca el intelege prin pasagiul in cestiune pe
Mysienii din Asia, atunci el comite un grosier non-sens
astfel, dui% cum eu am demonstrat mai sus ; di el intelege
popoare imaginare, ca si cum n'ar exista de loc, popoare
Mysiene in Tracia si atunci el afirmr lucruri contrare de
ceea ce exista, crci s'a vazut, chiar in zilele noastre, cum
Aelius Catus a luat 50.000 oameni de pe langd Dung-
rea de jos, Geti, popor cari vorbiau aceea,si limba ca si
Tracii, si i-au transportat in Tracia propriu zisa, unde se
eunosc si astazi sub numele de Moesieni ; fie ca acesta a
fost acolo de fapt numele striimosilor lor, cari nu-1 vor fi
schiinbat in cel de Mysieni, deck dupr ce au trecut in
Asia, fie ca deja in Tracia, la original, numele de Mysieni
ar fi Post al lor, ceea ce pare mai conform cu istoria si
mArturisirea lui Omer.
Wirturia lui Strabon este $i rationald si conform'a', cu is-
toria. Nu putea sr, se raporte la Scythi epitetele de Eippe-
lnolgi si Galactofagi, de oarece el nu-i cunostea si nici avea
de unde sa-i cunoasca ; stiut fiindca Omer a trait prin
veacul al XI inaintea erei noastre, pe cand Scythii apar
pe arena istorica cu eel Rutin patru secole mai tarziu.
Cat priveste punctele 2 si 4 ca Hesiod in poemele orfice,
cum si Helanicos (496 411) pun Scythia in partea de
Rasrrit a Pontului Euxin, iar Herodot o pune in penin-
sula Cimmerica, nimic mai adevarat ; cu o singura condi-

www.dacoromanica.ro
 179

tiune insd : ca ceea ce era perfect adevrirat pentru timpu-

rile lui Omer, Hesiod, Helamicos si Herodot, nu se mai
potrivese cu timpurile de care ne ocuprim, din cauzele : apa-
ritiunile unor popoare si disparitiunile alter popoare, apoi
invasiunile, enrigrririle si ad mi grrtrile p op o arel or ; din cau z a
diferitilor cuceritori, can s'au succedat in decursul veacu-
rilor si cari an schimbat cu destivarsire fisionomia lumii
vechi, cum au fost invasiunile de cari am vorbit, intre
cari vom aminti pe ceea a Celto-Galilor. Apoi cuceririle
Jul Alexandru eel Mare, divisiunile teritoriale, revoltele si
recuceririle cari an avut loc sub Diadohi in Asia Minora,,
_apoi cucerile lui Mitridat at VI Eupator regele Pontului
i, in fine, cuceririle Romanilor.
0 vie dovadii si despre aceasta sunt atlasele : Atlas An-
tiquus de Kiepert pl. X, idem de Sprunere, I/XIII de
Schrader I/X, reproduse de not pentru complecta edificare
a cititorului.
Toate militeaza contra unei Scythii asezata dela Sud-
Estul Mdrei Negro pane, la Marea Caspicd, deci opiniunile
lui Golubinsky ca si ale Par. Eusebiu Popovici, cad, nea-
vand absolut nici un temeiu, atat istoric cat si geografic.
Intru cat priveste dacd Scythia Minor este pusa de is-
torici si geografi numai din intamplare la Sudul Dundrei,
aceasta afirmatiune o vom vedea mai departe ata valoare
§tintifica are ea.
Nu mai aducem aci m irturiile Fericitului Ieronim, caci
am vorbit destul despre dansele, deck doar cd dupa ce a
predicat evanghelia la Sogdiani, Scythi si Saci, spune ea.
s'a dus la marele Sebastopol, sau vechiul Diascur1), uncle
1) Dioscurias vechiu oras al Asiei, pe tarmul N. E. al Pontului
Euxin, la 0. de Caucas in Colchida. Isi datoreste numele s'au de la
Castor si Polux, can au sosit aici in epoca expeditiei Argonautilor.
Luft mai tarziu numele de Sebastopol si devine celebrft pentru co-
mertul sau; era unul dintre cele mai marl antreposito ale Asiei cu._
Europa. Azi orasul Iscuriah sau Sigaur (Diet. Larous, lit. S).

www.dacoromanica.ro
 180

se aida castrul Absare si fluviul Fasis (Rionul de azi) si

pe care-1 aminteste Par. Eus. Popovici ca fiind in Scythia,
deli aceasta, nu putea fi.
Aici suntem de perfect acord cu Par. Eusebiu, ca Ap.
Andreiu, dupa traditiunile bizantine a predicat in Sud-Estul
Marei Negre, in timpul calatoriilor sale misionare a treia
(Bis. ort. Rom. XVI/92, p. 186), de la Ierusalim spre
Scythia. Ceea ce tinem sit probam insa, este ca nu exist&
o Scythie in Sud-Estul Marei Negre, dupa sate cunoas-
tem noi, acolo unde o pun, Golubinsky si profesorul bu-
covinean Par. Eusebiu Popovici, eel putin la anul 44 dupd.
Christos, des' nci am viizut di nu existase nici mai
inainte.
Intru cat priveste afirmatiunile Par. Eusebiu Popovici
(punet 5), di geografii si istoricil numai din intamplare
pun Scythia la Sudul Dunarei, noi, intemeiati pe martu-
riile istoricilor si geografilor contimporani, vom proba toc-
mai contrariul si. anume ca cei ce pun Scythia Aposto-
lului Andrei in Sud-Estul Mdrei Negre, on in actuala
Crimee, o pun lard nici un temeiu. Scythia Minor, numitd
si traciea" ori -pontica", o gasim ca provincie limitrofa
si de ordin imperial in concertul celorlalte provincii
ale imperiului Roman, incd de la anul 6 dupd Christos,
guvernatd de un Legatus .Augusti, care mai tarziu este ri-
dicat la demnitatea de Dux (Notitia Dignit ed. Boking I,
pag. 98-100).
Autorii cari vorbesc despre Scythia Minora sunt : Tustin,
Strabon, Ovidiu, Plinius naturalistul, Plutarch (ap. Dioni-
sie Fotinio I, p. 15), Valeriu Maxim, Ammian Marcelin, etc.
In diviziunile administrative si militare ale imperiului
Roman, sub August, Scythia intra in diecesa Traded; sub
Adrian, o gasim ca a VI provincie a diecesei (Le Quen
II, 3-5).
Ded, conchidem contrariu afirmatiunilor Par. Eusebiu
si a lui G-olubinsky, ca putinii scriitorii cari pun Scythia.

www.dacoromanica.ro
 181

Ap. Andreiu in Crimeea de azi, on in Sud-Estul Marei

Negre, o pun numai din intamplare si faird nici un temeiu
series istorie. Deci, aceastd Scythie nu poate fi privity ca
sort al activitatei Ap. Andreiu.
Venim acum sd vorbim despre a treia Scythie, numita
de Strabon si Mica Scythie, Mocpci /xuAta (Crimeea ac-
tuald), spre deosebire de Scythia Minor (Dobrogea).

§ IV) H MIKPA XKYOIA (Mica Scythie sau Crimeea)

Cimmerienii, popor de origina germand, au fost primii

locuitori ai Crimeei actuale ; en ocasiunea marei imigra-
Hunt scythice in Asia, Scythii tread-id Araxul (Iaxarte)
impinsi de Masageti, patrund si in tara Cimmeria (Herodot
lib. IV c. 11). La apropierea for Cimmerienii se divisard ;
sefii voiau sd, resiste, dar poporul pArdseste. 0 parte
dintr'insii tree prin Chersonezul Tauric si Abasgia in Asia,
iar cealaltrt parte, si cea mai numeroasd, apucit spre Du-
narea de mijloc si Tracia, (Robiou pag. 13). Deci invasiu-
nea Scythilor in Cimmeria poate fi push la anul 676, on
ceva mai in urmd (615 pand In 55S) dupd calculele lui
Robiou (p. 14).
Cu ocaziunea invaziunilor diferitelor popoare in Scythia
heroclotiand, ea dispare de pe harta lumii Inca de pe la finele
secolului IV si inceputul celui al treilca (in. de Christos),
prin ocuparea de ciltre popoarele de invasiune, ale diferitelor
regiuni ocupate oclinioard de Schythi. Totusi, centrul uni-
tdtei Schythice si traditiunile for nationale si pdrintesti,
erau in regatul Bosforului Cimmerian, care rdmiisese inert in
milinele Scythilor. Regatul acesta se intindea dela Pan-
ticapaeum (Kerciul actual), nude se afla principalul em-
porion (antrepositele comerciale ale Barbarilor); apoi Pha-
nagoria, eel mai apropiat oral de Asia ; orasele : Theodosia

www.dacoromanica.ro
 182

(Calla) pang la Istm (Perecopul de azi) si in Golfo]. Car-

cinetes apartinea, Taurilor, popor de rasa Scythia, (Strabon
VII c. 4 § 5).
Afarli de Istm, se mai intindea pant in Borystene ; co-
prinsul intregei regiuni purta denumirea de Mica Scythie
eij Mtx,,e421)tuO(cc) (Strabon VII ibidem). Aici se conserva tra-
ditiunile *i cultura Scythied, ctci aci de veacuri fuses
centrul unitatei nationale Scythice.
In Cherciul de azi, trebue sa fi existat tin.utul Gherroe
despre care ne vorbeste Herod.ot *i uncle se ingropau regii
.Scythi.1) cle oarece acolo s'a descoperit un cimitir intreg
al regilor Scythi. (Eliseo Reclus Geografie Universald, cuvan-
tul Scythie).
Mara de orasele enumerate, mai existau Inca si altele
ca : Marele si Micul Chersonez, numit si Chersonezul Tau-
ric (Strabon VII c. 4. § 2). Apoi Palacium, Chabun si Nea-
polis (Strabon VII c. 4 § 7).
Toate acestea erau ora*e infloritoare, fundate prin veacul
VII-lea in. de Christ. de catre Milesieni, uncle existau comp-
toare comerciale intinse i un lnsemnat centre de civiliza-
tiune greceasca (Rombaud Hist. de in Russie p. 15). Acolo se
cultivau artele metropolei, se repetau versatile lei Homer,
mergancl In luptii, cum. si frumoase discursuri in o.noarea
lui A chile, care avea un cult particular si in onoarea ca-
ruia se ddcluse numele orasului de Achileodrom, cum si 0.
peninsula cu acelasi nume (Strobon VII c. 3 § 19).
Prosperitatea si progresul locuitorilor din Mica Scythie
sunt impedicate prin invaziunea Celtilor.
Scythii, in aparitiunea acestor barbari, cautd sit emigreze
in mase compacte in altil tart ; calea pe care le-o indica
natura, era Tracia, uncle si emigreaza.

1) To ilescu, Dacia inainte de Romani, 503 505.

www.dacoromanica.ro
 1S3

a) Emigrarea Scythilor in Tracia (Dobrogea

actualS); timpul emigrIrei lor.
Strabon, marele magistru al geografiei istorice antice,
este foarte laconic asupra acestei cestiuni; dupri, ce aratit
hotarele IVIicei Scythii, adaogd: $i cum, cu timpul, multi din
Barbarii a-estei pri au trecut ahiras (Mistral) i lster (Duneirea)
qi arztinduli locuintele for clincolo cle a "este fiuvii, numele de
Mica Seythie a sfanqt prim a se intinde (a se chi) la o portiune
considerabila din ihracia insa i, pe care locuitorii ei n'au pu-
tut-o apara, on ca ei au partisit-o de bunci voe, din cauza in-
salubritatei sale, solul find de fapt nildOnos in multe parr 1)
(Strabon VII c. 4 § 5).
Deci, Strabon este categoric chid ne spune cum Dobro-
gea actualil a luat numele de Mica Scythie, sau Scythia
Minor.
Nu ne spune nici timpul emigrdrei, nici cauzele, nici
data ci ni avut on nu un anducdton, ci, numai cu tim-
pul (Stec Be TO ITA'00c, etc.). Ceea cc putem spune cu sign-
rantd, este cd aceastit emigrare a fost antenioana invaziu-
nei triburilor traciei (Geto-Dacii) in Scythia herodotiana
(Xenopol I 55-56). Din alto izvoare istorice, putem
aproape cu certitucline reconstitui aceasta paging obscurd
din istoria Seythiei (Dobrogei).
Asa, in marea inscriptiune de la Olbia se aminteste
1) 'Exovatv afl whir) of tog Boarcopou bovaotat xexalauxivriv Tazovi Gni).
*titiv auvexthv TaAatuov, xp6-cepov 8' dm 8Atriv !thy 04,0 npb,1 tcj atOttxt.
%tin Maaint8oz xat tc IllawakanaCy ilex,. OvA3aia,; Teo') B7arcoptud vipav
vot. Tiro a& TcXeiatrp p.ixpc -cog icsOp.o5 xat To5 KOX7coq tog Kapxtvi-cou Ta5poti
axul:Itxbv gOvo; %at exaXstco )) xthpa TECO% aura axenv Si 'CC, XCht. 1714co.
Toti toOp.or) µExec Bopoa0avoug p.txpi f.xuOta 8ca, a& to itkigiog twv EvOlv8a
Ttepatoullivov Tay is stipav xat sav tatpov xat ETcomoirrccov Tip Tip :tat uth-
vilG oux oAt^rn !lova npoanyops6071 Zxo0Ea ¢wv Opaxaiv to µFv -rt 134 Goy
xayaowscov Tic 8e t xaxix 0/; xthpag sxav3.71; Icy gastv j toxic aloft.
(Strabon Ii 426-27. Edit. Meinike Lipsio3

www.dacoromanica.ro
 184

de invasiunea Galilor, cum si coneiliabulele Scythilor de a

emigre in altii parte ; nu spune rose nici daca invasiunea
Galilor a avut loc, nici de emigrarea Scythilor (Robiou op.
cit. p. 63.)
Diodor de Sicilia (XV apud Contzen § 21) pune invasiu-
nea Galilor in prima jumh,tate a veacului al IV, si anume
la deschiderea Olimpiadei 101, ceea ce ar reveni dupe
calculele moderne intro anii 369 -368; Scythii fugind, au
emigrat in Tracia cu eel puffin 6 luni, daca nu en un an
Inainte.
Deci, putem pune emigrarea Scythilor din limp& Nixo0Ccx
(Crimeea) in Scythia Minor (de mai tarziu sau Dobrogea
de azi) in anul 369 in. de Chr.; de oarece .,pe timpul lui
Filip (II) regele Macedoniei (360-336) ga'sim ca Scythia
era situata intre Macedonia si tara Tribalilor" (F. Robiou
p. 23). Planul de emigrare al Scythilor, despre care ne
vorbeste Mommsen (V pp. 75-76), -este posterior, en sign.-
ranta, primei for emigrari.
Pentru ca un popor sa -Si paraseasea lava, i pentru ca
denumirea vechii for patrii sa, o dea celei adoptive, a trebuit
sa fi fost o emigrare a populatiunei in mase, sub eindu-
cerea unui rege al for si acesta n'a putut fi dead Ateas.
Strabon (lib. VII c. 3 § 18) vorbind despre greutatea de
a discipline pe acesti barbari ( Seythi) din 3; Mtxpix ExuNa
ne spune : ca singurul care a putut a-i doming, fiind
eel mai puternic pare a fi fost acest Ateas, care a pur-
tat mult timp rasboiu lui Filip (II) Amintas. Ca acest
Ateas, trebue sa fi condus emigrarea Scythilor, in actuala
Dobrogie, ne incredinteazii Iustin, cronicarul si biograful
lui Alexandru eel Mare (lib. IX c. I si II) in urmatoarea im-
prejurare : Pe cand Filip II, regele Macedoniei, asedia Bi-
zantul, domnea pe atunci, in Scythia, Athens (Erateo tern-
pore rex Scytharum Atheas, qui, habens Bello Istrianorum
premeretur auxilium a Philippo Apollonienses petit, in suc-
cession= cum rezni Scythie adoptaturus Justin IX III).

www.dacoromanica.ro
 165

Atheas, constrans de Istrieni, cerii ajutor lui Filip, prin

mijlocirea locuitorilor din Apolonia, promitandu-i ca -1 va.
alege de succesor la tronul situ.
Fi lip se increde si-i trimite un corp de auxiliari ; dar
intamplandu-se srt moard regele Istrienilor, iar Atheas fiind
in afard de on -ce pericol, concediazd armata lui Filip si
o insarcineaza, sd-i comunice .,cd, el nu i-a cerut nici aju-
tor, dar nici nu i-a promis cand-va ca, -1 va alege de sue-
cesor la tronul siitt ; ca armata Scythica, fiind mai viteaza,
ca cea Macedoneana, se va putea lesne curati de ei si Ca,
el insusi avand un flu in deplina sanatate, nu-i lipseste
mostenitorul tronului". Fireste ca Filip, auzind acest lina-
bagiu, ii trimite lui Atheas o deputatiune prin care 11 roaga
de a contribul si dansul cu ceva cheltueli ca sa," nu intro--
1111A asediul Bizantiului, din cauza lipsei de bath, si ca
acea,sta cerere este cu atat mai dreapta si mai urgenta, cu
cat Atheas nu voise sa plliteasca auxiliarilor macedoneni,
nici solda lor, nici cheltuelile de dilatorie 1). Atheas pre-
texteaza asprimea climei Scythiei si sterilitatea solului, care,
departe de a imbogati pe supusii sai, deabea le ajunge cu ce
sa se nutreascd, ea el este prea sarac pentru a putea sa-
tisface cerintelor unui rege atat de puternic, di el credo
ca e mai putin rusinos sa -i refuze tot, decat sa -i dea pu-
lin. Filip vrizanclu-se dejucat, ridica asediul Bizantiului in
ft. R. 414 (339) spre a atach pe Scythi.
Filip trimete o solie, lui Atheas, spre a-i face cunoscut

1) Atheas inclementiom coeli et terrae sterilitatem causatus, quae

non patrimoniis ditet Scythas, sed vix alimenta eshiboat, respondit
Nullas sibi opes osse, quibus tantum regem expleat; et turpius pu-
tare parvo defungi, quam totum abnuere; Scythias autem virtute animi
et duritia corporis, non opibus censeri"... Qumn virtute et numero
jraestarent Scythae, astu Philippi vincuntur. Viginti milia puerortun
ac feminarum capta, pecoris magna vis auri, argentique nihil. Ea
primum fides inopiae Scythicae fuit. Viginti milia nobilium equorum
ad genus faciendum in Macedoniam missa Justin libr. IX c. 11.

www.dacoromanica.ro
 186

ca pe cand ataca Bizantul, a promis lui Hercule ca-i va

ridica o statue si, deci, vine s'o aseze la gurile Dun'drei ;-.
crt el vine ca amic al Scythilor si deci ii cerea in numele
Zeului sti-i lase trecerea liberrt. Atheas ii rdspunde, ca sa-i
trimitd lui statua, daca vrea ca promisiunea lui sd fie in-
deplinith ; ca el se angajeazd nu numai s'o ridice mole.
uncle vrea Filip, dar ca va veghea ca ea sd fie respectatd.
Ca el (Atheas) nu sufere ca trupele maceclonene sa-i treacd
frontierile sale $i dacd statua era pusd fdrd void Scythilor,
el o va ddrama dupd, departarea macedonenilor, psi va purse
s'o topeascit ca 0-0 facci clintr'insa vcirfuri la scigeti. Iri-
tati prin grave insulte reciproce, cei doi regi si-au decla-
rat rdsboiu. Scythii erau mai numerosi, mai bravi, dar-
Filip ii invinse prin inselaciune. El Men 20 mii prizonieri
femei si copii, lua de asemenea multe animale, dar nu
afla nici aur, nici argint. Pentru prima data, zice Tustin,
a crezut Filip in sdracia Scythilor. Mai duse apoi in Ma-
cedonia 20 mii iepo frumoase de ale trtrei, spre a impe-
rechea rasa (macedoneand).
Dupa most dezastru, Scythia este transformata in pro-
vincie macedoneand, iar despre soarta regelui Atheas nu
mai stim nimic.
Partea Traciei, ocupatd de Scythi, va purta numele de
Scythia panel in cucerirea ei de Bulgari (787), de aici in-
colo va lua lumele de Dobrogea.
Prin emigrarea Scythilor in Tracia, Strabon, Pomponiu.
Mela ca si Ptolomeu, nu mai amintesc nimic despre
t limp& focuO:a 1), ci numai despre cea tracicd (lib. VII,
c. 5, § 1 si 12). Prin ernigrarea Scythilor in Tracia, insasi
1) Taurica Chersonesus, sic vendiquo terminatur a Carcineto sine
usque ad Bycen Paludem, Istmo adiacente, et litoris Ponti et Ciraerii
Bosphori et Paludis Maeotidis, juxta partes, secundum descriptionea
has, post Istmum secus ffuvium Carcinitum (Ptolomeu, lib. III, c. 6,
p. 70-71); iar mai departe enumitra toate oraqele fostei Scythii
mici, ibid.

www.dacoromanica.ro
 187

autorii citati ne-ar da sa intelegem etl, numele de Mica,

Scythie s'ar fi intins si asupra regiunilor coprinse intre
Thyras (Nistru) si Istru. In acest cas probabilitatea nu
este exclustti; insa, certitudinea lucrului ni-1 cla tot Strabon,
and ne spune in alte pArti (VII, c. 3, § 14), ca intre Geti
§i partea litoralului 1llcirei Alegre, care merge de la Inter
la Thyras, se intinde ceea re se numege DeIerturile Getilor,
(in epitome at Scythilor), cdmpii intense §i feirci apd 1), insa de-
la invaziunea Getilor, dadi in adevilr aceste Intinse campii
s'ar fi numit tot Mica Scythie, apoi cu ocasiunea inva-
ziunei Getilor in Scythia, regiunea a luat numele indict
de Strabon.
Este intrebarea. de altmintrelea prea fireaseit, sl aflame,
dadi fosta Scythie Mica, din Crimeea de astilzi, a conti-
nuat ca sa-si pastreze numirea sa si mai departe, claim co-
o mare parte din populatiunea sa a piirasit'o, ducand cu
ea si numele de Scythia Mica ? Strabon este categoric in
aceasti privinta ; el ne spune, ca .,numele de Mica Scythie-
a sfarsit prin a se da la o portiune considerabila din.
Tracia, etc. (Lib. VII, c. TV, § 5).
Sa admitem ca Strabon, este perfect de bung credinta
si de care lucru nu ma indoese catusi de putin, cand 11F:
afirma acest lucru totusi neclispumind de alto documents
contemporane, suntem nevoid a emite parerea, Ca o tarl
pririlsita" de un popor, care ii is si numele ei spre a-1 da
regiunei unde ei isi aseaza locuintele, este absolut impo-
sibil, si cit locuitorii cad vor fi ramas acolo, sri, nu continue
mai departe traditiunile si numele tarei. Dar iarasi se
poate, ca locuitorii acclei tiiri din cliferite imprejurari
schimbe numele tdrei parasite, prin venirea altor
neamuri, spre a inlocul pe cele emigrate, cari si ei la

1) I) Ea 6nspzetp.avv) 7C. bx, xthpoc Toci Xsx0ev -co; p.s-c4?) BopuallavG-u; %mt.
lotpou Tcpdycl pay law) .1) -nil', ratify,- gp)p,ta.(Strabon, Geografica Ii 420
v. 15-20).

www.dacoromanica.ro
 188

Tandul for poate vor sti boteze regiunea uncle se aped eu

numele tarei for partisita, ca o aducere aminte de vechea
for patrie, cum s'a intamplat chiar in cazul nostru.
Cu timpul insa, locuitorii sau ocarmuitorii dupa vremuri,
-parandu-li-se ca numele vechei tari, ar aminti traditiuni
mai frumoase, mai vechi, etc., -vin dupti secole si-i da
din nou, Orel, numele vechiu, pe care 1-a avut odinioara.
Cazurile nu sunt rani, dar sa dam ate un exempla, care
sti arate natura mien asemenea schimbari. Stim ea pe la
anul 250 Bosforul Cimmerian, Hersonezul Tauric, cum si
portiunea intre Panticapeum, Istrn si panti la imbucatura
Boristenului, find cucerite de Goti, regiunea, natural, ia
_numele de Gothia, iar episcopiile crestine de acolo faceau
parte din Eparhia Gothiei ; cu ocasiunea invasiunei altor
popoare, regiunea ia denumirea popoarelor care o ocupau;
in anul 1575, Mohamet II, Sultanul Turcilor, cucereste
Crimeea, (land cettitei Caffa (vechea Theodosia a lui Pto-
lomeu), cetate a Bosforului, titlul bnorific de Gothia" de
-catre Patriarhia 0. P. (Le Quien I, 1241), si care eparchie
$i tinut poarta numele si pima astazi (Atheneul Rom. 1886
pe Julie si August pag. 89). Ei bine, a mai ramas in Cri-
meea actuala un mic regat pe langa muntii Taur.
Dacti mai ramase cateva triburi localitati Scythice
-conduse de regii lor, apoi acestia sunt toti supusi de Mi-
tridat, puternicul rege al Pontului. Taurii, popor de origins
Scytha, era declat la note de violenta, depredatiune, brigan-
daj $i piraterii. (Strabon VII c. 4 § 2, vezi si cap. 4 § 6
si 7 ibidem).
Orasul Chersonez, devenit autonom, stitul de neconteni-
-tele pradticiuni ale barbarilor, core protectiunea lui Mitri-
dat; el, chiar in acest limp, medith grandiosul situ plan de
.a face o coalitiune in care srt intro toti barbarii dela Bo-
Tystene pana In Duna're.
In scopul acestei sperante secrete, Mitridat iii trimite
-armatele sale in peninsula ; Paine, fiul lui Scylur, impreuna

www.dacoromanica.ro
 189

cu cei 50 fii ai sai, inconjurara Hersonezul si-1 fortifica in

contra armatelor lui Mitridat. Bravii generali, Diophanti si
Neoptolem, luptrt cu succes contra acestor trupe de stepe
Neoptolem bate pe Taurizi la stramtoarea Panticapaeum
Chersonezul fu eliberat si fortaretele Taurizilor daramate.
Deophanti merge contra Roxolanilor (intro Dnipru $i Don)
veniti in ajutorul Taurienilor ; 80 mii fugira dintre ei inain-
tea unei armate disciplinate de 6000 oameni. (Mommsen
V 78 79 c. f. Strabon VII c. III § 17).
Intreaga foasta Scythia Mica fu cucerita de Mitridat, iar
principii Scythi alungati ; ei cer ajutorul Romanilor.
In curAnd insa, dominatiunei lui Mitridat, ii succedeaza
cea a Romanilor la anul 83 inainte de Christos.
Cu. aceasta s'a sters ultima rilmasita de dominatiune Scy-
thica, iar prineipii sari vor guverna, de acum inainte, vor
fi aceia cari le vor placea Romanilor. Mitridat incorporeaza
intreaga regiune, care purta odinioara aceasta denumire, la
imperiul still. Ultima ramasita de dominatiune Scythica
dispare de pe harta lumii, ramantind in muntii Taurulut
un mic trib Scythic, iar localitatea va purta, mai tarziu
numele Tauro-Scythia si cunoscut lui Ptolomeu (170 am.
p. Christos).
Iar Scythia dispare cu desavarsire de pe harta lumii ca
expresiune geografica intre anii 162 83 in. de Christos.
(Strabon VII c. IV § 2, 6 si 7, Ptolomen III c. 6). Vezi
hartile reproduse de not in acest studiu.
Ca urmare la cele spuse conehidem :
a) Ca Mica Scythie (i Mtxpi M.40'2) n'a fost si n'a, putut
fi, nici servi ca loo de activitate a Ap. Andreiu, de oarece
nu exists Inca din secolul II in. de Christos cu aceasta
denumire. (Vezi harta No. 1 si 2).
b) Nu este adevarat ca scriitorii vechi pomenesc de Scy-
thia dela gurile Duna'rei numai din intamplare, ci din contra,
daca le mai gasim pe celelalte amintite pe ici colea, apoi
acestea swat numai din intamplare.

www.dacoromanica.ro
 190

c) Ca singura Scythia Minor (Dobrogea) fdcea parte in-

legrantd din Imperiul Roman, cu aceasta denumire, si deci
ceasta provincie a fost menita, de providenta ca sa call
ca sort §i limita de activitate a Ap. Andreiu, si de care ne
Tom convinge Inca din cele urma'toare :

V) Scythia Minor (Dobrogea).

a) Starea politicl
De cate on vine vorba de Scythia, ne suim cu mintea
pe treptele timpului, pima la Ovidiu, nenorocitul poet al
Sulmonei, exilat de care August la anul 9 dupa Christos.
Nefericitul poet, timp de 8 ani a suferit pe litoralul Pon-
-tului Scythic la Tomi, adica dela 9 pana la anul 17 dupa
Christos, cand i-a dat obstescul sfarit in urma unor fri-
guri Ingrozitoare. In timpul cat a stat aici in exit, a sons
mai multe lucrari de o mare valoare si din care putem
scoate cele mai pretioase informatduni, cu privire la partea
istorica si etnografica a Scythiei, si afirmatiunile lui ne sunt
cu atat mai pretioase, cu cat Ovidiu a fost martor ocular
.cu evenimentele ce le descrie, §i unul din cei mai culti
oameni ai veacului sat. El ne spune in Tristitiele si Pon-
ticile sale, cum si in alte lucrari, despre Scythia :
Sed dedimus poenas: Scythicique
In finibus Istri illi.
(Dar ne-am ispasit pa.catele si acela
Sta pe malurile Istrului Scythic)
Lib. V. eleg. I. 21).

Jar in cartea I, eleg. IV, p. 45, zice :

Illi nec exilium Scythiei,
Nee litora Ponti
(Acela n'a simiit nici exilul
Nici termurii Pontului Scythiei)

www.dacoromanica.ro
 191

Quid mihi cum Siculis

Inter Scythiamque getasque ?
(Ce asem'anare poate fi intre mine si Sicilian,
Eu care locuesc cu Getii in Scythia?)
(lib. III eleg. 11 v. 55 .

Intr'o altd lucrare a sa : Amoruri qi Arta de a iubi ",

striga in culmea disperdrei sale.
O so-tia mea, o amicii mei, o scumpa i divina mea
-patrie, eu sunt trimis in Scythia la mormantl"
Un al doilea scriitor centemporan, este geograful Stra-
bon (63 1- 23 p. Chr.)
Din acesti autori, cum si din altii cari le urmeaza, pu-
tem sa," ne incredintdm cd Scythia Minor este cu aceasta
denumire Inca din ultima jumatate a veacului IV, inainte
de Christos.
Ea si-a continuat existenta sa nationald, mai intki in-
ependentd, apoi euceritd de Macedoneni, in urma de Geto-
Daci, iar la anul 17 in. de Chr., de cdtre Romani.
In anul 6 p. Chr. este transformatd in provincie impe-
rials, de cdtre August, si guvernatd de un Legatus _Augusti,
iar mai tarziu, de un dux Scythici, limitis (Notitia Diginit.
Bonn. 1853 ed. BokingI p. 98 cf. B. Le clercq p. 594),
ori, sub dispositioni viri spectabilis ducis Scythiae (Notitia
Dign. I 98).
Sub raportul administrativ, orasele Scythiei Inca din
secolul I, al erei noastre, erau constituite in confederatiune,
numitd si hexapolea Pontica, probabil privitoare la aface-
rile comerciale, cdci de cele politice nici vorbd nu putea
E. Dar fiindcd, elementul grecesc era bine representat, de
aceea exists doua organizatiuni, sau mai bine zicand, doua
culturi, una romand i alta elend : romanismul Si elinis-
mul. Coloniile si municipiile romane din provincie iii au
theta for separatd i sacerdotiul imperial la Troesmis ; iar

1) Ovid. Les amours, L'art d'aimer, Jules Jamin Paris 1867 pag. 42.

www.dacoromanica.ro
 192

orasele Tomi, Istrus, Odesos, Mesembria $i Ca -Hails, 1$i au

dieta for proprie si sacerdotele la Tomi. Presidentul dietei,
si Pontificile suprem al cultului imperial, Se numea la Tomi
11ovtdpric Confederatiunea color 5 sau 6 °rase grecesti do-
pe litoralul vestic al Mdrei Negre, nu fdeeau parte din
Ivloesia inferioard ; eel putin inscriptiunile vorbesc contra
acestei piireri (Tocileseu Mon. Sculpt. p. 67, 140, 196). Dar-
ined do pe timpul lui Adrian a ftieut parte din diecesa.
Traciei (Le Quion I 1093).

b) Etnografia Scythiei
Nu credem sa existe o Cara, a cdrei populatiune sd fie
mai variatd, sub raportul raselor $i neamurilor care o po-
puleaza.
Popoarele cari au locuit aici 'And la emigrarea Seythi-
lor, au fost Thracii $i Mysienii, (Strabon VII c. 4 § 51), nu-
miti de Omer Galactofagi si Hippemolgi (Strabon VII c. 3 § 2).
In insula Peuee sunt Bastarmii 5i de unde s'au numit
si Peucini (Strabon VII e. 3 § 15) ; apoi Sarmatii, Bessii
si Getii si pe cari Ovidiu ni-i ardtd ca fiind foarte
barbari.
Aici imi duo eu traiul in sanul barbariei
Cu fiarele sarmate cu Besii Qi cu Gobi
Nedemni a le raspunde un echo in viersul meu,
(apud Hasdeu Ist. Grit. p. 216).

Orasele Scythiei erau putine ; plecand dela Hierostoma

(gurd cea sfantd a Dundrei), avand litoralul Pontului (md-
rei) la dreapta, la o dendrtare de 500 stadii (earn 93 ki-
lometri), se afla ora$ul Istrul (Istropoli dupd harta Peuten-
geriand) ; mergand mai departe 250 stadii 1) sau 40 mile 2)
1) 0 Stadie 182 metri.
2) 0 mila. Romans 5.000 urme, 3.333,3 co;i, 2000 gradus, 1000'
pasi 1477 metri gi 50 cm.

www.dacoromanica.ro
 193

rdmane (47 kil.) se afld un oras mic fcirci nici o importanta,

Tomis (Constanta); apoi orasul Callatis (Mangalia) si Odesus
(Varna), 40 mile depdrtare de. Tomis (cam 59 kilometri
dupd mdsura de azi. (Strabon VII c. 6 § 1 (vezi si B.
Leclercq op. cit. p. 572).
Tot litoralul Pontului Euxin, dela gurile Dunarei, Istro-
poli, Tomis si Callatis, era locuit de : Crobizzi, Tribali, Mi-
sieni, Geti si Trogloditi, de Besi si Scordisti (Strabon VII
c. 5 § 12 (Ovidiu L cit.).
Populatiunea Scythiei, ca a unei tdri mhistinoase, era o
populatiune febricitanta dupd expresia lui Roussel pi-
ticitd si, fisiceste, degradatd de febra palustrd. Pentru aceste
motive, anticitatea punea la gurile Dunarei de jos, si cui-
bul Pigmeilor. (Hasdeu Ist. crit. 223).
Dupa cum vedem, in anticitate ca si azi, nationalitatile
cele mai diverse aici isi dau intalnire, ash ca devenise un
babilon al linabilor. Romanii insd, cu neintrecutul for sistem
de desnationalizare ii va contopi pe toti in marea masa
afard de G-reci, a cdror constiinta nationalii, era
foarte desvoltata in anticitate, ca si astdzi ; nationalitatile
sunt azi, tot atat de variate : Romani, Turci, Greci, Bulgari,
ratari, Armeni, Ovrei, Lipovenii-popovti si antipopovti,
Rusi, Molocani, Armeni, Surguti, Gragauti, etc.

c) A ntropofagii Scythiei
Dobrogea actualii, se numea in anticitate Scythia Minor
din doud cause : prima, in opositie cu Scythia Major, iar
secunda ca, Scythii emigrand din 1) Mow& Exam (Cri-
mea) in Tracia, sub conducerea regelui for Ateas, au dat
patriei for adoptive denumirea celei pdraisite de dansii.
Despre Scythi, stim aproape tot ce stiau Grecii In se-
colul al V-lea in. de Christos ; ei ne sunt aidtati ca un
popor viteaz, dar crud si sanghinar ; ei adorau o sable
G. M. Ionescu.Isf. Bis. Rozniine din Dacia Traian:f. Vol. I-iu 13

www.dacoromanica.ro
 194

Infiptg in pamant imaginea zeului rasboiului Si o stro-

peau cu sange omenesc ; ei beau sangele primului vrAjma$
ucis in resbel, apoi ii taiau teasta capului, din care-si ft-
ceau cope do baut, tar din piele isi fgceau un fel de ser-
vete, pe can le purtau atarnate de gatul cailor. Acelasi lu-
cru 11 fiiceau si cu rudele lor, in cas cand se intiimplau sa
se certe cu dansele si sa-i invinga; si atunci, niste aseme-
nea teste, le aritta oaspetilor ca un mare triumf. (Hero-
clot IV 69. Muzele lui Herodot traduse de P. M. Georgescu
Bucuresti 1893, pag. 175: Xenopol I. 39).
Scythii nostri, facand parte din marea familie scythicrt,
urma fireste sa' alba aceleasi deprinderi ; ei au fost Cani-
halii lumii vechi cunoscute.
Apostolul Andreiu predicand Scythilor, Nicephor Calist
scriitor bisericesc din veacul al XIV, vorbind despre pre-
dict Ap. Andreiu, ne spune ca a predicat si in tare, An-
tropofagilor si in Deserturile Scythilor de o parte si de
alta a Pontului Euxin. 'ATc9P.Oe ye Ay %ea Ttv, 9J Tv./ elv-
OpcorrocpcLyto 6vbficcaecet, 7, TS TXUOCOV FprµEa E155LVO; TE 1-16YTOC
xcizepoc, TO: TS rcpbc Poppdv xal v6rov °ciao xAfticacc (jib. 'II,
c. 39 dr. Const Erniceanu, 1st. Mitrop. Mold., p, VI).
Tara Antropofagilor, de care no vorbe,ste N. Calist, nu
este aceea a Canibalilor lumii entice, Si pe care Herodot
o pune dincolo de tara Melanchlenilor (Estonienii) ; astazi
opiniunea predominanth, a istoricilor este, ca tara Antro-
pofagilor ar corespunde cu cea a Samoizilor, al ca'ror nume
insemneaz'a pe ruseste antropofagi (mancatori de oameni).
(Alfr. Ramboud Histoire de Russie 18). Ap. Andreiu n'a
putut vreodata umbla pe acolo ,; Herodot spune cii, ca sa
gasim locuiniele Antropofagilor, trebue sa plecAm de la
Pnticapaeurn (Kerciul de azi), spre Nord, suind pe Borys-
tene pe o distanta de 11 zile de plutiri. Pamanturile ce
se alit mai in sus suet pustii pe o mare intindere. Dupa
pustietati vin Androfagii (mancatori de barbati), ce nu-s
de neam scit. Istoricii, cari s'au ocupat cu diutarea regiunei

www.dacoromanica.ro
 195

pe care o ocupau acesti androfagi, pang asthzi n'au ajun&

la nici un rezultat. D. Hasdeu, Istoria Ciriticil, p. 210, ii
pune la hotarele Scythiei ca si Herodot IV, 100) adedi
intre Neuri si Melanhleni, sl anume in regiunile do din-
colo de Don, uncle nici traditiunile rasesti nu indrasnesc
a-1 purta pe Apostolul nostra ; iar D-1 Xenopol (I 321) ii
crede pe Antropofagi a locui spre obarsiele Niprului.
In fine, on ce s'ar zice, numai despre Antropofagii lui
Herodot nu poate fi. vorba in cestiunea despre preclica Ap.
Andreiu, ci pe acestia trebue sa-i cairaim in Scythia Midi,
sau Tracica duphi Strabon, on Pontica dupri, Plutarch.
Dar atunci, din cloud lucruri unul trebue sa fie adev6rat :
ori Antropofagii n'au existat in Scythia si atunci tradi-
Iiunea ne induce in eroare, ceea ce ar fi contrariu caracte-
rului ei slant; sau data au existat uncle trebue equ-
tam? Ca sa raspundem, trebue sa descrim, dup.iti documentele
contemporane, firea si apucriturile locuitorilor Scythiei, si
lucrurile se vor lamurl singure.
Am spus in alta parte crt aici isi daduseril intalnire ra-
sele omenesti cele mai diverse si cu apucaturi sanghinare,
ata In once moment sari faci singuri dreptate :
Aici si-n limp de paco, rilsboiul to ingrozesto
De nu mai vezi pe barbari c spaima co ti-o lash
Si nimeni nu cuteaza pe camp sa traga brasdo
Si Celina uitata, ram'ano start) pImantul.

Un pom nu so zareste. ...... . .

rustic, trista nuda, nici arLoro, nici 'mine

Fugi, fugi de-aceasta iaia, to omulo ferico I
Si totusi din intreaga nemarginita lume
Aici, ahl aici, osanda m'a trimis.
(Hakdeu, 1st. Grit. p. 218).

Inteo astfel de stare sufleteasc," nenorocita aflanduse

lara sl locuitorii ei, orasele nu puteau fi deck tot ticrilo-

www.dacoromanica.ro
 196

§ite de invaziunile popoarelor barbare, undo administratia

romans nu pusese stdpanire dealt de o zecime de ani.
Dintre popoarele cari locuiau in Scythia erau : Bessii.
Getii si Sarmatii, despre cari Ovidiu se plange amar tle
barbaria for :
Aici 'mi due eu traiul in sttnul barbariei
Cu fearele sarmate cu Bessii si en Getii
Nedemni a le raspundo un echo in vorsul meu.
(Hasdcu op. cit. 216.

Apucdturile sanghinare ale locuitorilor Scythi, si in special

ale Bessilor, erau ass, de mari ca erau considerati ca bri-
ganzii cei mai marl, si cei mai periculosi din univers, si ei
isi faceau o fall din aceasta. (Strabon VII c. 5 § 12).
Un alt popor, nu mai putin sanghinar ca eel al Bessilor,
erau Scordistii, popor de origind Celto-Galicd (Robiou op.
cit. pag, 25) si ocupau Tracia si Scythia. Ammian Mar-
celin ne raporteazd, dupd spusele celor vechi, ca ei erau
foarte barbari si cruzi, de oarece sacrificau pe sclavii for
zeului Marte si altor zeitati, si beau cu Thicomie s'ange
omenesc din craniile celor invinsi. (Ammian Marcelin lib.
XXVII c. 4).
Moravurile Getilor, carora nenorocitul Poet al Sulmonei
nu vrea nici sa vorbeasca de ei In versurile sale, nu erau
mai umane ca ale Bessilor si Scordistilor.
Ovidiu, intr'o epistold, din Tomi adresatd lui Caius Pomp._
Grcinus, dupa ce se plange de soarta trista, care 1-a.
osandit sa-si expieze pacatele pe tarmul Pontului Scythic,
si in mijlocul barbarilor, adaugil cd, Getii isi moaie varfut
sagetilor for usoare in fiere de §arpe, §i jertfesc pe altare vie
time onieneVi traind intr'o tart uncle silnicia brutald a
armelor are mai multa putere deck legile. (Ex. Ponto IV
9.75 ; Hasdeu Ist. crit. 223 ; Tocilescu op. cit. 70; Capit_
Ionescu op. cit. 520).

www.dacoromanica.ro
 197

Si totii5i. din intreaga nemArginith lune

Aici, ah aici, osftnda m'a trjmes
strigh cu desperare bietul poet, fail ca cineva poata,
iptinde o mama de ajuthr I
Afara de neaniurile amintite, mai aflam, in Scythia, pe
Tribali, Missienii, Crobizi si Trogloditi (locuitori ai caver-
nelor), sari ttaiau pe langa Istropolis (Casapkioi), Tomi
(Constanta), Callatis (Mangalia), (Strabo VII c. 12 § 15;
Tocilescu, -D.acia inainte de Romani p. 53), populatiuni cu
apucaturi salbatice, cu fire de flare rapitoare.
In aceasta diversitate de rase salbatiee, femeea scytha
are si clansa particularitati caracteiistiee, remarcate de ma-
rele naturalist al anticitatii, de Plinius ; el ne istoriseste
cu o adorabila, naivitate, ca femeile scythe au ochii atat
de negri, meat numai eat se uita la om 11 si imbolnaveste,
$i, ca sa explice aceasta particularitate, adauga ca unele
dinteinsele an ate doui1 prunele la ochiu, in loc de una.
Una din aceste femei scythe, despre care nu putem spune
daca avea una on data prunele la ochi, a fost muma ma-
relui orator grec Demosten (Vandenberg, Petite Hist. des
'Grecs I pag. 409).
Aceasta era starea locuitorilor Seythici, pe timpul nas-
terei lui Qin, de uncle se vede, ca aceasta a Post cauza
dupa cat se pare ca, in nepatrunsele planuri ale Pro
videntei, ca acestei fiice a Babilonului, Scythia, sa cat% ca
sort de activitate Ap. Andreiu, care primul a plantat aici
samanta evanghelica, in tart clasica a canibalilor antici.
Scythia nu mai este tara antropofagilor, despre care ne
vorbeste Nicefor Calist, si care este- in jurul Ma'rei Negro.
Tar daca Ap. Andreiu a predicat si in deserturile Scythilor,
tare atinge sudul Basarabici noastre (Xenopol I 44,), am
tratat aceasta chestiune nand am vorbit despre vechimea
trestinismului in Sarmatia romana. Istoricul rus Golubinsky
(op. cit. p. 17), combate putinta predicarei Ap. Andreiu in
deserturile Scythilor, adica in stanga Dunarei. Totusi pre-

www.dacoromanica.ro
 198

zenta legendelor lit Romani despre lupi, cari sent cainii St:
Ap. Andreiu, cum si practicele religioase despre strigoi, pe
cari le gdsim numai la Romani, cu caracterul for topic,
inclindm a credo, cu multe sans& de probabilitatea, oh Ap.
Andreiu trebue sh fi trecut si in stanga Dundrei la Geto-
Daci si coloniile grecesti din Nordul Mhrei Negro, clupa.
cum pretind traditiunile bizantine mai posterioare.
rand Ap. Andreiu avea atatea do facut in tara Troglo-
ditilor, cu acci pigmci idiotisati de febra palustrg, briganzi
prin fire $i apucaturi, antropofagi prin moravuri, cart in
acest haus de rase era unbabilon de lirnbi, fearele sar-
mate, acea turbil de sacrificatori de oameni, cari nu mai
aveau nimic sfant care sa laude in rautatea lor, cari tre-
buia sri, vino la niste elienti atat de narhviti, oarc se mai
poate cugeth ch Ap. Andreiu sa so fi dus shi predice E-
vangelia: Sogdianilor, Sacilor $i Scythilor, de pe langa
Altaii de azi? dar chiar clacd tracli iunile bizantine ne-ar
confirma aceste asertiuni ale Fer. Ieronim, noi tot le-am
primi cu multi, dificultate; oh doctrina crestind a fost pre-
dicatd de catre Ap. Andreiu, se vede in epist. Ap. Pavel
catre colosenii uncle citim: cd nu este barbar, Scyth, sera
sau liber, ci toate si In toate Christos" (colos. 111 11). Aici prin
barbari trebue sa intelegem pe Daci.
Sub influenta predicdrei evanghelice populatiunea Scythiei
se transforma ca prin farmer. Salbaticii Besi si multimea
cojocarilor (Pellicoruu) cari odata sacrificau oameni, ne
spune fericitul Ieronim $i tocmai aici e culmea contra-
dictiunilor sale au schimbat sacrificiul cu cantarea cea
dulce a lui Christos si fiindca ei au aceeasi credintd" cu
noi, putind lupta contra noastrh (Bis. ort. Romani X/85.
p. 704). In altii, parte, vorbind de succesul predicei Epis-
copului roman Nechita Remezianul, ajunsese sa se facd
din acei Bessi, briganzi monachi (Albert Fabriciu Salutaris
Lux Ev. p. 457 ed. Hamburg 1731).

www.dacoromanica.ro
 CAP. XI

Dovezile despre predica Apostolului Andreiu

in Scythia (Dobrogea).

Am probat, pang, acum, cu citate din scrierile autorilor

contemporani si cu faptele ce le descrim, ca pe timpul rds-
pandirei Apostolilor la predicd, nu exists ducat o singurd
Scythie, si aceasta era actuala Dobrogie ; conchidem deci,
ea Scythia noastra a fost randuitd de D-zeu, prin sorti, Ap.
Andreiu, si acest fapt este confirmat de intreaga biserica
cresting; Bolandis,tii, vorbind de neintrerupta succesiune a
Episcopilor in Dacia Traiand, provine probabil (fortassis)
de la Ap. Andreiu cui Scythiain in sortitione provinciaura
.,obtigisse communi traditione credit Ecelesia" (Acta Saneto-
rum tom. 11 pe Aprilie 87).
0 alts confirmare a predicei Apstolului nostru in Scythia,
ne-o afirmd Biserica Romani, and ne spune : Sanctus Andreas
Apostolus Christi Evangelium in Tracia et Scythia praedicavit
(Martirologiul Roman. p. 230).
Inainte de a se aduce dovezile diferitilor scriitori bi-
sericesti, cu privire la cdlatoriile misionare ale Apostolului
Andreiu, sa ddm cateva notice biografice despre viata si
activitatea Apostolului nostru.

www.dacoromanica.ro
 200

a) Apostolul Andreiu, cel Intaiu chemat

(Note biograllee)

Sf. Ap. Andreiu este din Vitsaida, ordsel in tinutul

Zabulonului din Palestina, fiul lui Iona, frate cu Apostolul
Petru, corifeul Apostolilor.
Apostolul Andreiu a fost mai nainte invatdcel al Sf.
loan Botezdtorul. Cand acesta se infalneste cu Iisus, la
Jordan, si zice : .,Iatd mielul lui D-zeu, care tidied pdca-
tele lumii ", Andreiu pardseste pe invdttitorul sdu si se ata-
seazd de persoana Mantuitorului, din care cauzd s'a numit
si eel intai chemat. In urma chemd si pe fratele situ Pe-
tru, ziandu-i : .,Am aflat pe acela despre care se vorbeste
In lege si in profeti", adicd, pe Iisus din Nazaret. Petru
vdzancl pe Isus, se incredinteazd repede de adevdrul color
spuse de fratele sdu. Amandoui fratii se ocupau cu mese-
ria tatalui lor, adied erau pescari. Intr'una din zile, Man-
tuitorul, vdzandu-i pescuind, be zise : Ldsati mrejele si ye-
niti dupd mine, cdci va voiu face pe voi vandtori de oameni.
Din acest ceas au ldsat tot si au urmat pe inviitAtorul for
pand la moartea sa. Au fost martorii lnvierei sale din
morti, apoi indltdrei sale la Ceruri, cand le-au si porun-
cit tuturor Apostolilor sit nu se despartd, de lerusalim pand
ce mai intaiu nu vor fi imbrdcati cu putere de sus.
La 50 zile dupd, invierea sa, si dupd 10 zile de indltare
la Ceruri, le trimite Apostolilor pe Duhul Kant. Apoi Man-
tuitorul ii trimite la predicd zicandu-le : Mei-gaud inratati
toate popoarele, botezeindu-le in numele Zatdlui qi at Fiulul qi
at Sf. Dula, invciteindu-i set pcizeascci Mate ate a n poruncit voua"
si Tata cu voi voiu fi in toate zilele pang. la slarsitul vea-
curilor". (Mateiu XXVIII v. 18-20).
Istoria despre inceputul si raspAndirea Crestinismului
dupa Invierea si Inaltarea lui Christos la Ceruri --precum
si originele si desvoltarea ierarchiei crestine, le gdsim in
faptele Apostolilor.

www.dacoromanica.ro
 201

Eusebiu (264-340), care a scris eel intaiu* tratat de is-

torie bisericeasch", a cules toate traditiunile bisericei pri-
mare ; tot el ne raporteaza si traditiunea ca : Mantuitorul
ar fi poruncit Apostolilor ca sa nu se departeze de Ieru-
alim timp de 12 ani". Aceasta data ar coincide cu anul
42 sau 44, sand a fost ucis Iacob, fratele Domnului (Const.
Erbiceanu Ist. Mitrop. Mold. si Sucevei p. V).
De la aceasta epoca, si dupa pogorkea Sf. Duh, trdgand
sorti, s'au raspandit in toga lumea la predica, acolo unde
fecaruia dinteinsii i-au cazut sortul ; dintre acestia Apos-
tolului Andreiu i-a cazut ca sort al activitatei sale Apos-
tolice, Scythia.
Lasand la o parte cestiunea uncle a predicat fiecare din-
tre Sfintii Apostoli, ne vom ocupa in special numai de lo-
curide unde a predicat Apostolul nostru si vom dovedi ca
acea Scythie nu este alta decat Dobrogea.

1)) Traditiunile bisericesti, despre predica Sfantului

Apostol Andreiu in Scythia
diva istorisirile ehlugarului Epifanius 5l. rersinnea Georgiani

Pe langa scurtele notite istorice, despre calatoriile Apos-

tolice (misionare) ale Ap. Andreiu, mai sunt istorisirile apo-
crife ale ereticilor, care ne infatiseaza persoanele can In-
soteau pe Apostol si locurile pe uncle an umblat, cu multe
detalii. Aceste istorisiri sunt faurite de eretici si In special
de gnostici. Ele poarta numirile de : IIpa ecs fapte, ileptoSc
calatorii, Ott minuni, MaptUpcov Martirul Apostoli-
lor etc. Eusebiu cunostea toate aceste lucrari, cum si toti
criitorii veaculul IV; iar cele privitoare la Ap. Andreig,
erau atribuite gnosticului Leucie HarM. Gnosticii seri=
faptele Apostolilor pentru scopurile for doetrinale. Dar
acestea serveau si pentru completarea lipsurilor istorice

www.dacoromanica.ro
 202

-din cdrtile sfinte si autentice Noului Testament, care nu_

vorbese nimic despre Ap. Andreiu.
Din istorisirile gnosticilor, i in special ale lui Leucie
Harin, cunoastem predica Ap. Andreiu si Matheiu in tara
Antropofagilor sau a Mirmidonilor 1).
Mai pe urmd s'au format alto istorisiri despre Ap. An-
dreiu, curdtite de doetrinile eretice, avand ca bazii tradi-
tiunile locale, dar totusi influentate de elemente din r-
tile apocrife.
Cea mai veche din aceste istorisiri este epistola presbi--
terilor si diaconilor bisericilor din Ahaia, in care se de-
scrie on deamanuntul moartea martiricd in Paleo-Patre, si
care epistold a intrat in alcatuitea sinarxarului bisericei
noastre, pentru ziva Sf. Andreiu, care se serbeazd la 30.
Noembrie 2), dupa opiniunea lui G-allandius (Bis. ort. Rom_
XVI, 678).
Cea mai complectd insa din operile posterioare, care s'a
ocupat de caliltoriile apostolice ale Sf. Andreiu, de Insoti-
torii lui in caldtoriile sale, cum si de invdtdceii lui, este
opera Monahului Epifanius intitulata : liept TOO ptoo %At teo'v
npciEstov xaciTiXot4 cols ay(ou xact TCOGveucptioD xcct npotolaircot,
teov 'Arcoat6Xtov 'Avapiou despre viata, faptele i sfarsitul
sfantului, intru tat hiudatului i intaiului chemat dintre
apostoli, Andreiu". Epifanius a trait pe timpul iconoclasm
mului, adica pa timpul lui Const. Copronim si Leon Ar-
meanul (775 842).
Epifanius a iubit mult sd, cdliitoreasca pentru a-si aduna
informatiunile sale ; motivele calittoriilor sale le spune el
singur : Multi au descris vietele si faptele deosebite ale
sfintilor bdrbati, dar vietile sfintilor Apostoli, nimeni pand.
1) Tara Antropofagilor dupa Ovidiu gi Ammian Marceliu cade Scy-
thia (Dobrogea) chip& cum vom vedea mai departe ; iar a Mirmidonilor
adea in Tesalia.
2) Sinaxariu Zovgo.) adun, stint biograile sfinp.lor care se citese
in zilele and nu se serbeaz5, amintirea lor.

www.dacoromanica.ro
 203

acum nu le-a deseris cum trebueste". Luandu-si osteneala

Epifanius a saris viata Sf. Andreiu. El Si -a adunat mate
rialul pentru lucrarea sa, din scrierile tuturor barbatilor
sfinti. Monahul Epifami zice di a eunoscut traditiunilc ,$i
scrierile bilrbatilor triliti panii la dansul, intro care $i pe
cele Apocrife. Avand la indem'and, zice Epifanius, asemenea
scrieri memoriale si fugind de comunitatea cu iconoclastii...
noi am vizitat tiirile si orasele pana la Bosplioral (de Azov)
si ass, cu o mare dragoste, am cercetat despre sfintele
deosebitelor locuri si despre reliquii"... i trebue sa adaogam,
ca pe timpul monahului Epifanius, asemenea cerceturi, al
crtror resultat se opunea iconoclasmului, care pretinclea ea
cinstirea icoanclor si reliquielor erau necunoscute bisericei_
vechi, erau foarte dificile de Intreprins.
Din lucrarea lui Epifanius, pe noi ne intereseaza, intre
alto date, numai acele relative la sotii de calittorie ai Ap.
Andreiu i invataceii lui, can au conlucrat la ri-ispandirea
crestinismului prin pgrtile noastre 1).
Dupa Epifanius, Sf. Andreiu, ca i Ap. Pavel, a intro
prins trei calatorii ; pe fiecare o incepeti din Ierusalim,
unde iarasi se intorcea pentru srulAtoarea Pastilot, dup6
1) Laboriosul Episcop Ghenadie Enaceanu, a saris un articol extrem
de interesant, intitulat Inttlele seminfe ale cre§tingtilici In prile
Romano", si pe care-llutilisam pentru complectarea stndiului nostru,_
ne spune (Bis. ort. Rom. XVI, nota 9 do sub peg. 679/80), ca textul
grec 81 lui Epifanius despre Sf. Andreiu de care dispunea nu
este eel original. Epifanius, lasand mai multe goluri, ele an fost urn-
plute cu fapte din codexul manuscris al secol. XII, precum $i fapte
luate din istorisirea Georgians, despre Epifanius Scriitorul acestei is-
torii, este Ieromonahul Roman, care a trait prin secolul XXI si care
a introdus in istorisirea sa $i date luate din istcrrisirile locale, care
duph parerea unora, ale scriitorilor rusi bine inteles, cari cautA in
toato modurile a-si justifica apostolicitatea bisericei lor, se ridica pana
la secolul V (Idem, ibidem). De aci se vede cat de puOn pret, trebue
sa punem pe afirmArile scriitorilor ru$i, and se intemeiazA po ase
menea naraVuni calugarecti ca ale lui Roman ieromonahul, caluga --
rului cronicar Nestor, cum si pe ale altora de aceeasi categorie.

www.dacoromanica.ro
 -213r4

-cum fdceau si ceialti Apostoli, si de undo iardsi pleat ht

predicd, cite doi, mai aviind si soli de cd,llitorie pe Mathia,
acel care s'a ales Apostol in locul lui Iuda, dupd indltarea
Domnului la Ceruri (Fapte I 23-24).
Plectind din Ierusalim prin Antiochia Siriei, apoi prin
`liana Capadociei, Apostolii au venit la orasul Sinopi de pe
nialul Pontnlui $i in taxa Scylla lor (Bis. ort. Rom. XVI, 680).
Vedem deci, ca Epifanius duce pe Apostolul nostru pe
aripele imaginatiunei sale, imediat din Sinopi in Cara Soy-
thilor ; aceasta transbordare brused, pare mai mult o lovi-
tura teatrala, decal o afirmatinne istorica, edei iarasi 11
transportd din Scythia in Sinopi, langa fratelc sau Ap.
Petra si ceilalti soli de calatorie. Apoi istoriseste cum
Petru se desparte de Andreiu spre a merge la Roma ; apoi
Epifanius, istoriseste cum i-a ardtat monahul Tcofan scau-
nole Apostolilor, pe cari s'au odihnit in Sinopi, o icoand'
zugrayita pe marmurd, portretul Apostolului nostru si pe
tare iconalastii s'au incercat s'o rdzuiased, dar n'a putut ;
In fine, cum erau de primitori Sinopienii si altele, pentru
ca iardsi sd se intoared la Apostolul Andreiu, care depar-
tandu-se de Petru, se duce spre 114" sJ,rit si a mers papa
la .Leis langa Pont (Bis. ort. Rom. XVI, 681), cu solii $i
inyd'tdceii lui, Thadeu $i Mathia, Tihic si Stahi, Eyed
si Simion, Agapit si Dometie. Aici locuitorii aduc daruri,
dar Apostolul le imparte si dupd, ce predict si boteazit
multi lume, calatoreste mai depute cu loyal:aeon lui si
ajung la Trapezund, orasul Lazicei, si dupd ce boteaza si
aici, si apoi pe mare s'a dus la Ierusalim, pentru sdrba-
toarea Pastelor (Idem p. 682). Cu alte cuvinte Apostolul
in cea d'intaiu calatorie a atMs laturile Sebastopolului sau
vechiul Dioscur, din Colhida JIbidem, nota 11 de sub
pag. 682).
Dupa sarbatoarea cinci-zecimei, sand ceilalti Apostoli
s'au intors la predied, Sf. Apostol a plecat in edlAtoria,
.n doua.

www.dacoromanica.ro
 .205

Din Ierusalim el a fost inso-tit de Apostolii : Petru, Than,.

Filip si Vartolomeu, si cu ei a mers gala la Antiohia Siriei
si apoi pans in Frigia de sus, iar en loan pang la Efes,
uncle arnandoi Apostolii s'au oprit si au predicat (Ibidem,
p. 683).
Calugarul Epifanius ne spune, ca pe and Ap. Andreiu
predica in Efes, impreund cu Than Evange]istul, Domnul
i-a zis Mergi in Bitinia, ca pe tine to aqteaptd Inca Scythia"
(Bis. ort. Rom. XV.I192 pay. 683), iar dupd istorisirea geor
giani, Gothia ; evident ca- aceasta din urnill nu este decat.
un adaus posterior.
Ca, Ap. Andreiu a primit ca sort al activitatei sale apo-
stolice ampla pars orbis, dupa expresiunea lui Assemani, nu
mai ramane indoiald, si deci a putut sa predice in calatoria.
sa spre Scythia in toate orasele din drumul calatoriei sale,
incepand cu Samosata, Neocesarea, Trapezunt, Sinopi,
Amastrida Pontului, apoi' Nicomidia Heraclia Pontica, on
Tracica pang in Scythia. Dar aici calugarul nostru se in-
cured, si incurcatura lui provine de acolo, ca in timpul
Iconoclastilor, cand traeste si scrie Epifanius, nu mai exista
nici o Cara cu numele de Scythia, ca Scythia Minor find
cucerita de Bulgari, nu mai este cunoscuta cu aceasta de-
nurnire ; apoi lipsindu-i cunostiintele istorice si geografice
anterioare lui, nu poate sa cunoasca, situatiunea geografice.
a Scythiei, limita activitatei misionare a Apostolului nostru..
Dacri. Epifanius ar fi avut cat de putine cunostinti isto-
rico-geografice, putea cunoaste din ordinul Domnului, adre-
sat in. Efes lui Andreiu, Meryi in Bitinia cei pe tine te
aqteaptet Scythia", ca. aceasta Scythie trebuia cantata dincolo,
jar dupa, not dincoace de Bitinia, adica in Tracia ; aceasta
era calea naturala indicata de ordinul primit. De aceea, si
Apostolul nostru, in prima directiune a calatoriei sale a
doua din Efes, se indrepteaza spre Laodicea Frigiei, merge
in Niceia (Bitiniei), apoi in Nicomidia si Halcedon, ixece
Propontidea, viziteaza Heraclia Tracica si de aici se in-

www.dacoromanica.ro
 206

drepteaza spre tarn Scythilor si ajunge pana la Odisopol ;

cu alte cuvinte in Scythia, caci not am vazut ca la ince-
putul erei crestine, Odisul facea parte din Hexopolia pen-
tica, sub presidentia orasului Tomi (Tocilescu, Mon. Sculpt.
i Epigr. p. 67 -6S).
De altfel, nici nu putem sa intelegem, cand zice ca
Apostolul in directiunea intaia din calittoria a II-a a ajuns
pana in Odis, deck ca de in Heraclia Pontica a trecut pe
Tanga Bizantiu, luand drumul pe malul vestic al Marei Negre
palm in Odis spre Scythia (Bis. ort. Bora. XVI/92, Nota
14 de sub p. 684).
Cu alte cuvinte, numai acum merge spre tarn care i-a
cazut sortul pentru activitatea sa apostolica. De data aceasta
Epifanius este de acord cu adevarata traditiune a Bisericei ;
caci din Efes, luandu-si riimas bun de in Ioan, Andreiu
cu invataceii sai, merge predicand (Bis. ort. Rom. XVI/92
p. 683) in, tota maritima ora Bithinae, Ponti, graciae et .Scythiae
(Assemani V, 391).
Epifanius insa, it aduce numai pana la Odis sau Odiso-
polul din harta Peutengeriana, (Varna). Prin aceasta a doua
calatorie el atinge numai limita septentrionala a Scythiei.
In Varna pune ea Episcop pe Apion, unul din invataceii
Jui. (Bis. ort. Rom. XVI/92. 683).
Calugarul Epifanius insa, din nou se abate de la traditia
bisericei, caci fiindu-i frica probabil ca pe Apostolul
nostru sa nu-1 sfasie antropofagii Scythiei, traitori pe Tanga
orasele Tomi (Constanta) si Callatis (Mangalia) (Strabon VII
c. 6 § 12), 11 is repede, nu Insa din Odis ci din Heracleia
tracica, si trecandu-1 pe Tanga orasul Olimp, 11 transports
la Niceia. Aici 1.1 lasa sa se rnai odihneasca putin caci
Apostolul face mai multe minuni cu toiagul salt de fier,
.cel facator de minuni, care avea In varf crucea, pe care a
infipt-o acolo in local idolului Artemidei, sfa'raniat §i uncle
Re adunci dulturile necurate". (Bis. ort. Rom. XVI/92 p. 683).
Diipa ce randueste bisericile cu toate cele trebuitoare, se

www.dacoromanica.ro
 207

duce in Halcedon, unde pune ca episcop pe Tihic, un alt-

invatdcel al situ. Apoi de aici pleacd in Heracleia Pontica,
trece in Amastrida Paflagoniei, la Trapezund, Neochesarea,
Samosata, de unde s'a dus la Ierusalim pentru sArbatoarea
Tastelor.
Dui versiunea georgiand, Apostotul Andreiu a stat
multd vreme in Amastrida, unde a predicat si a infiintat
mai multe biserici, instituind mai multi episcopi, preoti si
diaconi, i-a invatat savarsirea liturghiei si altor rugdciuni ;
de aici a plecat la Trapezund si apoi la Ierusalim. (Asse-
mani V. 396 ; Bis. ort. Rom. XVI/92 p. 685). Vom discuta
cestiunea Scythielor si contradictiunea in care cade dilu-
garul Epifanius, dupd ce vom vedea si Scythia din aliitoria
-a treia a Ap. Andreiu.

e) A treia ciiigtorie misionarl a Ap. Andreiu.

Dupd cincizecime, Apostolul nostru a intreprins a treia
<cal:aerie misionard, insotit de astd datd de Simon Chananitul,
Mathia si Tadeu, si au venit la Edesa. Tadeu rdimase la
Abgar, regele Edesei, spre a-1 vindech de o boald, dupa o
veche tradit iun e.
Sf. Ap. Andreiu, impreuna cu Simon si cu ceilalti, dupd
versiunea georgiand, au trecut in Alania la orasul Fust.
(Bis. ort. Rom. XVI 92 p. 686). Aici se vede ca venirea
Ap. Andreiu in Alania este o inventiune, de oarece Alanii
nu apar in istorie decht dupd veacul al II-lea al erei noastre.
(Lavisse et Rambaud I p. 50).
De aici an trecut in Abasgia (Abhazia) si a ajuns palm
la marele Sebastopol (vechiul Dioscur). In Sebastopol, Sf.
Apostol Andreiu a asezat ca Episcop pe Simon (dupa
versiunea georgiana Simon Zilotul si nu Cananitul), iar el
.cu invdtdceii lui s'a dus la Zihia si de acolo la Sugdeii
de sus.

www.dacoromanica.ro
 208

De aici Apostolul a venit la Bosfor (Cimmeric) 1), care

se dirt pe cealaltii parte a Pontului, oral papa la care .,am
mers si not ", adauga Epifanius. (Bis. ort. Rom. XVI 656).
In istorisirea georgianil locurile Georgiei, uncle au pre-
dicat Ap. Andreiu si Simon, sunt schimbate, ceea ce ne
face sa presupunem, zice P. S. Episcop Ghenadie Eniiceanu,
ea in aceste locuri se aflau tradiliuni locale mult mai vechi
decal acele adunate de Epifanius in Bosfor (Idem, ibidem,
p. 687 cf. Assemani V. 306).
Din Bosfor ne spune mai departe Epifanius Sf. Ap.
Andreiu s'au dus la Theodosia, unde dup6, ce au botezat
pe aiva, au venit la Herson (in textul georgian oras al Go-
Nor). Ramaand acolo cateva zile, Apostolul s'au in tors la
Bosfor, iar de acolo In Sinopi; aici dupa ce-i intitiri in ere-
dintit pe Sinopieni, le aseazil ca Episcop pe Filolog. Apoi
plecand mai departe si intemeind biserici, a venit pang la
Bizant. Aici aseaza ca Episcop pe discipulul sau Stahie.
Item et divas Andreas Stachim in trono Constantinopolitano suum
in locum svffecit (Harduin acta Conciliorum XI p. 242).
De acolo, Apostolul s'a dus in Eraclea Traciei, apoi a.
trecut cu predica prin orasele Macedoniei. In istorisirea.
georgiana se spune ca Apostolul a stat mult timp in Te-
salonic, invatand poporul si intdrind pe credinciosii con-
vertiti de Ap. Paul.
Calatoriile Apostolului s'au terminat in Ahaia, unde in
orasul Paleo-Patras a murit de moartea martirica. Istori-
cul mortal. Apostolului in Paleo-Patras a lui Epifanius este
aproape identic cu epistola presviterilor si diaconilor bise-
ricei din Ahaia (Migne Patrolog. graee II), care epistola -a,
intrat si in alcatuirea sinaxarului de la 30 Noembrie).
1) Aici Epifanius citeazgt numele Episcoi ilot Intaln4i de dnsul in.
Bosfor si anume : Olimvadie si Gheorghi tttcoNcptov ales, dar uehi.-
rotonit Inca. Acesti Episcopi au istorisit lui Epitantus minunile Sf. An-
dreiu. Epifanius ne m i spune cã Epul Olimvadie stia zece limb;
(Bis. ort. Rom. XVI nota 17 de sub pag. 686).

www.dacoromanica.ro
 209

Din cele expuse ping aici, constatdm ca monografia Ap.

Andrea", dupd Epifanius, este pe deoparte incomplectd, iar
pe de alta obscurd si, in al treilea rand, fabuloasa (Tulle-
mont I 341 si 620. Fabricuis Biblioteca Gracea IX p. 54
cf. Assemani V 397).
Este incomplecta, de oare ce stdrueste asupra unor lu-
cruri prea mult, iar faptele aduse de el sunt departe de a
avea seriozitatea istoricd, fiind amestecate cu multe lucruri
fabuloase ; iar altele, care ar merits o deosebita atentiune
din partea istoricului, sunt la'sate la o parte, on numai
amintite, $i acestea in mod atat de confus, Incht, cand
voiesti sd intreprinzi cercetari, prea putin to poti folosi de
materialul adunat de dansul, de ex. : Daca compardm Scy-
thia din dildtoria intaia cu cea din a doua, vedem di, au-
torul nu cunoa$te precis, deck ed Apostolului nostru i-a
cdzut, conform traditiunilor sfinte, ca sort al activitatei sale
Scythia.
Cand este insa vorba sa precizeze in care parte a Im-
periului roman exists acea Scythie, nu o face, ci umbra
pe dibuite. Asa, in prima caldtorie, din Sinopi 11 duce pe
Apostol in Scythia $i kird sa arate in ce parte este acea
Scythie, in care ora$ sau ora$e ale Scythiei a fost si cat
-Limp a predicat, ce rezultat a avut predica lui acolo, 11
aduce pe Apostol iardsi la Sinopi, langd fratele sdu Petru.
In a doua cdldtorie, Apostolul a fost insotit si de alti
Apostoli, avand fiecare invdtdceii for ; viziteaza, iara$i sta-
tiunile misionare ca sd ma exprim ass apoi lnsote$te
pe Ioan Evangelistul pand in Efes, unde predica impreunii,
catva limp. Din Efes prime$te ordin, ca sic mearycl in Biti-
nia, cei pe dansul '1 aqteaptei Inc ci Scythia. De data aceasta 11
is pe Apostol, 11 duce in Bitinia, de acolo 11 trece in Tracia,
ajunge pang la Odisopol (Varna), d'abea ii lasd timpul ma-
terial sd institue un Episcop si repede 11 transportd; de
data aceasta nu din Odisopol, ci din Heraclea Tracicd it
duce prin Niceia si alte statiuni misionare, si de acolo la
G. M. lonesco.Ist. Biser. Rome's. din Dacia Traianii, Vol. 1-iu. 14

www.dacoromanica.ro
 210

Icrusalim. Este deci aeum intrebarea: indeplinitu-si-a Ap.

Andreiu lndatoririle impuse de sortul sau ?
Epifanius singur n'ar putea sa raspunda, eel putin la
primele doua calatorii misionare.
Ina treia calatorie, Epifanius duce pe Apostol pe cale
dioscuriana pana la Marele Sebastopol, uncle intr'adevar
it due traditiunile bisericesti (Le Quien I 1093 1094,
Assemani V 391). De aici 11 poarta la Abasgi si la Zechi
in Lazica, apoi in Transcaucasia la Bosporitani si Cherso-
niti (in Crimeia de azi).
Daca eereetam vechimea crestinismului la aceste popoare,
apoi, constatam ca aici a existat, doctrina crestina,!eu cateva
secole posterioare Ap. Andreiu.
Asa, eel mai vechiu episcop al bisericei din Zechia it
gasim la anul 536, iar al bisericei Bosporului (Ecclesia
Bospori) it aflam pe Cecropius in anul 344 (Sozomen lib.
IV c. 16). Asemenea si biserica Chersonezului Tauric nu
se ridica la o vechime mare, decat la finele veacului al
doilea. (Le Quien I 1325 1332).
Daca vechimea Bisericei din Crimeia s'ar fi ridicat parra
la secolul I-iu al erei crestine, Golubinsky, marele isto-
ric bisericesc rus, ar fi anuntaeo 2trbi et orbi, el din contra
probeaza ca]Ap. Andreiu n'a trecut in Transcaucasia, uncle-1
due legendele posterioare grecesti : Trupeste, nisi un Apos-
tol n'a vizitat tam noastra, sic= Golubinsky, dar este ne-
cesar de a primi, ca sufieste toti au bineeuvantat-o" (op.
cit. pag. 9).
Insa istoricul si-aduce imediat aminte ea e rus ; si ca sa-i
mangae pe compatriotii lui, cari au credinta nestramutata
ca an primit crestinismul din mainele Ap. Andreiu, adaoga :
Si not Rusii, asemanatori tuturor celorlalte popoare, ce an
primit erestinismul in mod direct din mainile Apostolilor,
nu suntem intro nimic mai jos fata de orieine in bise-
rica cresting ". Ba bine ca nu!
Daca intr adevar Epifanius ar fi fost un cunoscator pri-

www.dacoromanica.ro
 211

eput al Istoriei si Geografiei, cu materialul adunat ar fi

precisat de atunci, care a fost Scythia menita de Providenta
grin sorti, ca Ap. Andreiu sa raspandeascd doctrina Evan-
geliei. Din cauza insuficientei sale stiiatifice, culegand tra-
ditiunile si legendele fried nici un discernamant, adica si
bune si rele, si adevrtrate si false, pi deci din cele culese
neputand cunoaste adevitrata Scythie, a lasat'o si el in plata
Sf. Andreiu, calm care a dat motiv popoarelor mai pos-
terioare de a-si atribul fiecare predica acestui Apostol, la
teritoriul locuit de dansele. Epifanius facea istoria dupa si-
tuatia geografi* cum era pe timpul lui, nu insa cum fu-
sese in realitate pe timpul raspandirei Apostolilor la predica.
In cataloagele de cari am vorbit cu altd ocaziune, si in
care, pe scurt, dar cu multi siguranta, indica statiunile mi-
sionare ale calatoriilor Apostolului Andreiu, se vorbeste de
Tracia, Bitinia, Pontu si a,poi de orasele din jurul raului
Fasis, de marele Sebastopol. (Bis. ort. Rom. XVI/92, 682).
Pontul si Bitinia sunt sunt tarile clasice ale crestinis-
mului ; ele cadeau in calea Scythiei si in special Bitinia,
incepand cu laturea Sud-vestica a Marei Negre, aicea se
unea cu Scythia. Tracia cataloagelor, este considerata ca
End vorba de cea Europeans (cu posesiunile Scythilor si
Celtilor, en care se aflau impreuna), de partea opitsd pana
la Propontide si Helespont (Strabon VII c. 5 § 1). Deci,
pe aceasta cale acluc cataloagele pe Ap. Andreiu in Scythia
(Bis ort. Rom. XVI 92 p. 680); de la aceasta regula fac
exceptie, Pseudo-Doroteu si Sofronie amicul intim al fe-
ricitului Ieronim, dar amandoi acesti scriitori sunt com-
batuti de savantul francez Le Quien (I 1093 1094), si
care ni-i prezinta ca pe niste istorici prea putin seriosi si
cari pun persoanele si faptele intamplate dupa imagina-
tiunea for si nu dupd cum stau lucrurile in realitate (Vezi
si Patrolog. Migue II p. 1187-1303) asupra veritatPi ca-
taloagelor, ca unele ce infatiseazd vechea traditiune a bi-
sericei, ca unele ce stint formate chiar la baza traditiunilor.

www.dacoromanica.ro
 CAP. XII.

Traditiunile W[sericei Orientale,

despre predica Ap. Andreiu §i discipolilor lui
in Scythia §i Dacia.

Biserica Oriental d, la randu-i, ne transmite o traditiune.

extrem de interesanti, nu numai pentru vechimea ei, care
se referd la predica Ap. Andreiu in Scythia, ci si la Bise-
rica Daciei-Traiane.
Aceasta traditiune ne este folcuta cunoscut de un distins
orientalist rus, de Episcopul Porfirie Uspenski, care Hind
trimis de guvernul imperial rusesc pentru studiul bibliote-
celor din Orient, a descoperit un manuscris la miingstirea
din Muntele Sinaii din Arabia, intitulat Euv4cipLov cou am).
Ivcautoo xecp6mcpov 1249 IT01.4 (Sinaxariul anului intreg,
manuscris din anul 1249 (Bis. ort. Rom. V 512). Acest
manuscris este cunoscut sub numele de Menologiul Basi-
lian sau al Imparatului Basilie 976 1125 (Bis. ort. Rom.
V, p. 647).
Prin acest manuscris se confirms pe de-o parte traditiunea.
raportata de Origen, Eusebiu si Eucheriu cu privire la pre-
dica Ap. Andreiu in Scythia; iar pe de altd parte, ne spune
ca Sf. Ap. Andreiu a avut, intro altii, si trei discipoli
numiti : Inn, Pinn si Rimm (Bis. ort. Rom. XVI 869) ; ei
au venit din partite de miazd-noapte la Apostolul nostru,
si cg. 1-ar fi ajutat la predica crestinismului, si dupd ce s'au
desavarsit in doctrina cresting., ei s'au intors la compatriotii

www.dacoromanica.ro
 216

lor, care i-au ucis prin innecare in raul -Vluseon (Buzeu),

(Dimitrie Petrescu, Martirii crueii, p. 44 45).
Amintirea acestor sfinti martini, cari au predicat in pa-
Inant varraricesc, se pomeneste in 20 de zile ale lunei lui
Iunie, cum si la 20 Ianuarie.
Predica acestor martini in Dacia este pusa pe timpul
regilor daci Cotiso si Dura 45 93 p. Chr. (Vezi vietile
sfintilor pe Iunie si Ianuarie la zilele amintite ; pentru de-
talii, vezi Originile Bis. Romanilor din Dacia Traiana).

A) Dupg Nicefa Paflagonianul si Nicefor Calist.

In Biznat, ca si in tarile vecine lui, adieu in Scythia,
exista traditiunea despre Ap. Andreiu ca intaiul predicator
al crestinismului, dupd, cum am viizut din Epifaniu ; isto-
risirile urmbitoare, au acomodat numai traditiunea, la deo-
sebitele imprejurari istorice.
Pe la finele veacului IX si inceputul celui al X, traia
in Constantinopol vestitul orator Nichita Paflagonianul,
cunoscutul vrrismas al lui Fotie, care are cuvinte panegi-
rice la toll Apostoli.
In cuvantul de lauda pentru Sf. Andreiu, se exprima :
Primind asuprii-ti Miaei-Noapte, to ai calittorit la Iberi,
Sarmati, Tauri si Scythi, vizitand fiecare localitate $i oras
aflatoare In Miazd-Noapte de In Pontul Euxin, cum si
acele cari se afld la Miazd-Zi" ; iar in alta parte se ex-
prima : Cuprinzand toate tdrile de la Miaza Noapte $i
toad laturea Pontului cu puterea cuvantului, a intelep-
ciunei $i a judecatei, precum si cu puterea semnelor $i a
minunilor, pretutindenea a infiintat pentru credinciosi Al-
tare, preoti si Arhierei si ash el s'a apropiat de acel vestit
Bizant". (Oratio in laudem S. Ap. Andreae in Migne Pa-
trol tom. 105 p. 64-65).
Nicefor Calist, scriitor din veacolul XIV, vorbind despre

www.dacoromanica.ro
 214

predica Ap. Andreiu spune ea, dupd Ina ltarea Domnulut

la Cer si primirea Sf. Duh, in formd de limbi de foe, i-a
cazut prin sorfi ca si acesta sa fie trimis la popoare : Ca-
padocia, Galatia, Bitinia i-a cazut in partea sa. S'a dus si
in Cara care se numeste a Antropofagilor, cum si in de-
serturile Scythilor, de ambele parti ale Pontului Euxin in
partile despre Nord si Apus, iar de aici s'a dus spre Bi-
zant I)" etc.
Drumul indicat de Niceta Paflagonianul, pentru predica.
Ap. Andreiu, este opus celui indicat de Nicefor Calist.
Niceta Paflagonianul duce pe Apostol pe la Iberi, tree&
la Sarmati, la Tauri si la Scythi,
Nicefor Ca list, din contra, 11 duce prin statiunile misio-
mire indicate de calugi-irul Epifaniu : Capadocia, Galatia §i
Bitinia, apoi predica crestinismul in Cara Antropofagilor
iar de aici trece in stanga Dunhei si predica prin deser-
turile Getilor (numite pe timpul sau ale Seythiei) si cari
ating sudul Basarabiei de astazi. Deci numai caile sunt
diferite, localitatile sunt aceleasi.
Scriitorul bisericesc rus Golubinsky (op. cot. p. 10) pre-
tinde fora sa aducd vreo probd ca afirmatiunile acestor
doi scriitori n'au absolut nici o autoritate istoricd ; chi
traditiunile mai posterioaro deli tree pe Apostol prin
Transcaucasia in Europa, pe aceasta din urmd, insa, o li-
miteaza exclusiv cu tdrmurile larei-Negre, si anume cu
orasele Bospor, Theodosia si Chersonezul, si se pare di
autorul nostru ar intelege prin aceasta Scythia, deli se
fereste cu intentiune de a se exprima, ceea ce, de altmin-
trelea, nici n'ar fi putut'o face.
1) KkrIpw xcct oirroG rcp6q sec gOri eas&XXeso liccromboxicc. [Lev 06 ChUS(15,

x& reaccIcc xcd 3j sthv BcOuviov bLeAci.yxcoov. 'An .4X03 ie p.lv xcd, rip )1T651t
etvElpuntocpcivnv tovap.ocacct, 11 se /xuElcbv dpvacc. EtiCet,vk se Tc6vsoG &xcisepov
Scc se 7cpbg ccogeiv xect vasov curcog xXClicacc Toe Buoivstov ecpth xat, upaisog
intaxonov thv Ostov Ito'cX010 SLCCGOCatilaaG ev exxA o C ; fly Exerle npthso; drc71-
{ccso Etta Scoc bt xoct itlaxsaovtocg, etc. (Nicefor Calist lib. IL 0. XXX1X).

www.dacoromanica.ro
 215

Nicefor Ca list pune tara Antropofagilor intre Tracia si

Deserturile Seythilor. Dar aceste deserturi ale Scythilor,
dupa invasiunea Geti lor in Scythia Major, ele au luat de-
numirea geografica de Deerturile Geti lor 5i care, dupa Stra-
bon (VII c. 3 § 17), se intind dela gurile Dunarei pAna
la revarsatura Boristenului (Jorge, Chdia si Cetatea alba
p. 17).
Dupa marturia, acestor scriitori, Ap. Andreiu a predicat
de$tinismul si in stanga Dunarei, deci in Sarmaiia Euro-
peanii si Romana, care, dupa Ptolomeu, cuprinda, Basara-
bia $i 'Moldova de azi pana in Muntii Carpati $i gurele
Dunarei, si not am vazut ea Bastarnii ocupasera insula
Peace de in gurile Dunarei, fiind numiti din aceasta causa
si Peucini ; si este cunoscut ea parte din Bastarni traiau
amestecati cu Traci de la Dunarea de jos (Strabon VII c.
3, § 2).
Dadi punem in legaturil predica Ap. Andreiu, cu isto-
rinirile lui Niceta Paflagonianul ca a predicat Evangelia
la Ibieri, Tauri si Scythi" (Bis. ort. Rom. XVI 902, p. 690 91),
$i in fine .,in partite de .3liaaci-Noapte i Apul", cu afirmatiu-
nile lui Nicephor Calist (lib. II c. 39), care duce pe Apostol
pe calea cataloagelor prin obicinuitele statiuni misionare
din Virile clasice ale crestinismului : Capadocia, Galatia, $i
Bitinia si ajunge in tara Antropolayilor, care-i foarte a-
proape de Bizant si deci nu-i alta, dupa cum am vazut,
de cat Scythia, apoi trece in stanga Dunarei in Deortic-
rile Seythilor, vedem o confirmare a vechilor Apologeti: Ter-
tulian, Origen si altii, ca crestinismul a fost predicat :
Scythilor, Dacilor §i Sarmatilor, in a doua jumatate a Seco-
lului I-iu al erei noastre.
Dadi, mai adilogiim pe langa aceasta legendele despre
1) Sarmatiae in Europa situs.... et ipso interluit parum super Da-
ciam usque ad Carpatum montem.... et super Daciam Peucini et Bas-
tarni etc. (Ptolomeu Geograph. op. A. M. Patadino Venetic 1596 lib. III
c. 5 p. 68-70).

www.dacoromanica.ro
 216

lupi, strigoi, stafii si altor duhuri necurate, aflate in tradi-

tiunele poporului, care stau in stansa legatura cu persoana
Sf. Ap. Andreiu, putem trage conclusiunea, fara teama de
a fi desmintiti, ca afirmatiunile lui Niceta Paflagonianul
cum *i ale lui Nicefor Ca list, au un caracter pur istoric,
caci ele confirma istorisirile Apologetilor, iar acestea la
randul for sunt confirmate de traditiunile, legendele si
practicile religioase la Romani in spre ziva Ap. Andreiu.

B) Predica Apostolului Andreiu in Scythia

dupe Lae Quien i Assemani.
Le Quien1) dupa Bolandisti, este singurul scriitor strain,
care a adus mari servicii istoriei bisericei Romani lor din
ambele Dacii : Traina si Aureliana, si pentru care trebue sa'i
fim recunoscatori. Tratand originile crestinismului la Ro-
mani, cand vine cestiunea la Scythia, nu numai ca. istori-
seste, dar afirma, cu toata convingerea ca Scythia lui Origen,
Eusebiu, Eucherie este Scythia minor, on numai Scythia
in care a predicat Ap. Andreiu, in urma sortului cazut ;
la Quien pentru prima card dupa cote stim not este
acela care dovedeste falsitatea afirmatiunilor din cataloa-
gele lui Sofronie de Palestina, a lui Pseudo-Doroteu de Tyr,
*i neaga afirmatiunile Fericitului Ieronim, cand sustine ca
Ap. Andreiu a predicat doctrina crestina, Sogdianilor, Sa-
cilor si Scythilor.
1) Michaeles Le Quien, eruditul calugAr dominican (ordinis Fratrum.
Praedicatorum) nascut la Boulogne sur Mer (1661 t 1733) a scris
Defense du text hebreu et de .1a version Vulgate 1690 in 12 ; dar
cea mai insemnata, lucrare a sa, si care are o cleosebita in-iportan$A
pentru Istoria Bisericei Romknilor din ambele Dacii: Traiana si Au-
relianA, este : Orions Christianus in quatuor patriarchatus digestus
1740, 2 vol. in fol, uvraj preluerat dupa modelul lucrArei Gallia Chris-
tiana. El a mai publicat si Les Oeuvres do Jean Damascene, (1712,
2 vol. in fol).

www.dacoromanica.ro
 217

In Tracia, eretinismul a fost predicat de Ap. Pavel,

dup'6, m'arturia lui Teodoret (c XV), apoi in Macedonia §i
in provinciile Illyricului ; ins cele mai multe §i mai va-
riate documente grece atribuese zice Le Quien (I 1093)
sgspandirea crestinismului in Tracia, Ap. Andreiu. El duce
pe Apostolul nostru pe &dile indicate de traditiunile sfinte
Post Pontum et Bythiniam non Byzantum modo, sed Thra-
ciam quoque, ceterasque itidem circumvicinas regiones". Iar
du$ Cambefisius, ne spune ca cele mai multe tari, cari s'au
crezut demne de ambitiunea §i zelul Marelui Apostol sunt :
Bitinia, Pontul Euxin, Propontida pe ambele sale laturi
pan'a la Golful Astracen (ad sinum Astracenum usque) §i
tUrile can se intind pe langa Mama Neagra", Chalcedonul
i chiar Bizantul ; de asemenea Si natiunile earl locuese
Tracia, 'And la Istrul (Dunarea 1).
Dintre cei mai vechi scriitori greci, nici unul nu se abate
de la traditiunea sfantd, adica, ca Sf. Ap. Andreiu a pre-
dicat in Tracia (in care se coprindea i Scythia) afara
poate, de acel Pseudo-Doroteu de Tyr care, vorbind despre
Episcopii Bizantului, ai secolelor primare ale crestinismului,
pe cei mai multi ii scoate din imaginatiunea sa (e suo
cerebro finxit), not inset ne-am convins de falOtatea afirmatiu-
nilor sale qi le-am inldturat ca find lipsite de orice temeiu istoric
<Le Quien I 1094). Doroteiu de Tyr §i Sofronie de Pales-
tina, sunt singurii cari pun, in cataloagele lor, predica Ap.
Andreiu in tara Sodgianilor, Sacilor §i Scythilor ; pant
gleam fatendum quern Andreas ex Orientis partibus per Pontum in
Graeciam usque venerit, consentaneum prorsus esse ut Chalc,edone
et ex Bithinia Bizantum appelens inde per Thiaciam transire
debuderit. At longe potiori jure si viam alteram ultra Pontum
Euxinum inierit". Apoi cineva nu trebue sa trag6 conclusia
gre0td din acele (afirmatiuni) ale lui Sofronius (de Pales-

1) Nationes item quae Thraciam incolunt ad Istrum usque (Le-

Quien I 1093).

www.dacoromanica.ro
 218

tina) si pe care Fericitul Ieronim le-a intercalat in cartes.

