PLANŞA 1.

Şcoala franceză – planşa trimite către introducerea legată de poziţia unei persoane aflate în
imaturitate funcţională, care se confruntă cu un afect al unui adult. În ce măsură copilul este
capabilă să utilizeze acest instrument? acţiune ce implică un anumit grad de maturitate. Este
important de observat daca subiectul percepe copilul în integritatea lui şi vioara( în situaţii
patologice pot fi interpretate greşit).
Postura personajului poate conduce la recunoaşterea situţiei actuale de maturitate şi
posibilitatea de a se angaja sau nu într-un proiect de identificare, care implică un scenariu
posibil între o poziţie activă sau mai pasivă. Vioara poate fi interpretat ca efect al dorinţei care
aduce satisfacţie, sau ca obiect al unor frustrări.
Exemplu: subiectul stăpâneşte o anumită angoasă depresivă, el găseşte un scenariu bazat pe
afirmarea unei poziţii puternice, în care reuşita în acest proiect este spectaculoasă. Daca
subiectul se plasează pe o poziţie de neputinţă, atunci relaţia cu subiectul reprezintă unu eşec,
o situaţie de conflict.
Şcoala americană – este informativă privind personalitatea globală a subiectului. Induce o
atitudine de identificare a copilului, punând în evidenţă relaţia cu figurile de autoritate(vioara).
Temele sunt legate de conflictul între autonomie şi supunere. Tematica în legătura cu nevoia de
reuşită şi implinire personală. Cum obţine subiectul reuşita în scenariu? – mod magic/realist.
Copilul exprimă referinţe care primesc reprezentarea de sine  spart, vechi= percepţie de sine
negative

Planşa 2

Şcoala franceză : Relaţia triunghiulară susceptibilă de a pune în evidenţă conflictul oedipia.

Fiecare personaj arată o simbolistică clară,subiectul alege legătura dintre personaje: dacă
recunoaşte cuplul, cum să descrie relatţa dintre tânăra şi cei 2, intrigă de rivalitate sau
problematica narcisică în sensul elaborării de rivalitate sau problematica narcisică în sensul
elaborării unui conflict oedipian, care pune în evidenţă o fragmentare emoţională.
Şcoala americană : Relaţiile familiale ale subiectului.
Se poate identifica sau nu cu personajul principal, teama de autonimie sau supunere, tematici
legate de rivalitatea fraternă, natura relaţiilor dintre femei, care pot avea corespondent în viţa
reală.
Planşa 3BM

Şcoala franceză : problematica pierderii obiectului, problema poziţiei definitive depresive,

susţinută de postura personajului . Face trimitere la reprezentarea nercisică a sinelui,
mobilizează procesele de identificare datorită poziţiei sexuale ambigue.
Poziţia depresivă – pierderea obictului. Dacă nu este recunoscută, o va nega şi va construi
apărări de tip maniacal.Conflict între dorinţă şi interdicţie, care proiectează legătura afectivă cu
legăturile parentale.
Subiectul are o reprezentare umană a personajului, reprezentare de sine unitară.Altfel pot să
apară teme de distrugere (corporală) – impulsuri primare, care afectează procesul de gândire.
Discursul se dezorganizează, povestirea devine haotică,indiciu de psihoză.
Şcoala americană: tematică legată de agresivitate şi depresie, mai ales în funcţie de modul
în care este perceput obiectul de pe podea. Agresivitatea pote sa fie gestionată în diferite
moduri, suportată de personajul principal către sine(suicid, atitudinea depresivă de impas).
Revolverul poate fi perceput ca fiind o jucărie, sau direct inofensiv- denegare.
Reprezintarea de sine a subiectului, în funcţie de descrierea personajului: bolnav, fericit etc.
Dacă se dezvoltă o tematică suicidară, nu reprezintă neaparat un risc suicidar. Dar dacă
scenariul are o mare de agresivitate intrapsihica- riscul ar trebui luat în considerare.

Planşa 4

Şcoala franceză: conflictul într-o relatie heterosexuală

Fiecare personaj este purtătorul unor pulsiuni agresive. Uneori apare un al treilea personaj,
căutând o raportare la cuplul parental şi punând în evidenţă preblematica oedipiana.
Şcoala americană : dezvoltarea unor teme legate de cuplu
Scenariu pe tema confidenţialităţii/geloziei. În funcţie de sexul subiectului, se poate pune
problema raportării de sine- calităţii legate de un personaj sau de altul:protecţie, dependenţă,
posesiunea, agresivitatea.
Planşa 5

Şcoala franceză: Solicitări latente, prezenţa femeii ce deschide uşa şi priveşte interiorul unei
camere solicită, prezenţa unei imagini materne care pătrunde şi priveşte (priveşte pătrunzător)
astfel pot fi puse în evidenţă,relaţiile subiectului cu imaginea maternă.
Privirea femeii poate conţine anumite interdicţii sau suspiciunii şi în cazul acesta se înscrie într-
un conflict intrapsihic de aspect oedipian. Se pot proiecta teme de agresivitate şi interdicţie.
Privirea poate avea conotaţii persecutorii.
Şcoala americană: Această planşă solicită probleme legate de curiozitate sau de agresiune
ce pot fi exprimate în scenarii cu conţinut intruziv sau furt sau alte tipuri de comportamente
negative.

