Nume: Iordachita Melania

Clasa: a XI-a C

DISPERSIA LUMINII
Dispersia luminii este fenomenul de descompunere prin refractie a
luminii albe în fascicule de lumină colorate diferit.
Dispersia luminii a fost pusa in evidenta experimental si studiata stiintific
de catre Newton.Intr-un experiment efectuat in anul 1672, Newton a observat
descompunerea luminii incomponentele monocromatice, folosind o prisma
optica.
Prisma optica este un mediu omogen si transparent, marginit de doua fete
plane si neparalele.La trecerea prin prisma, lumina se descompune in fascicule
colorate care trec prin prisma cuviteze diferite, de aceea ies din prisma
sub unghiuri diferite. Fasciculul, in forma unui evantai,este deviat in raport cu
directia incidenta. Au fost definite 7 culori de baza care formeaza spectrul
ROGVAIV : rosu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet.O masura a
acestei deviatii este data de unghiul de deviatie al luminii galbene, deoarece
Lumina provenită de la soare este albă. Isaac Newton a descoperit acum
300 de ani, cu ajutorul unei prisme, că lumina albă este formată din mai multe
fascicule colorate diferit. Prisma optică este un mediu omogen și transparent,
mărginit de două fețe plane și neparalele. La trecerea prin prismă, lumina se
descompune în fascicule colorate. Fasciculele colorate trec prin prismă cu viteze
diferite, de aceea ies din prismă sub unghiuri diferite.
Dispersia luminii se poate observa si in aer. Mai exact, in atmosfera
terestra. Aflate la unghiuri diferite pe bolta cereasca stele si Luna, la fel si
Soarele, vor aparea in culori diferite. Insa totdeauna in apropierea orizontului
vor aparea mai rosii decat au fost cand erau pozitionate pe bolta undeva mai sus.
Intuitiv, ne putem imagina deplasarea spre rosu in directiile unde atmosfera se
ingroasa, catre orizont. Astfel, drumul parcurs de fasciculul luminos, sa zicem
ca provine de la o stea, este mai mare. Iar un drum mai mare va fi parcurs cu o
lungime de unda mai mare.

Atunci când o rază de lumină trece printr-o prismă de sticlă se observă la

ieşire un evantai de fascicule colorate.
 Acest fapt se datorează variaţiei indicelui de refracţie în functie de
lungimea de undă. Indicele de refracţie al unui mediu reprezintă un raport de
două viteze, viteza luminii în vid şi viteza luminii în mediul respectiv. În fapt
este vorba de dependenţa vitezei de propagare a luminii în funcţie de lungimea
de undă (culoare).
n=cv n=cv
În foarte multe medii transparente indicele de refracţie scade cu creşterea
lungimii de undă. Acest tip de dispersie se numeşte dispersie normală.
 In concluzie, prisma descompune lumina in culorile corespunzatoare.
Fenomenul de dispersie are loc și în alte condiții, de exemplu cu
lumina lunii (sau orice altă sursă de lumină) în loc de soare, cu picături de apă
provenite de la spargerea valurilor, fântâni arteziene, cascade, stropitori etc., cu
alte lichide în loc de apă ori cu obiecte solide și transparente (sticlă, polistiren
etc.) în formă sferică.

Bibliografie: www.quarq.ro
www.wikipedia.org
www.scribd.com