De Scriptoribus erlesiasticis, despre unii din Apostoli, cum buns
oara ne spune ca Andreiu, fratele lui Petru dupa, cum
am auzit de la cei mai batrani de cat not a predicat
Evangeliul D. N. I. Chr. Scythilor, Sodgianilor si Sacilor,
si in marea cetate a Sebastopolului, unde este castrul Ab-
sara si fluviul Fasis (acolo in interior locuesc Aetiopii) ; °-
fost Insa inmermantat in Patras din Achaia, dupa ce mai
intaiu a fost tintuit pe truce de titre Aegea, Prefectul
Edesenilor (Le Quien I, 1094).
Usurinta cu care scrie Fericitul Ieronim, este isbitoare ;
el poarta pe bietul Apostol pe tarmii Oxului si Iaxartelui,
adica de la Sogdiani 1) si la Saci ; de aici 11 duce la_
obarsiele acestor fluvii de pe langa muntii Altai in Tar
taria antiqua. Apoi 11 duce pe calea dioscuriana, (cunoscuta
noua din cele anterioare), si de aici in Patrele Achaniir
unde primeste moartea de cruci.
Lc Quien insa se ridica contra acestei afirmatiuni, cu
taria pe care o da numai convingerea dobandita din stu-
diul aprofundat al cestiunii si, intr'un stil lapidar, ne spune
ca Ap. Andreiu n'a fost nici oclatil prin acele locuri, unde
nici legenclele rusesti, atat de guralive, n'au indraznit sa'-1
duca vreo data ; ci adauga : Observasse itaque sufficiant, con
cordem sententiam veterurn sanctisimum hunt Apostolum in Ahaia
2nortein opetiise un le corpus eius Constantinopolim, Constantio-
Imp. transvectum fait, ut prochive sit inde concludere, ab eo, aped'
graces religionem propagatam esse.
Astfel, Le Quien conchide, si cu drept cuvant, ca Ap.
Andreiu a predicat in Scythia Pontica on Traci* si nu
in Mica Scythie ()j limp& l'xua(a). Cat priveste iarki despre-
Scythia Asiatica, situata, dupa Golubinsky si Par. Stavro-

I) Ptolomeu Sodgianorum setus lib. IV, cap. XII Tab. Sept. Asiae
pag. 154 op. Ant. Patomus.
2) Idem ibid. Sacarum setus lib. VI cap. XIII Sept. Asiae p. 155.

www.dacoromanica.ro
 210

for Eusebiu Popovici, la Sud-Estul Marei-Negre pang lit

Marea Caspicd, suntem clo acord cu Fericitul Ieronim, Pa-
rintele Eusebiu Popovici i Golubinsky, i recunoastem ca.
e calea in care erau statiunile misionare, indicate de ca-
taloage, clar la anul 44 dupd Chr. nu exists in aceste re-
giuni ale Imperiului Roman o alto provincie cu numele
de Scythia, afara de cat actuala Dobrogie.
Asemenea Assemani Josephus culege toate datele i fap-
tele stiute pana la dansul, despre viata, petrecerea Si acti-
vitatea apostolica a Sf, Ap. Andreiu, si pe care le publica
in voluminoasa sa lucrarc intitulata Calendaria Ecclesiae
universae" torn. V Roma 1755 sub 30 Nombrie p. 391- 397
et 399.
Assemani este un savant, $i Inca dintre cei mai labo-
riosi ; el a adunat un material istoric foarte pretios, insa-
lipsit de critica, ca si al calugarului Epifanius ; de aceea.
lucrarea lui este un fel de biblioteca, care poate mult fo-
losi spre indrumai ea cercetatorilor, cu o singura condi-
tiune, ca eel ce utilizeaza sa-1 utiliseze cu descerndmant,
cdci el este un compilator, culege si bune $i role; expune
traditiunile si legendele despre Ap. Andreiu, fara a se-
ocupa, catusi de putin, daed unele merita crezamant on nu,
De ex. la traditiunile bisericei despre Ap. Andreiu, dupd
sinaxarul Basilian, arata locurile pe uncle a predicat in
tota maritim, ora Bithyniae, Ponti, Thraciae et Scythiae"
(v. 391). Apoi ....Insueper praedicatio S. Andreae, facts.
(11pgetc o istorisire de origina gnosticd. Biserica ort. Rom.
XVI 92 p. 677) dicitur in Bithinia, in Ponto Euxino, in
Propontidis partibus una, cum chalcedone et Byzantio, in
Tracia, in Macedonia, usaque an Istrum fluvium, etc., in fine,
amestecd, orasele sau statiunile misionare din caldtoria in-
taia cu cele din a doua si din a treia (V 392).
Apoi, is din Papebrochius (ad 30 Noembrie) convorbirea.
(colloquium) dintre Possevinus i Ioan Teribilul cu privire-

www.dacoromanica.ro
 220

la unirea bisericei de Rasarit cu cea din Apus, la Sinodul

Florentin, si despre care am vorbit. Arata duNi Herber-
steinius, cum se laudg Rutenii c i ei au primit crestinismul
inainte de Vladimir si Olga (6463 955). Trece apoi la pre
dica Ap. Andreiu in Rusia, spune, dupil cronica editiei din
Novgorod : cum a venit 'Anti la Boristene, cum s'a suit pe
un munte, unde acum este Kievul, profetiile Apostolului
-despre Kiev, cum s'a dus la Varegi, cum printre Finlanda
-si Livonia Romam navigando pervenisse".
Apoi, dup6 Culcinius (ad bane diem 30 Noembrie), cum
ar fost crucificat Andreiu pe o cruce de forma lui X.
Dintr'un fragment, al unei prefete, cum se miindrese
Rutenii cu cre$tinismul for (nou vane gloriari Ruthenos
liabere, primim fuisse in Rusia); apoi la Poloni si Lituani
(V 394).
Dula inaltarea D. N. I. Chr. la cer, Apostolii aruncand
sorti, oblata est Andreae ampla pars orbis", adicA : Bithinia,
P. Euxinus, propontidis.... et relique provinciae urbisque,
usgue ad Mare Nigrum ac finvium Danubium, sese extendentes
(V 394).
In fine, ajungAnd la Bizant, predica Evangelia, conver-
teste pe mai multi, hirotniseste preoti, pune ca episcop
pe Stahi, caruia ii ilisa sarcina de a randui cola trebui-
-toare bisericei, navigavit in Scythian?" (id, ibid. 395) si apoi
navigat in Scythia.
Iar de aid. ajunge in Rusia, si ne istoriseste (dup6 prima
- cronicl rusa p. 5), cum s'a suit Apostolul pe muntii Kie-
vului si cum a infipt acolo o cruce, si adres'andu-se disci-
polilor lui le zice : credite mihi magnam gratiam Dei il-
lustraturarn, multasque ecelesias his in partibus futuras",
apoi lumineaza cu botez toath, tara Rutenilor (id. ibid.), ca
si cand Sf. Apostol ar fi botezat toate popoarele, si acum
zvea destula vreme sa umble prin locuri pustii si sA in-
figa cruci pe munti nelocuiti.

www.dacoromanica.ro
 221

Mai adaoga,, ne spune Assemani (V 395), cei subjugati

de Rusia, ea Ap. Andreiu de la ei a navigat in Scythia
pand la tronul saiu apostolic, pe care l'a fondat in Bizantz.
Singura expresie critica, pe care o aflam la Assemanir
este aceasta : ca, toate legendele Rusilor, Polonezilor, Li-
tuanilor si Rutenilor, sunt necunoscute Sinaxarelor gre-
cesti (ibid. V 396).
Aminteste mai departe ca. Fericitul Ieronim copiaza pa
Sofronius de Palestina, apoi pe Pseudo-Doroteu (V p, 396)-
si pe care le respinge Le Quien, du0 cum am vazut ;_
apoi de Nicephor Calist, despre care iarasi am vorbit. Aratil
popoarele Crimeei actuale si in urma de Myssia ,,quae est
ad Istri ostia habitatores. Hi vero Huni et Comani voca-
bantur. Erant etiam qui eos Scythas nominarent. Nimirum,
commune omnibus nomen Scytharum" si anume ei locuiau
Intre Istru si Boristene, adica locuitorii valachi (V p. 121 -122)-
din Dacia, nomazi si statornici (Nicep. Gregoras lib. I,..
c. 5 num. 1).
Deosebirea dintre Le Quien si Assemani, este urma,-
toarea :
Primul, istoriseste in mod clar si totdauna critic.
Secundul, ingramadeste materialul, ffird nici un descer-
namant, de si aceasta nu face sd-si pearza intru nimie
valoarea lui ; istoricul care stie sa.-1 utiliseze dupd critica
istoric6 modernil, va ga'si la Assemani un material istorie
foarte pretios.

www.dacoromanica.ro
 909

Predica Apostolului Andreiu In Scythia (Dobrogea)

Traditimale Bisericci

Duph Acta San- Dap& Mitropolitul DupA traditiunea

torum 9 Moldovei Dositeiu2) Bisericei rusesti 5)
Uutos gra. T) Ku- .... Acesta daca Si nu numai in
fig) 1)x0XcArreviiatee urma lui Christos, Vitinia si in partea
stilv avcareigv a6-cop, &and fu dupa inal- Marei Negre, eata
clEA),(1) µiv arcocrt6Xtp tarea Sf. Sale si parte este a rnsn-
giAX71 ttg ixialp&On dupa pogorarea Sf. ritului, cu toate lo-
104a. Duh, de si luara curile si amandoun
VI) Tcptotolaircy it sorti $i mersera partile cele de pe
'Av 6picf, ".ej ta BEOuviiir cine in ce tara 'i-a lAnga Marea Euxin
xal 6 E5etvog II6v- aratat sortul, aces- pann la Camp olin.
T6g xat t s llporcov- tuia Rant i s'au Pe Tanga acestea
TESoc 'et pirti csio venit Bitinia silqa- au numarat $i pe
XaXxcii6vE xat Buav rea Neagrn si par- Halchedon $1 Vi-
'Etc!) xat Maxe3ovia tile Propontului si zantia si toata par-
xat Opcix 71, x a t t ee Halkedomul si -Vi- tea Traciei cata este
lo.) -co° 'Icstpou zantia (Bizantue , de la Tarigrad 'Ana
cp0cEvosvra,Reacci- unde-i acum Tani- la Kavalla, care in
XLa TE xat. TXXocc, %at gradul si Trachia faptelo Apostolilor
to ith pc 'Ayato 6, &X- $i Macedonia $i so- se numeste Nico-
X& xat 'Ap.tvabq, sind la Dunarea polis, iar la altiii se
xat TpanEoag, xat ce-i zic Dobrogea
-15 numeste Hristopo-
IlpoixXeca xat 'Ava- si alte ce-s pe Tanga lis ..... ci inen si alte
crptc. Dundrea sl Tesalia neamuri ate se afln
Tanta So out Worcep si. Elada si partile intre Tracia si :Ma-
6.roc Stipyetat opTco Ahaei, si Aminsu- cedonia, pinci la rata
xamtvoc Sci )X0av, dXX' lui si. Trapezuntul, cel mare Istru, care
ExcEarg TroXAci: tX Sinopul, Iraclia si acum se numeste Du-
4riEntrczouta Orcoat )cOmastrul. narea. Si aceasta
1) Acta Sanctoruna pe Noembrie vol. III p. 265-66.
2) Mitropolitul Dositeiu nu numai a tradus ci a si prelucrat pe alo-
curea dupa mai multe manuscrise: (C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Moldovei-
Sucevei, p. VIVII).
3) Vie-tile sflntilor pe Noembrie traduse din ruseste sub exarhul
Moldovei, Vahthiei si Basarabiei, (Mitropolit Gavril; tip. in M-rea
Yearntului in 1811 Mai. Vezi 30 Noembre).

www.dacoromanica.ro
 223

-no),Xcetc to Tcpayrid- Acestea toate le-a tot in soarta Sf.

-row Suayepetacc Cop.c- imblat, nu a$A, cu- Apostol acestuia
1711.0c, EZ xat pot rand precum se Andreiu au cazut.
XpLatoa xal porjOsEcx spune si trece cu- Toate neamurile a-
Tcdvtaiv gxpdtec g Ti vantul ce prin toate cestea, erau tarana
ix* 7-c6Xso gmp.v7)- tdrile $i orasele push inaintea lui in-
cOa t& X0C7Cat n'ati multe nevoi tin care urea sa sa-
-rot.; gES6atv si multe greutati $i mene salnanta cu-
g d a o.). nelesne lucruri. Sh vdntului lui D-zeu...
015toc -Et Lv(iltkov vai, ca toate le bi- ne temandu-se de
-rota ltlirsocv xat Tbv ruia cu darul D-lui varvaria si salbati-
),6yov xatayyeactc, Christos, $i ru aju- cia si cruzimea tira-
-7coAXactg. torul sfintiei Sale. nilor si a inchina-
torilor de idoli, etc.

Din cele expuse, se vede clar eh traditiunea bisericei

este unanimg a recunoaste ca Ap. Andreiu a predicat, pe
langg, alte tari, si in Scythia.
Nicodem Aghioritul, vorbind si el de predica Ap. An-
dreiu, ne spune Ka! lj eplxrj %al Maxeovroc, met t& tign
&corr. gItTENOVTOGE, gteg Tb`) AoUva6tv 7rOtotp.6v Si Tracia, $i Ma-
cedonia $i partile cari se intind 'Ana la fluviul Dunarei.
(Nicod. Aghioritul Ilivgxptcrttg Taw 12 Mrivari IV 186). Tar
Maxim Episcopul Kitirilor (l3ot cliy[wv 1685, p. 218), vor-
bind de aceasi cestiune, zice : Kod epdx7p, xal MenteSovEav,
Itod Ta4 cpOot.v6vra geoc Tbv 'Iatpov Si Tracia $i Macedonia $i
partile ce ajung pana la Dunhre. D-1 Erbiceanu (op cit.)
vorbind despre un manuscript atribuit lui Ieremia Caca-
vela, fost profesor al Principelui Moldovei Dimitrie Can-
temir, la fila 101, se citeste : La Tarigrad (a predicat) An-
dreiu pana la Schitei (Dobrogea)". Iar mai departe manu-
scriptul, tratand despre predica celor 70 invaticei, zice :
,,La Peonia, adica in tara ungureascd ?!!, a predicat Andro-
nic, Amplie la Odis-ul Bulgariei" etc. (Erbiceanu op. cit).
In acest pasaj se vede inch odatd cum scriau autorii
Bizantului ; si este stiut ca Cacavela s'a bucurat de o
mare reputatiune, ca invdtat si fost profesor, nu numai al

www.dacoromanica.ro
 294

Principelui Dimitrie Cantemir, ci a fost si profesor la Aca-

demia Vasilianil din Iasi, (G. M. Ionescu, Influenta cultnrei
grecesti, pag. 152) si cu toate acestea confunda Peonia cu
Panonia, and se stie ca." Peonia era situata intre Macedo-
nia si Dardania (Strabon VII c. 5 § 8), pe cand Panonia.
coprindea cam Ungaria cu Transilvania de azi.
Daca Cacavela si cei ce 1-au copiat fac asemenea erori,
cc sa mai vorbim de ceilalti c ilugari, can spun ca Ap.
Andreiu a predicat la Samoizil Maxim, Episcopul Kitirilor,
ca si Cacavela si Nicodim Arghioritul, confirma traditiunea.
ca Sf. Amplie si Urban, an fost randuiti Episcopi de acelasi
Ap. Andreiu, Amplie la Odissopol, iar Urban in Macedonia
(C. Erbiceanu, p. VII VIII, ibidem).
Calugarul Epifanius ne spune ca Ap. Andreiu a asezat ca
Episcop la Varna pe Apion, iar nu pe Amplie (Bis. ort..
Rom. XVI/92 p. 683).
Nu stim intru cat va fi adevaratA opiniunea lui Epifanius
despre instituirea lui Apion ca Episcop la Odissopol, caci
atat Amplie cat si Urban si Stahie, pe care Ap. Andreiu.
i-a asezat ca Episcopi, Apostolul Pavel le trimete saluta-
rile sale : Salutati pe Amplie iubitul meu in Domnul, sa-
lutati pe Urban conlucrator cu not in Christos si pe Stable
iubitul meu" (Rom. XVI 8, 9).

www.dacoromanica.ro
 CAP. XIII
Biserica eparhiei Scythiei
(44 325 p Christ.).

Bolandistii, in savanta si grandioasa for operd intitulata

Acta Sanctorunt", ne spune ca in acest timp exista o Mitro-
polie in Gothia (Dacia Traianri) si deci urina fireste ca
aceastd Mitropolie"sa aibri si alte mitropolii sufraganee cum
si mai multe catedrale episcopale, astfel ea serie neintre-
rupta probabil din timpul Sf. Ap. Andreiu, caruia i-a
cazut ca sort in numdrul celorlalte provincii si Scythia, dupd
unanima traditiune a bisericii. (Si autem Metropolis fuit in
Gothia, fuerunt utique Episcopales sedes etiam alias Metropoli
suffraganem, adeoque et Episcopi plures, serie fortassis non
interruptam jam inde a saneti Apostoli Andrem temporibus
cui Scythiam in sortitione provinciarum obtigisse communi
traditione credit Ecclesiam (Tom. 11 (II) p. 87 col. I).
Din cele spuse de Bolandisti, reese clar doua fapte de
o importantd capitala pentru biserica Romdnilor din Dacia
Traiand, si anume : I-iu, ea Ap. Andreiu a predicat cresti-
nismul in Scythia, caruia i-a ca'zut ca sorti intre celelalte
provincii, dupd comuna traditiune a bisericei universals, iar
al II-lea, cd acelas Apostol a trecut si in stanga Dundrei,
unde a predicat crestinismul si a infiintat o ierarhie cres-
tina si cd, seria de episcopi s'a continuat probabil (fortassis)
G. .31". lonoscu. 1st. Big. Ronsane din Dacia Traiana; Vol, T-in.. 1:

www.dacoromanica.ro
 22e

neIntrerupt papa la Theofil (primul Mitropolit al Gothiei

(Dacia Traiana) 325 p. Chr.).
Bolandistii nu ne spun, de altfel, nimic nou, deck di
confirma in intregimea for dovezile noastre aduse pand
acum, cu privire la aceasta cestiune atat de palpitanta.
Totusi, autoritatea stiintified si buna for credinta, fiind
mai presus de orice indoiala, putem afirma faptele pe te-
meiul dovezilor aduse, fara teams de a fi desmintiti.
Nu este mai putin adevdrat, Ca oricat ne-am sill sa sta-
bilim, seria neintrerupta a episcopilor in Dacia Traiand de
la Ap. Andreiu si pana la Teofil, ne este, dupa cite cu.-
noastem noi, absolut imposibil, dar aceasta nu este un
motiv sa nu admitem ca au existat in Dacia Traiana nu
numai mai multe Episcopii, dar si Mitropolii sufraganee,
de oarece, la primul conciliu ecumenic, noi avem nu o
Mitropolie, ci o Arhiepiscopie, ca clefinitiv constituita (Har-
duin, Acta Conciliorum I p. 320).
Ceea ce am spus despre biserica Daciei Traiane, acelasi
lucru putem sa -1 spunem si despre Biserica Scythiei.
N'am putut sa dovedim prin expunerea noastra, ca Ap.
Andreiu a vizitat orasul Tomi, dar ne rdmane eel putin
siguranta, ca diecesa vechiului Tomi crestin, poartd numele
de Scythia, ir:ocpx6 ExuSfac & Top.7) vel Top.cq (Le Quien
1211 1212) ; cf. R. P. Netzhamer, Vechiul Tomi ere-
stin p. 6 1).
In calatoria sa pe aici, pe timpul Imparatului Neron, Ap. An-
drei propaga credinta crestina, coloniilor grecesti cum si bar-
barilor, cari desigur au prins raddcini adanci, iar comunitatile
crestine trebue sa fi fost destul de puternice, ca sa atragd
asupra for ca crestini, banuelile administratiunei romane si
1) Lucrarea D-1 R. P. Netzhamer, a fost tradusa din limba german&
de D-1 I. /vlihalcescu, actualmente agregat la Facultatea Teologicfs, si
de la care am imprumutat-o sure a o consulth pentru lucrarea noastra.
Paginele citato le cam dupa manuscrisul nostru si nu dupil lucrarea
original& a D-lui Netzhamer.

www.dacoromanica.ro
 227

sa avem, atat in Dacia cat si in Sarmatia si Scythia, martini

inc la finele veacului intain ale erei crestine (Bis. ort.
Rom. XVI 92 p. 689 sq. c.fr. Preot. G. V. Nicolescu, Dare
de seama p. 25).
0 altiti dovadd stralucita, ca exists crestinismul in veacul
I la Tomi, o gasim in descoperirile arheologice.
La Tomi, in urma sapdturilor arheologice, s'a gasit,
In Necropola de la Constanta, obiecte cu monograma lui
Christ (ori chrisme cum se numesc ele in limbagiul acestei
stiinte), vase de lut, ogle, lampi impodobite cu cruci si
alte semne crestinesti ; infine s'au Osit pesti, despre care
ne-a incredintat D-1 G-r. Tocilescu; apoi o inscriptiune de
asupra careia se afia un porumbel (Tocilescu, Fouilles et
Recherche Archeologiques en Roumanie, Bucarest 1900
pag. 227) si altele.
Aceste semne si obiecte le purtau crestinii din veacul I
si al II-lea, ca simboluri crestine, ori numai ca simplu
amulet, fie din eauza persecutiunilor fie ca ele erau sin-
gurele semne prin care se distingeau crestinii veacurilor
primare, in lipsa de putinta altor manifestatiuni exterioare.
Purtau imaginea porumbelului, ca simbol al blandetei pre-
dicata de crestinism. Purtau la gat o chrisma (monograma
lui Christos); alte ori un poste, de oarece literile grecesti
care insemnau cuvantul peste, i-se daclea urmatoarea in
semnare, deli putin cam cabalistica : peste ; 'I
Iisus ; X ; Hristos ; 0 3e; D-zeu; v Vios, Fiul si E ----
Zarctp Mainuitor adica, Iisus Christen D-zeu, fiul Man-
tuitor ; ceea ce insemna ca crestinii sunt fiii lui Drimnezeu
Mantuitorului Iisus Christos (Migue Patrolog torn.... p....).
Natural, ca purtarea acestor simboluri au atras curiositatea
si mai apoi si sarcasmele paganilor asupra lor. Manii ii
numiau pe erestini : Pesti, Parabolines, (despera0. pentru
dorinta for de a muri ca martini (Acad. Rom. M-ss. 2 G.
E. p. 47 et 99) etc.
Asemenea obiecte cu caracter crestin s'au mai descoperit

www.dacoromanica.ro
 228

si in alte parti ale Daciei Traiane (Cantemir Hronic I

cart. III c. 8. pp. 346 348 ; Odobeseu, Tresor de Petrossa.
III p. 13 Nota 1; Tromp. Carpatilor, aped. Euseb. Popovici_
op. cit. p. 69).
Ap. Pavel a predicat in Europa Orientald si anume : in
Epir, Tesalia si Macedonia si in fine 'Ana la Illyric (Rom.
XV 19), iar clupa Teodoret, el ar fi predicat si in Tracia
(Le Quineu I 1091 1092). Succesele dobandite de °We
Ap. Paul in predica crestinismului, intr'un elan de mandri
apostoliea, Ap. Pavel scrie Colosenilor (III 11) Nu mai
este elfin on iudeu barbar on scyth, ci toti si in toate-
Christos". Astfel ca cuvantul de barbar" nu se poate inte-
lege cleat pe poporul Daciei lui Decebal.
Traditiunea bisericii universale, este unanima a recu-
noaste ca Ap. Andreiu a predicat crestinismul in Scythia;
iar legendele romanesti confirmii predica acestui Sf. Apostol
cd a predicat si in stanga Dunarei la Daci si in Samatia.
Romana.
Legendele romanesti, la randul lor, sunt conflrmate si de-
traditiunile bizantine mai posterioare (secol. IX XIV
reprezentate prin Niceta Paflagonianul si Nicefor
(Lib. III c. 39 ; Bis. ort. Rom. XVI/92 pp. 690-691). Iar
dacd mai tinem seama si de faptul ca nu cunoastem pe
vreun apostol, on predicator, care sa fi raspandit doctrine,.
crestimi in Dacia si Sarmatia romana, care se intindea de-
la Ister pana la Tyras si Boristene, regiune cunoscutd pe
timpul raspandirei Apostolilor la predica (anul 44) sub nu-
mele de Deserturile Getilor" (Strabon VII c. 3 § 14 si 17),
ajungem la concluziunea fireascd, ca aceste trei marturii
ne procura documentul istoric indiscutabil, cii primele se-
minte ale Crestinismului n'au putut fi plantate de vreun
alt predicator, decat de Ap. Andreiu si discipulii lui; despre-
discipuli avem documente pozitive ca au predicat in Dacia.
si in Sarmatia romana, care se intindea, dupa cum am vdzut
(le la gurilo Dunarii si muntii Carpati pang la Maeotide...

www.dacoromanica.ro
 229

et ipse interluit parum super Daciam Peucini et Bastarne-

et per totum Maeotidis latus Iasyges (Ptolomeu ap. M.
Patavinus lib III c. 5. p, 68 70).
Deci, cand Tertulian ne spune in apologia adresata lui
Marcu Aurehu (161 180) ca crestinismul este raspandit
nu numai in Palestina, Egipt, Libia, Africa ci si in Dacia,
Sarmatia Si Scythia, vedem ca nu ne mai vorbeste ca orator
dupd cum s'a crezut 'Ana acum ci ca un adevarat
istoric care avea deplina stiinta despre afirmatiunile lui, si
{led stia bIne, ca scrierea sa indreptatd in contra Iudeilor
nu va putea fi desmintitd (Tertul. Advers. Iudwos cap. VII;
P. Major p. 6 ; Erbiceanu Ist. Metr. p. XI). Comunitatile
erestine trebue sd fi fost destul de numeroase, ca sa poata
sa se impune atentiunei administratiunei romane ; (viata Sf.
Clement martirizat sub Traian in anul 100-101 p. Chr.).
Negresit ca din aceste mArturii nu voim sa tragem con-
cluziunea ca Dania, Sarmatia qi Scythia erau pe deplin cres-
tinate, ei ca exista un inceput solid de crestinare in tim-
pul apologetului nostru.
Douazeci ani dupd Tertulian, confirma Origen, ca bar-
harii Daci, Sarmati §i Scythi, cei mai multi dinteinsii n'au
auzit cuvantul Evangeliei, dar in acest limp li se predieh,
doctrina crestina (Audituri sunt autem in ips sa saeculi con-
sumatione. Migne Patrol. XIII p. 1625, Origen in Math.
coment). Un alt pdrinte bisericesc, si anume Sf. Ion Chri-
sostom (In laudibus Pauli Homil IV cf. P. Major p. 7), spune
c`d, d'abia 30 de ani a trecut si in acest limp au cazut sub
jugul lui Christ, intre alte popoare : Scythii si Sarmatii.
De la Origen si 'Ana la Sf. Ion Chrisostom (1- 407 p.
Chr.), crestinismul trebue sa fi fdcut progrese considerabile
si numdrul martirilor, care si-au pecetluit cu sangele for
credinta pe care ei o profesau, e foarte mare.
Din tustrele Virile amintite mai sus, in Scythia cresti-
nismul s'a desvoltat din ce in ce mai mult, gratie cueeri-
rilor Romane, care pe deoparte sttirpesc pirateria si bri-

www.dacoromanica.ro
 230

gandagiul atat de fioros odinioaril (Strabon VII), iar pe de

alta ca Scythia, fiind provincie imperiala, s'au trimis acolo
de Senatul Roman atatea legiuni si cohort° pentru apara-
rea frontierelor contra Dacilor, ne supusi Romanilor, cari
devenisera un pericol permanent pentru imperiul Roman.
Cu aceasta ocaziune au construit in lung si in lat sosele
grandioase cum numai ei stiau sa le faca, care legau ora-
sele Pontului fundate cu 700 ani inainte de Christos de
catre Milesieni si Heraclieni cu orasele comerciale dela.
Dunare si cu centrul Ord, cum si acele celebre fortificatiunti
cunoscute sub numele de Limes Scythicus, ale caror ruin°
se mai vad si azi si can ne amintesc inteligenta, gloria pi
puterea de munca, al acelui popor rege, care a dominat toata
lumea cunoscuta pe atunci (Tocilescu, Phouilles, 146 184).
Daca pe timpul lui Strabon (lib. VII c. 6 § 1) orasull
Tomi era un oras de putina insemnatate, sub administra-
tunea romans, Scythia lua o desvoltare military strategics,
comerciala si economics considerabila, iar orasul Tomi pre-
zideazia confederatiunea celor cinci-sase orase Pontice. (To-
cilescu Mon. Epigr. pp. 67 68).
Este deci mai presus de orice indoiala ca Ap. Andreiu,
vizitand Scythia pans la Dunare, trebue siti fi vizitat si
acele centre culturale si comerciale : Odesos (Varna), Cal-
latis (Mangalia), Tomi (Constanta), Istropolis (Casapkioi)
si ca dovada di a vizitat aceste orase, este ca vechiul Tomi
crestin poarta numele de 'Enapxto: lxue:ac & Topt vel Top.cc,
(Le Quein I 1211 1212), cum am spus si cu alt5, ocaziune,
clovedita prin descoperirile archeologice a diferitelor obiecte
cu caracter crestin, care dateaza din veacul I al erei cres-
tine. (Tocilescu Mon. Epigr. p. 378).
In favoarea afirmatiunilor vechimei crestinismului in Scy-
thia, mai militeaziti si o alta imprejurare, ca colontile gre-
cesti de pe tarm.ul Pontului Scythic an stat neintrerupt
in relatiuni comerciale cu principalele orase ale Greciei pi
Asiei Mici, pe uncle crestinismul fusese raspandit, cum am.

www.dacoromanica.ro
 231

vazut, de care Apostolii Petru, Ion, Pavel cu mult succes.

(Netzhamer op. cit. p. 8).
Plinius eel -Lamar in epist. 97 adresata lui Traian, vor-
bind despre numarul crestinilor u scrie : Multi enim (cres-
tini) omnis aetatis, omnis ordins, utriusque sexus etiam,
vocantur in periculum, et vocabuntur. Neque enim civitates
tantum, sed vices etiam atque agros superstitionis istius
contagio pervagata est". Romanii, dupa expresiunea lui Pli-
nius eel tartar, privesc crestinismul ca o doctrine pericu-
loasa pentru sigurantrt, sed nihil aliud inveni (contra cres-
tinilor), pant superstitionern pravain et immodicant (deck aceastil
superstitiune periculoasa si nerusinata,', corumpatoarea mo-
ravurilor frumoase). Doctrina cresting patrunsese adanc in
randurile armatei romane ; cand o cohorta, on o legiune
era contaminate ca sa ma exprim astfel de o atare
superstitiune, dupa datinele romane, trebuia desfiintata.
Romanii insa, on cat de mult urau pe crestini din cauza
doctrinei lor, totusi, a desfiinta cohorte si legiuni intregi,
vedeau ca e un pericol national si, pentru aceste motive
ca sa scape cat mai curand de dansele le trimetea la
Dunarea de jos ca sit lupte contra popoarelor barbare. Fap-
tul acesta este relatat de Tertulian (Patrol Migne II c. VII)
care, dupd cum se stie, a fost un seriitor constiincios si
critic. La clausal se gasesc foarte putine traditiuni si nu
avanseaza, lucruri pe can nu le cunoaste ; el era in viata
cand s'a petrecut rasboiul lui Marcu Aureliu la Dunare
contra Qnazilor si Marcomanilor, ca,stigat prin curagiul si
credinta legiunei a XIII, fapt amiiitit de Eusebiu (lib. V
c. 5), Cantemir (Hron. I lib. I c. 10), iar de pagani can
atribuiau faptele lui Jupiter, este coloana, care aminteste
triumful lui Marcu Aureliu din Roma (pl. 12, 13, 14, 15
17 si 44). Dio Cassius, Excerpta in Xiphilin LXXI, sl despre
care am mai vorbit si cu alta ocasiune, (vezi si Protop.
G. V. Niculescu, Darea de seama p. 16-17; Episc. Ghen
Enaceanu, Acad. Rom. Ms. 2 p. 181 v.).

www.dacoromanica.ro
 232

In Scythia se aflau urmatoarele legiuni : Leg. V Macedo-

nica stabilita la Troesmis (Iglita); Leg. I Italica' la Duros-
torum (care facea parte tot din Scythia), iar mai in urma
pe a XI Claudia, la Noviodunum; Leg. II. Herculea, dupa
altii, Leg. I Jovia. (Tocilescu Foiulles p. 25).
Prin aceste legiuni, crestinismul din Scythia a primit un
insemnat adaus numeric ca si cei din Dacia, in timpul si
dupa terminarea colonizarei. Aceste legiuni erau insarcinate
cu paza frontierelor si a granitelor fortificate de la Duna-
rea de jos si in special prin puternica armata dusa de
Traian pe campul de rasboiu, contra Dacilor. (Netzhamer op
cit. p. 7 8). Pe langa acestea, au mai luptat si nume-
roase cohorte, din diferitele parti ale Asiei Mici, Italiei,
Dalmatiei, Spaniel si altor taxi, (Gr. Tocilesou, Fonilles p.
55 57, 68 69 ; cf. Capit. Ionescu, op. cit. 528 529).
In rasboiul contra Dacilor, pe langa cele deja citate, a
mai participat si o alta legiune, pe care d. Tocilescu (Fouilles
p. 71) o crede a fi a XIV Apollinaris", Cohorta II Batavo-
rum (ibid. p. 72); ca aceste legiuni erau aduse din diferite
parti ale imperiului ibid. p. 73 si pe unde crestinismul fu-
sese deja predicat.
Daca crestinismul patrundea intr'o legiune si clan, co-
mandantul ei era crestin, pi-pi profesa ideile lui crestine pe
Ltd, el era supus la cele mai ingrozitoare suplicii si, in fine,
dat mortei, astfel au fost Martirul Placida, mort la Roma
sub Adrian ; Martirul :iliercuriu, transportat in Capadocia
spre a fi decapitat acolo, de teama unei revolte ; Martirul
Saba Stratilat, marterisat de Aurelian la anul 269 p. Chr.
impreund cu alti 70, tot grade militare, dupa cum am Ira-
zut si in alta parte, Legiunile contaminate de creVinisin, find
trimise la frontierele imperiului, rar se mai intorceau la
garnizoanele for si aceasta din doua puncte de vedere : I-iu
ea sa fereasca restul imperiului de pericolul contagiunei, iar
al II-lea spre a servi ca element desnationalisator al po-
poarelor cucerite si a pune bazele temeinice unei civiliza-

www.dacoromanica.ro
 233

tuni romane, pentru o mai grabnica asimilare a popoarelor

invinse. Dovezile directe ca a existat crestinismul in Tomi,
am spus ca sunt: Multimea martirilor din Tomi, Noviodu-
num, Istropoli, Axiopole, etc.

§ 1) Martirii Scythiei (Dobrogei).

Scythia, tard bogatiti in fapte istorice, sub raporturile :
-militare si strategice, comerciale si economice, a avut ma-
Tele privilegiu s'a" fie superioara multor provincii din im-
periul Roman, sub raportul religios, pornind din lnsusi in-
-durarea Celui a Tot Puternic, ca ea sá cada la sorti pentru
predica doctrinei crestine, celui intal chemat dintre Apos-
toll, lui Andreiu fratele corifeului Petre,
Ca crestinismul s'a edspAndit de timpuriu aici, forman-
-du-se puternice comunitati crestine, sl cari au crescut la
Tindu-le find mb,"rite de zelul primilor Apostoli, prin con-
tigentul adus de legiunile si cohortele romane, de exilurile
diferitilor crestini trimisi aici, cum si de neintreruptele re-
latiuni comerciale ale oraselor Scythice cu Orientul si in
special cu Asia Mica si Grecia ; asa ca de timpuriu aceste
comunitati crestine s'au impus atentiunei administratiei ro-
mare. Persecutiunile, ridicate contra crestinilor din imperiu,
au atins intr'un grad inalt si Scythia, si in special orasul
Tomi.
Prima cetate si capitala Scythiei, pe care Pliniu si altii
o numesc Tomi, a fost rosita cu sangele unui foarte mare
numar de martini, in primele secule ale crestinismului si
'despre care se face amintire in Martirologiul Roman (Le
Quien I 1211 1212). Atat martirologiile cat si Acta SS.,
pentru o mare parte din acesti martini, nu le mentioneaza
locul cum si de cine an fost martirizati, ci indica numai
tam, cum sunt de ex. : Evagrius, I3enignus, Christus sive
'Cresto, Arestus, Sinidia, Rufus, Patricius si Zosim, marti-

www.dacoromanica.ro
 234

rizati pe la inceputul secol. IV, si a caror amintire este

pusa in Aprilie (Acta SS. I p. 244). Toti acestia au primit
moartea martirica in Scythia.

a) Martirii din Tomi

Gordian Scuth romanizat, arc de flu pe Sf. Mercurius?
martirisat in Dacia Traiana, pe timpul imperatorilor Deciu
(249-251) si 'Valerian (253-60), si despre care am vorbitpe-
larg la Biserica Daciei Traiane. Aici 11 amintim numai pentru
ca tatal sau era din Scythia (Assemani V 375 ; Acta Sane-
torum pe Noembrie p. 255, 25S et 299, Erbiceanu op. cit..
p. XV).
Un alt Gordian, originar din Capadocia, it intalnim in
timpul persecutiunei lui Licinuis si martirizat la Tomi ; pe
cancl Martirologiul roman vorbeste de Sf. Martini : Macrobiu si
Iulian (Lucian), martirizati la 13 Septembrie sub Licinius.
(Acta SS. IV 55 vezi si Netzhamer op. cit. Erbiceanu, Ul-
fila p. 78).
Vechiul Sinaxariu de Bizantz, pomeneste in aceeasi zi
pe martini Macrobiu, Gordian si altii. Gordian si Macrobiu
(acest din urma era paflagonian), serveau la curtea impe-
rials ca servitori la mass. Acuzati cd, sunt crestini, furd
dati afard din slujbd si exilati in Scythia, unde se spera
ca prin felurite privatiuni, sd-i constrangii a se lepala de
credinta crestina. Persecutiunea sub Liciniu s'a inceput prin
exilarea cre.stinilor dela palat si din armata; trebue sä ad-
mitem cu tot temeiul, zice d. Netzhamer (op. cit.), ca anul
319, in care a isbucnit aceastd persecutiune, este si timpul
martirizdrei macenicilor nostri. Cand cei doi exilati ai Curtii
sosira la Tomi, intalnira acolo pe Lucian, Heli, Zotic si Va-
lerian, alti tovarasi de suferintd. i de care ce toti an per-
sistat in credinta lor, au fost dati mortii din porunca pre-
fectului Maxim ; Macrobiu si Gordian an fost arsi ; Lucian,

www.dacoromanica.ro
 235

Zotic si Heli decapitati, iar Valerian muri pe mormantut

tovarasilor sal, probabil de dorul de a impartasi aceeasi
soarta (Netzhamer op. cit. Erbiceanu, Ulfila p. 78). Aghio-
grafii atrag atentiunea asupra faptului ca adevaratele acte
martirice s'au pierdut. (Act. Sanct. pe Ianuarie I p. 82).
Persecutiunea crestinilor din partea lui Liciniu, care voia.
sa se rasbune prin aceasta contra cumnatului situ Cons-
tantin eel Mare, pentru pierderea provinciilor Illyrice, pare
sa fi fost foarte violenta, mai cu seamy in partea nordica
a imperiului situ ; Tomi a dat in timpul acestei persecu-
tiuni nu numai pe amintitii martini ci. si pe cei trei frail
Argei, Narcis si tanarul Marcelin, dintre care, dupa rapor-
tul martirologiului Roman (2 Ianuarie), cei doi dintai de
sable s'au savarsit, iar ultimul fu aruncat in mare, dupil
nenumarate torturi (apud Netzhamer op. cit.). Martirolo-
giele ne: mai relateaza si despre alti martini, tot din Tomi,.
si anume : Martialis, Victorius, Murnia si Servulus (Acta
SS. VI pe Main p. 672). Acestora le urmeaza : Paul §i Chi-
riac, Paula Feliciana, Thoma, Felices si Emilius. (Acta SS.
V pe Iunie p. 7), a caror amintire se serbeaza la 20 Iunie..
In luna Julie Sf. Martini : Stratoris, Tealatus, Marona,
Marina sau Marinus, Rodosia, Magrinus, Secundinus, Toneug
sau Theonus si Sodera sau Sodepha (Acta SS. II pe Julia
223). Apoi, Epictetus presbyter si Ascionis monahul, earl
au patimit sub Diocletian intro anii 288-305 (Acta ss. II
pe Julie p. 538).
Lor le urmeazil mai departe alti sfinti martini si anume
Marcianus, Domnus, Diomidis Ioanin, Sisenus Aurelianus
si alti 38 martini tomitani (Acta SS. Ill pe Julie p. 31).
Daca am lua in consideratiune nu numai Martirologiile
romane ci si altele, am putea dovedi ca la Tomi, nu-
marul martinilor a fost considerabil de mare ; deocam-
data insa, credem ca sunt suficienti atatia cati am adus piny
aici, spre a convinge pe cei putin credinciosi sit deci, ur-
meaza sa aratam si alti martini ai Scythiei si anume :

www.dacoromanica.ro
 236

b) Martirii din Axiopoli (Cerna-Vod1).

&lige le martirilor a inrosit hi pamantul vechiului oral
episcopal al Axiopolei, care pe la anul 170 p. Chr. facea
parte, cu intreaga Scythia, din Moesia inferioara (Ptolomeu
lib. X p. 182-83).
Printre cei dintaiu martini gdsim pe Episcopul Ciril (Co-
dex. Cassinensis apud Papebrokius in Acta SS. tom. II pe
Main ; Le Quien I 1231-32) vezi leronim in Martirolog.
Acta SS. III p. 1119 pe Aprilie). Amintirea for se serbeaza
la 9 Maiu.
Lui, ii urmeaza alti martini : Quirillus, Quindeus $i Zenon
(Le Quien I 1221-32). Acta SS. II 361 pe Maiu). Apoi
Dionius, Accisi, Crispionius (Acta SS. II 555 ibidem). Hi-
rineus, Eraclus si Dassius (Acta SS. II 72 pe August).
Martirul Dassius a suferit sub Diocletian si Maxim (Acta
SS. II 411 pe Octombrie). Apoi Hermis Si Taxius (Acta SS.
VIII 315) vezi $i Le Quien I 1231 32 ; Erbiceanul
iTlfila 77 81).

c) Martirii din Noviodunumum (Isaccea).

Uri al treilea ora$ Scythia, in care cornunitatea crestina

a fost destul de insemnata in secolele primare ale crastinis-
mului si al ca'rui pamant a fost udat cu s'ange de Martir, este
Si Noviodunum sau Isacceea de azi ; aici au pdtimit ur-
matorii martini, victime ale unei administratiuni romane
provinciale $i anume : Heraclius, Paulus, Mireneus, Aqui-
linus, Vretoris, Artenius, Caleorus (Acta SS. IV p. 27 pe
Maiu) ; Apoi Martirii Dinocus, Zoticus, Attalus, Euticus,
Cariasus, Quirinus, Julia, Saturnina Galdunus, Ninnita
Fortunionis si alti. 25, apoi Cirinus Ebustus, Rusticus, Si-
lonis (Acta SS. I pe Tunic p. 369; Erbicianu Ulfila 75S0).

www.dacoromanica.ro
 237

Acestia sunt martini sacrificati pentru ideile for pe p;`.1-

mantul Scythiei. Ei au luptat pentru o idee mare, sublim5,.
pentru triumful crestinismului. Din toate numele de martini
citate pana acum, se vede ca cea mai mare parte dintre
dansii, erau de vita Latina, si prea putini de alte nationa-
litdti. Acestea zise, sd trecem la altd serie de idei.
Dacil in inima imperiului persecutiunile au avut puterea,
de a impedica repedea rgspandire a crestinismului in pri-
mele trei veacuri, la marginele imperiului prinsese raclacini
aclanci chiar de la inceput.
Cand Ermon, Patriarchul Ierusalimului, a trimis un predi-
cator in Scythia, a gdsit aiei o puternicd comunitate ores-
tina (anul 288 Dossiteiu Patr. Ierus. : Ist. Patriarch. Ierusal.
cent. II c. V § 10 ; C5p. lonescu op. cit. 626).
Cu inceputul domniei lui Diocletian, Scythia dobandeste
o noun situatiune politics, prin faptul cu. e ridicatd la pri-
vilegiul de provincie sub numele de Scythia _Minor.
Tot sub domnia acestui imperator, vom eisi de acum
inainte si episcopi. At At episcopii cat sl locuitorii Scythiei,
s'au bucurat, MO de autoritUtile eclesiastice diriguitoare, de
o inalta reputatiune mora15, prin pazirea credintei feritd de
amestecul numeroaselor eresii, care au bantuit Biserica
cateva veacuri ; iar istoricii timpului vorbesc cu multi laucla
de ei : Ubi narrat quo pacto catholica fides in ea regione
(Scythim) integra sinceraque perseveraverit" (Sozomen lib.
VI c. 21. Plinius lib. IV c. 11). Sozomeu admira mai de-
parte starea infloritoare in care ajunsese Scythia cd aceasta
are multe orase, ofilsele si castele, a cdror metropola (ca-
pitals) este Tomi sau Tomis, cetate mare si bogata, situat5,
pe tdrmul Pontului Euxin (Ibidem lib. VI c. 21).
Episcopii Scythiei aveau resedinta la Tomis si aveau u
mare influents asupra poporului (Ballet Topographie des
Scythes p. 489).
Biserica Scythiei era autocefala si se bueura de nume-
roase privilegii ; intro altele : gestiunea eclesiasticd asupra

www.dacoromanica.ro
 238

1uturor celorlalte orase ale Scythiei, $i al caror numar era

destul de mare (Capitan Ionescu p. 626), de oarece not am
vazut ca Scythia se intindea si in stanga Dunarii, deci
coprindea in eparchia ei si o parte din Biserica Daciei
Trai an e.
Ca clovada despre aceasta, aducem un pasagiu din dreptul
canonic al lui Photiu, in care se spune ea, episcopul de in
Tunis este scutit de obligatiunile celorlalti episcopi :
Episeopul dela Tomis, oral in Scythia, care are de ase-
menea gestiunea si a celorlalte °rase dela Odessos (Varna),
se mai bucurau si de privilegiul de a putea vinde averile
imobiliare, ale bisericilor lor, pentru rascumOrarea priso-
nierilor" (Biblioteca juris canonici veteris Paris, 1661 tom.
II p. 1345 ; op. Capit. Ionescu, op. cit. 626).

§ 2) Episcopii eparchiei Scythiei §i persecutiunile

sub Diocletian.
Comunitatile crestine din Scytia erau numeroase si pu-
ternice ; martirii citati pana acum probeazr aceasta si fap-
tele devin si mai sigure, nand istoria vine $i le semna-
leaza.
Este in deobste cunoscut, ea din toate persecutiunile ri-
(beat° de imperatorii Romani contra crestinilor, acea de
sub Diocletian, a atins culmea : Crestinii din Tracia (Scy-
thia), ne mai putand suferi teroarea persecutiunilor, au emi-
grat in Gothia vecina (Dacia Traiang).
....Ut ex Thracia in proxima Gothiam multi fugerint,
Christiani (Acta SS. II pe Aprilie p. 87). Comunitatile cres-
tine din Scythia trebue sa fi avut si episcopul on epis-
copii lor; dela martirizarea Ap. Andreiu, anul 67 on 68
chips Christos, si pana in anul 288, nu mai aflam nici unul;
lipsa episcopilor nu trebue a ne face s6 conchidem cr. ei

www.dacoromanica.ro
 239

nu existau, de oarece faptul trebue atribuit numeroaselor

ri ingrozitoarelor persecutiuni de cari sufereau crestinii vea-
curilor primare.
Savantul domenican Le Quien, ne face cunoscut, in lu-
-crarea sa : Oriens Christianus I p. 1234-1240 et sq., bio-
grafiile a 12 episcopi $i a caror seri° incepe cu Avangelicus,
deci cu aceasta vom si incepe seria episcopilor Tomitani.
Venim sa aratam, dupa cercetdrile archeologice, ca ore-
stinismul exist si in alte orase ale Scythiei in veacurile
II-lea si al III-lea; deoarece ne-a camas, despre viata reli-
gioasa a acestei provincii, sub domnia Antoninilor, a acelor
din timpul anarchiei militare si imparatilor Illyrici in timp
de cloud secule de la 96 285, foarte putine notite respan-
dite prin diferiti autori ai timpului ; fiindca este stiut ca scrii-
torii oficiali se ocupau mai mult de intrigile de la palat si de
actele Senatului Roman, prea putin despre Italia, Si nimic
despre cele petrecute in restul Imperiului, afara doar de
evenimentele marl, ca invaziunile, cari amenintau frontierele
imperiului, incolo istoricii latini nu s'au preocupat cAtusi
de putin. (Gr. 0. Tocilescu Rev. p. Arheologie I p. 98).

www.dacoromanica.ro
 CAP. XIV.

Vechimea Cretinismului in Scythia

dup5 descoperirile arheologice.

Mamie merit, pentru descoperirile si explorarile archeo-

logice aduse la cunosfinta Romani lor si lumii savante in-
tregi, se cuvine exclusiv erudifului nostru orcheolog si
distinsului epigrofist, Domnului Profesor Gr. G. Tocilescu ;
Domnia-sa ne-au falcut cunoscut starea infioritoare in care
se afla Scythia in veacurile primare ale crestinismului. In-
tre descoperirile fdeute, ne aratd ca crestinismul exists, in
Scythia Inca din veacul intaiu al erei crestine. Prin sdpa-
turile facute in apropiere de Constanta, s'a dat la iveald :
schelete aezate cu fata spre rasdrit, cu capul spre apus,
§i cu mainele incrucisate pe pept, cum se obicinueste la.
not si pand asta.-zi ; alaturi de aceste schelete s'au gdsit
diferite obiecte ca : pe§ti, candele cari aveau pe dansele sem-
nul crucii, cu monograma lui I. Chr., cari sunt din primul
veac al erei crestine, dupa cum singur D-sa ne-a incredintat..
Tot odata, a descoperit si o inscriptiune, avand deasupra.
ei un porumbel ; aceste obiecte sl simboluri sunt primele
semne vazute, dupd cum am spus si aiurea de cari
se deosebeau crestinii de pdgani, in veacurile primare ale
creTtinismului.
Dar, ceea ce dovedeste pang la evident cd in Scythia,
Inca din cea mai adancd vechime, patrunsese civilizatiunea.

www.dacoromanica.ro
 241

Romany si religiunea cretin la care, desigur, fiecare secol

a mai adaogat Cate ceva, sunt descoperirile facute la trei
ore si jumatate de Rassova, o ruina remarcabila, pe care
Turcii o numesc Adamkalessi (Biserica lui Adam) (Toci-
lescu Fouilles p. 7), monument ridicat de Impdratul Traian,
spre a eterniza memoria invingerei Dacilor, intre anii
102 106 p. Chr.
Nu intra in cadrul impus noun, de a face istoricul ace-
stui falnic monument, ci, din descoperirile facute atat la
Adamclissi cat si prin alto parti ale Scythiei, sa aratam
partea privitoare la crestinismul Scythilor, care a avut o in-
fluents binefacdtoare asupra Romanilor din Dacia Traiand,
liana la anul 550, dupa cunostintele noastre contrar
afirmatiunilor D-1 R. P. Netzhamer (op. cit. nota 1 de sub
pag. 15).
La o departare de cativa chilometri de Adamclissi D-1
Tocilescu explora ruinele unui lagar roman, precum si rui-
nele unui oral in care, dupd inscriptiunile nfl ate acolo, se
afid si o inscriptiune in care se mentioneaza fondatiunea,
si din care se constata ca acest oras a fost reconstruct de
Const. cel Mare In anul 316, pe vechiul sat al lui Traian
Municipium Tropaeum Irajani ".
Orasul purta numele de Civitas Tropaeensium $i al carui
plan it dam aici (fig. 2).
Interiorul orasului, care acoperea o suprafata de 12 hec-
tare, are numeroase edificii, din care trei bazilici. (Tocilescu
Fouilles pp. 89 94.
Despre aceste bazilici dupa descoperirea for a mai
scris si D-1 R. P. Netzhamer, preot catolic, care se afla in
afaceri de serviciu la colonia germana din Caramurat, pe
la 1901; acest laborios preot viziteaza toate regiunile explo-
rate de D-1 profesor Tocilescu si, ca om cunosca'tor in cele
bisericesti, se incredinteaza .,de Yisu", $i face o minutioasa
dare de seamy despre aceste bazilici, cum si despre cea
din Axiopolis, etc.. Par. Protopop de Tulcea, in a sa Dare
(3, M. Ioneseu. Ist. Bis Romans din Dacia Traianit. Vol. I-iu, 16

www.dacoromanica.ro
 242

de seams catre P. S. Episcop al Duna'rei de jos Dr. Pimen

Georgescu, se ocupa si Prea Cucernicia Sa de aceasta
cestiune (pag. 33 36).
D-1 Ca'pitan Ionescu, in a sa lucrare Dobrogea In pragul
NORJ

. -
.1 ili
,1111 .y4
g i ; ilV.
11/170,,
4' . :.,,...:45.', 1

X.,' '''411//uig
".'4.'.11././,re..
Z---
.islAS
. r:,:r-ee-'!-"T:

Fig. 2. Civitar Tropaeensium.

veacului al XX-lea", (p. 525, nota 1), mentioneaz'a numai

aceasta cestiune, fara sit-si dea opiniunea pro sau contra
cestiunei, cum de altfel era si firesc.

www.dacoromanica.ro
 243

Din vechile biserici, can se aflau in Tomi, se face men-

-thine numai de dour", si aceasta intamplator, cu ocasiunea
vizitei imparatului Valens la Tomis. (Nicefor Ca list, lib. XI
c. 29, Soiomen, lib. VI c. 20).
Cetatea Tropaeensilor, de care ne ocuparn, a fost probabil
un oras de mana a doua, printre orasele Scythiei Sudice,
din care s'au descoperit "Ana in 185 trei port', strada
principalii, parte din zidurile inconjuritoare si temeliile mai
inultor
La poarta principals a orasului s'a gasit o lungs inscrip-
tiune de inaugurare si fondatiune, care spune ca Constantin
cel mare a inceput s t construiasca din temelie orasul Tro-
-paeensilor, in urma invingerei Gotilor, si ca le-au dus la
bun sfarsit. (Tocilescu Fouilles p. 56, 59, cf. Netzhamer, p.
100, Protop. G. V. Niculescu op. cit. 33).
Dealungul si de ambele pdrti ale stradei principale
intre alte clddiri sunt trei bazilici, foarte aproape una
de alta si anume : la stanga si la dreapta strazii principale
care are directiunea de la ra'sarit spre apus.
Marea basilica, care este situata, in mijlocul orasului,
D-1 Profesor Tocilescu (Fouilles p. 92 fig. 58) o crede a
fi din timpul lui Traian, si eg ea reaminteste Bazilica Julia
-din Roma ; constructiunea ei formeaza exact un drept-
unghiu, cu o lungime de 56 m. si latimea de 23 metri, com-
puse fiecare din cate 18 stalpi, o impartia altadata in trei
parti. Soclurile stklpilor sunt foarte bine conservati.
Daca observam figura 3 si 4, astfel dupa, cum o vedem
pe plan, suntem departe de ideea de a admite ca aceasta ar
fi o bazilica cresting, pentru urmdtoarele motive : a) not am
vazut, cu alta ocaziune, ca imparatul Traian era vrasmas
declarat al crestinilor, ca pe toti acei ce marturiseau pe
fatd religiunea crestina, si pe care Plinius eel tanar (ep. 97)
proeonsulul lui Traian din Bitinia, o numea 4uperstitionem
pravam et immodicam", suntem de piirere ea nu numai ea
n'ar fi putut permite crestinilor din Municipium Tropaeum

www.dacoromanica.ro
 244

Trajani sa construiasea o asemenea biserica, dar nici r.n.Acar

n'ar fi putut sa-i sufere a-si manifests in public ideile for
crestine ; b) Pe cand aceastq bazilica este asezata cu axs
lungimei perpendicular pe strada principals, celelalte doua
bazilici sunt paralel cu strada, si prin urmare indreptate

6 I I Fig. 4, Cripla Btrzilicei.

Fig. 3. Bazilica Bizantimi cu Criplu.

inadins spre Radirit ; daca aceasta bazilica ar fi de prove-

nientrt crestina, urma fireste s i alba aceeasi positiune si
forma ca si cele dozed, care sunt erestine. D-1 Netzhamer
este de aceeasi pirirere ca aceasta bazilicil va fi fost o mare
hala public ii si ar fi servit la scopuri lumesti (op. cit. p.
101). Din lipsa altor dovezi conchizrttoare, putem afirma c1,
aparentele pledeaza contra unei bazilici crestine.
Celelalte doua bazilici se afla paralel cu strada princi-
pals si deci asezate catre rsssrit, ceea ce dovedeste ca aver.
in fata noastrrt planul a douil biserici crestine. Fiecare din
bazilici are si rate o bolta (apsis). Prima din aceste cloud,
bazilici fig. 3, are forma crucii, imprimatrt printr'una din.
parti (naos), care e curinezise, pe line. care inaintea apsi-
dei semisferice se afla si o cript6 la care conduce 12 trepte
(Tocilescu Fouilles fig. 55 si 56 p. 90 ; cf. Netzhamer op.

www.dacoromanica.ro
 245

cit. p. 103). Conturul bazilicei are in partea de Rasarit un

mic antreu si, dupa intrarea cea mare o elute interna din
care, printr'o use mai ingusta, se putea patrunde in naosul
propriu zis al bisericii. Proportiile aiestei bazilici adevarat
bizantine, sunt urmatoarele diferenta intre antreu si apsida
c de 37 m. si cea dintre intrare si apsida de 32 m; largi-
mea naosului e de 18 m., pe cand cea a diametrului in
curmezisul bisericei e de 26 m.
Raza externit a apsidei e de 5,2 m. (Netzhamer o. c. p.
103). Intrarea in cripta este laterala ; dad, am face un
paralelism intro bazilica noastra si o biserica de azi, in-
trarea in cripta ar fi prin partea de Miaza-Zi a altarului,
uncle este usa de iesire din altar. Cripta e bine boltit6, ast-
fel ca sa poata Linea greutatea deasupra ei.
Pe una din laturile criptei este si o mica firid6.. Marimea
criptei este Mouth, asa ca un om se poate misca intr'insa.
Bazilica cu cripta este numita si Bazilica bizantina cu criptci.
(Tocilescu Fouilles pag. 90 fig. 55 56) Protop. G. V. Ni-
culescu p. 33).
Pe a treia bazilica D-1 Tocilescu o numeste Bazilica fo-
a

Fig. 5. Basilica Forensis.

rensis" (fig. 5). Este cu mult mai veche decat cea amintitg
mai sus. (Tocilescu Fouilles p. 301 fig. 57).
Ornamentatiunea absidei, est a meandres, $(1. tocmai felul

www.dacoromanica.ro
 94

constructiunei, aminteste vechimea ei ; dupg positiunea si

forma absidei pledeazg, pentru ideea ea este de origing
cresting, on eel putin a servit tot ca biserieg pentru alte
culte (Netzhamer op. cit. 104) din perioada cresting.
In apropiere de oral se aflg, in fine, o mica bazilicg cu
apsidrt si forme foarte simple, este o bazilicg ccemeterialis"
(fig. 6). D-1 Tocilescu zice despre dansa di este cea mai
importantg, clddire din timpul bisericii
primitive (Tocilescu, Fouilles pag. 94
fig. 60), Netzhamer op. cit. p. 104 105,
(Prot. Niculescu op. cit. 34 35).
Asemenea biserici trebue sa fi lost
zidite 51 in renumitul Axiopol, de care
ce ggsim martini in primele veacuri ale
crestinismului (Le Quien I 1231-1232;
Acta SS. III 419 pe Aprilie ; Acta SS.
II pe Aug. p. 72 ; C. Erbiceanu, Ulfila.
p. 77-81 etc.) en prilejul construirei
valurilor si zidurilor. Descoperirile ar-
Fig. 6. cheologice, ne vor face pe viitor nuoi
Bazilica Coemeteria.us. si frumoase surprize, ertei trebue sit
iasg' la lumina si alte lucruri crestine.
Se mai gasesc biserici crestine nu numai in partea su-
dica a Scythiei, apartiniind epocei de care ne ocupiim, ci
si in partea de Nord.
Bazilice au fost descoperite la Troesmis (Iglita), oral din
punct de vedere militar, foarto important. Sapaturile au
fost incepute acolo, in anul 1861, de un inginer francez
si continuate de D. Tocilescu. Ruinele de la Troesmis lasg,
sa se recunoasca, intre alte cladiri, si cloud bazilice cu ap-
sida ; ele sunt asezate cu fata spre Rasgrit, si putin di-
fera ca marime de acele din Tropaeum Traiani (Netz-
hamer p. 114).
0 fortgreatg din Troesmis, care dateazg, dintre anii
337 340, fu distrusg de Goti, care-i puserg foe din toate

www.dacoromanica.ro
 247

pdrtile. Imprtratul Justinian construi fortareata din nou,

cu toati graba, cu turnuri, santuri, etc., intrebuintand la
grabnica ei terminare monumentele comemorative Si fu-
nerare din Troesmis : pietre de la templele pagan, baso-
reliefuri Si alte asemenea bucati, care au fost inchegat in
mod impestritate In zid.
Justinian de sigur n'a mai construit nici un templu
O'gan, si astfel bazilicile crestine, zidite sub el, trebue si
fi servit religiunii crestine. (Tocilescu Mon. Epigr. p. 68-82
cf. Netzhamer p. 114-115).
Istoria vechiului Tonal crestin $i a provinciei sale bise-
ricesti, n'a r6mas cu chipul acesta fitra dovezi arheolo-
gice. Mai fericitd cleat Dacia Traianq, acele fortificatiuni
au avut darul sa mai preserve cateva ramasiti de cet'ati
si mOnumente pe suprafata pdmantului vechei diecese a
Scythiei, apusii de aproape 1400 ani ; ajunge pang in tim-
purile noastre prin resturile de basilici aflate la Troesmis
si Tropaeum Trajani (Netzhamer p. 116).
Aceste descoperiri sunt semne vrednice de amintire a
unei stdri infloritoare odinioarA a bisericii scythice si a p6s-
torilor ei tari in credinta. De ad. inainte, Scythia va ci-i-
dea sub Bulgari, iar mai tarziu o va stdpani Mircea eel 136-
tran, curand insA va didea sub Turci, sub care va rd-
mane rand la 1877, cand va fi anexata la Coroana, Romani.

www.dacoromanica.ro
 PRRTER III-a

CREgINISMUL SI 'RATA BISERICEASCA

Pe

ROMANILOR DIN 1LLYRIC

(Dacia fiureliana si piacehnia)

ORIGIN I
44 451 dupa Christ.

www.dacoromanica.ro
 CAP. XV.

CreOinismul qi viata bisericeasca a

Romani lor din Il lyric.
(44-451 p. Christ.)

Consideratiuni istorice si geografice.

Romanii au inceput cucerirea Europei Orientale cu aproape-
trei veacuri inainte de Christos.
Illyricul este transformat In provincie Romani, si in mod
definitiv, *Inca din a doua jumatate a veacului intaiu. Cu_
cucerirea acestei tdri, Romanii fac primul pas care lati
nizarea Peninsulei Balcanice ; urma deci fireste ca ei sa-si
indrepteze cuceririle for catre Nord. (0. Densusianu Hist_
de la laugne Roumaine, Paris 1902 p. 4). La 222 ei cu
cerese partea Occidentals a Macedoniei ; la 189 Aetolia si
Acarnania, la 168 Epirul, la 177 Istria, la 146 Achaia si
Macedonia, la 130 Hersonezul Tracic, la 75 Dardania, la-
29 ani inainte de Christos cucerise Moesia, la anul 46-
Tracia (Kiepert Atlas. Antiquus pl. 12).
Romanii, cu sistemul de administratie neintrecut pana.
astdzi, reusesc sd-si impuna limba si civilizaiunea lor ; cu_
alte cuvinte romanizarea in masa a provincielor cucerite,
Sub nuinele de Illyric, Strabon (lib. VII c. 7) ini,elege-
regiunile cuprinse Intro Istru si Alpi, cum si cele cuprinse-
intre Italia si Germania si de la Pelopones pana la Istmul
de Corint. In. diviziunea imperiului, facuta de Hadrian, Illy

www.dacoromanica.ro
 252

ricul cuprinde saptesprezece provincii. Constantin eel Mare

.divizand Imperiul in patru prefecturi, face din Il lyric o sin-
gura prefectura.
Cand Theodosie eel Mare divide Imperiul, in anul 395,
adica in imperiul Roman de Occident si eel de Orient, grin
..acea linie arbitrara, care merge dela imbucuratura Savei si
Dravei 'Ana in Etiopia; prefectura Illyricului este si ea des-
partita in doua si anume : in Illyricul Occidental cu capitala
Sirmiu (astazi Mitrovatz in Serbia) si Illyricul Oriental cu
capitala Thesalonic (Le Quien II p. 1-3).
Prin aceasta diviziune Illyricul Occidental este alipit la
Prefectura Italiei, iar eel Oriental la Imperiul de Ra'sarit,
(Orientalis Imperii portio fuit Macedonia illa Dioecesis.
gum Orientale Illyricum est appellata, ejusque rector Prae-
.fectus praetorio lllyrici).

§ 1) Geografia Illyricului §i diecesei Tracice

Sub Hadrian, Illyricul cuprinde 17 provincii : I) Provincia
Noricului prim, II) Provincia Noricului secund, III) Prov.
Pannonia prima, IV) Prov. Pannonia secunda, V) Prov.
Valeria, VI) Prov. Savia, VII) Prov. Dalmatia, VIII) Prov.
Moesia, IX) Prov. Dacia prima, X) Pray. Dacia secunda,
XI) Prov. Macedonia, XII) Prov. Thesalonica, XIII) Prov.
Achaia, XIV) Prov. Epirul vechiu, XV) Prov. Epirul nou,
XVI) Prov. Prevalitana si XVII) Prov. Creta (Insula).
In urma a primit si alte modificari, cari tind a simpli-
fiat si a determine mai precis diviziunile administrative si
eclesiastice.
Sub Constantin eel Mare: Imperiul Roman se imparte in
patru Prefecturi si anume : a Orientului, a Illyricului, a Italiei
§i Galiei.
Prefectura Orientului cuprindea diecesele : a Egiptului
Si Siriei, iar de la Theodosie eel mare se mai adauga,

www.dacoromanica.ro
 253

diecesele : Asiei, Pontului si Traciei (Euseb. Popovici I p_

426). Prefectura Illyricului cuprindea dicesele Illyricului pro-
priu zisa sau occidental cu capitala Sirmium (Metrovatz.
in Serbia) care pang la anul 379 se than definitiv de Pre-
fectura Italiei ; de la aceasta data, insa, diecesele : Daciei
(Mediterane si Ripense) fu unity cu diecesa, Macedoniei de
catre Imp. Gratian (In anul 379), constituind o singura
Prefectura de sine statatoare si numita Prefectura Illyricu-
lui oriental, cu capitala Tesalonicul, spre deosebire de Illy-
ricul occidental (Gibbon I 637). Trebue sa spunem aici ca,
aceasta diviziune era facuta numai din punctul de vedere
militar, iar nu politic si administrativ.
Sub Iheodo8ie cel Mare : Cu ocaziunea impartirei Imperiu-
lui Roman de catre Theodosie eel Mare, in anul 395, la
cei doui fii ai sii : Arcadiu si Onoriu, imperiului din Orient
i-a revenit, din vechiul Illyric, diecesa Macedoniei si Daciei
care si-a luat numele in urma de Illyrirul Oriental, denumire
care a purtat-o pana acum. Dacia Aureliana, pe care chiar
insusi Aurelian a divizat-o, dupa anul 270, in doua, provincii
si anume : Dacia Mediteranci cu capitala Sardica (Sofia, capi-
tala Bulgariei de azi) si Dacia marginita cu rapa Dunareir
numita pentru aceasta si Dacia Ripensa. Iar provinciele
celelalte au ramas alipite la Illyricul Occidental.

A) Frovinciile 3llyricului Oriental

dupa diviziunea Imperiului Roman in Orient i Occident:
Macedonia, Dacia.
Provincia Macedonia, cuprindea cease provincii: Achaiar
Macedonia, Creta, Thesalia, Epirul Vechiu, Epirul Nou, si
o parte a Macedoniei Salutare (Prima).
Provincia Dacia, cuprindea cinci provincii: Dacia Mede-
teranee, Dacia Ripensa, Moesia Prima, Dardania, Praeva-
litana si cealalta parte a Macedoniei Salutare (Secunde).

www.dacoromanica.ro
 254

a) Diecesele episcopale din Macedonia

Prima si Secunda.
I) Prima diecesa civilii a Illyricului Oriental cuprindea
Macedonia primd si secundrt.
In diecesa Macedoniei erau cease provincii, iar dupit
llierocles seapte.
Macedonia prima i secunda, Epirul Nou si Epirul Vechiu,
Thesalia, Achaia si Creta (insula).
Mai tarziu s'au format dintr'inselo seaptesprezece diecese,
i anume :
1) Tesalonicul (capitala Macedoniei prime), 2) Philipi
(capitala Macedoniei secunde), 3) Stobi, 4) Berea, 5) Diu,
6) Particopolis, 7) Doberus, 8) Cassandra, 9) Neapolis, 10)
Heraclea Pelagoniei, 11) Torona, 12) Lete, 13) Topiris, 14)
-Serre, 15) Heraclea de langd Strimon, 16) Tasiu si 17) He-
imstia (in insula Lemnos).
II) Proi'. Thesalia are opt diecese : 1) Larissa ( capitala),
2) Demetrias, 3) Echimis, 4) Cypera, 5) Metropolis, 6) La-
mia, 7) Tricea si 8) Teba ftiotica ; dupd Holstenius se mai
_adaugd" Dicesarea, Gorofi si Scarfia.
III) Prov. Epirul Vechiu qi Nou Epirul Vechiu cuprinde
.zece diecese : 1) Nicopolis ( capitala), 2) Anchiasmus, 3)
Phoemica, 4) Dodona, 5) Andrianopolis, 6) Buthrotum, 7)
Euria, 8) Photica, 9) Cefalonia (insula), si 10) Corcira
( insula).
Epirul Nou cuprinde opt diecese : 1) Dirachmin (Duratzo,
Metropold), 2) Scampos, 3) Apolonia, 4) Aulon, 5) Aman-
tia, 6) Lychnidus, 7) Bullidum (dupd altii, Bulis), 8) Prina
-ori Prisna.
Toate aceste diecese, pe Iangd care se mai adaugd cele
din Achaia, Pelopones, Eubea si Insula Creta, erau cu-
prinse in diecesa Macedoniei, care impreund, cu diecesa
Daciei Aureliane, cddeau sub administratiunea Prefecturei
Pretoriului din Illyricul Oriental.

www.dacoromanica.ro
 255

b) Diecesele episcopale din Dacia Aureliansi.

A doua diecesa civila a Illyricului Oriental, cunoscuta
sub numele de Dacia, cuprindea dupa Le Quien (II p. 3)
tine' 1) diecese episcopale, iar dupil Jos. Bingham cease
diecese, si anume : 1) Dacia Mediterana, II) Dacia Ripensa,
III) Moesia Superioara, IV) Prevalitana, V) Dardania si
VI) Gothia (Dacia Traian5).
I) Dioecesa Daciei mediteranee i Ripense. Aurelian retrsagand
din Dacia Traiana peste Dunare, legiunile, pe oamenii bo-
gati can si-au parasit caminurile stramosesti, cum si clasa
fun ctionarilor, la tot acest teritoriu ocupat de Romani, i-a
dat denumirea de Dacia Aureliand. Nu mult dupa aceasta
o Imparte el singur in doua parti, sub denumirea de : Da-
cia Mediteranee si Dacia Ripensa.
Dacia Mediteranee coprindea : 1) Sardica (Sofia) Mitro-
pola provincie, 2) Romatiana sau Remesiana §i Naissos (Ni-
sul) locul natal al lui Constantin eel Mare.
II) Dacia ripensd, situata pe malul drept al Dunarei, se
intindea intre Moesia superioard §i inferioarci, cuprindea die-
oesele : Aquae Iscuin sau Oescum (Ghighen) Castrum
Martis (azi Bodina langa Dunare).
III) Prov. Praevalitana, situata langa Marea Adriatica si
la Nordul Epirului (a fost o parte din Albania de azi) si
cuprindea in sine doua diecese : Scodra si Achrida, numita
odinioara Praevalis iar mai tarziu Iustiniana Prima, Si Inc a
&Lig episcopate : Phizinium i Lissium (azi Allessio) la
marea Adriatica.
IV) Dordania §i Gothia (Dacia Traiand). Provincia Dar-
dania este situata Intre Dacia Mediteranee Si Macedonia,
1) Le Quien pune numai cinci, find considerate ca provincii Ci-
Tile ; Bingham din contra le consider5, ea diecese episcopale ai pen-
tru acest motiv adauga §i a VI-a provincie Gothia
1) Vezi aceasta eesliane mai pe larg Is biserica Dacia-TraianA.

www.dacoromanica.ro
 256

separata de Macedonia prin Muntii Scordum iar de Tra-

cia prin Haemimont, este o parte a Serbiei actuate. Ro-
manii din Dacia, trecand Dunarea, s'au asezat in mijlocul
Moesiei, si de atunci s'a numit Dacia Nowa sau Dacia Au-
reliana, spre deosebire de Dacia Traian6, numita si Dacia
Veche, Gothia de mai tarziu.
In aceasta provincie sunt patru diecese :
1) Scupi (Scopia Ueskiub) Metropolie, 2) Ulpianuni sau
lustiniana secunda, 3) Diocletiana, 4) Nessyna. Unii mai adaugl
si Pautalia 1) ca a cincea provincie.
Afar de aceste cinci provincii ale diecesei Daciei Me-
diterane, de pe laturea din dreapta Danubiului, exista o.
alts provincie la Nord, in afar6 de liinitele imperiului Ro-
man, si anume :
Dacia _Antigua §i Gothia, (de sand Gotii locuesc intr'Ansa) ;
Epifanius 2) vorbeste de un episcop al Gothiei de din-
cnlo de Scythia provincie Romani situatg dincoace, de
Dunire, a carei capitahi era Tomi. Din care cauz5, cu drept
cuvant conchide Holstenius, ca regiunile cuprinse sub nu-
mele de Gothia se numeste astdzi Valahia sau Trans&
vania. Aceasta provincie a avut mai multe catedre episcopale, oris
numai una, in intreaga regime, nu este sigur (incertum est)
Zannizeyetuza a fost metropola acelor scaune episcopale,
caci pe aceasta Ptolomeu o numeste cetate regard si Me-
tropola intregei regiuni Aceasta se crede ca este acel oral
de care se spune in notitia atribuitA ImOratului Leon,
numita si Gothia dup4" Leunclavius ; iar catedra sa archie-
piscopala, este numeratA intro archiepiscopiile autocefale.
(Bingham III 501).
De vreme ce in diecesa Tracici sunt atatea episcopate
1) Ilierocles o pune ca cetate a Daciei Mediteranee pe cand Ptolo-
meu si Stefan de Bizai4 credo ca e cetate a Traciei sau cel putin la
confiniele acestor provincii.
2) Post Uranii ex Scythia in. Gothia episcoporum mortem plerique
ab ea factione abstracti (Epiphan haeres LXX Aud. No, XIII p. 826).

www.dacoromanica.ro
 Plana III-a
44 4 4e 47 48 4J , 5Z .53 54 5 46
.,...

7 7el.hiya ''i,
, Se1-77-111/£
MAJOR
4411fti;*
- DA C 1, V50,
R.\
.71

_c.A.H.5' .0.11-111111111\,
-

t \--.._... -.. ( Y 1!.F IA PON'I'LTS

'ra oim
....
/ it's/los U .
Dton,,,fer
.
.
k
i Marl,
M erius
-,...... ,k.2% I CE.KIA: -i"sne
_EUXINV,S'
1. 5 e ti it A,: a r4i ,
4/ u f 4;
PRIMA uls L. ,
.1

L IVIarci'cui I '..***. Am.'s,. .71

.Ave
I. UPER I OR Abit Lint
.
Cora ea
t -4
9-P91.-5
17"ri a fl thin lag.,
.... _DAC IA RIP . 515 :. Irtrz
rtfia - k
.- L6.6441
MERL
"Wailit.r
: (hes' sz e
141 '-',.- .
. :T.siopolis Jill as
i ...curl:01=a 11"4..n. 4'
. ' _,.....3..J17":31c31,
. r.-111 ''''- - ....-.'")1.:)..-ab

A10 ism Ryy

.. .34.
Spx
v.

-1-... PRE LIA LI $ DACIA. 9; D IT.A'::: -----A. cos 14 .. p.4 .

Jla r] nopolis : jj
C1Sf

:
:....
. .44-4:p 01: - Cala -7 I
71v/1. 1.17pianum 444 it "treadle C
'11 4.3:-.e.,17-ez ."'
-----t. Os .` _D ARD a
ca. dizfl<2.1.'6- .4 44,4
.

''-'° 11111113 °rolls yte '4'... %340.-:. T""/"' Coonpfthasnii.a .2

Arana " /Ansi", at!, no noplit
H ....- r Pt. °deka nefio is ,eur
44. 1 . -..D,,,pori. ,
L'4 ""----- ,..?t,-A..-..7a. -Al..,07 x/rat:ab' arAeh -.2 1.,H.DitioArksinepok, .-:.. 1.711 done. .
._. ?. ; it' ero
.

(RHODOPE n
-8
.ii chritta alb HRACIA_
A : i
: Truzinor db..
A ri; tio s dux At '
: 5ar a"At"1
1,./,'C''''-*-->-.4!",.-,-4- Age.v7., zzi
-,
04 . iclt
insia ";41)n0
PRO - . .

61 .et`e.,- : <Tab. =..-A*. ,.,2,27, ----11-7,..,,

..7,,
-7.- .
,70/70.1-
vd, ;.. 4_0.ALTI,S"
pa-'
.

IL Aris'or
?4_ 4--P7nuit ..,
'9,..-

I'
0
42 RhLZ, ailim
. -k
>
Pare ee poh,.. .. j"- "'. if . I
.0,
is i 4-,s,4- 42
sLiiiii -1 ik aparw P
.
._: ,2'Nb stoat Thef Talon "7 yzi
.
A4,4, rn
hits in .1;11
k A'" ns
ka
i eapah.1-
177:110n
ha/_US n; °
tt,' .,..,,,,,, a ..
6erari.r
solo .5'.1 WE? -GE
1-5";"nfie-r -Do best'', oisi4e ir:AJAzt."
'
41
...PIRTJ- S
in iililA
,.
c .E.s,,oMitts - PON TV. 4'
-....
-
ji k liera
14.
4t -Berrh,rn
,4 PARAXIA .
Lens nos Ina
n _Ft. -VO,

*414' 7 a 7'-- Lmeh a'a 4.`r IP,..'1'n'' r4., t:*

'''''
a
'1'.!J.- du" 420. il ° 7);1,/ .7 k.,
ilia . tan 1'
_.---7..t..----24:20.tlib-
*At' OVA
OVA --:-.4' ...2,...,,,,_ 1.41; Lis
c ---C: kumatr lia1 awn .4-3b4, ,- --'"19.41':a0.- ---11----1",.._ v trr 21,1
7 Amaniia _ --1,,:s.,fri-E'S .Z41.2-4 -4, '`")>- -11fres
".---i,--if*-,?,;-,r-Comphi LESBOS
i
:".,
ilic,`"2
ac& tz rz 47, a hfo. Tri,c,-a ;,-,ratis
era P,c794/;
3
.1. a,Z),.__,--
riffa, ---'
'.7>i7.1- #0 .1N ..r;
---97".; _a_edi.cg:22..
i
3",5,,Raiti farin..7n f::."14.411"\74:ZQts._.:*....-114.....2....e&Ioh.:1
11):

1" 1-:'A
r,:.....1.-
ii-- Do
Vuria
witcop.
QS A 1 'I''---4., '-'''JX,
.Itze ."P--,5141774fisaanziel- IL - , -4 .

0"*"
a
A ., irt a: /7Q _In11J
MARE I
,
01

Phohea ."
Stn, tps r
spa ,cho,
"1"-e Ile..r
...4
And QS18e..
T&.%
, Chios
IF,- V-.
38 , rlos
; ' ,..;:i .-:-...- .-.,---,--fr__... cr "?'Q 6 3e
T ,--'
4:S1 47rt4L: -1471'.ACoro i--""e.'
'0 Alf logse
/ ...7..r.:17/7/1 J.

., `
***

M A. R F.
.-4,;7:477.11 aux
a
a
,....-">'

lotus'
_1*-'11."--,,.---12-'51,44..""Agfrt::111411a"
../11,fera
3
hen.*
ti

a#a
""-t-
P
"et
7j 121
Y'
'-/4/....4. S:-

h a ca., 1 DE N.
I
_
-,,,A ,fr.
37 .2) ?H "IY-e
.Corinthus 1,- e _Pa r c)44. ei V:
Ccpha en-ia. tr lhu nit.r
4f1-4%qii.-Tir
-.0....7.......t`. -if' 8
PI
Ill' Aran./ 4
v.-I
4;1/4-4,-,T,".-.:.
J
G . ,
.1 0 N I 1.7- M h 4/
.41....c,"fer.r....,!
Sro D ili b
...v., .., 1011/_,Insi-
----,.
-,...., .....,:.4.4,- 5?. ..i. .7, ed.rtri,,,,
,.. t_
.,,- a _
..?,_

AN TL.Q. U0:12 UM
..1141ersa ---.7.5-;«,x,

--7.
...,,,
.1.4.
771ti-as.z.P
. ... -
last f.;--
LLYR ICI Oriental is ly.afo Iva if A/wan "'hes or;
L meter J.e -ext./
6, o/tui
(SC THRAC_LiE kris.
a,
.
84 copatuum Geographic,*
./.' "'"' -4"/117'7 CR TA IN xt:. .
Cant 4-
Descriptio . .= --
-Gorfyn --------
I'l
,

4-51 47 48 4f 5 il7".7,11 5z 53 55
www.dacoromanica.ro
G. .11. lonescu.-- Istoria fits. I:,-.tnantlo.. di:. 1) Tralanh. 'Vol. 1...
 257

romanesti, trebue sa vorbina in treacdt despre aceastii, die-

cesd, ramanand sa complectdm cadrul nostril, cand vom
vorbi despre Canonul XXVIII al Sinodului IV ecumenic.

B). provinciile Diecesane ale 311yricului OcciOental

Dupd ce am vazut provinciile diecesane din care se al-

catuia prefectura Illyricului Oriental, care apartinea Impe
riului de Orient, sa, ardtdm si pe acele ale Illyricului Oc-
cidental, §i care depindeau, ata,A politiceste cat si bisericeste,
de Italia (sub praefecto praetorio Italiae constitutam). In
aceasta diecesd au fost case provincii : Dalmatia, Savia,
Pannonia Superior, Pannonia Inferior, Noricum Mediterra-
neum et Noricum Ripense.
I) Peov. Dalmatiei, coprindea patru diocese episcopale :
1) Salona metropola, 2) Zara, 3) Epidaurus (Raguza),
4) Scodra (Scutari).
II) Prov. Sara 1), coprindea case diecese episcopale :
1) Syrmium metropola situata la reva'rsittura Savei in Du-
ndre, 2) Singidunum (Belgradul sarbesc), 3) Mursa (Essek),
4) Cibalis, 5) Noriodunum, 6) Liscia.
III) Pazzonza superioara i inferioare12). In cea superioard
sunt patru diecese : 1) Vindobonam (Viena), 2) Sabariam,
3) Scarabantiam, 4) Cehan.
1) Proxima hue prov. Savia est quae, a Savo Ravi() qui mediam
earn secat, id nominis habere videtur. Interdum Pannonia Sava di-
citur, quod esset pars Pannoniae ad Saviam, interdum quoque Pan-
nonia Sirmiensis an Cibaliensis a Sirmio et Cibali, civitatibus, in
hae ejus parte jancentib.s. Hoc autem loco nos earn consideramus ut
provinciam, a Pe"nonia distinetam, a qua per Dravum fluvium se-
paratur, et regi,. lila est quae hodie dicitur Slavonia et pars Bos-
niae ac Serviae.
2) Inter Dravurn fluvium et Danubium utraque Pannonia superior
et inferior sita hodie pars Australis Hungariae. Totusi Pononia supe-
rioarli se intindea peste o mare parte a Transilvaniei pita. la Tissa.
G. M. lonescu.Ist. Biser. Roman. din Dada Traianii, Vol. 1-iu. 17

www.dacoromanica.ro
 258

In cea inferioara numai trei, dupa altii patru, diecese :

1) Curta 2) Carpis si 3) Stridonium patria Fericitului le-
ronim (Jos. Bingham III p. 502-503) si episcopia Sisaniei.

c) tpiscopiile romine;ti in Diecesa iracica

Diecesa Tracica cuprinclea cease provincii

I) Prov. Europa consulara, II) Prov. Tracia consular6,
III) Prov. Haemimont (et relique proesidalis), IV) Prov.
Rhodope, V) Moesia Secunda (inferioara) si VI Prov. Scy-
thia. (Le Quien I 1092).
I) In diecesa eclesiastica, propriu zisa, a Traciei sunt pa-
tru episcopate. 1) Philopopuli, 2) Dioclitianopoli, 3) Nicopoli
si 4) Diospolis.
II) Haemimont cuprindea lease diecese : 1) Adrianopoli,
2) Mesembria, 3) Sozopoli, 4) Fotinopolis, 5) Develtus si
6) Anchialus.
III) Rhodope cuprindea, Base diecese : 1) Traianopoli,
2) Maximianopoli, 3) Abdera, 4) Maronia, 5) Aenum si
6) Gypsela.
IV) Moesia secundil san inferioara cupridea noug, die-
cese : 1) Marcianopolis, 2) Nicopolls, 3) Novae, 4) Abritum,
5) Durostorum, 6) Dionisipolis, 7) Odesus, 8) Apiaria, 9) Co-
mae (Bingham III 495 et sqq).
Din diecesa Tracic6, Scythia, de care ne-am ocupat in
mod special, impreun,a cu aceste noua episcopate, sent sin-
gurile cu caracter curat romanesc, si pentru aceste motive,
ne vom ocupA, in special de fiecare dintr'insele.
In toate aceste provincii, politica de stat romana, grade
sistemului ei administrativ neintrecut,7reusi7sa-si impund
limba si civilisatiunea sa si, deci, romanisarea in masa a
locuitorilor provinciilor cucerite.
Toate popoarele cuprinse intre Marea Adriatica, si Ma-

www.dacoromanica.ro
 259

rea Neagra, Carpati, Dunare si Pind, vorbiau limba latina

(0v. Densusianu op city.
Prin mijlocul universalithtii limbei latine, ale marelor Cal
de comunicaliune, prin intinsele relaituni comerciale pe
apa si uscat, ideile noui ale religiunii crestine sä raspan-
desc foarte repede printre 1 opoarele apasate de jugul greu
$i apasator al Romei.

www.dacoromanica.ro
 CAP. XVI.

Raspandirea creOinismului in Il lyric.

Priviri istorice generale.

Pe cand Roma isi intindea civilisatiunea sa; in urma ar
matelor sale cuceritoare, asupra popoarelor, sari cadeau_
sdrobite sub jugul apdsator Roman, si ca o consecintd fi
reascd se desfasura acel proces grandios al desnationali-
sdrei popoarelor, paralel $i aproape simultaneu se desfa
sura un alt proces, care nu ceda intru nimic maretiei ce
lui d'intai, dar care se deosebia radical, de oarece se des
fasurk in mod linistit asupra sufletelor omenesti, si care
era ca un fel de balsam turnat peste ranele produse de
brutalitatea romans si acesta era : Crestinismul.
De civilisatiunea si intinderea imperiului roman s'au fo-
losit atat Apostolii cat si invatdceii lor, pentru propagarea
si raspandirea crestinismului, fiindu-le asiguratd comuni-
catiunea cu toate popoarele din cuprinsul intinsului Im-
periu Roman.
La grabnica rdspandire a doetrinei cre$tine a contribuit,
foarte mutt, relatiunile industriale si comerciale ale Iu--
deilor crestini, cu celelalte provincii Ronaane si in special
cu Roma.
Iudeii pe timpul lui Christos, erau si pe atunci raspan-
diti in toatd lumen' Romand, cu comerciul, pentru cd si
atunci, ca $i azi, ocupatiunea for de predilectie era tot co

www.dacoromanica.ro
 261

merciul si mai cu seamy in centrele mari. Aceasta stare-

de lucruri a usurat foarte mult positiunea primilor predi-
catori ai crestinismului, de oarece in once oras sau centru
mare se duceau, gdseau coreligionari compatrioti, ceea ce
Meek ci predicatorii nu se aflau intr'o lume eu totul ne-
eunoscutd (Const. Erbiceanu Ist. Mitr. Mold. p. V).
Daci apostolii si urmasii lor au intampinat si piedici
loarte serioase in predicarea doctrinei crestine, cetatea cea
mai tolerant in materie de religiune din Cate a existat in
lumea veche, apoi aceasta s'a intamplat din causa, ca doc-
trina cresting era cu desilvarsire in opositiune cu organi-
zatiunea de stat Romana, adied cu starea politico, cu le-
gislatiunea si in special cu religiunea Romani (Erbiceanu
op. cit ibid).
Adevdrurile divine, menite sd regenereze lumea, erau
predicate de Apostoli cu toatd convingerea lor, si mai cu
-seamy stiind inci dela Mantuitorul nostru, ca ei vor fi
_persecutati, tradusi inaintea judecatii si condamnati, n'au
sovait un singur moment de a-si indeplini misiunea lor,
in conformitate cu porunca expresa a Mantuitorului, care
le-a zis : Meryind invcitati toate popoarele, Lotezcindu-le in nu-
mele 2atalui si al Finlui §i al SI. Dull, invcitanclu-i sci pcizeased
-Mate cede am poruncit nova" ; iar mai departe zice : latci Ea
cu voi suet, in toate zilele, peinci la sicirqitul veaculai" (Math.
XXVIII v. 18-20).
Samanta crestinismului, aruncata de catre Apostoli, prinde
Tepede rdclacini adanci in sufletele omenesti, asa ca arbo-
role invataturilor crestine isi desfa'snra,' falnic ramurile sale,
cu toate persecutiunile administratiunei Romane, care la
randu-i, in cele din urma, cade invinsa, devenind ea sin-
gura centrul crestinismului occidental, asa en Romei ii s'ar
fi putut aplica celebra alocutiune pe care i- a tinnt-o lui
Clovis un episcop dupd primirea botezului : O Rege ! arunca
ceea ce pand acum ai adorat, si adorn pe acela (pe Iisus
Chr.) pe care pan'c' acum to 'L-ai persecutat".

www.dacoromanica.ro
 262

Daca in desfasurarea primului proces, popoarele isi pier-

-deau independenta, limba si nationalitatea for spre a se
pierde in marea masa Romani, prin cel al doilea, popoa-
rele singure, la predica divinilor Apostoli si invdtdceilor lor,
aruncau vechile for zeitati, spre a intra in sanul marei fa-
milli crestine, apanagiul mantuitor si mangaitor al sufiete-
lor obijduite, apasate si desmostenite de soartd.
Pe cand cuceritorii veneau cu sabia intr'o maim si focul
in cealalta, contra tuturor acelor popoare cari aveau cura-
giul sa-si apere eel mai scump patrimoniu al for : liberta-
tea, limba si mormintele for pdrintesti, pe atat Apostolii
veneau umiliti, neavand nici sabie, nici macar doua hailer
ci numai sabia cuvantului lui Dumnezeu, care desparte pe-
om de tot ce-i pamantesc, spre a-1 uni cu Dumnezeu, dela,
care si-a luat fiinta sa.
Ce contrast isbitor, mdret si sublim in acelasi timp in
desfasurarea acestor doud marl procese : Pe cand prima
cuceresc si inditdneaza popoarele spre a le putea exploata.
Mai bine, deposedandu-i de tot ce aveau mai scump pe
acest pamknt, pe atat acesti din urma, numai cu singurul
cuvant al lui D-zeu unit cu faptele cele bune, fac pe po-
poare ca ele singure, si nesilite de nimeni, sa -si arunce
credintele lox strabune, spre a imbrdtisa doctrina blandului
Mantuitor, care strigh : Veniti la mine toti cei apasati si
yeti afia odihna; luati jugul meu, ca nu este greu, si sar-
cina mea usoara este".
Cine nu vede in desfasurarea acestor doua maid procese,
in lumea veche, un plan al providentei, care a ingrijit ca.
civilizatiunea Romani sa fie premergdtoare celei crestine ?.
Cine poate sa tagdduiascd ca, in mijlocul crisei morale,
in care ajunsese lumea veche, Dumnezeu a trimis pe fiul Sdu,
unul nascut in lume, spre a-i aduce balsamul alinator su-
fletelor obijduite de mizeriile vietei si sbuciumate de ne-
cunostinta adevarului, care nu intarzia a se arata la mo-
mentul psichologic.

www.dacoromanica.ro
 233

a) Predica Apostolului Pavel.

In Faptele Apostolilor, Evangelistul Luca ne face cu-
noscut intreaga istorie despre inceputul raspandirei crest-
nismului, dupa invierea si inaltaea lui Christos la Ceriuri,
cum si desvoltarea si inchegarea ierarchiei bisericei Primare.
Eusebiu Pamfil, primul istoriograf al Bisericei crestine,
care a trait intre anii 264 340, ne-a transmis mai cu
seama primele traditiuni, intre altele ca Mantuitorul ar fi
ordonat Apostolilor sa nu se departeze de Ierusalim timp
de 12 ani, data care ar coincide cu anul 42 on 44, anul
uciderei lui Jacob fratele Domnului.
Dupe pogorirea Sf. Duh, Apostolii tragand sorti, s'au
respandit spre a predica doctrina crestina, care pe unde
le-au ca'zut sortii. (Erbiceanu op. cit.).
Lasand la o parte cestiunea unde a predicat fiecare din
Apostoli, not nu ne vom ocuph de c'a+ de acei cari au predicat
in peninsula Balcanica $i in special In partile de pe Tanga
Dunare, $i anume unde au predicat Ap. Pavel, Andreiu,
Andronie, Amplie, Stahie, Urban etc.
Apostolul Pavel, $i unul din corifeii Apostolilor, a predi-
cat dupa cum insusi marturiseste (Rom. XV v. 15-19).
Cd m'ana 72e VOit a vci predica numai despre cele ce a lucrat
Christos prin mine spre a aduce pe neamuri la ascultare, prin
cuveint *i prin faptei, prin puterea semnelor *i a minunilor, prin
puterea spiritului lui D -zeu, in cat eu din Ierusalim qi jur im-
prejur, peinit la Illyric, am respeindit Evanyelia lui Christos".
Iar in epistola &care it III v. 12 zice : .,Ceind voiu tri-
mite la tine pe Artimon *i pe Iihic, sile*te sa vii la mine in Ni-
copole, cdci 'ani -am propus set iernez acolo".
Apostolul Pavel predica in Macedonia pana la Balcani ;
orasul Nicopole, de care se vorbeste aici, nu poate fi eel
din Macedonia, de oarece acesta a fost intemeeat de Traian,
ci trebue sa fie eel din Epir unde a si iernat.

www.dacoromanica.ro
 264

Dupa datele pe cari le gasim in Sf. Scripturd, Ap. Pavel

a predicat in Tesalia si Epir, Macedonia, si apoi, in linie
dreapta, a mers spre Iliricul Vechiu (Euseb. Pop. Ist. Bis.
Rom. curs litografiat pag. 23), dar care era Vechiul Illyric ?
Ap. Paul a predicat crestinismul in peninsula Balcanica
pana la muntii Hemului, (Erbiceanu op. cit. pag. VI, Euseb.
Pop. op. cit.), ins un alt Apostol al Mantuitorului predica
de asemenea in Macedonia, Tracia si Scythia Minor (Do-
brogea) si ajunge pand la Dunare, dupa cum ne marturi-
seste Eusebiu (vezi bis. Scythiei Minor). Cum ca Ap. An-
dreiu a predicat in Scythia 'Ana la Dundre, ne-o confirma.
intreaga traditiune bisericeasca (Acta Sanctorum Tom. 11
pe Aprilie pag. 87).
Numai astfel ne putem explica versetul 11 al cap. III
din epist. catre Colloseni, uncle Ap. Pavel arath progresele
pe care le facuse crestinismul. Nu exista, circumcisiune si
necireumcisiune, barbar, scyth, sery si liber, ci toate si intru
toate Christos".
Acesti doi Apostoli au predicat crestinismul pand la Du-
ndre ; primul prin Illyric, iar secundul prin ambele parti de
Nord si Apus ale Pontului Euxin.
Opera for este continuatd mai departe de catre discipulii
lor, dupa cum ne incredinteaza traditiunea bisericeasca ra-
portata noud de aghiografi. Nicodim Aghioritul se exprima' :
iar Amplie si Urban au fost asezati ca Episcopi de Apos-
tolul Andreiu eel intaiu chemat, Amplie la Odisopol (Varna),
iar Urban in Macedonia (Erbiceanu op. cit. p.
Acesti doi Apostoli fdceau parte din numarul celor LXX
si carora Ap. Pavel, in epistola sa catre Romani (XVI 8
si 9), le trimite salutdrile sale : Saltdati pe iubitul
meu in Do?nnul, salutati pe Urban conlucrdtor cu not in Christos
§i pe Stable iubitul meu".
Toate orasele de pe tarmul drept al Dungrii, incepand
dela Istropoli, (Kasapkioi), Tomi, Odisul, Durastorul (Si-
1istra) Marcianopole (Preveza), si in fine pana la Singi-

www.dacoromanica.ro
 265

dimum (Belgradul Sarbesc), sunt pline de numerosi cre$-

tini Si in multe dintr'insele sunt episcopate, a cilror ori-
gina se ridied pana la timpul Apostolilor si invataceilor.
Crestinismul se respandeste deci pe malul drept al Du-
narii intre anii 44-110 p. Christ., apoi in eel stang in Dacia
si Sarmatia romana pand dincolo de Herson, nu numai prin
predica Ap. Andreiu si discipulilor lui, ci si prin exilul Sf.
Climent Papa Romei, asa ca numdrul eel mare do crestini
contribue a ridich suspiciunile administratiunei romane con-
tra lor, si a decreta persecutiunile.

1)) Martini de prin orasele de pe tirmul drept al Dun'grii

(an. 44-451 p. Chr.)