Planşa 6BM

Şcoala franceză: Fiul într-un context posibil.

Diferenţa dintre generaţii trimite către relaţia Oedipiană, accentul este pus pe această relaţie,
vor afectele dominante sunt legate de tristete atunci când este recunoscută. Tema de doliul
tatălui. Evocarea unei teme de tristeţe sau de pierdere. Poate să antreneze sau nu
dezorganizarea discursului. Se poate observa o legătură între agresivitate şi afectele de tristeţe.
Pot apărea teme de distrugere sau moarte, mai ales în contextul unei relaţii mama-fiu generală.
Şcoala americană:
Se reflectă problematica legăturilor sintre mamă şi fiu şi prin extensie , legăturile mature ,
legăturile dintre bărbat şi femeile semnificative din viaţa sa.

Planşa 6GF
Şcoala franceză:
Expresia znei fantasme de seducţie.
Planşa pune în evidenţă capacitatea subiectului de a integra idetifica feminină într-o relaţie de
dorinţă.
Atunci când domină, problematica narcisică, se observa o suprinvestire a corpului, a posturii
personajelor. Sau din potrivă, depreciere sprijinită pe un conflict pulsional.
Şcoala americană:
Planşa actulizează problema relaţională bărbat-femeie intr-un context care variază între
seducţie şi agresivitate.
Planşa 7GF

Şcoala franceză:
Scenariu clasic între dorinţa de a şti, legat de curiozitate şi apărarea dorinţei. Fata nu este
interesată de ce ii spune persoana adultă, că ar prefera să facă alt ceva,şi că prezenţa păpuşii în
braţele fetei pote fi o investiţie în regăsirea unui bebeluş.
Calitatea legăturilor dintre mamă şi copil.
Temele pot fi interpretate făcând referire la cele două concepte ale lui Winnicolt-holding
matern şi mama suficient de bună.
Şcoala americană:
Această planşă clarifică relţia mamă-fiică în sensul aspectelor emoţionale a aşteptărilor
reciproce realizate sau dezamăgite, depreciate.
Pot apăre destul de frecvent sentimente negative referitoare la figura maternă.

Planşa 7BM

Şcoala franceză:
Relaţia tată-fiu, într-un context care poate fi conflictual.
Apropierea dintre cei doi poate fi interpretată ca tandreţe sau opoziţie. Scenariul poate fi
construit în jurul „ tatălui lui” sau ca un ritual.
Putem întâlni scenarii în care conflictul este evitat , sau poate fi activat, construindu-se
fantasme de distrugere.
Şcoala americană: relaţia unui bărbat cu tatăl său şi prin extensie cu figurile de autoritate
masculină.

Planşa 8BM

Şcoala franceză: Ce poziţie va adopta subiectul.

Poziţie activă sau pasivă. Este activată problematica agresivă, iar subiectul va alege dacă va
asocia poziţa activă cu una de agresivitate ( exemplu: va utliza puşca ) sau se va asocia unei
poziţii pasive.
Planşa solicită relaţia cu imaginea parentală. Se pun în evidenţă tendinţa sado-masochistă.
Şcoala americană: reacţionează puternic tendinţ agresive.
Agresivitatea se poate exprima pasiv (subiectul se identifică cu cel întins) sau activ cu personajul
din prim-plan. Este important de observat cum reuşeşte subiectul să gestioneze agresivitatea.
Planşa 9GF

Şcoala franceză: problematica identitară, care se pote regăsi în confuzia dintre personaje,
identificarea sexuală feminină şi rivalitatea dintre 2 femei. Subiectul poate introduce un al
treilea personaj, un bărbat,
Tema realităţii poate să facă trimitere la relaţia mamă-fiică. Uneori, confruntarea relaţiei dintre
cele două forme poate să antreneze aspecte agresive. Postura şi privirea – tema cu conţinut
persecutoriu.

Şcoala americană: relaţia dintre două femei, fiind evocatoare pentru problematica rivalităţi
fraterne si/sau a ostilităţii mamă-fiică.Rareori: problematica suicidară. Abordarea temei de
spionare de către una din femei.

