PROIECTAREA SISTEMULUI DE MONITORIZARE A

PREZENŢEI FUMULUI ÎN DIFERITE ÎNCĂPERI DE LA

BORDUL NAVEI

3.1 SCHEMA BLOC A SISTEMULUI

Pentru efectuarea acestui studiu se va alege un (sau chiar mai mulţi) senzor de gaz
instalat în cadrul unui sistem de detecţie şi alarmare la incendiu montat la bordul unei nave de
tip vrachier. După cum se ştie, datorită condiţiilor foarte stricte legate de siguranţa mǎrfii
transportate de la bordul navelor de mǎrfuri generale aceste instalaţii sunt foarte complexe şi
precise, acestea trebuind să îndeplinească o serie de cerinţe suplimentare. În primul rând
sistemul este divizat în mai multe zone de supraveghere, în funcţie de dimensiunile navei,
practic existând mai multe instalaţii de detecţie şi avertizare la incendiu, centralizate într-un
„,aster pack” dispus pe puntea de comanda a navei.
Dupǎ cum se ştie aceste tipuri de nave pot transporta mǎrfuri precum cǎrbuni. Aceştia
se pot autoaprinde din cauza procesului de oxidare, iar acest lucru poate duce la generarea
unor cantitǎţi uriaşe de monoxid de carbon. Dacǎ magazia de marfǎ de la bordul vrachierului
nu este umplutǎ la maxim rǎmȃne un spaţiu în care se poate acumula un nivel ridicat de
monoxid de carbon, care poate depǎşi 50 pǎrti per milion, fiind un nivel periculos pentru cei
de la bordul navei respective. Daca nivelul concentratiei de oxigen este foarte redus, fiind
mentinut asa prin excluderea aerului, fenomen generat de creşterea nivelului de monoxid de
carbon din compartimentul respectiv de marfǎ este foarte posibil ca fenomenul de
autoaprindere sǎ nu mai aparǎ. În schimb, dacǎ sistemul de ventilaţie este pornit, ceea ce este
foarte probabil, atunci fenomenul de autoaprindere are toate condiţiile asigurate pentru a se
declanţa. Depinde doar de cei de la bordul navei respective dacǎ acest fenomen va apǎrea,
acesta depinzȃnd de o serie întreagǎ de factori. Este foarte important ca în timpul procesului
de încǎrcare sa se monitorizeze constant nivelul de gaz din magazie respectivǎ de marfǎ, astfel
vor fi citite valorile reale ale concentraţiei de oxigen şi ale concentraţiei de gaze explozive şi
inflamabile. Deasemenea trebuie sǎ fie stabilit în mod clar modul în care ar trebui sǎ
funcţioneze sistemul de ventilaţie. Dacǎ se dezvoltǎ oxidarea pȃnǎ la acel punct în care se
poate produce autoaprinderea cǎrbunilor din magazia de marfǎ, atunci aceştia se pot
descompune şi vor genera vapori sau gaze inflamabile. Majoritatea senzorilor de gaz şi

33
instrumentele de mǎsurǎ care monitorizeazǎ concentraţia nivelului de gaz din magazia de
marfǎ raspund foarte repede la prezenţa majoritǎţii tipurilor de gaze şi vapori inflamabili sau
explozibili.
În figura de mai jos este prezentatǎ dispunerea de principiu a senzorilor de gaz/fum din
cele patru magazii de marfǎ de la bordul navei de tip vrachier. Se poate observa faptul cǎ
fiecare magazie dispune de un senzor montat în poziţie verticalǎ in tavanul magaziei.