Persecutiunile ridicate de Cesarii Romii, contra crestinilor

din imperiu, isi atinsera apogeul lor, mai cu seama in tim-
pul lui Diocletian (285-305); ele au, ca urmare fereasca,
sa constrangd pe un mare numdr de crestini sa treaca in
Dacia Traiand, spre a-si scapa viata si avutul lor (Acta
Sanctorum tom. 11 (II pag. 87).
Martirii cari au primit moartea pentru Christos in intre-
gul Illyric, sunt foarte numerosi ; not insd ne vom ocupa
numai de acei din cetatile din dreapta Duna'rei, uncle Ro-
manii locuiau in mase compacte, cum si prin imprejuri-
mile lor.
Martirologiul Roman (citat mai sus), cum si Acta SS. ne
fac cunoscut, pe cat e posibil, numele tuturor crestinilor
cari au primit moartea, de martir pentru credinta lui Chris
tos ; aproape toti acestia poarta numiri latine :
1. Sfintii martini din Sirmiu (azi Mitrovatz in Serbia),
Maximianus, Actionis, Thimotheus, Herissus, Acutus, Vitus,
Artaxus Tobias, Eugenda (Acta SS. I pag. 80 pe Ianuarie).
2. Evanthus si Hermentis in Rhaetia (Acta SS. I 21 ibid).
3. Anastasius in Sirmiu (A eta SS. p. 324 ibid).

www.dacoromanica.ro
 E63

4. Anastasius, Incinidus, Ratitis, Petrus, Florus, Titus,

Florianus, Tatia (Acta SS. p. 470 ibid).
5. Sironus on Sirenius (pe la 302, Acta SS. III 369 pa.
Februarie).
6. Sineretis, Antigonus, Rutilus, Libius, Rogat, martini-
sati in Panonia pe la 302 (Acta SS. III 372 pe Februarie).
7. Ephrenzus, Bast lius, Eugenius, Agatadorus, Elpidius, Eter
nis, Capiton martirisati in hersonezul Yaztric, martirizati pe tim
pul lui Constantin cel Mare (Acta SS. I p. 638 pe Martie). Acesti
din urma Eterius si Capiton sunt martirizati in Dacia
Traiana (Gothia) de catre barbari, Si despre care am vor-
bit la biserica Daciei Traiane pe larg.
8. Dandus, Eunica, Secundus, Nestor Secundus, Serrus,
Occatus si Danda martirizati in Tracia (Acta SS. I 643 ibid).
9. Irineus Episcop martirizat in Sirmiu (Panonia) pe tim-
pul lui Diocletian (Acta SS. III 55 ibid).
10. Montanus presbiter Maxima, Latrassi i alti 40 mar-
tini in Sirmiu (Acta SS. III 614 pe Martie).
11. Marcodanis, Philotus, Lidia, Theoprepius, Chronidis,
Amfilochius martirizati in Illyric sub Adrian (117 138,,
Acta SS. III 684 ibid.).
12. Alexandru martirizat in Panomia, sub Maximian,
(Acta SS. III p. 687 pe Martie).
13. Agattemerus martirizat in Mysia; apoi Casineus si
Atempsianus (Acta SS. I 343, 344 pe Aprilie).
14. Rufna, Moderata, Romana, Secundus, Florentinus,
Germinianus, Saturus Si alti sapte, (Acta SS. I 534 ibid.).
15. Martirele virgine, ale caror nume nu s'au pastrat in
martirologiu (I 817 pe idem).
16. Gaianus diacon martirizat in Dacia Ripensa, (Acta
SS. I 854 pe idem).
17. Maximus, Quintilianus si Dada au suferit in Durostor
(Silistra) sub Maximian si Diocletian, (Acta SS. II 126
-pe idem).

www.dacoromanica.ro
 267

18. Florianus, impreund cu altii, in Noric, (Acta SS. I 466=

re Maiu).
19. Montanus sau Montanius martirizati in Sirmiu, (Pa-
nomia, Acta SS. II 623 pe idem).
20. Timoteus, impreund cu 7 virgine, martirizati tot in
Sirmiu, (Acta III 454).
21. Martirul Iulius in Durostor, (Acta SS. VI 654 pe Maiu).
22. Marcus si Iulius martirizati in Durostor, (Acta SS. II
56 pe Iunie).
23. Herichius ibidem, (Acta III 526 ibid.).
24. Ostratus sau Sostratus, Spirus, Eraclius, Eperentius
si Cecilia martirisati in Sirmiu, (Acta SS. II 578 pe Julie).
25. Zenon, Mimia, Vitalis, Rufinus, Evangelius, Oresius
si Agnitus, (Acta II 689 ibid.).
26. Agrippinus, Secundus, Maximus, Fortunatus si Mar
tialis martirisati tot in Sirmiu, (Acta SS. VII 28 ibid.).
27. Secunda, Donata, Bassus, Maximus, Paulus Marinus,
Iustus martirizati in Durostor (Silistra, Acta VI 360 ibid.)._
28. Acquilianus, (Acta VI 373 pe August).
29. Florus, Laurus, Proculus, Maximus etc. martirizati
sub Lieinius, (Acta SS. III 520 pe idem).
30. Silvanus, Sabinus si Panterius in Tracia, sub Diocle
tian, (Acta SS. IV 589 pe August).
31. Basilia Virgina, martirisati in Sirmiu, (Acta SS. VI_
515 idem).
32. Aethalus si Ammuntis in Tracia, (I 358 pe Sept.),
33. Melitina, martirizata sub impi-iratul Antonin in Mar-
cianopoli, (Preveza, Acta V 29 pe idem).
34. Theodotus, Asclepiodotis in Adrianopol sub Maxi-
mian, (Acta V 30 pe idem).
35. Martirii : Euticus, Plautus, Eracliu, Placid, Ambutus,
au suferit in Tracia, (Acta VIII 125 pe Sept.).
36. Priscus, Crescentis, Evagrius, Faustinus, Martians,
Iamarius, Donatus, Passicus, Probus martirizati in Moesia_
inferioard, (Acta I 30 pe Octombrie).

www.dacoromanica.ro
 268

37. Fi lip episcopul Heracliei, Sveras presbyter si Her-

m-Ifs diaconul, martirizati sub Diocletian la Adrianopol,
(Acta VIII 502 pe Octombrie, vezi si Erbiceanu Uefila p.
76 80).
Deocamdatd incheem lista martirilor din dreapta Dundrei
.3i imprejurimile Daciei Traiane.
Din aceasta lista observdm : a) ca majoritatea martirilor
poarta numiri de origin latind ; b) multi dinteinsii au luat
coroana martirica in Mysia si in Panonia. Sub aceste nume
trebue sa intelegem cu scholiastul Nuvelelor lui Justinian,
afara de teritoriile propriu zise : Transilvania, Muntenia si
Moldova, de oarece nu se specifica anume in care Moesie
au suferit unii din martirii nostri, xat Muafac awinipac, xat
lIxvvovtocc, de oarece o parte a Daciei Traiana a facut parte
din Moesia Inferioard, si anume Muntenia si Moldova, iar
Transilvania din Panonia (Errant illi Novellarum Seholias-
tm, qui Daciam illas complexam dicimus regiones trans Is-
trum seu Danubium, quam Transilvaniam, Valachiam et
Moldavia vocamus (Le Quien II 21); c) Mai constatdm ca
uncle a existat martini, acolo trebue sa fi existat nu numai
crestini rasleti, ci comunittiti intregi si compacte, ca sa poata
fttrage asupra for privirea administratiunei Romane ; d) In
numarul martirilor am gasit episcopi, preoti si diaconi, deci
-trebue sa fi existat si o ierarchie eclesiasticd, condusa de
episcopi, si de care ne vom ocupa mai departe.

www.dacoromanica.ro
 CAP. XVII.

Episcopiile din dreapta Dundrei

cu episcopii lor.

Vechiul Il lyric, devenise crestin prin predica Apostolilor

i discipulilor lor, ash incat cetatile din dreapta Dunareir
In majoritatea lor, erau crestine. Din cauza persecutiunilor,.
care adeseori luau caracteral unei adevdrate extermindri,
atat crestinii, cat si episcopii lor, cautau sa fuga de ochiul
vigilent al administratiunei Romane ; crestinii impreuna cu
preotii si episcopii lor in vecina Gothic ; acolo s'adunau in
locuri retrase, prin pesteri si catacombe, spre a-si face ru-
gdciunile lor. Din aceste timpuri si pand la venirea lui
Constantin eel Mare, aflam episcopi numerosi ; cei din
dreapta Dundrii si mai curagiosi iesau la iveala de prin
locurile unde se ascundeau spre a inmana imperatorilor
Romani apologii prin care spulberau toate acusatiunile
aduse crestinilor de filosofii pdgani, cum si de Iudei.
Grdsim, dupd cum am vdzut, o episcopie la Tomi, iar
alta la Sardica (Le Quien II 301) cum si in alte parti.
Constantin eel Mare, convocand Sinodul ecumenic din.
Niceea, (325), iau parte multi episcopi din Illyric. Protocoa-
lele Sinodului I ecumenic, ne fac cunoscut numele episco-
pilor dupd provinciile pe care le reprezinta in Sinod (Har-
duin Acta Conciliorinn I 319).
Macedonia e reprezentatci prin : Alexandru Thessaloni

www.dacoromanica.ro
 270

censis, Budion Thebensis ; prov. Dacia Mediteranee prin

Protogenus Sardieensis (din Sardica, Sofia de astazi), _Mar-
cus Mitropolitanus ; Prov. Panonia prin : Domnus Stridonensis.
Prov. Gothia prin : Theophilus Gothiae Metropolis; Prov. Bos-
forului (Cimeric) a fost representata prin : Domnus Bosfo-
rensis. De obsorvat este insri, ca a doua Prov. Panonia este
representata prin : Domnus Pannoniensis (Harduin Acta Con-
ciliorum I 319). In una din aceste Panonii presupunem ca
intra si o parte a Daciei Traiane si in special Transilva-
nia, dupa cum credo scholiastul Nuvelelor lui Justinian
(Le Quien II 21). Iar Pilat al 111arcianopolei, reprezinta Dacia
Ripensa (Le Quien I 1217). La Sinod au fost reprezentate
atat Dacia Aureliani, divizata in urma de insusi Aurelian
in Dacia Ripensil cu capitala Ratiaria, si Dacia Mediterana
cu capitala Sardica (Sofia, Le Quien II 301).
Dacia Traiana a fost representata prin Theofil al Got-
hiei, pe deoparte, iar pe de alta, se poate sa fi fost re-
presentata prin acel Domnus Panoniensis, credem noi, de care
a atarnat chiar dup6 mares Schisms.... Scythia Mica (Do-
brogea) care intra in hotarele imperiului Roman si era
colonisata cu romani, 0i -a trimis pe episcopul sau, fara a
i se arata numele in indicele latin on grec, dar despre
aceasta vorbeste Eusebiu (De vita Constantini lib. III c. 7).
Se poate presupune, si nu Para motive serioase, ca Theofil,
care a infiintat eparchia Mitropoliei Gothice din Dacia
Traiana, a reprezentat in Sinod nu numai biserica Gothiei
ci si pe cea a Scythilor (Acad. Rom. M-ss 2 filla 184w).
Din cele expuse, vedem ca dela Tomi si pans la Singi-
dum (Belgradul Sarbesc) in orasele principale exists cate
o episcopie ; care mai tarziu aproape toate si-au capatat
rangul de Mitropolie.

www.dacoromanica.ro
 271

§ 1) Sinodul din Sardica

(347 p. Christ.)

Dud Sinodul ecumenic din Niceea rausise sa stabileasc

doctrina crestina, resumata in parte in simbolul Nicean,
-nu mai putuse insa sa stingy eresia ariana, ci numai s'e
Tuna in minoritate.
Partida ariana deli condamnata, anatematizata, iar par
tizanii ei persecutati, episcopii scosi din scaune si exilati,
totusi, erau destul de influenti, de oare-ce chiar intre mem-
bri familiei imperiale si intre innaltii demnitari ai Curtii,
arienii numarau multi partizani.
Deci, aceasta schisma, era menita sa aduca Inca magi
-perturbatiuni si sa alunge, pentru mult timp, linistea de
care biserica avea atata necesitate.
Cele doua partizi stateau fata in fata, iar succesele for
reciproce depindea de credinta Curtii imperiale : era Impe-
ratorul amousian, Arienii erau persecutati si, din contra,
claca Imparatul era partizan al arianismului, Ortodocsii la
randul for persecutati, iar membrii cei mai influenti exi-
lati, intre cari citam pe Athanasie eel Mare Patriarhul
Alexandriei, eel mai infocat aparator al doctrinei Niecene
(Harduin Acta Concil. I. p. 652).
Sub aceste auspicii se deschide, dupa 22 ani de turbu-
rari continue, Sinodul local dela Sardica, in anul 347.
La acest Sinod an luat parte mai multi episcopi apu-
seni decat orientali; Teodoret, un scriitor bisericesc, vor-
bind despre acest sinod, zice : La Sf. Sinod, care dupa voia
lui Dumnezeu s'a tinut in Sardica, s'au adunat episcopi
din Roma, Spania, Galia, Italia, Campania si Africa ; din
Sardinia, Panonia, Myssia, Dacia (Mideterana) Dardania
si cealalta Dacie (adica Ripeusa, iar nu si din cea Traiana,
cum crede episcopul Ghen. Enaceanu (Acad. Rom. M-ss 2
p. 186).

www.dacoromanica.ro
 272

Nu este intentiunea noastra sa facem istoricul acestui

Sinod, ci conform cadrului co ne-am impus, voim sa ard-
tiim numai rolul episcopilor din cele doua Dacii, cum si
din orasele din dreapta Dunarei. Am cLitat expres in
protocoalele acestui Sinod. sa gasim Biserica Gothia din
Dacia Traiana, dar cercetarile noastre au rgmas infructu-
oase ; credem insa, ca ea a fost representatd prin episcopii
Panoniei, care, dup6 opiniunea scholiastului Novelelor lui
Justinian in cuprinsul Panoniei intra si o parte a Daciei
Traiane (Le Quien II p. 21).
Episcopii ortodocsi, cari au luat parte la acest Sinod, din
ambele Dacii, din Panonia si din Moesia inferioarbi (die-
cesa tracica) sunt : Protogen al Sardicei, care a luat parte
si la Sinodul I ecumenic din Niceea (Le Quien II 301),
Marcion al Abritului, Petru al Novelor, Marcel al Nico-
polei, Dima al Odissului, Marcion al Apiarei, Athenodorus.
din Blacena, (azi Blatza), Aitius din Tessalonic, Vitalis din
Aquae din Dacia (Ripensa) Paregorius din Scupi, Gauden-
-tins din Naisso (Nisul de azi), Calvus de Castro-Martes (
din Dacia Ripensa, Heliodorus din Nicopoli, Euterius din.
Panonia, Zosim din Lichnid (Harduin Act. concil. I 651),
Monofil al Durostorului.
Acestia se vad si din epistola acestui Sinod, despre uci-
detea Sf. Proterie Patriarhul Alexandriei (Le Quien I 1217>

Episcopii Arieni.
Vazandu-se majorizati, s'au retras ostentativ, si s'au con-
stituit in Sinod la Filipopoli in Tracia; retragerea aceasta.
are ca consecinta trista pentru noi, pe de oparte ca nu cu-
noastem nici numirile tarilor si provincielor pe cari le re-
presinta si nici numele tuturor episcopilor.
Dae6 episcopii arieni ar fi luat parte la lucrarile Sino-
41ului din Sardica, de sigur ca ar fi contribuit, pentru Ro-

www.dacoromanica.ro
 Plana IV-a
I
z z7 za 70
-1, :11 ai ',net ..544
36 "I 37 36 VVf
IV 14 I 2.1_15 it 1

1.11 ..... ... 77777:1-- 111.11 3111.1,111.1 .....

?La
or'. ettazazazziF ....
1 0'
a. 41;14044: :-.-,
..... ...... . C-ItT
A rerravolcum -lieefte a N. 1;;" z,to
.ass,

24n rf,;:o awl

-
RIPEN,CE116 V O.RICM .
4.?
4-2
ITALIC &. i)a;11,;; , I DE LI C IA Era
.% ; X OM
il ji IcrguRI-I TIA 1
I
eflresa
117lp. . 31 TA .7.
LLY11.1 CI
47 1,
I t, 71:1
:)..,...,....
.,
r14::711 r. rah fPlityz7 . E A
Ortiatenfaiir 1 sta- Wr
Nr_ --SE ,ctrNDk 7 ...,
41.

, .' ./W/1,2=6,w raphz oaz,

canes io.
_

l'IV°'
.13-Fa",.--. C.Th MEDI =
ei
-...,

.-,..

I _.. I -2...--::r. ----,..--o--, . '411/1-0, S TR.

'; .....
77,
4). --"A-
....,.......711.1
RIOR
-
777
l' !.7 6e e2- 4 .
TT
c=onenei==cmd 1.01
. e".
--, -:7- -- R IL ET IA
, atri <? .a.
een 1:7,6::00"
- s -.I
- ° ..-
Seala /ham' 11771 -.2.
?2, 3- ...:-..,.. ...9,-: -
0.4 'F--:-"ra,Vapieehozzze-7-
Akan n a,otaa
diArr4°'
.?"--

''
11
:72r =,.. '7'.1. A ,,reen
.. ..)''. ''
., 4
42.F. Rd/1M '4 77.:,. g
..4117-4 -A
ezzla17.1t. . L
-4.
--- -a-
--2 ,
.-.:70-..
:
..5. PK .-M -A- , "..3": '14
le jUht /31.-
libu.la 0,j7,4771.7'Fi.
-... 2.:-., '7A-i-7J07 dpisr
a.
0s -I.:J.12'11;4:c; Z.Urliniu: "1 e04
4;7 ,+
,..a. )25.1.,..:,:-'' e.2/ -1. a...:.a.
Age2 7112. I t hpi°,Or
,f3. "3. "...- --ae,
.%a; --"A
-7>
Laume.
'''. ,
...a,. ,.
.a.
d,
14,,Urtz ..
_a7
1,..-
,,,,,-1.1,
j.14.3.9 ;
-..- -4
..rsrmiu,n
S17791 .-)onslm

\ .,.
^ .....-., .,..,
,s
.1.2.
, ,..:7. - akili,.''''.u.a.
/
t\ --).
-..,..-:-A"--- .VaelRin
,. --,. ,
-Lae 210.11 ts. :.at:i eib 4.--,4,.
4-,._&-

:i
..-.. ,' -ar
1..,...

Ca n! IS
47/
a ,' 4,, .3. AV
4' ,:::,....1S2
as.
--a. -4. .
.;
We. 0 a a
:.
a 74n 1-!'. g . .

:
';:74171 r.e .a....--4.
Lute ...-J, -7.-
..--.... ,i'7w I di t "3,="42,.q.. r
..,'
..- o,B 11,X a 1)..,2e.%.,_ ...v.. 1..... .
lettria an ..., Ilk IT I!'j
0 A If 1,1 ,
- ."--e-
'3 1444.
-..

01". ... PRE

Lau
111.
41:' /1
a
. 7114.
al Ian
00
it., coroaa. ,,,
-414?, .1---
, -4 , 1114 ...... sat '1. 12..
.
.-,-Jt
4.6
/*we.
ahat7apohr a ;- :171754 1.1
lu'" .7 ft, X

,..
: a, '-^-1;;- 14/1..2

4 Luta
a,
1014
man
/31itasyra
miff
..:,

la
/1,,a
*,
, <
a
al la
er t area kra'g' A
I7p1,,,
' *13r.

$ ti
...4
it z V. at; 27 VS '
1414:-::,.
,
fr. e.,.'
v- 4.4.
-t713,21.LIS
v. -a--..
-....
',---t. 4.r7-

rpg 1111i. P,.su,Ft at Bolessendi :',` s

,,
RILL tz I
U `0,,,,-,,) , a:,1',A --.4., -1 4actr lis . ,. . .. .,
2,5"C o .,-... ACRWA
,
,'',1,70-1f-`
4 I, ,..,
--Jo
t-

r, S ". -..-4,71 r Tiik, A- 1. fl,' ....

g,:ired, ii -_
41'
i afiero e,
A,VP
sewn? 1'. ,-,Jo
.-k., A
,
..
A
'ir
-A. . onon5
telt `.'44+enin frun ...trri117117/,Pleb A
v
I :,7 IL.: (4......,:..
1....;

u.n.

fe ,
0, u
' I,
4t; ,:,:,ff. et,q'-'
,.
-4k
A , Ilw-
, Alp!' elanezerim.
",-11.'''..
..., 4,1.
; " -:,.
. -.
1
4,
9, s..., Lu it, TITS lar,h' -4 ..*-- ae- '"- Ai; S.;
..., :I71,
N, ,,,,i77,010niifr°
1.4 sit
4tIL4' 4
1/1. ell Ia 1 ..
.
nuno
Raftii7
-.,21,,'
..,,,
lir . -.... ..: ee0".
.< I,',9,elate
:
,...., _kit..,., i J
"Pi r., TifiTtli°1 C.14,..
ca."20.:44*..9....14/.ft.
AI % :iP ..

,41.,,,:t:".9'4'
diNflyjealea
AnilPDIi3' k. 1z457
. .7.
'"1/4 Ts ao.
F1
A.P
ir. 7 a i.
ra ,.
Jell 4 'A's:T. ...,,

..4:,*,
.
1, tt.?1,0, 4,1'

.°P
.4......
'
,
'
es
e-a. revs
r**4 ' rhiaa aSenz.7
'A.
2.
Font, ..; era et '4,>, le& Aoti' "e. /41.. ,p . .a. ell ma 1,

Zuly erzrza frz.r. foA 1 Ain; , Gass

MARE
Tdorizurn. av z 44, (air'rvi ,40 st I
,
6.3:00-1;1%/.7.ori`...,,,stiva hue
z sis swim. Lf tT

4 MAR Tuxes".

,,.g ----
ny Ora
AkenW.
,2.--g--ez St.h'ypea
ave-fetes lizs lir
4l
-r era
f"")
et ,
4sin&
7BILV
"1-47,i
;eIlL7$)Z
afar citsio
4?
GALAltE
it,S1
ii s.-.04 a IONIUM.
-
.., ...--4. .1,
__,1.
-4 dins d 0.1v tro,- .r.rdlyrt $ 4.

GALLICT_T_Isi
aEugubritm wirerenfirairn 171"41/.er.
4- '
-V;.31.7.117
1111771a
41 nSo` -ft ,f1.7 e,o 4 't ,
.
=
'..1, sry ta-.5
',';;*
1.1 .,..
V7 ,7.8
'' f 1-
4i, ..... ..to,,
7,,.; - tl. z.
"Iti.,41;;
..r&
nah'a L,
4411b .Thdirzurri X. Fzfant laillbanurn lerea TIT S cum .71,8,;;! etr,ept
obtql`Ns to4
-, ft
' sten '..11. 4.1/don
.,_ wan elr.-.'as
c 59foriptda yatf-aariva 1_91r9rula- Throuurn air ,,,14 4 0 enWo none/Viung
OSla ;1:11..`111,7r*nopi, 4' *,
a'As.ri slum r,F0211714builin Aquinas?: A/Arr.-urn-I
cmsa

... 7 V.4.7
Pr_
_WETRUSCUM ei&wanlit a
e :Hp-odium 11344a;"5417 zirman-urn
f fillginzan ZThlieewevium
,Parenium 25yelidurna
:ll; ;44'1 lea
TAJCAN
,,....lt?
...,.:6 '
rn ;./46 ryfill/Iii17,
a 6.0 WI/UM ,,
e...44.1tert,a .11-111.1" 140 h ear
h earaermurn 4-.Wmarealy eella Titrris ra. tit ,,,,,,,,7,6:). Ablinl.PreM77/0/7.iar
A.
3' 1 -nehy-anza iiitera 7_427-arzz; fuU21 f/i 444 . 437;zpnra 1". DLocea flu
Ps 7.....7

TY 11.R H k't's.
.A.'...41e7: atria
i Voliona
diVeize
7S:41r/um vliazezzenhpa
16 la len.e.orz
?.-,,,
S It
,g;
0/71 P71
->
''''''',' VS'7-.. 01 I.
l'el
1"Y ...

.4)7.'1'
'''
raFier.Flana'nte Et77gi7aztaii. zglAiala .,,, fay 'I
a 7f.dia
0 Forum.goliii ogahrz
5,Grau!:e.cie zgCtimr,
30.11f:/?n.con a.,IA. Sic
* 0-, nraur.nr/r
INFERTIVM
..7G

,-Th,e,',. ,,-..
.
.1A.1.-.7'
+6,9
i
'9 la _Tale,22,nna It .1.4:41ei
zSzy 73
st.Vola
,zAbeltinum --., _Lay ---- TiVa. 0:3'1w:ha Trop
7 y(ahun
alenh'-z
r.4.fluism.um 134 ria,an 1,7 zirzazzenhim
ralh..r" rm,-.74,-- '27% Stra ea: S "
F ..4-artzza leretrnfinuml+A-yrna, Seelait 21. 21407.77.ez .-
,vilims ° aff, Li), 677
i A77CU/UM
/, ilieria rim in
5.521,ae4,,,:yta
412-ujeuazta
'''''..M...- - 0
OO

a 111111iii 4 2, 35I 56
11.1.711M
37 38
...........
To I 111
Urt
4tZ
........ 41111,

451 f
24 110/01 1111116111111111111
www.dacoromanica.ro G. M. Ionescu.-Isioria Bis. Romdnilor din Dacia Traiunti. Vol. I.
 .273

mann de azi, a lumina multe punte obscure din biserica

noastra nationald, dar sic fata tullere.
Dintre episcopii arieni, cari s'au distins atat de mult,
sunt doi cari poarta numiri latine si anume : Ursachi din
Singidunum (azi Belgradul sarbesc) (Le Quien II p. 314) si
Valens Mursianul (din Mursa Panonia) (Le Quien II ibid ;
Soerat lib. II cap. 37 ; Sozom. lib. IV cap. 17-19) ; Proto-
gen din Accacea Sardicei, Gaudentius din Naiss, Heliodo-
rus al Nicopolei i aitii. (Harduin Act. Concil. I 654).
De aici vedem : a) ca aproape toti episcopii purtau nu-
miri latinesti ; b) ca multi dintre eretici, figureaza Si intro
cei ortodocsi ; Harduin, nu mentioneaza despre aceasta
coincidenta de persoane i numiri de provincii ; noi, suntem
de pdrere, ca acesti episcopi find, la deschiderea Sinodului
Arieni, mai in urma, lepadandu-se de eresia lor, au in-
trat in Sinodul ortodoxiei ; faptele vor confirms parerile
noastre. Iar ceea ce este mai interesant, este imprejurarea
ca toate actele se redactau in limba latina i. apoi se tra-
duceau in cea greaca (Socr. lib. II c. 37).
Acei dintre episcopii Arieni, cari s'au distins mai mult
la acest Sinod, au fost doi : Ursachi al Singidunului si Va-
lenti din Mursa Panoniei ; acestia prin desteptdciunea lor,
au desfasurat o mare activitate pentru doctrina ariana, Inca
mai dinainte ei au luat parte la Sinoadele din Tir (337)
si in special Ursachi, a fost delegat de catre Eusebiani,
sa-i represinte la un Sinod tinut de Arieni la Maraeotis
(Sozom, lib. III c. 23) (in Egipt), undo, Impreuna cu alti
episcopi ar fi comis crime, daca trebue sd, credem acuzatiu-
nilor lui Atanasie Patriarhul Alexandriei (Le Quien II 314).
El a luat parte si la Sinodul din Antiochia ; la Sinodul
din Sardica, urmeaza pe Arieni, cari se constituesc in Si-
nod la Filipopoli, dar in urma revin la Ortodoxie.
Sinodul din Sardica face cunoscut bisericei, printr'o epis-
told, (enciclica), condamnarea episcopilor Arieni. Din aceasta
epistold, putem vedea cats urd, exists intre episcopii Onto-
G. M. Ionescu. 1st. Bis Romaine din Dacia Traianil. Vol. I-iu. ig

www.dacoromanica.ro
 274

docsi si cei arieni ; li se aduc aeuzatiuni grave de sari s'ar

rusina, si oamenii cei mai ordinari. Illos autem qui se eorum
Ecclesiis, immerserunt luporum more". Pe acestia Sinodul
ii excomunica si-i depune, din demnitatea de episcopi, pentru
eresia si crimele for 1). Iar mai departe roaga Sinodul pe
pe fratii for intru Christos sa nu aibd cu episcopii Arieni
absolut nici o legaturd (nulla enim participatio Christo ad
Beliar Harduin Act. c. I 690).
Nu stim caror imprejurari se datoreste faptul revenirei
in Sinodul Ortodoxiei, al acestor doi insemnati episcopi, caci
la Sinoadele din Sirmiu, Mediolan si Ariminiu non ad-
versis catholicam fide egerunt". Iar in Sinodul care s'a tinut
la Roma sub episcopul Romei, Damas, ei resping acuza-
tiunile ce li se aduc ca ar fi Arieni....
Sf. Atanasie, tinand un Sinod in Alexandria dupa rein-
tegrarea sa scrie Africanilor intre altele : .,quod Ursacio
et Valente cum sociis ejusdem sententice ejectis, catholica
ecclesiaa concordiam servaverint". Din momentul revenirei
for in sanul Ortodoxiei, despre Ursachi nu se mai stie
nimic. (Le Qnien II 316).
In enciclica Sinodului Roman, se spune clar ca acesti doi
episcopi si-au cerut iertare dela luliu, Episcopul Romei ;
Et quia non est nisi de varitate consessio, nisi de vitio
poenitentia nisi venia de admisso, Valens et Ursacius ad-
mittendi, ut orabent in communionem, de Athanasii ino-
centia, de juclicii falsitate, de Arianae haeresis piaculo ta-
libus litteris ante profitentur". (Harduin pag,. 690 vol. I ;
Socrat lib. II 37).

1) Et propter crimina hos omnes wquali forte dojecit Sanctus Syno-

due episcopatus gradu: et judicavimus non solum illos episcopos non
esse, sed neque communionem quidem cum fidelibus habere. Sepa-
rantes enim Filium et alienantes vorbum a Patre, separare ab ecclesia
catholica oportet, et alienas esse a nomine Christiano. Sint igitur a
vobis anathema, eo quod autem sunt adulterare verbum varietatis Apos-
toli (Hard= I 667).

www.dacoromanica.ro
 275

Activitatea Sinodului Sardicens, nu se margineste cleat

s aproba in totul decisiunile Sinodului I ecumenic din Ni-
ceia, din care cauza este considerat ca o continuare si corn-
plectare a acelui Sinod.
Sinodul din Sarclica a alaituit si cateva canoane; dar
importanta lui pentru Biserica Occidentala este foarte mare,
(le oare ce episcopii occidentali, punand in minoritate pe
cei orientali (Teodoret lib. II c. 3), au avut o puternicg,
influenta de a creste autoritatea Papii in Il]yricul Oriental,
Si pe episcopii Illyricului a-i face, prin eel al Tesalonicului,
care depinde direct de Roma, a infra in corespondenta cu
Papii, chip, cum vom vedea in alta parte.
Pentru Romani, Sinodul Sardicens este interesant nu
nurnai prin numarul eel mare de episcopi can au partici-
pat la dansul, ci si prin acea ca toate actele, on protocoa-
lele Sinodului, au fost redactate in limba latinq, (Le Quien
I 1217) si apoi traduse in greceste, (cf. Acad. Rom. Mss.
2 G. E. p. 185 v 187).
Dar nu trece decat patru ani dela tinerea Sinodului par-
ticular Sardicens, si un nou eresiarch se iveste in sanul
hisericei Illyricului Occidental si anume in Capitala sa Sir-
mium.
Episcopul mitropolitan Fotin al Sirmiului, inventeaz6
cateva dogme, cari se asem'n5, foarte mult cu cele predi-
cate de Sabeliu si Paul de Samosata, dacit nu profeseaz'a
chiar doctrina lor. Imperatorul Constantin de data aceasta
convoaca un Sinod chiar in capitala Prefecturei, si cunos-
cut sub numele de Sinodul particular din Sirmiu, si cam
'fare alta consecinta decat condamnatea numitului ere-
siarch Fotin.

www.dacoromanica.ro
 27g

§ 1) Sinodul din Sirmiu (351).

Sinodul din Sirmiu a lost convocat de cdtre Imperatorur
Constantiu in anul 351, contra episcopului din Sirmiu,
Fotin, care avii cutezanta ss rdspandeascd in public piste-
idei pe cari le respingea deopotrivg, atat ortodocsii cat sL
Arienii ; ideile lui se apropiau foarte mult de cele ale lui
Sabeliu si Paul de Samosata (Socr. lib. II c. 29 ; Sozom,.
lib. IV c, 6).
Episcopii orientali, cari au luat parte la acest Sinod : Mama
Episcopul de Aretusa, George Epul de Alexandria, pus:
de Arieni, Vasile care conducea biserica din Ancyra, Pan-
crat Ep. de Pelusa si Hypatian Ep. de Heraclea ; din Occi-
dent n'au vent decat doi : Valens episcopul din Mursa
(Panoniei) si Osiu de Cordova. Acest din urmd venise ffird.
voia lui. El asistase la Sinodul din Niceea si in urmd fu
exilat din causa Arienilor. Arienii au convins pe Impdrat
sa-1 oblige sa ving, la Sirmiu, ca facandu-1 ss adopte rd-
tacirile lor, vor gdsi in persoana lui un puternic sprijin._
Episcopii, depuseserd pe Fotin ca partisan al lui Sabeliu
si Paul de Samosata. Dar si ei la randu-le compuserd tret
formule de credintA : doud in latineste si una in greceste ;
insa ele nu erau conforme intre ele, nici conforme cu nici
o altd precedentd, fie relativ la termini, fie la inteles. In
formularul grecese, nu se zice de Joe cs fiul lui Dumnezeu
e consubstantial cu Tatgl, nici de o substanta asemdnabila ;.
ci este declarat ca acei ce zic : cg, Fiul n'a avut inceput
si acei ce cred ea El a fost Mout prin o extensiune a sub-
stantei lui Dumnezeu si ca e unit cu pdrintele sdu filed
a-i fi supus, surd in afara de bisericd". In unul din cele
doug, ce sunt compuse in latineste, e oprit a se servi cu
termenul de substantd si de a zice : dacd Fiul este de ace
iasi on asenignabild cu a pdrintelui sdu, pentru_
ee nu se vorbeste de loc despre aceasta in Sf. Scripturd.

www.dacoromanica.ro
 277

$i ca aceasta e mai pe sus de spiritul omenesc. Acolo o-

Toruncit de a recunoa$te, ca Parintele e mai mare cleat
fiul situ in onoare, in demnitate, in clivinitate si in calitate
de Parinte, ca, Fiul e supus Parintelui, ca creaturile, ea
"Pa'rintele n'are inceput si ea procreatiunea (origina gene-
sica) a Fiului, nu e cunoscuta, cleat de Parintele ".
Al treilea formular, e conform cu cele cloud la inteles.
El opreste a se servi cu termenul de substanta, pentru
urmatoarele motive : Noi am gasit de cuviinta sa respin-
gem cu desavarsire termenul de substantd, care fiind in-
-trebuintat de Sf. Parinti cu prea mare simplicitate si ne-
fiind nici de cum inteles de popor, a fost multora un mijloc
de cadere. Noi suntem de parere, sit nu se mai vorbeasca
de el, cand se va vorbi de Dumnezeu, pentru ea nu e zis
nici intr'un Joe al Sf. Scripturi, ea Tatal, Fiul si S. Duh,
if au decat aceeasi substanta. Insa not zicem ca Fiul e ase-
manabil cu Parintele, dupa cum Sf. Scriptura o marturi-
:seste". (Sozom. lib. IV c. 6).
Episcopii se silira sit convinga pe Fotin ca sit aprobe $i
sit semneze hotararile Sinodului, de si el fusese depus, si-i
-promisera inapoeze episcopia, numai daca va condamna
dogma ee inventase si va subscri formula de credintit cea
alcatuita de Sinod. Fotin in Joe sa primeasca conditiunile
ce-i ofereau, el ii provoea la disputa.
Vasile Epul de Ancyra, intra in discutie cu Fotin. Ste-
nografii luau note de ce se vorbia de o parte si de alta.
A fost o lupta foarte crancena de cuvinte si de argumente,
dar in fine Fotin fu invins si condamnat. El scrise in tim-
pul exilului sail in latineste $i greceste, contra tuturor ere-
siilor arafandu-si vederile sale.
Aceasta formula de credinta displijcii mai tarziu epilor
adunati to Sirmiu, en fiind plind de contraziceri.
Osiu de Cordova refuza iscalitura, dar, deli batran de
peste 80 de ani, fu supus la torturi ingrozitoare, asa ca de

www.dacoromanica.ro
 278

Erica trebui sa se uneasca cu ei. Acesta fu succesul Sino-

dului din Sirmiu. (Socr. lib. II, cap. 30 31; Soz. lib.
IV, cap. 6).

A) Episcopii Bisericei in Dacia pieDiterance.

Episcopii Sardicii (Sofiei).
Eparchia bisericei din Dacia Mediterand este foarte veche,
caci inainte de emigrarea Romanilor, din stanga in dreapta.
Dunarei, facea parte din Moesia, iar crestinismul este rds-
pandit din primele veacuri ale erei noastre.
Totusi nu vom vorbi decat de episcopii cari au stralucit
prin viata, tiinta si zelul lor, pentru progresul bisericei
La Quien, in ambele Dacii numrird urmdtorii episcopi :
1) Protogen ; el a administrat biserica de la 316 347 ; a.
luat parte la Sinoadele din Niceea si eel din Sardica. Epi-
scopii Ariani numiti si Eusebiani, parasese Sinodul Sardi-
cens si se duo la Filipopoli, uncle tin Sinod, si acolo invi-
novatesc pe Protogen inaintea episcopilor Africani, pentra
mai multe acte. (cf. Ac. Rom. M-ss 2 G. E. p. 189 si verso).
2) Bonos. Marie Mercator in opera sa despre a XII ana-
tema Nestoriana, spune ca Bonos, era episcop al bisericii
din Sardica. El a cdzut in eresie ; denuntat Sinodului Epi-
scopilor, Sinodul din Capua a trimis cestiunea lui Bonos
in cercetarea episcopilor macedoneni, sub presidentia lui
Anisius, episcopul de Tesalonic si care dupti acelasi Mer-
cator, Bonos a fost condamnat de Damas episcopul Romei,
In anul 414 Inocentiu, Papa Romei, prin epist. XXI hotd-
raste ca clericii hirotoniti de ereticul Bonosiu sa fie primiti
daca vor renunta la eresia for 1).

1) Quod hi qui a Bonoso heretico ordinati sent propterea sint, ne

scandalum rernaneret ecclesi e. (Harduin I. 1015).

www.dacoromanica.ro
 273

Eresul Bonosiac s'a continuat Inca mult timp, caci Ii ga-

sim existand la infiintarea Primei Justiniane, contra carui
eres Justinian, prin Novella XI, is masuri de starpirea ere-
sului lui.
3) Iuli an . Acesta a luat parte la Sinodul din Efes pi a
semnat in protocoale, Episcop al Sardei Dacice". (Harduin I
p. 135). El a fost degradat din demnitatea sacerdotala ca
nestorian Irineu (Adunarea actelor sinodale cap. XC); spune
ca el a administrat Biserica Daciei 'Ana la 431, eand a
fost depus din episcopat.
4) Zosim. Imparatul Leon 1-a instiintat i pe el, ca pi
pe toti ceilalti episcopi, despre uciderea Sf. Proternis al
Alexandriei. El a administrat biserica pe la anul 460.
5) _Domnin. A administrat Biserica Sardicei pe la anul
491; Imparatul Anastasio a chemat la sine pe Domnin al
Sardicei, spre a-1 vedea, impreuna cu alti episcopi.
6) VaNitisc. El a administrat Biserica pe la 550 pi a luat
parte la Sinod V sau II Constantinopolitan. El n'a voit
sa pronunte judecata asupra celor trei capitole pi a murit
de moarte martirica. (Gen. Enaceanu Acad. Rom. M-ss 2
p. 190).
7) helix. Sf. Grigore eel Mare, prin epistola sa din indicto-
nul XIII sau anul 593, a scris lui Felix, episcopul Sardiei,
urmdtoarele : Noi am fost intiintati, ca fratia voastra nu
voiti sa va supuneti fratelui nostru intru Christos, lui Ioan
Epul Iustinianei intaia, pi di voit a va subscri in de-
cretul lui, pi nici in raportul care ni 1-a trimis noun.
Dadi aceasta este adevarat, not va deplangem, ca voi ati
fost stdpanit de mandrie, de aceea vi s'a dat epitimia pres-
cris'A de legile bisericepti".
In timpurile din urma, toti episcopii Daciei au fost su-
pupii celui din Iustiniana prima.

www.dacoromanica.ro
 280

B) ipiscopia Remezianei Dace.

Episcopii Remezianei (Arcer-Palanca).
Indatd dupa fondarea episcopiei din Sisania, gdsim o
alta in Remeziana Dacd. Pep.saccivx dupa Hierocles este
o cetate in Dacia Mediteranee intre Sardica (Sofia) si Nais-
sos (Nis). In Itinerariul antonin (ap. Bertium) sub numele
de Remenziana, iar dupd. altii : Romansiana, Romatiana etc.
Dupd Procopiu (De Aedif. lib. IV c. 1) aceasta cetate a
fost reconstruita de Justinian In agro Remesiano" (Le
Quien II 305-306).
Cativa dintre autorii romani si chiar straini, cari au scris
despre aceasta episcopie, o pun in Dacia Traiana si nu in
Dacia Mediteranee. F. Scriban (Ist. Bis. p. 14) si Episco-
pal Ghenadie Enaceanu (Ac. Rom. M-ss 2 pag. 192) cred
ca Remeziana ar fi uncle este azi R. Valcea; P. Maior (op.
cit.) o crede ca este cam pe la R. Sdrat.
Dorinta for e cat se poate de frumoasd, dar documen-
tele contemporane stau in contra acestor afirmatiuni. Sa
ne mangaem cel putin, ca aceasta episcopie e curat ro-
maneasca, ca multe alte din dreapta Dundrei (vezi Geogr.
Illyricului Oriental).
Cunoastem numai doui episcopi, cari au pastorit aceasta
eparhie, si anume pe :

Stinted Nechita Remezianu (330 420)

S'a scris mult, foarte mult despre acest Slant barbat si
distins episcop al Romanilor, atat de straini cat si de cdtre
Romani ; insa toti, sau aproape toti, au scris gresit, confun-
dandu-1 cu Sf. Martir Nechita omonimul si aproape con-.
temporanul sau din Gothia (Dacia Traiand).

www.dacoromanica.ro
 281

Toti insa fac o confuziune regretabila, caci incepand sa

Med biografia Sf. Martir Nechita, supranumit Gotul, si
.cunoscut in cartile noastre de ritual sub numele de Roma-
211/1", sfarsesc cu Sf. Nechita Reinezianul (Bis. ort. Rom.
1X/85 706-707) si vice-versa.
Dintre scriitorii strain, numai Baronius (Annal IV No.
229 sub anno 370) si dintre romani P. S. Episcop al Ar-
gesului Dr. Ger. Timus (Diet. aghiogr. p. 608), ii descriu
-ca pe cloud, persoane deosebite si aceasta idee este impar-
-tdsita si de savantul pofesor de Istoria Romanilor de la
facultatea de litere D-1 D. Onciul.
Vom face intre acesti doui Apostoli ai romanilor un pa-
ralelism cum am facut si despre cei doui Martini romani
8fintii Saba ; le vom arata suma notelor comune, carac-
-teristice fiecaruia dintre ei, dupa datele ce poseddm, spre a
nu se mai face confuziune pe viitor.
Baronius ne spune : (Annal IV No. 229 an. 370) : Intru
_cat priveste despre Nechita, apoi este cu totul altul Ne-
chita cantat de Sf. Paulin, de Martirul cu acelasi nume ;
caci acest din urmd a primit cununa martirica pe timpul
cand impa'ratia Gratian ; de unde se poate (usor) intelege
.ca cele scrise de Paulin, s'au petrecut dupa cum se vede,
dupa moartea imparatului Gratian.
Recunoastem, ce este drept, ca avem putine date despre
cesti doui. Apostoli ai neamului romanesc, totusi destule
,ca sal -i putem deosebi unul de altul, fatal de haosul con-
tradictiunilor si confuziunei in care an cazut istoricii pana
acum.
Confuziunea asupra persoanei si activitatii for provine
-din faptul : 1) ca amandoui an fost Apostoli ai Romanilor ;
'2) ca amandoui an avut acelasi nume ; 3) ca amandoui
s'au nascut in Dacia, cam in acelas timp, cu singura deo-
sebire ca Sf. Martir Nechita s'a nascut in Dacia Traiana,
(Gothia) dincolo (la not dincoace) de Dundre Hipav ToG
'Iarpou norap.o0 (Bis. ort. Rom. IX 85 p. 703), pe timpul

www.dacoromanica.ro
 282

lui Constantin cel Mare, probabil in Coiistantiola sau Dafne-

(azi. Sbuitzov in jud. Ialomitc), on la Dinogetia (azi Gher-
tina langa 'all). Iar Sf. Episcop Nechita, s'a nascut in
Dacia Aureliana si anume in Remeziana, cetate a Daciei
Mediteranee (Le Quien II 305-306).
4). Amandoi au fost educati in religiunea cresting, de
cite un archiereu : Sf. Martir Nechita a fost educat de
Macaric, archiereul lui (adica din Dacia Traiana) (Erbiceanu_
Ulfila p. 60), pe cand Sf. Episcop Nechita a fost educat
de catre Teofil, episcopal Mitropoliei Gothiei, contrariu c 11or
afirmate de Acta Sanctorum.
5) Sf. Nechita Romanul a fost laic, pe cand acesta, de
care ne ocupam, ocuph rangul de Episcop.
6). Amandoi au predicat in Dacia : Sf. Martir Nechita
in Dacia Traiana (Gothia), pe eilnd omonimul sau, dupa ce
a pastorit cava timp eparhia. sa Remeziana, a trecut, da0
expresiunea lui Baionius, la frutii sai intru Christos, din
Dacia Traiana, spre a-i intari in credinta cresting si a
predica Evangeliul : Getilor, Scythilor (ori mai bine Scutilor,
Hunilor), Besilor atque aliarum Borealium provinciarum
(Baronuis IV No. 233, 256). Activitatea Sf. Martir Nechita_
ne este patin cunoscatii dupa Acta SS., vietile Sfinti]or
traduse in Romaneste (vezi 15 Septembrie).
Activitatea Sf. Episcop Nechita Remezianul o cunoastem
dupa datele can se cm:mind in poema de lauda, scrisa, in
cinstea lui Nechita de catre Paulin Episcopul din Nolandia
(De reditu in Daciam Carmen XXX) cum si dupii biografia
facuta de P. S. Ep. al Argesului, Dr. Ger. Timus, Diet.
aghiografic pp. 607 608).
Acestea sunt punctele deosebitoare intre acesti doi apostoli
ai neamului romanesc. In alta parte ne-am ocupat de bio-
grafia Sf. Martir Nechita, si asupra caruia Martirologiul
roman (p. 228) ne atrage luarea aminte, spre a nu -1 con-
funda cu Sf. Nechita Remezianul.

www.dacoromanica.ro
 283

Ramane acum sa ne ocupam in special de biografia E-

piscopolui Nechita.
Sf. Nechita, s'a nascut in Remeziana, oral in Dacia Me-
diteranee (Le Quien II 305 306); fapt confirmat $i de
Paulin de Nola Donee optato patriam vehatur laetus ab urbent",
adica, pand ce eu placere va merge la cetatea parinteasca,
in alta parte, Esto nobiscunt lied ad paternam venPris urbem",
fii cu noi, des' ai sosit la cetatea pdrinteasca (Sincai I sub
anno 397). Raposatul Episcop Ghen. Enaceanu, spune ca
a fost preot in Aquilea, dar nu ne spune de unde s'a luat
informatiunea (Acad. Born. M-ss 2 p. 192), de$1 numai la
Bai onius am aflat aceasta Mire.
Se atribue Sf. Nechita un vast camp de activitate apo-
stolica, in special de catre Sf. Paulin de Nola ( t 432).
Activitatea sa misionara s'a intins nu numai la Romani
din dreapta, ci si la cei din stanga Dundrei, unde desfa-
sura un zel cu adevarat apostolic, in exereitiul augustelor
sale functiuni. Silintelo zelului si-iu se intinsera pana la
GeV, Scythi, GeV $1 Besi, popoare salbatice, pe can dra-
gostea sa le ca'uta prin locuri salbatice si indata s'au vazut
domnind moravuri noi, in multe din acele locuri salbatice
$i se poate admit* cat de mutt religia lui Iisus Christos e-
de puternica, spre a schimba lupii cei sfasietori in rind
blanzii (Episcop. Dr. Timu$, Diet. Aghiograf. p. 607), $i cum
din briganzi infricosati $i sanghinari i- a facut ca pe niste
monachi cuviasi (Fleury Hist. Eccl. I lib. XXI § 21).
Paulin de Nolla canta, activitatea sa in prea frumoase versuri
safice, $i a cdror traducere in versuri o dam dupd G. Saulescu :

Te patron dicit tota plaga Borea
Ad tuos fatus Seytha mitigatur
Et sui diseors fera to rnagistro
Pectora ponit.
Pe tine tot norodul, pArinte to nu-
[meste
Do ale tale graiuri, scythul pAtruns
[se urnileste
Si aprigu-si damoale po col de fiarN,
[piept
La adevar, ce'nva7;a-1 cuyantul tau
[eel drept

www.dacoromanica.ro
 284

Et Gete eurunt, et uterque Dacus La tine Getul vine, Dacul din a-

[lliiindoua
Qui colit terra medio, vel ille Ii cea Mediteranti, i cea Repensii
[nouI
Divitis multo bove pelleatus Agricultorul i eel ce-i avut de vaci
[ai boi
Accola ripe Cel invascut in pielea lanoasei
[sale of

Orbis in multa regione per to In tam, in care Musa n'a impletit

rcunune
Barbari discunt resonare Chri- Prin rostul trim invara cei barbari sa
[stum [rasune
Corde Romano placidamque casti Al lui Christos Slant nume cu inima
[romana
Vivere pacem Virtuos sa vietuiascA in pare ore-
Ntina
(Vezi §1 Erbiceanu Ist. Melr. Mold. p. XIX).

Ckteva lamuriri, asupra acestei poeme, le credem necesare.

Din aceasta poemil not cunoastem c6 a predicat Evangeliul
la Bessi, la Geti si in ambele Dacii" (Uterque Dacus).
Aceste popoare, la inceputul seculului al IV, locuiau pe
.ambele laturi ale Dunarei.
Deci, predica Sf. Nechita a avut loc intaiu in Dacia
aurelianti :
Et Geta3 currunt et uterque Dacus,
sau :
La tine vine Getul qi Dacul din amandoutt
Din cea mediterana qi cea ripensb, none.
Versetul este clar ca lumina zilei si nu se mai poate
1-tdmite si alt interpretare, cum s'a inteles panri. acum, ca
Trin uterque Dacus" trebuia sa intelegem pe Dacii din
cea Aureliana eat Si din cea Traiand, $i ca dovad6 la acea-
sta avem ea Sf. Nechita, ridicat fiind de care dascalul
sau episcopal Tomei (al Gothiei) la rangul de episcop al
Remezianei (Socolov. Ist. Bulg. p. 101), nu s'a multumit
cu activitatea administratiunei eparhiale, ci, dupg, exem-
plul dascalului sau $i dupe datinele timpului, si-a pus ea
cop a se ocupa cu predica, si pentru aceasta s'a dus in

www.dacoromanica.ro
 285

Dacia Traiana, unde pe acele timpuri erau, relativ, multi

pagani dintre barbari.
Aid, la primul pas, a trebuit s t se intalneasca cu locui-
torii indigeni Daco-Romani, can si dupa retragerea legiu-
nilor si functionarilor, cum si acelor avuti, au mai ramas
un numar considerabil (Gibbon I p. 187) neincethnd a trai
in mase compacte. Ca dovada, ca Sf. Nechita pe aceste
timpuri a Post in Dacia, avem si faptul ca el nu ia, parte
la nici unul din Sinoadele ce au avut loc in a doua ju
matate a seculului IV, cu ocaziunea turburarilor arianice.
Mai mult, el n'a luat parte nici la Sinodul din Sardica (347)-
deli orasul Remiziana era aproape de Sardica sl facea
parte din Mitropolia aceasta. Prin urmare Sf. Nechita trebue
sit fie numit Apostolul Romanilor, in acel sens, ca el a
contribuit la intarirea crestinismului de pe teritoriul Ro
manilor, care Inca nu era destul de rasphndit si, cu aceasta,
avem si posibilitatea acelui adevar, ca de la, Sf. Nechita a
trebuit sa primeasca crestinismul si acei conducatori de-
popoare, cari se aflau in Dacia si al caror numar era destul
de insemnat. Este foarte probabil ca intro neofitii lui Ne-
chita trebue sa, fi lost si Goti (Bis. ort. Rom. IX/85 pp.
705 706), fiindca biografia acestui Slant afirma ca el a
predicat la Geti (cari nu sunt decal Gotii).
Din a treia strofa, cum si din versurile latine pe cari le
dam in nota la pag. urmatoare, se invedereaza iarasi ca-
activitatea Sf. Nechita Remezianul se intinde si asupra
Daciei Traiane :
Orbis in multa regione per to In Cara in care Musa n'a impletit
[cunune
Barbari discunt resonare Chri- Prin rostul tau invata cei barbari
[stum [sa rasune
Corde Romanoplacidamque casti Al lui Christos sfant nume cu inima
[roman&
Vivere pacem Virtuos savictuiasca in pace crestina.
Expresiunea de raffle barbare" nu se aplica de catra
scriitorii latini si bizantini din Imperiu, decat tarilor ocu

www.dacoromanica.ro
 2S6

pate de Romani, ca uncle ce pe atunci erau ocupate de

-GeV 'Ana la anul 375 376, tar de la aceasta data de
Huni, etc. Sf. Nechita a predicat Getilor, Scythilor, Bessilor
cum si in alte provincii nordice, la care 1-a transportat
dragostea sa apostolica (Baronius, Annal IV No. 229).
Predica Sf. Nechita este push de Baronius (op. cit.) la
.anul 370 ; ea coincide de altfel cu furia celei III-a persecutiuni
a lui Atanaric, lidicata contra crestinilor din Dacia Traiana
(vezi persecutiunile, (Baronius, Annal IV No. 226 vers. 50).
E cestiunea sa stim la care popoare a predicat Sf. Ep.
-Nechita, caci in aceasta privinla sunt mai multe pareri
i anume :
Sf. Paulin de Nola, spune cii. Sf. Nechita a predicat pe
langa alte natiuni ca Genii, Scythii si Dacii, si Bessilor din
muntii Rhiphaeis1).
Baronius spune ca a predicat la Geti ; insa unit istorici
(Bis. ort. Rom. IX/85 p. 704) se indoesc despre putinta
predichrii la acele popoare, pe niste motive cart n'au ab-
sotut nici un temeiu istoric ; not ne unim cu parerea lui
Baronius, care, pe langh ca este intemeiath, mai coprinde
i alte motive, cart coincid perfect cu evenimentele ce se
petreceau atunci in Gothia ; cand se vorbeste de GeV, tre-
1) Quoque Rhiphwis Boreas in oris
Alligat densis fluvios pruinis
Hic gelu mentus rigidas superno
igne resolvis
Nam simul terris animisque duri
Et sua Bessi nive duriores,
Nunc oves facti duce to gregantur
Pacis in aulam

Nunc magis dives pretio laboris

Bessus exultat : quod humi manuque
Ante querebat, modo mente ccelo
Colligit aurum.

www.dacoromanica.ro
 2S7

-bun a intelege ca, este vorba de Goti, dupa cum ne incre-

dinteazd i Fericitul Ieronim In Questionibus Haebraicis" §i
dupa cum ne incredinteaza toti eruditii veacurilorcd, prin
Geti trebuesc a fi intelesi Gotii (Meminit alibi idem S.
Hieronymus de Gothis simul cum aliis Christiana religiose
philosophantibus) (Baronius, Annal No. 229 233).
Este in deobste cunoscut, ca, Gotii in anul 370 erau deja
in Dacia Traiand; ca regii visigoti, fiind divizati prin in-
-terese, erau acum divizati si prin religiune ; ca Fridigeru,
fratele lui Athanaric, impreuna cu o parte din poporul sau,
deveniserd proseliti ai lui Ulfila, Inca inainte ca Ulfila sa
-treacd Dunrtrea ; iar Atanaric, pentru motivele cunoscute,
ridica cruntele sale persecutiuni.
Pdrasirea bruscd a Remezianei de cdtre Sf. Nechita trebue
fi avut cauza in desfdsurarea acestor evenimente, pe
langa care s'ar mai putea, adaoga si raspanclirea eresului
Audienilor, ca $i a arianismului printre Romani, si cari au
fost preservati de Sf. Episcop ; pentru aceste motive afirma-
tiunile lui Baronius sunt bazate, cum am spus, i pe te-
meiuri istorice si pe coincidentele faptelor desfasurate, in
acel timp, intro Romanii stapaniti de Goti.
Deoi, Sf. Nechita n'a predicat Gotilor, ci Romanilor din
Dacia Traiana, adica in Moldova $i Valachia actuala, unde
el a fundat si. Episcopia Daco-Romana dela Milcov, cu 4
manastiri (Bis. ort. Rom. IX 85 p. 702), iar dupa altbi e-
piscopia de la Milcov cu patru biserici i sapte manastiri,
.clintre cari in una era un mare numar de parinti (unarri
quidem in qua patrum numerosus ccetus), iar serviciul divin
11 faceau intr'ansa in limba greach: ; alta in cal e Bessii in-
naltau lui Dumnezeu, Celui Pica Inalt, iughiunile $i fag.,
-duintele for proprie. In a treia in care
iar in a patra se blestemau duhurile cele necurate 1) (cf.
Acad. Rom. M-ss 2. G. E. p. 192 V), Dionisie Fotino I p. 17).
1) Niceta, quatuor ecclesias intra septa monasteriis construivit.
Ui.am quidem inqua patrum numerosus ccetus vota et preces to

www.dacoromanica.ro
 288

Se mai spune in Oda Sf. Paulin, cd Nechita a predicat

Scythilor. Noi credem cg prin Scythi nu trebue sg inte
legem pe Scythii din Dobrogea, de oarece in anul 397
exista, la Tomis, unul dintre cei mai eminenti ierarhi ai
Bisericei Scythice si anume Sf. Theothimus I, prietenul intim
al celui mai mare ierarh al lumii, al Sf. Ioan Hrisostom ;
Sf. Theotimus si-a intins activitatea sa nu numai asupra.
Scythiei, ci si asupra Daciei Traiane, ocupata pe atunci de-
Huni, cari, pentru binefacerile sale, barbarii Huni it nu
miau $i Divinitatea Bomanilor" (vezi biogr. Sf. Theotimus,
ci trebue sa intelegem pe Scythii on Scutii Retorului
Priscus (In excerptis priorib. de Legationibus apud (Le-
Quieu II 307), adicg, pe Hunii, stgpanii de atunci ai.
Daciei lui Traian. Acest adevar istoric va fi confirmat si
prin cele urmatoare.
A treia dovada cum ca episcopul Nechita Remezianul a
predicat in Dacia Traiana, o gasim tot in poema Sf. Paulin
din Nolla, Si anume ca Sf. Nechita a predicat Bessilor
din muntii Rhipheeis.
Dar sa veclem, dupg' Strabon, in care regiune locuian
Bessii. Urmarind in fine pe muntenii din Hcemus (Balcani).
si pe diferitele popoare de la poalele acestui munte pang.
,.la Pont (Mama Neagra), adica : Corelii, Bessii, o parte a.
Mezilor (Mmdes) $i Dantheletilor, nu exista pe lume
popoare cari sa fie dedate ca acestea la brigandagiu. Bessii,
cari ocupa cea mai mare parte din muntele Hceemului,
si can an meritat de a fi numiti briganzi prin ei insusir
vietueac in bordee ducand viata, cea mai mizerabilg. Ei
sent marginiti de o parte cu muntele Rhodope $i Cu:
Paeonia, iar de altg parte de Illyria, ocupatg de Autariati
si Dardanieni". (Strabon, lib. VII C. 5 § 12).
lingua grwca. Altera in qua Bessi propria ipsorum linguam vota et
preces redunt Deo altissimo. Tertiam in qua linguam patria do
mino litant (Jo. Alberto Fabricius. Salutaris Lux Evangelii pag. 46Cb
Hamburg 1731).

www.dacoromanica.ro
 289

Aici vedem ca se pomeneste de Bessii din muntii Hce-

main" si Rodope, nu insa de Bessii din muntii Rhiphaeis,
srt. tinem insa, socoteald, ca Strabon moare la anal 23 dupa
Christos, pe &Ind noi suntem in anal 397 dupa Christos ;
prin urmare de la Strabon si pana la Paulin de Nolla si
Episcopul nostru Nechita Remezianul, au trecut 274 ani si,
tinand seams, ca lumea este intro continua transformare,
mai cu seamy in aceste tirnpuri trebue sa presupunem o
prima emigrare a Bessilor din Sudul in Norclul Dunarei,
unde trebue sit cautam si muntii Rhipliaeis.
Warn sa cautam mitologicii nostri munti, sa A edem daca
Sf. Nechita a putut predica evangeliul Bessilor din muntii
Hoemului si Rhodopului ?
El nu avea necesitate de a predict Is, Bessi, fiindca atunci
ei erau crestini. Bessi" si multimea cojocarilor,
(Pellicorum) zice Fericitul Ieronim, can odata sacrificau
oamenii, an schimbat sacrificial cu cantarea cea duke a lui
Christos sl fiinelcS, ei au aceeasi credinta ea noi, putin lupta
contra noastra, (Bis. ort. Rom. IX /85, 704). Pe langa acestea
Sf. Nechita a vorbit si a soils numai in limba latina (Ji-
ricee p. 64, Socolov p. 22), iar Bessii in aceste vremuri
aveau serviciul divin in limba Ion proprie. (Socolov p. 102
apud N. Lascu, Periodul intunecat din Istoria Romanilor
in Bis. ort. Rom. IX/85 p. 704).
TotuO. Paulin de Nolla ne spune, ca Sf. Nechita a pre-
dicat la Bessiid in muntii Rltiphaeis, unde iernele sent forte
friggronse:
Quoque Ithiphceis in oris
Alliga2 densis fluviis pruinis
Hie gelu monteis ii,,idas superno
igne resohr,

Et sua Bessi, niv d riores, et

(AL a Sand. I pe Ianuar p. 367

G. M. lanascu. I t. His. Ron:nine din Dacia Tra'anil, Vol 1-is,. 19

www.dacoromanica.ro
 290

Ca sa aflam in ce parte a globului exista muntii Rhi-

phwis cu Bessii lui, vom recurge din nou la lurninile Geo-
grafiei. Gregoire L. (Diet. enciclop. ed. Game Fr. 1884 p.
1660) spune ca muntii Rhiphais sau Ripheis, sunt numiti
si Hyperboreeni, situati la nordul lumii vechi cunoscute, si
a curor pozitiune nu este indicata decal in mod vag:
pot fi Balcanii sau Carpatii.
Strabon (VII c 3 § 1) spune ca muntii Rhiphmis si Hy-
perboreeni stint o dubla fictiune mitografica si ca asemenea
fictiuni tree foarte lesne de la poeti la istorici ; totusi, Mat
Strabon cat si Mitologia ii pune la Nord. Iar in alta parte
(VII c. 3 § 6), Apolodor aminteste despre faimoasa catena
a muntilor Rhipineis si pe care-i pune tot la nord.
Plinius naturalistul ins5, mai precis ca Strabon, de data
aceasta, pune muntii Rhiphwis in vechea Scythie (Qui-
eherat ; Vocabulaire des nom. Geogr. Mytholog. et Histori-
ques p. 132 ed. Hachette, Paris 1876).
Dar si Scythia este o expresiune geografica prea vagd,
mai cu seamy in timpurile de sari ne ocupdm. Certitudinea
istorica o gasim in insdsi activitatea Sf. Episcop Nechita,
in infiintarea episcopiei Daco-Romane de la Milcov, cu 4
mrinastiri, dintre sari a doue este a Bessilor, undo aduc lui
Dumneznu celui Prea Inalt rugaciunile si promisiunile for
in limba for proprie (Altera (mandstire) in qua Bessi pro-
pria ipsorum lingua vota et preces reduit Deo altissimo).
Joh. Alberto Fabricius, Salutaris Lux. Ev. 460).
Deci, muntii Rhiphmis ai lui Paulin de Nolla, sunt muntii
(Carpati) ai Buzaului si ai R. Sarat, in pArtile unde a fost vechia
episcopie Daco-Romana, dardmata de Tatari in secolul XIII.
Iar Bolandistii confirma faptul in sine, Para multe co-
mentarii, cand ne spune :
Dacia vetus partem Ilungarim, Transilvaniam et vi-
cinas, aliquot provincias complectitur. In hie predicasse
Nicetam patebit inferiis ex ratione itineris (Acta SS. I
pe Ianuarie pp. 366 367).

www.dacoromanica.ro
 201

In acele vremuri, crestinii din toate pantile Ttaliei, faceau

pelerinagii la Roma spre a se inchina la mormintele Apo-
stolilor, .,aparuit admirandus atque innotuisse Romano Pon-
tifice atque Apostolorum limina visitasse" (Acta SS. I p. 365).
Cu oeaziunea minunilor sAvarsite de moastele Sf. Felix,
uncle rezida ea episcop unul din cei mai virtuosi oameni
ai veacului sau, Sf. Paullin de Nolla, se faceau si aici
adese on marl pelerinagii, in special la 14 Ianuarie, ziva
Sf. Felix.
Intr'o zi, printre acei vizitatori se vaza unul care venia
mai departe decat toti, si a carui sosire dada loc admira-
1 atiunei si surprinderei (Baronius, Anno 397 No. 15). Era
Aiceta episcopal Darilor, care venise in Italia, atras de nu-
mele Sf. Felix. Sf. Paulin se Moil indata prietin cu acest
ealator si and se intoarse acasfi ii faca o frumoasa oda,
in versuri safice, pe care in parte am citato mai sus. si
in care isi inchipuia intoarcerea lui Niceta in tara sa, in-
cliipuindu-si pe tineri si pe tinere, sari veniau inaintea
episcopului for la reintoarcerea, lui : Cine-mi va da aripi
ca de porumb, zicea Sf. Paulin de Nolla, ca sa, pot fi fata
la acele cete, earl inspirate de tine, Lac so rasune aerul cu
,cantarile for in onoarea lui Christos" (Bis. ort. Rom. XVI
6 pe 1892 p. 459 460). Tar mai departe, Sf. Paulin de
Nolla, intre altele, continue a-i arata meritele sale apo-
stolice, pe care be face cunoscut in biografia Sf. Nechita,
ca activitatea sa apostolica s'a intins si asupra Daciei vechi,
adica, a Jul Traian, dupa cum se vede pant azi in scrierile
lui Severus, pe cari de la sine le-a comunicat Melaniei, si
-despre eari Bolandistii ne spun ca Dacia veche coprindea :
.0 parte a Ungariei, Transilvania, cum si provinciile inveci-
nate (Moldova si Valahia (Acta SS. I pe Ianuare p. 366-367).
De aceasta parere este si marele patriot *incai (I. p. 110).
Cati ani a predicat Sf. Nechita in Dacia Traiana intre
al sal si printre barbarii can o stapaneau ne este greu

www.dacoromanica.ro
 292

sa u precizam din afirmatiunile istorice, pe can ni le-ant

putut procura, pana astazi1).
Dupa patru ani, Sf. Nechita intreprinde o a doua cata-
tonie, spre a lila sfaturi si o noua imbiinbiltare de la sfn ntul
sau amic ; Paulin de Nolla compuse atunci o noua poema,
care canto ostenelile i virtulile apostolului Dacilor. Asu-
pra datei primei calatorii la Roma istoricii nu se unesc.
Baronius o pune la anul 367 (Annal, V No. 10), iar-
incai Si prea Sf. Episcop al Argesului Dr. Ger. 'Emus
(pag. 608) o pune la anul 397; aceasta mi se pare cea
mai aproape de adevar. Bolandistii o pun la anul 401 ;
aceasta este insa a doua sa calatorie, caci Paulin ne spune :
quarto inihi redditus anzo 2), adica : in al patrulea an m.i -e
iarasi redat ; ceea ce corespunde exact prima en a doua ca-
latorie in anul 401.
P. S. Episcop Timus ne spune dupa Gennadius (De-
viris ilustribus) , ea Sf. Nechita a compus un tratat in sase-
carti, pentru inva(atura celor ce se pregh"tesc spre Botez, si
un altul spie o fecioarii cazutii, In care se afirt o buna po-
vata spre pocaintd. Cassiodor lauda operile sfantului ; le
1) Atat Sincai din I p. 110, cat $i din alte izvoare istorice, am allat c5,
biografia Sf. Nechita a fost descrisa pe larg de Anton Pagi, un mare $i
con$tiincios teolog apusan, dar cu toate silintele ce am depus, mi-a
fost absolut imposibil sa o pot afia undova, spre a o consults. Aca-
demia Romans atat de bogatri in opere de $tiinta este departe de
a fi complecta,intru cat prive$te colecOunea istorico-bisericeasca a ma-
rilor teologi apuseni.
2) Eodem tempore s. Paulinus hospitio excepit s. Nicetam Daciae-
Episcopum, Gentium ad Septrentrionem habitantum Apostolum; nempd
Scytharum, Bessorum, Getarum. et Dacorum, quorum magnam multi-
tudinem convertit, efferos animos ad evangelii mansuetudinem com-
posuit et ex hominibus, latrocinio vivere assuetis, Monachos fecit. Is.
in Hallam veniens, ut sacra boa viseret, Romanis admirationi hut.
Bis. ad. s. Paulinum, nempe cum veniret et post annos quatuor redi-
ret, divertit. Ecclesia s. Nicotae memoriam septima Ianuarii celebrat
(Fleury Hist. Eccl. lib. XXI cap. 31; cf. Fabricius Saint. Lux. Ev. p.
460 ; Ion Ardeleanu 1st. Bis. p. 93-94).

www.dacoromanica.ro
 293

numeste proprii a umplea inima de o lumina cereascg, Inal-

-tandu-o la contemplarea celor sfinte, reunind stiinta cu pie-
tatea. (Diet. Aghiogr. p. 608).
De aci incolo putine stiinte avem despre dansul; in anul
414 11 aflam iscalit in epist. XXII ad Episcopus Macido-
nie, alaturi de Gerontius Mitropolitul Scythiei, impreuna cu
-alti Episcopi ai Macedoniei (llarduin I 1015).
Dela aceasta data nu mai stim 'Mine despre dansul, pang
la anul 420, cand 1st da obsteseul sfarsit.
Martirologiile vechi inseamna moartea lui la 22 Iunie.
Ca incheere la cele spuse pang acum constatim urmg-
-toarele :
a) Ca crestinismul era foarte raspandit in dreapta, Du-
narei, ceea ce a contribuit Inca la infiintarea unei noui
eparliii a Remezianei Dace (din Illyric); iar in vechea Da-
tie Traiana (Gotia) gasim, tot in aceste timpuri, o Mitro-
-polio autocefala a Sarmizegetuzei (Bingham. III p. 501) si
sari depindea de Mitropolia Sardicei (Bis. ort. Rom. XI/85
p. 702 si 706) ; probabil in urma turburarilor Arienilor, Mi-
tropolia din Sardica cea ortodoxa, a luat asupra-si ingriji-
Tea crestinilor din Dacia si apoi aici au inceput navalirile
cele neintrerupte ale barbarilor, cari deocamdata faeeau im-
posibila orice comunicatiune a erestinilor de pe ambele la-
-turi ale Dunarei si, de aci, lipsa de stiri pozitive despre
Sf. Nechita. Dupa ce insa barbarii se mai civilizara, rela,-
-tiunile se reluara repede.
If Desi unitatea materiala a Imperiului era rupta cu Da-
cia Traiana, de jure, ea era considerati ca o anexa a Im-
-periului de Rasarit, insa, afara de eateva eazuri izolate,
.aceasta legatura a Daciei cu Imperiul de facto, era curat
-fictiva.
Din punctul de vedere insa religios ea a fost efectivd, caci
Iegaturile sufletesti, adese on si cele comerciale, au fost
aproape neintrerupte intre Romanii din dreapta cu cei din
stanga Dunarei (Bis. ort. Rom. IX/85 701-702).

www.dacoromanica.ro
 294

c) Din calatoriile Sf. Episcop Nechita la Roma, trebue

sa recunoaste ca B,iserica Sardicei, de care depindea cea a
Daciei Traiane, implicit trebue s fi atarnat de Roma.
d) Predica Sf. Episcop Nechita trebue sa fi fost prea
indelungata, printre locuitorii Daciei Traiane, de vreme ce
n'a luat parte nici la Sinodul din Sardica, nici la eel din
Sirmiu (Bis. ort. Rom. IX 85 p. 703), si not credem cis
Nechita trebue sa fi predicat la popoarele Daciei Traiane,
cu stirea si ea aprobarea Papei ; caci sefii crestinatatii, dirt
timpuri, se intreceau caci mai de caci sa atragd In partea
for pe popoarele de la Dundre si, °data convertite, sa le hi-
rotoneasca si Episcopi, si de care urma ssi ataxne intrit cele.
spirituale.
* * *

Al doilea Episcop all Remezianei este Diogenian ; des

pre el $tim numai atat ca a luat parte la Sinodul din Efes,
subscriind in protocoalele acelui Sinod ,Diogenian, Episco
pul Remezianei din Dacia".

C) Episcopille Daciei Ripense.

1. Episcopia din Aquce.

Cativa dintre istoricii nostri bisericesti, pun Episcopia
Aquae -lor in Transilvania, i anume in locul orasului de
azi Mehadia (Acad. Rom. M-ss 2 G. E. p. 193 v.). Ce este
drept, dacd ne aruncam o privire pe harta Peutingerianur
gasim vreo trei orase romane cu numele de Aqua?. Ora
sul insd" de care ne ocupam, este in Dacia Ripensa.
Singurul Episcop cunoscut noun este : Vital din Dacia
Ripensa de la Aquae. El a administrat biserica pe la 358.
Ca in Mum a fost o serie neintrerupta de Episcopi, se
vede din Novella XI a lui Justinian, care supune epi
scopia Aquw-lor Episcopilor primei Justiniane.

www.dacoromanica.ro
 295

2. Episcopia din Naissos (Nisul).

Ne este putin cunoscuta", si adic5, ca aici s'a nascut Cons-
tantin cel Mare (Bingham III p. 501).

D) Episcopiile Romanesti in Diecesa Cracica ;i

jltoesia 3nferioara (Secun0a).
1. Episcopia Nicopolii.
Nicopolul este cetatea veche, fondatii, de Traian, in amin-
tirea invingerei Dacilor. In epistola trimisa" de c'atre Epi-
scopii Moesiei inferioare ciitre Imptiratul Leon, gAsim subscris
latineste pe Marcelius Episcopus Nicopolis Marceliu Episcopul
Nicopolii (458). Apoi pe un all Episcop Amantius, care sub-
scrie in protocoale tot latineste, in cestiunea restabilirei in
diptice a Patriarchilor Eufimie si Macedonie si subscrie :
Amantius Episcopus exiguns Nicopolitanw civitatis se-
cundce Moesim propria manu. Quw subseriptio gree non
extat (zice Le Quien) sed latinm tantum, est Amantius hoc
dtmtaxat idiomati subscripserit".
Toate episcopiile Moesiei inferioare si Daciei Ripense de
pe listngA Duntire, pana la Singidunum, erau o serie neln-
trerupta,' de episcopate, curat romanesti, care probabil (la-
deau clerul necesar Romanilor din stanga Dun6rei, plina
la infiintarea principatelor (Const. Erbiceanu, Ist. Mitrop.
p. XXIV).
2. Episcopia Apiariei.
Se afta in tabla lui Peutinger, ea a IV statiune spre
Apus de Durostor (Silistra In dreptul Patavisei). Episcopul
acestei ceta'ti va subsea tot latineste in epistola ditre imp&
ratul Leon. Martians episcopus civitatis Appiarensis Mar-
tial Episcopul cetritei Apiarieei. Sf. Ion Chrisostom, in epis-
tola sa ciltre Papa Inocentiu, spune ca in un Sinod din

www.dacoromanica.ro
 296

limp 1 sau au fost trimisi trei episcopi, dintre care si unul

Lupicinus, pentru a instiinta pe Teofil al Alexandriei ca de
la Sinod I din Haleedon (451) so vino. la Tarigrad. Atat
numele acestor doi Episcopi, cum si subscrierea celor
d'Ii tai, probeaza ca erau romani, iar Episcopia apartinea
Romanilor. (Le Quien I p. 1225-1226 ; cf. Erbiceanu op.
cit. XXIV).
3. Episcopia Odyssului (Varnei).
Crestinismul a fost predieat in Illyricul vechm de catre
Ap. Pavel si Andreiu, cum si de discipolii lor.
Am vh'zut cum Episcopia de la Tomi o g6sim fiintand
Ina din veacul I al erei noastre. De asemenea Episcopia
Odyssului (Varnei) este infiintat6 tot do Ap. Andreiu ; el
pure aici ca Episcop pe A mplie, urmeaza al II -lea. Dittas,
al III-lea Ioanises, al IV-lea Leo, al V-lea Basiliu si al
VI-lea Mitrofanes. Mai ilrziu ea este numarata ea avand
rang gitropolitan.
4. Episcopia Durostorulni (Silistrii).
Este foarte 1 eche ; fiicea parte din Moesia inferioara.
Durostortil din Durestero dupa harta Peutingeriana a
fost o cetate stralucita, in care a Inflorit, Inca de tiuipuriu,
crestinismul ; do\ ada despre aceasta sunt numerosii erestini
caii an ob(inut coroana martirica (I]lic multi Christi causa
martyres primis ecclesite saeculis passi traduntur in Mar-
tyrologiis). La 17 Maiu, Otimirea Sf. Martir Heziehius,
ambii militari sub Imperatorii Alexandru si Maxim (Se-
cond III, Le Quien I 1227). La 20 Noembrie Sf. Martir
Dasius, Episcopul Durostorului1). Un Episcop al Duros-
lorului a luat parte la Sinodul din Efes, III 431; el se inti-
tituleaza IcMou ac;puat6),o0 (Harduin Act. c. I p. 1351, cf.
Coast. Erbiceanu op. cit.)
1) Dm ostol I) uostero pronuntlt stricat de Bulgari Dist:a on
Pristl, azi Slistra.

www.dacoromanica.ro
 297

1.111 alt Episcop al aeestei cet i i, Monophilus, it of

zubseris 3n epistola episcopilor Moesiei, care impiiratul Leon,
pentru uciderea lui Prote,rins, patriareliul Alexandriei. Mir-
cea cel Baran cucereste Silistra impreunii cu Dobrogea si
le alipeste pe lAnga tam sa, dupa cum se vede din isto-
ria acestui mare voevod ; au fost ins in curAnd recuccrite
de Turci.
5. Episcopia Illarcianopoici (Presloei).
Este de asomenea, tot ash, de veche ca si cealalta, proba
-Sfintii can au ob(inut coroana martirica prin veacul II-lea.
Tin Episcop al acesteia a luat parte la Sinodul I Ecume-
nic din Niceea de provincea Dacim legitur Pistus Marcia
_nopolitanus" (Le Quien I p. 212 217). Numele ei se
zice ea vine de laMarciana. sora Imparatului Traian (Amni.
_Alareeliu lib. XXVII 2). Ea este situata, dupa itinerariul
Antonin, Intre Durostor si Odesus. iar dupii tabla Peutin-
gerianii, este pe al doilea drum ce pleaca de la Durostor
prin Palmatis.
Trelme sa amintiin aci, ea atat Scythia Minor (Dobrogea),
precum at cetatiie enumarate 'Ana' arum, nu facea parte
din Illyricul Oriental, ci din Moesia inferioara, alipita la
Dieeesa Tracici dupa Arnian Marcelin. Episcopii Marcia-
nopolPi, dupa Pistus, urrneaza : Domninus (arian) Mar-
-tirius, a luat parte in Sinodul II din Constantinopole. Epa-
gatus ibidem si Dorotheus. Relativ la corespondenka pe
care o tineau cu biserica bizantinit si in genere episcopia
Moesiei inferioare, Le Quien (I 1225 2G) ne spune : Cae-
terum Latina lingua potius quam Grwea in multis ejus locis
-vulgaris erat ; id que significatur post subscriptionis epis-
toli sinodte provincial hujus ad. Leonem imp. de nece S.
Proterii Alexandrini et de eoncilio Chalcedonensi quibus
verba haec subjiciwatur : Et haec (epistola) Latine quidem
data, est in Crwco translata, et iterura, traslata de Grweo
in Latinam".

www.dacoromanica.ro
 298

Vedem deci, cis populatiunea Moesiei inferioare era aproape

exclusiv alcatuit6 numai din elemente de origing latinA, de
oare ee episcopii adunati in Sinoadele locale, tineau cores-
pondentele for cu Imperatorii si Sinoadele ecumenice numai
in limba Latina, sau mai propriu, o scriau in latineste sl
apoi o traduceau in greceste ; apoi primind dela Bizantiu fais-
punsurile in greceste, le traduceau apoi in latineste. Le-
Quien ne aratii biserica Marcianopolei ca fiind Mitropolie,
(loc. cit.).
6.Episeopia Abritului.
Orasul Abritu dupa Iornande (Rebus Geticis), apar- -
tinea Moesiei inferioare ; in notita lui Hieroclis, este pusA
ca a $aptea cetate a Moesiei. Intre episcopii cari au luat
parte la Sin odul III din Efes, a fost si Marcianus, episco-
pus Abryti Marcian episcopal Abritului. Pe acest Episcop
11 gitsim subscriind $i in epistula episcopilor Moesiei infe-
rioare catre Imparatul Leon, in anul 414 (Harduin, Act.
c. I 1015).
Un al II-lea Episcop, si pe care it gasim subscris in si-
nodul VII -lea ecumenic, se numeste Ursus ; el se subscrie,
in protocoalele acelui Sinod : .,Ursus, Avaritianorum ecclesiae
episcopus simileter" (Harduin IV 271 81).
Tar Le Quien, nu uita nici odatil, de cite on se presintl
ocaziunea, sa g1seasca episcopi romani, ca sa-i mentioneaze-
cu o deosebitd dragoste ca si in cazul nostru. Ursus hominem
Latinae linguae significat (Le Qnien I 1222; Erbiceanu op.
cit. p. XXIII si XXIV), en alte cuvinte ea el nu poate fi_
decat roman. Deei pe lcingit Durostor si Marcianopoli, Ro-
manii aveau $i in episcopia Abritului un archipristor tot de-
neam roman.
7. Epinopia Comet (Corneae).
Orasul Comae este situat in Moesia inferioara, pe care-
a voit sa-1 cuprinda ehaganul Avarilor, pe timpul ImpAra-

www.dacoromanica.ro
 299

tului Mauriciu. In catalogul pdrintilor cari au luat parte la.

Sinodul din Niceea, numit Pithean, se citeste : Marius Co-
rneae Marius al Comei. be Quien (I 1225 1226), ga-
se§te si aici episcopi romani : Marius, ut et Martialis et
Lupeinus homines Latini sermonis indicant potius quam
Graeci Mariu, si Martial si Lupciniu ne aratd ca sunt
mai malt oameni de origind latind decat greacd.
S. Episcopia Navelor (Novarum).
Novae, este cetate a Moesiei inferioare, situatd in apro-
piere de Dundre ; ea este mentionatd de multi istorici Et
geografi vechi, incepand cu Ptolomeu (lib. III c. 10). Pro-
copius (De aedif. lib. IV c. 10). Anonimul Ravenat o nu-
meste Novas, azi Novemont in Bulgaria, Amian Marcelin
si altii. Ab urbe Viminacio pergentibus tres in ora Ltd
occurunt. Picnus Cupus et Novae (Le Quien I 1222). Pri-
mul Episcop, de care se face mentiunea, este Petronius, par-
tisanul ereseriarhului Nestorie si II-lea Secundinus, care a
luat parte la Sinodul din 449 (451), adungt contra lui Eu-
tiche, (aderat secundunis episcopus Novesiorum sive Noven-
sium, III). Episcopal Petru, isedlit i i epistola sinodica a
provinciei Moesiei inferioare cdtre impiiratul Leon. De uci-
derea S. Proterius Alexandrinul a subscris Petrus Episcopus
civitates Novensis. Deci Episcopal era roman.
In at XV-lea an al impitriltiei lui Mauriciu, ostenii si ce-
tdtenii din Novae au mers sub comanda Episcopului lor,
in calitate de comandant, spre a da ajutor cu armata sa
pretorului Petru, care mergea contra Slavilor. Acesta voind
a amestecd, armata sa cu a Romanilor Bizantini, a or-
donat sa -i aducd pe Episcop, pentru ca cetdienii se opuneau
la acel amestec. Pretorul ordona a-i trimite pe episcop la
dansul ; si trimitandu-1, Pretorul 1-a concediat in mod ru-
sinos. (Le Quien I 1222 cf. Erbiceanu op. cit. p. XXIII IV)..

www.dacoromanica.ro
 :4)0

E) Episcopiile romine0 ilin 311yricul Want&

i. 21(itropolia Shama Jai (Prot. Savia) gi biografla Sf.
Irineu (246 270).
Din pros incia Savia mentionam, pe langa Metropo]ia
Sirmiului, capitala Prefecturei vechiului Illyrie (pan5, la
anul 451), episcopiile : Singidinului (Belgradul sarbese) si
a Mursae-lor.
A\ em putine cunostinti despre aceasta Mitropolie sub
raportul ecclesiastic totusi cunoastem, dupa traditiune, ca
biseriea Sirmiului (azi Mitrovat in Serbia), se zice ca este
intemeiata de catre Ap. Pavel si Andronie, discipulul situ ; eft
acest Apostol, predicand in Panonia, a folidat doua epis-
topii : pe a Sirmiului 5i pe cea a Singidunului.
Until dintre cei mai meritosi Episcopi dupa Ap. An-
dronie a fost Sf. Irineu, in timpul imparatului Aurelian
269 275), fiind prefect in Moesia superioara M. Aureliu
Probul (care mai pe urma a ajuns 5i imparat).
Sf. Irineu, desi Episcop, era Inca foarte tanar, dotat cu
marl talente 5i en o deosebita eruditiune. iar pe lang6
aceasta se mai spune ea era de o frumusete barbatease5,
Tara. El prediea ere5tinisrnul in Moesia superioara 5i Pa-
nonia ; el ere5tina in Sirmiu, intro altii, si pe doi fii ai pre-
fect dui Probus : find casatorit, avea si el doi copii caci
in timpurile primare ale crestinismului, Episcopii 5i Mitro-
politii erau casatoriti. Prefectul Probus, avea mare necaz pe
Episcopul nostru, mai cu seama de cand Sfantul initiase
in misterele religiunei crestine pe cei doi fii ai Prefectului,
f pentru aceasta mita vreme cu prilej, spre a-si rAsbuna
Cand Aurelian decrcta persecutiunea cunoscuta contra
crestinilor, Prefectul gasi ocaziunea bine venita spre a-5i
rasbuna. Pe cand intr'una din zile Sfantul propaga popo-
nilui sau cup antul lui Dumnezeu, tiranul puse de -1 arund,
in inchisoare, iar pe fiii sai, Domitian si Adrian, li alungit

www.dacoromanica.ro
 3U1

Domitian se lipi atunci pe langa Episcopia din Sardica,

imbatisind cariera apostolicri, iar Adrian, eel mai mic, isi
alese cariera armelor, primimi si el hi titan cununa mar-
tirica.
Dupa ateva tile, Sfantul fu scos la judeeata ; i se Lindh
meritele si talentele si-1 skald sa se intoarca la paganism.
Refuzand, fu supus la torturi ingrozitoare, in prezenta pa-
rintilor, sotiei si copiilor lui, care-1 inclemna sa spue mac-ir
de forma ca se intoaree la pi:iganism. El raspunse, ca aceasta
fapta nu e clemn6 de un crestin. Ln an si mai bine fa
tarat sfantul prin temniti, phna child. in fine, i se Clete sen-
tinta de moarte motivata si ffi decapitat hind cetacean
roman, dupa ce a rostit o prea frumoasa rugaciune pentru
pacea Bisericii si prosperitatea Sirmitilui (vezi D. Petrescu,
Martirii Crucii p. 68 73).
Acura sa orbim si despre celelalte 2 epiqcopii, si de-
episcopii for cei mai insemnati.
2. Episcopiile din Sing la111111111 pi IZT8Ce.

Mitropolia Sirmitilui avea ca Episcop stifra4an pe Epis-

copal Singidunului si pe al Ilfursae-(lor). Aceste doua" epis-
copii au avut doi episcopi de origina roman6, de o in alt 1
valoare, si anume, pe Ursache din Singidunum si Valens
din Mursae, pe can unii istorici ii pun in Panonia; ash li
afth'm eel putin mentionat in protocoalele Sinodului din
Sardica, cum si in alte protocoale ale diferitelor Sinoade
la care an luat parte.
Unii istorici cred ca episcopia Singidiunul li e in Transil-
vania pe Tissa. Le Quien, spune ca locuitorii acestui oral
11 numiau odinioara Zenderirn, Cu intelesul ca orasul ave'i
in vechime de patron pe Sf. Andreiu, crestinatorul lni
(Acad. Rona. M-ss 2 G. E. 1903 v.), iar altii cred ca epis-
copia Singidunului este intemeiata de Sf. Ap. Andronic,
discipolul Ap. Pavel, si adevNrul stA de paitea celui din
urmil (D. Petrescu, up. cit. 80 82); azi se numeste Se-

www.dacoromanica.ro
 :3 0 2

ghe l'n. Dacd, in Transilvania ar fi acest oras, Istoriea Bi-

-sericei Romfunlor ar castiga, dar noi stim ca lucrurile stau
cu total altfel, si anume, ra Singidunul in cestiune nu e
-deck Belgradul stlrbesc de azi. Ursachi, Episcopul Singi-
dunului, impreund cu Valens din Mursae, iau parte la Si-
nodul dela Tyr (Siria) in anul 335, unde impreund cu alti
episcopi orientali, au subscris protocolul pentru condam-
-narea lui Atanasie, eel mai mare dusman Lde idei al lui
Arie, pentru nista fapte nedemne atribuite lui Atanasie
ca le-ar fi faptuit la Maraeotis, in Egipt. In acest scop,
Ursachi si Valens, sunt trimisi din partea clericilor occi-
dentali spre a se informs la Maraeotis, daca cele ce i se atri-
bue lui Atanasie sunt adevarate, si aflandu-le false, recu-
nose nevinovatia lui Atanasie si amandoi scriu o epistola lui
Iuliu, Papa Romei, prin care-i fac cunoscut ca ei nu sunt
partizani ai lui Arie si sunt gata a intra in impartdsire cu
-ortodoxii, .,mai cu seama, zic ei, decand ati avut bunata-
-tea de a ne ierta gresala noastra ".
Noi condamnam pe ereticii lui Arie, cum am facut deja,
prin scrisul ce am presentat la Milan, cum si pe partisanii
sai (Sozomeu lib. III c. 23). Apoi trimit o alta epistold
lui Atanasie, care ii spune intre altele : Sci qtiti cei noi in
tretinein cu voi pacea qi impcirtc4irea Besericei", (Sozom. lib.
III c. 24).
Noi insa i-am vazut la Sinodul din Sardica (347), ca si
acolo, cand parintii Sinodului ii opresc sa intre in Sinod,
ei declara ca nu stint arieni. ci declard ca pdzesc credinta
predanisita dela parinti : $i. vá rugam pe voi Domni prea
onorati conliturgisitori, sa fiti binevoitori s i vä placd ere-
,,dinta noastra predanisita dela OHO, pentru ca aseme-
nea cu voi cugetam si subscriem cum am vazut, pentru
,ca sa stie cei ce indrasnesc sa introduca cceasta nacre-
dmta, ea primind credinta din timpul Apostolilor, o pas-
trau ca pe o soarta prin inteimediu dela parinti pana la
,noi, (Erbiceanu, op. cit. p. XXXII).

www.dacoromanica.ro
 30:;

La Sinodul din Sirmiu (351), intalnim iarasi pe Valens

'din Murse, uncle propune, impreuna cu alti, un formular
.de credinta, care nu s'a bucurat de o curatil ortodoxie (So-
.zomeu lib. IV c. 6). In anal 359 ii intalnina iarasi pe aman-
doi in Sinodul dela Rimini (Italia), dar ei, nici de data
aceasta, nu an refuzat sa iscaleasca formula de credinta,
care s'a decretat acolo find ariana, ori, propriu vorbind,
eunomiana, ci an marturisit doctrina niceana (Socrat., lib.
e. 37). In urma. s'a dus la Roma, unde a trebuit ca prin
.scris sa-si arate ortodoxia Ion, dar acolo li s'au perdut urma
(Le Quien I 313), vezi si Sinodul din Sardica; cf. M-ss
2 G. E., Acad. Rom. pag, 193 v).
Martirii Singidunului sunt Sfintii Ermila si Stratonic,
inartirizati sub Licinius (vezi Martirii Crucii p. 78-82).

F) Episcopiile Fanoniei inferioare.

Episcopia Sisaniei.
Cu ocaziunea intemeerei Daciei Aureliane (270 p. Christ.)
pe laturea dreapta a Dunarei, unde au trecut o suma de
indigeni romanisati din Dacia Traianii, datele istorice des-
pre vista bisericeascit a stramosilor Romanilor de astazi se,
inmultesc. E de observat ca cu toata intreruperea foarte
deasa a relatiunilor dintre locuitorii ambelor laturi ale Du-
narei, malul nordic al Dunarei, de jure, era considerat
In totdauna ca o parte a Imperiului de Rasarit (Bis. ort.
Rom. IX/85 702), cum am spus si cu alto, ocaziune.
Noi iarasi mai stim ca aceasta suprematie, afaril de
eateva cazuri (Mag ist. III 98 si 104), nu era decat fictivci;
in sehimb, relatiunile religioase a Romanilor din stanga cu
eel din dreapta Duna'rei erau efecrte. Ele s'au stabilit din
.aceste timpuri (270) si au durat mai multe secole. Inca
pe la finele secol. III malul stang al Dunarei era supus

www.dacoromanica.ro
 304

puterei episcopului din Sa,rdica (Martini Crucii p. 64-657

Big. ort. Rom. IX 85 p. 702).
Pe la 292, in urma inmultirei crestinilor si cu toate im-
prejurarile nefavorabile de atunci, in Dacia si imprejuri-
mile ei se fondeaza mai multe episcopii. Intre allele, se
infiinteaza o episcopie in Panonia de jos, uncle crestinis-
mill a strabatut odata cu Romanii si a conlucrat, nu pu-
tin, la romanizarea populatiunei locale. (Porfiree Urpenschi
ap. Lascu N., Bis. ort. Rom. IX 85 p. 702), s'a format epis-
eopia de Sisania.
La episcopia aceasta apartineau nu numai crestinii din
Panonia II, dar si crestinii ce locuiau malul stang al Du-
narei din Dacia Traiana, anume actuala Transilvania (Chen_
Enaceanu, Crestinism in Dacia p. 26); aceasta episcopie in
secol. IV a format eparhia Savei, care se intindea intre
Sava si Drava (vezi harta Il lyric. Occid.).
Primul episcop, al acestei episcopii, a fost Sf. Quinn,.
care, dupa cum se vede chiar dupil name, era de originrL
romana si in timpul persectrtiunei lui Liciuin (310) a Post
aruncat in rata Sava. Indata dupa fondarea acestei epis-
copii, s'a fondat episcopia Remezianei, despre care am vor-
bit mai sus.
Din acestea se vede clar ce influenta mare aveau epis-
copii romfmi, in Sinoadele locale si ecumenice. Episcopii
Daciei Aureliane, singuri ei marturisesc si doveclese clar
di au primit credinta crestina din insusi Inainele Aposto-
lilor, deci ca credinta for a lost numai ortodox6.
Biserica Romani lor din Dacia Aureliana, on cum se nu-
mea acum din Illyricul Oriental, a avut episcopi foarte
numerosi, al caror glas era ascultat cu religiositate atat in
Sinoadele ecumenice cat si locale, si adese on ei, prin stfinta
si solidaritatea lor, au contribuit In mod victorios la re-
zolvirea marilor probleme bisericesti, care s'au agitat in
curgul primelor veactui crestine printre Sinoadele mulct-nee
§i locale.

www.dacoromanica.ro
 305

Tot odata vedem ea ei stau intr'o corespondentg, aproape

neintrerupta cu. Papii Romei, pang la Sinodul din Chal-
cedon (451), ba $i dupa aceasta data. $i ce este mai curios,
chiar episcopii din Tomi, cari erau in diecesa Tracica, de-
pideau direct de Patriarchia din Constantinopole; continue
$i ei a sta in corespondenta cu Papii si a primi, la randu-le,
scrisori din partea lor. Acestea probeaza,, odata mai mult,
ca Patriarhul din Constantinopole, pana la Sinodul din Chal-
cedon, nu tocmai avea multa autoritate fats de episcopii
din Illyricul Oriental, cari oscilau, fie din punctul de ye-
dere politic, fie din alte consideratiuni religioase, catre
Papii Romei.

INIM

G. AC lonescu. 1st Bis, Romgne din Dacia Traiang, Vol, I -ia,

90

www.dacoromanica.ro
 CAP. XVIII.

Cearta pentru Illyricul Oriental.