Planşa 10

Şcoala franceză:
Personajele sunt în umbră--subiectul are putere de a completa imaginea.
Reconstruirea imaginii identitare, poate duce la imaginea unei legături de tandreţe,
compasiune.
Relaţii legate de cuplul parental. Într-un context narcisic, pot fi negate diferenţial de sex su
relaţie homosexuală.Scenariu care evocă relaţia de sprijin sau o problemă de intensitate
psihică.
Şcoala americană:
Identitatea , un contact apropiat şi autentic, dar poate fi şi planşa care sugerează ostilitatea
latentă, exprimată iîn teme de separare.

Planşa 12BG

Şcoala franceză:
Implică capacitatea subiectului de a diferenţia lumea internă de cea externă, de a modula
reacţiile afective. Absenţa personajelor primre gestionează sentimentul de pierdere/absenţă.
Este elaborată poziţia depresivă. Pentru subiectul depresiv sau cu tendinţe nercisice—
sentimente de pierdere şi abandon. Adolescenţi şi tineri, dacă şi cât sunt de realizat de
imaginea figurată.
Şcoala americană:
Ipoteza psihopatologică, care se poate construi fie pe o tulburare depresivă, fie pe un risc
suicidar.
Planşa 13B

Şcoala franceză: solutidunea într-un complex de precalitate—fiind legată de simbolismul

matern.
Aici este probată capacitatea subiectului de a tolera singurătatea, de a gestiona această poziţie
defensivă ce implică sentimente de abandon.
În acelaşi timp planşa activează angoasa de separaţie şi de pierdere a obiectului în contextul în
care relaţia cu personjul matern a fost precară, discursul subiectului şi poate construi într-un
context de separare, de precaritate materială, de depresie, însoţit sau nu de mecanisme
reparatorii.
Şcoala americană: suscită atitudini legate de o imagine de sine pozitivă sau negativă.

Planşele 3BM, 12BG, 13B – consacraţii pentru depresie, atitudine suicidară

Planşa 16

Şcoala franceză:
Ca şi solicitare latentă, implică capacitatea subiectului de a umple acest vid, în ce măsură.
„Până în prezent v-am arătat imagini care reprezentau personaje sau peisaje.
Acum vă prezint ultima planşă a testului.Aici puteţi povesti orice doriţi”
Şcoala americană:
Este vorba despre o planşă foarte pretenţioasă pentru rubiecţii expresivi care se pot lăsa în voia
proiecţiei.Pentru cei inhibaţi sau rigizi această planşă este problematică
 Tehnicile de interpretare
Modalităţi de interpretare a T.A.T

După şcoala franceză se analizează „planşă-pe-planşă” , mai multe procedee (modalităţi prin
care si-a organizat povestea)

 Seria A (d.p.d.v al modalităţilor de discurs al subiectelor) – RIGIDITATE

Se exprimă printr-o serie de factori:
A1: Referire la realitatea externă
A2: Investirea realităţii externe(o serie de comentarii)
A3: Procedee de tip obsesional(repetă o situaţie sau repetă cifre)
 Seria B –LABILITATE
Se explimă prin:
B1: Investirea relaţiei (mama se uită la carte şi fetiţă la mamă)
B2:Dramatizare („plânge!” , unii fac dialog ca să acceptueze dramatizarea)
B3:Procedee de tip isteric/demonstrativ
 Seria C—ELEMENTE DE CONFLICT
CF: suprainvestirea realităţii externe
CI: inhibiţia
CN: investiţie narcisică(se concentrează pe un personaj şi îl descrie în detaliu)
CM:procedee antidepresiv
 Seria E—(procedee primare care dacă se repetă într-o cantitate destul de mare )
-- SEMNE DE PATOLOGIE
E1: alterarea percepţiei
E2: masivitatea proiecţiei
E3: confuzii identitare masive (de la una la alta)
E4: alterarea discursului (fără sens)
Şcoala americană a elaborat o faie de răspuns care se axează pe interpretare a 10 variabile:

