RAZALAI MAI MARI

„-Ț-am fogădit că-ț spui cum făcea Erzsike laștile ale a ii, cipetke le zâcea. Io ț-am mai spus cum
să face aluatu pântu razalăi. Numa’ din uou și fărină nulașe, fără apă, fără nimnică. Tăt așe faci și
amu. Pui fărină numa’ câtă ie uou’. Da-l faci aluatu ista on ptic mai vârtos ca pântu pătura die
tomaji. Lucri pă lopitău’ pă care faci pătura și coptăturile, on lopitău așe mai mare, ai tu unu die
ala că l-am văzut la tinie. Dai fărina pân sâtă și tie pui și frămânț, frămânț aluatu. Cam când
gâniești că-l poț formăli îl tai în dăraburi mai mnici. Feștecare dărab îl faci pă lopitău cu
mânurile amândouă, tăt tie joci cu iel până faci on sul lung și subțâre ca jejitu cel mnic. Nu tie
canuni tare să-l faci pe țifraș că și p-aista-l tai așe ca bănuțââ, da o țâră mai grosuț. Cam ca doi
bănuț păstăolaltă. Tăt timpu să ai pă lopitău fărină împrăștietă să poț lucra cu aluatu. Noa, amu
pă feștecare bănuț die ista îl iei și-l turtiești cu buricu’ di la jejitu mare și faci așe o formă ca die
coajă die nucă, da mai mnică. Da tăt cu fărină! Le lași așe pă lopitău să să mai zvintie și le pui la
hiert când le vinie rându. Fărina ce rămânie pă iele numa’ a hi bună la hiert că mai îngroașe
zoaftu. Die ai făcut pe multie cipetke le poț lăsa p-o știergură curată să să uștie, ca tomajii o’ ca
razalăii. Ii folosâ die altăoară la o zamă, o’ la o tocană…o’ cu carnie, mâncare așe scăzută.
Nu ti tieme, că le poț face, nu-i mare lucru…
Doamnie dă-vă binie la tăț!”