Gonsideratiuni generale.
Crestinismul ortodox, ca $i eel catolic, cu toate diviziu-
nile si subdiviziunile sale, sunt ramuri ale unui si ace-
luia$i trunchiu.
Toate aceste forme de crestinism tind, prin reprezentantii
lor autorizati, la o unire, ca astfel sa, se realizeze acea
profetie a Mantuitorului : ea sci fie o turinci §-i un pastor".
Unirea dar, de toti e dorita, poftitg, chiar, dar cestiunea
este ca fiecare din acesti reprezentanti ar vrea sit fie pas-
toral intre(gei turme euvantatoare ereqtine din Univers, .i nepu-
tandu-se intelege intre (latish, raman fiecare cu ale sale.
De unde se vede, clar, ca nu mantuirea credinciosilor ii
intereseaza pe reprezentantii religiunii lui Christos, ci in
certele lor, sub pretexte religioase, nu se ascund decat sco-
puri de lumeasca dominatiune.
Origina certelor dintre Papalitate $i Patriarchia din Con-
stantinopole nu au, la temelia lor, cleat motivele pentru
inidetate, care nu era strainA de dorinta castigului banesc.
Puterea papala a crescut considerabil : a) din cauza be-
neficiilor primite dela diferitele capete incoronate, incepand
cu Constantin eel Mare, precum si dela persoane din di-
ferite straturi sociale apusene ; b) din cauza cg, Papa n'a

www.dacoromanica.ro
 307

tvut in Apus nici un rival, ceea ce este foarte mult ; c) ea',

tronul imperial fiind mutat dela Roma la Bizant, n'a avut
in apropierea, sa pe Imperator ca sa-i tdrmueased autori-
tatea, care tinde din ce in ce mai mult sa is o alura ht-
-meased, si din print bisericesc sit devind Si print lumesc;
mai mult, arbitrul situatiunei politice apusene, etc.
Cearta pentru Eyrie incepe mai cu seamy din timpul
Sinoadelor I si II ecumenice, ca sa atingd culmea cu Si-
nodal IV din Chalcedon, care miireste autoritatea terito-
riald, a Patriarchiei Constantinopolitane, in detrimentul ce-
lei Papale, cu toate protestele delegatilor papali ; tar ca
corolar al acesteca, mai interveni $i evenimentele politice,
prin diviziunile Imperiului sub raportul politic, administra-
tiv si in special strategic, care, toate aceste divisiuni, dupd
prevederile canoanelor, favorizau de mi tune interesele Pa-
triarchiei, care, fie zis in treacat, erau fa\ orizati pe deoparte
de Imperatori, iar pe de alta, pe depdrtarea cea mare care
exista inte popoarele peninsulei Balcanice si Roma, cum
si de interpunerea intro ele si Roma a diferitelor popoare
barbare can navaleau in Imperiu si care a avut ca con-
secinta micsorarea autoritatei Papale, in partite Orientului
Balcanic ai Carpatic.
Dar sa venim la precizarea faptelor i sit, aratdm cum
s'au petrecut lucrurile :
Vechea prefectua a Illyricului, in care se coprindea
toata peninsula Ba]canica cu insulele Creta ai Cipru (vezi
harta Illyricului Oriental), a apartinut sub raportul politic
si administrativ de Italia pana la anul 379, cand, dupa
-base luni dela tragica moarte a lui Valens, Gratian Im-
peratorul de Occident chiamil pe Theodosie supranumit
mai tarziu Si .,cel mare" la Sirmiu, uncle, in mijlocul
.aclamatiunilor unanime, ii dada hlamida iinperiala, dia-
-dema si titlul de August. .poi imparte piovinciile guver-
nate odinioara de Valens ; si de oarece Teodosie era in-
arcinat specialmente sa lupte contra Gotilor, Grattan des-

www.dacoromanica.ro
 308

Tnembreaza (lit 379) Prefectura veche a Illyricului, asa cT

cele doua vaste diecese ale Daciei (Aureliane) ai Macedo-
niei sa fie pe viitor anexate la Imperiul de Orient, sub nu-
mele de Prefectura Illyricului Oriental (Ed. Gibbon I p. 637).
Prin aceasta diviziune, cele douit marl diecese, cari po-
liticeste apartinea,u de Roma, vor apartine de aci inainte-
de Bizant; ramemand cu toate acestea sub raportul ecle-
siastic ca papalitatea sa fie recunoscutA ca autoritate su-
perioara de clerul din Illyricul Oriental, in timp ce pa-
triarhia Bizantina nu ava, sub sthipanirea sa deck diecesa.
Tracica i o mica parte din cea a Orientului. De altfel Papii
au deplina constiinta ca intreg Illyricul Oriental le apar-
ine, cdci grija provincielor Illyricului a fost incredintaa.
scaunului roman de care insusi Ap. Pauli), scriindu-i des-
pre nevoile ei la Corinth lui Papa Climent I (Le Quien
II p. 5); asa ca, data ar trebul sa credem pretentiunile pa-
pale, apoi jurisdictiunei for li s'ar cuveni toate tulle in cari
a predicat Ap. Pavel, dela Ierusalim pthart la "'lyric (Rom_
XV 19) ; pretentiunile sunt putin cam exagerate, lucrurile-
rose stau cu totul altfel.
Autoritatea Papii in Illyric s'a intins mai cu seamy dela.
Sinodul din Sardica.
Cu. ocasiunea invasiunilor barbare, Papii se folosira de-
incurcaturile vremurilor, pe care invasiunile popoarelor bar-
bare le-au provocat in diecesa Daciei, Men pe Archiepis-
copul de Tesalonic, capul bisericesc al diecesei Macedoniei,
Vicar al lor, peste cele cloud diocese ale Daciei i Macedo-
niei. (Bis. ort. Rom. IX/85 p. 788--789). Astfel ei legara.
de scaunul Romei pe archiep. Tesalonicului, ale earth in-
terese fireste stiiteau in legiitura cu ale Romei, si prim
el isi atrasera in parte intreg Illyricul Oriental (Euseb. Po-
povici I 442).
1) Illyrici provinciarum cura Romanae sedi a Paulo Commisa Cle-
.mentis Papae I, epistola extat quam ecclesiae suae nomine ad. Corin-
1]iios de illo negotio scripsit (Le Quien II p. 5).

www.dacoromanica.ro
 309

Papii, spre a-si mentine autoritatea for jurisdietionalar

-amenintatd de archiepiscopul Constantinopolei, un vras-
mas perieulos intrucat avea de partea sa si pe Imperator,
scria foarte des epistole clerului din Il lyric, uncle el este
invitat ca sa nu se supuna puterei aceluia de care ei nu
.atarnau, adica, dupit opiniunea Papilor din Roma, Patriar-
-chului din Coustantinopole.
Sunt foarte interesante epistolele Papilor catre Archie
piscopii din Tesalonic, si anume din timpul unirei episco-
pilor din Ilyric cu Tesalonicul, Omit la fundarea Iustinia-
mei Prime. (Bis. ort. Rom. IX/85 p. 789).
Era firesc ea legatura Papilor cu clerul Illyricului sii nu
fie bine vrtzuta de Patriarchia din Constantinopo], cu eat
.aceste diecese, dupb, impartirea civila si dupd, canoane, tre-
Inia sa apartina jurisdictiunei sale. Conflictul intre Papa
i Patriarch isbucni pe fatal, sub Bonifaciu I, episcopul Ro-
mei (418 422). Cauza n'a lipsit nici ad. Episcopii din
kliecesa Macedoniei n'au voit sa incuviinteze alegerea lui
Perigen, episcopul Patrei, ca Mitropolit al Corintului ; inse
Papa Bonifaciu I, de acord cu Rufus archiepiscopul Tesa-
lonicului, si ricar al Scaunului Roman, au eonfirmat ale-
gerea in anul 419, (Euseb. Popovici I 442). Contra lui Pe-
rigen, si deci contra aprobarei date de Rufus si Bonifaciu I,
se ridiciti clerul Macedoniei, si in special eel din Atica, si
face un protest la Impdratul Teodosie eel tanar (II) 408-450.
Avesta, privind cestiunea din punctul de vedere al tradi-
1?iunei bisericesti, adica, ert eparhiele trebue sa se confor-
meze cu impd.'rtirea civila a provinciilor, si netrecand peste
Trescriptiunile Canonului, dd, un edict in anul 421 prin care
thotdraste1) : ca pe viitor sit se inceteze cu introducerea ino-
1) Omni innovationo cessante, vetustatem, et canones pristnos ec-
-clesiasticos qui nunc usque tenuerunt, per omnes Illyrici provincias
ervari prEecipimus: tum siquid dubietatis imersorit, id oportet non
.absque scientia yin reverendissimi sacro-sancta Legis antistitis urbi&
Constantinopolitana,, quae Romae veteris prinrogativa ltatur, con

www.dacoromanica.ro
 310

vatiunilor si, in cestiunile disputate, episcopii sa se adreseze

Patriarchului din Constantinopol spre a cere explicatiuni_
ca si mai inainte, sand Illyricul apartinea Imperiului do-
Apus, si se adresau la Papa Romei.
Mai rindueste ca acest decret sa aiba putere de lege sL
in diecesele Illyricului si orice cestiuni de asemenea natura
sa se rezolve prin Sinoade, iar jurisdictiunea tupremd, asu-
pra Illyricului Oriental, sa o aiba Scaunul Constantinopo-
litan. iar nu eel Roman (Le Quien II p. 10). Era nefiresc-
lucru si contrar canoanelor existents, ca Papii sa aiba sub-
jurisdictiunea for biserici puse sub o administratiune civila
streina, fapte consfintite de canoanele 6 si 15 ale Sinodu-
lui I ecumenic si de canonul 2 al Sinodului II ecumenic,
adica, ca administratiunea bisericeasca sa se conformeze-
cu administratiunea civila a provincielor. Caci unirea unei
parti a Illyricului, sub raportul civil, trebuia sa atraga dupes
sine si supunerea Bisericilor din diecesa Daciei si din cea
a Macedoniei, la Biserica Constantinopolitand, caruia acum,
conform canonului XXVIII, i se supusese si Mitropolitul
independent al Pontului (Bis. Ort. Rom., IX, p. 787). Daces
luam in consideratiune si faptul ca Ostrogotii tree Dund-
rea si formeaza un stat puternic intro Italia si Peninsula
Balcanica, prin secolul V, contribui la aceia ca episcopii din
Il lyric nu mai puteau continua relatinnile for cu Roma;
atunci este de presupus, ca parte din acesti episcopi, ai Pre-
fecturei Illyricului, aveau libertatea, old, mai precis, necesi-
tatea a se pune in relatiune cu Phia Constantinopolului,
deli cei mai multi dintr'insii considerau de sef suprem at
for pe Papa din Roma. Papii Romei, nemultumiti cu o ase-
menea stare de lucruri, au provocat disputa, intervenind_
si pe langa guvernul civil, care, dupes staruintele Papii,.
Imparatul Onoriu scrie nepotului sau Teodosie II, ca el

ventui sacerdotali, sanctoque judicio servari. Datum prid. Id. ..Tu

Eustathio et Agricola cos anno 421, (Le Quien II p. 10).

www.dacoromanica.ro
 311

sa se ocupe de mentinerea ordinei vechi din Il lyric si sa

inlature tot ce introdusese diferiti episcopi, (Bis. Ort. Rom.
IX 85, p. 787. Le Quien II, p. 11).
Bonifaciu maga pe imparatul Onoriu sa intervina pe
langa nepotul sau, Teodosie If, ca primul edict mentionat,
sa fie revocat, (effecit ut ea lex quamprimum revocaretur).
Iar mai cleparte, scrie acelasi Papa : Omnibus quidem cau-
sis quibus postulatur auxilium, intercessionem apud aures
tum Clementine negare non possumus : sed his majorem
necessario curam studiumque debemus quibus sanctm sedis
Apostolicte desideria continentur.... universis remotis, gum
diversorum episcoporum subreptionibus per Illyricum im-
petrari dicuntur, antiquam ordinem prmcipiat custodiri... ne
perdat Ecclesia..., quod aliis imperatoribus non arnisit" (Le
Quien II, p. 11).
Realitatea unei asemenea interventiuni se confirma si din
edictul lui Teodosiu, dat in aceasta afacere in urma insis-
tentilor Imparatului Onoriu catre Teodosiu II. Acest de-
cret, intre altele, spune :....,,Undo omni suplicantium episco-
porum per Illyricum subreptione remota, statuimus obser-
yard quod prisca Apostolico disciplina et canones veteres
eloquuntur. Super.... ad viros illustres prmfectos prmetorii
Illyriei nostri scripta porreximus, ut cessantibus episcopo-
rum subreptionibus, antiquam ordinem specialiter faciant
custodiri, ne venerabils ecclesia sanctissimae Urbis privile-
gia a veteribus constituta amittat, glue perenne nobis sin
nominis sacravit imperium1)" (Le Quien II p. 11-12).
1) Primul edict fiind revocat, de acest din urma, care e opus celui
dintaiu, totuei, Imperatorul Theodosiu a pus sa se introduce, in codi-
cile still de legi (Codex Theodosianus), numai primul edict, nu ei cel
al doilea, spro a mentine so vede in vigoare priucipiul exprimat
in primul edict (Eus. Popovici I, 443) ; el se gase0e lush in codicilo
lui Justinian. Pentru acesto motive unii din invatati, intre care Her-
henrheter, se indoeete de autenticitatea lui. El zice, ca indafa ce dis-
puta dintre Constantinopol ei Roma a luat proportiuni marl in cestiu-
nea intinderei hotarelor administratiunei bisericeeti, Grecii, in contra,

www.dacoromanica.ro
 312

Teodosie, avand In N edere traditinnile bisericei, adica ea

eparhiele sa se conformeze cu impa'rtirea civil a, a provin-
cielor, conform canoanelor citate, a hotarit ca in cestiunele
supuse discutiunelor, episcopii pot cere explicatiuni dela
Patriarhul din Constantinopol, ca si Mal inainte child Illy-
ricul apartinea Imperiului de Occident, si ei se adresau la
Papa Romei. Realitatea acestei hotdriri se vede din edic-
tul lui Teodosie, din anul 421, dat cdtre Prefectul din Illy-
ric, (Bis. Ort. Rom. IX, p. 787).
Acest edict, publicat in codicile lui Justinian, nu exists
in cel al lui Teodosiu, de aceea unii invatati se indoesc
despre autenticitatea lui (Bis. Ort. Rom. IX, Nota b. de
sub p. 788). Ne este indiferent daca admitem o opiniune
sau alta ; ceea ce este insa positiv, stim ca isbucnind cer-
tele religioase cu trecerea lui Acaciu la eresia lui Eutichie
si Dioscor, episcopii Illyrici au continuat si mai departe a
recunoaste autoritatea Papii si de unde se pot vedea un
sir de date despre vicarii din Illyric, (Le Quien II, 15-40
cf. Bis. Ort. Rom. IX, p. 787).
Papii, prin acest decret, au dobandit ceea ce pierduserd;
astfel ea ei si-au mentinut autoritatea asupra Illyricului,
numai gratie isbucnirei turburdrilor religioase din Cons -
tantinopol; caci in urma acestor turburari, episcopii Illy-
ricului au continuat si mai departe a recunoaste autoritatea
Papilor si dela care posedam astdzi un numdr foarte mare
de date despre vicarii papali din Illyric, (vezi Le Quien
II, p. 4-21, cf. Bis. Ort. Rom. IX p. 787).
In anul 432, si urmatorii, Papa Sixtus III scrie Archie-

constlinIei, an introdus in Codex legea de mult schimbata. Tin alt in-

va/at Tzacharia, explicit altfel edictul lui Theodosie II, ca edict, Im-
pitrattil a ordonat ca episcopii sit se supun.4 judecittii Papii, iar Pre-
fectilor le-a poruncit, ca ei sit refere despre aceasta Patriarhului de
Constantinopol, (N. Lascu, Bis. Ort. Rom. IX, Nota b. de sub pag. 787).
Opiniunile ne sunt indiferente ; cestiunea e ca Illyricul a continuat si
dune aceasta a depinde de Roma.

www.dacoromanica.ro
 313

piscopului de Tesalonic sa se fereascd pe viitor de a cere

-consilii, on de a sty in legaturi religioase cu Patriarhia din
Constantinopol 1).
Pe and li d'adea Antistitelui tesalonicean asemenea sfa-
turi, in acelasi timp scrie o epistola si Patriarhului din
Constantinopol, Proclu, prin care-1 invita, intre allele, ca
nici unuia dintre clericii sai sa nu le permit a merge la
`Tesalonic far o scrisoare, caci toti acei care vor indrasni
-a alai, aceste dispozitiuni, vor fi considerati ca calcatori
1e canoane, si 11 roaga pe Patriarh sa tina seamy de aceasta
Tugaciune 2), (cf. Bis. Ort. Rom. IX, p. 789).
Patriarhii din Constantinopole nu prea vroiau sa tina
eam5, de asemenea observatiuni, de oare ce prin canonul
al III-lea al Sinodului II ecumenic din Constantinopol, pu-
nea pe Patriarhul Constantinopolitan al doilea dupa eel
-din Roma. Patriarhii s'au gandit la fandu-le sa'si marease6
jurisdictiunea, si au inceput sa conteste drepturile Patriar-
hiei din Roma asupra I1]yricului Oriental5), si care, dupd
canoane, ei aveau dreptate.... sa fie pus sub jurisdictiunea
celui din Constantinopol, ceea ce, in cazul nostru, vedem
ca se petrec lucrurile contrar.

§ 1. Papii acordA prerogative vicarilor din Mirk.

Dupa moartea lui Anisius, Papa Leon cel Mare (450-460
numeste Mitropolit, on vicar, in Il lyric pe Anastasius, ca-
1) Cavendum sibi iterum putavit a Xistus ne quis de Illyrico ten-
taret denuo Constantinopolitani prmsulis opera iinplorare, (Le Quien
II, p. 13).
2) Discant omnes illius provinche sacerdotes, tanta3 fraternitatern
-tuam esse censurae, lit non permittas fieri, quod non licet a sacerdote
-tentari, (Le Quien II, p. 13).
3) ....Propter hoc etenim statutum Aticus Constantinopolitanus, ejus-
que successores juris per Illyricum, ut et per alias Oricutem versus
Diaceses dicendi potestatem vindecare sibi, (Le Quien II, p. 13).

www.dacoromanica.ro
 311

ru'a ii largeste prerogativele i anume : a convoca Sinodul

provincial $i a se consfatui cu episcopii i mitropolitii pro-
vincielor illyricane (Le Quien II, p. 15), evident ca sal
pun.' in stare de a nu cere celui de Constantinopol expli-
iuni in anumite cestiuni contraversate si pe care nu le-ar
fi putut cere dela Papa, fie din cauza navalirei barbarilor,
fie din cea a departarei marl dintre Tesalonic si Roma_
Dar tocmai in acest timp se intampla doua mari evenimente
politice, cari produc mari schimbari in viata religioasa a
Romanilor din Illyric, si acestea sunt : I) Invaziunea Ha
nilor in imperiul Roman de Apus, cari cuprind o mare
parte din Eyrie pi darama Sirmiul, capitala Prefecturei
Illyricului Occidental. Prefectul Illyricului Perennius, de
frica Hunilor stramuta capitala Prefecturei dela Sirmiu_
la Tesalonic ca loc mai sigur Si totodata cu Prefectura
se stramuta si resedinta archiepiscopald din Illyric (Magas.
ist. III, p. 103 104).
II) Sinodul al IV-lea ecumenic din Chalcedon, care, prin_
canoanele XXVII si XXVIII, pe de o parte sa precizeazd
mai bine autoritatea jurisdictiunei Patriarhului Constantino-
politan, Si a caror eonsecintd fireasca vor urma instrainarea_
Bisericei Romanilor din Dacia Traiana si din Illyricul
Oriental de Roma, de care pain acum depindea indirect,,
si alipirea for la Biserica Patriarhala a Constantinopolei_

§ 2) Timpul sframutarei Prefecturei

dela Sirmiu la Tesalonic §1 prerogativele acordafe
vicarului Tesalonicean.
Nu putem sa stim en precisiune, timpul in care a avut
loc stramutarea Prefecturei si a Episcopiei romanesti din_
Sirmiu la Tesalonic. (Bouillet, Diet. Encyclop. Atila). Se-
crede ca Atila s'a pus in fruntea Hunilor intre anii 433 -451,.

www.dacoromanica.ro
 315

cand s'a tinut Sinodul IV din C'halcedon. Dositeiu, Patriarhu]

Ierusalimului. bazdndu -se pe Balsamon, crede ea pe atunci
intre altii era exarh si archiepiscopul de Tesalonic, care-
avea prarogativa de a purta polistavriu (un fel do sacos
cu cruci multe pe dansul 1). Prin urmare Capita la Prefec-
turei si reseclinta arhiepiscopiei din Sirmiu a trebuit sa se
stramute inainte de anul 450 p. Chr. Din textul Novelei
a XI pe care o vom city mai departe putem intelega
ea Mitropolitul Tesalonicului si-a capatat prerogativele de
Vicariu, on exarch, numai din cauza Prefecturei romane,
stramutate acolo. Tot ()data, mai putem vedea ea Biserica,
Romaneasca din Dacia, in special cea Aureliana, incepe a.-
se substrage de sub jurisdiOnnea papalitatei si a se pre-
gati pentru o viata religioasa mai independentil (Bis. ort.
Rom. I 568).
In novela XI citata', Justinian zice : Et Thessalonicensis
Episcopus, non sua auctoritate, sed sub umbra prfecturfe
meruit aliquam prarogativam". (Si episcopul din Thesa-
Ionic a castigat oare care prerogative, nu cu autoritatea sa,
ci sub umbra prefecturei). Ceia ce dovedeste ea preroga-
tive de Vicariu i-a venit in urma stra'mutarei prefecturei
si episcopiei din Sirmiu la Tesalonic si deci n'a avut-o mai
nainte. (Biserica ort. Rom. I 589). Si tot ea consecinta a
acestui fapt, Papa Leon eel Mare (450 461) largeste Inca-
prerogativele administrative, ca toate cestiunile marl sa-
le transeze in Sinodul compus din Mitropolitii si Episcopii
provinciilor, ramaind ca cauzele maxi sa le refere Papii
din Roma (Le Quien II 15). Din cele expuse vedem : cd,-
dela aceastd datci, exists o Arhiepiscopie romaneascil, in
Tesalonic, venita acolo din Sirmiu, si ea la Sardica erau
doua mitropolii romanesti, iar pe de alto parte vom vedea
1). Dositeiu lib. IV C. IV § 1, un sacos polistavriu se afla ai la.
Episcopia din Roman, tai care se credo a fi fost al Sf. Ion Hrisostom.
(Vezi ai Melhisedec, Cron. Roman. pag. 276, (cf. Bis. ort Rom. I, nota.
3 do sub pag.588).

www.dacoromanica.ro
 316

ca rolul episcopilor roman din Il lyric este foarte insemnat

in Sinodul IV ecumenic din Chalcedon, dupa cum am
vazut ca a fost si la cel din Sardica. Tot odata mai adau-
gim, ca atat Patriarhul Dositeiu cat si Episcopul Ghenadie
Enacean, cred ca Bisericele romane dela Dunare au fost
supuse sub jurisdictiunea archiepiscopului din Roma pang
la 450, iar dela aceasta data, Biserica romana din Tesa-
ionic continua a fi independenta de Roma, 'Ana la Jus-
tinian I, care formeaza din prerogativele Bisericei din Te-
salonic pe cele ale Bisericei din Justiniana Prima, (Bis.
-ort. Rom. I p. 589).
Patriarhul Dositeiu este mai aproape de adevar, cand ne
spune : ca fiind Tesalonicul supus tronului din Constanti-
uopol, avea sub sine mai toata enoria, pe care Justinian
a dat-o Archiepiscopiei Justinianei Prime (sau Ahrida cum
ii zice Dositeiu, cart. IV c. IV § 7 ap. Ghenadie Enaceanu
Crest. in Dacia, Bis. ort. Rom, I 589).
Dar sa restabilim faptele, astfel cum s'au petrecut ele,
si anume :
a) Biserica romana din Illyric a stat sub jurisdictiunea
archiepiscopului din Tesalonic, si deci sub Biserica romana,
nu pana la 450 on 451, cum crede Prea Sf. Episcop Ghena-
die Enacean, ci pana pe timpul Imparatului Zenon (474-491)
cand Acacius, Patriarh. Constantinopolului, atrage la schisma
sa pe Andreiu Archiepiscopul din Tesalonic, care se des-
face de Roma, spre a recunoaste de sef pe a celui din Con-
stantinopol 1) (Le Quien II p. 15 E.), sub care sta pana la
517, child Imparatul Justin supune din nou Biserica Ro-
manilor din Illyric sub jurisdictiunea Papei din Roma :
Iar intru cat priveste opiniunea fericitului Patriarh Dositeiu,
ca Arhiepiscopul din Tesalonic n'a atiirnat nici odata de
1) Quo-temporo Zeno Orienti imperabat, quin Acacius C-politanus
synodi hostibus inita a Romana sedo segregatus esset, in shisma
-suum, hmresimve traxit Andream Thessalonicx antistitem (Le Quiea
11 p. 15).

www.dacoromanica.ro
 317

Roma, on dupa Sinodul IV din Chalcedon, este cu desa

varsire eronata (Acad. Rom. M-ss 2 cit, p. 788 789).
b) Din contra, Tesalonicul a fost capitala Illyricului Oriental
pana la Justiniana Prima, si astfel ca Arhiepiscopilor din
Tesalonic li se dalusera de catre Imperatori si Patriarhir
ingrijirea tuturor Episcopilor din 'Eyrie, iar al Tesalonicului
se afla sub cel al Romei (Acad. Rom. M-ss 2 p. 203) ; chiar
si dupa Sinodul din Chalcedon (451), continua mai de-
parte a atarna tot de Roma ; Sinodul al IV ecumenic are-
insa ca consecinta, desradacinarea puterei papale din Illyric-

www.dacoromanica.ro
 BISERICA DACIEFTRAIANE
CAP. XIX.

l3iserica Romanilor din Dacia Traiana.

(325 450 p. Chr.)

5inodul I ecumenic din Niceea si Theofil episcopal

Mitiopoliei Gothiei (Daciei Traiane, 325).
In anul 319 isbucni in Alexandria eresia ariand ; autorul
-ei fu invatatul presbiter Arie, ucenicul lui Lucian din
Antiochia (t 319), care desvolta mai departe subordinatia-
nismul §i-1 sustinea cu multd tenacitate. Arie desvolta
mai departe aceasta teorie subordinatiand si. invdta ca
Fiul n'a fost din veci (f;1; 7tOT, tie oux ?Iv), ci Tattl 1-a
creat in timp. El este ce-i drept creatura cea dintaia, cea
mai nobila $i singura imediata a Tatatului, care a creat apoi
prin ea pe toate celelalte; dar totusi e numai creatura in
adevaratul inteles al cuvantului, si nu de aceeasi fiinta cu
"Tatal, ci e creat din nimic g .oOx 5VTOV. Iar de alto,' parte,
Fiul este ash de aproape de Tatill, ca se poate numi si
Fiu al lui Dumnezeu si, ca deli nu este Dumnezeu in
intelesul strict al cuvantului oax 0,1E* 'sac, este totusi
Dumnezeu prin participare (re-coxf1 la marirea lui Dumne-
zeu si de aceia cu dreptul e adorat ca Dumnezeu (Eusebiu
Popovici I p. 457-461 cf. D. G. Boroiame, Ist. Bis. Crest.
p. 160).
Aceasta eresie imparte lumea cresting in doua tabere
vrajmase. Constantin eel Mare, ca sa aplaneze aceste dis-

www.dacoromanica.ro
 319

-mute teologice, convoaca in anul 325 Sinodul I ecumenic

din Niceea, si la care participa 318 parinti, in numarul ca-
.rora se afia si Teofil episcopul Mitropoliei Gothiei, Theophilus
Gothiae (Daeiei Traiane) Metropolis Episcopus ; (Harduin Act.
Concil. I p. 319), care cu mama si cu gura a confirmat
In fata tuturor dogma pietatei (Acta Sanctorun II pe Sep-
tembrie p. 78 V p. 40). El subscrie in protocoalele Sino-
dului latineste, cum ani vazut mai sus.
Dacci Mitropolie a lost in Gothia,zic Bolandistii si cu drept
cuvant apoi desigur, ca trebue set 1^i fost in acea 1'w-a si alte ca-
tedre episcopale si Mitropolii sufraganee elziar cu mai multi episeopi,
serie neintreruptci probabil Inca din timpzcl Apostolului Andreiu
-eciruia i-a ecizzit ca sorti intre alte provincii Scythia, dupci
traditiunea conrunci pe care o crede Biserica1).
Deci, la Sinodul I ecumenic a participat si un Episcop al
Mletropolei Gothiei ; aceasta este mai pre sus de once in-
doiala. In urma acestora se nasc intrebarile : a) unde se
afla acea Metropola a Gothiei? b) sari erau Episcopii sau
Metropolitii sufragani ai lui Teofil pe care-i presupun Bol-
landistii ? (fuerunt.... etiam alUe Metropoli suffragarie); c)
i apoi Teofil daca era el Episcopul Gothiei, era oare si al
Gothilor, care Inca in mod oficial nu primise nici macar
un trib dintre dansii crestinismul in acest limp? Iata dar
atatea intrebari la care Inca e foarte greu de raspuns.
Sa ne incercam a raspunde, dupa documentele si infor-
matiunile de earl dispunem.
a) Unii cred ca Metropola Gothiei a fost Alba-Iulia, si
deci si Teofil ar fi fost Episcopal ei (D. Petrescu Mart.
Crucii p. 107), on intr'un alt oral al Daeiei superioare ;
1) Laveniatur, Theophilus Gothiae Metropolis Episcopus. si autem
Metropolis fuit in Gothia, fuerunt utique episcopales sedes etiam aliae
Metropoli suffraganeae, adeoque et Episcopi plures : serie fortassis non
interrupts jam inde a sanoti apostoli Andreae temporibus, cui Scythiam
in sortitione provinciarum obtigisse comununi traditions credit Ecclesia
(Acta SS. II, pe Sept., p. 87 col. I No. 2).

www.dacoromanica.ro
 320

dar aceasta nu se poate constata cu nici un document saris

de autorii vechi si deci nu ne mai incercam a sustine o-
asemenea idea.
Georg Waitz, crede dupa semnatura din protocolul
Sinodului I ecumenic, ca capitala Gothiei ar fi fost in
Bosforul cimeric, si pentru care si semneazg Theophilus Bos-
phoritanus (1. c. p. 56).
Daca Theofil ar fi fost in regatul Bosforului cimeric, cum
ar fi putut eI initia in doctrina cresting pe Sf. Nechita,
care trgia circa Dannbium? ca Nechita edoctus christi fide»z is
Sanctissimo Gothorum Theophilo" (Acta Sane. V 38). Deci el
trebue sa fi fost in Gothia pe langg Dunare on in Imperiu,
in tot cazul, aproape de Dungre.
D-1 Profesor D. Onciul, intrebat asupra chestiunei, ne
spune ca catedra Mitropolitana a lui Teofil nu trebueste-
cantata in Gothia, ci in Imperiul Roman, cg el exercita
autoritatea sa spirituala asupra episcopilor din Dacia Traiank
ca episcopus in 'partibus infidelium", cum am zice astgzi...
Noi inchinam catre pg'rerea distinsului Profesor, de oare
ce toate circumstantele istorice par a-1 pune acolo. Le
Quien (I 1212) ne da intreaga lista a episcopilor Scythiei,.
afara de al celui al treilea contemporan cu Sinodul I ecu-
menic din Niceia, care a luat parte la Sinod, dar al carui
nume este omis din protocoale cujus in indice latino omi-
sum est nomen" (Eusebiu Vita Constantini lib. III c. 7) undo-
doctissimues, Valessius, Eusebium de Theophilo Gothim-
loquutum esse suspicatur (Le Quien I p. 1240 si 1213).
Totusi, un Episcop al Scythiei a luat parte la Sinod, dar
nu i se cunoaste numele, ci 11 gasim mentionat numai :
'Ex .1.,xueicc (Erbiceanu Mitr. Mold. p. XXXI) iar Gelasiu
(Harduin I 376) ne spune cum ca nici Scythul nit lipsit
din corul acestuia, adica al Sinodului Nicean 068i .1.1x671;
cineXtlic noEveto xopeEcq si nu se pot intelege deck despre
participarea lui Teofil si al lui Domnus Bosforanus (I. M.
Moldovan, Spicuire in Istor. Bis. Rom. Blaj 1873 p. 48).

www.dacoromanica.ro
 321

Daca pe langa acestea mai adaogam si imprejurarea c6,

Gothii facea parte, in acest timp (325) nu numai sub ra-
portul politic ca foederati ai Imperiului (Oncrul, Ist. Rom.
curs litogr. p. 356), ci si sub eel eclesiastic, din diecesa
Tracica si anume din eparhia Mitropoliei Scythiei pontice,
Cu resedinta la Tomi : Gothis 7hracicae dioecesis append ixit
(Le Quien I 1098), putem sa tragem concluzia istorica, fara
teama de a fi desmintiti, ca Theofil Episcopal Mitropolei
Gothiei isi avea resedinta la Tomis ; despre acest oral pu-
tern spune ca pe timpul lui Constantin eel Mare, era Me-
tropola nu numai a Seythiei, ci si a Gothiei, de care
aceasta din urma depindea atat sub raportul politic cat si
sub eel religios, cum am vazut. Acesta este si motivul pen-
tru care nu gasim numele celui al treilea Episcop in seria
episcopilor Scythiei.
Cari elan insa Mitropolitii on Episcopii supusi diocesei
sale, stiut fiind ca Scythia, on cat de cuprinzAtoare era,
n'avea decat un singur Episcop, Inca din cea mai adaned
vechime, si care acum avea rangul de Mitropolit 1).
Deci, Episcopii si Mitropolitii cari ar fi existat ca sufra-
gani ai lui Teofil, nu putem sa intelegem decat pe cei din
Gothia (Dacia Traiana).

§ 1) Primele mArfurii despre o ierarhie eclesiastica

in Dacia Traiana.
In cursul acestui studiu am intampinat nu numai crestini,
ci si martini, cari au ocupat ranguri inalte in armata Ro-
1) Certe Scythas bane oh causa in pristina fide permansisse nar-
rant. Haec autem provincia multas urbes et vicos continet castella.
Metropolim autem habet Tomes urbem magna et opulentam, ad mare
sitam in sinistro latere Ponti Euxini. Porro vetus illic consuetudo
etiam nunc manet, ut totius provinciae Ecclesias unus taut= re-
gat Episc pus (Sozomen Hist. Eccles. lib. VI c. 21).
G. 111. haeseu Ia. Dia. Romano din Dada Traianr Vol. Dlo 21

www.dacoromanica.ro
 .322

mana, cum am vazut pe Sf. Martir Mercuriu si pe Saba cu

cei 70 companioni ai sai ; prin urmare trebue sa fi existat
si o ierarchie eclesiastica ; si daca nu gasim nici o mentiune
despre dansa, cauza o gasim in furiile persecutiunilor con-
tra crestinilor, care va fi cautat SA se ascunza de ochiul
vigilent al administratiunei romane, care in ultimii timpi
decretase totala nimicire a crestinilor.
Totusi aflam ca pe timpul lui Galien (253 268) existau
in Dacia Traiana, dupa mdrturia Sf. Teofanes (Chronogr.
ed. Bonn. ad. an 325), preoti, si ;Inca faatori de nzinuni, din
cauza carora multi oameni au imbralisat crestinismul.
In al XVI-lea an al imparatiei lui Diocletean (289) am
gdsit ca Episcop in a othia : 1) pe Sf. Efem ; 2) pe Sf.
Eutherie ; 3) pe Macarie, si despre care traditiunile bizan-
tine ne spun ca Sf. Martir Nechita Romanul a Post eclu-
cat in legea creOineasca din copildrie de catre Macarie, Archie-
reul locului aceluia, adicei al Gothiei (Daciei Traiane), Const.
Irbiceanu, Ulfila p. 61), iar penultimul si al IV-lea este
Teofil, Episcopul Mitropoliei Gothiei. N'avem nici o cunos-
tinta data parte din aeesti Arhierei erau on nu contem-
porani cu Sf. Teofil, eand el se afla la Tomi ?
Raspunsul la aceasta intrebare ni-1 dau dupa cat se
pare protocolele Sinodului I ecumenic din Niceia, culese
de Harduin (I 319 320) si unde gasim :
Anti-penultimul : Prov. Panogziae : Doninus Pononiensis
Penultimul : Prov. Gothiae : Theophilus Gothiae Metropolis, iar
i 1heophilus Bosforitanus (Socr. 1. He. XLI), §i
Ultimii: de Gothi s
1 Doinnus Bosforiensis.
In dreptul lui Theophilus Bosforitanus, Harduin are
grija sa ne atraga atentiunea, si sa ne spuna prin rostul
lui Socrat, ca acest Teofil Bosforitan cu Theophilus Gothiae
Metropolis, sunt una 1 i aceeni persoana, ceea ce ne indica
clar, ca, eparchia diocesei eclesiastice a Scythiei Pontice
se intindea peste o mare parte, daca nu peste intreaga Da-
die Traiana, 'Tana in Crimeia, deci, contrar opiniunilor ad-

www.dacoromanica.ro
 323

anise 'Ana azi, sustinem ca: Teofil subscriind la Sinodul I

ecumenic din Niceea, .,ca episcop al illitropoliei Gothiei", este
mai pre sus de once incleiala ca o faceit aceasta in numele
§i ca delejat la conciliar din partea Daciei Traiane, pe care
toti istoricii strain o numesc GothiaL (ca una ce, se afla
sub stapanirea Gotilor.
La parerea ea Teofil ar fi fost episcop al Gothilor de
Tanga Taurida ( Crimeea), uncle s'a pastrat papa', in Evul
Mediu un episcopat al Gothilor (D. Onciul Ist. Rom. curs
litogr. p. 356), pe temeiul semnaturilor sale din protocoa-
lele Sinodului raspundem afirmativ ca da, de vreme ce se
iscaleste Teophilus Bosphoritanus, imediat dupa ce sem-
nase : .,Teophilus Gothiae Metropolis". Din aceste semna-
turi reese dovada cea mai puternica, ca autoritatea sa ecle-
siastica se intindea nu numai asupra Daciei Traiane, ci si
asupra Crimeei actuale, fapt confirmat dupa cum am va-
zut si de istoricul bisericesc Socrat (libr. II c. XLI ; Har-
duin I 320), $i not suntem de parere ca in Crimeea exista
o Mitropolie, care trebue sa fi atarnat de aceea a Gothiei,
de vreme ce semneaza pentru &Ansa, on in numele Mi-
tropolitului ei; ea aceasta Mitropolie sufragana celei din
Gothia, aver, de asemenea, la randul ci, o episcopie su-
fragana numita Bosforensci, spre deosebire de cea Bosfori-
liana, care trebue sa fi fost Mitropolie, cum am spus $i
mai sus. Pentru aceasta episeopie semneaza, un episcop :
numit Domnus BORfOriellSiS §i, pentru o alta episeopie din
Panonia superioara semneaza un alt episcop : Domnus Pa-
Noniensis (Harduin I 320).
Fi-va aici oare o coincidenta de numele unor episcopi
deosebiti, ori, conform unor datini vechi bisericesti, nu-
mele de Domnus dandu-se si Mitropolitilor, aceste numiri
sa designeze ele pe una $i aceeasi persoana, deei pe Teo-
philus, episcopul Mitropo]iei Gothiei ? Raposatul episcop de
Rtimnie, Ghen. Enaceanu, confilma acest fapt eel 1 t tin
fata de Domnus Basforicnsis, pe care-1 crede una s ace agi

www.dacoromanica.ro
 J24

1 ersoana, cu Theophilus Bosforitanus" §i cu ThPophilus _Me-

tropolis Gothiae episcopus" (Acad. Rom. M-ss G. E. p. 56 v).
Noi suntem de parere ca afirmatiunile laboriosului Episcop,
nu sunt lipsite de adevar. Iata cum explica el cuvantul de
Dommis", in cestiunea pe care o discutam, dupa cum rezula
eel putin din semnatura uneia i aceleasi persoane, pentru
trei provincii atat de departate dar imediat vecine uncle
cu altele.
Ne mai ramane sa vedem despre acei semnatori omonimi
ai protocoalelor Sinodului I ecum. D0)127174,9 Bosforensis (Har-
duin I 319), Domnus Panoniensis i alurea Domnus Stridoniensis
(Harduin I p. 319)
In cazul nostru cuvantul de Domnus" pare mai mult
un calificatif, on mai propriu vorbind un atribut care de-
termina un inteles mai inalt. Asa numele de .,Domnus"
s'a dat, din cea mai adanca anticitate, episcopilor, si care
a ramas, si phna azi, alipit pe langa titlurile Episcopilor si
Mitropolitilor nostri : al Domnului Dome , on numai D. D.
Sa" staruim putin asupra termenului de Dann, in paralel
cu eel de Impdrat.
Ideea de Imparat pentru poporul roman in deobste
scrie raposatul episcop de Mimic Ghen. Enbeanu
(M-ss 256 ) a ramas ca un ideal, pe care-1 datoreste si
chiar it fericeste pe poporul care are un Imparat.
Poporul din Transilvania se pare ca a atins acest ideal,
le vreme ce numeste pe Imparatul Austriei .,Drilgutul de
Imparat". Idealul acesta, trebue sa fi ramas si la Romanii
din Dacia Traiana Inca de pe timpul lui Aurelian (270), cand
a retras leg,iunile peste Dunare, hisand in Dacia numai pe
veteranii legiunilor, cu coloniile asezate, condusi numai de
episcopii lor, i carora le-au dat calificativul de Domnus.
Aid Romanii, pierzand pe Imparat, au ramas cu singura.
idee, ridicatil la rangul de ideal, si in schimbul ei si-a for-
mulat termenul de Domn (us), pe care do acum 1-a aplicat
la perbolnele le cinste, la functionarii cei mai inalti si

www.dacoromanica.ro
 325

chiar la Mitropolit. Asa Mitropolitul Tome lor, Teofil, ne

spune acelasi episcop (Acad. Rom. M-ss 2 p. 56 `) ca la S.-
nodul I din Niceia (325) semneaza : Provincise Bosforensis
Domnus" si .,De Gothis. Theophilus Bosphoritanus-. Asa
ca dupri Episcopul Ghenadie, Domnus Bosforensis si ci
Teofil Bosforitanus sunt una si aceeasi persoana, si noi,
'bazati pe Socrat (lib. II cap. XLI) si pe Harduin (I 319),
credem ca aici sta tot adevarul.
Prima semnatur`d, luata ca Mitropolie sufragana, iar se-
cunda ca episcopie, pe care le are sub ingrijirea sa sufle-
teasca in calitate de Mitropolit al Gothiei.
De asemenea nu este exclusa probabilitatea sa fi iscalit Teo-
fil si pentru episcopia Panoniei ea Domn (us) Panoniensis.
Dupa ce Constantin eel Mare ridica crestinismul la rangul
de religiune de stat, toate aceste catedre episcopale trebue
sa-si fi ales episcopii on mitropolitii for titulari, si cari vor fi
fost episcopi si mitropoliti sufragani ai Mitropolitu]ui de
Gothia.
Rtimane sa aratam daci Teofil a lost episcop al Gothi-
lor, on numai al Gothiei, ceea cc nu este tot una.
Arianul Filostorg sustine, si cu drept cut Ant, ca Sf. Teofil
n'a putut fi episcop al Gotilor, caci ei erau Inca pagani ;
ce e drept, erau si dintre dansii crestini, dar foarte putini
in raport cu marea masa gotica pagana.
In schimb Insa, Filostorg ne spune ca primul episcop al Go-
tilor, a fost Capadocianul Ulfila (Philostorgius arianus qui
Ulphilam primum fuisse Gothorum episcopum scripsit.
Ercfaxorcoc cOrcbv TcpanoG xccracnc% (Le Qt.iien I 124).
Suntem convinsi ca Filostorg spune un adevnr : a) ca
crestinismul nu pa"trunsese atat de adanc in marile mase
gotice, de vreme ce Ulfila este in deobste numit de isto-
rici primul episcop si Apostol al Gotilor ; b) acestea be stia
Filostorg ca unul ce era contimporan cu faptele ce le des-
crie sl deci mai in masura ca oricare altul a sti asemenea
lucruri (Waltz op. cit. p. 56) ; c) ea profesa doctrina aliana

www.dacoromanica.ro
 326

ea si Ulfi la (Acta SS. II pe Sept. p. 87) si, rn ca Philos-

torg era eapadocian de origina ca si dansul (Le Quien I 1241).
Deci, Teofil, trebue considerat ca episcop al Gothiei (Da-
ciei Traiane) ortodoxe, far nu al Gotilor, cari pe timpul
situ erau pagani, iar dupa crestinarea for Arieni. Despre.
persoana si activitatea sa pastorala avem prea putine cu-
nostinte, si acestea le stim din biografia Sf. Martir Nichita.
Romanul (a earui serbare se savarseste la 15 Septembrie),
cuprinsa in urmatoarea frazA devenitA sterioti$:
.,Teofil, Mitropolitul Gothiei, care fiind la Sfantul Sobor
din Nicheia, a sprijinit dogmele pravoslavniciei credinte cu
limba, si 1-a luminat si intru marturisirea Treimii 1-a bo-
tezat (Acta SS. II pe S. 87. D. Petrescu Mart. Crucii p. 107).
Daca nu cunoastem activitatea pastorala a acestui prelat
care de sigur trebue sd fi fost foarte mare, de vreme
ce Biserica 1-a trecut in numarul sfintilor Bolandistii ne
releveaza progresele enorme ale crestinismului in Dacia,
mai cu seama dupa ce Gotii sunt supusi in anul 319 de
catre Constantin cel Mare, pe care face foederati". Cu
aceasta ocaziune, predicarea credintei crestine in Gothia a
aa ut un succes prea stralucit1).
Gothia facand parte din diecesa Tracia,, sub raportul ecle-
siastic, episcopii si Mitropolitii Gothiei depindeau de bise-
rica Scythiei (Le Quien) I 1098). Ierarchii Schythiei se
ingrijau de interesele sufletesti ale crestinilor din Gothia.
(Act. SS. 11 (II) p. 87).
Un nou personagiu apare pe arena Bisericii Daciei Tra-
iane ocupata de Goti, si acesta esta Ulfila. El este primal,
episcop si Apostol al Gotilor 2). Biserica Daciei Traiane nu
1) Christianae fidei piopagatio tam laetus habuit successus in Gothia.
(Acta SS. 11 II) p. SS.
2) Hune vei o alium non esse a celeberrimo Gothorum praesule
Ulfila statuere videtur Philostorgius Arianus, qui Ulphilam primum
fuisse Gothorum episcopum scripsit : i7tr.ixo-co;, a.5.:Cov npeisvo; Y../TMIT41.
(Le Quien I 1241-1242 .

www.dacoromanica.ro
 .327

va ramenea streina de predicele lui, caci el va predica nu

numai in limba Gothica si greaca, ci si in cea Latina, care
nu putea fi adresata de cat Romanilor.

IILFILA
Primal Episcop si Apostol al Goti lor.

Este unul din acele personagii remarcabile, care face

epoca in viata popoarelor, in mijlocul carora traeste,
desvolta activitatea sa ; biografia sa, este stains unita cu
istoria poporului din care face parte,
Ulfila, merita respectul at afectiunea nu numai al popo-
rului in mijlocul caruia a trait si pentru care 'si-a consa-
crat toata inteligenta, dragostea, puterea de munca si in-,
treaga sa activitate politicg, culturalg, si religioasa, prin
viata sa si prin zelul sau apostolic neobosit (Gibbon I 884).
Gotii barbari au primit cu incredere doctrina virtutii si a
pietatii predicate de el, danduse el pe sinesi de exemplu,
derma de imitat.
Activitatea desfasurata de Ulfila, nu s'a rgsfrant asupra
intregei natiuni Gothice, ci numai asupra unei parti din-
teinsa, si anume : asupra Visigotilor, can locuiau prin tgrile
Romane, numite mai tarziu : Basarabia, Moldova, Muntenia,
si a unei parti din Transilvania ; insa nici asupra tuturor
acestor regiuni locuite de diferitele triburi visigotice, ci
numai asupra tribului Therwingilor, care locuia regiunile
cis-alutane sl revgrsarile Siretului (Alfas Delamarche, plans.
LILII).
In tribul Therwingilor, on alaturi cu dansul, exista si
tribul, de altfel foarte numeros, care se ridica pane la unei
suta de mil., iar dupg, altii liana la doua sute de mil., si
cunoscut de Iornande sub numele de Gothi A[inori, in frantea
carom a emigrat mai tarziu, conducandu-i, ca un al doilea
Moisi, peste Dunare in Imperiu. Activitatea lui s'a infins

www.dacoromanica.ro
 328

si asupra Romani lor in mijlocul carora traise Vizigoti', s'

ca do\ adh despre aeeasta, Auxentiu, episcopul Durostorului,
ucenicul si biograful sau, ne spune ca el preclica si in Umbel
latina (Waitz op. cit. 19), fapta care ne indreptateste sa
credem, ca aceste predici nu puteu fi fh,cute de eat pentru
Romani, dupa cum am spas mai sus. Cu alta ocaziune vom
trata si cestiunea daca doctorina ariana, predicata de Ulfila,
si discipulii shi, Romanilor, a putut avea vre o infiuenta
oare-care asupra for ; spre cinstea clerului roman, vom putea,
spune Inca de pe acum, ca Romanii an fost feriti cu de-
shvarsire de contagiunea acestui eres.
Sa revenim la cestiune.
Alti istorici, intre care Iornandes (De Reb. Gethic p. 105),
spune ca activitatea sa s'ar fi intins si mai cleparte : asu-
pra Ostrogotilor si Gepizilor. Este adevarat ch aceste po-
poare confesau doctrina ariarrt, dar nu este sigur Baca ei
au primit'o de la Ulfila; eel putin Waitz se Indoeste des-
pre aceasta, si cu drept cuvant ; e i dach aceste popoare ar
fi primit confesiunea arianit prin Ulfila, acesta ar fi ghsit
ajutor on adapost la dansii in prima persecutiune ridicath
de catre Athanarie contra Crestinilor, ceea ce not stim ca
s'a intamplat contrariul.
Am vazut mai sus, ca crestinismul a fost adus la Gotii
din Dacia Traiana deja de mult timp. Atanasie Patriarhul
Alexandriei si Ciril al Ierusalimului, cum si alti Orinti
bisericesti, vorbesc inch demult despre Gotii crestini. (Weitz
op. cit. 41).
Filostorg erode ea stramosii lui Ulfila au lost adusi de
Goti, in Dacia Traianh, inch din anul 258, rand ei au prri-
dat Asia, aducand din. Capadocia (Ed. Gibbon I 884 cf.
Fot. Epitom. Philostorgii op. cit.), din Pont (Const. Erbi-
ceanu Ulfila p. 4 6 cf. Le Quien I) si Galatia numerosi
prisonieri, intre cari se aflau si multi preoti. (Le Quien I
1240, cf. Weitz op. cit.).
Intre acesti prisonieri, continua. Philostorgiu, erau sl str-A-

www.dacoromanica.ro
 329

mosii lui, can mai inainte locuiau in Capadocia in tir,u-

-sorul Sadaqoltina, langa orasul Parnas. S'a cautat sa se
-puna la indoiald aceasta afirmatiune, insa nisi un motiv
nu-i indritueste la aceasta convingere a noastrit ne spune
Weitz si mai mult, and stim ea chiar Philostorgiu se
-tragea din Capadocia si deci putea sa fie exact informal
-despre aceste imprejurari, si apoi eeea ce comunica el, mai
departe este confirmat si de Auxeni,iu Episcopul Durosto-
rului (Silistrei), discipolul si biograful lui Ulfila. (Weitz op.
cit. p. 42, cf. C. Erbiceanu, op. cit.).
Familia lui Ulfila trdise timp de 60 de ani intre Goti,
inainte de nasterea ac,)stuia. Primind numele Both, este
foarte natural ca el sd, fi invatat si limba acestora. Asa
ar provenienta sa era capadociana, cu educatiunea greaca
si cu credinta cresting ; iar prim nastere a,partinea poporului
Goth si, cum se pare, educat in mijlocul lui, era de mai
inainte designat a devenl mai pe urma un invdtator si
educator al acestui popor, sub diferite raporturi (Weitz 1. c. 43).
Ulfila s'a nascut la anul 318 in Dacia Traiana, pe cand
ea era ocupata de Goti, si a murit la anul 388, dupa cum
TOM vedea mai departe (Weitz 43), find pe atunci impar-
-titi in mai multe triburi, dintre care cei mai inaintati spre
Sud -Est erau Therw'ingii, cari ocupau pdrtile dintre Olt si
revdrsdturile Siretului (Atlas de Geographic par Delamarche
pl. 51-52) in aliantil cm Taifalii (Mascov 1 223 op. Weitz 1. c.).
Philostnrgiu ne mai spune c t Ulfila, 'Ana la etatea de
30 de ani, a fost lector, apoi fu hirotonit episcop in anul
-348, ca sa guverneze, sa invete, sa edifice si sa amelioreze
_starea poporului Goth (tthv iv 111' Fativ..71 xpictiavic6vicov)
ibid. 44).
Ulfila intreprinse sarcina penibila de a traduce Sfanta
Scripturd in limba lor, dialect al limbei germane sau teu-
-tonice ; dar el suprimil en multi intelepciune cele patru
dirti ale regilor, care ar fi putut excita i nutri zelul cel
feroce al barbarilor. Geniul sau perfections idiomul grosolan

www.dacoromanica.ro
 330

i necultil at al acestor pastori si solclati., idiom atat de

putin propriu a comunica ideile metafisice.
Inainte de a lucra la traducerea bibliei, fu nevoit a corn-
pune un alfabet de 24 litere, pentru a exprima sonurile-
nectinoscute in pronuntarea limbelor greaca gi lating. (Gib-
bon I S84).
Dar rasboaele si luptele civile turburarti indata pacea si
Biserica Gotilor, iar sefii divizati prin interese, an fost si
prin religiune.
Acesti sefi erau : Athanarieus Therwingorwn judex (Weitz
op. cit. nota de sub pag. 4S, care insemneaza mai molt
Doran`' cleat JudecAtor) ; Fridigern, on cum ii zic autorii.
greci, Fritigern, era frate lui Athanaric $i, in fine, Ingurich
(ori Wungurich) care recunostea autoritatea unchiului sau
Athanaric.
In periodul de care ne ocupam, marea ginta gotica era.
di\ izata in doua marl. raniuri : in Ost-Goti sau Ostrogoti
$i in Wisigoti. Primii ocupau regiunile dintre Prat si Pains
Moeotis, iar Wisigotii, Dacia Traiana (Atlas Geographique
par Delamarche pl. 51 52). Wisigotii, la randul lor, erau
si ei divisati in mai multe triburi intre care amintim pe
cel el Thervingilor, sub conducerea lui Rodosteu, caruia ii
urmeaza fiul sau Atharid, $i cari ocupau regiunea cuprinsl
intre Olt si revrirgturile Siretului, in phrtile clespre Oar-
pati, cum am spus mai sus.
Fridigern, guverna si el peste o parte a Thervingilor,
unit cu un trih al Thaifalilor. Fridigern trebue sa fi ocupat
partile de langa Duniire, probabil cam prin judetele de
astazi : Ialomita, Braila, Galati $i poate si ceva mai departe..
Iar al treilea, lungurich, ocupa regiunea cuprinsa astazi de-
judetele R. Sarat $i Buzau (Musaeum). (Vezi Viata Sf..
Martir Saba, supranumit si .,Gotul".

www.dacoromanica.ro
 X31

§ 2) lirianismul la Golf.
Cea d'antaiu forma, de crestinisin predicata Gotilor, a
fost cea ortodoxa; am spus ca nu toata ginta Gotilor era
crestina ci numai o parte din tribul Therwingilor, care se
si separa de cea "Agana de sub Athanaric, alegandu-si
de sef pe Fridigern, devenit proselit al lui Ulfila (Gibbon
I, p. 884); natural ca Athanaric intreprinde o violenta per-
secutiune in contra crestinilor ; ei se refugiaza la Fridigern,
pentru putin timp, ca mai pe urma sa emigreze in Iinpe-
riul Roman (Waitz op. cit. 64). Crestinismul se predica mai
departe sub protectiunea lui Fridigern ; forma sa insa nu
este ortodoxa,, ci ariana. A ceasta doctrina se predica Go-
tilor sub urmatoarele imprejurari istorice : Fridigern traia,
in o continua dusmanie cu Athanaric, fratele sau. Acesta
ii declara razboiu si Fridigern, fiind invins, cere ajutorul
Romanilor. In fruntea deputatiunei este trimis Ulfila. Va-
lens, care comanda trupele ce se aflau in Tracia, dote aju-
torul cerut lui Fridigern spre a-1 sustine. Fridigern invin-
gand pe Athanaric, vroi sa-si arate recunostinta Imparatu
lui imbratisand religiunea sa, care era cea ariana, si in-
demna si pe supusii sai sa o imbratiseze. Cu aceasta oca-
ziune Gotii au fost infectati de ratacirile lui Arie, (Socrat
lib. IV, c. XXXIII).
Ulfila, care tral in acest timp si traduse Sf. Scriptura
pentru poporul sau, converti nu numai pa Gotii lui Fridi-
gern, ci si pe multi din ai lui Athanaric, pentru care fapta,
"-ncest din urma, ridica', o persecutiune ingrozitoare contra
crestinilor si cu aceasta, ocaziune au suferit martirul si
multi arieni, dupd cum vom vedea mai departe.
Teodoret ne spune, cu privire la introducerea arianismu-
lui la Goti, ca pe cand Gotii solicitau ajutorul lui Valens,
episcopii Eudoxiu si Acacius consiliara pe Imparat a li se
da ajutor, insa cu conditiunea, ea ei sa, imbratiseze confe-

www.dacoromanica.ro
 33 )

siunea ariana. Capeteniile Gotilor refuzara, dar Ulfila, care

pe atunci se bucura de cea mai mare reputatie printre
dansii, sedus de catre Eudoxiu si castigat cu daruri, still
sa -i induplece, zicand : Ca cearta existenta, dintre ortodocsi
si arieni, este provenita din cauza ambitiunei si a zadariai-
cului spirit cerbicos, dar ca in doctrina nu exists nici o di-
ferenta (Lib. IV, c. 37). Ei spuneau un neadevar.
Astfel devenira G-otii-Arieni, care confesiune an pastrat-o
cu o incapatanare clemna de o cauza mai bung si nu s'au
lepadat nici odata de credinta parintilor lor, pana cand re-
gatul for a fost desfiintat.
Dintre aceste istorisiri, cea mai aproape de adevar este
-cea a lui Socrat, (Lib. V, cap. IV cfr. Erbiceanu Ulfila p. 9).
Tot aci trebue sa spunem, ea convertirea Gotilor la Aria-
nism a avut loc in Dada Traiana si nu peste Dunare, si
deci cu mult timp inaintea emigrarei (Waitz op. cit. 59).
Rasboinicii Wisigoti, compatriotii Therwingilor si Thai-
falilor, adoptara si ei cu totii crestinismul sub forma cea
ariana, devenita acum dominants in Imperiul Roman, si
cu care barbarii intretineau relatiuni neintrerupte de raz-
>Ulu, de alianta sau de cucerire.
Mai imbratiseaza crestinismul arian si Ostrogotii, in Pa-
nonia, (Erbiceanu, Ulfila p. 28).

§ 3) lictivitatea Iui Ulfila.

Se crede, in deobste, ca Ulfila in tineretea sa pastra en
,fidelitate doctrina Niceeana (Waltz 1. c. pag. 45 Const.
Erbiceanu Ulfila p. 28) si numai in urma, adopts el si fad',
cu marea sa reputatiune, si pe Goti sa imbratiseze confe-
siunea ariana.
Nu cunostem in amanuntime circumstantele can 1-au in-
cIemnat sa lepede pe prima, spre a primi pe cea din urrna.
A inclinat el care spre dogmele ariane Inca mai dinainte ?

www.dacoromanica.ro
 933

A petrecut el mult tamp in Constantinopole, ori in alts.

parti ale Imperiului, unindu-se cu partidele stapanitoare-
dupa vremuri ? Filostorgius sustine expres contrariul (op
Waltz I. c. p. 45).
Socrat (lib. III 24) $i Sozomen (lib VI 37), sustine ea
Ulfila a luat parte la Sinodul din Coustantinopol, tinut in
anul 360, $i ca a subscris confesiunea ariana. Socrat mai
adaup.:a ca pana la aceasta data el ar fi fost credincios
simbolului Nicean, ca si Teofil episcopul de mai inainte al
Gothiei. Sozomen insa crecle ca Ulfila n'a luat parte la
acel conciliu cleat din neprecautiune si ea a stat in rela-
tiune cu episcopii ortodocsi si pe viitor ; ca Ulfila, care traia
in Imperiul roman si fiind personal cunoscut Imparatuluir
este probabil sa'l fi chemat la acest Sinod, insa, dupa mar-
turia clard a isvoarelor, nu mai ramane nici o indoiala
ca, el a subscris confesiunea ariana, si deci nu e nimic
surprinzator. Auxentiu 11 lauda ca pe un arian si nu men-
tioneaza nic5irea ca el a fost castigat mai tarziu pentru_
aceasta credinta, (Waitz o. c. p. 54).
De asemenea si Filostorg, care cum am spus in alto
parte era si el arian (Waltz op. cit. p. 56), and Ulfila se
hirotonisi ca Episcop sub Constantiu, confesiunea domni-
toare pe atunci in Orient era cea ariana. Ulfila primind
arianismul, it predica $i Gotilor, cari acum erau despartiti_
in doua marl. trunchiuri : Ostrogoth can traiau la Rasari-
tul Marii Negre si Wisigotii prin Varile romane si anume
prin Muntenia, Moldova si Transilvania (Delamarche Atlas
de Geographic pl. 51-52). Ostrogoth la randul for se di-
vi .sara in cloud partide, dintre care Athanaric conducea pa
una si fratele situ Fritigern sau Fridigern pe alta. Acesti_
frati traiau intr'o continue dusmanie, din care cauza se
luara la lupta.
Cea dintai forma de crestinism predicata Gotilor a fost
cea ortodoxa ; stim prin ce ch'i a fost semanate primele
seminte ale crestinismului ortodox printre Goti. Filostorg

www.dacoromanica.ro
 884

pune ineeputul crestinarei Gothiei en mult mai inaintea

lui Ulfi la, pe la 258. Nu putem precisa, Insd in care time
Ulfi la a imbratisat doctrina ariand ; este ins sigur ca in
timpul cand a fost hirotonisit episcop, fiind la curtea ariana
si inconjurat de episcopii si partizanii influenti ai acestei
doctrine, care era cea a Curtii Bizantine, devenita la mods,
a imbrdtisafo si dansul si, atat Socrat (lib. II c. 42) cat si
Sozomen (lib. VI c. 37), nu se mai indoesc despre aceasta.
Ulfila a fost hirotonisit episcop in anul 348, and Constan-
tin cel Mare era most deja, contrar opiniunilor lui Filos-
tomius.
Ulfila, devenind episcop al Gotilor, lucra cu un fericit
succes ; el ii intdri si le purifica credinta lor, fdeandu-i,
dupa expresiunea lui Auxentiu, crestini in adevaratul in-
leles al euvantului bine inteles dupa credinta lui.
Sapte ani sta Ulfila in Dacia Traiana, predieand Vizigo-
titor, si Romanilor, iar prin discipulii lui, Ostrgotilor $i
Gepizilor doctrina ariana, sau mai propriu vorbind semi-
ariana, dupa cum vom vedea mai departe.
El cauta a introduce mai adanc in sufletul popoarelor
doctrina evangelica hirotonind preoti $i episcopi, trimitan-
du-i sa propage $i sa intdreasca pe credinciosi. Am spus
mai sus ca a predicat $i Romani/or, caci Ulfila, dupa mar-
turia lui Auxentiu, predica in limbile : Gotica, Greaed si
Latina. Cui putea el sa raspandeascd doctrina evangelicA
in Dacia Traiana, predicata in limba latina, cleat Romanilor?
Elementul romanesc in Dacia Traiana, am vazut, ea era
foarte puternic $i Gibbon, marele istoric englez, ne spune
clar, ca dupa retragerea legiunilor de catre Aurelian, in
anul 270, au ramas un numcir considerabil de Romani aici (I
op. cit.). Iar Bolandistii, ne spun ca Fridigern, a fost ajutat
in primul rasboiu contra lui Athanaric, nu numai de semin-
-Vele Gotiei, ci §i de barbari; acesti barbari erau Romanii
stapaniti de Wisigoti. Fericitul Augustin, vorbind despre
introdueerea eiesiei Audienilor, ne spune cd, Audius a

www.dacoromanica.ro
 335

alms la eresia sa nu numai dintre Goti, ci fi chntre as

nostri, adica Romani.
Dar sa revenim la Ulfila.
Auxentius, ucenicul lui, ne spune despre educatiunea lui
-Ulfila :
Eo (ita prEedie) autem et per Christum cum dilectione
Deo patri gratias agente, haec et his similia exsequente,
.quadraginta annis in episcopatu gloriose florens, apostoliea
gratia Graecam et Lativam et Gothicam lingua sine inter-
missione in una et sola ecelesia Christi priedicavit. Quia
et una est ecelesia Dei vivi column.a et firmamentum ve-
ritatis et unum esse gregem Christi domini et Dei nostri,
unam culturam et unum aedificium,.... Qui et ipsis tribus
linquis plures traetatus et multas interpretationes volentibus
ad utilitatem et ad aedificationem, sibi ad aeternam me-
moriam et mercedem post se deriliquit. Quern condigne
lauclare non sufficio et penitus tacere non audeo ; cui plus
omnium ego sum debitor quantum et amplius in me ht-
borabit, qui. me prima etate mea a parentibus meis discipulum
suscepit et sacras litteras doeuit et veritatem manifestavit
et par misericordiam Dei et gratiam Christi et earnaliter
et spiritualiter ut filium suum in fide educavit. Hie Dei
providentia, et Christi misericordia propter multorum salutem
in gente Gothorum de lectore triginta annorum episeopus
est ordinatus...." (Georg. Waltz p. 19 20, cf. Erbiceanu
Ulfila p. 27-28).
Ulfila a rules eurand fructul ostenelilor si prudentei sale ;
el castiga printre ai sai o influenta, ori, mai bine zis, o pu-
tere egala cu cea a region. Sub guvernamantul sau spiri-
tual, crestinismul se propaga cu repeziciune in Nordul Du-
narei si strabata in Coate ramurile de activitate ale vietii
barbare. Triburile in mars isi aveau preotii lor, corturile
le serveau de biserici. Rasboinieii mergand is lupta, cantau
psalmi in limbs for grosolana. Prin sate, in partile asezate
ale natiunei, erestinismul se arata sub forme mai putin

www.dacoromanica.ro
 336

curioase, pentru ca congregatiunile religioase se par a fi

fost organisate. Satul are preotul sau, adesea de origina
Gotica, clar mai adesea de o rasa mixta, cum era si Ulfila
insusi. Este adevarat ca caracterul national reaparea Inca,
adese ori, chiar in mijlocul actelor vietei crestine, astfel
ca dupa solemnitatile sfintilor cari se savarsau la sdrbatori
mari, credinciosii Gotiei luau parte la aceste sarbatori atat
de scumpe barbarilor, sl uitau adese ori regulele tempe-
rantei erestine si se dedau la tot felul de excese, pentru
ca zelul for rasboinic era adese ori excitat prin betie. Dar,
cu toate aceste excese, crestinismul facea zilnic not pro-
grese printre barbari. Principii Goti se convertira la legea.
noua ; aceste succese stralucite au facut pe sefii crestina-
tatei sa creada ca triumful crestinismului era deja asigu-
rat, si ca in toata lumea, dupa Fericitul Ieronim, nu se
pronunta cleat un singur cuvant : Iisus Christos. Evolu-
tiunea religioasa nu se desfasura insa cu usurinta si; deeir
era Inca departe de complecta ei desa'varsire.
Lui Ulfila se cuvine deci raspandirea erestinismului in
o buna parte a Daciei Traiane, printre Gotii, si fortificarea
sentimentului religios printre Romani. (Erbiceanu, Ulfila.
p. 29-30).

§ 4) Docfrina lui Ulfila.

Despre doctrina lui Ulfila, suntem mai bine edificati, de

oare ce aceasta preocupa molt pe Auxentiu, discipolul si
biograful sau.
El profess confesiunea ariana, desvoltata de Eudoxiu,
Acaciu si Ennomiu in Conciliele : dela Rimini (359) So-
zomen, lib. VI c. 21 si 37) si prin eel din Constantinopol
(360), la care a luat parte si Ulfila, ilustrandu-se cu sta-
t rnicie si energie.

www.dacoromanica.ro
 337

Despre aceasta. expunere, Auxentiu nu lash nici o in-

doialy (Waitz, op. cit. 93).
Ori care doctrina fara deosebire si-a avut cloud soiuri
de partizani : moderati si aprigi ; acestia din urrod dena.
turau caracterul primitiv al doctrinei, asa ca une on ea nu
mai era cunoscutd nici de autorul ei ; erau, cum s'ar nice
astazi, mai catolici deck Papa.
Confesiunea de credinta a lui Arie ti -a avut si dansa
partizanii ei extremi, si anume : ca Christos ar fi o creature,
si nici egal, nici asemenea lui Dumnezeu, ci ca Fiul nu
este de o potrivd cu Tatra, nu este expusd aci ; insa tot
asa de putin expusd Invdtatura intermediary a Semiarie-
nilor si Macedonienilor sustinute de el, sunt condamnate
ca eretici. Fondul doctrine' lui Ulfila e urmatorul : Exista
numai un Dumnezeu adevarat si necreeat (ayivoltoc); acesta
crea nu pentru a impart" divinitatea sa, ci pentru a arata
puterea si bunitatea sa, pe Fiul, eel unul niiscut, al doilea
Dumnezeu, care are peste sine, un Dumnezeu mai mare,
un Dumnezeu Tatal ; Divinitatea ambelor se repeta ; ea
este insa deosebita. Creatorul (Fiul), este creat de Tatal;
toata creatiunea este create de Fiul. Tatal este Dumnezeul
Domnului, iar Fiul, Dumnezeul intregei creaturi. Christos
este Dumnezeu, nici egal, nici asemenea Tatalui, ci este o
ereatura (Tcobw.cc) ; sunt persoane separate, dar prima mani-
festatd" inainte de toate.
A fost un timp cand el nu exista. El ar fi putut, pro-
priu vorbind, sa pacdtuiasca, dar de oare ce a facut un
astfel de us de libertatea sa si de gratia divine, el s'a di-
vinizat din ce in ce mai mult, ash cy Dumnezeu 1-a ono-
rat cu numirea de Fiul lui Dumnezeu, Aoyoc dar fara sa
devina pentru aceasta egal cu Parintele sau, Fara a fi etern
ca El, fiindca Dumnezeu n'a fost din veci Parinte, ci a
devenit numai in timp. Toate persoanele Sfintei Treimi sunt
separate si au nature (vointi) deosebitd. Sf. Spirit nu este
Dumnezeu, ci el este creat din Tatal, prin. Fiul, si in al
G. M. Ionescu.Ist. Riser. Roman. din Dada Traian, Vol. 1-in. 22

www.dacoromanica.ro
 838

trcilea grad ate supus si ascultAtor (Lavisse et Rambaud

pp. 59-60 cfr. Waltz op. cit.) Tatalui, precum si Fiul este
strtpuS Tatalui ; si precum este un Dumnezeu, tot asa este
si numai o Biserica, numai o comunitate adevMuta a cres-
tinilor. Toato celelalte comunititi sunt biserici ale Satanei
in aceasta expresiune Ulfila cupritide pe : Manichei, Sabe-
liani, Marcioniti Si Montanisti, Novatiani si Donatisti, Ma-
.cedoneni, Omousiani si Paulieni ; prin urmdre, pe toti
raetteit secolelor anterioare, care fora urgisite pe atunci de
°titre alte partide -si secte ale timpului celui mai din urma,
pentru a caror reprimire in sanul bisericei se discutA ne-
curMat (Waitz op. cit. p. 94-95).
Numai Arianii, atat de putini ca si Eunornienii, al caror
mime tocmai dela anul 381 devine in us, nu sunt condam-
nati, diet ItArritalura for era acea pe care o profesa si Ulfila.
Patin se potriveste cu aceea dadi s'au spus undeva (Teo-
doret lib. IV c. 37) citi Ulfila ar fi castigat pe Goti la ere-
dinta ariana, prin aceea ea se aminteste crt ar fi putin in
eontraversa si deci numai o ceartit de preoti atnbiticrsi, iar
invatatura tuturor partidelor, ar fi una.
Vedem din contra, insil, ca insusi Ulfila primise pozi-
titinea sa find in lupta (Waltz op. cit. p. 95). De timpu-
riu a fost el castigat la aceasta confesiune.
In fine, din cauza unui hasard nefericit, pentru un timp
foarte indelungat, o otrav`d, omoratoare de suflet s'a varsat
in paharul mantuirei.
Ori earl ar fi fost primele sentimente ale lui Ulfila, le-
gaturile lui cu Imperiul si Biserica, s'au format in timpul
doniniei aridnismului. Apostolul Gotilor, semnand confesiu-
nea de credinta" la Rimini 1) si Constantinopoli, sustine in
1). Opiniunile lui Ulfila qi ale Gotilor Inclinau atre semiarianism'
fiindelt for nu to convenia ca fiul sa, He o creatura, deqi ei au primit
in comuniunea for pe acei cari mentineau aceasta doctrinA. Apostolul
for reprezenta intreaga controveret, ea o cestiune indiferentI care a
ost ridicattt prin favoarea de a disputh (Teodoret libr. IV cap. 37).

www.dacoromanica.ro
 3:19

public doctrina ce am expus mai sus ; comunicd aceastd

eroare poporului si tiler dui si infectd pe barbari cu o ere-
zie 1), pe care Teodosie eel mare a proscris-o si a stins-o
dintre Romani. Aceastd doctrind simply, mai inteligibild
zic unii istorici (Rambaud et Lavisse I p. 60) deck teo-
logia catolicd cu misterele ei, fu mai accesibild barbarilor
cari o adopta,serd : de oare cc caracterul si inteligenta riouilor
proseli# ii faced putin proprii a se ocupa cu subtilitdti
metafizice. Din acel timp ei au vietuit in afar de ierar-
chia bisericeascd a catolicizmului ; la ei clerul crestin abea
se distingea do restul natiunei ; n'avea nici mari averi, nici
demnitati 3nalte, astfel ca viata laic:1, cum am zice astazi,
era la ei principalul, pe cand la Romani era viata ecle-
siastica ; de acolea un desacord profund (Lavisse et Ramb.
I 60). Totusi ei si-au apilrat cu tarie principiile pe cari le
primiserd cu atata piositate, ca pe cele mai veritabile prin-
cipii ale doctrinei crestinismului. Avantajul de a predica
si interpreta Sf. Scripturd in limba teutonica, facility suc-
cesele Apostolice ale lui Ulfila, cum si ale succesorilor. Si
ei au hirotonit un numar suficient de Episcopi si preoti,
spre a instrui triburile compatriotilor lor. Ostrogotii si Van-
dalii, au preferat lectii mai inteligibile de la predicatorii
Ion nationali, decat de la elocinta clerului latin (Gibbon I
p. 887). Vandalii si Ostrogotii an pdstrat credinta lor pang
la distrugerea totald a regatelor lor, fondate de ei in Ita-
lia si Africa (Gibbon I p. 393).

1). S'a imputat heresia Gotilor imper. Valens : Itaque justo dei ju-
dicio ipsi cum vivum incenderunt, qui propter cum etiarn n2ortui
vitio erroris arsuri sunt (Orosiu lib. VII cap. 33 p. 554). Aceasta
sentinta crud& este confirmata prin Tillemont (Mem. Eccl. t. IV p.
604-010) care zice: Un singur om a Iras in infern un numar intinit
de Septentrionali, etc. Salvian de Gubern, (Deil V p. 150-151) plange
si scuza aceasta eroare involuntara.

www.dacoromanica.ro
 340

A). Regiunile ocupate be Visigoti in Dacia Zraiana.

Am vdzut ca, regii triburilor Visigotice fiind divizati prin

interese, erau divizati si prin religiune (Sozomen, lib. VI
c. 37). Acesti regi au fost : 1) Athanaricus Therwingorum
judex (Ammian Merceliu, lib. XXXI. c. III) regele Ther-
wingilor, care ocupa regiunile dintre Oh, Dun ire, Carpati
si Siret (Delamarche, Atlas Geographique pl. 51 52) ;
2) Fridigern, pe care nici Ammian Marceliu (Lib. XXXI
c. IV. XXII; Acta Sanctorum tom. V pe Sept. p. 38-42)
si nici alte isvoare istorice, de earl dispunem, nu ne
spune al carui trib a fost rege. Noi insd, credem ca el a
fost seful unei pdrti din tribul Terwingilor, cum si al
trib. Peucinilor, care in Atlasul lui Delamarche ii aratd
ocupand regiunea dintre Siret si Nistru (Plansa 51 52)
si anume pArtile ocupate prohabil, astdzi : de judetele Ga-
lati, Tecuci, Tutova, iar din Basarabia, Ismail, Kilia si
Bolgradul).
Cd lucrurile trebue sit se fi petrecut astfel, ne intemeidm
pe imprejurarea istoricd ca : Fridigern, fiind invins de Atha-
naric, cere ajutor Impdratului de Rdsdrit Valens (364 378)
(Acta Sanctorum, ibid.) care se grabeste sii i-1 dea ; er-
neazd la Marcianopoli (Xenopol I 314), apoi trece in Scy-
thia Mici (Dobrogea) si ajungand la Tomi (la 371), Valens
propune lui Bretanion, Episcopul acelei tdri, sd imbrdti-
seze arianismul (Sincai sub. anno 371) ; este insa categoric
refuzat, mai mult, pArrisit in bisericd, iar episcopul cu tot
poporul s'a dus in altd bisericrt. Valens, is dispozitiuni
pentru exilarea curagiosului episcop, dar fiindcd tocmai
atunci voia sti meargd contra Gotilor i avand necesitate
ca pnpulatiunea sd fie linistitd, revoacd imedtat ordinul de
exilare (Vezi biografia lui Betamion, Mitropol. Scythiei Mici
(Dobrogea). tim di Valens dd ajutor in contra lui Athanarie
pentru doua motive : a) . Ca At'hanaric ddduse ajutor lui

www.dacoromanica.ro
 341

Procopius contra lui Valens (Ammian Marceliu Lib. XXXI

c. III) $i, b) ca va imbrdlisa confesiunea ariand el Si po-
porul sdu (Socrat, lib. IV c. 33 ; Sozomen, lib. VI, c. 37.
Acta Sanetorum ibid).
Armata lui Valens trimisd pentru sprijinul lui Fridigern
In contra lui Athanaric, a trecut Dundrea pe la Noviodunum
(Xenopol I 314) (Isaccea) spre a se uni cu cea de sub
conducerea lui Fridigern, care bate 'pe Athanaric, regele
Terwingilor.
In fine, un al treilea principe, numit Iungurieh (Acta
Sanctorum) (Wungurich) fiul lui Rodosteu, rudii si supus
lui Athanaric, care domnia poste tribul Taifalelor, despre
care aminteste Ammian Marceliu (Lib. XXXI c. III) si
care ocupau regiunea dintre judetele R. Sdrat, Buzdu (Acta
Sanctorum) $i riul Gerase (Ammian Marceliu, Lib. XXXI
a IV), pe care D-1 Xenopol 11 crede a fi Siretul (Istoria
Romanilor I p. 316 not. 6), iar D-1 Hasdeu, Prutul.

www.dacoromanica.ro
 CAP. XX.

Martirii Gothiei (Daciei Traiane).

Consideratiuni Generale.
Ca toate celelalte natiuni crestine, Romanii si-au avut
si ei sfirrtii lor, martirii lor.
In timpul regilor daci Cotyson si Dura, au patimit
moartea matirica, dupa traditiunile bizantine, trei discipuli
ai Sf. Ap. Andreiu : Inn, Pinn si Rimm, despre cari am
vorbit la timp.
Dacia devenind sub dominatiunea Romanilor, a avut un
al doilea rand de martini, si Inca dintre cei mai straluciti,
nu numai sub raportul zelului lor apostolic, ci si a dem-
nitatilor inalte, pe care be ocupau in societate, si anume ;
Sf. Martir Mercurius si Saba Stratilat, impreuna cu cei 70'
companioni ai lui, care desigur trebue sa fi fost.tot grade
militare.
Suntem pe deplin incredintati ca trebue sa fi existat si
alti multi martini in Dacia, insa fie din cauza vitrigiei vre-
murilor, fie din alte imprejurati istorice, posteritatea nu
ne-au transmis numele lor ; fie chiar si din acea impreju-
rare ca guvernatorii Daciei, fiind necontenit in lupte, la
frontierele imperiului contra barbarilor, nu vor mai fi avut
timpul material ca sa se mai ocupe si on persecutiunile
crestinilor. Si not am vazut, in cursul acestui studiu, ca in,

www.dacoromanica.ro
 343

Dacia si Panonia se trimiteau legilmi intregi, cand, Cesarii

Romei banuiau c sunt contaminate ca s5 ma exprim
astfel de doctrina crestina
Uncle exists martini, a trebuit sa existe puternice comuni-
t5ti crestine, si unde au existat puternice comunitali crestine,
acolo, trebue sa fi existat i o ierarhie bins organivait'a.
Venim acum sy verbina despre al treilea rand de martini,,
cari, ca si ceilali, apartin nationalitatei rornanesti, cel putin
In majoritatea lox, dup5 cum it arata numele lor, des' ei
au fost martirizati in timpul sand Dacia era sub BOO,-
nirea Gotilor.
Si in persecutiunile ridicate de Goti, contra crestinilor din
Dacia, se amintese de traditiunile bizantine, iar5si numai
azei cari ocupau ranguri inalte in societate, intre care ci-
tam pe Sf. Martir Nechita de familia senatorial5 (auyy), nux.k)
Sf. Saba Erpottac'rou (dux militia), Regina Gaatho (Gautia)
Ducele Batusis si Preotul Bercas. Despre martirii de o
conditiune socials, mai modesty nici nu se aminteste in5'ear,
ci un distih dintr'un sinaxar greeesc spune ca ei erau iu
timpul perseeutittnii, de care ne ocupam, egal cu num5rul
zil6lor dintr'o lung.
Hariv rcupi cpylyouS: 70o40bv INIqp7Upcov
Ocsag 4yet µacv cripepov sic )5pp:cc (Act. SS III pe Maitie
26 p. 603 si 617).
Inainte de a veni la cauza persecutiunilor, s5, vedem cati
si cari erau principii goti cari persecutau pe crestini.

A) Fersecutoril crt;tinilor ;i situatiunea geografica

a triburilor for in Dada traiana.
Regii persecutori dupa,' Acta Sanctorum si alte isvoare
istorice contemporane sunt urm5torii :
1) liermanaric, regele Ostrogotilor, stapanitor al raga-
tului Bosforului Cimerian (Ammian Marceliu), care area.

www.dacoromanica.ro
 :44

autoritate mai mult nominala asupra triburilor Visigotice din

Dacia Traiana. (D. Onciul, Istoria Romani lor p. 353 355).
2) Athanaric judex nervinyorum, vrajmasul neimpAcat al
erestinilor (Acta Sanctorum, 1. cit. Baronius IV, N CCXXVI
v. 50). Tribul Thervingorum ocupa regiunile dintre Olt,
Dunare, Carpati si Siret. (Delamarche pl. 52-53). Schrader
ii arata ca ocupand toatg, Muntenia, (pl. 14).
3) Atharid, fiul lui Rodosteu (Acta Sanctorum) si nepot
lui Athanaric, care a sacrificat pe Sf. Saba zeilor Valhala
(Odobescu Le 2resor de Petrossa I 430, nota 1). El ocupa
regiunile cunoscute astazi dintre judetele Buzau si R. SO.-
tat. (Vezi biogr. Sf. Saba).
4) Ithuric, care a dispus arderea unei biserici la Daphe
(Constantiola la Dunarea de jos) in care se afla un mare
numgr de crestini. (Odobescu 1. c.).
5) Iungurich (Wungurich)
6) Fridigern, singurul dintre regii triburilor Visigotice,
deveni proselit al lui Ulfila ; el a fost sef al unei pa'rti din
tribul Thervingilor, cari ocupau probabil regiunile cunoscute
mai tarziu dintre lacul Brates si gurile Dundrei (Vezi Atla-
sul istoric de Delamarche pl. 52 53) pang la tinutulile
Greutungilor, un trib Ostrogotic, care ocupa, regiunile Ben-
derului, Chisineului din Basarabia ruseascg de astazi.
Urmeaza sg vedem cauzele persecutiunilor.

B) Cauzele persecutiunilor.

Persecutiunile ridicate de sefii Visigotilor contra cresti-

nilor romani si visigoti din Dacia Traiang, au fost de o
cruzime ingrozitnarg, crudelitate mirabile" dupg, expresiunea
fericitului Augustin (De civit. Dei lib. XVIII c. 52).
Pentru caracterul for fioros si violentele savarsite contra
crestinilor, persecutiunile acestea au lost considerate de
istorici, ca a zecea persecutiune in sanul general al goa-

www.dacoromanica.ro
 34--'

nelor crestine (Acad. Rom. M-ss 2 cit. p. 60). Ele an avut

de efect a hotari modul de pe urma al traiului Romanilor
in muntii Carpati, ascunatorile daruite for de Dumnezeu.
D-1 Profesor Onciul, ca si germanul Waitz (op. cit.), cred
ca au fost trei persecutiuni.
Prima a avut loc in anul 355; in acest an Ulfila, in
fruntea poporului shu, Gothi Illinores, trece Dundrea in
Imperiu.
Despre a doua si a treia persecutiune, istoricii nu se in-
voesc asupra anului child an avut ele loc, chei an fost
aproape consecutiv cu foarte mici intreruperi, si de aici ne-
potrivela de date.
A doua, si cea mai crunth persecutiune, se zice ca a avut
loc, imediat duph ce Gotii inchee pacea cu Valens, in anul
369 370, in care este push, duph Weitz, phiimirea Sf.
Martini Nechita Romanul si Saba Gotul, pe cand Acfa SS.
pune phtimirele acestor martini circa an. 372 (Act. SS. t.
11 (II) p. 87).
A treia persecutiune vine duph aceastt. Totusi not le
constathm, nu putem insh sh le precizhm istoriceste, ci
vom pune phtimirele martirilor, la anii pe care ni-i indich
isvoarele.
Ridicandu-ne la aflarea cauzelor can au facut pe regii
-Visigoti sh persecute pe crestini, vom inthmpina aceleasi
dificulthti, din cauza nesigurantei relatiunilor facute de
istorici.
Vom incerca, hash a le arh'ta si schita duph mArturiile
celor vechi de cari dispunem si opiniunele celor moderni.
Gotii, in momentul invasiunii for in Dacia Traiana anul
270, stim cg, erau phgani ; traditiunile for religioase si na-
-tionale, erau adanc inrhdacinate in sufletul acestui popor de
militari si pastori. (Gibbon I 179).
Veniti in contact en elementul crestin al colonistilor Da-
ciei Traiane, manifestarh, clela inceput, un antagonism care
se mhri din ce in ce mai mult, pang, ajunse la persecutiuni

www.dacoromanica.ro
 346

ridicate de adoratorii falsilor zei germani. (Odobescu, Tresor

de Petrossa, I nota 1 de sub pag. 490).
Aceste persecutiuni au devenit din ce in ce mai fre-
quents si au un caracter mult mai violent.
Unii creel ca Athanaric persecute pe crestini din cauzl
.eresiarhului Audius ; Sf. Epifanius (IVligne Patrol XLII
p. 371) crede ca din cauzd cd Imperatorul Roman era.
cretin. (Quod Romanos imperator. Cristianos esse videtur
-(Act. SS. t. 11 (V) p. 39).
Socrat (lib. IV c. 33) si Sozomen (lib. VI c. 37) sunt-
de aceeasi parere, ins mai adaugd ed marile judex al Thor-
vingilor, Athanaric, era un vrajmas neimpdcat al religiunii.
crestine.
Bolandistii raporta mum persecutiunilor la ura ce exist&
intre cei doi frati-principi ai Visigotilor, Athanaric si Fri -
cligern, cari find desbinati prin interese, erau acum des-
binati si prin religiune.
D-1 de Linas, crede c t suveranii Visigoti, intruneau ins
persoana lor, nu numai demnitatea regald, ci si pe cea Pon-
tificald si rasboinicd. .,Car chez les Gothes et chezr les-
Scandinaves, be trois pouvoiar : religieuxe queriere et jucliciaire
se concentraient dans une seule personne" ; si arata usan-
tele religioase pe care le sdvarsiau regii for cu vasele sacre,
de care si Romanii posedd o superbd colectlune de aceste
vase, lucrate in our masiv si biltute eu pietre scumpe, au-
noscute de popor sub numele de closca cu puii de aut.')
1) Odobescu III 12. L'Anneau a inscription (din Tesaurul de la
Petrossa) est l'anneau de serment, que l'on trempait dans le sang des
Victimes et sur lequel les plaideurs juraient le Cangeidr", ou serment
sur l'anneau, en invocant le nom d'Odin et do Thor. Le- grand plat
servait aux offrands pendand les sacrifices, l'Aiguiere (cupa) aux li-
bations. La Pater° est cette coupe de memoire Minne, qu'aux trois
fetes annuelles on vidait en l'honneur des dieux des hems et des an-
-cetres. Les Tasses en cristal de roche circulaient pendant les festins
solennels ; quant aux Fibules et aux Gorgerin, ces objets appartenaient
aux insignes royaux" L'Aigle ou epervier, tout etincelant do pierres

www.dacoromanica.ro
 347

Desteptul si fanaticul Atlianaric vedea di Gotii deveniti

crestini aveau idei contrare celor pagane ; ei deveniau dill
raSboinici, sub influenta crestinismului, oamenii cei mai
pacinici ; din flare rqpitoare, deveniau oaineni milosiJ Cu
alte cuvinte societatea crestitiA, formatrt in marea mas-a.
gotidi, era bazata' pe noui fundamente, conduse de alte-
principii, dila'uzita de alte legi mai umanitare, cu menirea
unei noui organiAatiuni, cu principii inalte de egitate, cu
precepte de caritate si de indulgentrt. Influenta acestui sen-
timent contribuia a mentine fidelitatea tractatelor, a mo-
dera ororile rAsboiului, a mitigh ororile cuceririlor3 etc.
Acestea erau in fine consecintelo venite prin crestinism,.
din punctul de vedere social, la Goti ca si la popoarele pa
gane din Imperiu.
Iata pentru ce regii Visigotilor vedeau prabusindu-se.
prin crestinisth, idealutile for nationale, nimicirea senti
mentului rasboinic, a credintelor strAmosesti si traditiunilor-
nationale. (Odobeseu, Tres. de Petrossa 1 c.).
Toate aceste consideratiuni fiind apreciate, dupa justa
for valcare, de fanaticul judeditor al Terwingilor, a in-
ceput area persecutitme contra Romanilor sl Visigotilor
metal.
Persecutiunile contra Romanilor mai aveau si caracterul

preeieuses, a pu eti-e pose sur la poitkine, on guise de peetorale,

tandis que les deux autres Fibules en forme d'oiseaux, rattaches entre
elles par une longue chains, sont construites de facon a s'appliquer
parfaitement sur les deux epaules, en laissantflotter leurs pendeloques
stir les bras ; ce serait peut etre lit un souvenir dos oiseaux sacres
qui parlaient a l'oreille des dieux I
L'imaginatibn pbut Se representer, Sous ces riches ornement's paix,
les chefs de la religion des Goth presidant aux ceremonies de leur
culte, dans leurs temples, Drags des vases sacres en or massif et en
gemmes chatoyantes. On peut completer ainsi, par des monuments,.
les descriptions merveilleuses oa Adam de Breme et les Sagas scan-
dinaves parlent du luxe prodigue par les Goths sur leurs autelS, dans.
leurs armes et dans leurs festins (Odobescu op. cit. ITT p. 12).

www.dacoromanica.ro
 348

politic la baza sa, pe langrt cel religios, de oarece ei erau

banuiti c i simpatizeazd cu fratii for din Imperiu.
In fine, toate persecutiunile pe can el le ridica, atat
contra Romani lor cat $i contra Goti lor crestini, n'au avut
.alt rezultat practic, decat a proba credinta nouilor convertiti.

§ 1) Prima persecutiune.
Ulfila trece Dunirea in fruntea poporului slu
in anul 355.
Primul dintre sefii triburilor Visigotilor, cari observa ca
-priu cretinism se rdpeste Gotilor acea putere unitard,
-care-i frtced odinioard atat de redutabili, fatd de Imperiul
Roman, in decadentd, aruncd jugul Evangheliei $i, In
anul 355, tidied' prima persecutiune contra crestinilor (On-
ciul, Ist. Rom. curs litogr. p. 357). Stim timpul si prin ce
cdi ajunsese crestinismul la Goti. De cand crestinii dintre
Goti reusird a avea un Episcop si Apostol al for natio-
nal, crestinismul Mouse printre dan$ii marl progrese, insrt
aceste progrese erau ale arianismului, nu ale ortodoxis-
mului, ash incat unul din. sefii Tervingilor $i fratele lui
Athanaric, Fritigern, devenind proselital lui Ulfila, relatiu-
n.ile dintre frati $i partidele cre$tine $i Ogane ale Visigo-
tilor, devenird din ce in ce mai dusmdnoase, pang cand in
fine Fridigern, fiind invins de Athanaric, cere ajutorul Ro-
manilor (Acta SS., Viata Sf. Saba p. 42), Fridigern cere
.ajutorul ImpAratului, cu care invinge pe fratele $i rivalul
sd'u Athanaric (Baronius Anno al IV No. 56 $i urm.).
Persecutiunea ridicatd de Athanaric atinge, in special, pe
; Fridigern, de data aceasta este cu desdvarsire in
neputintrt de a ajuta pe Ulfila, ash incat el este nevoit sd
Ireacil in Imperiu $i sit ceard mild de la Imprtratul Roman

www.dacoromanica.ro
 349

si adapost pentru sine si ai lui (Acta SS. t. 9 (III) p. 603

$i 607 ; t. V pe Sept. p. 38).
Ulfila Inca de mult iii eastigase simpatiile Culla bi-
zantine, unde el fusese trimis Ca ambasador al pdcei; res-
pectabilul prelat se duse din nou la Imperator, unde pleda-
cauza Gotilor, cari implorau protectiunea Impdratului bi-
zantin. Imparatul 11 primi cu multi bunavointa 9i -i pro-
mise, pentru el si ai sai, ospitalitate in Imperiul Roman.
(Waitz op. cit.).
Ulfila, acest protector spiritual, ne mai putand suferi
persecutiunile lui Athanaric, ca un alt Moisi se puse in
fruntea poporului sau, si conduse pe pdstoitii lui peste
apele profunde ale Danubiului la fratii for intru Christos
din Imperiu dupa expresiunea lui Auxentius. Episcopul
Durostorului (Silistrei) ucenicul si biograful lui Ulfila In
pdmantul care le era for promis in Imperiul Roman (Gib-
bon I 884). Trecerea Gotilor, a avut loc in anul 355, sub
Imparatul Constantiu, dupa marturiea lui Philostorgiu (lib,
II § 5, mdrturie adoptata si de germanul Waitz (op. cit.
p. 67-68) dar pe care englezul Gibbon (I 885), o crede
gresita, ca emigrarea ar fi avut loc sub Valens, ceea ce
insa nu este adevrtrat.
Iordanes, Episcopul Goth al Ravenei, ne da un tablou._
concis si interesant despre acest trib al Gotilor :
Gothi minores, populus immensus cum suo pontifice
ipsoque primate Wulfila" (Apud. Waitz op. cit.). De unde
se vede ca, daca ultimele cuvinte nu sunt o repetitie
ne arata ca el ar fi exercitat asupra for si oare care
juridictiune politica. Afirmatiunea lui Iordanes, este con-
firmata de Philostoregiu (lib. II § 5). Fara dreptate Gibbon.
(I nota 1 de sub pag. 885) se indoeste despre acest adevar.
Acum, daca privim la interesul care ne leaga istoria
Bisericei Romanilor din Dacia Traianbi, de nuruele lui Ul-
fila, vedem ca nu se bazeaza atat de mult pe faptul ca
el era unul dintre cei dantaiu care teal la o ginta germana.

www.dacoromanica.ro
 350

ice ocupa, pe atunci Dacia Traiana, ca invgtator al cresti-

nismului, ci mai mult ca activitatea lui la s'a intins
nu numai asupra triburilor Visigotice, ci si asupra Roma
nilor. VQM vedea, cu alta ocaziune, ca influenta ezoloatianului,
Ulfi]a asupra Romani lor, a fost nimicita de invdtaturile
,elerului ortodox si national al Ronaanilor.
Auxentiu, Episcopul Duvostorului, ne spune ca el pre-
idica in trei limbi : gotica, latinu si greacci (Waitz op. cit p.
19). De altfel, opera lui Auxentiu, ne cid o atestatiune de
de dorit pentru propagarea dectrinei invaidtorului sau cum
acesta se servi mai adeseori de limba gotica pentru pro -
pagarea doctrinei sale, crtci nu numai se spline ca el a
predicat in limba gotica, /atinci si greaca, ci este addugat
si formal, ca a ldsat in cele trei limbi mai multe tradu-
ceri si mai multe tratate unele spre folos si edificare, iar
-allele spre marirea vecinica 1).
Cui putea el, deci, sa predice in limba latind in Dacia
Traiana, decat Romhnilor ? Si cui putea el sa predice in
limba greaca, deck colonielor grecesti din orasele, proba-
bil de pe litoralul stang al Dundrii ? si care nu poate fi
altul, decat Constantiola (Dafnes) azi satul Sbantof de la
gura Argesului din judetul Ialomita, dupit cum am vazut
si Cu alta ocaziune.
Tot Auxentiu, ne mai dd o idee clara, despre petrece-
rea Visigotilor in unire cu o buna parte din Romgmii aser-
viti Card, dupa Martirul eel de laudd, al multor scriitori
§i e?Ipu§i ai lui Christos, fiind si persecutiunea foarte pu-
ternicd, avand cu chipul acesta trapliniti sapte ani in Epis-

1) Opera lui Waitz Ueber des Leben and die Lelire des Ulfila Ha-
Aavra. 1840 find in latineste pang ]a pag. 21, am utiliiat-o in aceasta
limbs; iar de la aceasta paging, find in limba germana, am utilizat-o
dupti o traducere imprumutara de la D-1 Prof. C. Erbiceanu. Astfel
meat paginele indicate in studiul nostru de la pag. 21, nu sunt dupg
opera originala a lui 1Vaitz, ci dupg manuscriptul traducerei acestei
luorgri, a D-luf Erbiceanu.

www.dacoromanica.ro
 351

-copat intru tot Sfantul barbat (Ulfila) a esit din barbarica

tara (Dacia Traiana) cu o mare multime de popor credin-
.cios si atunci a fost primit in Romania (in Imperiul hizan-
-tin) cu cinste, de Principele Constantiu, si dupa cum oare
cum Dumnezeu a scApat pe poporul situ din puterea sr
rautatea lui Faraon, si a facut sit treaca ca pe uscat prin
-Mama Rosie, asa si mult pomenitul Dumnezeu a liberat
din tara barbard pe marturisitorul credintii (Waitz p. 20).
Din acestea vedem ca Ulfila a exercitat si asupra unei
-pd'rti dintre Romani o puternieg influenta, astfel ea au emi-
grat impreuna cu poporul situ peste Dunare, caci oamenii
-servitori si supu i, despre care aminteste Auxentiu, nu sunt
.decat Romani.
Acura, daca ne intrebam ; tilde a lost centrul activitatii
sale pastorale, on mai propriu vorbind catedra sit episco-
pala, not eredem ea la Constantiola, oral situat la gura
Argesului. Constantiola a fost pentru multe veacuri cen-
-trul crestinismului romanese din Dacia Traiana.
Deci, eatedrala lui a fost in tribul Visigotic al Tervin-
gilor, de sub Athanaric, eaci daca ar fi fost cuprins in tri-
-bul lui Fridigern, atunci nu putea sit -1 atinga persecutiu-
nea lui Athanarie, ceea ce not stim contrariul si clup'Al cum
foarte just observa Baronius.
Nu putem sti de uncle s'a rules burial Sineai (sub anno
374) informatiunile sale, ea Ulfila ar fi lost Mitropolit al
Ardealului si pe care 1-au copiat si altii. Cei mai seriosi
istorici si geografi pun pe Visigoti ca stapanind Dacia Traiana,
afara de Transilvania, in care nu se vor fi dus decat pen-
tru prada. Nu excludem posibilitatea, ci din contra eredem
.cu °are care probabilitate, ca influenta civilizatoare a lui
-Ulfila se v-a fi iritins si asupra Romanilor din Transilva-
nia, daca nu el personal, cel putin discipolii siti. Ne indoim
insa de succesele predicii lui printre Romani.
Se sustine ed, eresiarhul Audeus, impreunrt cu discipolii
sai Uranius si Silvanus, ar fi trecut in gratile numite mai

www.dacoromanica.ro
 352

tarziu Transilvania, spre a-$i rdspandi ratacirele lot acolo,

si ca Ulfi la ar fi trecut si dansul muntii spre a contraba-
lansa activitatea evangelicd a fanatecului eresiarh si a dis-
cipolilor ; dar pana in prezent, n'am putut verifies aceasta.
istorisire. Si apoi toti cati au scris despre Audeus, nu stiu
sa ne spun nimic mai mult decat cele ce ne-au spus Sf._
Epifanius (Haereis LXX).