Figura 3.1: Împărţirea sistemului de detecţie şi avertizare la incendiu la bordul navei de tip
vrachier

În figura de mai sus este prezentatǎ întreaga dispunere a sistemului de incendiu de la

bordul navei, însǎ atenţia va fi concentratǎ asupra sistemului de detecţie din cele patru
magazii de marfţ. Deţi la bordul navei existǎ o gamǎ variatǎ de senzori de detecţie a gazelor,
fumului şi a cǎldurii, acestea diferǎ în funcţie de zona de responsabilitate, iar cel mai
performant sistem de detecţie este destinat magaziei de pituri. Cei patru senzori din magaziile
de marfǎ sunt diferiţi de senzorii folosiţi în camera maşinilor sau în zona de acomodare a
echipajului, însǎ în fiecare magazie se foloseşte acelasi tip de senzor.
Sistemul de detecţie şi alarmare la incendiu este compus din senzori detectori de fum
şi/sau cutii manuale de declasnare a alarmelor, toate fiind conectate la un singur tablou de
alarmă, care, la primirea semnalului generează semnale vizuale şi audio în momentul
izbucnirii unui incendiu, indicând şi zonele din care sunt transmise semnalele. Fiecare
detector de incendiu şi cutie manuală de declanşare a incendiului sunt echipate cu indicatoare
individuale de răspuns (LED-uri). Adoptându-se un sistem de alimentare cu două fire este
posibilă folosirea a diferitelor tipuri de detectoare de incendiu şi cutii de declanşare a
alarmelor în mod manual împreună, într-o buclă de comandă comună. Detectoarele de fum cu
ionizare şi cele dotate cu celule fotoelectrice sunt dotate cu un comutator de reglare al

34
sensibilităţii, ceea ce permite realizarea sistemului în mod individual, în funcţie de cerinţele
navei, cu costuri reduse.
Componentele care alcătuiesc, în mod tradiţional o instalaţie de detecţie, avertizare şi
stingere a incendiilor sunt:
- Detectoarele de fum;
- Detectoarele speciale;
- Detectoarele de căldură;
- Detectoarele de flacără;
- Butoanele de declanşare manuală a alarmei;
- Sonerie (sirena);
- Tablou local de comandă;
- Tabloul local de comandă al sprinklerelor;
- Staţie de lucru pentru comanda graficã (de obicei un computer).
Sistemul de la bordul navei care face subiectul acestui proiect mai dispune şi de
mijloace auxiliare precum imprimantă de sistem, sisteme de blocare a uşilor în poziţia
deschis, conexiune la internet pentru autoverificare şi actualizare automată, etc.
În cadrul configuraţiei sistemului ales, de tip „Salwico” principalele elemente
componente sunt următoarele:
Panoul de comandă repetitor M 4.3 – Este un repetitor de comandă cu un afişaj de tip
LED de 4.3’’ care se foloseşte pentru a indica starea sistemului, alarmele active, erorile,
avariile din cadrul sistemului şi senzorii dezactivaţi. Acesta poate fi montat pe orice suprafaţă
plată, în mod independent de orice tablou de comandă. În interiorul său se găseşte montat şi
microcontroller-ul de tip ATtiny 85, care asigura comanda subsistemului. Este dotat cu porturi
pentru conexiune la sistem şi prezintă următoarele caracteristici tehnice:
- Tensiune de alimetare: 19 – 30 V curent continuu;
- Consume de curent (la o alimentare de 24 V): 92 mA;
- Clasa de protecţie: IP32;
- Temperatura ambientală de funcţionare: - 5 0C - + 55 0C;
- Porturi USB: 1 de tip USB 1.1;
- Card de memorie SD: da.
Detectorul de flacăra cu infraroşu „Dual Infrared Salwico EVC-IR” – Este un
senzor din clasa „Evolution”, fiind un senzor de flacăra convenţional cu lungime de undă
ifrarosu dualã. Senzorii tradiţionali de flacăra UV şi IR pot să declanşeze alarme în mod