I. Tema principală a povestirii—se raportează la conţinutul latent al planşelor

Se identifică preocupările dominante ale subiectilor care pot fi comparate cu
evenimente din viţa sa.
II. Eroul principal
Personajul ce apare cel mai frecvent în povestiri . Există ipoteza că subiectul se identifică
cu acel personaj, iar atributele acordate pot fi asociate cu sentimente, credinţe,
comportamente apropiate subiectului.Pote apărea reprezentarea de sine al subiectului.
III. Nevoile eroului principal
Se grupeză nevoi sau motivaţii pe care le exprimă acestor fantasme:
- Nevoia de dominare
- Nevoia de dependenţă
- Nevoia de reuşită etc
IV. Concepţia despre mediu
Necesar sa fim atenţi la vocabularul folosit de subiect(adjective) ce subliniză concepţia
lui despre sine şi cei din jur.
V. Cum sunt percepute celelate personaje
Cum le descrie:
- Figurile de autoritate
- Figurile persoanelor iubite/apreciate
VI. Conflicte semnifictive
După modul în care analizează personaje implicate în poveşti
VII. Natura anxietaăţii
Se interpreteză după anumite acţiuni:
- Pedeapsa, respingerea, agresiunea fizică, abandon, neputinţa
VIII. Principalele apărări folosite împortriva anxietţăţii
Cu ele se face un bilanţ
IX. Rolul culpabilităţii
Se analizează după conţinutul povestirilor. „Ce fel de pedepse se aplică”
X. Integrarea eului
Analiza calităţii proceselor de gândire modalităţilor care le foloseşte la nivel de intrigă
pentru a dezvolta istoric personajelor.
 Mecanisme de apărare la T.A.T

REFULAREA : -- subiectul respinge sau refuză să recunoască anumite pulsiuni la nivel conştient

 După şcoala franceză: CI

 După şcoala americană: subiectul trece cu vederea un aspect evident reprezentarea într-
o planşă

Ex: „Nu Ştiu! Un cuplu care se pregăteşte să doarmă”

INTELECTUALIZAREA : -- subiectul diminuează impactul emoţional

 După şcoala franceză : A2

 După şcoala americană : o poveste intelectualizată

Ex: „Fericirea este de la ţară”

DENEGRAREA : -- proces psihologic care subiectul deşi recunoşte emoţiile sau gândiri, refuză să
recunoască că sunt ale sale

 După şcoala franceză: A3

 După şcoala americană: prezenţa negării

Ex: „Un copil care nu vrea să cânte la vioară. Nu este furios, nu îi pasă”

ANULAREA: subiectul incearcă prin diverse modalităţi ca anumite întâmplări, cuvinte din trecut
nu există

 După şcoala franceză: A2

 După şcoala americană : suprimă o dorinţă sau o nevoie care se leagă după un anumit
tip de comp.

Ex: „scena unui masacru într-un câmp. Nu! Este un afiş publicitar pentru şcoala de
medicină....”

FORMAŢIUNEA REACŢIONALĂ: -- subiectul tranferă o pulsiune în opusul ei

 După şcoala franceză: A3 (pasiv-activ)

 După şcoala americană: se identifică scenarii în care subiectul se confruntă cu agresorul
sau neagă agreasorul.

Ex: „O femeie care face tot posibilul să-şi reţină soţul. Îi explică, promite „marea cu sarea”.
De fapt nu este sinceră, îşi pregăteşte plecarea să trăiască fără el”
IZOLAREA: -- subiectul iyoleayă un comportament, încât legături dintre comportament şi emoţii
se rupe:

 După şcoala franceză: A2

 După şcoala americană: pauze în timpul discursului sau utilizarea de clişee, proverbe
sloganuri

Ex: „ Este o mehajeră care intră într-o cameră ca să vadă ce se întâmplă. Vede o fată singură
şi spune „ce frumoasă e tinereţea” .

PROIECŢIA : -- subiectul scoate în afara sa atribuind altora, dorinţe ‚ experienţe, motivaţii,

sentimente care de fapt se explică pe sine

 După şcoala franceză: E2 (teme de persecuţie)

 După şcoala americană: mecanism arhaic care se întâlneşte în patologii: paranoia

Ex: „ Este o femeie care se joacă. Este invidioasă. De aceea intră fără să bată la uşa. Pe scurt
este total altfel decât sunt eu”

CLIVAJUL: -- anumite afecte sunt izolate de reprezentări de sine sau ale altuia

 După şcoala franceză:CN/CI

 După şcoala americană: oscilarea între oscilări contradictorii

Ex: „ Este un bărbat care incearcă sa-şi salveze prietenul şi ii pot povesteşte chirurgului . În
fine, de fapt se bucură că acel om va muri pe masa de operaţie”

IDEALIZARE: -- subiectul tribuie calităţi de grandoare pentru sine sau alt cineva

 După şcoala franceză: CN/CM/B2/B3

 După şcoala americană: descrie calităţi excepţionale foloseşte adjective de grandoare
.Toate sunt la superlativ.

Ex:”Este un bărbat care o surprinde pe soţia sa. Nu se simte prea bine dar înţelege. El este
bun, nu vrea să o supere. S-a aranjat în aşa fel încât sa fie mereu prezentabil.”

NEGAREA: -- subiectul refuză o realitate dar care are un conţinut penibil pentru el

 După şcoala franceză: E1

 După şcoala americană: perceperea eronată a unui element din planşă sau refuzul unei
scene încărcată de agresivitate.

Ex:”O femeie care si-a făcut siesta.S-a odihnit şi îşi controlează activităţile”