§ 2) 11 doua persecufiune (366).

In persecutiunea ridieata de catre Athanarie, dupa emi-
grarea lui Ulfila, crestinii sunt supusi la noui incercdri de-
a renunta la religiunea stramosilor. Numarul acelor cari an
preferit sa moara pentru credinta, for este destul de mare,.
meat, dupb expresiunea unui distih dintr'un sinaxar gre-
cesc, el intrece cum am spus mai sus numdrul zile-
lor dintr'o tuna.
Privitor la aceasta, persecutiune, istoricii contemporani
dau tot felul de istorisiri, dar in special, dintre toti, Sozo-
men (lib. VI c. 37) stie sa ne des mai multe detalii. Atha-
naric, punea un idol intr'un car, pe care-1 purta prin ora-
qele Daciei $i pe la casele erestinilor, ca sa i se inchine-
si sa --i aducd sacrificii. Dacd refuza a face aceasta, atunci
casa era arse, impreund cu cei ce locuiau intransa 1).
1) Este curios a vcdea figurand acela skvoc sau imagines de ale-
zeilor adorati de Goiii de la Dunare, printre basoreliefurile cari o im-
podobeau eoloana ridicatii la Constantinopol in anul 404 de dare Ar_.
cadius spre a reaminti victoriile ki triumfurile repurtate de cAtre ta-
till sAu Teodosie contra Gotilor. Acest monument care avea 140 pi-
cioare de inAltime, si care imita, in sculpturile sale dispozitiunea in
spirale ale coloanelor lui Traian si Maru Aurel din Roma; aceasta a.
fost attlt de tare deteriorate de MI p. 25) foe si cutremure, incat gu_
vernul turcesc a pus s'o dttrame in anul 1695 si n'a lasat dintr'inse.
decat piedestalul pe piala Asret-Bazar (Targul femeilor). Aspectul
basoreliefului ne-a fost conservat in desemne, din nefericire mai mult

www.dacoromanica.ro
 353

Intr'una din Duminici, un principe ('Apxon) barbar, nu-

mit Iungurich (Wungurich), veni la Daphnes (Constan-
tiola), spre a rani crestinilor libertatea cultului divin. El
banuia pe cetatenii de ad., ca ar fi simpatizand cu fratii
lor din Imperiu, lucru de altfel prea firesc de oarece
Romanii din Dacia Aureliand se ingrijeau de fratii lor din
Dacia Traiana, si traiau intr'o stransa comunitate de idei
si de interese cu dansii. (Odobescu, Tresor de Petrossa III,
p. 7). Din aceasta cause, ca si din cele expuse mai sus,
ordona crestinilor sd nu se mai adune prin bisericile lor,
zicand ca aceste adunari, nu sunt cleat conspiratiuni in
contra lor. Neputancl capita rezultatul dorit, aruncd pe multi
din cetatenii Constantiolei in Inchisoare ; iar pe toti, cati
s'au refugiat de frica persecutiunilor, spre a-si atisi un
adapost in bisericd, a pus sa se dea foc bisericii ('Ertl tip
anvip t ivOoiSe ixxXrafcq (Sozomeu, lib. VI 37). Aci au
perit nu numai oameni in varsta, ci si femei can au apu-
cat sa fuga acolo, -unele cu copii de mina, iar altele care-i
alaptau la sanul lor. Chiar in acest timp, un crestin numit
Vercas, nestiind cele ce se intampla, sosind insa acolo
este si el aruncat in flacari si mistuit. Bolandistii insa cred
ca acesta n'a murit in aceasta persecutiune ci in alta. (Acta
Bathusis et Vercas, p. 647).
In Constantiola era una din bisericile cele mai vechi ale
Daciei, si, in acele timpuri de restriste, ea servea nu nu-
elegante desat fidele, executate in secolul XV dd- pictorul venetian
Gentile Bellini, scoase cu invoirea Sultanului Mahomed II. Aceste de-
senuri a Post publicate pe 18 planse de atre Anselm Bandieri in di-
feritele editiuni ale comentarielor sale despre : Imperium Orientale
sive antiquitates Constantinopolitanae, Paris 1711 si Venetia 1729.
Printre bogatele prazi si numerosii prizonieri de toate rangurile so-
ciale cari acompaniau pe Imparatul Gratzian gi Teodosie la intrarea
lor triumfara in Constantinopol, sá vad figurind (tabl. X) pe trei czi-
mile bogat impodobite, trei imagini de ale zeilor barbari sub forma
de trunchiuri smaltate si imbriicati e'un fel de postav, Mal genunchi
brate, bitrbosi si cu capeteie goale (fig. 134 hisses sur trois cha-
O. M, lonesco.Ist. Bis. Romeine din Dacia Traiani, Vol, l-iu 23

www.dacoromanica.ro
 334

mai ca centru al crestinatatii, dar 5i al nationalitatii lo-

cuitorilor. In biserica, ei se adunau mai in toate zilele, pen-
tru serviciul divin si sfatuindu-se intre ei, ajutorAndu-se si
materialiceste, ei se sustineau unul pe altul. i aci trebue
sit fi fost in us fr'4ia si iubirea, care caracterizau pe cre-
stinii veacurilor primare. Serviciul divin, facut in limba La-
tina, a contribuit la intarirea elementului latin din Dacia
Traiana si a facut ca relatiunile dintre ambele laturi ale
Dunarii sa fie neintrerupte. (Bis. crt. Rom. IX/85, p. 707).
Toate acestea se vede ca erau cunoscute sefilor pagani
Visigoti, cari, in timpul serviciului divin, au ars biserica, si
impreuna cu dansil si pe crestinii aflatori acolo. Posterita-
tea ne-a pastrat Actele martirilor ucisi in biserica, ei sunt :
Bathusis, Vercas, Arpila, Constans, Agias, Vias, Egatrax,

meux richement caparaconnes trois images dos Diux barbares sous

la forme de trouts emma,illotes et drapes sans jambes ni bras, mais
surmontes chacun d'un tote barbue et nue fig.137) este probabil triada
teutonic5, sau scandinavit, citattl, de scriitorii latini : Mercurius, adia
Odin, Wodan sau Gutan ; Hercule, adia, Donar sau Thor, si Mars adicii,
Zio, Tyr sau Saxnot. Deci documentele nu lipsesc in primele secole
ale By. media, care probeazh di pliganii Germaniei au adorat in tern-
plele for o asociatie de trei divinitati figurate prim statui metalice.
Noi nu citam decat un singur pasagiu luat din viata Sf. Gall de-
Walsfried uncle se vorbeste de idoli, pe care Sf. Columban ii al15. in
612 la Bregenz, pe Mail de Constance. Tres imagines aereas of dau-
ratas superstitiosa gontilitas ibi colebat, quibus magis quam Creatori
mundi vota reddenda credebat (vezi Jac. Girmm Deutsche Mythologie
p. 73 84, astfel ca si p. 451 52 din primul vol).
Studiul baso reliefului de pe coloana teodosiana, prezinth sub dife-
rite raporturi un interes cu total particular pentru antiquitatile tAri-
lor romane. Aceste scene ne ofera in existents, popoarelor danubiene
(un echelon) o schitA, mai pretioasa nouii decal reprezentarile de pe co-
loana lui Traian. Dcic.0, ar fi cestiunea, spre exempla, de a stabili o
comparatiune minutioadt d'o parte intro sculpturile istorice care
decoreaea curiosul monument circular desgropat de curfind de D-1 Gr.
G. Tocilescu la Adam-Clissi in Dobrogea (vezi p. 258 si fig. 106) si
alts parte baso-reliefurile care infasoart, coloanele triumfale ridicate
succesiv in tale dolt& capitale ale Imperiului Roman, in onoarea Im-

www.dacoromanica.ro
 355

ilescus, Si la, Sidita, Sucrilos, Suimplos, Thermas, Philga §i §ase

femei : Ana, Ala, Paris Moico, Mamica, Vico si Animais.
Toti acesti sfinti se serbeaza la 26 Martie (Acta SS.,
P. 603 Si 617). Intre acestia au fost : 2 preoti, un monah,
4 copii si 19 mireni cu bdrbati $i femei.
Numele acestor Anti le-am dat dupd M-sul Claromontan,
rcdci in mineile noastre sunt dati sub alte forme.
Acesti martini, pe nedrept sunt crezuti a fi de nationa-
]itate goti cel putin in majoritatea for dacd prin aceastd
ammire, trebue a se intelege nationalitatea lor, iar nu lo-
cuinta; si in adeviir, numele de Verca inchindtorul, Vira
Idrbatul, Sila tdcutul, Bathusis esentialul, Terma cal-
dul, etc. (Bis. ort. Rom. IX/85, p. 707).
Dupd ce Biserica a lost arsd de barbari, reliquiele for
ilratilor Traian. Marcu Aureliu si Teodosie I, este Inca credem
noi in ultima dintre ele, care se gasesc mai multe puncte de con-
tact cu operile de sculpture grosiera barbarA, placate anti data pe ro-
tonda, funerara sau, mai propriu, comemorativA ale castrelor stative
(castra stativa) ale anticului Tropaeum.
In aceasta apropiere, taebue, cu toate acestea, a Linea cont de stilul
conventional in care pictorul italian al renasterei a interpretat formele
care, fArbi. indoiala, in secolul V, se indrumau deja c5tre formele gra-
-tioase ale sculpturilor bizantine.
Am vazut cg, Sozomen (lib. IV c. 37) si Socrates (IV 33) vorbeste
de idolii pe care Athanaric ii face sa fie preumblati cu mare pompa
in card acoperite, prin orasele si satele Daciei; sub pedeapsa de moarte
.el oblige, pe crestini de a-i adore. Este probabil ca pentru a celebra
acesti insusi idoli, fanatecul judex se inconjura (pag. 25) de toata
.splendoarea tesaurului sau ; dar tend el a fost cons trans de a se re-
fugia in tara crestina, a crezut poate mai nimerit de a nu duce cu el.
.ornamentele care decorau templele falsilor zei, si care ar fi desteptat
-contra lui indignatiunea si justa rasbunare a crestinilor, carora el se
vedea constrans acum de a le imblanzi mania si a le Rata capriciile.
CA in fuga pripit5. la Constantinopol Athanaric duse armele cu care
incerca poate sa se apere personal, iar tesaurul sau il ingropa cu ape -
Tanta ca, se va reintoarce mai pe urma sa 1 desgroape.
Astfel se explica, credem noi, motivele pentru care Athanaric par4-
seste tesaurul sau (Closca cu pui de aur). (Odob. Tresor de Petrossa,l. cit.).

www.dacoromanica.ro
 356

au fost culese de o regind crestind numitd Gaatho sair

Gautia, cu Rica sa Ducilla; cu credinciosul for Thiel la $i
cafi au fost ajutati si de preotii bisericilor, pe can le -air
transportat pe furis din loc in loc (locum comuntavit ex
loco : Acta SS. III pe Martie p. 617), transportandu-le paste
Dunare in Imperiu, le-au dus o parte la Durostor, (Silistra)
iar alta la Cizic in Asia Mica.
Sa ne ocupam patin si de aceasta pioasa femee.

§ 3) Regina Gaatho (Gautia) si Rica sa Ducila

adurai reliquiiie eclat. XXVI martiri in persecutiunea,
a Il -a din anal 364.
Reliquiele Sfintilor martini amintiti mai sus, cum si ale
altora, au fost adunate de Gautia, o principesa cresting, cu
fica sa Ducilla, ajutate de preoti si de alti crestini, intro-
care si un oare-care Thiella. (Acta SS. tom. III pe Martie,
p. 617).
Cine era aceasta regind si a cui artie era, Bollandistii
nu pot sd ne dea nici un cletaliu, ci opineaziti numai cg
ea an fi fost sotia lui Fridigern, insd nu e adevdrat; sand
am fault biografia Sf. Saba, am vazut ca o femeie cresting.
a venit langd Sfant, propunandu-i sa se foloseascd de paza.
slaba a osta$ilor Guti si de mntunerecul noptii, spre a fugi..
Sf. Saba refuza categoric, si atunci ea dii ordin servitorilor
ei, spre a oferi o gustare Sf. Martin (Acta SS. tom. 11 (II),.
pag. 87). Numele acestei femei a rdmas pentru Acte ne-
cunoscut ; noi insa credem cd, era tot Gautia. Autorul Mar-
tirilor Crucii (la pag. 100-105) ne did indicatiuni foarte
pretioase despre aceasta femeie ; si am vazut cu altd oca-
ziune, unde mdrturiseste ca el si-a cules informatiunile
sale, despre Martini din Dacia Traiand, din Eusebiu si pen-
tru aceste consideratiuni punem temeiu pe spusele lui

www.dacoromanica.ro
 357

pentru cloud motive : intaiu, ca mare parte din afirmatiu-

mile sale, pe care le-am putut controla, le-am gasit tot-
.cleauna conforme cu traditiunea Bisericei ; si, al doilea, ca
confirms in o bung parte hipotesele Bollandistilor. Dimitrie
Petrescu, in lucrarea sa eitatd mai sus, ne spune ca Gautia
s'a ndscut in Durostor (Silistra) ; fratele ei fusese tribunul
etdtei ; impreund cu fratele ei, ea fad" in Durostor o bi-
-sericd frumoasd, pe mormantul Sf. Martir Emilian, un sclav
.al lor, mort in persecutiunea ridicatt de Iulian Apostatul.
Aceasta femeie, dupd moartea tratelui ei, a fost mult per-
secutatd de Capitolin, Prefectul Durostolului. Din aceastd
,causd, parasi locul ei natal si, trecand Dunnrea, se stabill
la Dafne (Constantiola), situatd la gura Argesului, unde se
tfla astazi satul Sbantzov. In Dafne, se casdtori cu ma-
gistratul acestei cetati, initiat si el in misterile religiunei
crestine. (Mart. Crucii, pag. 100).
Pe atunci Dacia Traiand era ocupatd de Goti. (anul 364),
i pe cand acestia aveau rilsboiu cu Impdratul Valens la
Dunare, bdrbatul Gautiei era in contact cu Iungurich, unul
din cdpeteniile Gotilor de la Dunare. Gautia, dupd opt-
sprezece ani de cdsnicie, rdmase valuva si cu o copila nu-
mitd Ducilla. Bolandistii ne spun, di pe langd aceastfi fata,
ea mai avea si un copil numit Arimerius. (Acta SS. torn.
III pe Martie, p. 617).
Dupd ce Sfintii sunt arsi, Gautia, ajutata de persoanele
zamintite mai sus, culege reliquiele sfintilor si, lcistind guvernul
4cirei sale fiului Arimerius impreund cu fiica ei Ducilla, cu
eredinciosul Thiella, probabil servitorul situ, si ajutatd de
preoti be transports pe furls din loc in loc (locum commu-
tavit ex loco). Bolandistii ne spun di ea a avut necesitate
si de ajutorul fiului sau, c6ruia ii scrie sd virO, si cu ajutorul
lui a transportat moastele martirilor in Imperiul Roman
'(Acta SS. loc. cit.) si anume la Durostor, locul for natal,
unde be depuse in biserica cea intemeiatii de ea, punan-
gclu-le intr'o radii pretioasd langd oasele fratelui sau (sta-

www.dacoromanica.ro
 3:ib

panul Sf. Emilian), iar Bolandistii sustin cii o parte dila

acele moarte, duprt ce au trecut Dunarea, le-a transpodat
Duci Ila la Cyzic. (Acta SS. loc cit.). Dupri indepliniren.
acestor pioase fapte, Gautia, (ori Gaatho) impreunA cu cre-
dinciosul ei Thiel]a, se reintorc in Gotia, insa sent prinsi
de pagani si ucisi cu pietre. [(Thiel la), una cum Gaato
lapidibus est obruptus]. Aceasta sublimii femee cade vic-
tima devotamentului ei crestinesc, primind si ea cununai
martiricri, si a cArei amintire Biserica o serboazi1 in fiecare
an la 20 Martie. Autorul Martirilor Crucei credo insa ci .
ea a murit de moarte fireascri.

§ 4) Fi freia persecutiune.
(369-372 p. Christ)
D-1 Prof. Onciul, ca si germanul Waitz, atribue lui Atha-
naric trei goane ridicate contra crestinilor din Dacia Tra-
iana (Gotia).
Dac5, suntem de acord Cu citatii autori, pentru timpul
primei persecutiuni care are loci la 355 p. Chr., indreptatra
specialmente contra lui Ulfila, ceea ce ii face sa si emi-
greze in Imperiu in fruntea poporului s'Au, apoi cele dour,
persecutiuni urmatoarc nu crespund chip Acta Sanctorunt
cum si dupa alto isvoare nici timpului, nici evenimen-
telor la care se rapoartii ele.
Waitz (op. cit.) pune persecutiunea a doua in anul 369 370,
intru cat si in a doua pun martirizarea Sf. Nichita si Saba,
clar nu pomenesce nimic despre cruzimile lui Athanaric din
a treia persecutiune.
Noi, sprijiniti pe Acta Sanctorum, punem timpul celei
doua persecutiuni in anul 364, cand Iungurich din regiu-
nele Dunarii de jos pune, sit se arda Biserica din Daphnes,
cu care ocaziune capi-ita cununa martiricri 26 crestini. (Actin
SS. III pc Mantic, p. 603 si 617).

www.dacoromanica.ro
 59

Persecutiunea a treia o punem in anul 370, chiar in aeelasi

timp cand Athanaric incheie pacea sa cu Valens ; en alte
cuvinte, in locul persecutiunei a Rua a lui Waitz.
In aceasta persecutiune are be alungarea sectarilor .Au-
dieni din Dacia ; Atharid in partile Buzaului sacrifice pe
Sf. Saba Zeului Walchala, in timpul consulilor Modest si
Arinteu.
Dupii, anul 372 si 373, chiar dace persecutiunile vor fi
mai continuat, noi, dupe datele de care dispunem, nu mai
cunoastem nici o victima a lui Athanaric.

§ 5) fiudius in Go/fa (Dacia Traiana)

(330 371 p. Christ.)

In Sinoclul I ecumenic din Niceea, neputandu-se infrana

zelul discipulilor lui Arie si, deci, certele pentru ortodoxie
continuand si mai departe, Imparatul Constantin cel Mare,
pentru a restabill linistea atat de necesara Bisericii si Im-
periului, ha dispositiunea de a exile pe toti episcopii arieni
cum si pe alti eresiarhi in provinciele limitrofe ale Impe-
riul ui.
Un teren fertil, pentru rb'spandirea doctrinei ariene, a fost
si Gotia ; in Dacia Traiana s'a convertit la arianism Ulfila
si nu peste Dunare, deci cu mult timp inaintea
Din cauza relatiunilor continue dintre Romani si Goti,
cari erau vecini la Dunare, au fost necontenit in deaproape
contact : Ortodocsii arieni si alte secte religioase, se intre-
ceau, ca invatatura for sa castige cat mai mult teren.
(Waitz, p. 59).
Intro sectarii exilati in Scythia Mica de Constantin eel
Mare, au fost si Audienii.; dar n'au stat mult acolo si au
trecut in Gotia. ("E(c t-r eactircact i roteicci).
Audius, contimporan cu Constantin eel Mare, inffinteaza
cunoscuta sectA a Audienilor ; Audius este originar din

www.dacoromanica.ro
 330

Mesopotamia; el a fost in mare stimd pentru contempo-

ranii sai, din cauza austeritdtii extraordinare a moravu-
rilor sale ; el se considers pe sine intotdeauna un model
de virtute, pe care toti trebuiau s6-1 imiteze. El convoca
intruniri, in care ataca in mod violent si cu o extremd ri-
goare moravurile deckute ale episcopilor timpului sau,
cuprinsi de lene, de mandrie, de avaritie si lux. Din aceasta
cauza, el si-a facut multi vrtijmasi. Un episcop partisan al
ideilor sale, 11 hirotoni episcop ; deci, hirotonit in mod ile-
gal, erorile dogmatice pe care el le profess fdtis, fdcura
pe episcopii ortodoxi sa eeara Si sa °blind dela Imperator
exilarea lui Audius si partisanilor lui, in Scythia, fiindca
atragea dela supunerea cdtre biserica, la eresia lui.. Au-
dius profitd" de acest exit si trece in Gotia (Epiphanius,
Advers. Haeres, LXX ; Migne Patrol, lib. III, pag. 471),
spre a-si predica erorile lui printre Goti si Romani. (Gibbon
I. 884). El afla aci un teren fertil pentru predica sa; usor
putea prinde radbiria ideile sale, cdci crestinismul a fost
aci predicat Inca din secolul I si imputernicit in secolul al
II-lea prin colonistii crestini adusi din Roma, Italia, cum
si de prin alts pdrti ale Imperiului, pe unde crestinismul
fusese deja predicat, si in special de prin Orient.
CAnd Audeus trecu in Gotia 1), aci era ca Episcop al Go-
1) Caeterum idem ills senex Audius in Scythiam ab imperatore re
legatus ost ; quod populos passim ab Ecclasiae obsoquio retraheret,
cum eo nomine ab episcopis esset ad imperatorem delatus. Cumquo
in ea regions versaretur (quod autem annis ibidem vixerit, certo as-
servari non possumus) in interiora Gotthicae penetrans, barbaros multos
Christianae religionis rudimentis instituit : ex quo monasteria in Gothia
nonnulla propagata sunt, in quibus religiosa vivendi ratio et virginitas
arctissimaque disciplina floruit. Est enim hominum iste coetus vitae
et instituto cum primis admirabilis ; atque in illorum monasteriis nihil
non praeclarum et eximium est ; of praefractam itlam contumaciam
excipias, quas et in paschate celebrando, a cornmuni consuetudine dis-
cedunt, et illud de Dei imagine simplici quadera ratione interpretan-
dum putant. (Patrolog. Migne XLII 371)

www.dacoromanica.ro
 361

-tilor, arianul Ulfila; nu cunoastem relatiunele care trebue

sa fi existat intre Ulfila pi Audius ; in tot cazul, numai
prietenesti nu puteau fi. Ceea ce stim este, ca ajuns in
Gothia incepit sit raspandeasca doctrina lui, Si pe multi bar-
bati si femei i-au atras la eresia lui (Epifanius Advers Haer.
p. 339). A infiintat pi monastiri de ambe sexe, in care du-
ceau o viata de un extrem rigorism. Sf. Epifanius, vorbeste
cu multi admiratiune despre disciplina care infiRrea in
aceste monastiri cici, atat barbatii cat si femeile, duceau
o viata, en adeviirat sfanta' (Est enim hominum iste cactus
yam ratione et instituto cum primis admirabilis ; atque in
illorum monasteriis nihil non praeclarum et eximiium est.
(Migne Patrol XLII p. 371).
Singura crima pe care -i o imputa Sf. Epifamius, batra-
mului Audeus si sectarilor lui, este, ca ei s'au abatut dela
doctrina bisericeasca prin aceia ca, bazandu-se pe unele
-texte din Sf. Scriptura mai cu seama a vechiului Testa-
ment atribuiau lui Dumnezeu : ochi, urechi, maini si in
special pe citatul Sa facem om dupa chipul si asemana,-
.rea noastra", conchizand dela om la Dumnezeu, ca Dum-
nezeu are corp asemenea omulni. Ei celebrau, ca si Quarto
decimanii, sarbatoarea Pastelor ca Iucleii, dupa obiceiul
oriental, insa nu in acelasi chip, ci diva datina biserieii
primitive (Diet. Encyclop. I 358; Hefele I 326/7 si 332). In
sprijinul ideilor lor, aduceau o carte intitulata : Ata,tgeK
r ArcoaT6X0v, care avea acelasi euprins ca si Constitutiu-
nile (Dr. Ch. Ios. Hefele Histoire des concil. I
p. 326-327).
Audienii ca si Pavlichienii de mai tarziu se consi-
derau numai pe ei ea adevarati i singuri erestini. Ei aveau
oroare de biserica care primea in sanul ei pe pacatosi, iar
paca'tosilor, can se aflau printre ei, le era suficient, pentru
a fi purifica,ti, si sa-si Lea" confesiunea for de credinta, a
citi si o parte din cartile for saute, cari erau apocrife (Dr.

www.dacoromanica.ro
 362

Wetzer et Velte Dictionnaire Encyclop. dela Theologie Ca-

taliagne I 357).
Audius, pentru rigorismul sau, numeste eresia lui cu nu-
mele sau, ca astfel sectari lui, spre deosebire de crestinii
Bisericii universale, sd se numeascd creqtini andieni1).
Se zice cii rigorismul crestin predicat de Audius si sec-
tarii lui, era atat de extrem, incat dacd, toatd lumea ar fi
imbrgtisat ideile lor, tot genul omenesc s'ar fi stins pang
astazi (ibid).
Audius, nu se multumea sg, predice, dand singur exemple
cu cuvantul si cu fapta, ci pe langd ca -si formeazd o pu-
ternica comunitate heretied, el doreste ca comunitatea sa.
sa creased, sa progreseze. In acest scop el infiinteazd mai
multe mgngstiri de ba'rbati si femei, in diferite pgrti ale
Daciei Traiane, hirotoniseste mai multi episcopi, dintre-
sectarii sai cei mai fanatici, intro cari citdm pe Uranius,
Silvanus si altii 2).
Cat time a predicat el si sectarii lui in Dacia Traiand.
nu stiu ; isvoarele timpului cele mai demne de credintg., ne
afirma ca dupa moartea lui Audius, isbucnind persecutiu-
nea a doua a lui Athanaric, sectarii lui Audius au fost alun-
gati, impreund cu alti crestini ortodoxi. Ura lui Athanarie
crestea si mai tare la ideia ca Romanii si crestinii dintre
Goti dau ajutor lui Fridigern, iar pe de altd parte, cit doe-
trina cresting, care era doctrina pgcii, imblanzia instinctul
rasboinic al Gotilor, si aceastii idee a fost urmdritii cu multg
persistentg de Ulfila, in traducerea bibliei.
1) Et hoc vero, uti diximus horrendum Cliristianorum cominutare,
nomen, qui in sancta Ecclesia censentur, quae sola Christi et chris-
tianorum appelatione contenta ascititium omne nomen respuit. Pro illo
inquam, nomine Audianos appellavi coitiones inter se facere ac tesse-
ram meri hominis nomine inscriptam exigere (Migne Patrol XLII/2 ibid)..
2 Quinetiam ex ipsa Gothia, (Dacia Traiana), sibi aliquot adjunxit
et episcopos conslituit. Praeter quos etiam Silvanus et alii quidam_
extiterunt e quibus nonnulli mortui sunt et inter alios Uranius, qui
se in illa turba prae caeteris efferebat (Ibidem p, 371).

www.dacoromanica.ro
 363

Pentru istoria Bisericii Romani lor din Dacia Iraiana, exi

lul lui Audius in Gothia ne da o dovadd mai mult despre-
existenta crestinismului la Romani, and SF. Epifanius,
unul dintre mark doctori ai Bisericii secolului al IV, spune
ca Athanaric a alungat din Gothia pe cei mai multi Au
dieni ; Intre earl sunt, zice el una CUM aliis CO1)11111060-
nis nostrae Christianis... adicd, impreund cu altii de o ore
dintd cu noi.
Deci, Athanaric goneste din Gothia nu numai pe Audieni
ci si pe alti crestini ortodoesi si acestia erau romani, de
oare ce Gotii erau arieni.
Audienii sunt goniti, din Dacia Traiana, in anul 371,
adicrt in timpul celei a III-a persecutiune, caci Sf. Epifanius,
care scria pe la 375, spune ca sectarii audieni trdiau deja.
de 4 ani pe tdrmul Eufratului (Waltz, p. 47 si p. 51).
Athanaric Insd dupd mdrturia aceluiasi Epifanius cu
toata furia persecutiunei, nu rauseste sa extermineze ra-
dacina intelepciuni sau a credintei, (radix sapientiae aut
fidei) ; caci de si se pare adaogd mai departe Sf. Epi-
fanius, ca a alungat pe toti erestinii, totusi au mai iiimas
Inca pe ici colea, caci. lantana credintii n'a putut sa o sec&
cu desdvarsire.
Din aceste ne putem convinge : intaiu, ca crestinismuL
este vechiu in Dacia Traiand; iar al doilea, ca in urma celor-
douri persecutiuni ridicate de Athanaric, a continuat a per-
secute si mai departe, fapt care a contribuit ca parte dintre.
Romani sa se retragd spre munti, iar parte sa emigrezer
din Imperiu 1) (Waitz. p. 60).
1) Nam e Gothia plerique pulsi sunt, una cum aliis communionis
nostrae Christianis, cum ab rege quodam gentili ingens esset ac ve-
hemens concitata persecutio, quam Romanorum praesertim odio com-
moverat, quod Romans imperatores Christianus esse videret : unde
Christianum omne nomen Mine exterminari voluit, Verum, radia sa-
pientiae aut fidei satus non deficit. Et quanquam pulsi fugatique-
Christiani omnes videantur nonnulli tamen adhuc supersunt. Neque
enim fidei fons arescere penitus potest.

www.dacoromanica.ro
 364

§ 6) Sf. Marfir Nechita Romanal.

(316-372 p. Christ).

Unul dintre cei mai straluciti martini si Apostoli ai Ro-

-manilor din Dacia Traiang, a fost Sf. Martir Nechita, cu-
noscut in cg,rtile noastre de ritual bisericesc si Romanul"
Martirologiele grecesti insg, 11 dau ca fiind de origine
got, daca prin aceasta trebue a intelege tara in care s'a
nascut, a trait, si unde a primit si cununa martirica, on
numai nationalitatea lui.
Menologiul Bazilian spune : Nechita, stralucitul martin
al lui Christos, a fost contemporan cu Constantin eel Mare,
de ?loam got ; el se deosebea bare concetatenii sai prin nobleta qi
avutie (Acta SS. 11 (V) p. 38).
Menologiul Sirletian ii aduce mari laude si spune, ca si
eel Bazilian, ea s'a nascut in timpul lui Constantin eel
Mare, in regione Gothornm ultra Donubiwn (la not dincoace
de Dunare), si ca a fost educat in doctrina crestina de
catre Pr. Sf. Episcop al Gothiei, Theofil.
Ca particularitAti personale despre dansul spune : ca Ne-
chita nu comunica cu barbarii, ci statea in bune relatiuni
numai cu barbatii piosi crestini (Acta SS. ibid.).
In manuscrisul din cod. Bibliotecei regale, comparat cu
alte versiuni, se relateazg, ca Nechita, Natus e Gothicis se-
minibus ", a fost onorat de contemporanii lui, atat pentru
nobleta neamului sau, cat si pentru calitatile sale sufletesti
si corporale. Viata si petrecerea lui nu semana nici cu mo-
ravurile, nici cu credinta Gotilor (Acta SS. ibid. p. 40).
Nicodim Aghioritul (I p. 101) spune, despre Sf. Nechita,
cg a fost bgrbat nobil din neamul Gotilor, ca, a fost educat
in doctrina cresting, de ca"tre Macarie, Arhiereul locului
aceluia (adica al Gotiei, Erbiceanu, Ulfila p. 60); el a primit
cununa martini* rcipav dash .04-v notap2w laspov, dincolo (la
uoi dincoace) de Dunare (Bis. ort. Rom. XXVII/904 p..969).

www.dacoromanica.ro
 3C:5

Metafrast, eel mai renumit aghiograf care a scris viata

acestui martin, ne spune ca Nechita era de vita latind, deci
roman. 'Ev Tat; ttipact Ixetvec eyeveso EuyyX7jtcxbc ovtlitcm
NtwircacIn zilele acelea fostau un bdrbat senatorial, cu
numele Nechita (Bis. Ort. Rom. id. ibid.).
Menologiul romanesc, tiparit in Bucuresti 1836, atribue-
Sf. Nechita ca ar fi tradus, in colallorare cu Ulfila, Biblia
in limba Gotica. (Vietile Sf. din 15 Sept. (ed. Buc. 1836
pag. 147).
Acestea sunt dupil ate cunoastem toate notiunile
pe care le posedam despre nasterea si petrecerea sa, ceia.
ce a contribuit foarte mult la imprejurarea, ca cea mai
mare parte din istoricii nostri, ca Episcopii Melhisedec,
Ghen. Endceanu i altii, ale caror nume le trecem sub td-
cere,sit -1 confunde cu omonimul sau, Sf. Nechita, Episco-
pul Remezianei din Dacia Ripensa, Si despre care vom_
vorbi cu alta ocaziune, asa cd tine ar fi dorit sa se lumi-
neze despre viata acestui martir, putem vedea ca. biografia.
incepe cu SL Nechita Romanul si termini cu a Sf. Epis-
cop Nechita Remezianul si vice-versa.
Dintre Romani, singur P. S. Episcop al Argesului, Dr..
Ger. Timus, face deosebire intre Nechita Romanul si Ne-
chita supranumit Remezianul (Diet. Aghiogr. p. 607) si
D-1 Prof. D. Onciul, si Petru Maior).
Dintre streini, eel dintaiu care atrage luarea aminte asupra
deosebirei dintre acesti doi Sfinti romani, este Baronius
(Annal. IV, No. CCLVI, Quando autem, ad Nicetam spec-
tat : diversus esse Niceta Paulini ab illo ejusdem nominis-
martyre, qui hac persecutione duranti tempore tamen Im-
perii Gratiani martinis caronatus est, intelligi ex eo potestr
quod ea a Paulin° conscripta, post Gratiani imperium con-
tigisse videantur).
Din Baronius I i culege informatiunele despre Sf. Martir
Nechita, i autorul Martirologiului Roman al lui Papa Gri-
goHe XIII (p. 230).

www.dacoromanica.ro
 36G

Cu alte cuvinte, Baronius ne spune cg intru cat priveste

pe Nechita, despre care scrie Sf. Paulin de Nola, este deo-
sebit de martirul cu acelasi nume, care a primit cununa
martirica in aceasta persecutiune, ce a avut loc pe timpul
Imp. Gratian, si din care usor se poste tutelage ca acel
Nechita, despre care a scris Sf. Paulin, a trait si dupd Im-
paratia lui Gratian.
Din cele aratate pana acum, conchidem urmatoarele : ca
cea mai mare parte din acte 11 dau ca fiind de origins got;
not insa, am vazut ca Nechita nu statea in relatiune cu
Gotii ; toate actele ni-1 arata, ca fiind de neam nobil, cu
rang senatorial (IttryXrinxbc) ; ca el a patimit in Moldova de
azi, on in Vechea Valahie sau in Basarabia, (Acta SS. Tom.
11, V, p. 39).
Daca asupra vietii sale avem foarte putine cunostinte,
-posedam, in schimb, detalii suficiente asupra martirului sau.
Nechita a fost martirizat in a III-a persecutiune, ridicata
de Athanaric in contra crestinilor in anul 372, care a fost
una din cele mai crude (Paulus Orosius lib. VII c. 32),
datorita certelor dintre cei doi frati, Athanaric si Fridigern,
cari, fiind desbinati prin interese, erau acum si prin reli-
gie (Sozom. lib. VII c. 37). Prin urmare aceasta persecu-
-tiune avea la baza sa si interesele politico. In cele trei
persecutiuni au perit multi crestini, pe care traditiunile bi-
mantinc ni-i aratg, ca find de origins, Gota.
Tosusi, poporul Roman nu be pastreaza pomenirea for
cu atata sfintenie ca pe acea a sf. Martir Nechita, ceea ce
probeaza ca el era Roman, ca decd poporul se simtea aproape
de dansul si pentru aceasta, Metafrast, credem ca spune
adevarul (Acta SS. ibid).
Dad', n'ar fi fost Romanii crestini, cum ar fi putut Atha-
naric ca sa-si micsoreze neamul pentru credinta cresting,
pe care el insusi a primit'o mai tarziu cu tot poporul sau?
(Sincai sub anno 370).

www.dacoromanica.ro
 307

Aceastd persecutiune este ridicata de Athanaric, imediat

dupa incheierea pacii cu Valens in anul 369/70, iar dupa
altii persecutiunea e ridicata la 372 p. Chr., on ca ea a
linut panel in acest an.
Dupil incheierea pacii, Athanaric, pune sa prinda pe slam-
tul supuindu-1 la tot felul de munci, ca sa -si lepede ore-
dinta. Sf. Nechita, ca si sf. Saba, ar fi putut sa scape de
furia persecutiunilor, insa n'au voit. Fiind prins si tras cu
forta, constrans sa,-si renege credinta; insa, nici prin vorbe
nici prin fapte nu-si reneagd credinta sa, si atunci este arun-
43at in foc. Astfel suferi sfantul, neslabindu-si intru nimic
ragostea cdtre Mantuitorul nostru. In fine, atat el si multi
goti, cat si alti barbari, de aceia$i credinta cu el, dignus
fait habihus coronis inartyricis, s'au incredintat sufletele for
in maim lui Dumnezeu, cap fiindu-le Sf. Martir Nechita
(Acta SS. 11 (V) p. 41).
Actele martirului sau se contrazic ; chiar in acelasi act
citim : Athanaric ridicand persecutiuni contra crestinilor, pe
multi goti si barbari i-au supus la munca... cum si pe
acei din ginta lui (qui erant sui generis).
Prin urmare, in persecutiunea aceasta, au primit cununa
de martir atat goti cat si barbari. i acesti barbari de care
amintesc traditiile bizantine, erau Romani, vechii colonisti
ramasi in Dacia, dupd, retragerea lui Aurelian. Poporul
Roman, inlatura pe toti ceilalti din memoria sa si retina
numai pe sf. Martir Nechita. Nu este oare aceasta o do-
vada puternica ca, Romanii se simteau prea aproape de dansul
si deci cd Nechita era Roman ? Chiar acesta e motivul pentru
care multi roman 1-au ales patronul lor. Au existat multi
martini in Dacia, dar amintirea nici a unuia dintransii nu
a pastrat-o poporul romanesc in traditiunile si legendele
sale, dupd cum a pastrat memoria sf. Martir Nechita.
Dupa, nume, Sf. Martir ..Nechita, se pare a fi de origins
grec, insd Bolandistii opineaza despre el, ca si despre Sf.

www.dacoromanica.ro
 36b

Martir Saba, ca facea, parte din colonistii Romani latini-

zati, de origina asiatica.
Acestea spuse, sa vedem ce s'a fdcut cu reliquiile lui
dupa ce el a fost ucis.

Moaste le sffinfului dose la Mopsuestia in Cilicia.

Un om numit Marian, din Mopsuestia, venind cu afa-
ceri comerciale in orasele care sunt pe langd Dun ire, in
locis quae sunt circa Istrum", lega o stransd prietenie cu.
sfantul Mucenic Nechita si se invoiserg, de mult sd scape
do persecutiuni, pe martini, rude si amici, tinandu-i as-
cunsi mult timp in casele for ; deci, acest bun prieten si
cuvios barbat, ne voind sa se despartd de prietenul sdu
nici dupa moarte, s'a hotdrit sa-i is sfintele moaste si
porni pe o noapte intunecoasd in spre locul uncle le-ar fi
putut afla, si, rgtg'cindu-se, i se art o lumind cereascd,
intocinai ca steaua care a condus pe magi, oprindu-se in
dreptul locului unde se afla Sfantul. Apoi land corpul sgu
l'a infasurat cu cinste in stofe pretioase si, pornind cdtre-
casa, steaua l'a recondus pang la poarta locuintei sale, cand
ea a dispgrut. De acolo, Marian is moastele Sfantului cu
sine, si le asaza in una din casele sale din Mopsuestia;
casa lui este binecuvantatd de Dumnezeu, cgci afluenta.
public-a devine zilnic asa de mare, incat nu mai incapeau
spre a se inching 1

Se ridicd si o bisericd in onoarea sfantului, unde i se in-

mormantd reliquiele, iar Marian, pentru vecinica reamin-
tire a prieteniei sale cu sfantul si binecuvantarea casei
sale, li lug, sfantului un deget pe care'l purta la sine, ca
mare sfintenie (Acta SS. loc. cit.).

www.dacoromanica.ro
 369

Minunile slvarfite dupg moartea Sfantului.

Fericitul Auxentius, episcopul Mopsuestiei, ridicand o bi-
sericrt in onoarea Sf. Mucenici Tarah, Probus si Andronic,
ale cdror reliquii. se aflau in cetatea Anabarza, roaga prin-
tr'o epistold pe acei cetateni sii-i dea sate o particica din
moa0ele Sf. Martini spre a'i servi la sfintirea bisericei ridi-
cata in onoarea lor, ceea ce i s'a si acordat, cu rueciu-
nea ca si Auxentiu sd le dea si lor, in schimb, o parte din
reliquiile Sf. Martir Nichita, pentru buna stare a cetdtei
lor. Dupd promisiune, Episcopul pune sd se deschidd mor-
mantul Sf. Nichita, dar de odatd piatra care acoperea mor-
mantul s'a despicat in cloud; iar unul din eel ce au des-
coperit mormantul, atingandu-se cu indrdzneald de moas-
tele Sfantului, i s'a uscat mana indatd si, de fried si cu-
tremur, a cdzut peste moastele Sfantului. Apoi s'a fAcut
fulger si tunet mare din Ceriu. Atunci a cunoscut Auxen-
tiu ca Dumnezeu nu binevoeste sit se impartd moastele
S-tului si s'a edit de indrdzneala lui; apoi hid pe omul cu
mana uscatd ca sa se roage pentru el si, lipind'o de trupul
Sfantului, a zis : Tibi o sancte, multo facilius cum sis bo-
nus et boni imitator curare quam laedere (adieu : tie o
Sfinte iti este mult mai usor sa fii bun a vindeca, cleat
a vatdma ; pentru cd bun esti si urnigtor al celui Bun). Si
dacd ai voit sd-1 pedepsesti pe acesta, oaie nu mai ales
it vei milui? Acestea zicandu-le Episcopul, indatd s'a td-
mdduit mana uscatd a acelui om, care a devenit, din aceastd
cauzd, mai bun si mai onest. (Acta Sanctorum V pe Sep-
tembre p. 42-43. Vietile sfintilor pe Septembre p. 146-149
ed. Bucuresti 1835).
Apoi iargsi au acopePit mormantul, cu cinste lqudand pe
Dumnezeu.
(d. M. lonesco. 1st. Bis Ronnine din Dacia Trill:tali. Vol.1-iu
9.1

www.dacoromanica.ro
 370

Unde se affil azi moastele Sf. Martir Nichita ?

Nu se stie prin ce imprejurare moastele Sf. Martir Ne-
chita au ajuns de se afla asta-zi in biserica Sf. Ierarch Ni-
colae, din Venetia. Noi credem ca ele au fost luate in
timpul Cruciatelor, si mai cu seanai, in timpul celei de a
IV-a cruciata, sand cruciatii vene-tieni an furat si moas-
tele Sf. Nicolae, archiepiscopul Mirei dela Licia, si le-au
transportat la Venetia. unde se afla si asta-zi.
Episcopul MelehNedec, opina odinioara ca Guvernul Ro-
man ar face un mare serviciu Wei, ca sa intervin6 prin
calm, diplomaticd, pe langa guvernul italian si clerul ve-
netian, spre a putea obtine moastele si a le putea aduce
aci In tail. Dar dorintele patriotului Episcop au eamas
'Ana azi un pium, desideriurn, § i credem ca va mai trece
mult timp pand sa se is o atare deciziune patriotica. (Bis.
ort. rom. XXVII p. 96).
Dimitrie Filipide, un istoric Grec dela inceputul seco-
lului trecut, vorbind despre Sf. Martir Nechita, spune ca
probabil era de origine Romana si sustine ca locul mar-
tirului sau a fost Moldova ; dar se supard foarte mult pe
Romani ca nu i-au ridicat macar un templu. Mitropolitul
Veniamin Costache, cunoscand origina romans a Sf. Martir
Nechita, si cunoscand autoritatea de care se bucurd acest
sfant la Romanii din Basarabia si Moldova, i-a facut slujbb."
mare cu polieleu, iar in cdrtile de ritual bisericesc sa fie
trecut sub numele de Romanul" cum este si Om, astazi.

Locul Otimirei Sf. Martir Nichita.

Nu mai exista indoiala astazi, &a Sf. Martir Nechita a
primit cununa de martir in Dacia Traiana. (Moldova sau
Basarabia (Acta SS. Tom. XI. (VI), pag. 40-41). Dimi-

www.dacoromanica.ro
 371

-trie Filipide insa, precizeaza ca e in Moldova. Tot acolo 11

pun $i Bolandi$th, si anume in locis quae sunt circa Is-
trum ", adica inteun ora$ cam in apropiere de Dunare. (Bis.
ort. Rom. 7 an. XXVII p. 369).
Si ca proba ea patimirea Sfantului a avut loc in Mol-
{lova, este ca aici poporul ii face rugaeiuni $i psalmi, $i
.are credinta nestramutatd cum ca Sf. Nechita tine dracii
kle par"; de aceia cultul lui e raspandit in Moldova $i Ba-
sarabia, $i chiar in Rusia.
Dam aici cate-va rugdciuni despre Sf. Nichita, $i cari
amintese antica cre$tinare a poporului roman :
I De aici fugiti
Cruce'n cash', In tartan sar4i
Cruce'n mass, Ca sfantul Nichita
Cruce'n unghiurile toate; Tinandu-ne ursita
Cruce sfanta demon scoate. mijloc de casa
StEi'n
Cu sable scoasti
II Cu tunics scurta
Cruce scant& scut de raze Rugs ne ascult5
Ingerasul ma veghiaza De cu sears in zori
Trager, ingerasul meu Pan'la einiori
Roagate lui Dunmezeu. Dela ciniori
Si intru zi si intru noapte, Fonda
' canigtori
Pan la ceasul cel de moarte Petna'n dalbe zori
Demoni rai neimblanz4i1 El ne vede
Pentru co ne ImpanziO We prevede
Nu-i cas4 asta ci cetate ApArh fereste
Cu wile ferecate De fall mantueste
Cu forestrile inzelate Neamul ompaesc
Cu lairturi de fir legate. Neamul crestinesc.

Rugdciunea aceasta este foarte veche 1 Romani $i da-

teazd din secolele primare ale cre$tinizmului Romanese;
,ea are 3 parti esentiale:
1) Invoaca puterea crucii prin facerea semnului crucii.
2) Pe ingerul, primut protector al fiecarui om, erezand
ca fiecare cretin are un roger, care-1 fere$te de rdu, cum
§i un demon care-1 indeamnd la rdu.

www.dacoromanica.ro
 372

3) Invocau Romani pe penatul on patronul lor, descriin-

du-1 ca ostean, aparator si veghetor.
Inca din cea mai adanca vechime, nu numai Romani, el!
si satele si orasele lor, isi aveau pe protectorul lor, pe Sfan-
tul lor ; une]e dintrInsele 11 pastreaza si pana astazi, cum
e orasul Bucuresti, care are ca patron pe Sf. Gheorge.
Cuvantul de Ciniori" din aceasta rugaciune, Gh. SAu-
lescu 11 crede ca provine din ('inci si oars, §i care insem-
neaza timpul de seara, child se cineaza.
Romanii moldoveni impart noaptea in patru parti : a) de
cu seara, b) ciniori, c) cantatori, si cl) dalbe zori. Aceasta
ne probeaza ca Sf. Nechita este invocat de poporul mol-
dovean ca scut oamenilor in timpul noptei. (Vezi si: S.
Fl. Marian, descantece poporane Romane Suceava 1896,
p. 294-298). (Rugaciunea ne este comunicata de G. Chi-
rileanu, din jud. Botosani).
0 variants a acestei rugdciuni este :
Cruce'n cash
Cruce'n mash
Cruco'n toti patru unghiuri de cash
si nui cast.
Ci cetate
Cu usile ferecate
Cu ferestile inzanate.
Sade in mijlocul casei Sf. Neehital
Caro tine Dracii de pAr
Cu straele scurte
Cu sabia sumeata
Si ne veghe,
Ne preveghe
De cu seara
Pan Is cinioara
Pan la cantatori
De la cantatori
Pan la revarsat de zori.
(Bis. out. Rom. VIII 53. pag 529).
Intr'o rugaciune slavona, aflata intr'un manuscris al lui
Popa Toader dela Bodesti, se afla, o molifta care se cites.

www.dacoromanica.ro
 373

de cqtre preot child femeia nastea pruncul. Dam in nota

aceasta rugaciune in traducerea romaneascrt dup6 Melhise-
dec (Cronica Husilor si a Episcopiei cu asemenea numire
Bucuresti 1869 pag. 97 si 98 apendice). E una din acele
rugaciuni in care se arata lipsa de stiinta de carte a preo-
tului Moldovean in perioada slavonismului, in care se vor-
beste de mama Sicintalu; Nechita.

§ 7) Sf. Marfir Saba Gold, numif in menologiele

grece§ti §i Sfrafilaf, (circa 372 p. Christ).
Sf. Saba martirul, este originar din Gothia si 61 insusi fiind
Goth (Gotbum etiam ipsum), eel putin asa ni-1 arata unele
variante din manuscrisele aduse de Bolandisti in operator.
Despre familia lui, avem putine cunostinti. Atat numai
ni se spune, ca el a fost educat in credinta cresting (Acta
SS. Tom. 11, II, p. 87 8), ca era foarte bland, pacinic, dar-
nic, neiubitor de avutie, traind in cea mai mare simplici-
tate, (Const. Erbiceanu, Ist. Mitrop. Mold., p. XV si XVI).
Detalii interesante despre martiriul sau, le gasim in epis-
tola Bisericei Gothiei, trimisa Bisericei din Caparlocia, cu

1) Doamne Iisuse Christoase, al lui Dumnezeu, pe muntele

Raraului1) in chivotul lui Noe. Sth femeea lui Noe si sus-
pina, mintind sa nasa, s'a; zica : Doamne Dumnezeul meu,
ce mai lasat ; atunci Domnul Dumnezeu a {rimes la ea in-
gerul, la aceasta femee si zi. Lazar! Lazar ! Lazar I, Ilivanca!
Ilivanca! Ilivanca!, inseamn5. truce pe mine, fgt truce pe in-
chieturile mele, pe shnul meu. Cu crucea alungand s'a de-
p5rtat diavolul dela robul lni Dumnezeu, cutare.... Amin.
Fugi diavole dela 16casul acesta, dela credinta lui, dela
Toaba lui Dumnezeu. Aci este Crucea lui Christos. Aici este
mama muceniculvi lvi Christos, Nechita, iar eu ma inchin bisd-
ricii cei Sfinte Tathlui ysi Fiului si Sf. Dull Amin.
1) RarAul este un munte in Moldova, jud. Suceava.

www.dacoromanica.ro
 374

ocaziunea transportarei reliquielor Sf. Saba in Capadocia..

In a doua persecutiune a lui Athanaric, ridicata in contra.
crestinilor, el lmpreuna cu altii sunt fortati sa mrmance-
carnuri sacrificate idolilor, dar el nu numai cal refuel ci
indeamna si pe altii et nu manance. Crestinii insa, de MO,.
negand credinta lor, magistratul comunicd regelui cit nit
exista cleat un singur crestin si acela era Saba, (Acta SS.
1. c.). Principe le, vdzandu-1 atat de simplu imbrileat, nu-1
creza periculos, insa 1-a expulsat. In a treia persecutiune este-
din nou exilat, dar fiind sdrbaitoarea Paste lor aproape, Sf.
Saba a voit sa se duca in alt sat, ca sit serbeze Pastel&
impreuna cu Preotul Guthica. Pe drum insa, i so ardtd ur
barbat c'o infatisare luminoasd si'i zise : .,Intoarce-te Saba, $i
mergi la Presbiterul Sansala" ; Saba insa ii respunse, ca.
Sansala a trecut in Imperiul Roman de frica persecutiu-
nilor, deli el se reintorsese in Gothia, ca sit serbeze Pas-
tele. Sf. Saba nu asculta si merse la Guthica, citruia spu-
nandu-i vedenia, acesta se supard foarte ca, n'a ascultat
de ordinul Domnului ; atunci s'a edit de fapta sa, si s'a dus
la Sansala; dar un viscol puternic sa starneste, drumurile'
sunt infundate en troene de omat; Sansala fiind instiintat
prin vedenie, ii esi de departe inainte sl intalnindu-se, isi
povestesc reciproc eeea ee vazuserd pe cale.
Dar, pe &and ei celebrau sdrbatoarea Pastelor, in a treia.
zi, din ordinul lui Atharid 1), fiul regelui Rodosteu, o ceatil
de hoti (latronum) navalesc in sat si violand casa Presbi-
terului, care tocmai dorm* i-au luat pe a,mandoi si i-a.
supus torturelor. Pe Saba insiti 1-au crucificat, tinandu-1 toad.
noaptea spanzurat pe un lemn. In timpul noptei, extrem da
1) In aceasta a II1-a persecutinne a lui Athanaric, aparo, in M-sso
Atharid, fiul regolui Rodosteu, nepot si subaltern al lui Athanaric.
ZSed. solum Atharidum Rodostei reguli felium constanter nominant,
Acta SS. Tom. cif. p. 88 3, cf. Acta, SS. II pe Aprilie, p. 967, Acta SS.
V pe Sept., p. 40. Waitz op. cit. 61 si 62), numai D-1 Const. Erbiceanu.
lop. cit. p. XV .i XVI] ne arath, a fi Athanaric.

www.dacoromanica.ro
 375

furtunoasa, vine o femee care it desleagd, sfatuindu-1 sa

fugd, ; el Insa refuza ; femeea ramane cu dansul $i da ordin
servitorilor ei sa faca ceva de mancare. Flind Instiintat de
cele petrecute, Atharid da ordin sa-1 lege (spanzurat) de
un copac, ceea ce sa $i executa. Nu mult dup., aceasta,
un trimis al lui Atharid a adus bucate sacrificate idolilor :
Marele Atharid vd trimite aceste bucate, tie qi preotului ii zice
trimisul mancati §i sccipati-vei sufletele de moarte". Presbiterul
raspunse : Noi nu mancam asemenea bucate de oare ce
ne este interzis". Tar Saba a zis : Aceste bucate sunt spur -
cate ca si Atharid, care le-a trimis". Unul din servitori
insd, 1-a lovit cu un lemn atat de rau, incat cei de fats
a crezut c'a, murit ; el insa a ramas nevatamat.
Acestea auzindu-le Atharid, a dat drumul Preotului San-
sala, iar pe el 1-a tras spre riul Alusaeuin (Buzau), ca sa-1
inneee. Saba, vazand ca, Preotul este concediat, a intrebat :
A pacatuit cn ceva Presbiterul, ca sa nu moara en mine ?"
Nu-ti este tie permis a §-Li acest lucru", respunsera oa-
menii. .,Fiindca Atharid m'a condamnat la moarte zise
fericitul Saba pfin aceasta m'a facut sa traesc in veci".
Pe cand '11 duceau spre riu, el lauda neincetat pe Dumne-
zeu; iar oamenii care 11 duceau, vorbeau intre ei : de ce
n'am da not oare drumul acestui nevinovat" ? iar Sf. Saba
le-au zis for : Pentru ce stati la indoiala ? Oare nu trebue
sa faceti ceea ce vi s'a poruncit de stapanul vostru?" Atunci
legandu-i un lemn de grumaz 1-au aruncat in riul Mu-
saeum1) (Buzau), $i 1-au $i innecat (elk]. grandi ligno ad
1) Il nous semblo reconnaitre sous cette denomination geographique
intruvable ailleurs, la riviere qui coule non loin de Petrossa, et que
l'on appelle aujourd'hui Buzeo. On sait que, des le moyen age, les
Grecs out rendu dans leur langne le son du b par l'accuplement des
lettres 1.0 tine simple negligence de copiste a pu transformer lo B de
Buzeo en. M. Ce serait done tout pres de l'endroit ou etait depose no-
tre tresor payen (de Petrossa) qu' Atharid, neveu du roi Athanarie,
aurait sacrifie le Ideux Sabas aux dieux de la Valhalla. (Acta S. Saban
dans les Bollandistes 12 Avril ; vezi Le Tresor de Petrossa I 430).

www.dacoromanica.ro
 376

collum alligato in ipsum projectus et sufocatus est), fiind

in varsta de 38 ani. Sf. Saba a fost ucis in a cincea sap-
tamana dupa Pasti, care cade la 24 Aprilie.
Dupa ce persecutorii lui s'au incredintat de moartea sa, I-au
scos din apd si, spre mai mare batjocura, nu 1-au Ingropat,
ci 1-au aruncat pe camp, spre a fi sfasiat de fearele sdlbatice ;
dar nici ele, nici pasarile nu s'au atins de corpul sdu.

Sf. Saba este de origine roman.

Sf. Martir Saba este cunoscut, in menologiele greeesti,

sub calificativul de Stratilat ltporrnAcitou dux, tribuni mi-
litum. Unele manuscrise 11 dau ca fiind nascut in Gothia,
si insusi fiind de origine got (Gothum etiam ipsum), totusi
din alte M-ss reiese clar zic Bolandigii di el este colonist
roman, dupci nume, din Capadocia (et Romanum nomen), §i rud6
cu Iunius Soranus, ducele Scythiei (Dobrogei). Bangui sdu
militar si 1-ar fi avut sub Impqratul Valens, si ca acest
Imperator 1-ar fi trimis, in calitate de duce al armatelor, in
ajutorul lui Fridigern, si in contra lui Athanaric in Gothia1).
Se vede insa, ca dansul fiind un infocat crestin, fie ca
a fost concediat de Valens, care era un fervent arian, fie
ca, el a renuntat de bunavoe la rangurile lui lumesti si
avantagiele ce-i ofereau acestea, cred ca el a preferat sd
ramand in Gothia, spre a intdri in credintd pe fratii lui
Intru Christos, amenintati sa -si renege credinta lor, de catre
Athanaric si Atharid fiul regelui Rodosteu, cari trdiau prin
regiunea ocupatd astazi de judetele Ramnicu-Sarat si Buzeul.
Din epistola Bisericei Gothiei, catre maica sa din Capa-
docia, reiese clar ca el a vrut sa obtina cunima de martir,
1) Sed magis placct lectio nostri Mss. et Romanum nomen, ut fuerit
Dux eorum militum, quod in subsidium Fridigernis in Scythiam
siv© Gothiam miserat Valens, isque genere capadox Pretiosum
patrhe sute munus. (Acta Sanctorum Tom. cit., vezinota h de sub p. 90%

www.dacoromanica.ro
 377

deli ar fi avut posibilitatea sa scape de doua on : in prima

data, child a fost deslegat din legaturi, in noaptea prinderei
sale, de o femee nobila, probabil regina Gaatho, despre
care am amintit mai sus ; iar a doua oara, ca era sa fie
scapat chiar de oamenii lui Atharid. El insa a refuzat si
pe cea dintaiu sl pe cei din urma. Sa cunosc peripetiele.

Reliquiele Sf. Martir trimise in Capadocia.

Am spus mai sus, ca, dupa ce corpul Sf. Martir a fost
scos din apa riului Musaeum1) §i aruncat sere prada fea-
relor, Iunius Soranus, ducele Scythiei, trimise oameni sa''i
ridice corpul sl sa'l transporte, cu mare cinste, in Scythia.
Acest duce, voind a face un dar pretios patriei sale 2),
ca fruct al credintei glorioase, a trimis reliquiele Sf. Mar-
tir Bisericei din Capadocia, insotite de o epistola din partea
Bisericii Gothiei (Dacia Traiana), in care se descrie pati-
mirele Sf. Martir, din partea subalternilor lui Athanaric.
Salutate omnes, sanctos, zice epistola Bisericei Gothiei
catre cea din Capadocia salutant vos hi qui nobiscum
persecutionem patiuntur 8), etc., iar mai departe zice : si 1-a
trimis in Capadocia, la voi cinstitorii de Duinnezeu, prin
voia Presbiteriului.... deci, savarsind rugaciuni in ziva in
care luptatorul si-a luat cununa in adunarea sufleteasca,
amintiti-va si de fratii din departare (din Dacia Traiana),
1) Museum fluvium (alteori amnem) constanter nominant omnes alii
codices Grkeci... Ubi Walachi et Moldavi habitant... qui fluvius, Rebnic
piduna (orasul R.-Sarat) prmterlapsus fretoque imixtus nomen amitit
prinsquani in Danubium inferatur, (Aeta SS. Tom. cit. p. 88).
2) Xaptaccilavo; t socutOu 7C =fat.
3) Aici Presbiterii Gothiei saluta pe cei din Capadocia, de oarece ei,
find ortodoc.i, sufereau la riadul for din partea Arienilor. Scrisoatea
bisericei Gothiei, este tradusa in rornAneste de D-1 Const. Erbiceanu,
in lucrarea sa: Una p. 65 71, si de Dr. Ger. Timus, episcop de
Argos, in revista Bis. Ort. Rom. pe 1890, p. 817 825.

www.dacoromanica.ro
 378

ca in toata Biserica Universala si Apostolica sa se savar-

seasca bucurie, laudand pe Domnul, Cel co face alegere
dintre servii sal, etc. (Acta SS. Tom. 11 (II) loc. cit. Vezi
si Const. Erbiceanu, Ulfila p. 71).

§ 8) Episfola Marelui Basilie

afire Ascolius Arhiepiscopul Tesalonicului, cu
privire la Biserica Daciei Traiane.
Pe atunci, in fruntea bisericei Cesariei-Capadociei se afla.
Sf. Mare le Basilie, unul din corifeii Bisericei Universale,
si care purta un deosebit interes Bisericei din Dacia Traiana.
El infiintase multe maniistiri de ambe sexe, in jurul
Marei Negre si in special se zice .In Scythia; ba, in
una din aceste manastiri de maici, se crede a fi fost sta-
rita chiar Sf. Macrina, sora mai mare a Marelui Basilie.
(In biografia Sf. Macrina, Mouth' de fratele ei Sf. Grigorie
de Nisis, nu se aminteste nimic despre ask ceva).
Interesul, de altfel, se explica pe motivul ea multi co-
lonisti crestini din Dacia erau originari din Asia si in spe-
cial din Capadocia, iar parte au fost adusi In Dacia de-
catre Goti, dupe anul 250 p. Chr., dupa cum ne incredin-
teaza istoricii veacurilor primare ale crestinismului. (Photii,
Epist. Filostorg ap. Erbiceanu, op. cit. p. 7).
Trebue sa spunem aici, e t biserica Goliei din Dacia 7raianci
era cunoscuta In toata lumea cresting, si-i purta un deo-
sebit interes, atat autoritatea bisericeasca din Roma, sub
a cgrei jurisdictiune se afia pana la Sinodul al IV-lea din
Chalcedon, dar mai ales Biserica Cesariei Capadociei, care
era conclusa pe atunci dupa cum am spas de Sf. Ma-
rele Basilie. (Const. Erbiceanu op. cit. p. 71).
Ascholius, episcop al Tesalonicului si di-11A cat se pare
ruda cu Marele Basilie ii scrie, intre altele, si despre un
Martir, la care distinsul corifeu al crestinitatii ii raspunde :

www.dacoromanica.ro
 379

De cata bucurie ne-au umplut scrisorile d-tale, n'am putea

cu usurinta sit VA, aratam, pentru ca este slab cuvantul fata.
de fapta. Insu-ti se cuvine sa-ti inchipuesti, incheind din
frumusetea celor trimise meat cand am luat in mana
scrisoarea si am citit-o de mai multe on si am vazut harul
sfantului flerbAnd in ea, ne-ati transportat cu mintea in tim-
purile vechi, cand infloreau Bisericile lui Dumnezeu, spriji-
nindu-se in credinVi, unite in dragoste, dupii cum intr'un
corp exista 0 singurd armonie a deosebitelor membre. Cand
sunt aratati pe de o parte persecutorii, iar pe de alta per-
secutatii. Cdci rdsboite popoarele, mai multi s'au Mcut
si sangele martirilor, udand Biserica, a nutrit pe mai multi
bine cinstitori, pentru ca cu zelul celor de mai inainte se
opuneau luptelor, cei mai din urma. Pe atunci noi crestinii
eram in pace intro noi acea pace pe care ne-a lasat-o Domnul
nostru, de care acum nici urmii nu ne-a rdmas dupa aceia,
atat de nemilos am alungat-o dintre noi. Dar cu toate-
acestea, sufletele noastre an revenit la acea veche fericire,
fiindca ne-a sosit scrisori din pamant departat (din Biserica.
Gotica a Daciei Traiane), inflorite cu frumusetea iubirei, si
ne-a adus noun )nartir dintre barbarii de dincolo de Dunare (la
noi dincoace), predicandu-se prin el curatenia credintei ce
se marturiseVe acolo. Cine ar putea sa povesteased veselia
sufletelor noastre intru aceste ? Cine ar putea afla o putere
de cuvant, care sa poata sa ne vesteasca 15murit dispozitia
noastrd cea din launtrul sufletului nostru? Cand am pri-
vit pe luptator (Migne Patrolog IV p. 637 638. Erbiceanu;
Ulfila p. 72 74), am fericit pe invdtatorul sail, care dela.
dreptul judecdtor va primi Si el cununa dreptatei, Intarind
pe multi in lupta pentru buna credintea" 1)
Tot odatit Marele Basilie instiinteaza pe acelas Ascholus,
printr'o epistold, in care spune ea a primit dela Tuning
1) Cine va fi fost acel luptator cum si invlitatorut s'au, pan& astazi
ne-a rAmas necunoscut; in aceasta epistolA, Marele Basilie nu amin-
teste de Sf. Saba, ci de un altul care este tot din Gothia.

www.dacoromanica.ro
 380

Soranus, Guvernatorul Scythiei Midi (Dobrogea), corpul unui

mare martir, adica al Sf. Saba martirul.
In aceasta epistola, dupa ce-i lauda virtutile rudei sale, can
fac cinste patriei sale, adauga .,o ai onorat aducandu-i martin
nou, care s'au luptat in megiesul vostru panfant barbar, dupa
cum un cultivator recunosedtor, trimitand celor ce-i dau
samanta, premitiele din fructe. In adevar, daruri unui atlet
.al lui Christos, martir al adevarului, care decurand a primit
cununa dreptatii, pe care decurand 1-am si primit bucu-
randu-ne si am merit pe Dumnezeu, care va plini in toate
popoarele sale de acum Evangheliul Christosului sau" (Migne
Patrolog. ITT p. 638 639 Ibidem). Din aceasta epistola,
vedem cO. s'au mai trimis si alti martini de Biserica Go-
-tea din Dacia Traiana, &Are cea din Capadocia.

§ 9) Relatianele Bisericei Daciei Traiane cu Capadocia.

Slim pe ce cai a ajuns pane acum crestinismul la Ro-
manii din Dacia Traiana : ca Biserica acestei provincii avea
43 organizatiune bine definiti, dup'd cum am vazut and am
tratat despre Theofil, episcopul Mitropoliei Gothiei.
Ulfila, primul episcop si apostol al Gotilor, predica ere-
§tinismul arian, sau mai propriu vorbind, semiarianismul,
caci nu-i convenea ca Fiul lui Dumnezeu se fie considerat
,ca o creature.
Confesiunea arianii. este ImbrAtisata" deocamdatd de cateva
triburi de Wisigoti, iar mai tarziu de toate, apoi de Ostro-
goti, de Vandali, si in fine de Gepizi, can dominau peste
Dacia Traiana si Panonia Prima. Despre convertirea Ostro-
gotilor la crestinismul de confesiunea ariang,, nu poate fi
vorba in toate locurile ce le-am tratat 'Ana aici; sand si
pe ce cale s'a intamplat aceasta, faptul meriti, o cercetare
cu total speciala (Waltz nota 2, de sub p. 67).
Ulfila, insa, a predicat nu numai in limba goticA si greaca,

www.dacoromanica.ro
 381

ci si in cea latina ; cu alte cuvinte arianismul a fost pre

dicat si Romanilor ; mai mult, Ulfila a alcittuit .si tradus
mai multe lucrari in aceste trei limbi. Nu stim Intru cat
Romanii vor fi primit doctrina ariana ; ceea ce stim este
ea o parte dintr'ansii conserva doctrina cea NiceanA si, ca.
o proba despre aceasta, sunt martini despre care am
vorbit, cum si alte multe dovezi.
Nina atunci ins6, inclininn a credo cii printre Romani
a trebuit sa fie episcopi, care s0.-i fereasea a eadea in.
aceasta degradatoare eresie, predicandu-le doctrina crestintir
in conformitate en invataturile sinodului Nicean. Ca lucru
rile trebue sa se fi petrecut astfel, avem o netAgaduitA.
proba in credinta marturisita de martirii sari au primit.
cununa muceniciei sub Athanaric, Iungurich si Atharid. Dar
can si cati au fost acei episcopi ? posteritatea, din cauza
vitrigiei vremurilor, nu ne-a pristrat numele lor. Lipsa a
cestora, nu trebue sa" ne facti a conchide la neexistenta lor, si
iarasi : din existenta martirilor din Dacia Traiand, conchidem.
ca acolo a fost crestinism. In Dacia Traiana au existat
martini, prin urmare an fost si crestini.
Daca Ulfila si invataceii lui au raspandit arianismul.
printre Goti, apoi n'a putut desfiiinta ortodoxismul Nicean.
dintre Romani. Relatiunile Bisericei noastre cu Capadocia.
au durat mai multe veecuri.

§ 10) Martirii Gotihei (Daciei Traiane) erau ei

arieni on orfodo5si?
Tata' o cestiune asupra careia s'a discutat mult.
Am spus, cu alta' ocaziune, ca, Ulfila a primit arianismut
in Dacia Traiana si pe care 1-a comunicat si Visigotilor 1>
1) Quibus hoc addas licet, non propterea quod Gothic ca gentis Doc-
tor et Apostolus, prwcipuus Ulphilas sub extremam aetatem addiderit
maculam in gloria sua Ariani consentiendo. (Acta SS. t. 11 (II) p. 87)..

www.dacoromanica.ro
 3S0

$i probabil si Ostrogotilor, fie el personal, fie prin disci-

pulii sai. Ins activitatea apostolica nu s'a m'arginit numai
asupra Wisigotilor, ci ea s'a intins si asupra, Romanilor,
vechilor coloni$ti ai Daciei Traiane, si ca dovada sunt a-
firmatiunile formale ale lui Auxentiu, ca Ulfila predica si
in limbs latind, ba, ce este mai interesant, el ne spune ca a
lasat qi tractate scrise In aceasta limbd (Vaitz, op. cit. p. 81-85).
Este incontestabil ca Athanaric a persecutat pe Romani
nu numai sub raportul religios ci si sub eel politic, dar
in acelasi timp au suferit moarte martirica $i dintre Gotii
crestini, sari primise arianismul sub Athanaric. Arianis
consentiendo dicendum esse quod omnes qui sub Fridi-
gern erant Cristiani a recto fide exciderint, adeoque Mar-
tyrii titulo suntindigni". Bolandistii insa adauga : nec enim
malum istud fermentum in momento potuit transisse ad
omnes" (Acta SS. II pe Martie 87). Cam tot astfel opineaza
si Waltz ca si Bolandistii.
Nici nu mai ramane indoialiti, ca trebue sa, fi suferit
martirul din partea lui Athanaric $i dintre Gotii arieni, $i
cad., dupa Bolandisti, vor fi fost martini nedemni, si chiar
cle ar fi ash., Doi nu ne vom grabi judec6m, ci-i vom lasa
in judecata lui Dumnezeu.
Wisigotii fiind arieni, urmeazii &este ca martirii dintre
tlansii trebue sa fi fost arieni. Romanii, din contra, find or-
tod,,xi, ash incat toti martirii despre earl am vorbit si vom
vorbi si mai departe sunt foarte stimati de intreaga bise-
rica, cum $i de pdrintii bisericesti din acel timp, ca fiind
ortodoxi. (Waltz op. cit.).
Fericitul Augustin ii designeaza expres cu acest nume 1).
Nu mai putin si un alt corifeu al crestinitatii, Basiliu eel
1) Nici forte non est persecutio computanda, quando rex Gothorum
in ipsa Gothia persecutus est Christianos crudelitate mirabili, cum ibi
non essent nisi catholici, quorum plurimi martyris coronati sunt sicuta
quibusdam fratribus, qui tune Elie pueri fuerant, et se ista vidisse
incunctanter recordabantur audivimus. (De Civit. Dei lib. XVIII e. 52).

www.dacoromanica.ro
 38a

Mare, in epistolele sale (No. 338 si 339) lauda pe martini

dintre barbari, de dincoace de Dunare, adica din Dacia
Traiana, ca ar fi indurat tot felul de chinuri si ar fi murit
gloriosi pentru credinta for (in epistola catre Ascholius Ar-
chiepiscopul Tesalonicului. (Ambrosiu, epistolela 22 si 23 ;
Waitz p. 60 ; Erbiceanu, Ulfila p. 71 74).
Din contra, Socrat, ca'ruia ii urmeazd Sozomen, spune
ce-i drept, ca acei pe can ii atinsese persecutiunea, erau
dintre cei convertiti de Ulfila, deci arieni.
Sozomen se pare a fi confundat imprejurarile, zice Waitz
(op. cit. p. 59), cari persecutiunea a doua incepe in anul
364, chiar in acelasi timp cand Athanaric incheiase pacea
cu Valens. Pe atunci nu era de Joe vorba despre o impar-
tire a Visigotilor in doug partizi, cu doui sefi. Mai stina de
asemenea ca Gotii imbratisasera aceastd doctrina sub Fri-
digern ; mai stim ca Ulfila nu s'a multumit sd converteascd
numai pe aceia, ci si-a intins zelul sau si asupra celor de
sub Athanaric. Noi mai stim, iarasi, cum deja mai dinainte,
si pe o tale cu totul alta, a ajuns crestinismul in aceastd
parte la Goti. Nu cunoastem in aceste timpuri pe un alt
episcop in Dacia, decat pe Nechita, episcopul Remezianei,
care a trecut in stanga Dundrei, si numai el prin autori-
tatea lui, insotit de preotii Gotiei despre care aminteste
epistola Bisericei Gothice, catre cei din Capadocia a pu-
tut feri pe Romani de contagiunea arianismului. Numai
astfel ne explicam, pentru ce martini dintre barbari sunt
laudati de cei mai man ierarchi ai bisericei, Sf. Vasilie
eel Mare si Fericitul Augustin, ca fiind ortodoxi iar nu
arieni.

www.dacoromanica.ro
 CAP. XXI
Romanii au Lost cre§tini, inainte de
invaziunile: Golilor §i Bulgarilor.

1) Blestentele infricosate dirt Documentele romtlnesti ale

veacurilor X1-17XVIII, dovedesc ca _Romanii
Watt lost crestinafi de Got'.
2) Argumentul filologic, dovedeste ctl, ei n'au lost crestinati
nici de Bulgari.
Lipsa unui studiu serios, despre inceputurile cre§tinis-
mului la Romani, cum §i taicerea scriitorilor medievali des-
pre cre§tinarea lor, au dat ocaziune, unora dintre veajmasii
neamului romanesc, sa sustinrt cal pe Romani i-au crest-
nat Gotii, iar altora ca ei sunt crestinati de Bulgari.
Dintre cei din urma cithm pe Profesorul moscovit Go-
lubinsky ; acesta sustine numai cu vorbe, in loc de docu-
mente, si despre aceasta vom vorbi cu alta ocasiune.
Dovezile de care dispunem, ne confirmil convingerea ca
la venirea Gotilor in Dacia Traianii, Romanii erau de mult
crestinati, cel putin in majoritate dadi nu in totalitatea
for ; marea masil a ravrtlitorilor Goti, ocupand Dacia Traiang,
§i fiind in acela§ timp Ogani, yin in contact imediat cu.
poporul Roman, de la care invata" necesittitile vietii civi-
lizate, adica primele cuno§tinti de agriculture §i arte" (Gib-
bon I 179). Noi insa credem &a tot dela Romani au pri-
mit §i primele notiuni despre cre§tinism, Si intarit mai de-
parte printre dan§ii de catre captivii adu§i din Capatlocia.
Dupil Sinodul I ecumenic, parte dintre Visigoth din Da-

www.dacoromanica.ro
 395

e'a Traiang, primesc crestinismul, ins eel de confesiune

ariana ori, mai propriu vorbind, eunomianci.
Dacg Inteadevar Romanii ar fi primit crestinismul dela
Goti, apoi 11 primeau pe eel de confesiune arian, cu sub-
diviziunea sa, eunomianismul. Nici un autor, chiar dintre vegj-
masii Romani lor, 'feu indraznit vreodatg sg. susting. c i ei
ar fi profesat crestinismul de confesiune ariana, cu toate
diviziunile si subdiviziunile sale. 0 dovadd puternica despre
aceasta, sunt documentele romanesti dintre secolele al XIV
si pang. in al XVIII, in care ccilccitorii de jur aminte qi strica-
torii de testaments, sunt blestemati sa cada sub blestemul celor 318
sfinti Pcirinti dela Nicheea §i sa li se verse matele ca procletului Arie.
Din contra, elerul romanesc a contribuit in mod victo-
rios la mentinerea ortodoxiei printre Romani, inspirandu-le
o groaza atat de mare, pentru crestinismul de confesiune
ariana, incat oamenii earl faceau o donatiune unei bise-
rici, adguga la urma actului, intre altele, si blestemul eel
infricosat, al celor 318 sfinti pgrinti, asupra lui Arie, contra
ori cgrui ar fi avut intentiunea sä striae dania, ori sg, atace
testamentul dupa expresiunea juristilor de azi.
Intr'un document (slavon) dela Stefan eel Mare din anul
6996 (1498) Aprilie in 20 zile, dat Episcopiei din Roman,
Marele Voevod, blesteamrt pe acel care va stria, acest Zapis,
sa fie proclet dela Domnul Dumnezeu, de verhovnicu Petru §i
Pavel si ceilalti si de S fintii 318 oteti, cei din Necheea sd hie, ase-
menea Iudii i tricletului Arie (Melhisedec Cron. Rom. 1874
p. 149). In toate documentele de danie, fie din perioada
slavong, fie din cea romaneascg, fie din Muntenia, fie din
Moldova, formula juramantului este identic'a : sd fie ana-
tema cu procletul Arie", si s i cadd sub blestemul celor
318 sfinti parinti dela Necheea ca Arie", sg, i se verse
matele ca ale lui Arie", sg n'aiba raspuns inaintea infrico-
satului judet si sa last osandit ca Arie", sg, fie anathema
abaratan ca Arie", s6 fie alungat de la fata lui Dumnezeu
ca procletul Arie" etc. etc. E.11 la toate aceste imprecautiuni
G. M. loneson. 1st. Bic ROW11130 din Dacia TraisnA, 25

www.dacoromanica.ro
 Nte

stint nedeslipite de pomenirea color 318 Sf. Parinti dela

Soborul din Nicheea, iar Arie tricletuk este considerat ea
si luda.
Do undo vin in documentele noastre, din timpurile cele mai
veehi si pana in secolul XVIII, aceste infricosate blesteme ?
Noi nu putem da o interpretaro mai adevdrata acestor
fapte, cleat ca, printeinsele se documenteaza veehimea cres
tinismului la Romani, caci Romanti flind in deaproape con-
tact eu Gotii arieni, clerul romanesc eonstient de crestina-
tatea lui ortodoxa, a ferit poporul de eentagiunea acestei
periculoase eresii si ca sa-1 facd totdeauna atent, Clerul le
punea Romanilor in vedere, la toate ocaziunele, gresala cea
mare in care a cazut Arie si eondamnarea lui de cei 318
sfinti parinti dim Nicheea si, deci, Romcinii sci respecteze an-
gajamentele luate, sd nu rcipeasc'd averile date bisericii si spitalelor,
sci pclzeasdi hotarele legii, rum au fost ele reinduite de batninii
poporului spre a nu ccidea sub blestemul celor 318 stinti pcirintn
dela Nicheea ca .i procletul Arie. Numai astfel ne putem ex-
plica popularitatea cea mare de care se bucurd, parinlii
Sinodului I din Nicheea in docurnente romanesti, cum si
infricosatele blestemuri contra nefericitului Arie.
Si apoi, daca Romanii ar fi imprumutat crestinismul de
la Goti, toata terminologia bisericeascil si cuvintele funda-
mentale din Biserica romaneasea, ar fi fost de origina go-
tica, ceea ce noi vom dovedi contrariul.
Daca insa pe Romani i-ar fi botezat Bulgari, cum fara
euvant crede Golubinsky, atunci terminologialoastrd bise-
riceasca ar fi iarasi de origind bulgard ; noi insa vom .do-
vedi ca ea este de origina latinci.
Ca Romanii erau crestini, ne probeaza si cruntele per-
secutiuni ridicate de Goti contra lor, persecutiuni cari aveau
la baza, nu numai pretextul religios, ei mai mult eel po-
litic, de oare ce erau banuiti ca au simpatii si intretin re-
latiuni sufletesti si de interese cu fratii for intru Christos
din Imperiu, (vezi biografiele Martirilor).

www.dacoromanica.ro
 17

Crestinismul la Romani, en terminologia crestina de mi-

gina latind, in elementele sale fundamentale, isi. are ori-
gina in perioada romans (Tomaschek, Zur Runde der Ha
mus-Halbinsel p. 52 si urm. ; ap. Onciul, op. cit.).
A admite ca crestinismul in Dacia n'a putut prinde radacini
durabile, si deci nu s'a putut stabili, deck dupa Constantin
eel Mare, sand Dacia Traiand nu mai faces parte din Im-
periu/ Roman, (D-1 Onciul, 0 riginile Principatelor Romhne
Bucuresti 1890, pag. 119) este neprobabila ; dovada la
aeeasta este zelul neobosit al misionarilor, cari nu numai
ca infruntau moartea, dar o doreau chiar ; a admits iarasi
ca Romanii din stanga Dundrei s'au crestinat iarasi nu-
mai prin contactul cu Romanii din Imperiu, eke Inca si
mai putin probabila, sand ne gandim la atatea traditiuni,
la numeroasele legende, la colinde, la marturiile istoricilor,
apologetilor, comentatorilor, care, ce-i drept, sunt in frag-
ments, dar nu-s mai putin conchizdtoare, de vreme ce ne
aratd ca crestinismul are o vechime mult mai mare dealt
i se atribue de obiceiu (Dr. Diaconovich, Enciclop. Rom.
Sibiu 1904 tom. III p. 801).
Este mai presus de once indoiala, ca Romanii din stanga
Dunarei au fost ajutati de fratii for din Imperiu, dar acest
ajutor nu consta deck in a cultiva Intre dansii focul sacra
ere:Ain, a fortifich constiinta crestinatatii lor, dar nu a-i
$i boteza. Este astazi cunoscut, ca atat Ostrogotii eat si o
buna parte a Visigotilor, ca si Vandalii si Gepizii, au pri-
mit crestinismul arian in Dacia si, deci, daca" niste barbari
au primit crestinismul aici, numai Romanii sa fi continuat
mai departs a ramanea pagani in mijlocul unor popula-
tiuni straine si incd de confesiunea ariana ? Din contra,
not am vazut cd la Sinodul I ecum. din Niceea a asistat
un Episcop al Mitropoliei Gothiei, care a avut nu numai
Episcopi, ci $i Mitropoliti sufragani, pe cari in parte i-am
aflat, si acolo am vazut eat de intinsd era eparhia Gothiei.
Noi stim ea in Dacia Traiana au existat mai multi Episcopi,

www.dacoromanica.ro
 3c8

iar dupa. Bolandisti, chiar mai multi Mitropoliti sufragani

serie neintrerupta probabil (fortassis) dela Ap. Andreiu.
Acestora credem not se datoreste cristalizarea termina-
logiei Bisericei romanesti $i inchiegarea ierarhiei in forma.
in care o afiam astazi, in urma desvoltarilor si ameliorarilor
aduse de sinoadele ecumenice si locale.
Tata cum se exprima D-1 Xenopol asupra acestei cestiuni
Graiul romanesc, cuprinde in sine un numar destul de
ninsemnat de cuvinte de origind Latina, cari reproduc astazi
notiuni privitoare la crestinatate. Pentru ca un cuvant sd.
primeasca Si sa pastreze o insemnare oarecare, se cere
neaparat, ca intelesul ce 1-a luat sa fie crezut, odata cu.
Insemnarea lui, cu alte cuvinte odata cu tisnirea formei,
limba a modelat in ea Si cuprinsul cuvantului. Se poate
ca un cuvant zice D-1 Xenopol sa primeasca in de-
cursul timpului si alte intelesuri : acestea vor fi insa tot-
deauna derivate sau secundare. Intelesul principal, funda-
mental al curantului, a trebuit sei fie dat ()data cu tamirea lui
din graiul omenesc, intru cat cuvantul nu este deceit intruparea
materiala a ideei, sau notiunei. Intr'adevar, cum ne-am pu-
tea inchipul ca limba romana sa fi luat mai tarziu ele-
mente latinesti, pentru a le aplica la notiuni privitoare la
religia crestina ? Mai intaiu ar fi natural ca, daca aceste
notiuni an fost cu toatele imprumutate de la popoare
straine, sa le gilsim insemnate cu cuvintele luate din lim-
bele acelor popoare, bunaoara cu uneltele si notiunile de
plugarie imprumutate de Romani dela Slavoni, an venit
in viata romana impreuna cu cuvintele luate din limba
.,acestora. A se presupune insa ca Romanii, deli ar fi pri-
mit notiunile for crestine dela popoare mai tarzii, totusi
s'ar fi intors la elementul latin al limbei for pentru a le
numi, este cu neputinta, Intru cat acest element se con-
,topise in limba romana, dupa formarea ei si, deci, n'ar
mai fi avut de unde sa-1 reimprospateze. Prin urinare, cu-
vintele crestine de origina Latina ale limbei romanesti,

www.dacoromanica.ro
 389

,,sunt neexplicabile, daca nu admitem ca ele au luat nas-

,,tere in mintile ce erau totodatei fi cre.2tine qi romane" (Xeno-
pol op. cit).
Sa cercetam aceste cuvinte :
Dumnezeu : Daco-Romanii, in majoritatea lor, in timpul
.stapanirei Romane, profesau religiunea pagana cu deose-
bitele ei forme, fie ca religiune curat romana, fie ameste-
cad, on insotita de culturi straine celtice on asiatice, dupd
cum o probeaza numeroasele inscriftiuni aflate in Dacia;
totnsi, Romanii au numit pe singura fiinta suprema a cres-
tinilor, cu terminul aplicat la Zeul suprem al paganilor Ju-
piter, Deorum Dominus, de unde au Mout, fiind unul singur
Dominus Deus; italian, Domeneddio ; spaniol, Dondio si roman,
Dumnezeu (Xenopol I 1. c.). Numele de Dumnezeu al Ro-
manilor ne mai dovedeste vechimea si puritatea lui vulgo-
latina, si ca el a fost formulat inainte de contactul Roma-
nilor cu Slavii sau cu alte popoare barbare, si ca lucrul
sta astfel, este Ca latinii clasici numiau pe Dumnezeu :
Deus; poporul grec, Osog ; slavii toti, Bogci; germanii, Gott;
§i francezii moderni, Dieu (Academia Romana, M-ss 2 cit.
p. 44 si 45).
Deci, Dominus-Deus a fost la Romani un termen crWin,
i numai odata cu crestinismul el a putut trece dela Romani
la Romani (Gh. Chita in Colomna lui Traian No. 7-9 pe
1882 p. 456).
Sant, este de origina latind de la sanctus prin lepadarea
lui c innainte de t, alaturea de slavonul slant de la sfeti,
care a fost nazalizat sub inraurirea slavond, (Xenopol I p.
417) si mai ales al Bulgarilor in slant (Academia Romana,
M-ss cit. p. 45). Terminul latin se vede a fi mai vechiu,
de oare ce se intalnesc in combinatiunile cele mai tocite.
Crestin, vine dela latinul Chrestianus si nu dela grecescul
yptottav6g. Forma Chrestianus este o coruptiune latind po-
porana a cuvantului grecesc, caci Lactantius ne spune ca

www.dacoromanica.ro
 :34J0

f rma acestui nume propriu vine din gresala nestiutorilor,

care schimband litera obicinuesc a zice gave' 9.
Vechimea acestui cuvant se urea pang in secolul intain
al erei crestine. Invataceii Apostolilor, au inceput a se numi
crestini pentru prima oara la anul 41 p. Chrs in Antiochia;
afara de aceasta ei se mai numeau si alesi, 2) frati, sfintri,
credinciosi, nazarineni, curatiti, iesenieni, ba si peOi 8) apoi
teofori purtatori de Dumnezeu, Hristofori purtatori de
Christos. De pagani ei erau numiti : parabolines, adied :
desperati pentru dorinta for de a muri, si de eretici simpli,
alegoristi i antropolatri (inchinatori do oameni). Las'and
la o parte pe celelalte numiri sa revenim la cuvAntui ce
ne preocupa :
Tertulian ne spune : ..Sed et cum perperam aut Owes-
tianus pronuntiatur a vobis n'am nec nominis certa est
notitia penes vos". (Ap. G. Chitu Columna lui Traian pe
1882 p. 607).
Tot asemenea marturiseste si Suetoniu (Claud XXV),
Chrestiano, Cltrestiani, etc.
Iata dar de unde vine ca tot poporul Roman, din se-
collie I, II si III, s'a numit pe sine eregin creOini dela
Chrestus iar nu Christin, nici Christian, sa,u Hristian ca
slavii si ca grecii.
Dupa cum vedem numai Romanii si-au pitistrat en reli-
giositate terminul popular de chrest, numindu-se cretin
1 Lactantius. De vera sapientia et religioae. Lipsiae IV 7. Sod ex-
ponenda huius nominis ratio est propter ignorantiam errorem, qui
cum immutata littera Chrestum solent dicere. Columua lui Traian III
607, et. Xenopol loc. cit.
2) Alesi in greceste se numiau 'ev.Xsztot de unde s'a derivat si nu-
mele de exacXylaCce bisericii.
3 Pesti dela grec,scul 1x69; peste, din a °Arai liter& s'a col:lupus
Irasa : I Isuc, X Christos, 8 fhb; Dumnezeu, o ol6g
fi il, G currip mantuitor; adica, clt Chrestinii suet fiii lui Dimme-
zeu Mantuitorului Iisus Christos. Ei se numiau astfel fiindeti purtau
la gat in pesce (.1figne Patrol. Tom.)

www.dacoromanica.ro
 391

it nu Ohristian, ea ramasitd al elementului latin popular

in Galia, in Ohrtitien Chretiente. La Romani crestincitatea, ea
si la Franoezi chretiente, insemneaza colectivitatea eresti-
nilor, (Columna lui Traian III No. 10-42 p. 608).
Dar se ld'sd'm partea etimologicd si materiala a cuvintalor
crest, crestin, crestimeitata, si sa threcem la partea for morald si
liters-rd., parte mult mai intaresantd decat elm dintaiu, din
punctul de vedere al genesii si istoriei interne a crestinis-
mului la Romani.
In aceasta gdsim o multime de idai si de expresiuni,
le oreclinte si. maxima simbolice, care isi au sorgintea tali
focarnl in dootrina primitiv6 a lui Christos, propagate ehiar
de Apostoli in prima ferbinteald a luptei si victoriei ; i ea
aoea doctrinal n'a fost transmisd, Rontainilor de barbari earl
is eoplesit mai tarziu (Oolunma lui Traian), si cu atat mai
mult nioi de Bulgsri.
La Romani iouvintele crestin 0i creftivei n'au insemnat si
nu insemneaza numai un adorator a lui Ohristos, un adept
a1 doctrinal lui, ei mn frate si o seed in Christ, un om si e
temeie in sensul eel mai malt, o fiintdmorala per execlentiam
de ex. ;vino mit creOne sismi ajuta ea '1i -oi ajuta ;i eu
maine". Multi creOilhi de rmani au venit la not astazi... 0
omtinci de fe.nee, creqtina mea (Femeia mea) este acasa... as-
eulta, cre2tinci, cesb spune barbatul, to sffitueste creVine0e,
(Columna lui Traian, ibiden 609).
Intr'un text romanese dim secol. XVI, seriitorul exclama:
o ferioati de so'lii, barbaVii. si creVtimele" (Hasdeu, euviute
din biitrani, II 467 ibidem.
Italianul zioe : Parlate eristiano se volete the v'intonda",
iar un veohiu seriitur franoez Lice : Cala mobligea a luy
dire gull parlast Chrestien, voloit que nous Pentendis-
sions- (Nisard, ouriosites de l'Etymologie p. 168 ibidem).
Pcigaw, este euvant de origind latina 0 vine dela varba
pagus ..sat" (care si acesta la randu-i este latin satum saes,
vine paganats .,satean rural", cu sans de idololatru, latin

www.dacoromanica.ro
 392

politcist, necrestin, de oarece crestinismul patrunsese mai

intaiu prin orase, si numai mai tarziu prin sate ; locuitorii
satelor sunt totdeauna mai conservatori si mai refractari
ideilor noui. Pagan, pana prin secolul al V-lea se numea,
cum am spus, idololatru", necredincios la legea noun ",
(Gh. Chi u in Columna lui Traian, III No. 10-12 p. 610).
Intr'o lege a lui Valentinian I, din 368, se numeste
cultul vechiu : religio paganorum". Intelesul acestui cu-
vant de necredincios se vede in toate limbele ronaanice
Asa : italianul, payano ;portugesul, pagao ; spaniolul, pa,gano ;
provensalul, pagan, paquan, page's ; romanul, pagan. Prin ur-
mare in romaneste n'a putut veni dela slavonul pogan,
(Cihae apud. Xenopol I 419.
Deci toate aceste cuvinte populare, care probeaza ca Ro-
manii crestini din ambele Dacii se distingeau, sl voiau a
se distinge, de acei Romani can nu imbrdtisaserd crest-
nismul introdus cu atata entusiasm prin cetdtile populate,
de clasele mai culte ale societdtei si care se refugiau prin
sate si prin localitati mai isolate, de uncle vorba paganus.
(Columna lui Train, ibidem).
Aceste vorbe nu le-au Imprumutat Romanii dela Slavi,
ci e o proba, ca cu cateva secole inainte de venirea si
crestinarea Slavilor, Bulgarilor si Unguirilor, strdbunii nostri
erau adevrtrati crestini si stiau sa distingd prin anume ter-
men pe cei necrestini. (Gh. Chitu, ibidem.
Din pagan, care insemna si inseam.nd Inca necredincios,
necrestin", Romanii au Mout panydrire si panyarit, macedo-
roman pangarire.
Dela Romani, si numai dela ei, am invatat pe .,creqtin
cre,stianus" de peigan paganus, si numai din aceiasi sorginte
romanit ne a venit cuvantul de panaarire, (Gh. Chi ,u, ibidem.
p. 611), ca sa putem califica prin el pe vrdjmasii neamu-
lui nostru, cari pretind ca Romanii au fost crestinati de
Bulgari.
Martur. Acest ouvant, in istoria bisericei universale_ in-

www.dacoromanica.ro
 393

semneaza eel ce moare pentru credinta in Iisus Christos.