35
eronat, însă pentru acest senzor se foloseşte tehnologia IR duala pentru e elimina complet
această posibilă eroare. Caracteristicile sale de funcţionare sunt:
- Intensitatea curentului pentru comanda de la distanţa: maxim 2 mA;
- Protecţie: în funcţie de bază de montaj;
- Umiditare relativă: maxim 95%;
- Temperatura de funcţionare: - 5 0C - + 75 0C;
- Greutate: 130 g.
- Suprafaţa acoperită: de la 340 m2 până la 570 m2, în funcţie de poziţia de montaj.
În figura de mai jos este reprezentatǎ grafic motivaţia alegerii acestui tip de senzor.
Montat în poziţie verticalǎ acestea acoperǎ o suprafaţǎ de 340 m2 la înǎlţimea standard de 10
metri, ceea ce este mai mult decȃt suficient, deoarece o magazie de marfǎ are o suprafaţǎ de
300 m2, iar înǎlţimea standard este de 8 metri. Acest tip de senzor poate avea performanţe şi
mai bune dacǎ este montat în unghi pe tavanul magaziei, fiind capabil sa acopere o suprafaţǎ
de 570 m2 la o înǎlţime de 10 metri.

Figura 3.2: Suprafaţa acoperită de senzorul de fum/gaz în funcţie de poziţia de

montaj în magazia de marfǎ

Adaptorul de bază cu izolator la scurtcircuit „Salwico EV-SPB-BI” – Este un

izolator de scurtcircuit adresabil montat într-un adaptor etanş. Acesta urmează să fie folosit ca
şi interfaţa între detectoarele de incendiu. Dacă se foloseşte un detector de tip convenţional
montat pe acest adaptor, adresa izolatorului va fi afişată direct de către tabloul de comandă în
momentul în care se declanşează o stare de alarmă. Dacă senzorul este demontat de pe adaptor
atunci acest lucru va fi sesizat că şi o avarie în sistem. Caracteristicile sale tehnice sunt
următoarele:
- Tensiune nominală: 34 V curent continuu;
- Tensiunea de lucru: 20 – 38 V curent continuu;
- Curent de lucru: 0.2 mA;

36
 - Curent de alarmă: 5 mA;
- Clasa de protecţie: IP55;
- Umiditate relativă: de la 0 la 95%;
- Temperatura de funcţionare: - 5 0C - + 55 0C;
- Greutate: 110 g.
Ca şi echipamente auxiliare ale instalaţiei pot fi menţionate echipamentele folosite
pentru testarea senzorilor de fum şi senzorilor de căldură. În continuare va fi prezentat
detectorul de gaz, care nu a fost prezentat în cadrul acestui subcapitol.
Schema bloc a sistemului concentrat în jurul detectorului de gaz ce urmează a fi
proiectat conţine următoarele elemente componente:
- Senzorul de fum de tip MQ2;
- Modulul ATtiny 85;
- Magistrala I2C;
- Placa Arduino;
- Afişajul LCD;
- Soneria (buzzer-ul);
- LED indicator.

Figura 3.3: Schema bloc a sistemului dezvoltat în jurul detectorului de gaz

Principiul de funcţionare ansamblului este simplist, bazându-se pe semnalele transmise
de către detectorul de gaz. Acesta analizează în mod constant atmosfera din încăperea
respectivă, iar în momentul în care sesizează o modificare în compoziţia chimică a atmosferei

37
transmite informaţia către modului Arduino prin microcontrollerul de tip ATtiny 85. Prin
intermediul magistralei de comunicare serială de tip I2C modulul Arduino primeşte semnalele
analogice convertite de la microcontroller-ul Atiny 85, iar Arduino traseazã comenzile
ulterioare către celelalte elemente componente din cadrul schemei bloc, afişajul LCD, soneria
de tip buzzer sau dioda LED.
Dupa ce sunt transmise semnalele de la senzor acestea sunt procesate de unitatea
centrala a sistemului de sesizare si stingere a incendiilor care stabileste daca este necesara
initierea sprinkler-elor sau a sistemului de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon. In
acelasi timp unitatea poate stabili si daca semnalul transmis de senzor este fals sau daca
senzorul este defect, din timp ce prin magistrala de comunicare I2C unitatea centrala transmite
semnale de verificare tuturor senzorilor din cadrul instalaţiei in mod constant pentru a verifica
starea în care se aflǎ acestea.
În continuare vor fi prezentate aspecte legate de elementele componente ale schemei
bloc şi modul în care sunt integrate aceste elemente componente pentru a asigura funcţionarea
corespunzătoare a senzorului de fum.