<Academia Romani, M-ss. 2, G-henadie Enaceanu pag. 47).
In limba romana insa, el numai are insemnatatea de odi-
niora, ci intelesul de martiric si adeveritor nu numai al
credintei, ci si al on carei stiinte. El se deriva dela grec,
Ilampot mucenici, caci acei care marturisiau in public
credinta for erau chinuiti si apoi ucisi ; ei erau numiti
martini (Mciptypot). Acest cuvant, trebue sa fie in limba ro-
mana inc a, inainte de Constantin eel Mare, cand au incetat
a se mai face martini, care a fost mai tarziu Inlocuit cu
slay mucenic, introdus prin literatura bisericeasca, slavona,
iar cuvantul de martur astazi este sinonim cu francezul
temoine (Xenopol I 421).
Popa e cuvant curat latin, derivat din stravechiul gree
iscircrocc, care insemneaza Preot. La Romani popa era un
ajutator la sacrificiu ; el aducea victima inaintea altarului si
termina lucrul, dupa ce sacrificatorul daduse victimei prima
lovitura. Popii primeau ca salar o parte din victima sacri-
ficata, si vindeau bucatile de came, ramase dela victima,
fripte sau fierte doritorilor (Gregoir Diet. de l'Hist. et. de
Geographie p. 1328). Trebue sa fi fost foarte mancaciosi,
de vreme ce Romanii, cand voiau sa zica cuiva ea este
un mare manditor, ii zicea : Popa Venter, de unde a ramas
si la not pana astazi zicatoarea despre oamenii mancaciosi
ca, au pantece de popa" (Perseus, sat VI 72, cfr. Ghen.
Enac. Mss. 2 loc. cit.).
Desi in crestinism' popa are atributiuni cu totul spiri--
tuale, prin savarsirea sacrificiului celui filth' de singe si ale
altor mistere, totusi Romanul ii da Popei pand astazi acest
epitet, probabil ca se asemana mult cu prototipul sau din
lumea romana 'Agana.
Romanii au adus cu dansii aceasta vorba din Italia (Epis-
copal Ghenadie al Raninicului, Studiu istorico-critic asupra
Evangeliilor p. 87) de catre colonistii Romani, in ambele
ei forme. Asa, Paulin de Nolla, ne spune despre Sf. Nechita.

www.dacoromanica.ro
 314

Romanul, cA el find Episcop al Daciei, pe la finele seeo-

lului al IV-lea si inceputul oelui al V-1 ea, era s,i el un
popa al Ramaniler si se mai numia si tats ". Ve patrem
dicit playa tota Borate. ..,Pe tine to numeste tatei partea de
Miaz6-Noapte", adied eum numese $i Romanii, dupk"
veacuri pe preot eu expresiunea de Tata: ,,Tata Pope'.
Angat, este o vorba veche romaneasca intrata in limb&
noastrI, dela greci, prin Romani, ea si rlr on, team' 1, etc.
Vorba vine dela terrnenul grecese 'Epyomic lucriitor, si
este adusa intre mmani de crestinii clintre inners oni sclavii
trimisi in Dacia de &atm Imp. -Valerian, dapa edietul din
258 p. Chr., si cari lucrau domeniele Oesariene, sub con-
ducerea unor epistati, on supraveghetori greci, singurii pe
acele vremuri, ca si mai pe urmA, mesteri si exploatatori_
ai minelor, (Academia Romana, M-ss 2 eit. pag. 48).
Sf. Ciprian ne spume, ca, Impilratul Valerian, publieand
noel edict, a sistematizat perseeutiunile crestinilor si a oran-
duit ca episcopii, presviterii si diaconii dach" se vor lepada.
de orestinism, sa fie martirizati. Senatorilor si funetiona-
rilor sa li se confisee averile si, la nesupunere, sa. fie ucisi;
femeile nubile erou trimise in exit. In fine selavii, care 5i
ei aveau pentru viata economicit a Romanilor o deosebita
cautare, eras si ei trimisi in exit la domeniele cesariene,
mai ales din Dacia, in calitate de argati sau luct6tori,(Ci-
prian epist. LXXII ibidem).
Comanialturd. Una din cele mai inalte si mai vechi taine
a biserieei crestine, este comunicatura san sf. initpcirteisure,
care este reprodusa iu romaneste prin 2 euvinte, ambele de
origins latina.
Din aceste douq, cuvantul Impartitsire- sa pare a se fi
format mai tarziu din curentul latin de parte ; totusi pre-
senta lui nu poate hotAri nimie, asupra vechithei la Ro-
mani, a natiunii la care se raporta. Nu este tot astfel -si
eu celalt terrnin de coolurticare, comunicriturd care se derive.
direct din lat. roonuNico-are §i nu din slavonul .comercioati,

www.dacoromanica.ro
 a5

carnia ii lipseste silaba caracteristica ni, pe care m inte

legem zice D. Profesor Xenopol cum s'ar fi introdus
in limba Romana, intoemai dupa tipul latin, data acest eu-
vant s'ar fi hint din graiul slavon. Din contra, modem ed,
Slavii l'au inaprumutat de la Romani, sau poate ehiar de
la Romani, lepadanel silaba ni §i seurtand euvantul (Xe
nopol I 422). Si ca proba ca lucrul este astfel, vedem ea'l
gasim la toate natimaile neolatine macedo-rom., Kitatinibm;
lomb, slcuminiar ; genov. cominiga ; prov. comenegar ; navarr,
ooathigar. (0v. Densusianu op. cit. p. 86 si 188.
Lege, in intelesul de religie, (acest de pe urnia, este un
neologism necunoscut limbei noastre poporane), si care se
deriva de la latinul lex-leyis si fiindca ideia de lege disparii
eurand dupa navalire la Romanii cei ce pierduserd toate
notiunele vietei organizate de stat, desigur ea acest cuvant
s'ar fi pierdut si el, daed n'ar fi lost Inca, din timpul Ro
manilor alipit de notiunea de religie, pe care Romanii
pastrand-o, tinura crucea si cuvantul de lege. Legea scrisa,
numita Sfanta Scripturd, de la latini Santa Seriptiera, iden
tic in mai multe limbi romaniee.
Pdcat, termen religios, care inseamna toernqi calearea legeir
se deriva de la latinescul peccatuin §i este intrebuintat in
atatea locutiuni, preeum : a' fi traye pacatul, a pate pdcatul
pe cineva, peicat de el. Aeest euvant, fara indoiald, este de
origine veche in limba romans.. (Xenopol I 424).
Pareasime, adica eels 40 de zile de post, inaintea Pastelorr
numite si in biseriea latina guadragesinta §i care, conform
fonologiei limbei roman, au schimbat pe go in p ca in
patru, din yuattuor, poturniche din coturnix. (Nem ibid.)
Preat, din latinul presbyter, imprumutat el insusi din grec-
llpeoputepK. Aceasta derivatie din latineste se adevereste-
daca comparam celelalte dialeete romane cu limbele roma-
nice : nzacetio-roman preftu ; ietr. prevtu ; indanez prevet ; sea
polit. prevete ; sic 1. previti ; spaniol prebitero ; catalan probereT

www.dacoromanica.ro
 336

provensal preveire ; albanez prift. (Cihac Dictionar, p. 216, ap.

Xenopol op. cit.).
Latin este si al doilea cuvant, care inseamna pe servi-
torul bisericesc, popa de la lat. popa sacerdote, insarcinat
cu taerea victimelor aduse pentru sacrificiu, fiindc6 el manta
adeseori din carnurile trtete, apoi ca adjectiv are in lati-
neste intelesul de bine hranit din carnuri ; de ad se ex-
plied epitetul de popa venter din Persius (Persius sat. VI
74... mihi trama figurae sit reliqua ? ast illi. tremat omento
popa venter ?) care corespunde asa de bine cu romanescul
Fintece de popci.
PaVi, este cuvant de origa ebraica Pascha si intrebuintat
numai la plural ; in greceste IMaxcc, iar in latineste Pascha.
Dovad6, insa ca cuvantul romanese se deriv'a din latineste
ea si francesul Paques, este in faptul ca in ambele limbi
ste in plural ; latinii numesc aceasta silrbiltoare : Pascharum
Dies, pe cand in greceste el este neutru si in numa'rul sin-
gular tb noicom ; deasemenea si in limbile slavice este pre-
tutindeni la singular. (Xenopol ibid. 423).
Sicriu, de la latineste Scrinium, de uncle vine si scrin. Acest
cuvant 11 au si maghiarii si care e imprumutat de la Ro-
mani. (Xenopol I, 423).
Apoi vin cuvintele cimitir, fimitir, de unde prin metatez5,
s'au fault tinterim, si care vine dela latineste coenzeterium.
Cuvantul maghiar de cintiri»z nu-si gaseste originea sa in
. turanice si ei, deci, an trebuit sa,-1 imprumute de
la un popor romanic, adica de la Romani, cu care ungurii
venira mai intaiu in contact, si nu in mod rovers cum
credo Cihae. (Idem, ibid.).
Diaval, Demon, Drac. Principiul raului vine de la latinul
.Draco alaturea en Diavol, care pare a veni de la elenicul
Stc'cpoioc, de oarece au piistrat in romaneste pe v pe cand
in celelalte limbi romanice, care l'au mostenit din latina,
intalnim pe b, pe care si Romanii l'au pastrat in cuvintele
care 11 posedau in limba latina ca : bisericA, botez, etc.

www.dacoromanica.ro
 397

Astfel : fr. diable, sp. diablo, pont. diabo, prov. diabol, iar irr
italiene§te, printr'o dispozitiune specialii a acestei limbi, de
a schimba pe b in v, diavolo (Idem ibid. 424). Iar cuvantul
Demon vine de la greci Scdp.ov, care este tot asa de vechitt
in limba romana ca si celelalte, si adoptat de limbile ro-
manice. (Episcop. Melhisedec, Urme filologice Crest. Rom.
ibidem).
Bisericci. Toate popoarele crestine ale Europei isi au cu-
vantul Biserica, din douil, cuvinte grecesti 'exxXiiwc6c alesi si
Kuptcotbz. Din vorba Txxkliata s'a format cuvantul 'ExxXioccoc..
alesi, *i tot &Gest cuvant s'a derivat din : latineste ecclesia,
fr. Eglise, span. Eglesia, ital. Chiessa.
Din vorba : xyptcotbc, au esit : Kirche al germanilor, si
ILEPICOBL al slavonilor ; tot din aceasta vorbA dar tradus
de latini, cu o aka,' expresie greceasca : (3macXcvM a exit Ba
zilira, care in limba literafy latina inseamnil tribunal sau
locul unde se impartea dreptatea, in numele imparatului
iar in cea vulgara, templul Crestinilor. (Acta Sanctorum
I, 367).
Cand Romanii au venit in Dada din Roma si din cele
lalte parti ale Imperiului Roman, inainte ca crestinismul
sa fi dovenit oficial religiune 'domnitoare, au venit ctv
numirea for de basilica, baserica, Vaserica, besearic6 si mai
pe urnfa biserica. (Columna III 7-9, p. 475).
Asa dar, tot poporul romanesc de dincoace de Dundre-
isi are cuvantul biserica de la xupcaxbc, iar eel de dincola
de 'ExxXyatcc. Romanii, si numai ei, dintre popoarele neo-
latine, isi au numirea bisericei for dela vulgaru xuptaxbir
formulat inaintea gotieului Kirche §i al slavicului AEPIC013fi.-
(Acad. Romani, M-ss 2 cit., p. 49.
Child erestinismul deveni religiune oficiala de Stat in
Imperiul Roman, si se hothri libertatea cultului lui, s'au
transformat in localuri de inchinare, Bazilicele Romane-
Bazilice se numiau mai inainte locuintele regilor, de unde
isi au si dansele numele. Acum insi de aceia se numeste

www.dacoromanica.ro
 .416

3azilica-templul Dumnezeesc, pentru ca aeole Regelui Tu-

turor,lui Durnnezeu, se proaduc inehinarea i jertfele1).
In veacurile IV $i 1T, ecelesie se numiau In Occident nu-
inai biserieile catedrale, si in special cele fundate de Apo-
stolii sau de direetii for invatacei, $i care aveau dreptul de
intaetate asupra altor biserici ; iar bisericele Inchinate mar -
tirilor sau sfintilor se numiau bazilice. (Histoire de l'Aca-
demie des inscriptions XIII, 311 in M-ss cit., p. 49).
Cu timpul insa, euvantul de Bazilicii primeste, in de-
eursul veacurilor, la Romanii din arnbele Daeii, schimbiiri
fonetice regulate ale lirnbei romane, luand la Macedo-Ro-
mAni numirea de BesearicO', de Baserietl, la Istrieno-Romani
$i, In fine, Romanii din valea Engandinului mai posed
acest cuvant sub forma : basedgia. Dupa cum acest euvant
n'a putul yen' Grissonilor din limba greaca, cu care ace-
$tia n'au venit niciodata in contact, astfel nu se trage el,
nisi In romaneste, din acea limba de oarece limba romana
pastreaza protutindenea pe v initial ; ca in varvar dela
13c'eppcqq, Vasilicale dela pacr:Xcx& $i Vasile dela Pacasac
(Xenopol I, 420).
Apoi Grecii i$i au numit in tototdeauna biserica lor, t
zxxXnatos §i niciodata potatAext, ci numai rare on s'a numit
Sf. Masa, xuptaxtb (loe domnesc). (Ep. Ghen. Enaceanu,
\f-ss 2 p. 49 v. Acad. Rom.).
Romanii, ca Si Ruman$ii, isi au numirea bisericei for
esita din vulg. Bazilica, si ei trebue s'o fi aplieat la tem-
plurile crestinesti ine6 din veacul II, cand veneau in Dacia
ea, mineri sau fugari de persedutiunele Imperatorilor. In
Dacia Traiana, tribunalele numite Basilica trebue sa se fi
schimbat in biserici crestinesti cu mult mai inaintea eclic-
1) Xenopol I 920 Basilica3 prius vocabantur regnum habitacula unde
et nomen habent. Nunc autem ideo divina templa Basilicas nominantur
qui ibr regi omnum Deo cultus et sacrificia offeruntur. (Isidor Hispa-
lensis. Origin= sive etimolog. mon. lib. XIV cap. IV, p. 11. (Acad.
Horn. M -ss 2 cit. p. 49).

www.dacoromanica.ro
 our

tului lui Constantin eel Mare, din anul 213. Imperatorul

Traian a venit in Dacia cu mineri dalmatini, cum si. cu
crestini fugiti de persecutiunele Imperatorilor. (Academia
Romans, M-ss 2 cit.).
Romanii au mai conservat ei vorba templum, sub forma
tamp/ci de la pluralul ternpla, spire a designs partea bisericei,
care desparte altarul de public. (Gh. Chitu in Columnalui
Traian 1. e.).
Acest euvint este clerivat din veeh.iul Temp lum si arata
ca Romanii 11 transportase %n, ereetinism, ca natiunele
si cuvintele ptIgAnismului. (Xenopol I, 420).
Din vechime si. papa asta'zi, Rom'anti zie tampla biseri-
cei;, Ian cand zic numai templu in forma moderna, inteleg
easa de rugaciuni a celor necreetini. (Columna III, 4M).
Altar, exista iuo. toate limbile romanice ei se deriva de-
asemenea din altar (lee inadt), sub influenta slavona Ro-
manii schimband pe o> lath] in o, 1-au facut oltar pe sla-
voneete (Xenopol I, 421), dar si Slavonii 1-au imprumutat
tot de la Rorn (Columna III, ibidem).
Cruce, de la latinul Crux (Xenopol 1. e.) ; Romanii au
conservat in toata puritatea romans pe Sianta Cruce, Sanctum
Crucem i semnul Crucei (signum crucis fr. le signe de la
croix); cum ei o multime de expresiuni si locutiuni : A-si
face truce (sibi facere signum crucis, fr. faire le signe de
la eroix), ueiga-1 crucea si, infine, multe alto imagini ale
cugetarei intime populare creetine, oare le-au conceput si
rostit Romanii primind creetinismul dela Bulgari ? Trebui
oare ca Romanii din ambele Dacii sa aetepte pe Bulgari
sa i creetineze ? Luerurile si faptele dovedesc contrariul,
dupa cum vom vedea ei mai departe.
Calendar. Cine vorbeste de timp si sub diviziunile sale,
zice Calendar sau Carindar, dupa expresiunea populara.
Calendarul, pentru orice popor, cuprinde narairile sarbato-
rilor si indica sau consacra evenimentele care se refera,la
cult si la credinta religioasa; face cu alto cuvinte parte

www.dacoromanica.ro
 400

integranta din istoria bisericei acelui popor. (Columna IV

No. 1-2, p. b2.
Plecand de la aceste notiuni elementare, sa lasam la la,
parte vorbele : tinzp (tempus) an (anus) luna (hula, macedo-
roman mese, latin mensis §i mesis, Italian mese, fr. mois) zi si
ziva (dies), ora (horn) etc. (Idem, ibidem).
Mai lasam de asemenea la o parte numirile populare ale-
lunelor la Romani, ca : Cb,"rindariu (Ianuariu), Ftiurariu on
Faur (Februarius), Martisor (Martius), Prier, Florarin, Cire
§ariu, Cuptoriu, August si Aust, Rgpciune, Brumgrel, Bruma-
r.0 si Andrea sau Undrea. (Col. Tr. an. II, No. 4-5, p. 305).
Unii dintre literatii nostri au explicat in diverse moduri
cuvantul dat de popor lunei Decembrie, de Undrea, deri-
vandu-1 dela tuvirea (un soiu de ac mare, de fier). Altii,
aseamgna puterea frigului si a gerului din Decembrie unei
undrele, care impunge ; iar altii scriu uneori lndrea, facand
alusiune la Indra, zeitate indiang, voind a arata vechimea
numirei, bazata pe comunitatea primitivg a Arilor cu Greco-
latini, deci si cu Romanii, ceea ce nu este adevarat. Numirea
de Undrea, care trebue scris cu A iar nu cu IJ, nici cu I, vine
dela numele Sf. Andreiu on Andreas, care a predicat eres-
tinismul la Traci si la Scythi, serbandu-se la 30 Noembrie,
adica la inceputul lui Decembrie.
In Synaxarul Mitropolitului Dositeiu, din 1683, Tom. I,
pag. 186 v., se zice lamurit : Dechevrie, luna lui Andrea
(AimpiE nstu ntqi flu ,per), fapt care inlatura orice in-
doiald asupra formei corecte si originii cuvantului.
Multe popoare crestine, intre care Albanezii si Ungurii,
au contractat, inc g dela inceput, obiceiul de a numi unele
luni ale anului dupg numele Sfantului, sau a sarbatorilor
mai insemnate, care cadeau in acea lung. Astfel Albanezii
nut:nese luna lui Oetombrie Xcithec (luna lui Dimitrie) ; pe
Noembrie XLI.LiAt (luna lui Mihail), pe Decembrie LEN'S?.
(Grimm, Geschichte der deuchen Sprache, p. 104 ; opul G.
'Chita, Col. lui Traian loc. cit).

www.dacoromanica.ro
 401

Tot asemenea si Ungurii, numesc toate lunile anului dupd

sArbatorile bisericesti ale Calendarulul for : Szent Georgy
hava (luna lui Sf. Gheorghe), S. Iakab hava, S. Mihaly
hava, Szent Andras hava (luna Si. Andreiu).
Iata, deei, de uncle vine Andrea al nostru : nu dela undrea,
nici dela _Tiara, ci numai dela Andreas on Andreiu, cari
probabil ni s'a transmis prin contactul nostru in peninsula
Balcanica cu Albanezii si apoi dela noi, on tot dela clansii,
au imprumutat-o si Ungurii. Vocala a se pronuntd inchisd
ca u : Undrea in loc de Andrea, aceasta e conform legilor
fonetice ale limbei Romans. Astfel pronunta romAnul : um-
blare in loc de timblare (lat. ambulare), unghiu si unghiuri
in loc de anghiu (lat. angulus). Nazalele an si n, fac deal-
deastea. Dacii in cronicele noastre, orasul Adrianopole se
numeste Udriu, cauza este ca poporul, chiar peste Dunare,
pronunta Adrianopole, (G. Chilli, Col. lui Traian, an. II,
No. 4-5 pe 1882, p. 305-306).
Toate aceste numiri diferd, ca Cerul de Painant, de toate
numirile lunilor, in toate dialectele slavone, (Miklosich Ue-
her die Monatsnamen in den Slavischen Dialekten Wien
1867, ap. G. Chitu, Columns IV, p. 83).
Dar sa venim la o alta vorbrt, la un alt termen, nu numai
religios ci eminaminte crestin :
Sapteimanci. Este o subdivisiune a lunei si deriva din lat.
Septenz prin adj. Septianu6, ca greceste : &pop* dela ins& prin
1Paollos (interval de sea,pte zile). Vorbind din punctul de
vedere al Istoriei Bisericei Romane, Romanii n'au putut
inaprumuta aceste numiri nici dela Slavoni, nici dela Bulgari.
Este cunoscut ca Romanii, inainte de crestinism, nu im-
pdrteau luna in patru saptamani, ci aveau sistemul : Ca-
lendelor, Nonelor, Idelor.
Savantul I. Grimm si slavistul Miklosich, sunt de acord
a recunoaste ca improtirea lunei, in perioade de Cate 7 zile,
este de origina semiticd, sau judaica, si ca ea a fost pri-
mita," de Romani °data ctc introducerea crestinisanului in ce-
G. M. lonescu.Ist. Biser Roman. din Dacia Traiana, Vol 1 -1u. 26

www.dacoromanica.ro
 402

tatea eternq ,si prin mijlocul Alexandrinilor, (Miklosich Ue-

ber die Monatsnamen in den Slavischen Dialekten Wien
1867, ap. Gh. Chitu, Columna IV, p. 83).
Daca Romanii ar fi fost crestinati de slavi, de ce nu ar
fi adoptat si numirea lucrului si a sistemului for religion
si bisericesc ? De ce oare noi, 'Ana la veni-
rea Illantuitorilor sloveni-bulgari-crqtini, n'am primit dela ei,
cum era foarte natural, odatg cu institutiunea si numele
acestei institutiuni ?
Ar ajunge un singur cuvant, ca Sciptanulna, spre a proba
ca crestinismul la Romani s'a introdus in aceiasi epee, si
pe aceiasi cale ca si la toate popoarele latine din Occi-
dent. Periodul ebraic a devenit eel specific crestinesc de
seapte zile, si el se numeste in acelasi fel la intreaga lume
neo-Latina: ital. Settimana, sp. si port. Semana, fr. Semaine,
prov. Setmana, iar roman Sapteimana, (Columna IV, p. 84).
Vom vedea ca Slavii si Grecii, adoptand sistemul sup-
tamanei, si-au creat niste numiri propri genului limbei for
pentru zilele saptamanei. Ei numesc prima zi a saptama-
nei : ziva Domnului, lat. Dominica, grec. Kuptcoti] si Ty.* ;
apoi ziva a doua grec. Seurepa, slay. viltorinicii; a treia sau
mijlocia grec. tpttri, slay. srecla ; a patra grec. TetoEptn, slay
citvrutuk ; a cincea grec. itivtecc, slay. Peatlika, etc.
Dada Romanii, din ambele Dacii, ar fi primit crestinis-
mul dela Slavi si Bulgari, ar fi urmat si ei aceiasi no-
menclaturd hebdomadara ca si Slavii, ceea ce noi vedem
din contra : Latinii, din ambele Dacii, zic nu numai Du-
minica (Dominica r), ci incd Luni (dies lunge), Marti (Mar-
tis), Mercuri (AIercurii), Joi (Jovis), Vineri (Veneris), etc.
1) Metafrast ne spune in aceastA, privinta, ca Silivestru I, episcopul
Romei (314), au aflat Romanilor numiri la zilele sApthmanei: pentru
ca atunci Romanii, pe cea dintaiu 2i pe care noi o nurairn Duminicay
o chemau ziva Soarelui, iar pe celelalte le numea: ziva Lunei, ziva
eui Iovis, ziva Venerei, ziva lui Saturn. Iar el ingrelosindu-se de nu-
Imle acelca nccurate... rgglinesti, a poiuncit ca, pe cea dintaiu zi sa

www.dacoromanica.ro
 403

Aceiasi nomenclatura hebdomadara o gasim la toti neo-

latinii : ital. Lunedi, lllartedi, Mercoledi, etc. ; franc. Lundi,
Mardi, Illercredi etc. ; spaniol, Lunes, Mantes §i asa mai de-
parte, (Columna IV, p. 84).
Inainte de crestinism cum am spus Romanii-pagani
nu dadeau numirea zilelor, nici ale Calendelor, nici ale
Nonelor, nici ale Idelor, nici dupa zeitati ; ei ziceau pur si
simplu : prima ante-calendas, secunda ante-calendas, etc., (Co-
lumna IV, p. 85).
Cand Romanii au primit crestinismul, au adoptat si ins-
titutiunea ndnei judaice, venita din Alexandria; ei au
dat, si bine au facut, eel putin numiri nationale zilelor
saptamanei, dupa, numele vechilor for zeitati, de care nu
se puteau desparti asa de usor, (Columna IV, p. 85).
Vedem deci ca Romanii, devenind crestini, au botezat
saptamana cu zilele ce o compun, imprimandu-i un sigiliu
crestinese, curat roman, o romanizare ca sa ma exprim
asa, a institutiunei streine, un efect al sistemului adop-
tat dela inceput si urmarit in cea mai riguroasa conse-
cinta, de parintii si reformatorii Romei, de a imbraca in
vestminte nationale toate nouile credinte pe care le adop-
tau dela straini, (Columna IV, p. 85) si acel care le-a ro-
manizat, a fost Papa Romei Silivestru I, in an. 314 p. Chr.,
dupa, cum am vazut mai sus.
Nu se gaseste nici o institutiune crestina, care sa nu
se resimta de mitologia greco-romana, de acea pompa cu
tot aparatul auguro-pontifical al Romei. Daca n'am lua ca
exemplu decat numirea si adoratiunea lui Sabaot, Dumne-
zeul uric spiritual, invizibil, Atot Puternic si Atot Sciutor,
dupa modelul lui Jupiter, Dominus-Deorum in Dominus-
o numeasca ziva Domnului, ca intru acea zi Domnul uostru, cu slava
a inviat din morli, iar pe celelalte zile le-au lasat asa precum si acum
Romanii le numesc. (Vietile Sfintilor, pe luna Ianuarie, tiparite in 1835
In Sf. Mitropolie din Buc. Vezi la 2 Ianuarie, Viala Sf. Silivestru, Papa.
Romei, p. 31-32).

www.dacoromanica.ro
 404

Deus Domnu-zeu, $i chiar toiagul episcopal nu este deeat

bastonul augural, pus in many augurului cretin, (Columna.
IV, p. b5).
Rezulta deci, din toate acestea, intr'un mod clar $i po-
sitiv, ea Romanii, cari an avut si au vorba Sciptamana en
numirea zilelor Sciptamanei in mod identie cu Romanii Gi cu
toate popoarele de origina latina, fara cea mai mica deo-
sebire, aceasta identitate de nomenclaturA Wind, fiind ea.
$i cresting tot odata, rezulta dar, ca concluziune logicd gi
inevitabila pentru toti cugetatorii seri*, ca din aceiasi
sorginta, dela care avem Sciptanzeina $i numirea zilelor Scip
tamanei, avem i intreaya cre§tinizare.
Deci, origina crestina, la Romani, -este latino-romand, iar
nu sloveana on bulgareasca.
Sc mbata vine dela judaicul §abat, gree. Eipx.cov si lat.
sabbatum, de uncle romaneste sambdta. Romanii ii dadusera.
dupa obiceiul for la primirea crestinismului, numele de-
Dies Saturni ziva lui Saturn, o stravechie zeitate a La-
tiului. Se vede insa, ea numirea aceasta nu se generalizase
in toate provinciile Imperiului Roman, deli trebue sa fi
fost populara intr'o parte oarecare a Imperiului Roman, de.
oarece dela Romani o imprumutasera G-ermanii, de uncle-
vechiul germen Sateresday, anglo-sasonul Salternesdug, ac-
tual engl. Saturday. Dar si in Germani, ea si la Romani,
aproape pretutindenea au invins termenul judaic .,Sambata" :
San stay, ramanand Dies Saturni, numirea latino-crestin'a
numai pentru scriitorii Romani
Dar e cestiunea : de ce Romanul zice Sambiita $i nu
Sabata, cum an fi trebuit sa se zica ? Oare nu este el sla-
vizat prin intercalatiunea lui m inaintea labialei b care nu
este in Sabbatum latin ? Nu, cad intercalatiunea s'a facut
de citre Romani, nu 2 lore slovenico, ci tot more romanico.
Aceasta litera se vede intercalata si in franc. samedi, care
desigur corespunde unui vechiu sambedi ; nu mai amintim
pe vechiul german Sambas lag, de uncle actualul Samstay.

www.dacoromanica.ro
 405

La slavi, din contra, acest m nu exista nici intr'unul din

dia]ectele cele vorbite, nici chiar la Poloni, carora le place
atat de mult nasalizarea, astfel ca prezenta lei numai in
paleo slovenicul CYBOTA poate fi atribuita, mai curand in-
fluentei romane, ca si in forma ungureasca Szombat. (Co-
lumna lei Traian IV p. 76 87).
Romanii impart zilele : 1) In zile de !item sau lucratoare
(franc. quasi jours ouvrieres, germ. Aibeitstage). In limba
Tomana, vorba lucre nu insemneaza numai titcrum, de uncle
neologismul luerativ, ci mai cu seamy opus", .,travail"
printr'o asociatiune de idei intre bccrum (castig) i lucru
munca". 2) In zilele de sarbatoare, dela lat. servare ser-
bare. 3) In zile bune, (lat. bones sau Boni dies) si zile rele,
dela revs males`' (Gh. Chitu, Cuvinte Crestine ibid. 87).
Romanii pagani aveau si ei zile : faste Si nefaste, zile
pro price §i neproprice, de bun §i de rcizt augur. Se mai con-
serva i numirea de zile albe si zile negre, quasi dies albae
§i dies nigrae, de ex.: bani albi pentru zile negre" sau
,.n'am nici odata zi alba", Apoi in zilele de Ajun, lat. je-
juniunt on popular acijunium) eu insemnarea de pridies pre-
zizta sau ziva care precede un eveniment religios, o sarba-
toare mare, o zi solemnA, in care zi dela primii crestini si
pana astazi, o mare parte din Romani piosi, in .special la
liara, ajttneazei. (Gh. Chitu, Cuvinte Crestine, ibid. 87).
Ajun, ajunare, e comun tuturor popoarelor de ginta latina
franc. Acne, span. ayuno, italian. giunare, prov. junar, dar
'Inca se distinge, in special, prin caracterul sau curat crestin,
fata cu sensul ash zis civil al sinonimului sau preziud: iii
preziva marei batalii dela Calugareni, in ajunul Craciunului,
in ajunul Bobotezei, etc. (Gh. Chitu, Cuvinte Crestine,
ibid. 87).
Sarbatorile cele mari, Romanii le numesc si imparatesti
(imperialis), a$a sunt : Craciunul sau Nasterea Domnului,
Invierea sau Pas-tele, Dumineca lloriitor (Le Dimanche des
Ramaux, des fleurs, lat. Floralia, etc).

www.dacoromanica.ro
 406

Cat despre Rusalii (Rosalia, Pasca rosata, etc.), este sdr-

batoarea care cade a 50-a zi dupa Pasti, de unde la greci :
HEVILX0T01, franc. PentecOte; savantul slavist Tomaschek, a
demonstrat lumei invdtate ca nu Romanii le-au imprumutat
dela slavi (Rusi, Bulgari, Sarbi, etc.), ci slavii au imprumutat
aceste frumoase sarbatori dela Romani. (Columna, IV p. 88).
Mormant lat. monumentum, $i prin diferite fuse : moni-
mentum, molimentu (0v. Densusianu, op. cit. 86), morimentum
(Columna III No. 7 9 p. 458. Vezi Roller, Catacombes
de Rome si Rossi, Roma Lateranea ap., Chitu op. cit.),
dovedeste, 'Ana la evidenta, existenta cuvantului chiar sub
forma actuala, ca este de pe timpul Romanilor (Xenopol
I 421). Pe lAnga vorba mormant, mai au si cuvantul loc,
lat. locus, loculus, cu semnificarea de .,loc de ingropare".
Macedo-Romanii n'au cuvantul mormdnt, ci numai loc;
D-1 Densuseanu ne spune, ca Macedo-Romanii au cuvan-
tul toaca, de aceiasi origind cu latine-ital., toco, tocare.
Botez vine dela lat. baptiso, si nu dela grecescul prcr*o.
Cu alte cuvinte Romanii 1-au imprumutat sub forma latind
si nu greaca.

A) euvinte De origina Gread ;i Slavona in limba

bisericeasca a Romanilor.

Dupa invaziunea Slavilor si Bulgarilor, Romanii find de

veacuri in contact cu clansii, an adoptat in terminologia
for bisericeascd si cuvinte din limbile acestor popoare, ca :
V7arlicY, moliftd, crestelnitd, strand, utrenie, Polonopitei, ucenic,
neb dernita, naraclitd, spovedanie, sobor, pricistanie, propoveduire,
pristavire, blayosloyenie, pogrebanie, pravoslavnir, boydaproste,
staret, etc.
Acestea sunt aproape toate cuviiitele introduse in termi-
nologia bisericeasca romana, in timp de aproape 800 ani.
Influenta slavona, asupra limbei noastre bisericesti, a

www.dacoromanica.ro
 407

lost foarte mica si deci cu nedrept sustin slavi tii Miclo-

sici si Golubinsky, cum di Romanii s'ar fi crestinat odata
cu Bulgarii, on ceva mai in urma for ! Noi am dovedit pang
acum, ea sub raportul linghistic n'are nici o ratiune, cand
presupun pe Romanii cg ei au fost crestinati mai tarziu
decat Bulgarii.
Pe langd cuvintele de origine slavond, mai avem Inca
un numar destul de maricel de cuvinte grecesti, in termi-
nologia noastra bisericeasca, si anume :
Aghiasmd, patriarh, mitropolit, episcop, egumen, exarh,
ierarh, protoiereu, ieromonah, ieradicon, proistos, protopop,
protosinghel, eclesiarh, catihet, arhondar, psalt, anagnost,
calugar, sihastru, schimnic, aer, epitrahil, mitra, rnetanie,
catapeteasma, amvon, colivd, disc, mir, monastire, metoh,
arhangel, chirotonie, litanie, octoih, panahida, panaghie,
pashalie, penticostar, proschinitar, polieleu, triod, etc.
Mare parte din aceste cuvinte, atat de origina slavona
cat si cele de origina greaca, au intrat in terminologia bi-
sericei Romanesti, in mare parte, prin traducerea cdrtilor
de ritul bisericesc, mai intaiu din slavoneste si mai apoi
din greceste. Cd traducatorii, negdsind termeni echivalenti
in cea romaneascd, au adoptat volens-nolens, parte din ter-
menii acestor limbi, cari an dobandit impamantenire in
limba romana de veacuri, si acei cari s'ar incerca sd-i ex-
cluda din limba, ar comite un quasi sacrilegiu, prin faptul
ea prin excluderea for s'ar priva, limba romana de acele
flori frumoase si pe can astiizi n'am putea sa le inlocuim
decat prin perifrasa.
Cand consideram insa cestiunea din punctul nostru de
vedere, adied privitor in vechimea crestinismului romanesc,
apoi in terminologia noastrri bisericeasca ei nu ocupa deck
rangul al doilea si al treilea, si ar fi putut chiar sa lip-
seased din limba, cgci religiunea cresting ar fi putut exists
la Romani si fir acesti 'termini, de oarece fundamentul
religiunii crestine in Romani, fiind imbrdeat exclusiv cu

www.dacoromanica.ro
 408

cuvinte latine, urmeaza ca Romanii au prima crestinismul

Inca din veacul IIII, child in Dacia Traiana era in us
limba latina.
Deci argumentele, extrase din limba Romano., ne aratei
ea : eand Romanii au devPnit Ron4ni, ei eran clejic i crectin'.
Lasalul Serului (stricat lasata- secului) se numeste ziva
cand se sfarseste carnavalul, si se incepe postul. Aceasta,
iarasi este o expresiune curat romaneascrt, independents
de zicerea slavona si greacil, care se exprima lasatul de
carne (Episcopul Melhisedec op. cit.).
Aceasta ne reaminteste asprimea posturilor romanesti
din profunda antichitate crestineasea, eand posturile se pa-
zeau cu mare rigurozitate, mancanclu-se numai bucate us-
cate ca : paine si se boa apa (Episcopul Melhisedec op. cit.).
Aceasta insa, ne da o mai mare dovacla despre vechi-
mea expresiunei si totodata a erestinismului romanesc.
Este stiut, ca in veacurile primitive ale crestinismului era
numai postul mare Paressim a", obligatoare pentru toti ores-
tinii, prin urmare era si numai o zi cu numirea de Ca-
leaga, si anume acea dinaintea Paressimei. Pe urma, in vea-
curile posterioare, s'au mai instituit, treptat, si alte trei
posturi ; atunci s'au format Inca alte trei caslegi, in care
nu se intrebuinta ca nutriment nisi came, nici cos.
Cauza pentru care s'a intrebuintat cupreferinta Caq1 earl §i
nu Carneleaga, cred, zice Episcopul Melhisedec (1. c.) ca
a fost scrupulul ca nu eumva lntrebuintand expresiunea
carneleag6, sa se creada cineva autorizat a manch eas sau
branz6. Dar termenul casleagg, s'a erezut mai precis,
dand a se intelege ca, daca casul este legat, cu atat mai
vartos carnea. Cu trecerea timpului, zicerea Ce4leaga s'a
dat la tot intervalul carnavalului ce precede unei zile cas-
nlegi, sau unui post, meat acum ne exprimam : Ca. legile
Creiciunului, Caqlegile PaVelor, ale Sf. Petrie §i Sf.
Aceasta archeologie linguistica nu are expresiunile rela-
tive nici in limba greaca, nici in cea slavona, ceea ce ve-

www.dacoromanica.ro
 409

derat se dovedeste, ca a fost odata un timp child crest-

intatea Daciei era cu totul independents de amandoua
aceste influenti bisericesti.

B) 3nsemnalatea cuvintelor Casleaga" si Carneleaga"

Timpul : De la Cdeeqi si pan' la Carneleqi, este rezervat
nuntilor si altor petreceri nevinovate, cand taranul nostru
1si mai descreteste fruntea de areutatile nevoilor vietei, ca
apoi in primSvara, de cum se is omatul, sa inceapa iarAsi
a munci pana sand da bruma.
La oras, timpul Wegi/or si Carnelegelor este numit ear-
naval. In carnaval : balurile, nuntile si petrecerile de tot
soiul, sunt in toiul lor.
La'sqm carnavalul la o parte, cu petrecerile sale, si ne
vom ocupa numai de cuvintele Cagegi si Cariicleyi : ce se
intelegea grin ele in antichitatea cresting si ce insemnare
.au ele astazi.
Interesul principal, fundamental al acestor cuvinte ca
si al altor cuvinte crestine a trebuit sa fie dat odata cu
tasnirea lui din graiul omenese, zice D-1 Xenopol (I,
416) .,intru cat cuvintele nu sunt decal intruparea mate-
riala a ideii sau notiunei pe care ele o reprezinta-.
Daca teoria distinsului seriitor este adevarata, pentru
toate celelalte cuvinte crestine de origin latina, apoi ea
nu se poate aplich in cazul nostru.
Vechimea acestor cuvinte este foarte mare, si ele ne do-
vedesc, panS la evidenta, ca Romanii n'au fost crestinati de
Bulgari, de oare ce aceste cuvinte sunt de origina curat /atinci.
Cuvantul Caslegi vine de la vorba latineasca Casenm-
liyare. Caseum cas, si /iaare a legs; deci, chslegi in-
semna in antichitatea crestina, timpul chnd se oprea man -
earea casului si a branzei, cu alte cuvinte era ceea ce
numim not astazi post.

www.dacoromanica.ro
 410

Dar azi ce se intelege prin Caslegi ? tocmai contrariul ;

adica, in loc de post, cum era in antichitatea crestina, este-
timpul in care se mananca cas, branza si alte manctiri de-
came, iar in cursul postului : nici una, nici alta.
Expresiunea Celecafici este astazi atat de stricata, incat
Romanii nu-i mai inteleg semnificarea si o intrebninteazd
spre a denumi in genere carnavalurile anului.
Ceea ce s'a intamplat en perderea vechei insemnari a
expresiunei Ccigegi, s'a petrecut si en cuvantul. Un al doilea
termen bisericesc, care deasemenea si-a pierdut insemna-
tatea primitiva, it avem in expusiunea : Carne/eagei came-
ligare a opri mancarea de care, de uncle : carneligo car-
nelego carneleaga.
Aceasta expresiune Romanii o intrebuinteazd pentru a
Bluth saptamana a III-a dinaintea postului mare, cu care-
se incepe Triodul. In aceasta saptamanti, nu numai cd,
nu se leaga carnea, ci din contra se desleaga si Miercurea
si Vinerea, si se mai numeste de popor si Harti sau Harti.
Acestea isi au explicarile lor, in conceptiunea religioasi
crestina a poporului Roman.

C) regeda catelutui armenesc jCartevuri"

(dupe Zigaden)
Eutiiniu Zigaden, scriitor pe la finele secolului al X-lea,
enumera, diferitele moduri cum Armenii explica acest post
si, tot deodata arata, cd ele toate sunt nefondate. Dupd el,
postul in chestiune isi are origina in urmtitoarea impre-
jurare : Un eretic armean, monofesit, anume Sergiu, avea
un Cane n unit Artiburti (vestitor), care came, la calatorille
ce facea Sergiu din sat in sat, spre. a raspandi eresia sa,
merged cateva mile innainte, astfel ca locuitorii vestiti de
venirea lui Sergiu, esiau spre intampinarea sa. Odatti cai-
nele fu mancat de un hip, iar Sergiu, adanc mahnit pen-

www.dacoromanica.ro
 411

tru aceasta pierdere, a ordonat Armenilor sa posteasea ; de

aceia postul poarta numele eainelui" (Dr. G. Zotu, Orto-
doxul, foaie eclesiastica anal I semest. I No. 4, Febr. 15-
Buc. 1880, p. 95 Nota 1).
Noi, suntem de parere ca Romanii au imprumutat aceastl
legend a de la Greci, caci o gasim sl astazi rilspandita foarte
adanc in straturile poporului. Varianta acestei legende nu
difera mutt de cea expusa de Eut. Zigaden, cleat in par-
tea ei finala, unde se spune dupa credinta poporului
Armenii an facut imaginea cainelui vestitor, si au pus-o.
la intrarea in biserica, unde este sarutat .atiit la intrare cat
si la esirea din biserica. Suntem siguri ca aceasta trebue
sb, fie o calomnie, ca si cu nails rosii de la Pasti, si in
fine en multe altele puse de Greci in socoteala bietilor
Armeni. Dacd este adevarat on nu, pftna astazi n'am pu-
tut afia. Exista totusi, la Romani, obiceiul ca in s6ptsarnAna
a III-a, numita Carneleagci, sa so manance IntreagA in toate
zilele came, numai sa nu se asemene eu Armenii cari
mtinanc6 post se zice in aceasta s'Aptamanti, in amin-
tirea cainelui Artiburti, si de aci numirea saptamanei de Hard
sau Hc2rti. Veehimea ei la Romani nu cred ca se urea mai
sus de domni a lui Roman Musat al Moldovei, si mai tarziu de
domnia lui Alexandru Vodd eel Bun, adicil de pe cand au in-
ceput Armenii sa vina in numar mai mare in piffle Romane_
Savantul francez Le Quien (I p. 1368), nu crede in ye-
ritatea acestei legende, si cauta sa se urce pana la origina.
ei, si aratil cum ea a fost pusa in socoteala Armenilor-
Iata origina acestei legende dup'a," Le Quien :
Spun Grecii, ca Armenii nu se inchina Nascatoarei de.
Dumnezeu, nici icoanelor altor sfinti, ci numai unor imagini,
care reprezinta pe oare care idoli. Armenii insa, spun ca
aceasta batjocura este nAscocita pe socoteala lor, de vraj-
masii lor. Dar socot, zice Le Quien, ca trebue sa -i aseultam,
ca sa vedem ce spun ei : Se zice ca Armenii postesc in
fiecare an, inaintea postului celui mare, spre amintirea si

www.dacoromanica.ro
 412

In cinstea annelid unui oarecare episcop eretic decla-

rat al carui nume a fost Sergius. Dar postul (ordonat
in cinstea) lui Artzaburziu, sau Artzaburia, on Arracianor,
.dupa cum ne sfatueste Galanus sa-1 pronuntdm, nu trebue
atribuit Armenilor, ci Nestorienilor, la, care din inceput a
fost randuit (ca sa posteasca) ; nu mai putin si Iacobitilor.
Desigur, cand s'a facut acea mare lumina in partile Orien-
tului (din causa $coalelor inalte pe care le deschisese Nes-
-torienii sub primii Califi la Bagdad Basorah $i in alte
parti) Episcopii $i Mitropolitii Nestorienilor, pentru a im-
blanzi mania Divina, impreund on Catolicosul (Patriarhul)
lor, au hotarat ca intreaga lor comunitate erestind, in time
de trei zile neintrerupt, sa petreaca in post, abtinandu-se
dela once mancare $i bautura, dupa CUM cetim ca odinioard
Regele Asirianilor $i-a impus din cauza profetiei lui Iona
pentru pierderea Ninivitenilor, din cauza carui asezamant
Iacobitii, vrajrnasii lor, le-a atribuit-o pe nesimtite (aceastd
.calomniel Nestorienilor ; acei insd care locuiau pe langa
dan$ii, nu mai ramane nici o indoiala ca i-au imitat ; si
desigur Armenii, vecini cu acele popoare, la care se pastau
-.asemenea moravuri, en totii impreuna obisnuesc a numi
1-west post Nivivitan. La ceilalti acest post, in tot casul, n'a
fost introdus decat dupa anul 676, de catre Arianjesu, Pa-
triarhul Nestorienilor dupa cum s'au zis la locul sau,
de unde, dacii un oare care Sergiu a impus aceastd cre-
-dintd la ai sai, apoi numai lui se datoreste .....
Altii o atribue lui Sergiu armeanul, pe care Sf. Sofroniu,
in epistola catre Sergiu Constantinopolitanus, 11 numeste
patronul minoritilor Triteisti. (Le Quien I, p. 1368). Aceasta
este originea postului Hartzevurian la Armeni, din care
cauza Romanii, spre a nu confirma eresia Armenilor, ma-
nanea in saptamana a treia dinaintea Postului Mare, hart,
tsar pe care ei o numesc tot Carneleac.,,d, on termenul avut
din anticitatea crestind.

www.dacoromanica.ro
 CAP. XXII.

Dacia Traianti sub stclpAnirea Hunilor

(375 -450 p. Christ.)

Situatiunea politicg.
Cu ocaziunea navalirii Hunilor in Dacia Traiana, ramura,
vestica a Gotilor, on mai propriu Visigotii, cari ocupau.
Muntenia, Moldova si o parte din Basarabia de azi, au
trecut Dunarea in Imperiu, cu stiute cunditiuni, sub Impd-
ratul Valens in anul 375 (Xenopol I 320 330), unii sub-
conclucerea lui Fridigern, iar Athanaric se retrage cu ai sdi
la munti in regiunile Buzaului, si nu trece peste Dunare
decht dupa moartea lui Valens (1- 378); el se duce la Con-
stantinopol, dupd ce-si ingroapa tesaurul sdu la Petroasa,.
de fried sd nu destepte o justa rdsbunare din partea cresti-
nilor, pentru persecutiunele ridicate de el in Dacia contra
crestinilor. (Odobescu, Tresor de Petrosa III, Nota 1 de-
sub pag. 17). Acolo el moare probabil crestin caci
Baronius ne spune cd Teodosiu eel Mare i-a facut o in--
mormantare stralucitd (sub anno 381).
Navalirea Hunilor in Dacia a fost nemai pomenit de vije-
lioasd ; ei veneau pe urmele Gotilor, ca niste tigri insetatir
dupa o ceata de lupi nemilostivi. (Xenopol I 320).
Prin invaziunea Hunilor activitatea politica a Romanilor
va fi anihilata, pentru mai multe veacuri, i ei nu se vor

www.dacoromanica.ro
 114

mai manifests cleat pe terenul religios, si numai in cateva

Imprejurari, fiind nevoiti : unii sa emigreze in Imperiu, iar
.-iLltii sa se retraga la munti, spre a-si conserva viata. Si
aeeasta stare de lueruri, nenorocitd pentru dansii, a durat
pand ce furia navalitorilor s'a mai imblanzit cu timpul,
primind si ei crestinismul mai tarziu. (Anast. Bibliotecarius
si Malala Scriptor Byzantin, cap. XIX si XXIII cfr. Acad.
Rom. M-ss 2 cit. p. 199 v.).

§ 1) Maps bisericeasca a Romanilor In timpul

dominatiunii Hunilor.
Scriitorii bizantini : Teodoret (lib. V c. 33) si Socrat (lib.
VI cap. 6) stiu sa ne dea amdnunte interesante asupra
unui distins barbar din Dacia Traiand, numit Gdind, si pe
care amandoi istoricii it cred a fi de origina Got. (Gaina,
quidarn natione gothus sed animo magis barbarus). Dupd
nume, Gaina se pare a fi roman si nu got.
Gaina era un aventurier destept si ambitios, ca toti marii
.aventurieri; el voia, prin inteligenta si energia lui,
.creieze o situatiune, si s-a ajuns scopul find inaintat la
rangurile politice si. militare cele mai inalte, ca si scythul
Vitalian.
Winn, insa profess doctrina ariand. In calitate de duce
(dux) ('apxOsc.drilyoc) al ostilor imperiale, se duce la Impa-
ratul Areadiu spre a-i cere sa-i puna la dispozitiune o bi-
serica, unde sa se inchine lui Dumnezeu, dupd confesiunea
sa. Imparatul, nici ii promite, dar nici nu-1 refuzit si, pand
sa -i dea raspunsul, intrebd pe marele ierarh al lumii, pe
Sf. Ion Chrisostom, care era atunci Patriarh, ce trebue Ea-i
spuna lui Gaina cand va yen! dupd rdspuns. Din expune-
rea lui Teodoret reiese clar, ed. Wind cauta numai un pre-
text. Imparatul stia acest lucru si 11 comunicd si lui Chri-
sostom.

www.dacoromanica.ro
 415

Divinul Patriarh ii spune Imparatului : Sa nu fagaduesti

Imparate unele ca acestea, nisi sa poruncesti a se da cele
sfinte dinilor, ca nu este cu buna euviinta ca sd priN ezi
de biserica o comunitate ortodoxd, si a o da celor ce hulesc
1 e Dumnezeu, (adica arienilor lui Gaina). Sa nu to temi
Imparate, de acel barber, el sa no thiemi pe amandoi ; tu
vei asculta cu liniste cele ce se vor zice, iar eu voiu in-
frana mandria aceluia si-1 voiu indupleca sa nu mai ceara
eea ce crede el ca-i este de folos". Acestea auzindu-le
Impdratul s'a bucurat, iar a doua zi i-a chemat pe amandoi.
Pe and Gaina cerea sa-i Ilea o biseried, Mamie Ioan ii
raspunde in locul Imparatului : Nu-i este permis Imprtra-
tului sd se amestece in trebile Dumnezeesti".
Gaind ii raspunde : .,Dar imi trebue si mie o biserica !".
Chrisostom ii raspunde Orice biserica iti este deschisd
si niminea nu to opreste, daed tu vrei, sit to rogi lui Dum-
nezeu".
Gaind zise : Dar eu sant de alta sects, si impreuna cu
acei can doresc sd aibd o casit Dumnezeiasca, ca o respld-
tire pentru ostenelele depuse spre folosul Imperiului-.
Sf. Chrisostom ii raspunde : .,Dar ai mai mari rasplatiri,
pentru ostonelele care ti le-ai dat : ca Voevod asupra ostilor
csti si de impaticeased podoaba to -ai invrednicit si trebue,
deci, aduci aminte ce erai mai inainte si ce esti
acum ; ce sarac erai mai inainte si ce bogat esti acum ; ce
fel de imbracdminte ay-cal inainte de a trece Dim area si ce
imbracaminte ai astdzi. Deci, gindestete, ca putine .ti sunt
ostenelele si foarte marl darurile, si nu to arata nerecunos-
cator catre acei cari to -au cinstit".
Astfel de cuvinte intrebuintand dascdlul lumii, a inchis
gura lui Gains, silindu-1 a pastry tdcerea.
Dupa cdtava vreme el isi da planurile pe fata, caci ye-
nind. in Tracia, a inceput seria pradriciunilor in Imperiu.
(De petitione Gainae et Joannes Chrysostomi responsione,
Teo loret lib. V, c. 33 Acad. Rom. M-ss 2 G. E. pag. cit.).

www.dacoromanica.ro
 410

§ 2) Raporlurile Gotilor cu Sf. loan Chrisostom.

Urmasii lui Ulfila. Episfola catre Olimpiada.
Sfantul Than Chrisostom, se urea pe tronul Patriarhiei
din Constantinopole in anul 397 (Waltz, Ulfila, pag. 80).
Intre alte marete fapte, savarsite de marele Ierarh, este si
grija de a starpi arianismul dintre Gotii cari emigraserg.
in Scythia si Tracia, ceea ce a si reusit (Teodoret, lib. V
c. 31; Le Quien I 1241 2).
Am spus, cu alta ocaziune, ca Ulfila a trecut Dunarea
in fruntea Gotilor Minori, in anul 355, iar isvoarele istorice
de care dispunem, nu ne arata dadi Ulfila, trecand Duna-
rea a lasat in Dacia Traianii vre un succesor.
Le Quien, care ne-a lasat lista tuturor Episcopilor Goti,
II da ca urmas al lui Ulfila pe Selinas (Waitz, op. cit. p.
80) ; asemenea Si Episcopul Ghen. Enaceanu, (M-ss. 2 p.
199 cit.), it da pe Selenas ca urmas al lui Ulfila (dupe.
Sozomen, lib. VII c. 18). A.ceste popoare urmau, bucuroase,
dogmele episcopului lor, pentru ca Selinas, Episeopul acestei
nat'un i, car' ur na6e lui Ulfila, al carui 8ecretar fusese mai tn-
nainte 0, care era foarte capabil de a predict, etc., Selinas a
fost hirotonit episcop la Efes de catre Marin, Episcopul
arian (Socrat, lib. V, c. 23, (Sozon'aen, lib, VII c. 17).
Din acestea se vede ca Selinas nu era in Dacia Traiana,
ci in Moesia on Tracia, si mai probabil in Tracia, unde
fusese si Ulfila ; el fu ales, poate, cand acolo Ulfila iii in-
cheia viata sa, in capitala Imperiului Roman (Waitz, op.
cit. p. 70).
Lui Selinas ii urmeaza Unila, hirotonit de Sf. Than Chri-
sostom (Waitz, op. cit. p. 80) pentru Goti, i pe cari ma-
rele ierarh reusise, prin neobositele sale silinti, ai intoarce
deli arianism la ortodoxie ; Teodoret (Lib. V c. 31) po-

www.dacoromanica.ro
 417

vesteste ca Sf. Ioan Chrisostom, afland de oarecare nomazi

(ramasiti ratacitoare de ale Wisigotilor), cari trecusera in
Scythia (Dobrogia) si cari locuiau pe langd Duna're (rcxp&
-ribv qatpov), i auzind ca ei inseteaza de mantuire si sunt lip-
siti de predicatori, a cautat oameni ravnitori de aposto-
leasca iubire si osteneald si pe acestia ii au trimis la Goti
(in Scythia).
Iar mai sus (capit. 30), spune ca insusi Mare le Chrisos-
tom le-a hirotonit citeti si diaconi, cari cunosteau limba
Gotilor, le-a fdcut o biseriea si insusi (Ghrisostom) de
multe on mergea si le vorbea prin talmacitori (Teodoret,
lib. Zr. cap. 30). Unul din acesti Episcopi hirotoniti a fost
minunatul Unila ; acesta se intampld sa moard in curand,
$i despre care scrie, marele dascal al lumii, diaconesei
Olimpiada:
Mi-au povestit mie monahii Marsi-Goti, unde totdeauna
se ascundea Episcopul Serapion, anuntandu-mi diaconul
Moduariu, ca Unila, minunatul acela Episcop, pe care
de curand Pam hirotonit si ram trimis Episcop in Gothia,
dupa multe fapte marl a murit. Si a venit aducand epis-
tola regelui Gotilor, ca sa li se trimitd alt Episcop (apud.
Erbiceanu, Ulfila, pp. 20-21).
Cateva lamuriri asupra acestei epistole, nu le cred de
prisos :
1) Aceasta epistold este scrisd din Cucusul Armeniei,
undo Sf. Ion Chrisostom era exilat din anul 404.
2) Multi au crezut ca aceastd epistola priveste pe Bi-
serica Daciei Traiane, copiind pe Le Quien, insa gresesc,
de oare ce Dacia Traiand nu se mai numia, ca pan acum,
Gothia, fiindcd era ocupatil de Huni Inca din anul 376 si
deei nu poate fi vorba aici de un rege si Inca got.
3) Ca acesti Goti locuiau in Scythia pe l'angd Duna're
(nap& TaW 'Iatpov), ceia ce daca Gothia, de care aminteste
Sf. Ioan, ar fi fost Dacia Traiand, Teodoret, care ne rela-
G 3l, lonesca -1st. RIB. Romano din Dacia Traiana Vol 1-iu
27

www.dacoromanica.ro
 41S

teaza faptele, ar fi zis : Gothia nipexv tr,i5v Icrepov, si deci,

numai atunci ar fi fost Dacia Traiana.
4) Pe temeiul marturielor lui Teodoret, respingem afir-
matiunele D-lui Ioan M. Moldovanu (Spicuire in istoria bise-
riceasca a Bomanilor, raspuns la contra critica D-lui N. Po-
pea Blasiu 1873 pag. 67), in care vrea sa probeze ca Unild
a lost Episcop at Gotilor letroxiti, can traiau pe langa Palus
Moeotis (Marea de Azov).
Deci, noi credem ca Unila eel minunat a fost Episcopul
Gotilor din Moesia on Tracia, nap& Toy laTpov, si adevArat
urmas al lui Ulfila, iar nu al lui Teofil Bosporitanul, Epis-
copul Mitropoliei Gothiei, cari si-au avut resedinta in Im-
peril la Tomi din Scythia Minor, si care avea ca Episcop
sufragan pe Domnus Bosporensis §i probabil si pe Domnus
Panoniensis, dupa cum am spus si cu aka ocaziune.
Afirmatiunile D-lui Moldovanu, se bazeaza pe Procopiu
(cart. IV, c. 4), despre bgtalia cu Gotii", dar nu ne spune
daca regele acestor Goti au cerut un alt Episcop, ci numai
ii presupune. Si chiar daca Procopiu ne-ar spune acest
lucru, noi, totusi, cu greu am putea sä primim ca adevA-
rata afirmatiunea sa, cand avem marturia lui Teodoret, con-
temporan si probabil prieten intim cu marele ierarh, fiindcg,
de ate on vorbeste de dansul, nu vorbeste cleat cu o
adanca stimd si o mare admiratiune, cand se exprima : ma-
rele si minunatul Ioan, Dumnezeiescul _roan" (Teodoret, cap.
32, Bis. Ort. Rom. XXII, 98/99 pag. 531).
Desi Teodoret nu ne spune, nici el ca si Procopiu, al
caror Goti a fost Episcop Unila, totusi, el adauga : Eu
insumi m'am invrednicit de scrisori dela dansul, scrise do
dansul, adica dela Sf. Ioan Chrisostom, catre Leontie Epul.
Anghirii sa vaza cum s'au transformat Scythii (Gotii), ru-
gandu-1 sa le trimita barbati iscusiti, spre povatuirea aces-
bora (idem. lib. V c. 31).
Deci, scrisoarea Sf. Ioan Chrisostom catre vaduva Olim-
piada, nu priveste nici pe Gotii din Dacia Traianb, nici pe

www.dacoromanica.ro
 419

Gotii Tetraxiti, despre care ne pomeneste D-1 Preposit Joan

Moldovanu, ci pe cei din Scythia. Episcopul Ghenadie End-
ceanu (Acad. Rom. Mss. 2 cit. pag. 198 v), confirma si
clansul faptele aduse de noi, ca Gotii Sf. Ioan Chrisostom
sent asezati pe langa Dundre, nap& Trrpov,
tro'v, in Tracia, si
nu peste Dunane (rcipcxv tow 'Inpov) on in Chersonezul
Tauric.
Le Quien, comentand acest pasagiu, crede si el ca este
vorba despre Scythii Tripow toy 'Icrpov (qui trans Istrum),
6i adaoga mai departe : Quod argumento erit Scythicam
hanc alteram ecclesiam inter Tracicte dicecesis appendices
habendam esse". Prin urmare, ii presupune a locul in Scythia
Parva, care se intindea, cum am vazut, dela gurile Dunarii
si pant in Crimeia, si totusi in locul citat citim 1.... nap:
-z0v 'Iccpov si nu nipocv.
Gotii treand Dundrea, s'au asezat in mare nunatir printre
Scythi ; aceastd asezare a contribuit la contopirea acestor
doua popoare, ajungand ca sd vorbeascd aceiasi limba, dupd
nadrturia lui Theophanes : Nam Scgthas vernacula ipsorum
lingua nuncupatas Gothos" (Aeta SS. 11 (II p. 87). Astfel ca
Gothia Sf. Ioan Chrisostom din epistola catre vaduva
Olimpiada trebue sit fie acea a Gotilor minori, fostii neo-
ilti si pdstoriti ai lui Ulfila; iar Dacia Traiana, care acum
3111 mai este cunoscutd istoricilor cu aceasta denumire geo-
grafica fiind $i ea ocupata de Huni si Gepizi, o numesc
unii, foarte putini ce e drept, Hunia, iar altii Gepidia (Ior-
nandes : Hanc Gothiam quam Dacia appellavere, quac nunc
Gepidia dicitur ; Gepidiam, Avares ocuipavere quos C. Magno
victos (Fabricius Salut Lux. Ev. p. 458).
Numei intr'un singur caz am putea admite asa ceva,
and Sf. Than Chrisostom n'ar fi cunoscut terminul geo-
grafic al istoricilor timpului, on copistul a putut scrie nap&
in lee de =pay, ceea ce cu greu s'ar putea admite.

www.dacoromanica.ro
 4.90

§ 3) Predica Sf. Nechita Remezianul in Dacia Traiand.

Unii din autorii timpului sa ocup de succesele Sf. Ioan
Chrisostom, en privire la intrare in ortodoxie a Gotilor de
pe lamp. Dunare. Ei nu stiu insa sa ne spund nimic dacd
in Dacia Traiana, ocupatd, acum de Huni, exista vre-un
predicator on bi, cum $i dacd Sf. Ioan Chrisostom vA fi
avut aceea$i solicitudine $i de Romanii ramasi printre bar-
bari, lucru de care nici nu trebue sa ne indoim.
Din alto isvoare istorice, afidm cd in Dacia predica un
Episcop roman, din Remeziana Daciei Mediteranee, numit
Nechita. Acest sfant barbat, intdreste cre$tinismul pentru
vechii coloni$ti si face marl progrese cu predica cre$tinis-
mului printre Huni.
Sf. Paulin, Episcopul de Nola, ne face cunoscut aceste
fapte,
To patrem dicit tota plaga Boreae
Ad tuas fatus Scythes (Hunii) mitigator
Et tuos discors fera to magistro.
Poctora ponit. (Acta St....)

Scythii ori, dupa cum ii nume$te Sf. Teophanes, Scutii,

la predica Sf. Nechita, se imblanzesc Inclina pieptu-
rile for salbatice spre primirea credintii lui Christos, $i bar-
barii se invatd a rasuna in gurile for cu inima romand.
Tar Dacii din arnandoua (uterque Dacus din Mediteranee
$i Ripensa), aleargd', ea fii la parinte, s t audd invdliitura
lui cea pentru mantuirea sufletului.
Romanii fiind cre$tini, asculta, cele ce sunt de trebuintd
spre a face fapte bune si de aceia se zice, ca barbarii se
invatau a hada pe Christos corde Romano, cu inima ro-
mana (adieu intocmai ca Romanii, (vezi biografia Sf. Episc.
Nechita si succesele sale apostolice in ambele Dacii, adicd
in cea Traiand $i Aureliana, la Episcopia Remesianei din
Dacia Mediteranee cfr. (Petro Major, op. cit. p. 14).

www.dacoromanica.ro
 421

Sf. Paulin, ne mai mncredinteaza, ca Dacii cari erau in-

tr'adevar Romani, nu erau din numarul acelor cari se pre
gateau spre primirea credintii crestine, nisi dintr'acei ee
invalau rugaciunile.
Pentru aceste consideratiuni, zice acelasi autor, din cu-
vintele Sf. Paulin nu se aratil ca vre-un roman, dintre cei
din Dacia Traiana, sit fi fost intor$i la cretinism de Sf.
Nechita, de oarece ei emu de mult crestini.
Petru Maior (op. cit. p. 21), discutand citatul adus de
noi din Pray, nu crede in posibilitatea crestinArii unei parti
dintre Hunii atilani, ci ar fi mai mult vorba de acei Huni
fugari in Imperiu.
Dace, intr' ad ev r, c e stiu n e a va fi privincl pe Hunii atilani,
on pe cei fugiti peste Dunare, nu putem sti ; eeea ce stim
insit cu certitudine, este c;.1, Sf. Nechita, predicand crest-
nismul printre Huni si intarind in doctrina crestina pe
Romani, a infiintat Lpiscopia Milcovia si despre care Iosef
Benko spune cit se aflit intre Moldova $i Tara Romaneasca,
$i ca, pentru Hunii cei de curand intorsi la credinta lui
Christos a intemeiat-o (p. 21). Noi mai stim insa, $i din
alte isvoare, cit, Sf. Episcop Nechita a mai infiintat Inca
si alte patru Miinastiri ; credem, deci, cii atat Episcopia Mil
coviei cat si Minastirile n'au fost infiintate numai pentru
Huni, ci vor fi fost pentru Romani, dar in cari, probabil,
erau primiti $i Hunii crestini.
Pe lauga Episcopia Milcoviei, noi credem c5 in -Dacia
Traiana mai exists, in aceste vremuri, inca o alta Episcopie
la Constantiola (Dafnes), $i despre care am mai vorbit $i en
alts. ocasiune. In periodul de care ne ocupam, s'a tinut in
Constantinopol al II Sinod ecumenic (381). La acest Sinod
a luat parte $i Episcopul Reghin al Constantii (Constan-
tiolei). (Harduin Acta Concil. I, p. 494. Erbiceanu Istoria
Mitr., p. XXXII).

www.dacoromanica.ro
 tz

§ Theotim, Episcopul Mitropotiel Scythiei, predicN

Hunilor Evangelia. Minunile sale.
Pe sand SF. Nechita Remezianul fortifich in credintat
pe Romanii de prin partite Buzaului de azi, tot in acelasi:
timp, Teotim. Episcopul Mitropoliei Scythiei, predica culran
tul lui Durnnezeu, dupa marturia lui Pray 1), Hunilor.
Dar nu este de admis ca a predicat Hunilor lui Ati la,
ci acelor fugari din Imperiu, $i pe care atat Rua cat $i
Atila i-au cerut sa-i extradeze.
Sozomen (lib. VII c. 26) spune ca Sf. Theotim. predia
erestinismul nu numai Hunilor fugari din Imperiu, dar $i
acelor earl treceau Dundrea, spre a face pradaciuni in Scy
thia ; pe acestia Theotim ii atragea prin damn $i-i con
vertilt la ere$tinism ; uneori manca la masa cu dansii.
Intr'una din zile Sf. Theotim, mergand impreuna cut
multi companioni pe langa. Dunare, vild o ceata de Huni,
venind spre Tomi. Cei ce insoteau pe Theotim incepurd.
sa-$i planga soarta lor. Sf. Theotim, pogorandu-se de pe
cal, 1$i facir rugacinnea, iar barbarii trecurd pe langa dan$ii
fara sa-i vaza. Fiindca acest popor idea, dese nrtvaliri in
Scythie, el ii fad' ceva mai blanzi prin darurile sale, prin_
dulceata caracterului situ.
Until din ei, inchipuindu-$i ca avea multi, avere, cautd
1) Haec de Theotimo Sozornenus : bonnam Hunnorum rartem ejus
opera ad fidem Christi traductam praeter Orosium lib. VII c. 41 Hie-
ronimus quoque memorat epistolam ad Laetam. Nam accessiones, qua
id temporis ad Ecclesiam factao essent, enumerans, deposuit phare-
tras Armenius. in quit, Hunni diseunt Psalterium, Scythiae frigorn
fervent eulore fidei et Baronius ad annum 402 num. 11. Putamu
oquidem, in quit. eodem sanctissimo viro autore factum, ut Huni
quos S. Hieronymus Christo jam credidisse tradit, ad fidem conversi
fuerint, etenim ut eos lucraretur Theotimus, omni offiCiorunt genere-
eos demereri curasse ox Sozompno vidimus. Pray in Annalibus Ve-
teribus H imnorum lib. II. (Petru Major loc. cit.).

www.dacoromanica.ro
 423

Intr'o zi a'l face prizonier si, pentru acest sfarsit, rezeman.-

du-se de scutul sau, ridieb." bratul spre a-i arunca o frin'-
ghie dupa gat si a'l taxi ; insa bratul situ ramose ridicat
i nemiscat, pana co tovarasii lui i-au vorbit lui Theotim
in favoarea lui, ca sa, se rouge lui Dumnezeu sd-1 ierte,
ceea ce a Si facut. Barbarii de pe Virmul sting al Dunarei
aveau o idee atat de innalta clespre dA,nsul, Meat it numeau
Divinitatea .Romanilor".
Baronius no spune, ca Sf. Theotim a predicat crestinis-
mul Hunilor la anul 402 (vezi acest an No. 11).
Progresele facute printre Huni, atat de Sf. Theotim cat si
de Nechita Remezeanul, sunt foarte marl, a$A ca Fericitul
Ieronim, in epistola catre Leta, spune ca in vremea aceia
depusau (Hunii) tolbele seigetilor ; ei irivatci aici psaltirea ; frigid
Scythiei e infierbantat de caldura credintii (Petru Maior p. 14).
Tot cauzelor acestor proyrese se datoreste Si infiintarea Epis-
eopiei Milcoviei. Josef Benko zice .,ca Sf. Nechita Reme-
zeanul a fondat in Milcov Episcopia Mileoviei, intre Mol-
dova $i tarn Romaneascd de mai tarziu, pentru Hunii de
eurand intorsi in creclinta lui Christos" (Maior p. 21).

Incidentul cu Episcopul din Marg.

Dupi ce Gotii tree Dundrea in Imperiu, alungati (Le Huni
(375), istoricul care ar clod sa gilseased, eel putin cateva
i
indicii pretioase clespre viata bisericeascd politic/ a Ro-
manilor din Dacia Traiana, si pe cari le-am gasit, pe timpul
dominatiunii Gotilor nu le va mai afla, caei de la finele
veacului al IV-lea si in tot decursul secolului V-lea este
o tdcere absolutd.
Un val negru se intinde peste viata bisericeasca Si po-
litica, a acestui popor atat de greu incereat ; in schimb,
despre viata bisericeascd a Romanilor din Scythia si din
Illyrie, se vorbeste prea mult.

www.dacoromanica.ro
 4L4

Cunoscand aceste intamplari, este logic sa ne intrebam:

-a perit care crestinismul din Dacia Traiana in urma na-
navalirii Hunilor, Slavilor si Avarilor ? Raspunsul se poate
da negativ. Istoricii din acele vremuri nu se ocupau de
soarta crestinismului dintre barbari, de si incerdirile de
crestinare, atat din partea Papalitatii cat si a Patriarhiei
din Constantinopole, cum si din partea ereticilor, n'au fost
poate niciodat6 facute cu mai mult interes ca in acest timp,
mai ales de cand luptele dintre ambele patriarhate, pentru
marirea puterii teritoriale si pentru intaietate, incepuse sa se
accentueze din ce in ce mai mult (vezi certele pentru "ly-
ric). Raporturile marilor centre crestine cu purjile acestea,
adic'a, ale Romei si Bizantului, denota farrt indoial6 exis-
tenta crestinismului in aceste parti locuite necontenit de
colonistii Romani, pentru en vom vedea ca, cu toate inva-
ziunile, elementul roman traeste, si la infiintareit Principa-
telor apare cu limbs, cu terminologic sa, religioasil bine
definite, en traditiunile si practicile sale religioase. Si ea
dovada ca crestinismul a existat la Romani, este argumen-
tul filologie, despre care am vorbit si care ne dovedeste,
pana la evidenta, ea crestinismul romanese este de originii
Roman, si pe care 11 putem eunoa$te si astazi, cu toata
forma hainei sale Orientale in care este imbriicat, si ale
earuia peripetii le cunoastem; deal, Romanii n'au asteptat
nici pe Slavi nici pe Bulgari ca sa -1 crestineze.
Poporul Roman a trebuit sit apuce dou6 cai, la invaziu-
nea Hunilor : unii sa" emigreze spre muntii Carpati ceta-
tile daruite for de Dumnezeu, (Xenopol I, p. cit.), iar cei
de pe malul stang al Dunarii, siti emigreze in Imperiu.
Faptul acesta ni-1 dovedeste urmatorul incident dintre Huni
si populatiuneit romaneasea, din dreapta Dunarii, cu epis-
copal din Marg. Faptul se petrece pe la anul 445 si este
relatat de retorul Priscus, trimis intr'o misiune- diploma-
tica, de catre Imparatul Teodosie II, lit Atila regele- Hu-
nilor.

www.dacoromanica.ro
 42

Din relatiunile lui Priscus se dovedeste, cii, episcopul no-

stril avea mai mult apucaturi lumesti, de cat sacerdotale.
Acest fapt in legiriturA cu altele (Le Quien I, 1222 ; Erbi-
eeanu, Ist. Mitrop. XXIII/IV), dovedeste Inca odata mai
mult, ca episcopii erau nu numai conducatorii spirituali ai
poporului Roman, ci mai indeplineau $i rolul de capetenii
politice, de undo se explicil si calificativul de Domnus", dat
episcopului, calificativ pe care-1 prtstreaza si 'Jana astazi,
dup cum am spus si cu alta ocaziune
Tata relathrile lui Priscus :
Pe timpul cand era targ intro Scuti (Huni) si Romani,
South atacara pe Romani $i ucisera pe multi dinteansii.
Romanii trimiserii o deputatiune, ca sa se planga de lua-
rea castelului $i de neOzirea tratatului. Scutii raspund ca
ei n'au facut aceasta cu cugetul sa declare rasboiu Roma-
tiller, ci ca sa se riisbune de supararea ciL : Episcopul de
_Mary a trecut in tinutul for $i a pradat visteriile si mor-
mintele regilor for ; $i dadi Romanii nu le vor da pe episcop
§i pe fugarii tor, cari erau multi la Romani, dupa cum s'a
stipulat in tratat, ei vor declara rasboiu.
.,Romanii, ziceau ca aceasta nu este adeviirat ; Seutii din
contra be intaria, si ash nu se Invoira ca sa judece cauza
pentru care era disputa, ci se apucara de rasboiu. Drept
aceea, trecand Dunarea, facura multi paguba cetatilor cari
erau pe Tanga ripa Dunarii si, intro altele, luara Viminaciul
(azi Custolati, in Serbia), cetate a Moesilor din Illyric. In
imprejuriirile acestea se aflau multi can opinau, cd, ar fi,
mutt mai bine sa dea pe episcop in mainile barbarilor, de
cat sa sufere pentru un singur om tot statul Roman, pu-
.nandu-se in pericol de resbel. Episcopul, intelegand ci vor
sa-1 dea, fugi intr'o noapte la vra'jmasi, Lira $tirea nimarui,
si fligadul acelora (Scutilor), ca dad, regii for vor fi liberali
catre dansul, el le va da cetatea. Scutii ii fagaduira in toate
chipurile cn.-1 vor recompensa, daca va realize cele spus
de dansul. S,i astfel, dandu-si mainile si intarindu-si faga-

www.dacoromanica.ro
 426

cluintele de amandoua pqrtile cu juramant, Episcopul se

intoarse in tinuturile Romani lor cu mare multime de bar-
bar' si, ajungand aproape de cetate, ascunse pe barbari in
ripa cea de dincolo jar el infra in cetate si, intr'o noapter
(land semnal, introduse pe barbari in cetate si o dete in.
mainile lor" (Mag. ist. III, p. 99-103 ; Erbiceanu, Istoria
Mitr. p. VIII; Petru Major, Ist. Bis. Rom., p. 10; nuseb,
Popovici, op. cit. p. 64 68.
Al doilea episod. Episcopul de atunci al Sirmiului, va-
mind ca Hunii fac progres oucerind cet6tile Romane, si
avand un amic de origina roman, numit Constantin, care
era secretarul lui Atila, ii incredinta acestuia mai multe
vase de aur, din biserica sa, rugandu-1 ca la caz cand vor
veni sa-1 fact sclav pe el impreuna cu alti crestini, cu pre
tul acelor vase sa-i rescumpere din. sclavie. Dar episcopul
a murit la luarea orasului (care a avut loc intre anii 433-450)
si Constantin ducandu-se in Roma, vanda aceste vase unui
argintar numit Silvan, pentru o sunill, de bani. Regii Huni-
lor, Bleda si Atila, cerura dela Valentinian III, Imperato-
rul din Occident, sa be predea pe Silvan, care a ascuns
un tesaur ce se cuvenia for ca cuceritori ai orasului; eon-
trar, ei aunt gata a declara rasboiu. Valentinian nu vol sa
be predea pe Silvan, pentrucil era nevinovat, i, in urma
refuzului de a primi pretul vaselor in locul lui Silvan,
Regii Hunilor declarara rasboiu lui Valentinian III (Euse-
biu Popoviei, op. cit.).
In tot timpul invasiunilor barbare, Episcopii an fost nu
numai conducatori sufletesti ai poporului Roman, ci si con-
ducatori politici, in unire cu batranii poporului.
In urma succeselor repurtate de Huni in Imperiul din
Occident, dupil, diiramarea Sirmiului despre care am amin-
tit in episodul al II-lea, capitala Prefecturei dela Sirmiu
s'a stramutat la Tesalonic. Din aceasta cauzi Biserica Da-
ciei Traiane, care depindea de Sirmiu, va depinde de aid,

www.dacoromanica.ro
 427

inainte de Tesalonic. Tar dupa canonul al XXVIII al Sino-

dului IV ecumenic din Chalcedon, va depinde de Constan-
tinopole, dup.' cum vom vedea cu alta ocaziune.

D) Fozitinea Bisericei Din Dacia Traiana

fats de marile centre religioase ale lumei crestine.
Inainte cle a ari-ith pozitiunea Bisericei Romani lor, fata
de marele centre religioase ale lumei crestine, sa" aratam
ce se intelege in biseridi prin autocefalie. Aceasta expre-
siune, de origina greaca, este compusti din doua cuvinte : din
autos i XECPIX71 independent, neatarnat. Aceasta inde-
pendenta on neatarnare, nu constitue acea separatiune de-
finitivii, care se observe la pozitiunea politidi a deosibitelor
state independente intre dansele, $i cart sunt libere ori nu
a intretinea legaturi de prietenie on de interese cu cutare
on cutare stat. Nu, in cestiunea ce ne preocupa, sensul
cuvantului autonomie, neatarnare, on mai propriu vorbincl
autocefalie, in sensul strict bisericesc, este act mai mitigat,
mai lin, mai restrans decat intelesul etimologic, mai con-
form cu spiritul crestin; ca ss precizam mai bine situatiu-
nea unei biserici autocefale, vom spune cs se aseamaniti
cu datoriele pe care le au flu dis'atoriti si deplini stipani
pe actiunele lor, care pArintii lor. Tot ash $i Biserica or-
tocloxd, este tin fel cle confedercttiune ; de exemplu : nu putem
spune ca biserica Romani, ruseascil, greceascit on sar-
beasc5, constitue biserica ortodc20, fiecare in particular,
fara o legiiturg, frAtease6 intre ele. Daca observa'm o con-
federatiune politic:1, vedern ca fiecare tars in parte, sau
canton, cum este si Elvetia, 'Isi are deplina sa autonomie,
farit a rupe cu aceasta acea leghlurg, generala care se res-
pecta $i de unii si de altii, $i care fac -Lida lor. Tot ask
este $i cu Biserica ortodoxh,' (Bis. ort. Rom. IX p. 960).
Biserica RomanA ortodoxa este autonoma, adica ss guver-

www.dacoromanica.ro
 42g

neaza singura, dupa canoanele $1 legile sale, fara ca Patriar-

hia sa aiba vreun amestec direct sau indirect in afacerile
ei ; tot asemenea si bisericile : ruseascrt, greeeascd, etc..
'Totusi, atat Biserica Romand cat $1 celelalte, trebue sa pas-
-treze acea legrttura de dragoste frateasca a unei biserici cu
alta, si toate cu biserica ecumenica, care fac unitatea orto-
doxismului ; ele trebue sa pa'streze unitatea dogmelor, a'earor
reprezentantrt, autorziatil de canoane, este Biserica ecume-
nice a Rasdritului, en Biserica ortodoxd, act formul at si prin
rticolul 9 din simbolul credintei : .,cred intr'itna sinorlicci
bisericci". Aceasta este dogma care ne spune
.fi apostolic
ca trebue s t pastram unitatea dogmatica in Biserica ecu-
menica, cu Biserica Rdsdritului ; si on care Biserica ar pipe
-.aceste legaturi, este considerate ca schismatics, cum bunt
.oars este astazi Biserica Bulgara. Numai in acest sens Bi-
serica Romanilor din Dacia Traiand a stat in raporturi de
dependita cu marile centre religioase ale lumei crestine, dupa
cum vom vedea, mai intaiu cu Roma iar mai apoi en Bizantul.
Biserieile particulare in baza canoanelor elaborate de
Sinoadele ecumenice si locale, an stabilit Intro bisericile
diferitelor tari, raporturi de reciprocitate dela egal la egal,
a'au raporturi de dependintrt dela inferior la superior, si pe
care le putem compare cu acelea raporturi dintre muma
si fled; Biserica Daciei Traiane,, ca filed a marei Biserici
din Roma, a pdstrat fate de muma ei legitimd dela inceput
si pand la anul 451, raporturile de dependintd, mai intaiu
direct cu clansa ea una ce-i a dat nastere, iar mai apoi in-
direct prin cea a Sirmiului, Sardicei, etc. Despre aceasta,
marturisesc mai multi autori bizantini $i anume Zonara
in comentariul can. 5 al Sinodului din Sardica (Pam III
pag. 241) ; Dositeiu, Patriarhul Ierusalimului (cart. III, cap.
XVIII § 15); iar dintre Romani, Ghen. Enaceanu Cresti-
nismul in Dacia, (Bis. ort. Rom. I, Nota de sub pag. 573).
Un lucru insa trebue sa miirturisim, cd in Biserica Daciei
Traiane, pane in Constantin eel Mare, nu poate fi vorba.

www.dacoromanica.ro
 429

de o Biserica, ea autoritate constituiti (Oneiul, orig. Prin-

cip. pag....), ci este numai o societate tolerata si adese on
persecutata, care cauta sa se ascunda de ochiul vigilent aI
administratiunei romane pagane, care jurase clesfiintarea ei,
uu numai in Dacia ci si in restul Imparkiei Romane. Nu-
mai dela Constantin eel Mare, cand crestinismul a fost re-
cunoscut ca religiune de stat, Biserica a putut sa procead1
lini$tita la organizatiunea ei si sd, se aseze pe bazele pe-
care se afld astazi.
In tot acest timp, Biserica Romei, prin misionarii ei trim*
in Dacia printre colonisti, a lucrat ca si aiurea, mai inthiu
ca architect si apoi ca simplu lucrator ; mai intaiu singurd,
si dupa aceia aproape singura ; ace§ti sfinti misionari, ne-
cunoscuti noun astazi, au Intarit sentimentul crestinese
al colonistilor, le-au inspirat resignatiunea in timpul ma-
relor persecutiuni, le-au insuflat pacienta si dulceata, blan-
deta si umilintii ; iau deprins cu rabdarea in timpul nava-
lirilor barbare, iau strins pe toti in jurul acestei mantuitoare-
doctrine, sustinuta prin devotamentul sefilor si ascultarea
credinciosilor, unica capabila de a resisth sub valurile de bar-
bari, pe earl Imperiul Roman cazut sub propriele-i mini
nu mai era in stare sa le puna stavild. Societatea rornaneaseI
calauzita prin discipline si legi, a fost necontenit sustinuta.
prin devotamentul clerului situ, care la randu-i era ascultat
de credinciosii sai. In acest timp s'a fiert ca sa nu md,
exprim altfel limba romaneasca si s'au cristalizat termi-
nologia bisericeasch cu insemndrile ce i le reprezentau
care intru cat priveste partea fundamentala este ab-
solut numai de origina Latina (Xenopol I p. 89), si cu car
ne mandrim astazi. In lipsa documentelor si inscriptiunilor
pozitive, terminologia noastra bisericeasca spune lumei,
clar, ca Romanii nu sunt crestinati nici de Bizanti, nici
de Goti, nici de Bulgari, ci : cd, ei an fost adusi aici ores-
tini din Roma (Bis. ort. Rom. I 579, 580, 589), cu legen-
dele for despre Sf. Petrea, cu colindele despre Larii lor,

www.dacoromanica.ro
 43

(lin care eel mai insemnat este acel Mare Lar si Donn?, din
Cer, Iisus Christos (Ion al lui G. Sbierea, vezi orig. colin-
.dele Rom.), si pe cari mosii si strAmosii nostri ni le-au tran-
-smis aceste sacre depozite, din generatiune in generatiune,
prin negura veacurilor, pana and au ajuns la not intacte
si curate, caci Romanii au pastrat credinta, datinele, mo-
ravurile si practicele religioase, mai curate si mai bine
cleat toate natiunele surori de vita latind.
Acestea spuse, dau un drept Patriarhiei din Roma asupra
.dcpendintei eclesiastice a Bisericei Romanilor din Dacia
Traiana si cu atat mai mult, cu cat Itlyricul Oriental cade
in jurisdictiunea ei. (Bis. ort. Rom. I 580).
Cat timp Romanilor le-au stat prin putinta, ei au fost
.consecinti si supusi scaunului patriarhal de crestinare al
for (Ibid. I p. 583), de oarece politiceste, Dacia Traiand,
Mcea parte din Prefectura Illyricului (vechiu), (C. Erbiceanu
lop. cit. p. XXXVI), capitala Sirmiu (azi Mitrovatz in Ser-
bia) si, de oarece fiecare provincie civila a servit, dela in-
.ceputul erestinismului, si de diviziune eclesiasticg, (Mag.
1st. III p. 104, (Le Quien II p. 19-20) se recunostea ca
Mitropolie, on Archiepiscopie, capitala intregei provincii
civile si prin aceasta Romanii depindeau bisericeste indi
rect de Roma. Aceastil dependinta, mai cu seamy dupa anul
270, adicA dupa ce Dacia Traiang, a fost ocupatg, de Goti,
nu putem sti dacd a mai avut relatiuni bisericesti cu ve-
chea metropola a Sirmiului, ci mai mult inclindm catre
scredinta ca ea a devenit autocefalci, de drept prin ruperea
materials a Daciei Traiane de legdturile care o uniau cu
Imperiul Roman, iar prin invasiunele barbarilor, ruperea
aceasta devine si de fapt.
A stabili ceva positiv in aceasta privinta, mai cu seams
in timpul persecutiunilor, este imposibil pang, la anul 325.
Dela aceasta data, situatiunea intereclesiastied a Bisericii
Daciei Traiane cu centrele mari, incepe sa se clarifice putin
cate putin.

www.dacoromanica.ro
 431

Un fapt insa, care este mai pe sus de orice indoiala,

rezida ca 'Ana la 451, adicd pand la Sinodul al 1V ecu-
menic din Chalcedon, Biserica Daciei Traiane, deli auto-
cefalg, trebue sa fi intretinut dupa putinte relatiuni
neintrerupte cu Roma, fie direct, fie indirect, in care timp
s'a cristalizat ca sa ma exprim astfel terminologia
noastra bisericeasca, care, dupa cum am vazut, este de ori-
ina curat latina.
Origina autocefaliei Bisericilor o gasim, de astfel, in ca-
noanele apostolice, care an avut mai malt succes in Bise-
ricile din partile Orientului crestin, si anume : in canonul
37 al Sfintilor Apostoli, de care s'au folosit si Romanii
in aceste timpuri, si care canon glasueste : Episcopul ae-
adrai neam sE cuvine a cunoaqte pe eel intaiu dintre danii qi
socoti pe el de cap. (Vezi si Tromp. Carpatilor din 1%8
Sept. 1865 an. I (3) No. 52, p. 369).
Din rostirea acestui canon, reiese pe deoparte des-
partirea Bisericei fiice de Roma, muma sa, iar pe de alta
nationalizarea Bisericei, care are o not caracteristica pentru
fiecare popor in parte ; de ex. : Grecul stie ea e ortodox si
se mandreste cu ortodoxia sa, si-i place sa sustie si sd
creada intr'un ortodoxim grecesc. Tot asemenea Rusii,
&Irbil si Bulgarii. Romanul, nu mai putin ca ceilalti, spune
-ca este ortodox si prin aceasta el intelege o ortodoxie rc-
m aneasea, deosebitd de ortodoxia greeeasca, ruseascd, bul-
gareascil ori sarbeasca. Prin aceasta nu voim sa aritam
citiRomanul s'ar abate dela simbolica Bisericei, care -i co-
muna tuturor popoarelor ortodoxe ; nu, ci numai nationa-
lizarea, oH punerea in practica a reiigiunei ortodoxe, care
se acomodeaza, minunat eu temperamentul popoarelor, sau
mai propriu vorbind, cu temperamentul fiecdrui popor, de-
unde rezultd deosebirile practice si locale-nationale, fdrd
,ea prin aceasta sa inceteze un popor de a fi ortodox. Am
.avut si avem ortodoxismul nostru national, care ne-a scA.-

www.dacoromanica.ro
 432

pat de multe contopiri si amestecuri, si ne a pastrat limbs

si obiceiurile noastre stramosesti.
Tocmai pentru aceste motive, in cursul vietei si istoriei
noastre politice, stramosii nostri au luptat pentru ortodoxia
noastrd romaneasca, nu numai in contra papalitdtei, dar
chiar si in contra Patriarhiei din Constantinopole, de cate-
ori an cautat sa aduca o stirbire prerogativelor ortodoxis-
mului nostru national. Tot pentru aceste motive am luptat
contra Luteranilor si Calvinilor de mai tarziu, cand s'au
Incercat, prin ingerintele popoarelor papistase si protestante,
a ne schimbh ortodoxia noastrd. (C. Erbiceanu op. cit. p.
XXXVIII cf. Tromp. Carpatilor foaia cit.).
Deci, pang la Sinodul I ecumenic, Biserica Daciei Traiane
si-a pastrat independenta sa ; dar chiar autocefalii de ar fi
o Biserica, trebue sd recunoascd o autoritate spirituals su-
perioara, care sa fie reprezentata unitalei dogmatice, care
iarasi, in aceste timpuri, nu poste fi alta decal Roma, prin
Archiepiscopatul Vechiului Illyric, de care depindea in parte
sipoliticeste o parte a Daciei Traiane pant la Olt; iar
Tara Romemeasca, dela Rasdrit de Olt pana la Nistru,
faces parte sub raportul administrativ, cum $i sub eel bise-
ricesc, de Moesia interioara (Tocilescu, Mon. Sculpt. pag. 26).
Qu ocaziunea diviziunei Imperiului Roman de catre
Constantin eel Mare, si dupd ce acesta invinge pe Goti fa-
cAndu-si federatii 1), Gotia (Dacia Traiana) este alipitd, po-
liticeste la diecesa Traciei, dupa marturia lui Le Quien
(I 1098).
La Sinodul I-iu ecumenic din Niceea s'a infiintat si
Eparchia Gotiei, adiciri pentru toti crestinii cati se aflau in
tarile cucerite. Eparchia Gotiei a fost pusa sub juridictiu-
1) In Paneguicul atribuit lui Eunomius (an. 296) i referitor la
Const. Clorus ne autoriza a susIine di. intreaga Dacie Traiana fuses()
restituith Imperiului. Partho ultra Tigrim reducto, Dacia restituta,
porrectis untie ad Danubii caput Gern2athae, Ractiaeque limitibus
(Tocileseu op. cit. pag. 1b4).

www.dacoromanica.ro
 433

nea Arhiepiscopiei din Scythia, al ctrui Mitropolit isi avea

resedinta la Tomi. (Constanta).
Prin urmare, nu trebue sd ne mire ca o parte din bi-
sericile -tdrei romanesti au recunoscut suprematia Episco-
pului mitropolitan din Tomi, chiar si atunci &and Scythia,
sub raportul administratiei, faces si ea parte din Morsia
inferioard (Tomis sive Tomi, urbs ohm Myssim inferiores (Mar-
tirolog Roman p. 231), iar sub Constantin alipitrt la diecesa
Traciei (Le Quien I 1098). Acest fapt este confirmat si de
marele scriitor si teolog rus, Macarie, Mitropolitul Mosco-
vei, cand ne spunea ea' Eparchia episcopilor din Tomi se
intindea, si pe laturea din stanga Dundrei si cuprindea in
sine Basarabia si o parte din Moldova si Valahia pang
la Oh, unde se granaddeau popoarele barbare, imprejurare
care fa'cea dificild organizatiunea solida' a bisericilor din
aceste parti (Gh. Endceanu, Crest. In Dacia p. 46 Bis. ort.
Rom. IX p. 790). Romanii din aceste regiuni isi avea centrul
administrativ-bisericesc la Tomi, resedinta arhiepiscopilor
Scythiei.
Cat priveste insd despre partea Daciei Traiane cu aproxi-
matiune : Transilvania, Bucovina, Banatul si o parte a Va-
lahiei, cum si a Daciei Aureliane, cari erau sub juridictiunea
Arhiepiscopatului din Sirmiu pand la 450, iar mai pe urmd
a Tesalonicului, nu putem impartdsi cestiunea in intregul
ei, de oare ce la anul 451 se hotdreste, prin canonul XXVIII
al Sinodului IV din Chalcedon, di Dacia Traiand este puss
de Sinod sub juridictiunea Patriarhului din Constantinopol
(Le Quien I 1098); canonul nu se aplica insd deck dupd
anul 885, cel putin pentru regiunile de mai sus.
Romanii ne fiind constituiti in stat, din cauzd invaziu-
nilor barbare, Bisericile Daciei Traiane recunostea autori-
tatea spirituals a episcopilor din dreapta Dunarii, a celor
mai apropiati de dansii.

G. M. Ionescu. Ist. Bis Romfine din Dacia Traianit Vol. I -iu.

28

www.dacoromanica.ro
 434

a) Autocefalia Bisericii din Gotia (Daciei Traiane).

(dupes Bingham).

Am vazut, ca o parte din Biserica Daciei Traiane, era

sub juridictiunea Archiepiscopatului din Tomi, iar cealalta
parte sub a celui din Sirmiu. Pozitiunea pe care o ocupa
Biserica din ambele parti, fata de Metropolele lor, era
aceia a unor biserici autocefale. Centre le, unde isi aveau
resedinta Episcopii Romani, trebue sa fi fost pentru Dacia
Australa (Mon. Sculpt. p. 180) Constantiola sau Daphnes,
oral situat, dupa D-1 Tocilescu, la Gura Argesului, in drep-
tul Turtucaei de astazi, cel putin pana la invaziunea Hu-
nilor (376).
Iar pentru Transilvania era Sarmizegetuza (Joseph Bing-
ham Origines sive antiquitates, (traducere din limba en-
gleza in latina de Grischovius in 1727 la Halae tom. III
pp. 501-502).
Bingham savantul preot anglican dupa ce ne arata
toate bisericele din himea veche cresti4 supuse atat Papii
cat si Patriarchilor Orientului, ne spune ca sunt 41 de bi-
serici autocefale, dintre care Biserica Scythiei este a doua ;
proba autoritatea de care se bucura ea in antichitatea cres-
tina. Mai departe ne spune ca mai sunt Inca 16 Mitropolii,
Intre care se afla si Mitropolia Gotiei ; toate acestea in
notitia Bodleiana, autocephali dicuntur ; in Leunclavio Metropo-
litanorum sedibus accensentur... Unde facile ad colligendum
est, archiepiscopos et antocefalos tune temporis metropolita-
nos quosdam titulares fuisse, privilegio juris proprii gauden-
tes, tametsi nullum suffraganeum sibi subiectum habentes
(Ibid. p. 571).
Asa dar, originum ecrlesiasticarum notitia episcopatum Leo-
nis Sapientis cum alas collatae, ne arata ca in Gotia era o
Archiepiscopie autocefala ; textul este categoric si nu lasa

www.dacoromanica.ro
 435

nici cea mai mica umbra de indoiald despre vechimea au-

tocefaliei Bisericei primitive romanesti, intre anii 270-376.
Oricare bisericd, deli autocefala, ea trebue sa aibd o alta
metropold mai veche decat clansa si pe care sa o recu-
noascd ca sord mai mare, iar in cazul nostru ea mums
legitima, si aceasta nu era alta deck tot Roma cea Ba-
trind, care avea sub jurisdictimiea sa intregul Illyric Orien-
tal, in cuprinsul caruia intra si Dacia Antigua (Bingham
-op. cit. IIT, p. 501). Astfel, dupd ce spune ca in diecesa
Daciei Mecliteranee sunt cinci provincii, care se intind pang.
la Dun are, aclaugd :
Afara de aceste cinci provincii ale diecesei Daciei Medi-
teranee, la Miazd-zi de tarmul drept al Dunarei se mai afla
o alta (Dacie) la Nord de Danubiu, ale carei limite sunt
in afara de Imperiul Roman, numita Dacia Antigua, et Go-
thia, din timpul cand Gotii s'au stabilit inteansa. Epipha-
nius, vorbind de un oarecare episcop Silvan, ne spune ca
Gothia se afla dincolo de Scythia ; de uncle se vede ca
,are dreptate Holstenius, and spune,Ca tara care atunci
,,se numea Gothia, azi se numeste Valahia sau Transilva-
nia si care, in adevar, se zice ca ar fi avut mai multe ca-
tedre episcopale.... La Sarmisegetuza ar fi fast metropolia
acestor episcopi, dupa cum credo Carolus a Sancto Paulo, §i
pe care Ptolomeu o numeste capitala acestor tdri. Si
aceasta se crede a fi acelas oral, de care aminteste notitia
Imparatului Leon. Pe aceasta (provincie), Leunclavius o
numeste Gothia, si acest archiepiscopat se crede ca este
.autocefal",') (Bingham op. cit. IIl, p. 501).

1) Bingham ne at tabloul a 41 catedrale mitropolitane autocefale,

in Notifia lui Iacobum Goar, mai sunt Inca 16, intro care ei Mitropolia
sGothiei. Nici una din aceste 16, care in Notitia Bodleiana so zie au-
-tocefalo, in Leunclaviu sunt dat ca mitropolii. Unde facile ad Colli-
.gendum est, arhiepiscopus et autocephalos tune temporis metropolitanos
,quosdam titulares fuisse, privilegio iuris proprii gaudentes, tametsi
nulum sufraganeum sibi subiectum habentas'.

www.dacoromanica.ro
 436

b) Autocefalia Bisericei Daciei Traiane,

dupg alti autori.
Englezul Bingham, vorbeste in mod generic despre au-
tocefalia Mitropoliei Gothiei. Eparhia Gothiei, pe timput
Sinodului I ecumenic din Niceea, era vastd; dupa Sozomen,
cuprindea Gothia (Dacia Traiand) si pang, in Crimeia si,
probabil si Panonia superioard, in care se coprindea si ta-
rile transcarpatine, judecand dupd iscaliturile episcopilor
Gothhiei si Panoniei in protocoalele Sinodului I ecumenic-
(Harduin I, 319 320). Dupd datele de care dispunem, nu
putem preciza, istoriceste, aceste imprejurari. Toti cati s'au
ocupat de aceastil cestiune nu trateaza cestiunea autoce-
faliei de cat dela 451 incoace. Chrisani Notana, Patriarchul
Ierusalimului, in a sa lucrare Dnucrilitcov Constitutiune,
credo ca Biserica Romand ar fi atarnat, din cele mai vechi
timpuri, de Patriarchia din Constantinopol (Bis. Ort. Rom.
I 570). Aceastii parere a fost sustinutd si de marele Mitro-
polit al Romanilor ortodocsi din Transilvania, Saguna, in
a sa lucrare Istoria Bisericei ortodoxe rasdritene univer-
sals (II p. 61 62, Sibiu 1860), unde ziee : avem do-
vada si in acea privinta, ca Romanii din timpurile cele mai
vechi au lost crestini, si s'ap tinut de Patriarchia din
Constantinopol. Aceasta dovadit se afld in Epistola Sf. Ion
Gurd de Aur, Patriarchul din Constantinopole, catre vd-
duva Olimpiacla, (Const. Erbiceanu. Ulfila p. 21). Acest
Unila (397-405), despre care vorbeste marele Ierarh al
lumei, Sf. Ion Gurd de Aur, dupa opiniunea lui Besel, a
lost episcop al Ostrogotilor, al caror regat era, in acesta
vremuri, intro imperiul de Apus si eel de Rdsdrit, si nu
al Visigotilor. Cu modul acesta, Unild si succesorul lui au
avut resedinta episcopald prin Bulgaria de astdzi, adied pe
langa Adrianopol, uncle Ostrogotii, dupd invaziunea Bunilor
(376 377) au trecut spre cauta locuintit (I. M. Mol-

www.dacoromanica.ro
 437

dovanu, Spicuiri In .,Tstoria Bisericeasca a Romani lor", p.

64 66 ; cf. Bis. ort. Rom. IX, 784; cf. EnaPeanu, Crest.
in Dacia, p. 37).
Nu-i mai putin adevarat ea Romanii, Inca de pa timpul
lui Constantin eel Mare si Sinodului inthiu ecumenic din
Niceea, au Inceput a inclina mai malt spre Biserica Orien-
-tala, si a se indephta din ce in ce mai mult de Roma.
Sant numeroase cauzele care au contribuit la aceasta des-
partire fatala Bisericei Romano de muma ei Roma cea ve-
ehe, dar cele mai principale au fost : a) alipirea Bisericei
Romane la Patriarchia din Constantinopole grin canonul 28
al Sinodului IV ecum. din Halcedon ; b) Invaziunile Bar-
barilor si strimutarea Prefecturei de la Sirmiu la Tesalonic ;
c) Infiinlarea Justinianei Prime ; d) Abaterea Bisericei Ro-
inane de la vechile traditiuni ale Bisericei ecumenice ; si
in fine e) Cea mai hothratoare din Coate a fost crestinarea
Bulgarilor (855).
Profesorul Eusebiu Popovici (op. cit. p. 69) aprofundeaza
eestiunea mai mult ea ,,aguna; el ne spune, ca din edictul
(Novela XI) dat de Justinian, in favoarea Justinianei prime,
se constant ca pang atunci Dacia Traiana apartinea Illyri-
eului, iar Eppi Daciei Traiane, sub jurisdictiunea Eppilor din
Sirmiu. Dar, dupa daramarea lui de Huni (145 450) si
Dana in anal 535, de sigur sub jurisdictiunea archiepisco-
pului din Tesalonic, care la un sinod a reprezentat-pe toti
episcopii cetitilor Daciei, subscriind in numele lor. Numai
pe timpul Sinodului IV ecumenic (451), adieu indata dupa
daramarea Sirmiului de Huni, Romanii din Dacia Traiana,
Deavand nici un centru eclesiastie, caci in baza can. 28 al
acestui Sinod li se herotonea Eppi de Patriarchia din Cons-
-tantinopol, iar canonul mentionat recunostea ca cei hiro-
toniti sa fie considerati ca hirotoniti canoniceste ; o ase-
menea situatiune era datorita existentei for intre barbari
(Euseb. Popovici, op. cit. p. 63).
D-1 Profesor Dr. Drag. Demetrescu, se pare ea impar-

www.dacoromanica.ro
 438

1,6seste cel putin in parte opiniunea profesorului bucovinean,

and vorbeste de raporturile care au existat intre Bizant,
acel mare centru crestin, cu pilltile de dincoace de Du
nare (p. 67).
De la anul 451, adica de la Sinodul din Chalcedon, se
poate vedea mai clar situatiunea de dependintd a Bisericei
Romanilor de Patriarchia Constantinopolitan6, cgci in ca
non. XXVIII al acestui Sinod, si dup6 interpretatiunile la.
care s'a pretat acest canoe, ne prezintg, un material foarte
bogat, pe de-o parte pentru crestinismul in Dacia, iar pe
de alta, ca el ne prezintil si posibilitatea de a putea ur-
marl si raporturile interclesiastice ale Bisericei Romemilor
cu celelalte biserici (Ghenad. En., Cres. in Dacia, Bis. °rt..
Horn., an. I pe 1875 p. 588).
In rezumat putem spune, ca bisericile Daciei Traiane au_
atArnat, in cele spirituale, mai intaiu parte de Scythia, parte
de Sirmiu, apoi de Sardica, de Tasalonic si in urm4' de
Justiniana prima, cu care incheem periodul ce ne preocupa".

www.dacoromanica.ro
 BISERICA SCYT1-11E1.
325 450 dupe Christ.

CAP. XXIII.

Episcopii Mitropoliei Scythiei.

Consideratiuni generale.
Studiul societatei timpurilor de decadenta al Imperiului
Roman, in cele mai amdnuntite ale sale detalii, ne face sd
vedem ca rdspandirea crestinismului se faces cu atata pu-
tere, Inca Romanii, ei insusi, natiunea cea mai pu-
ternica si cea mai luminatd din Univers, au renuntat la
vechile for privilegii, la averile lor, cu toate avantagiele
temporale ce le oferea inaltele for situatiuni sociale, au
abandonat cauza pagans si an imbratisat pe cea cresting, ;
s'au lepddat de credintele vechi si de placerile cc- le inso-
teau ; din mandri ei devin umili, din bogati graci, din no-
bili tree in numarul oamenilor de rind, din desfrinaiei si
nesatiosi devin modele de virtute si infrinare evangelica.
Prin crestinism se produce o puternica reactiune, caci doe-
trina crestinismului strdbate societatea Romana In toate
directiunele ei.
Dar tocmai aceasta transformare contribuia, pe nesimtite,
la subminarea bazelor fundamentale ale Imperiului ; caci
prin crestinism era amenintat sa se prabuseasca Imperiul,
ceea ce s'a si intamplat mai tarziu. Iar pe ruinele lui se

www.dacoromanica.ro
 440

ridica republica cresting, pusa pe alte haze, condusa de alte

legi, cu menirea unei noui organizatiuni sociale, cu prin-
cipii de echitate, cu precepte de caritate si de indulgenta.
Influenta acestui sentiment contribuia si asupra barba-
rilor, a mentine fidelitatea tratatelor, a modera ororile ras-
boiului si rigorile cuceririlor, etc. etc.
Toate aceste frumoase rezultate se datoresc clerului, care
a lucrat mai intaiu ca architect si mai apoi ca simplu lu-
crator; la inceput singur si mai apoi aproape singur, bazat
pe devotamentul sefilor si sustinut de credinta credinciosilor.
Cg Evangelia a patruns foarte de timpuriu in Tomi, este
mai pe sus de once indoiald, cdci Ap. Andreiu, plantand
aci primele seminte ale crestinismului, a fost necontenit
alimentate si fortificate prin relatiunele comerciale ale di-
feritelor colonii grecesti, cdci comerciul a fost unul din mij-
loacele cele mai eficace pentru rdspAndirea ideilor crestine ;
relatiunele comerciale dintre porturile Scythiei erau foarte
frequente cu porturile Asiei Mici, Bithiniei si Macedoniei,
in care doctrina cresting fusese predicata cu mult succes
de catre Ap. Pavel, si in care tari, dupd miirturia lui Pli-
niu cel Dinar, crestini erau foarte multi. Multi (crestini) enim
omnis aetatis, omnis ordinis, utrinsque sexus etiam, vocantur in
periculum et vocabuntur. Neque enim civitates tan tuna, sed vicos
etiam atque agros superstitionis istins contagio pervagato est : quae
videtur sisti et corrigi posse... (C. Pliniu, C. Secundi, Consules
Panegynicus N. Trajano, Augusto dictus ed. V. BOtoland,
Paris, Hachet, 1845, p. 175-176, epist. 97).
Scythia, ca provincie limitroffi, a primit dupg declararea
ei de provincie imperiald, numeroase cohorte si legiuni ro-
mane, pentru paza granitei dela Dundrea de jos, randuite
dealungul acelui limes Scythicus" contra barbarilor. (Notitia
Dignitatum edit. Bceking 11, p. 98 si 101) ; aceste legiuni
erau pline de crestini, ca si cele din Dacia.

www.dacoromanica.ro
 441

Frimii episcopi ai Scythiei.

I.EPISCOPUL EVANGELIC-ITS.
Martirii Epictet si Action.
Comunitatea cresting, din Scythia era destul de mare, in
timpul primelor persecutiuni, si ca dovada despre aceasta
este ed, crestinii, inspaimantati de teroarea persecutiunilor,
isi cautau scriparea in vecina Gothie (Dacia Traiana), mai
.cu seamy in timpul persecutiunilor contra crestinilor de sub
Diocletian, (Acta SS. II, pe Aprilie, p. 87).
Dela Sf. Ap. Andreiu si discipulii sai Inn, Pinn si Rimm,
pe cari i-au lasat ca urmasi ai lui directi, sa predice cres-
tinismul nu numai in Scythia ci si in Dacia lui Decebal,
nu mai cunoastem un predicator care sa se fi dedat ex-
clusiv la predica Evangeliei in Scythia ; dar, lipsa for nu
trebue sa ne conducd a conchide la neexistenta lor, avan-
du-se in vedere crudele persecutiuni ale Administratiei
Romane provinciale contra crestinilor. Si care Tertulian nu
spune in scrierea sa contra Iudeilor, unde enumdra tarile
si popoarele cari au crezut in Christos si la care domneste
numele Lui. ? Intre acele popoare sunt numiti si Scytkii, ala-
turi de Daci §i Sam*.
Faptul cum ea', in Scythia exists o puternica coinunitate
cresting, unde trebue sa fi existat si o ierarhie, pe care vi-
trigia vremurilor nu ne-au transmis-o, este si cazul nu mai
putin demn de a fi amintit si care ne oferd o noun si ne-
pretuita dovada despre adanca vechime a Bisericei Scythice
si despre timpuria crestinare a Scythiei, cu cei doi crestini
Epictet §i Action, cari au cautat un refugiu acolo. Din viata
numitilor sfinti aflam ea biserica Scythiei era deja organi-
zata pe timpul lui Diocletian. Evangelicus, Diocletiano im-

www.dacoromanica.ro
 44')

peratori Scytharum episcopus fuisse fertur (Le Quien I,

1211, Vita Patrum I 218).
Actele corespunzatoare, sari sunt inteadevar foarte amd-
nuntite dupa Bolandisti (8 Julie), si cari lucea'ri find su-
puse critieei (Acta SS. II pe Julie p. 538-551), istorisese
ca preotul Epictet, originar din Orient, a convertit infra
multi altii si pe tanarul Action. De teama pdrintilor sdi,
acesta fugi cu invatatorul sau in Scythia, unde se stabi-
lira amandoi in orasul Almiridensilor (Babadag), si acola
convertira la crestinism pe multi pagani, prin semnele si
minunile ce faceau. Mai tarziu, in anul 290, fury acuzati
ca facatori de rele si vrdjitori, ca unii ce au indepartat pe
multi dela credinta in zei, si din aceasta cauza furs deca-
pitati, dupil ce au suferit multe si ingrozitoare .chinuri. Pe
(land se aflau ei amandoi aruncati in inchisoare, sosird la
Almiridi, in Scythia, si parintii lui Action. Aci adaugd tra-
ditiunea, ca atunci era ca Episcop al Scythiei qi mai intdiu p-
zator in Scaun, al Sfintei Biserici al lui Duinnezeu, fericitul Evan
gelic (cujus provinciee tunct Pontifex et sanetorum eccle-
siarum prmpositus sanctissimus Evangelicus habebatur (Le
Quien I 1212).
Acesta este primul Episcop de care aminteste istoricii
dela Sf. Apostol Andreiu si discipolii lui.
Acest Episcop veni la il1narida1), unde intre altii, bo-
teza pe pa'rintii lui Action. Pe langd Episcop mai intalnim
si un preot anume Bonas. Ne gram deci in anul 290 si in
fata primului Episcop, cunoscut noua in provincia Scythia
(Rosweid Vitae Patrum, Antverpen 1615 p. 211-224 apud.
Netzhamer op. cit.).

1) Orasul Almiridi este evident Halmyris, situat in apropiere de

Delta Dundrei, spre Sud de Bratul Sf. Gheorghe, Tanga Lacul Sarat cu
acelasi nume si anume orasul Babadag. D-1 Netzhamer, ne da pre -
jioase amrtnunte istorice despre Halmyris in a sa interesant4 lucrare
vi foarte pretioas4 pentru Istoria vechei Scythii (Dobrogei).

www.dacoromanica.ro
 443

II. EPISCOPUL PRIMUS.

Al doilea Episcop al Scythiei, panic la Sinodul ecume -
nic din Nicheea, este Philius ; aceastit mentiune nu este-
sigura intru cat priveste numele, caci unele martirologii ii
numeste Philius, car altele Titus. In Martirologiul lui Bedar
la 3 Ianuarie, citim : In Tomis Natalis S. Filii (Philii),
qui fert alea tormenta in mare mersus" ; car in Martirologiul
lui Raban se citeste : In Tomis civitate natalis sancti Titz
episcopi, qui sub Licinio, inter tyrones cornprehensus quin
nollet militare, casus ad mortem, carcere mancipatus, misus-
in cippo est, donee relatione, esset responsum demersoque-
in mare, delato corpore ejus in littore a religiosissimis viri
deperitum est in vila Amandi religiosi viri, ubi fiunt acu-
rationes magna e".
Iar Le Quien (I 1212) adauga: Verum gum apud Bedam de
Filio et apud Usuardum, Diogeni Martyri, quem Beda, Teoge-
nem Vocat... sed et Diogenem Cyzici in Hellesponto marty-
rio sanctum subdit Mencea die eadem 2 Ianuarii, Teogenem,.
Parii in Helesponto martyrens occubuisse perinde perhibent"..
In tot cazul, Episcopul Filius, Philius sau Titus, a sa-
ferit martiriul sub Licinius, si moare ca Episcop crestin pa.
la anul 313, nevoind sa, lupte alaturi cu Licinius, eel mai
neimpacat vrajmas al crestinatdtei. Calitaiea de sacerdote-
crestin nu-i permitea sa" ducd crestinatatea Scythiei cu el
si sa o indemne a lupta sub Licinius, tocmai atunci sand
acesta avea de luptat contra lui Constantin eel Mare, care
Inclina mai mult cdtre crestinism deck calre paganism.
Episcopul martir a preferat sa, fie luat si escortat de
tironi (soldati) si aruncat in inchisoare, apoi inecat in mare,
car moastele sale au fost pescuite de cdtre crestinii piosi
si depuse in orasul Amandi, undo crestindtatea locala i-a
adus cele mai mari onoruri. Astfel isi sfarseste viata acest
sublim bdrbat. Martirologiele, ca si Le Quien, nu ne dau
alte amanunte despre activitatea sa ca Episcop al Scythiei.

www.dacoromanica.ro
 III. EPISCOPUL TEOFIL AL GOTHIEI
si Sinod I ecumenic (325)
Constantin eel Mare, ridicand cu sine pe iron religiunea
cresting, Scythia dobandeste o noud fisionomie ; prin divi-
ziunea Imperiului Roman in patru prefecturi, Scythia este
alipitg la diocesa Traciei, ca a cincea provincie. (Le Quien
I 1211 12).
Cu ocaziunea schismei lui Arie, Sinodul I ecumenic fiind
convocat de Imperator, Episcopii intregei lumi crestine sunt
convocati la acest Sinod, pentru aplanarea marei schisme
care avusese ca consecintg diviziunea intregei lumi crestine
in doug tabere vrdjmase. La acest Sinod a hat parte si
Episcopul Scythiei, dupg marturia. lui Eusebiu, (De vita
Constantini, lib. III c. 7) si trebue sd credem ceea ce spune
Eusebiu, cu cat s'au dovedit ca atat hi protocoalele latine
cat si in cele grecesti, cum si cele din alte limbi, nu se
gaseste toti pgrintii cari au luat parte la acest Sinod. Gi
ce este mai mult, ca gdsim la acest Sinod atat pe Pistus
al Marcianopolei cat si pe Teofil al Gothiei. (Ilarduin Acta
Conciliarum I 320 D. si XI 740).
Nu gdsim. insa pe Episcopul Scythiei, despre care avem
cunostinti positive din Eusebiu, ca Episcopul Scythiei a
luat parte activd la Sinodul I ecumenic si not am dovedit,
cu alta ocasiune, cd al III-lea Episcop al Scythiei a fost
Theofil al Gothiei. Despre aceasta discutiune vezi la Bise-
rica Gothiei despre Theofil.
Prin diviziunea Imperiului, Scythia intrand in alcatuirea
diecesei Tracice, cum am spus, Tomi devenea metropola
oraselor Scythice, iar Episcopul ei Mitropolit; si cu acest
titlu ii gasim pe toti Episcopii ai Mitropoliei Scythiei,
(Harduin, provincia Scythiae cujus est in notitiis Graecis
Tolt 1.1..r)tpoTtoX% (Harduin XI 889).
Le Quien ne spune ca Scythia n'are decat un singur

www.dacoromanica.ro
 445

Episcop asupra tuturor Bisericilor. Pro vi nciu 1) Ad-hoc usque

tempus vetus consuetudo Viget ut unius illarum Eccle-
si arum.
Treptat cu infiintarea Episcopiilor, Tomi devine Archie-
piscopic : In vetustioribus notitiis ecelesiarum, Tomi ci-
vitas Archiepiscopatus est dumtaxat et non metropolis'
(Le Quien I 1212). Urma deci 'EE 'cockyri ca sa fi avut mai
multe Episcopii sufragane, in numarul cdrora infra $i cele.
din Gothia.
Nu putem preciza cand s'a dat acest titlu Episcopilor
din Tomi, in tot casul, cunoscuta find importanta strate-
gics i comerciald, cum si valoarea ierarhilor Scythiei, cre-
dem cd, trebue sa li se fi acordat in timpul Sinodului I
ecumenic din Niceea. Episcopii Scythiei insa nu uzau nici
odata de titlul for de Archiepiscop, fie din modestie, fie ca.
sistemul metropolitan de pe atunci nu-si luase inc a deplina
sa desvoltare, de aceia ii gasim in protocoalele Sinoadelor
ecumenice ca Episcopi Tomitani. (Acad. Rom. pag. 195.
Mss 2 Gen. Endceanu. Vezi Si Fabriciu, Salutaris Lux
Evangel. p. 456).

IV. EPISCOPUL BRETANION.

Ierarhii Scythiei s'au bucurat, din partea Bisericei ecu-

menice, de o Inalta autoritate morals, ca unii ce au pastrat,
neatinsa credinta Bisericei Scytice, de once amestec cu,
nenumaratii eresiarchi, cari an cauzat atatea turburari Bi-
sericei in decursul celor cinci veacuri ale crestinatatei. (So-
zomen lib. VI c. 21).
Statornicia in credinta Si marea insemnatate a provinciei
Scythiei, ne dovedeste, cu toata siguranta, scurta dar extrem

1) 'Etcrits xxt vuv rtaXxcbv Mias xpatst too snwrcbc 1.8.6votc, ivz TCq emqk
viccg InLczonsiv (Le Quien I 1211-1212).

www.dacoromanica.ro
 440

de interesanta biografie a urmatorului Episcop de Tomi, at

earui nume a ajuns pane la noi. Acesta e Sf. Bretanion,
pe care 11 intalnim in Acta Sanetorul (torn. III p. 238) la
25 Ianuarie si care spune Ca a infiorit in Biserica cu o
ravna apostolica si o viata plina de sfintenie (qui mira
anctitate et zelo catholicae fidei) sub ImpAratul Valens
,(364 378).
Sozomen (nascut pe la anul 400) ne da cateva trilskuri
din viata acestui Mint Episcop, in a sa istorie eclesiasticii,
(lib. VI c. 20). Este cunoscut ca Imparatul Valens era un
infocat aparator al doctrinei ariane. Episcopii ortodoxi au
fost aproape toti inlocuiti cu cei arieni. Iraparatul Valens
,(omnes sui imperil provincias obibat, unosque catholicos
ubique immaniter persequebatur Acta SS. III pe Ianuarie
1251 nota 6 de sub pag. 238) veni -si la Tomi, cu intentiu-
nea de a atrage la arianism pe Episcop.
Bretanion primeste pe Imperator in fruntea poporului
Tomitan, in Biserica catedralei sale. Aici Imperatorul pro-
pune Episcopului sa parasease credinta ortodox'a si sit
imbratiseze pe cea ariang. Bretanion, vdzand ca nu poate
convinge pe Imperator despre adevarul doctrinei Niceene,
11 par* lasandu-1 in Biserica. Multimea curioas6, care se
adunase in mare numar, urma pe Episcop si lasa pe
Imparat singur in Biseridi, insetit numai de suita sa. Impa -
satul, suparat din cauza rusinei pricinuite, cum si a insuc-
cesului sau, porunci ca Episcopul sa fie exilat.
Imperatorul Valens a inteles prea bine situatiunea sa,
caci avand nevoe ca poporul Scyth s'a, fie alMuri cu el,
trebuind sa lupte contra Gotilor, reda Episcopului Breta-
mon libertatea sa, si astfel isi castigit simpatia Scythilor,
,earora le lasa deplina libertate a cultului for religios or-
todox.
Astfel, diplomatul monarh isi sacrifice credintele sale re-
ligioase si prefer pe cele politice in interesul Imperiului.
Diplomatia Imparatului nu o putem explica dealt prin

www.dacoromanica.ro
 447

teama ce o avea de imensa popularitate a Episcopului To-

mitan. Ori, dacd acesta n'ar fi fost o personalitate, Impa-
Tatul putea fdra pericol sd-1 inlature, si atunci ar fi impus
poporului Scytli doctrina ariand, care era credinta Curtei
si a nobilimei. Dar n'a putut face aceasta, fiinded biserica
Tomensd avea suprematia peste celelalte biserici crestine
in care intra si biserica Daciei Traiane, dupd cum am
ydzut, era deci autocefald, avand de cap un Arhiepiscop
atht de devotat ortodoxiei ca Bretanion, care a avut
curagiul a pdrdsi pe Impdrat, urmat si sprijinit de iubirea
turmei sale cuvantgtoare, ceia ce n'ar fi putut face un sim-
plu Episcop fatd de un autocrator si incd arian !
Purtarea demnd si curagioasa a Archiepiscopului Breta-
Mon, o afiam in insusi rangul sau archipdstoresc. Chiar in
-timpul conciliului de la Niceea cum am spus-o in alta
parte trebue sa se fi creat diecesa bisericei din Tomi ca
Archiepiscopat, iar Biserica Tomeniana autocefald. Tot atunci
-trebue sd se fi creat si eparhia Bisericei Gotiei din Dacia
Traiand si anexatd la eparhia Scythiei. Numai astfel ne
putem explica pentru ce Episcopul Mitropoliei Gotiei isi
are resedinta la Tomi si nu la Bosfor, dupd cum crede D-1
Moldovan, si dupd cum vom vedea, in alta parte in replica
acestei cestiuni.
Autocefalia Bisericei din Tomi ne arata, in .acelasi timp,
importanta ce o avea provincia Scythiei, in Imperiul Ro-
man. Sozomen (lib. VI c. 21), vorbind despre incidentul
(lintre Bretanion si Imperator 1), vorbeste despre aceasta
importantd, ed. Scythia avea multe orase, sate si locuri
intdrite, iar intro acestea se distinge Tomi, ca capitald (ori
Iletropola).

1) Sozomen Hist. Ecles. lib. VI c. 21 si lib. XI c. 29. Theodoret IV

-35 Le Quien I 1213 Baronius Annal. tom. IV ann. 371 num. 114 si
115. Acta SS. III pe Ianuarie, pag. 238 si interesanta lucrare a d-lu.
Netzhamer, tradusa de Dr. Mihnlcescu.

www.dacoromanica.ro
 448

Teodoret, vorbind despre Bretanion, ne spune ca" era un

barbat impodobit cu toate virtutile, qui totius Scythise
pontificatum gerebat", iar mai departe zice, ca sufletul sdu
fiind phn de un zel divin, s'au opus cu tdrie in contra
Imperatorului Valens, care doria sd introducd in Biserica
tomensa doctrina ariana, cum $i in contra nedreptdtilor
si vexatiunilor impotriva sfintilor, ash ca ar fi putut sd strige
ca si profetul-rege David : voiu Marturisi despre minunile
Tale Doamne inainte Impdratilor $i nu ma voiu rusinh".
(Hist. eccles, Lib. IV cap. XXXV p. 194).
Savantul Le Quien, vorbind despre Bretanion episcopul
Seythilor, relativ la incidentul sdu cu Impdratul Valens,
ne arata cd pe un episcop acuratissimea Fidei qui illo,
urgente ut Arianis Ecclesiam in quam populus omnis, emn
secuutus est (?) .
Lui Bretanion li urmeazd In scaunul Metropoliei Scythice
Gerontius, in luna Mai 381 (Acta SS. III pe lanuarie [25j
pag. 238).

V. EPISCOPUL GERONTIUS.

Dupa Bretanion, urmeazd Gerontius, pe care-1 aildna la

Sinodul II ecumenic, care s'a tinut la Constantinopol in
anul 381, unde s'a condamnat intre altele si doctrina aria-
nismului. Episcopul nostru subscrie in acest al II-lea Si-
nod ecumenic : Gerontius Tomensis (Proximus Bretanionis
succesor fiuit) Gerontius, qui in Indice Patrum concilii Cons-
tantinopolitani generalis prius numeratur Gerontius To-
mensis (Le Quien I 1213).
Teodosiu cel Mare it numeste Terentiu, intr'un act pe
care l'a dat lui Auxoniu, proconsul al Asiei (At vero Te-
rentius nominatus in lege. quam Teodosius Magnus dedit
Auxoni Asia? Proconsuli (Le Quien I 1213).

www.dacoromanica.ro
 449

VI. EPISCOPUL THEOTLII I, FILOZOFUL.

Este unul din eel mai mari si mai invatati ierarhi ai

Scythiei Minore (Dobrogei actuale). A fost contemporan
cu SE Ion Chrisostom, renumitul Patriarch al Constanti-
nopolului (398 407) si, asi putea spune, chiar prieten in-
tim cu acest distins ierarch al bisericei universale.
Theotim I mergea adeseori la Constantinopole si lug
parte la Sinoadele ecumenice si locale, care aveau be atunci.
Sf. Ion Chrisostom atinsese in acel timp apogeul gloriei
sale ca Patriarch al Constantinopolului, pentru genial sau
oratoric, neintrecut pAnd astazi in biserica cresting, pentru
marile sale reforme introduse in bisericg, pentru marea sa
popularitate, pentru sprijinul dat celor apdsati si miloste-
nielor imprastiate la cei saraci, ete. etc. Din aceastA" cauzd
isi cdpatd numerosi adversari, intre care pe Theofil, Pa-
triarch al Alexandriei.
Acest invidios Patriarch indemnd pe Epifanius, Episco-
pul Ciprului un batran de altmintrelea prea venerabil,
sa ridice acuzatiuni in contra SE Ion Chrisostom, acuzan-
du-1 ca partizan al eresiei Origeniste. Biserica Orientului
fu piing de turburari1). In anal 403, Sf. Ion Chrisostom
convoca un Sinod la Constantinopol, spre a se decide in
contra unor acte arbitrare si cruzimii comise de 'lead,
Patriarchal Alexandriei, sau din ordinal sau, in Egipt ; pe
atunci se urzeau mari intrigi de Eudoxia, Imparateasa,
contra lui Chrisostom. Theofi, sprijinit de Impardteasa Eu-
doxia in contra lui Ion Chrisostom, reuseste a deturna ade-
vdrata destin4iune a Sinodului, astfel cg din acuzat devine
acuzator, si acum era impins sa condamne pe Chrisostom
ea partizan al riltdcirilor lui Origen ; pentru acest scop si-a
Gtegoire Dictionaire Encyclopedique de Histoire de biographie etc.
pag. 1053.
e..7 M. lonescu.Ist. Bis. Romeine din Dada Traiena, Vol. 1-zu _9

www.dacoromanica.ro
 450

alms in partea sa pe Epifanius, renumitul aparator al or-

tocloxiei, contra tuturor eresurilor in general si a origenis-
mului in particular.
Epifanius, fiind de buna credinta, a venit la Constanti-
nopol cu precugetare de a osandi pe Chrisostom, nevoind
nici a se intalni cu el. Episcopii adunati erau divizati in doun.
partizi : unii prietini, iar altii vrajmasi ai lui Chrisostom.
Oamenii particulari, cari nu intelegeau esenta acestei
.,cestiuni, fiind atrasi numai de iubirea adevarului, se in-
torceau uneori de acolo uimiti de toate cele auzite (dela
Epifanius episcopul Ciprului), ceea ce a si dat ocaziune
unui incident, de care au profltat amicii lui Chrisostom.
In numarul persoanelor celor mai iubitoare de stiinta
si mai onorabile, din asemenea aclunari, era un Got, care
se educase in Grecia, apoi convertindu-se la crestinism se
facuse presbiter, sub numele de Theotim. Pentru meritele
si zelul sau apostolic, el devenise Mitropolit al Scythiei
Mici, o provineie la gurile Dunarei, si locuia in Tomi,
locul exilului lui Ovidiu, loc care in veacul V devenise
o mare pinta pentru lumea Hunilor si a Gotilor, si totodata
locuinta Apostolului crestinesc.
Acest om cu suflet curat impreuna en multi cati adunase
cu sine din Grecia si oarecare lucrari de ale lui Origen, se
desfata cu ele in timpul liber ,de ocupatiunile sale cele tur-
burate. Cat insa a fost mirarea lui, and el deodata a auzit
in casa lui Epifanius, furioasele anateme contra favoritului
sau Origen. Distrat intaiu, el a tacut ; dar a doua oars,, &and
conversatiunea a luat aceiasi cestiune, episcopul Scythiei Illici
a scos un volum fi a inceput a citi tare dintr'o opera a lui
Origen, ireprosabila din punetul de vedere dogmatic, pro-
funditatea cugetarei si ardoarea credintei. Dupa aceia, pe
cand toti taceau, el a citit alt fragment, si in fine a inceput
cu foc a vorbi urmatoarele : Eu nu pricep cum cuteaza
cineva a atach (contests) gloria unui barbat, care, a serfs
asemenea lucruri, si a-1 numi nu al Satanei, prim eresiarh

www.dacoromanica.ro
 451

i blademator. Daca voi gasiti ceva vatamator in operile lui

nu primiti acel loc ; respingeti ce este ran si luati ce este
bun ; dar a condamna filra crutare pe Origen, pentru oare
-care erori, este nerational si criminal chiar. Origen este
-asemenea unei gr 1dini ; unde printre florile cele de o fru-
musete admirabila, se intampina si spini si vreascuri ; dar
pentru acestea eu nu voiu extermina toata aceasta gradina,
ci voiu arunca spinii si ma voiu desfata in flori". Acest
discus al lui Theotim, nispandindu-se in oras, a dat loc ht
-critice rautAcioase contra lui Epifanius (Socrat lib. VI, c.
2 ; Sozomen, lib. VII, c. 26, lib. VIII c. 14 ; Bibl. de M-sse
a Fond. Episcopul Melchisedec din Roman, Cronica
Mitropoliei Moldovei").
Totusi ratacirile origeneste au fost condemnate (Sincai I
sub ann 400).
Theotin nu era numai episcop, ci si medic si mediator
-Intre barbarii cari veniau in acel oras, in anumite zile, si
,,intre eolonistii romani, mai tot atat de szilbatici, cari tar-
guiau on se rasboiau cu barbarii. Vorbind in dialectul for
si in vestminte semi-barbare, Theotim, in pietele de co-
mert, savarsia convertirile sale, atrrtgea pe neofiti in casa
-sa, si acolo ii invata. Adeseori el intampina violenti si
_adeseori viata lui era in primejdie, dar el, cu rabdare su-
,,feria atacurile, sau cu norocire inlatura pericolele. Cei
mai furiosi dintre barbari, in fine, Hunii s'au urnilit
inaintea lui, numindu-1 divinitatea Romanilor".

VII. EPISCOPUL TIMOTHEUS.

Lui Theotim i-a urmat Timotheus, despre care Biserica nu

ne -a lasat deck foarte putine date. Stim insa ca Timotheus
a venit la al III-lea Sinod ephesian, in calitate de episcop
.al Seythilor. Sinodul a fost convocat de Teodosiu eel Mare,
la anul 431, inceput in Dumineca Rusaliilor. La prima ye-

www.dacoromanica.ro
 152

dere, produse o iinpresie rea Sinodului, vtizand pe acest

episcop al Scythiei, ramasd continuo ortodoxd. El a
subscris, impreuna cu mai multi episcopi, contestatiunea.
prin care se cerea Sinodului ca sil se astepte sosirea lui
Cyril de Alexandria si a lui loan al Antiochiei si epis-
copilor for numiti orientali-. (Contestationi subscripsit corn-
plurimi episcoporum qui interusserunt ut Cyril lus Alexan-
drinus, Ioannis Antiocheni et orientalum adventum expec-
taret (Le Quien I 1214).
Dar fiindca multe motive au venit in favoarea acestei
amanari, care a fost justificata si prin consimtimantul po-
sterior al lui Ioan Antiocheanu cu Nestoriu al Constanti-
nopolului, care fusese mai inainte monach si preot In An-
tiochia, nu se poate face pe drept episcopului atiostru nici
o imputare, ca a subscris actul prin. care se amana, des-
chiderea. In aceasta prima intrunire fu condamnatd, invd-
tatura lui Nestoriu : Ca lisus din Nazaret §i cuvetniul Dum-
nezeesc ar fa cloud persoane diferite i1i ca Maria n'ar putea
numita din, aceasta cauzci Nasccitoare de Dumnezeu. i ins*
Nestoriu fu privat de demnitatea episcopald si exclus din
comunitatea preoteascd. Bula de depunere fu semnatil de
198 episconi, si intr'acesfia era subscris si Timotheiu din
ExuOiwv). Latina habet
Scythia («Tcp.60zog 'entaxono; 'enotpx(
Timotlieus episcopus provincia3 Scythia? civitatis Tomorum".
(Acta concil. V pag. 674. Labe, Vol. III 694. Hefele Kon-
zilien Geschiehte, Vol. II p. 162 o. c. Netzhamer op. cit.)..
In sedintele urmatoare, el tine cu ortodoxii si cu epis-
copii adunati legal, si se griseste intre scriitorii actelor si-
nodale ; aceasta tinuta a episcopului Scythiei face o impre-
siune cu atat mai bine-fdditoare, cu cat chiar apropiatii
sai vecini din Moasia, Episcopul Jacob al Dorostonului,
si in special archiepiscopul de Marcianopol, tineau cu patiml
la erorile lui Nestoriu si luard parte la conciliabulele lui
loan de Antiochia.

www.dacoromanica.ro
 45d

VIII. EPISCOPITL IOAN

Cat timp a mai trait Timotheu, in urma Sinodului din

Efes, nu se stie. Se pare insa, ca cu cativo, ani inainte de
448, inceputul pastoriei episeopului Than, amintit de con-
timporanul sau Marie Mercator, care a trait mult timp in
Constantinopol. Del laic, Mercator, care era latin, lug
totusi o parte foarte activa la disputele dogmatice ale tim-
pului sau si sa amesteca, in lupta prin diferite memorii.
Meritul sau principal fu insa en, nu numai ea a tradus
multe scrieri polemice in latineste, ci si pentru. ca procura
latinilor cu fidelitate si neschimbate scrieri si predici de
ale ieresiarchilor greci.
Asia furniza, intro altele, extrase din scrierile lui Teodor
din Mopsuestia, ale tui Teodoret de Cyr si ale lui Eutheriu
de Tiana. (Despre M. Mercator, vezi articol referitor de
Bardenhaner Kirschen Lexicon de Herden Apud Velrhamer
fla 68).
Dela acest din urma s'a ptistrat numai un fragment si
o notititi finala la aceasta, do maim lui Mercator.
Tocmai acest epilog este insemnat pentru scopul nostru.
Invatatul traducgtor expune acolo, ca foarte adesea pole-
micul ortodox cade in banuiala de a fi Nestorian,_claca
combate pe Eutihiu, si in ba'nuiala de a fi Eutihian, daca
respinge eresiile lui Nestoriu. De aceia e foarte nimerit
continua el ca explica ambele erori, de cari pot fi
atinsi multi din nestiinta, prin cuvintele fericitului parinte
Joan, episcop al orasului Tomi din Scythia. (Migne XLVIII
Paris 1848 p. 1087-88. Apud Netzhammer):
Dupa aceasta urmau extrase din operiie episcopului scy-
thic, cari s'au pierdut. Mai avem dar un al doilea pastor
superior al Tomitilor, activ si iubitor de stiinta, un demn
urmator al sfantului Teotim Filosoful.
Episcopul Than muri, probabil, la anul 448 sau la ince-

www.dacoromanica.ro
 454

putul anului 449, ash ea el a putut vedea condamnarea si

depunerea septegenarului arhimandrit Eutihie. Chestiunea
eutihianismului si nestorianismului continua a se discutk
mai departe, cu aceeasi infocare, in sinoadele locale si ecu-
menice. La toate acesto discutiuni si controverse iau parte'
activa, $i influenta episcopii Scythiei Mici, cari urmeaza lui
Ioan, i anume Alexandru.

IX. EPISCOPUL ALEXANDRU.

Cestiunea controverselor eutihiane se continua mai de-

parte intr'un Sinod in Noembre anul 448, in Constantinopol,
sub presedintia patriarbului Florian.. Eutihie Si partizanii
sai reusira a indupleca pe Imparatul Teodosie II sa depuna.
revizuirea actelor sinodale, pe cari le prezinta Imparatului
ea falsificate, in mod intentionat. La 8 Aprilie 449, fu co-
municat celor 28 episcopi adunati la Constantinopole, apoi
altor 34 episcopi, convocati tot acolo ca participanti la.
aceasta sedinta, in care partizanii lui Eutihie nu putura
dovedi esentialele falsificari ale primelor acte sinodale ; se-
gaseste in locul al saptelea Alexander reverendissimus
episcopus Tomitanorum civitatis1 provincice Scythice".
Episcopul Scythiei, Alexandru, n'a luat parte la Sinodul
din Efes, convocat de Teodosie al II-lea, care Sinod a fost
numit, de Papa Leoe eel Mare, talharesc (latrocinium), din
cauza violentelor $i neregularitatilor petrecute in el. Il in-
Minim insa la Sinodul ecumenic din Chalcedon, care fa
tinut in biserica sfintei Eufemia, dela 8 Octombre pana la
1 Noembre 451. E curios ca numele episcopului Scythiei
ii intednim numai odata, cu toate ca la fiecare sedinta,
membrii participanti sunt iscaliti in acte. Alexandru sub-
scrie numai in sedinta a treia, la 15 Octombre, cu -ocazia
conclamnarei si depunerei episcopului de Alexandria Dioscor,
ca vinovat principal in Sinodul latrocin (in syonda latro-

www.dacoromanica.ro
 1.75

cinia) din Efes. Numele sdu se gaseste in locul penultim,

si atume : intre cei 49 episcopi, sari probabil si-au dat is-
caliturile lor mai tarziu. (Le Quien op. cit. I 1215 Hefele.
Konzilien geschichte, Vol. II, pag. 662 sququ, ap. Netz-
hammer op. cit. fila 70). Si lui Alexandru i-a fost dat putin
limp de pastorie in episcopatul Scythiei, caci dejA, in anul
458 apare urmasul sau Theotim al II-lea.

fiutocefalia Bisericei Scythiei.

Din biografiile Episcopilor Mitropoliei Scythiei, men-

tionati pang acum, am vdzut ca acesti episcopi, cu rang
mitropolitan, au fost cu totii de o mare valoare, nu numai
ca bd"rbati cari posedau toad cultura teologicd a timpului
lor, dar $i ca archipdstori ; ei s'au distins toti printr'o via
sfantd $i pazind credinta lor si a poporului nepatata, ori,
mai propriu vorbind a popoarelor pdstorite de dansii, feritd
de acele nenumdrate eresii bizantine, boala cronicd a Bi-
zantului din acele timpuri.
Din aceasta, cauz.d, cea mai mare parte dintransii sunt
trecuti de Bisericd in numdrul sfintilor.
Biserica Scythiei, pastorita de asemenea ierarhi, a pdzit
i independenta bisericeased a Eparhiei lor, facand-o au-
tocefala, recunoscand ca reprezentant al unitatii dogmatice
pe Episcopul Illyricului (Ion Papiu, Orientul catch° p. 240).
Prin diviziunea Imperiului, facuta de Constantin eel Mare,
in patru prefecturi, Scythia cade in diecesa Tracica, ast-
fel ca din acest timp recunostea ca antistite al sau,pe Epis-
copul Mitropoliei din Heraclea Traciei, de care depindea si
Episcopia Bizantului (Le Quien I 1098-1099).
Prin Sinodul ecumenic I din Niceea randuindu-se Epar-
hills, o parte din Gotia (Dacia Traiand) atarnand de Bi-
seriea Scythiei, depindea indirect de cea a Heracleei Traciee.

www.dacoromanica.ro
 456

Biserica Gothiei, desi autocefala, recunostea ]a randu-i

autoritatea spirituala a Mitropolitului din Tomi (Gothis
Traci diecesis appendix).
Macarie, Mitropolitul Moscovei, ne spune ca, Eparchia
Scythiei se intindea si pe malul stang al Dunarei, cu-
prinzand in sine Moldova si Basarabia, unde se grama-
deau popoarele barbare, si din cauza aceasta devenia atat
de dificila o organizatiune solida a bisericilor de prin aceste
parti (Bis. ort. Rom. IX p. 790).
Noi am vazut, ca in timpul persecutiunei a doua si a
treia, ridicate de Athanaric contra crestinilor din Gotia, nu
numai clerul Scythic, dar si principii si nobilii se intere-
resau de soarta trista a crestinilor Gotiei, asa ca Iunius
Soranus, ducele Scythiei, G-autia impreuna cu alti clerici,
aduna reliquiele Martirilor si le trimite : parte in Capadocia,
parte la Cyzie, iar parte la Durostor. Tat o dovada stra-
lucita de grija Romanilor din Imperiu, pentru fratii for
Romani din Gotia.
Biserica Scythiei a fost autocefala pang la anul 550 (Bis.
ort. Rom. IX p. 790), fapt confirmat si de Sozomen (lib..
VI c. 21). Dupa anul 451, Biserica Scythiei deli autocefala,
intra sub jurisdictiunea Patriarchatului din Constantinopol,
in puterea canonului XXVIII Al Sinodului IV din Chal-
cedon, prin care se randueste ca diecesele : Tracica, Asiana
si Pontica, sa treaca sub jurisdictiunea Patriarchiei din
Constantinopole (Le Quien I, p. 1098 Harduin op. cit.).
Este deci gresita opiniunea unora, cari creel cum ca Bi-
serica Scythiei ar fi cazut din rangul bisericilor Illyricului
Oriental, prin infiintarea unei noui diecese de ca'tre Justi-
nian, a Justinianei prime (Bis. ort. Rom. IX p. 790), caci
in acest caz, s'ar fi atins de prerogativele canonice ale
Patriarhiei bizantine, lucru pe care Patriarhul Bizantulului
nu Par fi tolerat, ca contrar canoanelor.

www.dacoromanica.ro
 BISERICA ILLYRICULUI
(451 537 p. Crist).

CAP. XXIII.

Sinodul al IV-lea ecumenic din Chalcedon

Consideratiuni generale,
In acest timp, Imperiul Roman de Apus se lupta pa
vigil §i moarte contra Hunilor, care cucerise o mare parte
din provinciile Illyricului Occidental, in care se cuprindea
§i Dacia Traiana. Romani, fiind sub stapanirea Hunilor,
viata for politica era cu desavar§ire anihilata, iar comuni-
catiunile for cu Imperiul de Occident §1 Orient erau foarte
rani, daca nu imposibile, din cauza puhoaelor barbare, cari
navaleau necontenit, de pareau ca nu se mai ispravese,
(Xenopol I pag. cit.).
Romanii din Illyricul Oriental, fiind ceva mai la adapost
deck fratii for din stanga Dunarei, erau §i ei lipsiti de o
viata politica propriu zisa ; in schimb insa se manifestau
-mai mult prin viata for religioasa, limitata §i aceia, cad
nici acolo nu puteau sa se arate deck pe locurile unde
comunicatiunea era mai putin periclitata (Bis. ort. Rom. I
p. 586). Episcopii Romani, dupa cum am vazut, au luat
parte la Sinodul din Niceea ; apoi la Sinodul din Sardica
din diecesa Daciei care se poate considers ca o conti-
nuare a celui din Niccea (Euseb. Pop. I 443 § B). Acolo,

www.dacoromanica.ro
 458

ei au tinut recorclul cliscutiunilor la inaltimea situatiunei

dictatd de subtilitatile teologico-filosofice ale arianismului,
semiarianismului si eunonianismului, pe atunci la mocld,
(Harduin, Acta concil. primele patru Sinoadee cumenice si
locale).
Imperiul Roman de Rasdrit era relativ linistit din par-
tea Hunilor, chid. Marcian ii bdtuse de mai multe ori. Cons-
tantinopolul insa, aceasta mumd fecunda eresielor, dddit
cea mai vaditd expresie a consecintelor extreme ale scoa-
lei din Alexandria si antinestorianismului. Reprezentantul
acestora era Archimandritul Eutihie un bdtran incdpdta-
nat, dar adanc cunosed,Aor al Sf. Scripturi (Eusebiu Popo-
povici, Ist. Bisericeasca I 497). Intreaga lume cresting, este
divizata in doua, tabere vrajmase, gala sa se incaere la
primul moment.
Convocarea unui Sinod ecumenic era. impusd de greu-
tatea imprejurarilor, ca sa rea,ducd in Imperiu linistea atat
de mult dorita.
Imparatul Marcian scrie o epistold lui Papa Leon, prin
care -1 invita sa convoace un Sinod, spre a regula cele ale
credintei, si astfel sit se trimitd, sfintele voastre convocdri,
prin to Orientul, Tracia si prin Illyric i) pentru ca toti
Prea Sf. Episcopi sa se adune Inteun Joe hotarat uncle.
noud ni s'ar pdrea, si sa se stabileascd interesele pacei
si ale credintei" (vezi aceasta epistold cum si cea urnad-
toare, Harduin II ,Bis. ort. Bora. I p. 783).
Imparateasa Pulcheria adreseazd la randu-i o epistold
aceluiasi Papd, in care-i spune : ca Episcopii Orientului,
Traciei si ai Illyricului sa se adune intr'un oral, si find,
to presedinte, sa se stabileasca cele privitoare la evservie".

1) Aici pentru prima call dispare numirea diecesei Deciei Medi-

terane ai se inlocuqte cu cea a Illyricului, care va dispAreal a'readu-i
cu ocaziunea invaziunei Slavilor i Bulgarilor (Bis. ort. Rom. I note,
1 de sub pag. 586).

www.dacoromanica.ro
 459

(Bis. ort. Rom. I ibid ; Harduin II ibidem). (Sinodul con-

vocat la Chalcedon un ordsel din Asia, situat just in
fata Constantinopolului in anul 451).

§ 1). Sinodul al III-Iea ecumenic.

Sinodul convocat se adund' la Chalcedon; numdrul epis-
copilor care au luat parte e considerabil (630 iar dupa al(ii
650). Intre numeroasele provincii care isi trimesese repre-
zentanti in Sinod, diecesa Illyricului era la randu-i foarte
bine reprezentatd; ei formau un puternic partid, atat sub
raportul numd'rului, cum si sub eel al calitiltei episcopilor,
si sa tiny seamy de autoritatea lor.
Asa, in sedinta a VIII-a, fiind vorba despre Theodoret
care atacase pe Sf. Ciril, si fiind totodatd,' si partizan al
ereticului Dioscor sau Dioscur, membri Sinodului it cer-
ca sa se prezinte, si Theodoret intr'and, Episcopii Illyriculuir
ai Egiptului si Palestinienii au strigat : dati afarci pe ere-
ticul, pe dascalul lui Nestoriu. Theodoret se cdeste de gresala,
sa; Papa Leon intervine pentru primirea iui. Dar Epis-
copii Illyricului se indoesc despre cele cuprinse in epistola
lui Leon.
Alti episcopi revenind la ortodoxie, episcopii 111yricului
sunt cei mai influenti aici si, cu rugamintele lor, conving
pe membrii Sinodului ca sa le acorde deplina ertare. (Do-
siteiu Lib. IV c. 1 § 9 si 21, cap. II § 2 si 4 Bis. ort.
Rom. I 587).
Pand la sedinta a XV, clericii Constantinopolitani rema-
sera linistiii. Legatii papali din Sinod, presimt insa ea un
nou canon se va propune Sinodului spre votare, si refued
de a veni la sedinta ; sunt chemati, li se comunicard lu-
srarile (Eusebiu Popovici I p. 501); ei insd nu yin deal
in sedinta urmdtoare. Canonul propus de catre elericii
Constantinopolitani era canonul XXVIII si ultimul, menit

www.dacoromanica.ro
 460

a aduce o mare stirbire autoritatei papale si a cdrui con

secinte au fost : a) cearta dintre Papi si Patriarhii Con-
-stantinopolei pentru Illyric, si b) ca tot in puterea acestui
canon, si a fatalitatei vremurilor prin care an trecut Ro-
manii atat din Eyrie cat si din Dacia Traiand, s'au deslipit
cle vechiul scaun patriarhal de crestinare al lor, spre a se
alipi de cel al Constantinopolei. (Ghen. Enriceanu Bis. ort.
Rom. I 583).

4' 2) Sinfesa Canonului XXIIIII al Sinodului IV ecumenic.

Importanta Iui pentru lstoria Bisericei
Rornanilor din Illyric,
Prin acest canon se stabileste privilegiele Sf. Biserici din
Constantinopole, noua Roma, ca sd se bucure de aceleasi
.drepturi, fiind pusa in al doilea rang dupa Patriarhia din
Roma Veche, cu privire numai la vechimea Bisericei, iar sub
cel al autoritatii eclesiastice ele suet puse pe aceiasi treapta
de egalitate. Canonul ii mai supune jurisdictiunei sale cele
trei mari diecese : Pontica, Asiand si Traci* iar ca anexd
la diecesa Traci* mai prevede icanonul cd: Patriarhul din
Constantinopole sa, hirotoniseascd, si pe episcopii din tarile
ocupate de barbari, cari cad in circumscriptiunea acestei
dieeese". (Harduin II 614).
Aceste drepturi acordate Patriarhului Constantinopolitan,
face din tronul Patriarhal un centru politic, in jurul cdruia
trebue de acum inainte sa oscileze intregul cler din cele
doua mari diecese ale Daciei (Aureliane) si Macedoniei,
cunoscute sub denumirea generic de Illyricul Oriental. In-
tregul cler din Illyricul Oriental, care apartinea sub ra-
portul eclesiastic de Roma, de acum isi va intoarce privi-
rile spre Constantinopole.
Spre acest scop vor contribui : a) Depdrtarea scaunului

www.dacoromanica.ro
 461

Roman de provinciele Daciei si Macedoniei Si apropierea-

lor imediata de Bizant ; b) Curtea imperiala fiind la Bizant
va atrage prin situatia ei, ca una ce este cea mai stralucita
din univers prin moda ei, prin stralueirele ei, prin scoalele
ei, prin eresiele ei, tot ce Illyricul va avea mai inteligent,.
atat sub raportul civil cat si sub eel eclesiastic, vor tinde
catre Bizant. Iar daca mai adaugam pe Tanga acestea si in-
vasiunele barbauilor in Imperiu, si mai cu seamy fondarea
regatului ostrogotic Intre imperiul de Apus si eel de rasarit,.
care facea imposibild continuarea relatiunelor dintre Roma
si Bizant, din cauza pericolelor ce o insotiau, relatiunile-
eclesiastice ale Bisericii Illyricane cu Roma devin din ce
In ce mai rani, si atunci Inclinarea clerului din Illyric eatre-
Patriarhia din Constantinopole, devine si mai evidenta;.
c) Nu trebue sa uitam i faptul, ea in Imperiul Bizantin
se aflau doua elemente etnice, deosebite prin rasa si cul-
turd, Si anume : elenismul ii romanismul. Daca Roma reu-
seste sa-si asimileze toate elementele eteroetnice, in cea
mai mare a lor parte, elenismul, avand deplina constiinta
nationala de trecutul sau glorios, Grecii au ramas atasati
1a civilizatiunea lor, avand si limba lor de consumatiune-
interioara, care era cea greceascd, avandu-si traditiunele
lor comune, iar arum fiind crestine, si avandu-si constiinta,
crestinalitatii lor, era mai fires@ ca sd incline catre Bizant
cleat catre Roma, de care se deosebeau si sub raportul
rasei si al limbei, cum Si al traditiunilor ; d) Constitutiunear
Bisericii Romane, avand apucdturi monarhice, pe cand cea-
a Bizantului democratice, Roma impunea bisericilor sea
limba latind, pe &and cea a Bizantului facea liber accesul
limbei nationale in Biserica ; privita din acest punet de.
vedere adicd national Biserica de Bizant era de pre-
ferat celei Romane.
Papalitatea, prevazatoare cum este si astazi, a luat Inca
de timpuriu o dispositiune inteleapta cu privire la limba li-
turgid, a color doua natiuni, a infiintat lit Tesalonic doi vi-

www.dacoromanica.ro
 462

earl, unul pentru Romani (Thessalonicensis episcopi jurisdic-

-tione avellebat quidquid in Illyrico Latini preesertim idioma-
tis), si un al doilea vicar pentru Greci, praeter Macedoniam
secundam, ut quidquid Graeci esset Thessalonicensis epis-
copi ordinationi subjacerent. (Le Quien II 20-21).
Episcopii romani din intregul Il lyric si-au tinut cores-
pondentele cu Curtea Bizantina' in limba latina. Chiar actele
sinoadelor ecumenice se scriau de multe on : intaiu lati-
n este si apoi le traducea in greceste. (Harduin Acta Concil.
Protocal Sinod. 1-4 ecumenice in vol. I si II. (Le Quien
p. 1225 1226).
Imperiul Roman de Ra'sarit ia, de pe timpul Sinod. IV
-ecumenic, o fisionomie curat greceasca. Desi limba oficiala
pe timpul lui Justinian este cea latina, dar limba de con-
.surnatiune interioara este cea greceasca si aceasta dureaza
pana pe timpul Imparatului Mauriciu, cand locul limbei
latine 11 ocupa cea greceasca bizantina.
Elementul romanesc din Imperiu este pus in minoritate
-de eel grecesc si in acest cas, si sub asemenea imprejurari
istorice, s'au deslipit si Romanii din Dacia Traiana de ye-
Jehird scaun patriarhal de crestinare al lor, spre a se alipi
la eel al Constantinopolei (Bis. ort. Rom. I 583), si aceasta
.constitue prima for nenorocire istorica, pana la inflintarea
Justinianei prime. Cu ocaziunea' invasiunei Bulgarilor, Ro-
inanii de astadata, stint despartiti si de scaunul bizantin,
spre a se uni cu Bulgarii, adoptand ca limba oficiala si
bisericeasca, in elementele for superioare, limba bulgareasca,
i aceasta este a doua si cea mai mare nenorocire a for
istorica.
Pe noi, Romanii, ne intereseaza : 1) extinderea teritoriala
a diecesei Tracice si despre care trebue sa-i dam locul ce
i se cuvine, ca apoi sa trecem la certele Corifeilor crest-
natatii pentru aplicarea canonului XXVIII si, al 2) pen-
tru cearta despre Illyric, ca consecinta fireasca a aplicarf
-acestui canon.

www.dacoromanica.ro
 463

Acum, dupa ce am stabilit regiunile de peste Dunare

,,din partile barbare", care intrau in diecesa TracicA, sa ye-
dem ce au facut delegatii papali si partisani for sere a opri
votarea si mai apoi promulgarea canonului XXVIII.

§ 3) Protestele delegatilor Papal! contra

hotartrilor canonului XXVIII.
tauptele intereclesiastice la care a dat nastere
acest canon.
Am spus ca delegatii papali, presimtind votarea acestui
canon, an pardsit sedinta ostentativ cu partisani lor; des'
au fost invitati la sedinta, desl li s'au comunicat continu-
tul canonului, totusi ei s'au abtinut de a veni.
Cand au venit la sedinta urmatoare, si ii s'a citit hota-
rarile luate in sedinta precedents; delegatii papali au pro-
testat sus si tare contra acestui canon, refuzand sa ised-
leasca procesul verbal al sedintei trecute (Euseb. Popovici,
I 501) si cu ei n'au vrut, ne spune Le Quien (II 15), s'a
iscaleasca nici unul dintre episcopii Illyrici (nec ullus de Illy
rico episcopus illi subscripsit), cum si cei din Egipt si din
diecesa Pontului. Noi insg, credem ca Le Quien vorbeste
aci ca caluga'r papistas, si nu ca istoric. Caci daca n'ar fi
iscalit nici unul din episcopii Illyricului, care erau foarte
numerosi, cum si cei ai Egiptului si Pontului, i-ar fi pus
in minoritate pe partizani Patriarhii Constantinopolitane si
canonul n'ar fi putut sh' fie votat, ceea ce not stim ca lucru-
rile s'au petrecut altfel (Euseb. Popovici, I p. 501).
Papa Leon, consimtind la inceput, protestd .mai tarziu
in contra canonului XXVIII si, in acelasi timp, intervene
si pe 1anga Imperatorul Marcian ca sa nu-i dea sanctiunea
legala, ceea ce si facia ; ass ca canonul n'a fost sanctio-
nat decat de Imperatorul Zenon (474 491), prin interven-

www.dacoromanica.ro
 464

iunea lui Acacius, Patriarhul din Constantinopole, care se

bucura de mare trecere pe Tanga Imparat si astfel ii sub-
jugd ne spune Le Quien (II 15) cu mare parapon_
Patriarhului din Constantinopoli, diecesele Asiand, Ponticd
si Tracica. In Illyricum vero invadere non potuit" (dar-
in Illyric n'a putut invada. Tot aici trebue s'amintim pentru_
cele trei diecese, ca ele au fost mai inainte puse sub ju-
risdictiunea archiepiscopului din Constantinopole (Euseb,
Popovici, I pag. 432), ma, ca prin canonul XXVIII nu se-
face decat ca se legitimeaza un act deja de mult Limp in-
deplinit, de oare ce Patriarhul Isi intinse jurisdictiunea asu-
pra Traciei, probabil dela 381, iar mai tarziu, ajutat de.
Impdratul Teodosie II, isi intinse jurisdictiunea si asupra
dieceselor Asiei si Pontului. Confirmarea jurisclictiunei dg,
catre canonul XXVIII, asupra acestor diecese (Euseb. Po-
povici, I 432), era de asemenea sanctiunea unui act dejk
indeplinit. Ba ce este mai mult, Arhiepiscopul Constanti-
nopolei, inc d de sub Teodosie II, contestase provizoriu celui
din Roma dreptul de a-si intinde jurisdictiunea asupra Illy-
ricului Oriental_ (Le Quien, II p. 15 E), cu atat mai mult
acum and ei erau egali. Cearta pentru Illyricul Oriental,
pe langa care s'au mai addugat si altele, si care au avut
ca consecinta ca Arhiepiscopul Andreiu al Tesalonicului
rupse trecutul religios al diecesdi sale cu Roma, spre a
fi independent, on a se supune celui din Constantinopoli.
Prin aceste drepturi acordate Patriarhului din Constan-
tinopoli, de catre Sinod, pe de o parte Patriarchia castigd
o mare influenta si cu atat mai mult cu cat era din toate-
partile ineonjurata de barbari, fdcand din Tronul Patriarhal
un centru politic. Arhiepiscopii din Tesalonic, care recu-
nostea sugerioritatea Romei, tocmai prin aceasta impreju.-
rare incep sa'si lndrepte privirile for pdstorale asupra Con-
stantinopolei, si aceasta stare de lucruri a mers pang, la.
Justinian (Acad. Rom. M-ss 2 cit. p. 201).
Hotaririle Sinodului din Chalcedon, emise prin canonul

www.dacoromanica.ro
 4&

27 si 28, au provocat luptele intereelesiostiee dintre Bise-

rica Romei si cea din Constantinopol, si cari lupte s'au
purtat de ambele biserici, mai ales pentru dominatiunea
Illyricului Oriental. Aceste lupte s'au mai moderat Mtn.'
catva cu ridicarea Justinianei Prime de care Justinian, care
a fdcut ca atat Dacia Aure liand cat si cea Traiand, care pang,
acum facea parte din Il lyric, sd fie seoase afard din mij-
locul luptdtorilor, prin intrarea for in aledtuirea nouei die-
cese a lui Justinian.
Dela inceputul secolului IV, Bizantul, ca si o bung parte
din Peninsula Balconied, din cauza elementului grecese care
incepuse acum sa devind preponderent, imperiul de Orient
incepu a-si lug, fisionomia greceased (Bis. ort. Rom. IX
783). Atat Curtea Bizantind, si dupg, dansa clerul superior
si nobilimea, incep a vorbi limba greceased, deli limba
oficiald era cea latina. Papii insd, prevd'atori cum erau ei,
au ingrijit ca la Tesalonic sd fie doi vicari papali : unul
pentru Episcopii, clerul qi poporul latin, iar altul pentru Epis-
copii, clerul si poporul grecesc. (Le Quien II 20 21).
In provincia Illyricului in Misii, latinizarea indigenilor fa-
cuse progrese enorme. Eppii de ex., de Marcianopol (Misiia
II), o intrebuintau in corespondentele for cu Sinodul din
Chalcedon si cu Imperatorii. Bizantului. (Le Quien I 1218
sf. Bis. ort. Rom. pe 1885, p. 783).
Dar schisma acaciand vine sd turbure pentru mult timp
linistea Pontificilor Romii, cu privire la cestiunea Illyricului.

§ 4) Schisma Rcaciana.
(484-518 p. Christ).
Din timpul stramutgrii prefecturei si resedintei episco-
pale dela pirmiu la Tesalonic, archiepiscopii Tesalonioului
au continuat pang la eresia Acaciand, sd' stea sub jurisdic-
tiunea Romei. Certele dintre monofisiti si ortodocsi conti-
U. M. lonesou. lat. Bis. Romaine dila Dacia Traianit, Vol. I -iu. 30

www.dacoromanica.ro
 466

nuara mai departe : primii respingeau autoritatea Sinodului

din Chalcedon, pe cand cei din urma o aparau cu toata
energia. Atat Imparatul Zenon cat si Patriarchul de Cons-
tantinopole Acacius, cautau un modus vivendi de. a impaca
pe monofisiti cu ortodocsi. Imparatul Zenon dada la 482,
Enoticonul sau (un edict de impacarc sau unire), prin care
se confirms hotarlrile Sinodului din Chalcedon si declard de
eretici pe Nestoriu si Eutichie. Aceasta formula insa nu mul-
tumea nici pe eretici, dar niei pe ortodocsii rigurosi. In
fruntea acestor din urma se puse, in anul 483, Papa Ro-
mei Felix II, care excomunica si declarg de depus pe Aca-
cie, alcatuitorul Henoticulvi. Acacie rdspunse Papei pe ace-
lasi ton, si astfel se ndsca schisma Acaciana, (Eus. Popo-
vici I, p. 503).
Papii sfdtuesc pe Arhiepiscopii Tesalonicului sa se fe-
reasca de orice comunicatii cu Patriarchii Constantinopolitani,
nici a le cere sfatul in cestiuni de administratiune interioara.
(Cavendum sibi iterum putavit Xystus ne quis de Illyrico
tentaret denuo Constantinopolitani praesulis opem implorare
Le Quien II p. 13).
Papa Leon, lepadand canonul 28 al Sinodului din Chal-
cedon, a scris lui Anastasie Arhiepiscopul Tesalonicului ca
toate lucrarile cele mai importante eparhiale sa se trimita
pentru stiinta la Roma ; iar pe cele de o importantd mai
mica, sa, le transeze dansul in mod independent, adica in
Illyric (.... causam ad Sedem Apostolicam referendam decer-
nerent. (Le Quien II p. 16 cf. Bis. ort. Rom. IX p. 789).

r§ 5. Separarea prouizorie a Tesalonicului de Roma.

(474 -518 p. Christ).

Papii au avut sa sufere multe nepla'ceri de la Arhiepis-

copii Tesalonicului : intaiu, ca Peninsula Balcanica iricepuse
a-si pierde fisionomia sa latina, pentru a lua pe cea

www.dacoromanica.ro
 467

greaca, si deci si provinciile imperiului trebuiau sa imitezo-

'Capita la. Tot ce se petrecea in Constantinopole, se repercuta
in orasele principale ale Imperiului si in special in Tesa-
lonic. Arhiepiscopilor din Tesalonic le era mult mai usor
a se pune in comunicatie cu Patriarhul din Constantinopole
cle cat cu Roma, pe de o parte din cauza departarei Area
mari la Roma, iar pe de alta, ca comunicatiunea era prea
dificila din cauza barbarilor. In acest chip, Andreiu, Arhiep.
de Tesalonic, se face adeptul schismei acaciene si intra, in
lega'tura cu ereticii sinodului din Chalcedon. Papa Felix II
(483 492) ii scrie o epistola prin care-1 roaga sä se in-
toarca in sanul bisericei ortodoxe. (Quod plene catholicaz
fidei cupimus redintegratione firmari, solicitudinem dilectio-
nis tuae, qua ad sedis beati Petri communionem venire de-
sideras libenter amplectimur, sed eam vellemus... (Le Quien
II p. 15). Separatiunea Tesalonicului de Roma, din cauza
schismei Acaciene, a avut loc la 474 481 cand Zenon da
Henoticonul sau; atunci s'au despartit si alte biserici de
Tesalonic.
Dar nici Andreiu, nici succesorul sau Dorotheiu, n'au vroit
sa intre in legatura cu Roma (Bis. ort. IX 789. Le Quien
II pag. 16).
Papa Gelasiu (492-96), prin epistola sa catre episcopii
lllyricului si Dardaniei, in anul 494, le face cunoscut ea
cu toate sfaturile date archiepiscopilor din Tesalonic, con-
tinua totusi a ramanea in schisma acaciana, ii sfatueste
sa nu paraseasca comuniunea eu Roma, si sa se fereasca
.de orice relatiuni cu Biserica din Constantinopole, incura-
Jandu-i a suferi toate neajunsurile, (Le Quien II, p. 15, cf.
Bis. ort. Rom. TX/85, p. 789).
Unirea lui Andreiu si a succesorului sau Dorotheiu cu
scaunul Patriarhal al Constantinopolei, ne face sa vedem.
ca Biserica din Dacii, mai ales cea Aureliana, incepuse a
se sustrage de sub ad-tia Papala, preparandu-se pentru o
viaia religioasti mai independents. La aceasta mai adaogint

www.dacoromanica.ro
 4S

-opiniunea rap. Episcop de Minnie, Ghenadie Endceanu, care

confirma faptul ca Bisericile Romane de la Dundre, fiinct
cu total supuse pana la 450 Arhiepiscopului de Roma, con-
tinue Inca a fi independente de Roma, pand pe timpul lui
Justinian I, care formeaza din prerogativele Bisericei dire
Tesalonic pe cele ale Bisericei din Justiniana primd. (Bis.
ort. Rom. I 589).
Biserica din Tesalonic, deli s'a sustras pentru un trap
oarecare de sub jurisdictiunea Romei, (Le Quien II, pag. 17),
totusi Papii Romei capata din nou autoritate asupra lllyri-
cului sub Justin (518 527). Crici, cand Justinian voeste-
sa faca o noua diecesa, adica Jusiniana Primd, pentru a o
putea face el core voe dela Papa Agapet (535) si Vigilia
(538 555).
Cu intha(area Justinianei Prima se ia privilegiile mitro-
politane, acordate pana acum celui din Tesalonic, spre a la
da Primatului Justinianei Prime.

§ 6) Vitalian cu Romanii apara orfodoVa.

Neajunsurile de care vorbeste aci Papa G-elasiu, sunt per-
secutiunile la care erau expusi episcopii ortodocsi, din par-
tea Imparatului eutihian, Anastasia (491 518), care prim
masuri administrative riguroase persecute, ortodoxia, exilanct
pe episcopii contrari pilrerilor sale monofisite ; Imperatorul
este secundat in executiunile planului situ, de patriarchuL
Constantinopolei, Thimoteiu, care contribui si dansul la exi-
larea episcopilor ortodocsi, (Bis. ort. Rom. IX/85, p. 791)..
Contra acestor persecutiuni, se rdscoald Romanii ortodocsi_
din lloesia si Dacia Aureliand, sub conducerea lui Vita-
hap (A. Treb. Laurian, Ist. Rom., Bucuresti, 1873, p. 136),
ducele roman 1) al Scythiei, in anul 511, in fruntea a 60.000.
1) Opiniunile istoricilor asupra lui Vitalian, surd irapartite. Venelin
11 da ca find de origin& slay, adtii de got ; F. Dositeiu, descriindul

www.dacoromanica.ro
 4C9

romani §i barbari, bate pe Hypatius, generalul roman, prinsa

,carele incdrcate cu proviziuni, ocupdi cetitile Anchialul si
Odysos (Varna) si prddard toate pana la Constantinopole.
Anastasiu fiind invins la Sostenia, clupd Evagriu, iar dupd
altii la Syca (Galata), Bis. ort. Rom. I, p. 59), a trebuit
-sa intro in tratative cu Vitalian, i sa consirnta prin tractat
cunoscut, sub numele de sacra ", spre a convoca un sinod
in Eraclea Traciei, pentru desbaterea articolelor de contro-
-versd in materiele bisericesti, cum si a restabili pe epis-
copii depusi, (Laurian op. cit., p. 137). Sinodul, a fost eon-
vocat de Vitalian in Eraclea, uncle au luat parte 200 epis-
copi, la sari au participat ci delegatii Papii Hormisda ; ad.
in sinod, s'au justificat toti episcopii ortodocsi, exilati de
catre Anastasiu, cei impreuna cu Imperatorul, au luat
hotarirea do a se restabili relatiunile cele intrerupte eu
Roma, (Bis. ort. Rom. IX, p. 791).
Insd fiindca Archiepiscopul din Tesalonic continua Inca
a sta, in legaturd cu Constantinopolul, Patriarchul Timo-
teiu, la indemnul Imperatorului (ob imperatoris metum)
s'a hotdrit numai gratie puternicului duce al Scythiei,
Vitalian sd, restitue Papei si jurisdietiunea Illyricului,
si astfel se aleg 40 episcopi din Illyric si din Grecia,
Aupd ce-si scriu profesiunea de credinta pe o labia, cu
totii convin sa aleaga dintre dansii pe un mitropolit,
,cel mai vechiu in hirotonie (ori in vechimea mitropoliei),
sa se clued la Roma, spre a core Papei ca sa-i primeasca

faptele, nu se pronunta, asupra originei lui Episcopul Ghen. EnAceann,

neresolvind cestiunea originei lui Vitalian, cauta a dovedl ca. Vitalian.
.cu revoltaIii lui, erau ronnani cu un amestoc de barbari, aducand ca
_argument conclusiunea, ca numai Romanii se puteau uni. cu Vitalian
.ca unii ce erau ortodoc0, pe and Bulgarii si cu Avarii, cari erau la
Dun'are, erau Inca, pagani, (Bis. ort. Rom. IX/S5, nota C de sub pag.
791). Noi credem ca Episcopul Ghenadie Enaceanu este de partea ado-
varului.

www.dacoromanica.ro
 470

a reintra din nou in legatura spirituals cu Scaunul Ro-

man 1).
Apoi sinodul a proclamat de Patriarch pe Archiepiscopul
Tesalonicului, in locul lui Timoteiu, patriarchul Constanti-
nopolului, care nu venise la sinod (Bis ort. Rom. IX 791)
iar dupa altii, pentru ca nu indraznise a se pronunta, in
sinod, de frica Imparatului. (Bis. ort. Rom. I 591). Din
acestea putem vedea, ca Romanii erau crestini si rocs foarte.
numerosi la Dunare, ca, au luat parte nu numai la dispu-
tele religioase cu episcopii lor, dar incepusera si in viata
cu Vita lian in periodul turburdrilor religioase, (Bis.
ort. Rom. I 590 ; IX 591), si de aici vedem ca numai Ro-
manii au provocat rascoala pentru apararea ortodoxiei. Si
tocmai numarului celui mare de episcopi romani, fericitul
Dositeiu atribue inlocuirea Patriarchului Timoteiu al Con-
stantinopolului. (Bis. ort. Rom. I ibid.).
In al doilea rand, cand Vitalian cere deplina satisfacti
a ortodoxiei, imparatul chiama la sine intre alti episcopi
romani, pe Domnion dela Sardica (Sofia), pe Galan dela.
Naiss, (Nisul de azi), pe Alcis dela Nicopole, si pe Evangelic
dela Pautalia (Laurian, op. cit. 137) ; dar noroc ca Arias-
tasie moare, iar Biserica scapa de un imparat plicticos.
Unirea din nou a Illyricului cu Roma, se face din or-
dinul prea bine credinciosului imparat Justin I. Dar, can&
delegatul papal soseste la Tesalonic spre a convoca ua
sinod, plebea tesalonceana se rascoala, ds foc casei undo.
se afla delegatul papal, iar pe dansul 11 ucide cu neo-
menie $i episcopii se impra'stie. Dupil sinopsul grecesc,
aceasta crima ar fi fost faptuita de catre vrasmasii sine-
1) Episcopo Thessalonicensi ob imperatoris mecum, cum Tiraotheo
Constantinopolitano communionem tenente, quadraginta Illyrici, Grw-
cimque episcopos rina convenientes, tabulis etiam testibus professor
esse, ab eo velut metropolita (seu qui ipsorum ordinationibUs prmfuerat)
se discedere, missisque Romam tabulis, Romani Pontificis commu
nionem observare pollicitos. (Le Q uien II p. 17).

www.dacoromanica.ro
 471

dului IV ecumenic din Chalcedon (Le Quien II, 17). Aici

lns6, lucrurile pot sa se explice si altfel. Papa Hormisda,
scrie legatilor sdi la Constantinopol, ca sa obtin6 dela im-
perator ca lui Doroteu fostul Archiepiscop din Tesalonic si
partisan al schismei acaciane, s'a nu-i fie permis a intrh
in Tesalonic.
Succesorul lui Dorotheu in Illyric, se zice &a ar fi pri-
mit din partea Papii toate vechile privilegii, desi aceasta
nu este sigur. Din actele Sinodului Roman de sub Papa
Bonifaciu al II-lea, care a avut loc in anul 531, se vede
cg, Epifanius Patriarchul Constantinopolei, a fbicut noui in-
cercdri de a readuce Tesalonicul sub jurisdictiunea Patri-
archiei Constantinopolitane, lucru pe care-1 incercasera si
inaintasii lui. Totusi, jurisdictiunea scaunului Roman s'a
intins din nou peste Illyric.
Totodata trebue sit notam un fapt interesant, ca in tim-
pul acestor certe dintre Roma si Constantinopole, pentru
intinderea jurisdictiunei asupra Illyricului, bisericile ro-
manesti de pe langd Dun6re au devenit independente, dupq
cum vedem din Novela XI al lui Justinian : ca Jliitropoliile
de pe lcinfjci Viminacium (azi Custolati in Serbia), sunt peistorite
de archiepiscopi independenti (sau autocefali) qi nu depind mai
malt de archiepiscopii de Iesalonic 1).
Bisericile romanesti din dreapta Dun'arii, nu si-au pastrat
mult timp independenta lor, cad se infiinteazA de atre Jus-
tinian o noug dieces'a Justiniana Prima, formatrt din
prerogativele bisericei din Tesalonic (Bis. ort. Rom. I, 589),
si de aceasta" BisericA va depinde siBiserica Daciei Traiane,
pang la str6mutarea Mitropoliei dela Tauresium (Justiniana
Primg) la Ohrida sau Ahrida.

1) Ut quae circa Viminacium sunt ecclesiae sub proprio archiepis

copo sint, non autem amplius sub archiepiscopo Thesalonicae (Le
Quien U, p. 18).

www.dacoromanica.ro
 BISERICA DACIEI TRAIANE
451 537 p. Christ.

CAP. XXIV.
Canonul XXVIII al Sinodului IV ecumenic
din Chalcedon

Consideratiuni generale isforice.

Dintre toate invaziunile barbare de pana, acum, cea mai
fatala, pentru Romani, a fost invaziunea Hunilor, care a
avut loc in anii 376-377. Dela aceasta data, Romanii se
trag la munti, cetatile daruite for de Dumnezeu. In munti
ei isi due traiul, cazand astfel din inalta organizatiune de
stat Romana, in stare de nomaii, iar viata for politica in-
ceteaza cu desavarsire (I. Bogdan, Romanii si Bulgarii,
p. 15). Imperatorii, atat de Orient, cat si cei de Occident,
nu-si mai desfasoara prin urme influenta for de odinioara
la Dunare. Din aceste timpuri, rolul principal in aceasta
privinta 11 joaca Hunii, iar Romanii din Dacia se margi-
nese numai la viata socials, silinduse sa-si pastreze limbs,
datinele, si legea for kramosnasca. Daca prin viata poli-
tica nu mai au putinta sa se afirme find scosi din istorie
si redusi, pentru mai multe veacuri, numai la tristul rol de
a se conserva pe de-o parte de nimicire, iar pe' de alta
de contopirea cu alto popoare, apoi ei se manifesteaza din
cand in cand prin viata for religioasa. Pentru scriitorii tim-

www.dacoromanica.ro
 473

pului, tarile de bastind ale Romani lor sunt numite Tari

harbare" (Le Quien, I, pag. 28-38, ibid. 1098-1099 ; (Bis.
ort. Rom I, p. 581).

§ 1) Importer*. Canonului XXVIII pentru Biserica

Rornanilor din Dacia Traiana.
Canonul XXVIII al Sinodului al IV-lea ecumenic este
interesant atat pentru Biserica Daciei Traiane, cat si pentru
cei din Dacia Aureliana, numitd acum si Illyric, fiinde
dupd interpretatiunile care i s'au dat ne ofera un mate-
rial foarte pretios, nu numai pentru Crestinismul in Dacia,
.dar si prin imprejurarea ca ne pune in pozitiunea de a
putea urindri raporturile interclesiastice ale Bisericei Ro-
manilor cu celelalte biserici (Bis. ort. Rom., I, p. 5q8).
Prin acest canon, dupd ce se ridicd scaunul Patriarchal
din Constantinopol pe aceiasi treaptd egala, .cu eel din
Roma, recte judicantes, urhem quae et imperio et senatu hono-
rata sit, et equalibus cum antiguissima regina Roma, privileglis
iruatur,i supune sub jurisdictiunea sa diecesele : Pontica,
Asiana si Traded', praeterea episcopi predictarum diocesium guae
_sunt inter barbaros, a predicto throno sanctissimae Constantino-
politanae ecclesiae ordinatur. Pe Vaned acestea, si episcopii cei
ce sunt in locurile ocupate de bar'oari ale ocarmuirelor amin-
.tite mai sus, sd se hirotoniseascd de prea sfantul scaun al
.,prea sfintei Biserici din Constantinopole". Harduin II 614
cf. Bis. ort. Rom. I, 580).
Acest canon a dat nastere la multe discutiuni, nu numai
intre canonisti ci si intre istorici, atat pentru cuprinsul sau,
cat si pentru interpretatiunile contradietorii la care a dat
nastere.
Dar, de oarece s'au sustinut si nu fara cuvant, ca ul-
-lima parte a acestui canon priveste si pe Biserica Daciei

www.dacoromanica.ro
 474

Traiane, prin dreptul pe care-1 dg, Patriarchului din Constan

tinopole de a hirotonisl pe episcopii din pcirtile sus ziselor diecese
ocupate de barbari, ne simtim datori a scoate adevdrul din
noianul contradictiunilor la care a dat nastere diversele-
opiniuni emise pentru interpretarea lui, si anume, sii fixgra
care sunt regiunile ocupate din cuprinsul acestor diecese,
si daca canonul priveste i pe Romani on pe alte natiuni,
i dacd priveste pe Romani, apoi in care timp s'a aplicat
la ei acest canon.
Erau in acele timpuri Tarile Romane ocupate de bar-
bald ? nici nu mai ramane indoiala, insd, unii istorici
(Bis. ort. Rom. IX p. 785) cred ca Romanii nu erau bar-
bari pe acele vremuri (451), ci erau un popor c'un grad.
oarecare de cultura, care cu doud secole mai inainte pri-
miserd cultura romand cu crestinismul, i deci, acest canon
n'are nici o legaturd cu Biserica Romani (Bis. ort. Rom.
IX, ibid.).
Dar, se vede cd autorului un singur lucru ii scapd din
vedere, Si anume, ca canonul nu vorbeste despre Romani
cd erau barbari, ci despre episcopii acestor diocese, cari
cad in regiunile ocupate de barbari, ceea ce nu este tot una.
Toti, sau aproape toti scriitorii romani, cati au scris des-
pre Canonul XXVIII al Sinodului al IV ecumenic, cum si
de interpretdrile cari se dau acestui canon, cu privire la
Biserica Romanilor din Dacia Traiand, nu sunt incd pang,
astazi de acord asupra acestei cestiuni. Le vom aduce aici
pe ale celor mai principali dintre dansii, ca apoi sa ex-
punem i not Overlie noastre.
Baronul Mitropolit Saguna, vorbind despre vechimea cres-
tinismului la Romani, aduce ca primd dovadd, cd Roma nii
s'au tinut de Patriarchul Constantinopolei", scrisoarea St Ion
Chrisostom catre Olimpiada, despre moartea lui Unilk
episcopul eel minunat" din Gothia.
Marele Ierarch scrie din Cucuz (Armenia), unde era exilat
(in anul 404), catre Olimpiada din Tesalonic.

www.dacoromanica.ro
 475

Insa not am vazut ca Unila a fost episcopul Gotilor dirt

Peninsula Balcanica, si deci nici vorba nu poate fi de Are-
chea Gothie, care actualmente era ocupata de Huni, Inca.
dela 375-376 si nici nu mai purth aceasta denumire geo-
grafica la anul 404, dupd cum am vazut si cu alta ocaziune.
A doua dovada, cum di Biserica Ronianilor a fost su-
pusa Inca dela inceput Scaunului Patriarchal din Constan-
tinopole, se vede si din Canonul. XXVIII al Sinodului al
IV-lea ecumenic, pe care 11 citeaza fragmentat, cu comen-
tariul respectiv din Pidalion, care e cat se poate de veridic,
insa conclusiunea trasa din premise este mai extensiva de
cat premisele, si deci in parte este falsil, (Istoria Bis. ort..
Rasaritene II, p. 61-62, Sibiu 1860).
Un alt distins canonist, vorbind despre dificultatea de a
stabill jurisdictiunea in care cadea Biserica Daciei Traiane,
ne spune, ca aceasta dispare cand studiem bine CanonuL
XXVIII al Sinodului din Chalcedon, si in care se zice
Cd Patriarchul Constantinopolului are dreptul de a hire-
toni pe mitropolitii din Pont, Asia si Tracia, de asemenea
.,qi pe episcopii pentru locurile barbarilor , trage aceiasi con-
cluziune ca si Mitropolitul Baron, aducancl ca confirmara
epistola aceluiasi mare Ierarch al lumei, catre vciduva Ohm-
piada.
Un alt profesor, din Kisineu, N. Lascu, reproduce Ca-
nonul XXVIII impreuna cu argumentele Mitropolitului
aguna, pe care le rastoarna cu succes, apoi arata ca sen-
sul ce se da euprinderei acestui Canon (28), de catre serif-
torii romani, este diferit. Probeaza in urma en scrisoarea.
Sf. Sinod, privitoare la sfintirea mirului, uncle pe fata se.
declara, cd acest canon, nu are nici o legeiturd cu Biserica Ro
Wind, fiinda la 4b I Romtinii nu erau barbari, ci un vopor Cu,
un grad de culturd, care cu doud secule mai inainte prirnise Cu,
cultura Romand qi creginismul, (Bis. ort. Rom. IX, p. 784-785).
Aici un singer lucru iarasi avem de observat si anume :
a) Ca astazi este pe deplin stabilit cii religiunea cresting.

www.dacoromanica.ro
 416

la Romani a venit prin doua cal opuse, P,i anume : din Orient,
cum si din Occident, si dovezile de care dispunem sunt nu-
meroase si concludente ; insa de oarece pe acele vremuri
nu exists Patriarhia Constantinopolitand, iar Biserica Romei,
prin misionari fortifich si predict', mai departe cresti-
nismul printre colonisti, dlocumentele de cari dispunem ne
arata pe Archiepiscopal Romei ca sef suprem religios al
episcopilor din Vechiul Illyric, din care fa'ca, parte si Dacia
.Traiana, eel putin sub raportul religios, si deci ea a-0,mA in-
direct de Roma, (Ghen. Enaceanu, Crest. In Dacia, Bis. ort.
Rom. I, p. 580). Urnah deci, ca prin actul de crestinare, nu
4.1h Patriarrhului din Constantinopole absolut nici un drept
..asupra dependintei eclesiastice a Bisericei Romhnilor din
Dacia Traiana, dupd, cum ii dadeh asupra altor nationalitati,
pe care le crestinase, si carora le trimitea, episcopi, cum
am vazut cazul en Sf. Ioan Chrisostom, sand hirotoneste
Gotilor pe Unila, (Saguna, Istoria Bis. I, p. 61).
Daca lucrurile stau astfel, atunci sa naste intrebarea : la
care barbari sa refera cuprinsul mentionatalui canon?
Ca sa putem raspunde, trebue sa ard'tam :
Zonora, comentand Canonul XXVIII, zice : impun celui
,de Constantinopol si hirotonisirea episcopilor dela popoarele
barbare, cari se alia in episcopiele mentionate, cari sunt :
Alanii $i unii apartin diecesei Pontice, iar Rusii
,celei Tracice".
Afirmatiunile lui Zonora trebue sa se inteleaga in sensul:
ca Patriarchia Constantinopolei sa hirotoniseasca episcopi,
pentru crestinii cari locuiau in partile Alanilor si Rusilor ;
nici Rusii sunt luati ca denumire geografica, caci autorul,
interpretand canonul, se exprima cu impartirea geografica
din secolul in care traia el (adica al XII-lea), cad pe la
451 nici nu se stia de existenta Rusilor. Cat priveste pen-
tru Alani, trebue sa spunem ca in aceste timpuri, dupd, ce
au pradat Italia si Galia, au trecut in Spania; iar in Pont
si pe laturile Karel Negre, dupa departarea Gotilor si Hu-

www.dacoromanica.ro
 477

nilor, ramasera numai Avarii, dar acestia erau pagani, iar

despre existenta Romanilor, prin aceste locuri, nu mai ra-
mane nici o indoiala, (Bis. ort. Rom. IX, nota b de sub
p. 789, cf. id. I, p. 581). Mai este in deobste cunoscut, ca
Rusii n'au locuit niciodata nici una din Dacii. Balsamon
in comentariul Canonului XXVIII, zice ea : Pontici se nu-
mesa acei mitropoliti, earl se afiiti in jurul Pontului Euxin
pant la Trapezund si mai in fund". Iar despre Eparchia-
Tracica zice : si chiar daca unii au ingustat Tracia, 'Anti
la muntii Macedoniei, si au zis ca mitropolitii Macedoniei,.
ai Tesaliei Eladei si ai Peloponesului, s'au hiratonit candva
de Papa.... iar mai departe copiind pe Zonora, face sa ser
intrevada mai bine adevarul.
Pe slavi iarasi nu poate sa-i cuprinda, canonul in ces-
tiune, de oarece in acele timpuri slavii nu se convertisera
la crestinism, si chiar de s'ar fi crestinat, nu erau asa de-
numerosi ca sa formeze o eparhie speciala (Bis. ort. Rom.
IX 85).
Alanii au venit prin Dacia ca ramura a Hunilor, (Buillet
Diet. Geogr. vorba Alains), pe la finele veacului al IV-lea.
Prin Alania, putem intelege de ordinar regiunea ocupata
de popoarele traitoare in diecesa Pontului, sau mai precis,
in jurul Pontului Euxin palm la Trapezund si mai departe,
(Bis. ort. Rom. IX p. 785).
In veacul at XII, and Zonara alcatui nemuritoarele sale
comentarii asupra canoanelor, Piffle Romane erau -cunoscute
de catre scriitorii bizantini sub numele de Alania (' .A.Advca\
eel putin Nicefor Gregoras (lib. VI) o numeste expres cu
aceasta num,ire : Massagetas, qui trans Istrum habitabant
cl Byzantinis vulgo Alanos appelari qui jam olim christiani
erant. Scytharum vero thyranidi premebatur ; sed in ejus.
textum, zice Le Quien (I, 1347/8), mendam irepsisse de pro.
A.)vatvWcs legendum ease BAAXOTM verosimillimum mihi_
quidem videtur. Cu alte cuvinte raffle Romane erau cu-

www.dacoromanica.ro
 478

noscute Bizantinilor cu denumirea de Alania, si despre cari

amintese Zonora in coment. Canon. XXVIII.
E necesar arum sd stim dacd canonul in cestiune a
putut avea putere de lege bisericeased"-jurisdictionala asupra
Daciei Traiane.
Noi raspundem categoric, ca canonul 28, de care ne ocu-
Tam, nu s'a aplicat in Pirile Romane decat pe la finele
.secolului IX (dupa anul 885), dupd ce Bulgarii au primit
botezul cu liturgia slavona. (D. Onciul : Omagiu lui Titu
Maiorescu", Buc. 1900, p. 630/31), si de la cari au impru-
mutat-o si Romanii. Atunci, prin iufluenta Bulgarilor s'a
alungat clerul latin, iar Romanii au imbrdtisat ritul ortodox.
Un canonist rus, vorbind de canonul in cestiune, zice :
Sinodul a stabilit in canonul On, ca eel de Constanti-
nopol sd aseze episcopi si la popoarele de alt learn, care
apartineau dupil administratiunea ecclesiasticd a acelor po-
poare, care primise dela Bizantul ortodox credinta si bo-
-tezul, si tot dela dansul an primit $i pe primii Episcopi"
(Bis. ort. Rom. IX 785). Pe Romani Inset nu Bizantinii i-au
botezat, nici au primit dela danii episeopi de cat dupd anul
325, si pentru o anumita regiune. Acesti episcopi ne-au
-venit prin Mitropolitii Scythiei. Pentru aceste consideratiuni
-ne unim cu pdrerea D-lui Laser, care, bazat si el pe ma-
rel e teolog $i scriitor rus Macarie, spune : cti, Eparhia
Episcopilor din Tomi se intindea $i peste laturea de din-
coace de Dundre, si coprindea in sine Basarabia $i o parte
'din Moldova (Bis. ort. Bora. IX 790).
A,ceste dovezi, confirmate $i de altele, putem spune fug
a fi desmintiti, cand afirindm ca centrul administratiunei
Iisericesti din Dacia lui Aurelian, $i a unei parti din Dacia
Traiara, isi avea centrul adrainistrativ la Tomi, reseclinta
arhiepiscopilor Scythiei. Iar cealaltd parte, cu aproxima-
liune : Transilvania, BUcovina, Banatul si o parte a Valachiei,
au atarnat, din punctul de vedere bisericesc de Sirmiu,
lax mai tarziu de Tesalonic (Bis. ort. Rom. IX 790).

www.dacoromanica.ro
 479

De observat este insa, ea bisericele din Il lyric se deo-

sebiau printr'o administratiune independents si aci nu se
observa acele certuri si neorandueli intre reprezentantii di-
feritelor biserici eparhiale, din cauza unei centralizari mai
multrsau mai putin pronuntate (Bis. ort. Rom. IX p. 786).

§ 2) DiviziuniIe politico-administrative §1 apIicarea

canonuIui XXVIII.
Consideratiuni generale,
Sub impartirea Imperiului, facuta sub Adrian, Dacia
Traiana apartinea de Il lyric, fapt confirmat si de descope-
rirele archeologice, eel putin sub raportul financiar (Gr. G.
Tocilescu, Mon. Sculpt. pp. 196-212-213).
Dui% diviziunea Imperiului, Prefectura Illyricului este
si dansa impartita, de oare ce o parte cade in Imperiul de
Orient, iar alta in eel de Occident si anume : Provincia
Panoniei I si II a Saviei, a Dravei, a Dalmatiei si Nori-
eului lliediterraneum et ripense, au ramas pe langa vechia ad-
-ministratiune ; iar cealalta, cu diecesele Daciei, impreuna
cu toate provinciele de care am vorbit in alta parte, cu
Macedonia, in care intrau provinciele : Macedoniei, Achaei,
Tesaliei, Cretei, a Epirului Vechiu si nou, si partea Mace-
donica numita Salutaris, au trecut la Imperiul de Rasarit.

Dispozitiunele canoanelor 6 si 15 ale Sinodului I

ecumenic, si 2 al Sinodului II ecumenic
Sub raportul ecclesiastic, aceasta parte a Illyricului a ra-
Inas ca si mai Inainte sub jurisdictiunea Arhiepiscopului
de Roma, al carei vicar era Arhiepiscopul din Sirmiu, uncle
se afla centrul administratiunei eeclesiastice, pentru toate

www.dacoromanica.ro
 4S0

provinciile Illyrice, intre care si bisericile Dacielor, ce ne

preocupa (Bis. ort. Rem. IX 786).
Dar am spus ca dupa canonul 6 si 15 al Sinodului I
ecumenic, si canonul 2 al Sinodului II, se opunea la aceasta
datina, caci ele spun categoric : ca administratiunea bise
riceasca sci se conformeze cu impcirtirea administratiei civile a
provincielor". Unirea unei parti a Illyricului, sub raportul
administrativ, cu imperiul de Orient, urma fireste sd atragg.
dupa sine si supunerea bisericilor din Illyric celei din
Constantinopol, cdruia acum i se supusese, cum am vdzut,
si Mitropolitul Independent al Pantului (Bis. ort. Rom.
IX 797). Lucrurile insd nu s'au petrecut astfel.

§ 3) Biserica Daciei Traiane §i Scythiei fat de

canonul XXVIII.

Diecesa Tracied1) intro alte eparhii, cuprinde si pe aces.

a Arhiepiscopiei autocefale a Scythiei (Dobrogea) cum si
o parte a Daciei Traiane (Le Quien II 1092).
Prin canonul XXVIII, se specified' ca Patriarhia din Con-
stantinopole are dreptul sci hirotoneasca i pe episcopl'i din
partile barbare care hard in cuprinsul diecesei Tracice". Noi ve-
dem din acest citat &a diecesa Tracicd, cuprinzand Scythia
si Moesia secundti (Onciu Omagiu p. 630-31), nu se mdr-
ginea Ins In Dun4're, ci trecea si in stanga ei ; deci, Bi-
serica Scythiei din stanga Dundrei, Moldova si Basarabia
de azi, erau alipite la Biserica la diecesa Traded. Quod ar-
gumento erit Scythieam have alteram ecclesiam inter Thra-
aciew dicecesis (din stapga, Dundrei) habendam esse" (Le
Quien I 1099).
Iar Teodoret (lib. V c. 31), ne spune ca Biserica Scythiei
1) In care se cuprindea si Scythia, er& deja format g. in secolul al
IV-lea (DicecesisTracica smculo quarto jam instituta erat Le Quin.
I 1096).

www.dacoromanica.ro
 481

nipo Toy laspov qui trans Istrum, la not dincoace de Du-

nare, se intindea Si peste o mare parte a Sarmatiei Ro-
mane. Iornande (De Reb. Geth), marturiseste ca Scythia
aceasta, i pe care Teodoret o pune rcipav VA, 'To-Tay, se in-
tinde dela fluviul Dunarea pang la Palus Moeotis 1).
Scythia din stanga Dunarei, este, probabil, acea regiune
pe care am intalnigo pentru prima oara dupa cunostin-
tele noastre cu aceasta denumire, aparuta dupa Adrian
on Diocletian cu acest calificativ, sub numele de Scythia
Parva, necunoscuta lui Strabon, Pomponius, Mela i Pto-
lomaeu, deli Martirologiul Roman (p. 230) ii da o intindere
cu mult mai mica de cat aceea data de Iornand sau Ior-
danes.
Venind vorba despre Gothia i aplicarea canonuluiXXVIII,
Le Quien ne spune ca. Biserica Gothiei (Daciei Traiane),
este o anexa a diecesei Tracice. (In decreto illo, de quo
antes dixi, vicesimo octavo Chalcedonensi quo trium dice-
cesum Ponticie, Asianoe et Thracicm regimen Constantino-
politano Archiepiscopo, assignatum fuit, acljectae quoque sunt
ecclesiae gum apucl Barbaros consisterent, circa Pontum Euxinum
scilicet ut Gothia (Dacia Traiana) et Alania gum Thanaidis
flumen ostiis sejungebantur (Le Quien I, 1098). Rectificam
si aci opiniunile lui Le Quien, ea i pe ale lui Macarie, ca nu
toata, ci numai o parte din Gothia a intrat sub jurisdictiu-
nea Patriarhiei, in circumscriptiunea teritoriala prevazuta
de canonul XXVIII al Sinodului al IV-lea ecumenic si
anume : Bisericile Moldovei si Basarabiei de mai tarziu
depindea de Arhiepiscopia Scythiei (Dobrogiei) care, la ran-
du-i, depindea de Patriarhia Constantinopolitana (Bis. ort.
Rom. LX/85 p. 790). Tot aceasta explica foarte bine sensul
atestarilor lui Sozomen (lib. VI c. 21), ca in Scythia dela
Tomi exista, o dating veehe, dupa care bisericile din in-
1) Prima veru mansio (a Gotilor) Iornonde teste, fuit in illo Sc3t-
hiae europaee tractu qui a Danuvio flumine, ad Ivriotidem Paludem
protenditur (Le Quien I 1239).
G. M. loneseu. 1st. Big. Romiine din Dada Traianii. Vol. I-iu. 31

www.dacoromanica.ro
 4,2

treaga provincie erau administrate, cu toata multimea lor,

de catre un singur episcop, care, 'Dana la decadenla Scythiei
(550), a avut titlul de arhiepiscop independent (Bis. ort.
Rom. IX 85 p. 790), si ai caror episcopi si mitropoliti su-
fragani au fost in stanga Dunarii.

Organizatiunea Bisericii Romane.

Biserica Romani lor din DaciaTraian ii, facand parte din

marea familie crestina, a avut aceiasi organizatiune ca si
muma care i-a dat nastere.
Deosebirea dintre laici si clerici, s'a facut Inca de tim-
puriu si a devenit din co in co mai dinstinctivI
Ea i i avea ierarhia sa. Dupa cum Apostolii au continuat
Apostolatul lui Es. Chr., episcopii instituiti de Apostoli ii
continuau, nu ca 'Ana acum in lumea intreaga, ci intr'o
circumscriptiune determinate, care este cetatea (Civitas) on
capitala unde se afia resedini,a episcopala. Mai presus de
episcop sta Mitropolitul, ale carui atributiuni sunt fixate de
Sinodul I ecumenic din Niceea. Mitropolitul rezidd In ca-
pitala provinciei. Acomodarea provinciei eclesiastice cu cea
civila este definita lc, Sinodul din Antiochia (341) ; Biserica
a lopteaza cadrele administrative ale imperiului.
Episcopul in cetatea sa, are consistnriul sad de preoti.
Mitropolitul, are consiliul sau de episcopi, on Sinodul,
foarte des convocat, unde se sfatuesc asupra cesiiunilor pri-
vitoare la credinta si disciplina.
Mai presus de Mitropolit sunt Patriarhatele, biserici fon-
date direct de catre Apostoli si considerate ca cele mai
credincioase pazitoare ale religiunei crestine : Unitatea bi-
sericci apare in Sinoadele ecumeniee.
Biserica s'a servit de universalitatea imperiului pentru
propagarea credintei sale ; de cadrele sale, pentru organi-

www.dacoromanica.ro
 483

zatiunea sa. Dar pe chnd poporul romanese este imobilizat

din causa invaziunilor barbare, ca sa ma exprim astfel, in
Biseric6 noi aflam alegerea, deliberatiunea, libertatea, viata,
in scurt : tot ceia ce lipsea societgei civile.
Pentru aceste consideratiuni, Biserica a progresat si s'a
desvoltat conform menirei ei.
In timpul invaziunilor barbare in Dacia, armata a dizertat,
iar funetionarii au fugit. Singur episcopul a ramas in cetatea
desarta de armata si functionari ; Barbarii au de a face en
dansul in afacerile pur civile. Pentru aceste consideratiuni,
credem noi, i s'a dat episcopului calificativul de Donoues",
pe care-1 pAstreaza 'Ana astazi.
Biserica singura a pazit limba Romei si civilizatiunea
ei, sau eel putin ceeace a putut sa pazeasea ; on ceeace
a voit ea sa pastreze. (Lavisse et Rambaud, I, 34-35).
Biserica ne-a pastrat limba si prin aceasta unitatea na-
tionals, si numai la acestea dacA ne gandim, Inca este prey
destul ca sa-i pastram cea mai adanca recunostinta.

www.dacoromanica.ro
 BISERICA SCYTBIEI.
(451-550 p. Christ)

CAP. XXV.

X. EPISCOPUL THEOTIII II.

Despre Episcopul Theotim II avem foarte putine cuno-
stinte. Le Quien in al situ .,Oriens Christianus", ne spune
ca Imparatul Leo Augustus (457-474) a scris despre omo-
rirea Sf. Proteriu al Alexandriei la toti Mitropolitii Orien-
tului si chiar Episcopului Theotim, episcop al Tomelor.
(Leo Augustus de Proterii Alexandrini, nece cunctis Orientis
mitropolitis scripsit atque adeo 7heotimo reverendissimo epis-
copo Tomitano. (Le Quien I .p. 1215).
D-1 Netzhammer da §i alte detalii cu privire la Episco-
pul nostru : intr'o scrisoare care acelas Imparat dr]. o expresie
elocinta a credintei in invdtaturile Bisericii Si discutiunei
starnite la Sinodul din Chalcedon. Si in aceasta scrisoare
catre Imparat, Theotim se subscrie iargsi Episcop al re-
giunei Scythiei. (Domino piissimo et Christianissimo Imperatori
nostro Leoni, 7heotimus, humilis Seythiae regionis episeopus).
(Le Quien Ibid. V I p. 1215. Vezi in Coll. Regia Vol. IX
p. 297. Halbe V, IV p. 911, Netzhammer fila 74).
La aceasta scrisoare mai raspund Inca alti 6 episcopi
romftni Si anume : Mareian at Abritulni, Martial at Apiariei,
Illonofil at Durostorului, Marcel at Nicopolului, Petru at Novelor

www.dacoromanica.ro
 485

si Ditta al Odessa lid. Aceasta epistola a fost scrisd in lati-

neste $i din latineste s'a tradus in greceste. (Le Quien I
p. 1217 cfr. Protop. Niculescu, Dare de seama, p. 47 48).
Scrisoarea lui Theotim catre Imparat, care este de o mi-
nunata simplicitate si claritate, cu un stil simplu $i Para
pretentii, se recomanda Imparatului binele sl pacea Bisericii,
si catre sfarsit ii ureazrt lungrt sl fericita domnie, in Impe-
rial Intarit prin taria credintei ecumenice si prin puterea
sfintei cruci.
Cu privire la Intrebarea capitald, demnul pastor exprima
in chipul eel mai hotaritor primirea sa fara reserva a ho-
taririlor Sinodului din Chalcedon, sl exprima scurt $i fard
patima cum Thimoteu Eluru, Patriarh al Alexandriei, este
considerat ca depus potrivit oranduelilor bisericii si de-
pus ca monofisit (partisan al lui Nestoriu si Dioscor).
Ramane neexplicat ca, Mitropolitul Valerian de Mar-
cianopolis, catre care asemenea a fost trirnisd o scrisoare
clela Imparat, nu subscrie Impreuna cu ceilalti 6, proba ca
era monofisit.

XI. EPISCOPUL PATERNUS.

Timpul dela 'Astoria lui Theotim II pang la aceea a lui

Paternus, (519) ne prezinta o lacuna. Certele dintre orto-
docsi si monofisiti, cu privire la deciziunile Sinodului al IV
din Chalcedon se continua, Inca cu mare furie, ash incat
Imparatul Zenon, nemai putandu-le tolera, cauta sa apropie
pe monofisiti de ortodocsi prin ash numitul Henoticon sau
formula de credinta, (482).
Henoticonul in loc sa linisteasca spiritele, be aprinse si
mai mult spre controversa, deci spre neoranduiala, ba Inca
se zice ca monofisitii ar fi ajuns la putere in dauna orto-
docsilor. Aceste certe se continua in timp de 35 ani, intro
Biserica din Roma si cea din Constantinopol (484-519).

www.dacoromanica.ro
 486

Incercarile de impacare facute de catre Justin I in veacul

VI (518 527), si Justinian I (527-565), cu apararea au-
toritatii Sinodului din Chalcedon, avurd acelas resultat.
Cearta mai cu seama se invartea imprejurul formulei : .,Cel
ce te-ai rdstignit pentru noi" formula lui Petru Cnafe (sau
Fullo) (486) la 7 risagbion
Atat ortodocsii cat sl imperatorul aveau tendinta de a
inlatura toate aceste imputari ale monofisitismului, spre a
pastra autoritatea ortodoxiei si a Sinodului din Chalcedon.
Cearta Intre ortodocsi s'a continuat parte sub Justin si mai
cu seama sub domnia lui Justinian. Unii dintre ortodocsi
au admis formula: Cel ce Te-ai rdistignit pentru noi", altii
au respins-o, ca avand inteles monofisit. Eata chestiunea
de a se sti, daca propositiunea ca. Cel rdstignit este unul
din Treime" este ortodoxa si necesarii. Unii ziceau ca
aceasta este o eterodoxie, iar altii ziceau cd, este in totul
ortodoxa, si fiecare ortodox trebue s'o sustie. Pdrerea din-
taiu o sustineau cu tarie calugarii neaclormiti, achinzitii (ot
&xotlittat), iar cealalta era representatd, de unii calugari
din Scythia, adieu din Dobrogea 1).
Si tocmai in acest Limp, cand calugdrii din Scythia dis-
putau pe fata ca cc este de crezut ca until din Trei s'
rcisti g nit pentru noi, era pe scautul Bisericii din Tomi Epis-
copul Paternus. (Quo tempore Scytm monachi palam con-
tendebant esse confidendum : unuin de Trinitate nostri causa
passum esse sedebat Paternus 7ornitanae Erclesiae episco pus. (Le
Quien, Or. Christ. I p. 1215). Nu stim daca Paternus a.
luat parte la aceste dispute, dar calugarii scyti 11 considerau
ca e contra opiniilor for 6i -1 taxau de nestorian.
Nu cunoastem pe reprezentantul calugdrilor scyti, cari
isi aveau resedinta in Constantinopol sl cari tineau in cu-
rent pe fratii for intru Christos din Scythia. De aici putem
1) Prof. Ensebiu Popovici, Istoria bisericeasc4 tradus& de P. S. Ata-
nasie Episcopul Intnnicului Noului-Severin, i Gherasim Episcopul
Eparhiei Argosului. Bucuresti 1901, vol. I p. 509-510.

www.dacoromanica.ro
 487

conchide ca fiecare comunitate isi avea reprezentantii sai

in Constantinopol ca si aiurea, caci numai asa se poate
explica cum ideile, sari se disputau la Constantinopole,
erau in acelasi timp cunoscute si discutate eu atata aprin-
dere in toata lumea cresting,. Representantul Achimitilor
credem, dupd Le Quien, a fi German din Capua. (Ibidem
I pag. 1215).
Monahii Sey ti, at caror reprezentanti de frunte traiau la
Constantinopol, cerurd ca o veritate a ortodoxiei primirea
formulei : Unul din Treime a fost crucificat" si declarard
de eretici pe toti aceia sari voiau sd primeascii, numai ho-
tararile dogmatice ale Sinodului din Chaleedon, far acest
adaos.
In acest fel monahii Scythiei devenird, ca neclintiti si
turburatori ; ei condamnara atat pe Paternus, Episcopul din
Tomi, cat si pe Patriarchul dela Constantinopol, acuzandu-i
de nestoriani.
In valtoarea aeestor dispute intervine insusi Imparatul
Justin (518-527) cum si nepotul situ atotputernieul Jus-
tinian, cari se pare ea impartaseau ideile calugarilor scyti,
si ii trimise la Episcopul Roman Hormisda pentru a-1 con-
sulta si pe clausal, "Arend° lui Paternus si ale Patriarchu-
lui din Constantinopol fiind cunoscute.
Reverendul Parinte Netzhammer in lucrarea sa ., Vechiul
Tomi cretin ", ne spune intentionat ea au fost trimisi la- Papa
Hormisda calugarii scyti de catre, Imparat, spre a aduce o
deciziune, ca si cand ar vol sa stabileasca Inca de pe acele
timpuri autoritatea papala.
Credem insa ca Imparatul a trimis pe calugarii seyti
numai ca sa vaza ce pdrere are Episcopal Roman Hor-
misda, privitor la formula de credinta a calugarilor. Iar nu
ea Episcopul Hormisda, sau Papa Hormisda, cum ii zice
Netzhammer, ar fi avut vreo suprematie. Hormisda era si
el tot Episcop ca si eeilalti si face ca, prin surprindere,

www.dacoromanica.ro
 488

pentru prima oard se incearca de a se stabill singura pu-

terea papald in acest timp.
Cunoscut fiind istoriceste ea numele de Papd a fost dat
mult mai tarziu.
Contrariu pdrerilor sale de umanitate, Imparatul lud
acum partea Episcopului Patern, invinoyatit pe nedrept. Ii
acorda iarasi gratia sa si porunci chiar neastampdratilor
monahi sa roage pa Episcop de ertare. Acestia insd per-
sistau in cerbicia lor, nevoind nici s'audd de ash ceva.
El se dusera la Roma si cand se prezentara in fata lui
Hormisda, acesta le declare ca propozitiunea : Until din
Treime s'a rastignit", desi adevrtratd, totusi ii displace din
cauza neintelegerilor la cari ar da nastere. Pentru a pre-
intampina orice indoiald, Episcopul Roman void ea propo-
zitiunea sa fie formulate astfel : Una din cele trei per-
soane ale Sfintei Treimi a suferit cu corpul". Monahii insa
nu se invoira cu aceasta, din care cauza fury alungati din
Roma ea turburatori si favorabili eresici (Coll. Regia Pol.
X pp. 554-569 ; Labe vol. IV 1510-1520 unde este ti-
paritil corespondenta dintre Hormisda si delegatii sai; Netz-
hamer, fila 81 op. cit.).
In anul urm'ator (520) Paternus era de fatd la un Sinod
in Constantinopol. Numele lui se gaseste intro cei 20 epis-
copi, cari au semnat raportul catre Episcopul Hormisda
pentru aducerea Episcopului Epifanius la scaunul Patriar-
chal din Constantinopole. El se subscrie : Din mila lui
Dumnezeu, Episcop Mitropolitan al provinciei Scythia".

XII. EPISCOPUL TALENTINIAN

si cearta celor trei capitole.
Cel din urma Episcop in Tomi, care ne este cunoscut, e
Valentinian (18 Martie 550) in timpul cand la Roma era
Episcop Vigiliu, contemporan cu Justinian. El juca un

www.dacoromanica.ro
 489

rol insemnat in disputa origenistd (Mole 1'Histoire des

Conciles III p. 439-440) si in cearta celor trei capitole.
Cearta aceasta provine din cauza lui Theodor Ascida,
cari suferind o infrangere din partea ortodocsilor rigurosi,
din cauza condamndrei lui Origen, Justinian fAce sd, se
anatematizeze asa zisele trei capitole si anume :
I) Scrisoarea lui Theodor din Cyr contra Sf. Ciril si
contra Sinodului din Efes.
II) Scrierea Presbiterului Ibas, cdtre Episcopul persan
Maris, si
III) Persoana si scrierile lui Theodor de Mopsuestia.
Condamnarea acestor capitole a fost subscrisd ins nu-
mai de Orientali, nu insd si de Occidentali, ne spune
D-1 Netzhamer (op. cit), cdci acestia recunoscurd ca prin
aceasta s'ar injosi autoritatea conciliului din Chalcedon,
care primise in sanul comunitatei bisericesti pe Saba si
Theodoret, in baza ortodoxei for mdrturisiri de credintd.
Profesorul cernautean (Eusebiu Popovici, in a sa Istorie
bisericeascd (vol. I pp. 512-515), arata din contra ca Vi-
giliu, Eppul Romei, nu tocmai era, la indltimea ortodoxiei.
Impdratul, pentru a infringe insa opozitiunea Occidenta-
lilor, sau mai propriu vorbind a Episcopului Vigiliu, 11

chiamd la Constantinopole in anul 547, si care cedd Impd-

ratului, prin decretul sau teologic numit Judicatum" dat
in anul 548, contra celor trei capitole (Ibidem p. 513).
Diaconii romani, Sebastian si Rusticus, se opuserd prin
viu grain, si mai ales prin scris, cu toate mijloacele con-
tra judicatului. Ei cautara in diferite provincii, si mai ales
in Scythia, sa ridice spiritele contra lui Vigiliu.
Episcopul Scythiei, Valentinian, comunicii lui Vigiliu
toate aceste frdmAntilri si l'a consultat in cestiunea celor
trei capitole. Scrisoarea referitoare la aceasta s'a perdut,
dar s'a pdstrat amanuntit scrisoarea lui Vigiliu cdtre Va-
lentinian, cu data de 18 Martie anul [550 (Colect, Regio,

www.dacoromanica.ro
 490

t V p. 557 558 ; Baronius Anna lles IVII an. 550 Me le

II 806 apud ; Netzhamer fis. 86).
Vigilin se arata foarte bucuros de scrisoarea Episcopului,
5i'l lauda in introducere pe Episcop pentru marea sa grija
de turma, care este cunoscuta tuturor.
Dupd aceasta, Vigiliu trece asupra punctului controver-
sat, $i respinge ca nefondatd banuiala ca prin Judicatul
sau ar fi condamnat nu numai scrierile, ci si persoana lui
Iba si a lui Theodoret ; cd s'a raspandit despre el in Scy-
thia astfel de minciuni, o stie din cele ce i-a spus Basia-
nus si acei cari reprezinta afacerile Episcopului de Tomi
in Constantinopole. Apoi ii roaga sa-i citeascd Judicatul"
sau spre a se convinge on tine, cu inlesnire, ca el n'a
facut si n'a luat nici o masura contrara Sinoadelor din Ni-
ceea, Constantinopol, Efes si Chalcedon, on in contra epis-
copilor sai predecesori. Iar mai departe, spune ca el cu-
nostea, pe turburatorii din Scythia, pe Rusticus si Sebastiani,
ca a trebuit sa-i excluda din comunitatea bisericeascd si ca.
ii va depune si din demnitatile lor, dacd nu vor voi sa se
pocaiasca. In fine, Vigiliu roagd pe Valentinian sa nu
mai primeasca de la numitii turburatori sau de lit prie-
tenii for de idei si sa atraga atentiunea pastoritilor lui sa
se fereasca de ei. Cu aceasta important scrisoare inceteaza
stiintele noastre despre episcopii Vechiului Tomi, caci la,
conciliul ecumenic al II-lea din Constantinopol (553) can-
tam in zadar numele unui Episcop al Scythiei.
Indata dupa deschiderea sedintei a VII-a, la 26 Main
553, veni in Sinod comisarul imperial si refer', dupil in-
semnarea Imparatului, despre purtarea lui Vigilitr; care tot
nu venea sa is parte la Sinod. Imparatul vol insa ca cearta
celor trei capitole sa inceteze. Pentru aceasta comisarul
Imparatului, porunci chestorului sau sa citeasca ,episcopi-
lor adunati sapte acte importante, intre care se gaseste si
scrisoarea ainintita mai sus si trimisa de Vigiliu Episco-
pului seyth Valentinian. Fara indoiala zice Netzhamer,

www.dacoromanica.ro
 491

in lucrarea sa cited Scythia putea sa se mandreasca

cu o asemenea serie de Episcopi.
Intro cei 12 episcopi cunoscuti noua se gasesc, cum am
vazut, numai barbati en eel mai frumos renume ; acestia.
au stralucit prin sfintenia vietii lor, prin invatatura si cre-
dinta lor nestramutata.
In toate cestiunile mari ale timpului lor, Episcopii Scy-
thiei si-au spus cuvantul lor, si au stat in relatiuni cu cei
mai insemneti membri ai Bisericei de Rasarit si adese-ori
cu cei de Apus, cum am vazut en scrisoarea adresata de
Vigiliu episcopul Romei lui Valentinian episcopul Tomitan
(...dilectissimo fratri Valentiano episcopo de Tomis Provin-
cia Scythim. (Le Quien I 1216).
Scythia trimise intotdeauna, potrivit insemnatatei ei bi-
sericesti si politico, multi bdrbati mari la sinoadele locale
din Constantinopol, cum si la cele ecumenice.
Acesta este apogeul bisericei Scythice ; de aici inainte-
influenta politica si religioasa a vechiului Tomi va sca-
dea cu desavarsire, ori eel putin, autorii timpului nu-1 mai
gasesc atat de important, ca sa mai vorbeasca de diinsuL
Se pare ea orasele din centrul Scythiei, prin important&
lor military si strategica, se bucura de o mare vaza fats
de vechiul Tomi ; caci in aceste timpuri mai gasim episcopii
si in alto orase, asa :
Le Quien, in alta parte (I 1231 1233), ne vorbeste de
un episcop la Axiopol nurtdt Ciril, desi. Netzhamer se in-
doeste despre existenta lui (op. cit.) ; in lipsa insa de
alto probe, 11 amintim $i noi, dupa cum ni-1 aminteste ci
Le Quien. Noi luso, mai $tim, ca in seculul al IV-lea si
inceputul eelui al cincelea, existau in Scythia doua epis-
copii, nu departe de Tomi, si anume : Vicin a (Macinul de
azi), vechia patrie a lui Jupiter Arrubianul, inflorea Inca
prin secolul al IV-lea ; autorul nu spune insa de unde ei-a.
luat informatiuni. (Gr. G. Tocilescu, Monum. Sculptur.
Mus. de Antiquit din Bucuresti, pag. BS. Vezi si Al. Du-

www.dacoromanica.ro
 492

mitrescu, 0 calatorie in Nordul Dobrogei, Bucuresti 1904).

Biserica 5i aici ca si aiurea, a facut cu predilectie in ase-
menea locuri ale religiunii pagane, puncte centrale ale
ietii bisericei crestine.
A doua episcopie a fost la TroNeum-Trajani (Adam-
Klissi), cam 12 ki]ometri departe de Constanta; un episcop
al acestei episcopii a luat parte in al saptelea Sinod ecu-
menic, in ale carui protocoale a subscris neodorits Tropeo-
rum (in septimo sinodo, Harduin IV, 459 c.). Indicele ne
spune : Episcopia Tronmorum in provincia Scythia cujus est
in notitius Grfecis Tcµi Aittp6rcoXtc, ibi et Tponaioc est (Hai-
duin XI, 789). Episcopii Scythiei au deservit si intere-
sele spirituale la Romanii din stanga Duna'rei, incepand
cu Teofil episcopul Mitropoliei Gothiei, cum si alti episcopi
ai Scythiei ; acest fapt a si fost codificat prin Canonul 28
al Sinodului IV ecumenic cu ocaziunea invaziunei bar-
barilor in care se specifica, ca in tarile barbare (ocu-
pate de barbari) episcopii acelor th'ri sit fie hirotoniti de
episcopii cei mai apropiati. Am adus pana aici numeroase
clovezi in aceasta privinta. Teotim I, Mitropolitul Scythiei,
unul dintre cei mai inviitati si mai piosi mitropoliti ai Orien-
tului,este aratat si ca episcop al Romanilor din Dacia Traiana,
pe la inceputul veacului all IV-leg (Petrescu, Martirii crucii
p. cit.), insa numai in parte am gasit adevarata aceasta afir-
matiune. Influenta religioasa a Scythiei n'a scazut, credem
Doi, cleat la infiintarea Justinianei Prime, si cu desavarsire
nimicita la cucerirea ei de catre Bulgari.
Nu putem primi ca buna opiniunea D-lui Netzhamer (op.
cit.), chid ne spune ca n'au existat legaturi de credinte
si de interese intre Romanii din stanga Dunarii si, Scythii
din dreapta acestui fluviu.

www.dacoromanica.ro
 493

Zabloul oraelor Scythice.

Periodul de care ne preocupdm, ne aratd, ca Scythia tre-

bue sa fi fost pe atunci, relativ bine populatd. aim in notd
un tablou dupd Netzhamer de localitdtile Scythice,
spre a ilustra mai bine afirmatiunile de mai sus ale scrii-
torului bisericesc Sozomen 1).
0 comparatiune cu alte provincii romane, ne aratd ca in
Scythia era un foarte mare numdr de orase. Acestea erau
impartite pe teritoriul de langd Dunke, dela Axiopolis pana
la Salsovia langa Silistra, i pe tarmul mdrii dela Hal-
myris, (Babadag) i pand la Dionysopolis, in vreme ce ora-
sele numarate de Hierocle gdsim, pe uscatul propriu zis
1) Pentru a se putea controla mai usor, cram aci cataloagele unul lane.
altul:
Localitati SeytiCe.
Ilin. Anton Potinger Hieroeles von Boor
Sucidanam Sucidana Tomi T6p1 ittwanoXtg
Axiopolini Axiopolis Dionissopolis Avagt.ourcastog
Capidanam Calidana Acme licortibiov
Carson Carsio Calatws Buccavov
Cion Beim) Istrus Koincpa
Biroen Trcesmis Constantiana Notoplaiov
Trosmin Arubio Zedelpa Ai vov
Arrubium Noviodumi Tropxus 2cacto6iag
Diniguttiam Salsonia Axiopolis AXI.Luptov
Noniodunum Ad stoma Capidaura Tporcatov
Aegisson Hitriopoli Carsus ZsMinag
Salsoniam Tomis Trosmis Acovuoactir:6Xecog
Salmoruclem Stratonis Novivodumis licaolotov
Valera Domitianam Callatis Agissus 'laspiov
Ad Salices Trissa Almyris licovaucwrvivcov
Istrum Bihone
Tomos Dyonissopoli
Calatin
Timogittiam
Dio nisso polim

www.dacoromanica.ro
 4 94

(in interiorul pro\ inciei), numai Zeclelpa si Tropmum. Nu

este dar gresit, claca cautam insemnatatea oraselor Dund-
rene In foarte insemnatul limes Seythieus de aci, si pe area
a oraselor dela mare in comerciu si schimb Cu aceasta
insa nu I oim sa zicem ca orasele Dunarene nu-si aveau
importanta for pentru negot. Dunarea a fost din cea mai
adanea vechime, niarea si mult frecuentata cale pentru ta-
rile nord-ostice ale imperiului si avea legatura prin inter-
mediul Marii Negre si al Bosforului cu toate porturile
-europene 1).
Pe tabla Peutingeriana se indica, ca cete mai insemnate
orase ale Scythiei, Axiopolis, Trcesmis si Tomi. Afard de
aceasta Tomi face parte din acele putine °rase de pe harta
4tnii, care este indicat prin trei turnuri en cupole, si asupra
carora sunt trei globuri. In chipul acesta se reprezentau
ode mai insemnate °rase comerciale si porturi de mare.
(Vezi Muller, textul introducator, p. 91 sq.). Zisa lui So-
_zomen, ca Tomi era mare $i bogat port, o gasim prin ur-
mare confirmata si de tabla Peutingeriana.

DecaDenta Bisericii Scythiei.

Scaderea influenta a Bisericei Scythic, nu se datoreste

-deceit faptului nefast al invaziunilor barbarice, $i in special
Bulgarilor, popor de rasa mongola, care cuprinzand o
4-11

mare parte din Illyricul Oriental, cuprind $i Scythia; Tomi,

eapitala Scythiei decade, caci nu mai auzim vorbindu-se
de Episcopii ei. Alte episcopate se 'idled ca iropaeurn-
Trajani, al carui episcop it gasim subscris in protocoalele
Sinodului VII ecumenic.
Cauza decadentei orasului Tomi $i a Mitropoliei Tomitane
1) Compara antic. Dannbiu" de Brandis in Real-En cyclopatlie der
slassischen AltettumsiN issenschaft a lui Pauli. Stuttgart. 1901. Vol.
1V, 2103 2133.

www.dacoromanica.ro
 495

rezida in invaziunea Bulgarilor, can au desfiintat multe

.episcopii i infiinland ei altele, iar pe cele fa'mase Pri-
matul Bulgariei a fost nevoit ea sa cerseascii autonomia
lor, atat dela Papii Romei cat §i dela Patriarchii Constan-
nopolei 1). Dupa aceia insa, Bulgarii an fost invin§i de Va-
.sile Bulgaroctonul, §i toate provinciile ocupate de Bulgari,
§i in special eparhiile bulgare0i, au fost iarai alipite la
Patriarhiile din Constantinopole.

1) Paulo post vero quum Bulgari, transmisso Danubio, multas 1113 rici
provincias occupassent, ac subinde tandem Christian religioni nomen
dedissent ; hint factum esse, ut archiepiscopo ipsorum Achridense
°miles ills regiones subdM iterum fuerhat ; quin et de Macedonia, et
Thessalia, ut et de Thracica Dicecesi, quam plurimw civitates episco-
1 ales ditionis illius evaserunt, praeter illas quas passim episcopis

propriis donari curaverant: illeque primarius Bulgaria; pontifex excusso

tum Romanorum, turn Byzantinorum jugo ccircovoplav 3ibi vindicavit, ut
iuquam sui juris esset ; ita ut Patriarche quoque titulo auctus aliquando
fuerit. (Le Quien. II p. 26).

www.dacoromanica.ro
 PRRTER 111-a

BISERICA JUSTINIANEI PRIME

(537-678 dupa Christ).

G. M. knescu.Ist. Biser. Roman. din Dacia Traianti, Vol 1-iu. 3)

www.dacoromanica.ro
 BISERICA JUSTINIANEI PRIME

CAP. XXVI.
Consideratiuni generale.
Cu ocaziunea invaziunilor popoarelor barbare in Penin-
sula Balcarrica, lucrurile au primit o noun intorsatura, caci
amandou'A Daciile, adic6 cea Traian'a cat si cea Aureliand,
s'au despartit de Roma. Prin diviziunea Imperiului Roman
in eel de Apes" $i de Rcisciril", a adus cea dintaiu neno-
rocire istorica" pentru Romani.
Pe de alts parte, grin ruperea Daciei Traiane de Imperiul
.de Rasarit, s'a intrerupt orice relatiuni cu acest al doilea
centru al crestinAtatii, si aceasta a fost a cloua nenorocire
istoric6 pentru Romani. Cea dintaiu i-a depgrtat pe Ro-
mani de muma for prunanteasca dupA anul 885 (Onciul,
Omagiu p. 620 631), jar a doua de cea cereasca (Acad.
Rom. M-ss No. 2 p. 204 v si 205).
Consecinta fireasdi a acestor star] de lucruri, i-a Mout
ca ei s6 se uneasca, cu Slavii, jar mai tarziu cu Bulgarii
slavizati, despre care vom vorbi la timpul cuvenit.
Totusi, atat Imperatorii bizantini cat si Papii dela Roma,
n'au incetat de cite ori li s'a prezintat ocaziuni bine-
venite, de a considers vechia Dacia Traian'a : primii, ca o
aiiext a Imperiului lor ; secunzii, ca un Joe unde sa-hi tri-
mitd rnisionarii lor.

www.dacoromanica.ro
 500

Dela Constantin eel Mare pana la Justinian, cum si sub

glorioasa Domnie a acestui din urma, s'au facut incercari
si in parte au si rausit sa mai incorporeze aceasta pro-
vincie (Tocilescu Mon. Sculp. pag. cit.).
Prin navalirea Gotilor, Hunilor, cum si a altor popoare
barbare, biserica Scythiei decade, Mitropolia bisericei To-
mitane, dupa ultimul ei episcop cu rangul mitropolitan dis-
pare ; protocoalele sinoadelor ecumenice nu mai aminteste
nimic dela aceasta data (537) ci alte episcopii se tidied,
cum au fost cea dela Iropaeunz 2raiani, (Adamelissi) al
carui episcop 11 aflarn in Sinodul VII ecumenic (Harduin
Act. Concil. IV p. 459') cum si pe cea dela Vicina (Macin)
(Tocilescu op. cit. p. 68). Biseriea Sardicei (Sofiei), decade
la randu-i i dansa, de oarece in acest timp stated pe Ca-
tedra episcopala a lui Protogen, un periculos eresiarh, mi-
tropolitul Bonos, care raspandise cu succes eresul cunoscut
dupa numele sau : Bonosiac (Le Quien II p. 19-20).
Episcopia Remezianei, dupa moartea celui al doilea al
sau episcop Nechita Remezianul, n'a mai dat seine de viata,
on eel putin istoricii timpului nu se mai ocupa de ei.
Urmarile acestei stagnatiuni religioase, printre Romanii
din Eyrie, le atribuirn in primul rand cum am spus
invaziunelor popoarelor barbare,-iar in al doilea, ca ele-
mentul grec devenind in Imperiul Bizantin preponderent,
limba greaca inlocui treptat pe cea Latina, care se mai in-
trebuinta acum numai ea limba oficiala, ca apoi la finele
domniei lui Justinian sii disparii cu desavarsire din us.
In perioada de cuceriri intreprinse de Justinian, cei doi
mari generali ai sai intind dominatiunea Bizantina panrt
la Dunare, apoi tree Dunarea, bat pe barbari, hi ocuprt mai
multe cetati din stanga Dunrirei, pe care le intareste eu
ziduri si turnuri de aparare i cu garnizoane militare.

www.dacoromanica.ro
 301

§ 1) Novela Xi, calm Cafe Ilan firhiepiscopuI

Justinianei Prime.
In urma succeselor sale militare, Justinian, dorind a in-
naa patria sa la un rang mai innalt in concertul provincielor
Imperiului snu, strnmutd, Prefectura Pretoriului dela Tesa-
lonic in locul snu natal, care in de comun se crede a fi la
marginea Daciei Mediterane, langii vechiul Lignid si anume
la lauresiun2. Cu aceastn, ocaziune Justinian del, intre altele,
doua novele cu privire la cestiunea ce ne preocupd, Si
flume : Novela a XI1) si CXXXI.
Novela a XI a lui Justinian ne aratd ca administratiu-
nea imperiului Roman se intindea si in stanga Dundrei ;
iar biserica din dreapta Dunnrei, a avut o influents bine-
facatoare asupra dezvoltdrei i intrqinerei crestinismului
la Romanii din stanga Dunarei, in urma retragerei legiu-
nelor din Dacia Tratand, de entre Aurelian (270 p. Chr.).
Aceasta influenza, a fost cu atat mai rodnied, cu cat ei
aveau episcopii 5i biserici chiar din timpul colonizdrei (vezi
i Eusebiu Popovici M-ss cit. p. 61).
Tot din aceasta Novela, se mai constatti, en Dacia Tra-
iann 'Ann la 450 p. Chr. a fficut parte din Prefectura Ili-
-ricului ; iar dupd. clnramarea Sirmiului de entre Atila, Pre:
fectul Pretoriului de atunci, Perennius, strnmutn Prefec-
tura dela Sirmiu (capitala Illyrieului vechiu) la Tesalonic,
gi cu aceasta sa strdmulin si autoritatea ccclesiasticn su-
perioarn, adica Mitropolia. Prin aceastn stramutare mitro-
politul Tesalonicului a castigat oarecare prerogative, nu
atat in puterea vredniciei sale, ci mai mult sub umbra
Prefecturei infiintate acolo. Acum, and dupd voia lui
Dumnezeu continue mai departe Justinian, republica
(statul) noastriti s'a mnrit atata, ca amandoun laturile Du-
1) Novela a XI find mai interesantd o dAm aproape in intregimea ei.

www.dacoromanica.ro
 502

narei se impodobesc cu un mare numar de orase ale

noastre, precum : Viminaciul cat si Reciclua si Literati
(Lederata) cari (aceste douri din urma) sunt dincolo de
Dun6re (la noi clincoace) sunt sub sthpanirea noastrrt, noi
am crezut util, ca cea mai insamnwati Prefecturil ce sit aflrt.
in Panonia, sa o asezilm in prea fericita noastra patrie, cu
atat mai mult cu cat Panonia II este foarte aproape de
Dacia Mediteranee si intru cat era dificil (atat) pentru re-
public5,, (cat si) pentru oamenii cari erau ocupati cu res-
belul, de a se supune atator de mari osteneli, mergand in
Macedonia I pe o intindere ash de mare. De aceia none
ni s'a parut mai folositor ca s'o muffim in partea de sus,
pentru ca provinciele aflandu-se aproape de ea, s'a, simta
mai bine binefacerile. In urma acestora, Arhiepiscopu] Jus-
tinianei prime, trebue sa," aiba, toata puterea si libertatea
de a pune pe toti superiorii pentru administrarea ei, sub
administratiunea sa, si a-i invesii cu toate demnitatile si
sa exercite asupra lor toate sfintirea, care trebue sa fie
cea, mai intaiu vrednicie, in toate provinciele numite mai
sus si cea mai innalta preutie si intaia judecatorie trebue
sa fie asezata la resedinta ta, sq, to aiba pe tine singurul
lor Archiepiscop, neavand nici o relatiune cu episcopul de-
la Tesalanic. Tu singur si toti superiorii Justinianei Prime,,
sau judecatorii si c6peteniele ei, datoresc se deslege si sa
turme toate certurile care se nasc dela sine intre dansii,
fart a se duce pentru aceasta la alt cineva. Toate aceste
provincii sa recunoasciti pe archiepiscopul situ, se se su-
puna autoritatei lui, care are toata puterea asupra lor, atat
prin sine insusi cat si prin delegatie ; iar prin imputerni-
citii lor, toate privigherea bisericii si libertatea consacriti-
rel. Noi dorim in Aquis (Apele) care face parte din pro-
vincia Daciei Ripense, episcopul se fie consecrat de Tine,.
pentru ca in viitor acest ora$ sC, nu mai depind5, de epis-
copul Mesembrianei, aflator in Tracia si episcopul Mesem-
briei sa stea in iMesembria fare vre-o relatiune cu Aquis.

www.dacoromanica.ro
 503

Episcopul din Aquis, trebuea OA in stg,panirea sa acest

oras si toate mOngstirile, locurile si bisericile pentru a pu-
tea nimicl din acest oral si Imprejurimile lui eresurile Bo-
nosiacilor si a-i Intoarce la dreapta credintd. Acest edict,
noi 11 innainth'm la, prea sfantul Tau tron1), pentru ca voi
sg, cunoasteti voia noastra, sg, se bucure totdeauna de
aceasta bunAvointg, Intru ing,rirea Atot Puternicului Dum-
nezeu si in amintirea neintreruptg, a vointii noastre. Iar
in cas de moarte a Archiepiscopului Justinianei I, noi po-
runcim ca ]octiitorul lui sa fie pus de calre prea cinsti-
tul Sinod al mitropolitilor de acolo, dupg, cum si trebueste
sa fie pus in vrednicia sfinteniei, bkbatul eel mai res-
pectat de toate bisericile, necautand ceva in aceastg, pri-
vintg, la episcopul din Tesalonic. Si cu chipul acesta stg,'-
ruiti in toate modurile si Meg, de intarziere, ca sa" Indepli-
niti aceia ce noi am regulat (Le Quien II p. 19-20).
In Novela CXXXI se modifica Intru catva atat dispozi-
tiunile canonice, cat si unele provincii, si Intru cat priveste
pe Biserica Romanilor din stanga Dunarei, edictul sus citat
nu mai mentioneag ca imperiul se Intindea pe ambele
tarmuri ale Dungrei ; de asemenea Macedonia Secunda,
care a famas alipita la Illyricul Oriental, este omisg, si in
loc de Mysia Secundd se aminteste de Mysia superior ; ase-
menea si cele doug, provincii : Dardania si Prevails, cari
fusese alipite la Illyricul Oriental, au lost date Justinianei
Prime.
In prima Novela (adicg, a XI) pe langa cele doua,' Dacii,
partea Panoniei Secunde, care a lost supusg, tot Justinianei
Prime, insusi la Panonia, ii s'a omis numele de Secunda
xat Mucgag avoycipac xat Havvoviac.
Din acestea, Le Quien trage concluzia, ca Scoliastul No-
velelor lui Justinian greseste cand crede ca in Novela a
XI a lui Justinian s'ar cuprinde si Dacia Traiang, cu acele
1) Aid Justinian se adreseaz5 ca si in cele urmatoare, lui Catelian
Arhiepiscopul Justinianei Prime.

www.dacoromanica.ro
 504

complexe regiuni (tari) pe can astazi le numim Transilvania,

Valahia si Moldova, caci, adauga Le Quien mai departe :
ambele Dacii erau dincoace de Dunare (adicd in dreapta
Dunarei) si anume : Dacia Ripensa se intindea pana la
Dunare, iar cea Mediterana era intre Dacia Ripensa si
Macedonia.
Lucrurile, ce e drept, ash au stat. Dar atunci cum trebue
sa ne explicam fraza urmatoare care este categoricd si anume :
Cum igitur in prmsenti, Deo auctore, nostra Republica
aucta est, ut utraque ripa Danubii jam nostri civitatibus fre-
quentetur, et tam Fiminacium, quam Recidua et Literata quae
trans Danubium, sunt, nostrae demon ditioni subjectae sint..." etc.,
deci pe nedrept imputd Scoliastului Novelelor ca a inter-
pretat ran citatul mentionat, din Novela a XI-a a lui Jus-
tinian.
D-1 Dimitza, roman macedonean, in anul 1852, a scris
in greceste un tratat foarte meritos despre Justiniana Prima
si care, intro altii, a consultat si pe Le Quien, si nici nu
aminteste undeva, ca frasa citata ar fi un adaos posterior,
spre a marl gloria lui Justinian. Nici un scriitor serios,
dupa cati cunoastem noi, afara -de Le Quien nu
contesta autenticitatea citatului nostru, ci cu totii recunosc,
ca in Novela a XI-a a lui Justinian, se arata ca marginele
imperiului sau se intind dincoace de Dunare, pang, catre Te-
misana, cuprinzand Oltenia si Banatul (Dr. Drag. Deme-
trescu, Curs de Istoria Bisericei Romano, litogr. de stu-
dentii facultatii dupa prelegerile D-sale, p. 67).
Din Novela XI-a, data la 535 p. Christ, se constata ca
in timpul lui Justinian era o ierarchie bine stability si in
curent cu chestiunile teologice care se discutau in Biserica
si mai erau si manastiri avute si cu calugari invatati. Deci,
o asemenea ierarchie trebue sa fi fost infiintata Inca din
veacurile de mai inainte. Justinian, prin aceasta Noveld,
face un centru de administratie bisericeasca, nu numai
pentru Dacia Aureliana, ci si pentru cea Traiana (Eusebiu

www.dacoromanica.ro
 X05

Popovici, op. cit. pp. 62 63), pentru ca Novela a XI-a

supune jurisdictiunei Justinianei Prime $i cetdtile Recidua
i Lederata, pe care harta Peutingeriand (lucrata sub Al.
Sever) le pune in stanga Dundrei, iar Vimianciul (azi
Custolatii in Serbia), este pus in dreapta Dundrei ; deci
greseste Lisander cand pune i Viminaciul in stanga Du-
ndrei in harta sa speciald, facutd pentru timpul lui Justinian.
Astfel era situatiunea Bisericei din Dacia Traiand in se-
colul al VI-lea.
Raporturile dar ale Bizantului, ale marelui centru roman
cu pdrtile acestea denotd, fdrd indoiala, existents unei ie-
rarchii in Dacia Traiand; pentru ca vom vedea, ca cu bate
ca invaziunile barbarilor sunt in apogeul lor, elementul
roman se mentine $i trdeste in munti, cetitile hdrazite lor
de Dumnezeu, iar dupd ce ferocitatea barbard se mai im-
blanzeste in contact cu cei din cdmpie, incep scoboririle
catre sesuri, fie pentru a face agricultura, fie pentru convert
on pdstorie de vite. Astfel ca elementul roman, cu limba
sa, cu moravurile Si religiunea sa, se pristreazd Si la in-
Eintarea Principatelor, apare cu limba, traditiunile $i le-
gendele sale. Acestea zise, asupra timpului cand Romanii
au fost in contact $i sub dominatiunea Hunilor, trecem la
un rastimp mult mai obscur, la crestinismul Romanilor din
-secolul VI $i VII.
Urmeazd acum sa stabilim timpul in care a putut sa se
strdmute Prefectura Illyricului de la Sirmiu la Tesalonic.
Faptele sunt legate de invaziunea Hunilor. Hunii si-au
ajuns apogeul puterei lor, atunci cand Atila ucide pe fra-
-tele sdu Bleda, 5i in anal 434, cand Atila se pune in fruntea
Hunilor pentru a intreprinde acele faimoase invaziuni, ple-
and din castelul sax din Panonia de langa Tisa (azi Tocay
in Ungaria) i intre anii 451, adicd tocmai in timpul cand
s'a tinut Sinodul ecumenic al IV din Chalcedon.
Dositheiu, Patriarchul Ierusalimului, $i dupd el Episcopul
,Ghenadie Enaceanu (Crest. in Dacia, Bis. ort. Rom. I 588),

www.dacoromanica.ro
 500

zice clupa Balsamon, ca pe atunci, intre alti exarhi, era

si arhiepiscopul de Tesalonic, care avea prerogativa de a
purta polystavritt, un felon arhieresc cu multe cruci, de care
se afla un specimen si astdzi la episcopia din Roman ; vor-
bind deci mai precis, acesta este anul cand Atila se 'idled
din Panonia in fruntea a 500.000 Huni, supune la Tribut
pe Teodosie II ceva mai inainte de anul 450 p. Grist, an in
care trebue sa se fi stramutat Prefectura Pretoriului dela
Sirmiu (Mitrovatz, in Serbia) la Tesalonic si numai in
urma acestei stramutari si-a cdpiltat prerogativa de exarh,
numai din cauza striimutarei Prefecturei Romane. Episcopul
Ghenadie Enaceanu nu ne spune sub a cui autoritate spi-
rituals cadea Tesalonicul. cum si cine-i &Muse aceastg, pre-
rogativa arhiepiscopului din Tesalonic de exars si de a
purta polystavriu? Aceastd prerogativti di erau date de e-
piscopul Romei, de care depindea spiritualiceste Tesalonicul
si aceastg, prerogativd i 8'a acordat numai in urma strd-
mutarei Prfecturei, dupd cum ne putem convinge din edictuL
(Novela XI-a) lui Justinian : et Tesalonicensis Episcopus,
non sua auctoritate, sed sub umbra Prfecturw meruit ali-
quam prterogativam" (Si episcopul Tesalonicului a castigat
oarecari prerogative, nu cu autoritatea sa, ci sub umbra
Prefecturei) si aici, en drept cuvant zice Episcopul Ghe-
nadie Enaceanu (op. cit. p. 589), ca mai inainte de aceastd
epoca episcopul Tesalonicului nu avea preogativa de exarh_
si, pe de altd parte, cd fiind prefecturd Romani in Tesa-
lonic, impreund cu episcopia, strgmutate din Sirmiu, trebue
sa admitem : a) ca din acest tiny era in gesalonic o episcopie
romanci venitd acolo din Dacia Aureliand, si al II cg, toate-
evenimantele pe care le-am expus, cu privire la SinoduL
IV ecumenic, si indeplinite de cdtre episcopii Illyricului
aveau de autori pe niste episcopi Romani.
Episcopul Ghenadie Enaceanu mai aduce (in op. cit. p,
589) un citat din Dositheiu, Patriarhul Ierusalimului, in care-
confirma faptul cd' Bisericile romane, fiind in totul supus

www.dacoromanica.ro
 507

pan' la 450 Arhiepiscopului din Roma, spune cd, Biserica.

din Sirmiu, stratnutandu-se la Tesalonic, continua a fi in-
depenclenta de Roma numai pang la Justinian I, earl for-
rneaza prerogativele Bisericei din Tesalonic, pe cele ale
Bisericei din Justiniana I, ca find Tesalonicul supus tro-
nului din Constantinopol, zice Patriarhul Dosithein, avea
sub administratia sa mai toata enoria, pe care Justinian a
dat-o Arhicpiscopului de Achrida".
Aici, atat Patriarhul Dositheiu, ca si Episcopul Ghenadie
Enaceanu, sunt gresiti in parerile lor, si deci urmeaza sit
restabilim faptele cum s'au petrecut ele, dupa documentele
de cari clispunem, si anume :
b) Tesalonicul era capitala Illyricului Oriental si spiritua-
liceste depinde de Roma si nu de Constantinopol.
Prin stramutarea Episcopiei romane de la Sirmin la Te-
salonic, sub umbra Prefecturei, capat' de In Papa rangul
de exarh ; cand insa Justinian doreste inaltarea patriei sale
la rangul de Arhiepiscopat, acest lucru nu-1 putea indeplini,
ne' a avea consimtimantul prealabil al Arhiepiscopului
Roman, cad de clansul depindea, si in acest scop Justinian
se adreseaza lui Papa Agapet, spre a-i acorda acest privi-
legiu, apoi lui Papa Silverius, si in fine Papa Vigiliu ii con-
cede lui Justinian spre a infiinta, in anul 537, scumpa sa.
Justinian' Prima, pe care o face autocefala. In curand insa.
Novela a XI este modificatrt prin Novela 131, in care se
arata provinciile cari au a fi sub autoritatea Arhiepiscopalii
Justiniane Prinati, adauga : Ipsum vero a propri ordinari, et
in subjectis locum obtinere eurn sedis Apostolicae Romae, secundum
definita sunt a sanctissinzo Papa Vigilio". (Le Quien II, 21,
vezi si paginele 282 4 ibidem).
Justiniana Prima, cade, din ce in ce mai molt, sub auto-
ritatea Papei. Intre epistolele lui Papa Gregorie eel Mare,
exista trei epistole, (libr. 2 Index. X de electione Joannis
episcopi Priam Justiniana quam aprobat et confirmat).
In epistola a 22-a Universis episcopis per Illyricum he-

www.dacoromanica.ro
 508

-tari se ait, quia ex epistolis quas ad ipsum.... in persona

Joannis fratris et coepiscopi sui omnium ipsorum" etc. Le
-Quien ne aduce Q epistola a 23-a, in care Ioan a raspuns
Papei.... Qum significant totius illius partis Illyrici episco-
-pos convenire solitos fuisse, aut carte ut Justinianus de-
creverat, metropolitas, ad Primm Justinian archiepiscopi
ielectionem". (Le Quien II, p. 21 22).
i astfel s'a continuat relatiunile intre archiepiscopii Jus-
-tinianei Prime si Papalitate ; ei au avut sub jurisdictiunea
for toate regiunele cuprinse sub Justiniana Primti, al intre-
gului Illyric papg la anul 678, adicti, panti pe timpul lui
Constantin Pogonatul, cand Bulgarii trecand Duna'rea au
cuprins Moesia Secunda si alte pnri i, pe cari le ocupiti ei
.asttizi (Le Quien II, p. 22).

§ 2) Conseciniele certelor pentru Jilyric

si inceputul dezbingrii Romanilor de Biserica Romii
Cearta pentru Illyric a inceput Inca de timpuriu intre Pa-
-triarhia Constantinopolitana .i Papalitate. Motivul certei a
lost, cum am mai spus i cu alta, ocaziune, intodetatea care
nu era strein'a de dorinta castiguluisi nu 2ncintuirea sufletelor.
Patriarhii fticeau opozitiune la cererile Romii, zicand ca
partea rastiritean6 a Illyricului a apartinut Apusului numai
sub raportul politic, iar sub eel bisericesc trebue sa fie sub
scultarea celui din Constantinopol.
Nu putem sa nu recunoastem drepturile Romei, care in
numele ei a botezat pe Romanii din Nordul Dunarei, si deci
-era in dreptul ei de a numi episcopi. In Illyric insa, cres-
-tinismul vine dela Ra'stirit, prin Apostoli 1i invatticeii lor.
Patriarhia din Constantinopole n'avea drepturi asupra Illy-
Ticului, de oarece d'abea la 451 este recunoscutti ca egala
cu cea Romana. In zadar se sustine ca Patriarhia din Con-
tantinopol ar fi avut un drept primordial asupra Illyricului.

www.dacoromanica.ro
 509

De uncle avea sa-1 alba "Ana la 381? Dupa aceasta data,.

este drept ca i s'a intdrit prin cleciziunile Sinoadelor. Roma_
insd, isi intemeia drepturile sale pe consideratiunt vechi
politice, mai ada,ogand la aceasta si drepturile individuale-
ale predicdrii Evangeliei la popoarele de la Dundre. Din
aceste cauze luptele dintre ambele biserici n'au incetat nici
atunci cand au intervenit hota'rarile Sinoadelor ecumenice,
prin canoane expres elaborate in acest sens. Singuri impe-
ratorii puteau pune capdt unor asemenea neintelegeri, dar
pentru dansii si generatiile lor, avea insemnatate numai uni-
tatea Bisericei din punct de vedere politic si deci le era.
indiferent daca, Illyricul ar fi apartinut Romei on Bizantului.
Justinian singur a marginit, prin dispozitiunile lui bise
ricesti, autoritatea Papilor in Illyric. Aceasta a adus acea
staruinta fara preget a Papilor, intru a supune autoritdtei
for popoarele din Nordul Dunarii. Dupd, ce au facut chiar
pe Justinian, ca sd supuna Justiniana Prima sub autoritatea-
Romei, Papii, prin prevederea si tactul for politic, nu numai
ca au inlaturat primejdia prin invingerea lui Narcis, dar-
au castigat in drept imperial si asupra Panoniei.
Baca Papalitatea repurtase pana acum oarecari succeser
atat in Nordul Dundrii cat si in Illyric, apoi un alt factor
intervine si care coutribue ca ea sä fie departata de predica-
torii bizantini, nu numai din Illyric dar si din Dacia Traiand,
si anume ca barbarii, posteriori anului 450, si-au indreptat
cererile for de crestinare la Constantinopole, fariti indoiala
co, nu fara indemnul Romanilor, earl incepusera a inclina
catre Bizant. Aceasta a facut ca Patriarhii sd-si intareasca
autoritatea for din ce in ce mai mult, la Romanii din Da-
cia Traiand. Cearta se intinsese din nou intre Papalitate si
Patriarhia Constantinopolitand, si care s'a sfarsit cu triumful
Patriarhiei, (despre aceasta vom vorbi pe larg la Biserica
Romano-Bulgard), bine inteles nu si Mira sprijinul impe-
ratorilor. Puterea spirituals a lost pazita de scutul impera-
torilor, care la randul sau a facut tdria acestuia, ca'ci Curtea

www.dacoromanica.ro
 510

Bizantina a inceput prin Patriarhie a se amesteca in afa-

cerile interne ale popoarelor cari recunosteau autoritatea
spirituals a Patriarhiei Constantinopolitane.
Faptul cererei de increstinare din partea barbarilor la
Patriarhia Bizantina, contribui pe de o parte la intinderea
lautoritatei spirituale a Patriarhiei si imputernicirea ei, iar
pe de alta, ca barbarii legandu-se mai mult de imperiul de
Rasarit, cu primirea crestinismului, isi fortificase si stator-
nicia lor, caci, dupa lungile lor framantari, vroiau sa se
asigure de navalirea altor popoare, cautand un prieten pu-i
ternic si un protector in acelas timp, iar prin botezare ei
ca$tigau si una si alta, intrand in alianta ortodoxa a Ori-
entului.
La Apus nu-erau nimic din toate acestea, pentru ca, acolo
nu erau imperatori.
Mai trebue Inc a de adaogat $i faptul, care-si are impor-
tanta sa, ca popoarele earl alcatuiau Biserica Orientului, isi
puteau auzi in limba lor proprie serviciul divin, si adevarurile
credintei lor, puteau fi imbracate in vestminte nationals,
lucru ce la Apus era cu neputinta, iar popoarele au trebuit
cucerite pe o cale cu totul artificiald, si au fost totd'auna
sub ascultarea si sprijinul numai al intereselor Bisericei
Romane, cauza care a contribuit atat de mult la cresterea
puterei papale in Apusul Europei.
Acestea sunt cauzele ceesterei puterei Patriarhilor in Il-
ly-11c si a indepartarii Romanilor de Biserica Occidentului.
(Pag. II, p. 159, ad anno 418 ; Mansi V, p. 1231, idem VIII,
p. 228; Friese I, ad an. 501 si 514, p. 14; Fejer I, ad an.
405, p. 11U. Acad. Rom., M-ss, 2, G. E., p. 206 208 v.).

www.dacoromanica.ro
 511

§ 3) Biserica Daciei Traiane Tata de %mil, pans Ia

invaziunea Bulgarilor (678).
Popoarele de origins slava, isi incep navalirile for in Dacia
pin secolul V, iar in secolul VI tree si in Peninsula Bal-
canica. Ei au diferite numiri de : Anti, Veneti si Sclavini.
Curentul navalirii Slavilor a fost impedicat de catre Avari
(Ion Bogdan, Romanii si Bulgarii, conferinta, pag. 15-18).
Dintre toate triburile slavice, acel care a venit in contact
mai de aproape cu Romanii o fost tribul Sclavinilor (Slo-
venilor), sari au trait in munti alaturi cu Romanii si despre
cari ne vom ocupa in special ca parte introductiva la vol. II,
al acestei lucrari, in legatura cu invaziunea Bulgarilor. Pe
la anul 678, navale$te in Dacia un nou popor, de origine
mongols, care asezandu-se in mijlocul Slavilor s'au slavizat,
ramanandu-le numai numele de Bulgari, cum si apuditu-
rile inerente rasei lor.

§ 4) filipirea Rrhiepiscopafului de Tesalonic Ia

PaTriarhia din Consfanfinopole.
Inainte de a vorbi despre ca'derea Illyricului Occidental,
s'aratam soarta archiepiscopatului romanesc din Tessalonic,
dupd infiintarea nouei diecese a Justinianei Prime de catre
Imparatul Justinian. Prin Novela a XI, am vazut ca Te-
salonicul, nu este cuprins in Justiniana Prima, care cuprin-
dea Diecesa Daciei, iar Archiepiscopul Justinianei este de-
clarat autocefal, cu mentiunea specials, ca. Archiepiscopul
Tesalonicului sä nu se amestece in afacerile interne ale
acestei diecese.
In fine, dupa mai multe certe, intre Patriarhia din Con-
stantinopoli si Papalitatea din Roma, Tesalonicul continua
mai departe a ramanea sub autoritatea Papilor din Roma,

www.dacoromanica.ro
 512

pana pe timpul Impdratului Leon Isaurul. Papa Grigoria

eel Mara protesteazd energic contra Imperatorului pentru
goana intreprinsd de Imperator contra icoanelor. Impera-
torul armean, ca sa-si rasbune pe Papd pentru ca a avut
curajul sa protesteze in public, smulge Tesalonicul cu Pro-
vinciele sale de sub autoritatea scaunului Papal, spre a le
alipi la Patriarhia din Constantinopoli. (D. Onciu, Omagiu
p. 629 630).
Iatd provinciile din Illyricul Oriental, care recunostea
autoritatea Papei : Macedonia, gesalia, Epirul Note, Epirut
Vechiu, Achaia, 'mulct Creta i chiar pe Seirbi care de cu-
rand se asezaserd in o parte a Illyricului Occidental (Le
Quien II pp. 24-25). Dar Papalitatea nu putea sd renunte
asa de lesne, pentru aceastd, deposedare atat de arbitrard.
a lui Leon Isaurul. Ci de ate on se ivea ocaziune, pro-
testa si cereau ca Papii sd fie reintrodusi in drepturile for
ab antiquo. Cu ocaziunea certelor dintre Patriarhul Fotie Si
Papa Nicola I, eacest din urnid care, la anul 860, Impera-
torului in ultimul loc, ca sd-i dea scaunului roman drep-
tul care-i a fost luat de care Leon Isaurul, de a numi
Arhiepiscopi de Tesalonic, vicari apostolici de Epir, de
Illyric, de Macedonia, Tesalia, Achaia si in Dacia (Nicolae
I Epist. II in Mansi XV p. 162 tom. XVI pag. 59 Har-
duin t. V p. 121 si 802 Hefele l'Histoire des conciles V p.
480. Le Quien II p. 24-25). Fireste, Papa n'a fost ascultat,
Astfel vechiul Arhiepiscopat romanesc dela Tesalonic-
isi pierde fisionomia sa Latina, ca Si intreg Illyricul Oriental,.
spre a lua fisionomia nationalitatilor Greacd, Bulgard, Sar-
beascd, afard de cea Romaneascd, cdci Romanii ca i fratii
for din Dacia Traiand cautd sd fugd la munti spre a-si.
'Astra eel mai sacru deposit al lor, limba §i nationalitatea
Romanii nu se vor destepta decat and vor fonda al II-lea.
Imperiu Romano-Bulgar.

www.dacoromanica.ro
 513

§ Cucerir.ea dIlyricului Oriental yt Occidental

de cafre barbari.

Illyricul Oriental, din care cea mai mare a sa parte in-

tea, in alcatuirea Justinianei Prime, pe langa care se mai
adauga si doua provincii din Illyricul Occidental, incepe cu
timpul a se desfiinta cu ocaziunea invaziunilor popoarelor
barbare, si anume invaziunea Bulgarilor; ei au ocupat cele
mai multe provincii din Illyricul Oriental si din diecesa
Tracica; Archiepiscopt tuturor acelor cetali, au fost supusi
Archiepiscopului de Acrida, afara de cateva, carora Bulgarii
s'au ingrijit a le da Episcopi proprii. Iar Primatul Bulga-
riei a revindecat pentru sine, autonomia sa bisericeasca,
atat dela Patriarchul Constantinopolului cat si dela Papii
Romei. Celelalte cetati episcopale au fost alipite la tronul
Patriarchiei Bizantine, care-si atinge apogeul sau sub Im-
paratul Vasile II Bulgaricidul (1018); dupa definitiva invin-
gere a Bulgarilor, se alipesc cea mai mare parte la Patriar-
ehia Bizantina, si de atunci incepe, pentru Bulgari, epoca
for fanariota, care dureaza pana la infiintarea celui al doi-
lea Imperiu Romano-Bulgar (Le Quien II p. 26).
Din frumoasele si infloritoarele Episcopii romanesti de
odinioara, nu mai raman decal prea putine, care iau unele
fizionomia bulgareasca cu limba for in biserica, iar altele
greceasca, cu limba for nationals.
Romanii, la invaziunea Bulgarilor, printr'o miscare con-
centrica, a trebuit sa se retraga, in Macedonia, Tesalia si
in Muntii Hemului, iar altii au ajuns si 'Ana in Pelopo-
nes de frica de a nu fi desnationalizati. Bulgarii s'au ase-
zat in mijlocul Slavilor de cari au fost slavizati, ramanand
insa tot cu numele de Bulgari si cu aceasta ocaziune dispare
G. M. loncsca. 1st. Bic Romano din Dacia Traiana, Vol, I-iu.
)3

www.dacoromanica.ro
 514

nu numai diviziunea politico-administrativg $i religioasa a

Illyricului Oriental, ci $i numele sau expresiunea geogra-
fic6 care caracteriza aceastil denumire. Illyricul Occidental
este cucerit, la randul sau, de alte popoare de origins slavI
qi germana.

www.dacoromanica.ro
 CONCLUS1UNE.

incheiem primul volum al lucrarii noastre cu anul 678,

de unde urmeazii a incepe continuarea lui in volumul ur-
railtor.
In acest restimp de aproape *ease veacuri $i jumatate
am desftiaurat un $ir de fapte insemnate, cari au contribuit
la mersul evolutiv al creatinismului la Romani.
Am constatat ca primele seminte ale crestinismului in
Dacia, au fost plantate chiar de Apostolul Andreiu eel in-
taiu chemat, $i de discipulii lui, pe cari din fericire traditiu-
mile bizantine, ca $i legendele sl practicile religioase aflate
In graiul viu al poporului, $i care au ajuns panA la noi,
documenteazil, eu certitudine efectele predicii acestui divin
Apostol printre Dacii lui Decebal sl printre Sarmatii si Sey-
thii ce meigeau cu pa$i repezi spre romanizare. Traditiunile,
legendele si practicile religioase, dovedesc ca crestinismul
prinsese radiicini adanci printre Dacii lui Decebal, caci alt-
fel ele s'ar fi sters chiar de atunci din mintea si sufletul
poporului, cum $i toate legendele si practicile religioase.
Dacia fiind cuceritA $i transformata, de Romani in pro-
-vincie Romani, a fost colonizatii, cu coloni$ti in majoritatea
for din Roma $i Italia, cum ai de prin alle piirti ale Orien-
tului. Cre$tinismul romanese de provenientil romanii dovine
:preponderant, cum de altfel era $i firesc.

www.dacoromanica.ro
 510

Co lonistii venind aici crestini, au adus cu dansii legen-

dele despre Sfintii Apostoli Petru si Pavel, au adus ter-
minologia bisericeasca, care e curat de origina latina, si cu
care Tie mandrirn.
Fara. indoiala, au venit si multi pagani in Dacia printre
colonisti, si limba vorbitd do colonistii atat crestini cat si pa-
gani s'a desvoltat de o potriva, cum de o potriva se desvoltd
doi frati i*tr din sanul unei familii, dar cu eredinte opuse.
Persecutiunile asupra crestinilor din Dacia n'au avut alt
rezultat de cat sa puna la incercare credinta nouilor con-
vertiti.
In contact cu Gotii, Romanii au suferit foarte mult, dai
au rilmas statarnici in ortodoxia lor. Respingem ca nefun-
date opiniunile acelor cari cred ca Romanii ar fi imbrdtisat
arianismul ori, mai propriu vorbind, eunomianismul Visigotilor.
Barbarii, la venirea for in Dacia, au gdsit pe Romanii
crestini; in furia for religioasd s'au lovit de stanca cresti-
nismului romanesc, si Romanilor le revine meritul de a fi
fost primii misionari fortati, clupa expresiunea lui Gibbon,
atat sub raportul religios cat si a celui cultural. Aici au
primit crestinismul : Visigoth, triburile ostrogotice, Van-
dalii, Hunii, Gepizii, Slavii si Avarii.
Cand aceste popoare au trecut in imperiu, ei deja erau
domesticiti de Romani prin crestinism, si tot de la dansii
au imprumutat $i necesitatile vietii civllizate. Tata pentru
ce furia ndvalirilor in imperiu n'a fost ash de vijelioasa
ca la venirea for in Dacia. Mai tarziu aceste popoare an
imbratisat crestinismul de confesiunea ariana, totusi con-
vertirea for la crestinism era terminate, si in imperiu avea
sa se lupte nu numai cu armatele Romane ci si eu - clerul
catolic.
Samanta crestinismului, tot din primul veac al crestinis-
mului, a fost plantata si in Sarmatia romans ca si in Scy-
thia de acei semandtori ai cuvantului lui Dumnezeu. Tot
asemenea si in Illyric.

www.dacoromanica.ro
 517

Pretutindenea ii aflam pe Romani cresini, iar crestinis-

mul for este de origins latina ; clerul romanese are merite
incontestabile la recuno$tinta Romanilor. In persecutiuni,
clerul ii sfatueste ss suporte en resignatiune, sa reziste la
tentatiunea ce-i oferea lumea $i bunurile ei. Sub Barbari,
sari afla cetatile Daciei deserte de armata $i lipsite de dre-
gatori, Episcopii, in fruntea poporului, se prezinta Barbarilor.
Barbarii cu Episcopii trateaza afacerile politice dintre dansii.
NIA persecutiunile Visigotilor pagani ridica acele crunte
persecutiuni si cand Hunii navalira in Dacia, Romanii s'au
retras in aseunzatori Si acolo s'au faurit, ca sa ma exprim
astfel, $i s'a eristalizat terminologia bisericeasea.
Clerul roman, constient de crestinatatea ,Jui ortodoxa, i-a
ferit pe Romani de contactul cu celelalte erezii de cari Da-
cia-Traiand era plina. Acest lucru ni-1 documenteaza hri-
soavele $i zapisele de danie din secolul XV XVIII, unde
Arianismul este anatemizat, iar Arie, eresiarhul, este eon-
siderat tot atat de vinovat ca $i luda. Dovada vie care no
indica cat de mult a luptat clerul spre a feri pe Romani
de doctrina ariang.
In fine, en ocaziunea na'valirei Hunilor in Dacia Traiana,
au adus o mare seadere vietei for bisericesti prin retra-
gerea la munti, cari au fost urmati de Slavi i anume ra-
mura Slovenilor, cari s'au ascuns $i ei de Erica Hunilor.
Acolo s'au nevoit Romanii sa-si mentina religia, $i nationa-
litatea lor, ca apoi, mai tarziu, cand vor fi gata de lupta,
sa se reverse in vaile si sesurile dintre Carpati, Dunare $i
Marea-Neagra, spre a imbrati$a viata agricola $i a se con-
ctitui in statulete, unele independente, altele atarnand de
1 opoarele vecine inconjuratoare.
N'am vorbit, intentionat, de viata bisericeasea a Roma-
nilor in timpul cat Romanii an vietuit cu slavii, iii munti,
de oarece aceasta va forma inceputul volumului al II-lea
al lucrarei moastre.
Venincl acum la Biserica Scythiei, oici am vazut ca ete$-

www.dacoromanica.ro
 518

tinismul este predieat de Apostolul Andrei $i discipulii sai,

$i seria epis-opilor, aici ca $i in Dacia Traianii, a fost ne-
intrerupte des]. acolo n'am putut sa-i urmarim cu aceeasi
regularitate ca in Scythia. 'Pimp de cinci veacuri si juma-
tate Scythia, sub raportul religios ca $i sub eel politic, a
stat in fruntea provinciilor romd.ne din Peninsula Balcauic"i
de azi. Intro Bisericile din Scythia $i cea din Dacia Traiana
an existat legaturi spirituale foarte stranse, pAnAila cucerirea
ei de catre Bulgari.
Viata bisericeascii, a Romanilor din Illyric nu este mai
putin bogata in fapte, prin aceea eil. a fost mai mult la
adapost de invaziunile barbare. Crestinismul in Illyric a
fost predicat etc insusi Apostolul Pavel $1 ucenicii lui ; aici
s'ati infiintat biserici erestine pe malul (kept al Dunarei;
Inca din veacul intai al erei cre$tine. Martirii in Illyric sunt
foarte numerosi, $i in majoritatea lor de vita latinil. Diecesa
Daciei Aureliane $i a Macedoniei au stat in fruntea celor-
lalte provincii din Illyricul Oriental. Episcopiile si Mitro-
poliile Illyricului au fost foarte numeroase, iar Episcopii lor,
au luat parte la toate Sinoadele ecumenice, acolo s'au distins
nu numai prin soliclaritatea lor, dar 6i prin numilrul cc
mare $i $tiinta lor.
Certele pentru Illyric, au contribuit ]a dezbinarea Illyri-
culni de Biserica Romana $i alipirea lui is Patriarhia Bi-
zantina. Episcopii din dreapta Dundrei, in tot timpul invaziilor
barbare, an deservit interesele spirituale ale Romanilor dirt
stanga Dunarei prin hirotonii de Episcopi, ba unii mai
zelosi au trecut in Dacia Traiana, undo an fortificat in ore-
dinta ercstina pre fratii lor intru Christos $i au predicat
crostinismul printre barbarii cari ocupan Dacia. Cu ocazia-
nea invaziunei Hunilor, Romanii au avut mult de suferit;
ei se retrag in munti, cetati daruite lor de Dumnezeu,
uncle petrec impreunil cu Slovenii, 'Ana dupA invaziunea
Avarilor (555), ea apoi sa se alieze eu un nou pOpor care

www.dacoromanica.ro
 519

invadeaza Dacia si apoi tree peste Dunare ; vroiu sa zic cu

Bulgarii. Deci, Romanii, asemanator celorlalte popoare care
au primit crestinismul din insusi mainile Apostolilor, nu
suet intru nimic mai pe jos decat ciAnsele, caci crestinis
lnul for este de origine apostolica.

SFAR§ITUL VOLUMULUI NTAIU.

www.dacoromanica.ro
 TABLA CUPRINSULUI
Pig'

Prefata VII
Introducere :
1) Periodul antecrestin .. .... . .
2) Inmormantarea regilor la Scythi si a Episco-
XVIII
pilor la Romani . . . . . . . . . XIX -%

3) Fratia de sange la Scythi si Fratia de truce

la Romani . . . . . . . %. . XXII
4) Obiceiuri dacice comparate cu ale Romanilor XXIV
aceea a Romanilor . . . .....
5) Viata religioasa a Geto-Dacilor comparata cu
6) Relatiunile dintre Stat si Biserica la Romani
XXVIII
in comparatie cu cel al Geto-Dacilor . . XXX

P ARTE A I.
Istoria Bisericii Romanilor din Dacia Traiang
44 325 dupa. Grist.
Cap. I. Originile crestinismului la Romani dupa tra-
ditiuni legende, Consideratiuni generale. 4
§ 1 Traditiunile, legendele sipracticile religioase
la Romani despre Apostolul Paul, Petru
i Andreiu cel intaiu chemat . . . .
...... .
6
A. Traditiunile despre predica Apostol. Paul
in Dacia . . . . 6
., B. Legendele despre Apostolul Petru la Ro-
mani 1) 11

1) Prima legenda in care se povesteto eura'Sf. Petrea, milnaneV

dour, hAtai pentru o palrul

www.dacoromanica.ro
 522

Pag_

Cap. I. § 2. A doua legendil 1) 16

§ 3. Credinta popularii. despre Ap. Petru ca ocro-
titor al lupilor . . . . . . . . . . 17
l, C. Legendele si practicile religioase la Ro-
mani despre Ap. Andreiu . . . . . 19
71 11
a) Ap. Andreiu considerat ca vrkisma$ al lu-
pilor, dar si ocrotitorul lor. , . . . . 20
b) Ap. ndrein considerat ca vrajmas al ido-
lilor, adica al duhurilor necurate : stafii,
strigoi, demoni, etc. . . . . . . 23

..... .
c) Legendele romanesti $i Bogomilismul ; doc-
trina sa .
d) Mitologia licornorfa a Neurilor, cu caracter
. . . . . . 26

erekitin hi, Romani ; vechimea ei. Con-

cluziunea . . . . . . . 35
Cap. H. --- Crestinismul Sarmatilor, Dacilor i Scythilor
44 325 p. Chr . . . . . . . . 36
a) Raspetndirea crestinismului in Sarmatia Eu-
ropeanti, (Romana, Sf. Climent cp. Ro-
mei, exilat de Trojan in Cherson (an.
100 p. Chr.) . . . . . . . 41
b) Alti predicatori ai Sarmatilor, Dacilor si
Scythilor . . . . . . . . . . . 43
Cap. III. Predica Ap. Andreiu si a discipolilor lui
in Dacia . . . . . . . . . . . . 46
Cap. IV. Cucerirea si colonizarea Daciei do Romani
(102-117) 51
,' § 1. Crestinismul a fost predicat Inca din se-
001111. I prin locurile de pe uncle au fost
adusi colonistii in Dacia . . . . . . 53.
)1 7, § 2. Zeitatile romane si streine in Dacia. . 56
71
§ 3. Religinnea oficiala Romana 58
11 51 ,($ 4. Cultele streine in Dacia 61
§ 5. Lipsa inscriptiunilor eu caracter crestin nu
trebue sa ne facil a conchide ca n'a existat
crestinismul in Dacia 65
I II Inscriptiuni cu caracter crestin ; xprjate-maps
este de provenientil pi gan . . . . 69
§ 6 Monocle, vase, lampi cu caracter crestin . 74-

1) Legenda femeei care merge la Rain cu cerga In cap.

www.dacoromanica.ro
 523

Mgr,.

Cap. V. Vechimea crestinismului in Dacia dupa co-

,,
,,
,,
77
§ 1 Despre Lari
,,
§ 2 Larii particulari
., § 3 publici
...
linde. Insemnatatea refrenului de 0 Le
Doantne si variantele lui din colindele ro-
mane. Timpul ivirii lor Vechimea for

" § 4 Sdrbatorile in onoarea Larilor

. .
. 77
82
83
85
85
,, § 5 Cultul si 86rbatorile Larilor privati . . 86
,, §6
7, ., ,, ,, publici . .. 89
,, ., § 7 Incheere la cele zise pAnd arum . . . . 94
Cap. VI. Vechimea crestinismului in Dada. Conside-
ratiuni generale . . 95
,, § 1 Tacerea scriitorilor posteriori despre cresti-
narea Romanilor, documenteazd vechimea
crestinismului la Romani 98
» ., § 2 Luptele lui Marcu Aureliu cu Quazii Sar-
matii si Marcomenii (174 p. Chr.) ; minu-
nea sdvarsita en acea ocazmne . . . . 101
" Vechimea crestinismului in Dacia dupa mar-
turiele istoricil or.
,, , § 3 Mfirturiele lui Justin Martirul $i filosoful,
si ale lui Tertulian . . . . 107
Cap. VI 1.Martirii Daciei Traiane. Consideratiuni ge-
51 ,
Cap. VIII.
nerale . . . . .
Sf. Martir Mercurius . ..... .
Retragerea legiunilor si administratiunii
115
123

romane din Dacia (270 p. Chr.).

,, ,, § 1. Patimirea Sf. Martir Saba Stratilat . . 12b
,, ,, § 2. Rolul si influenta exercitath de crestinism
asupra nationalitdtii romane . . . . 133
,, § 3. Dacia Traianii sub stapanirea Gotilor, nu-
mild de istorici si Gothia . . 137
§ 4. Inceputul erestindrii Gotilor . . . . . 13b

. ..... .
.., ,,
§ 5. Primul episcop al Gothiei (Daciei Traiane
51

288 325) . . . 141

,,, ,. § 6. Constantin eel Mare bate pe Goti, (318
p. Clir . ) 144

www.dacoromanica.ro
 524

PARTEA
Biserica Scythiei (Dobrogiei)
Origini 44 325 p. Ohr.
Pag.
Cap. 1X. Istoricul cestiunii despre predica Ap. An-
dreiu in Scythia . . . . . . . 149
Cap. X. Scythiele de care vorbesc istoricii si geo-
grafii vechi . . . . . 157
,, -, I. Scythia Mare. Priviri generale . . . 159
,, ,, Dovezi ca. Ap. Andreiu n'a predicat Sa-
cilor, Sogdianilor si Scyhilor . . . . 160
, ., II. Scythia Europeana . . . . . . . 165
,, ., A. Dovezi di Scythia Herodotiana a incetat
dn a mai purta aceasta denumire din
secolul III in. de Christos . . . 167

,, B. Dovezi ca Ap. Andreiu n'a .predicat in

Scythia Herodotiana (Rusia europeana). 170
.,, ., III. Scythia Asiatich.
A. Dovezi ca o Scythie", cuprinsa intre tar-
mul Sud-Estic al Marii Negre si pana
la Marea Caspicrt, nu exists la anul
-14 p. Chr 174
., IV. Mcxpet /Nun( (Mica Scythie, Crimcia) 181
,)
-, , a) Emigrarea bcythilor in 'l'racia, (actuala
Dobrogie) timpul emigrarii for . . . 183
,, ,,, V. Scythia Minori (Dobrogea)
a) Starea politica 190
,, ., b) Etnografia Scythiei 192
c) Antropofagii Scythiei 193

)1
Xl.
Cap. XI.

,,
Scythia ...... .
Dovezi despre predica Ap. Andreiu in
a) Note biografice despre Ap. Andreiu . .
. . 199
200
,, ., b) Traditiunele bisericesti despre predica Ap
Andreiu in Scythia, dupa crilugarul
Epifanius si Versiunea Georgians. Cele
doua calatorii misionare 201
51 c) A treia calatorie misionara 207
Cap. Nil. Traditiunile bisericei despre predica Ap
Andreiu si discipulilor lui in Scythia
si Dacia 212

www.dacoromanica.ro
 i;25

Pag_

Cap. XII. A. Dupa Niceta Paflagonianul si Nicefor Ca-

list . . . . . . . 213

n ,, B. Predica Ap. Andreiu in Scythia (Dobro-

gea), dupa Le Quien si Assemani. . 216
51 ., Idem, a) dupq Acta S.S., b) dupa Mitro-
politul Dositeiu al Moldovei si c) dupa
traditiunile bisericii rusesti . . . 222
.

Cap. XIII. Biserica Eparhiei Scythiei (44-325) . . 225

,, § 1. Martirii Scythiei (Dobrogiei) 233
71 ,7 a) din Tomi (Constanta) . . . 234
, b) ,, ., Axiopolis (Cernavoda) . 236
71 71 c) .,, ,. Noviodunum (Isaccea). . 236
,, § 2. Episcopii Eparhiei Scythiei si persecutiu-
nile sub Diocletian . . . . 238
Cap. XI V. Vechimea crestinismului dupii, descoperi-
rile Arheologice : Bazilicile cu Cripta,
Forensis §i Coemeterialis 240

PARTEA III
Creftinismul si viata bisericeaseg a Rornanilor din
Illyric, (Dacia Aureliang si Macedonia).
Origini, 44 451 p. Ohr.

Cap. XV.
,
Consideratiuni generale . ..
251
§ 1. Geografia Illyricului si Diecesei Tracice 252
11

Cap. XV. A. Prov. Illyricului Oriental, dupb, divis

Imperiului Roman in Imp. de Orient
si Occident. Dacia Macedoniei . . . 253
71
a) Diecesele episcopale din Macedonia prima
si secund6 . . . . . . . . 254
7-, b) Diecesele episcopale din Dacia Aureliana 255
B. Prov. diecesane ale Illyricului Occidental 257
11 11 C. Episcopiele romanesti din diecesa tracica 258
Cap. XVI. Raspandirea crestinismului in Illyric. Pri-
yid generale 260
)1 71 a) Predica Ap. Pavel . . . . . . 263
7) 31 b) Martirii oraselor de pe tarmul drept al
Dunarii . 265

www.dacoromanica.ro
 526

Pag.

Cap. XVII. Episcopiele din dreapta Dunb.'rii, cu epis-

copii for 268
,, 1 $1. Sinodul din Sardica 271
,, § 2. Episcopii Arieni 272
.1 ., § 3. Sinodill din girmiu 351 276
,, ,, A. EpiscoPiirBisericii din Dacia Mediteranee,
episcopii Sardicii (Sofiei) 278
., ., B. Episcopii Remezianii Dace . . . . . 280
,, S f. Nechita episcopal Remezianii 330-420 280
-A n C. Episcopiele Daciei Ripense
1. Episcopia din Aquae, 2) din Naissos (Ni) 294
-,, ,, D. Episcopiele romanesti din diecesa Tracica qi
Moesia inferioaret
1. Episcopia Nicopolis 295
., 2. Apiarei 295
-, ., 3. Odissului (Varnii) 296
., -, 4. Durostorului (Silistrii) 296
., 5. Marcianopolii (Preslavii) 297
'71 '1 6. Abritului 298
-, ,, 7. Comei 298
., ,, 8. Novelor 299
-71 77
E. Episcopiele ronnineqti din It 'wield Occidental
1. Mitropolia Sirmiului (Mitrovita) Biografia
Sf. Martir Irineu . . . . . 300

,, ., 2. Episcopia Singidumului (Belgradul sal.-

hese i Epia din Mursae . . . . 301
., .,

CAP. XVIII.
Sisaniei . . . . ..... .
F. Episcopiele Panoniei inferioare, episcopia
Cearta pentru Illyricul Oriental . . . 306
. 303

.,

,,
Illyric . . . . ..... .
§ 1. Papii acordit prerogative vicarilor din
, § 2. Timpul strumutiirii Prefecturii de la
313

Sirmiu la Tesalonic ; prerogativele

acordate vicarului Tesalonicean . . 314
CAP. XIX.-- Biserica Roinfinilor din Dacia Traianii
(325-340)
Sinodul I ecumenic din Niceia *i. Teofil

11 ,
. ...... .
episcopul Mitropoliei Gothiei (Daciei
Traiane 325)
§ 1. Primele marturii despre o ierarhie ecle-
. 319

siastica constituita in Dacia Traianti 321

www.dacoromanica.ro
 527

rag.
Cap. XJX.

., .,
tilor . .
§ 2. Arianismul la Goti
. .......
Ulfila, primul episeop $i apostol al Go-
327
331
., ., 3 3. Activitatea lui Ulfi la 332
., ., § 4. Doctrina lui Ulfila . . .. . 336
,, ,, A. Regiunele ocupate de Visigoti in Dacia
Traiand . . . . . . . . 340
.Cap. XX. Marthirii Gothiei (Daciei Trahine)
Consideratiuni generale 342
... ., A. Persecutorii crestinilor (Romani) . . 343
., ., B. Cauzele persecutiunilor 344
,, , § 1. Prima persecutiune (355) 348
, ., § 2. A doua persecutiune (364)
§ 3. Regina Gaatho (Gautia) si fiica sa Ducila
352
77

alund reliquiele celor 26 morti din a

II-a persecutiune . . . . . . . 356
, § 4. A treia persecutiune (369-372) . . . 358
,, ,, § 5. Audius in Gothia (330-372) . . . . 359
11 ,, § 6. Sf. Martir Nechita Romanul (316-372 364
., Moastele sfantului duse la Mopsuestia
(Cilicia) 368
-,, ., Minunile siivarsite dupd moartea sfantului 369
., Moastele Sf. Nechita se aflii, la Venetia
Locul Vitimirii Sf. Nechita . . . . 370
-.5 55 § 7. Sf. Martir Saba Gotul numit si Stratilat . 373
,, Sf. Saba este de origind Roman . . . 376
`I 75 Reliquiele Sf. Martir trimise in Capadocia . 377
-11
., § 8. Epistola Marelui Bazilie catre Ascolius
Arhiepiscopul din Tesalonic, privitoare
la Biserica Dacia Traiand . . . . . 378
,, ., § 9. Relallunile Bisericii Daciei Traiane en
Capadocia ._ . . . . . . . 380
.Cap. XXI. Romanii au fost crestini inainte de inva-
ziunile : Gotilor si Bulgarilor. Termino-
logia este absolut de origina latind . . 384
II 71 A. Cuvinte de origind greacd, si slavona in
limba bisericei Romanilor . . . . 406
17 ., B. Insemnritatea cuvintelor ,Casleagd" si
7, Carneleagd" 409
-,, , C. Legenda cittelului armenesc Harliburti
(diva Zigaden) 410

www.dacoromanica.ro
 528

Pug.

Cap. XXII. Dacia Traiand sub stapanirea Hunilor

(375-450) situatiunea politicd . . . 413
n D. Viata bisericeascd a Romani lor sub Huni . 414
,, § 2. Raporturile Gotilor cu Sf. Ioan Crisos-
torn. Urmasii lui Una. Epistola cd-
tre Olimpiada . . . . . . . . . 416
,, " § 3. Predica Sf. Nechita Remezianul in Dacia
Traiand 420
11 11
§ 4. Idem a lui Teothim Mitropolitul . . 422
71 11
Incidentul cu episcopul din Martg . . 423
,, 11
D. Pozitiunea Bisericei in Dacia Traiand Nit
de marile centre religioase ale lumii
crestine . 427
11 a) Autocefalia Bisericii Gothiei (Daciei Tra-
iane) dupd Bingham . . . . . . 434
.

/1 71
b) Autocefalia Bisericii Daciei Traiane, dupd
alti autori 436

Biserica Scythiei
325-450 p. Christ
Cap. XXIII. Episcopii Mitropoliei Scythiei. Conside-
ratiuni generale . . . . t . . 439

/1 Primii Episcopi ai Scythiei :

/1
I. Episcopul Evangelicus.

11

,,
1)

.,
Martirii Epictet si Action
II. Episcopul Filius . . .
III. , Teofil al Gothiei
.. 441
443
Sinodul I ecumenic (325) 444
11 /I IV. Episcopul Bretanion 445.
11 V. 11 Gerontius 448
11 11 VI. 71Teotim I filosoful . 449
/I /1 VII. 11Timotheus 451
,, ,, VIII. ., Ioan 453
)1 11 IX. ,, Alexandru 454
,, ,, Autocefalia Bisericii Scythiei . . 455

www.dacoromanica.ro
 tot

Biserica JIlytic-ultai
451-537 p, Christ
Pa g.

Cap. XXIII La] Sinodul 11,/ ecumenic din Chalcecloa.

Consideratiuni generale . . . . 457
,, ,, § 1. Sinodul IV ecumenic.
., , § 2. Sintesa canonului XXVIII al Sinodului
IV ecumenic.
Importanta lui pentru Istoria Bisericei
Romanilor din Illyric . . . . . 460
§ 3. Protestele delegatilor Papali contra ho-
tararilor canonului XXVIII.
Luptele intereclesiastice la care a dat
nastere acest canon . . . . . . . 463
.,§ 4. Schisma Acaciana (484 518) . . 465 .

, § 5. Separarea provizorie a Tesalonicului de

Roma . . . . , . .466
§ 6. Vitalian cu Romanii apara Ortodoxia . 468

Biserica Dacie traitne.

451-537 p. Christ.

Cap. XX117.Ca1i °mil 'XXVIII al Sinodului IV ecumenic

Consideratiuni generale 472
§ 1. Importanta canonului XXVIII pentru Bi-
serica Romanilor din Dacia Traiang, . 473
71
§ 2. Diviziunile politico-administrative si apli-
)1

carea canonului XXVIII.

Consideratimai generale . . . . . . 479
., § 2. Dispozitiile canoanelor 5 si 6 ale Sinodu-
lui I ecumenic si 2 al Sinodului II ecu-
menic . . . . . . . . 479
., § 3. Biserica Daciei Traiane si Scythiei fats de
canonul XXVIII . . . 480
,, Organizatiunea Bisericei Romane . . 482
G M. /osesca.Ist. Big. Rogviag dill Dada Traiang, Vol. I -lu.
34

www.dacoromanica.ro
 530

Biserica Scythiei.
451-537 p. Christ.
Ng.
Cap. XXV.X. Episcopul Theotim II 484
,, ,, XI. ,, Paternus , . 485
/I 71 XII. ., Valentinian si cearta calor
trei capitol e 488
,, ,, § 1. Tabloul oraselor Scythice 493
'71 71 § S. Decadenla Bisericii Scythiei 494

PARTEA IV.
Biserica Justinianei Prime.
537-678 p. Christ.
Cap. XXYL Consideratiuni generale , 499
§ 1. Novela XI catre Catelian.
Archiepiscopul Justinianei Primo . . 501
§ 2. Consecintele certelor pentru 'Eyrie si in-
ceputul desbinarii Romanilor de Bise-
rica Romei . . . . . . 508
§ 3. Biserica Daciei Traiane fata de Slavi,
ptfa, la invaziunea Bulgarilor . . . 511
§ 4. Alipirea Arhiepiscopatului de Tesalonic
la Patriarhia din Constantinopol . . 511
77
§ 5. Cucerirea Illyricului Oriental $i Occi-
dental de catre Barbari . 513
Conclusiune 515

www.dacoromanica.ro
 ER A T A
SA' se citeascit: In Joe de:
Pagina XIX dateaz5, dela Scythia Onis din text
XX Itot4ovvec xopgov-zsg
T2ro Toot
.17ti
J1 26 diferea deferea
3. 41 Euxin Epxin
55 Quazii Quazu
56 fundamentale fundamentate
67 Provinciae Provincial
97 al natiunii ebraice al rasii ebraice
106 vr5jitoresti vriijitaresti
11 111 Patrol Patiol
112 Cefatrtnio Romanti, Ceffitean Roman
.21 123 BccpPctpeov 130; ppooms
Sf. Martir Mercuriu :Mercurio.
126 Baroniu Baronin
129 Sirmiului Sirimului
-22
136 str5ms starns
Vestgoti Vestigoti
-22
144 Este § 6 si nu § 2
179 Dioscor Diascur
JP 200 for sa
236 Noviodunum Noviodunumum
272 Ditta Dima
279 Proterius Proternis
282 locului lui
283 Patrem Patrun

www.dacoromanica.ro
 532

Sit se citeascri : In loe de:

Pagina 283 discors diseors
. 290 for lui
. 295 Exiguus Eguns
n 302 2xueic, Mtn%
,, 304 Licinius Licinin
. 305 depindeau depideau
a, 310 Patriarhia P-hia
. 311 sine sin
. 315 exist& o alto. erau dou5, mitropolii
.. 318 Tatalui Tatatului
,, 321 Langue Laugne
. 345 date facute
. 347 acele lierseculiuni aces, persecullune
., 348 baza for baza sa
... 352 084 367
.. 15 3G3/64 366/67
.. 356 commttavit comuntarit
. 358 dupb, ce au fost trecute peste dupa ce an trecut
. 371 ne priveghe ne prevede
)2 385 Niceia Nechea
. 396 Perseus Persuis
J., a, Diavol Diaval

www.dacoromanica.ro
 De acela0 autor :
Lei Rani
1) Bulgarii opuisat 10
.
2) Istoricul inchinarii ManAstirilor romanesti $i abu-
zurile calugarflor straini (Teza do licenta in
Teologio
3) Influenta Culturii Grecesti in Muntenia si Mol-
dova, cu privire la Bisericci, $coalA si Socie-
tate, 1359 1873 . . . . . epuisat 5
.

4) Originile Cotrocenilor (Conferinta tinutA la So-

cietatea geografica RomituA) . . . . 1.

5) Istoria Cotrocenilor, Lupestilor (Sf. Elefterie) si

GrozAvestilor. ..... . . . . epuisat 10

www.dacoromanica.ro