3.2 DESCRIEREA SENZORULUI DE FUM

Piesa funcţională esenţială din componenţa detectorului este reprezentată de senzorul

de fum de tip MQ 2. Acesta face parte din clasa senzorilor de tip “Senzori Semiconductori de
Gaze”. Acest senzor MQ poate fi folosit într-o gamă largă de aplicaţii de prevenire a
scurgerilor de gaze şi a detecţiei de fum. În comparaţie cu celelate tipuri de senzori de gaze şi
fum, cum ar fi senzorii din gama TGS 813, aceştia prezintă o serie de avantaje evidente, fiind
cel mai utilizat tip de senzor de fum folosit în cadrul instalaţiilor de detecţie şi semnalizare a
incendiilor instalate la bordul navelor.

Avantajele acestui senzor sunt:

- Nivel ridicat de senzitivitate;

- Timp de răspuns foarte scurt;

- Un interval de detecţie foarte extins;

- Durata de viaţă îndelungată;

- Un nivel ridicat de performanţă menţinută constant;

38
 - Un circuit de acţionare şi comandǎ foarte simplu.

Cel mai potrivit tip de senzor pentru detectoarele de fum din cadrul instalaţiilor de
incendiu sunt MQ2. Acesta este un senzor de fum şi de vapori de gaze rezutate în urma arderii
cmbustibililor care măsoară şi detectează nivelul de concentraţii a gazelor combustibile din
aer care sunt citite şi interpretate sub forma unei tensiuni analogice de intrare. Are un nivel
ridicat de senzitivitate la o gamă largă de gaze şi sunt folosite la temperatura ambientală a
încăperii, intervalul de temperatura fiind foarte extins. Unele module dispun de un resistor
variabil inclus care permite utilizatorului să efectueze reglajul nivelului senzitivităţii.

Senzorul este inclus în categoria detectoarelor electromecanice de gaze care

funcţionează pe principiul difuziei gazelor printr-o membrană care este conectată la un
electrod, care, sub acţiunea gazelor, se oxidează sau îşi reduce dimensiunea. Cantitatea de
curent produs de electrod este determinată de cantitatea de gaze oxidata pe electrod, acest
lucru indicând efectiv concentraţia de gaze. Totuşi, acest senzor poate fi supus influenţelor
generate de contaminarea chimică sau de coroziunea elementelor componente şi electrodul are
o durată de viaţă de 1-2 ani, fiind necesară înlocuirea să după această perioadă.

Figura 3.4: Senzorul de fum MQ2 din cadrul detectorului de fum

Tensiunea generată de acţiunea senzorului, care prin natura sa este analogica, poate fi
folosită şi pentru acivarea unui sonerii de tip “buzzer” prin interfaţarea sa cu un
microcontroller folosind platforma de programa şi interconectare Arduino sau Raspberry Pi.

39
Schema de conexiune a senzorului este relativ simplă, aceasta fiind prezentată în figura de
mai jos.

Figura 3.5: Schema de conexiune a senzorului de gaz/fum MQ2 în cadrul

sistemului de detecţie a incendiului

3.3 DESCRIEREA GENERALĂ A MICROCONTROLLER-ULUI

ALES

Pentru comanda şi configurarea senzorului MQ2 din cadrul proiectului se va folosi un

microcontroller de tip ATtiny 85, care poate fi considerat un microcomputer montat pe un
chip.
În esenţă, acesta este un microcomputer compact care este proiectat pentru controlul şi
comanda sistemelor electronice integrate în aplicaţii variate cum ar fi: motoarele electrice ale
maşinilor, aparatele casnice, dispozitivele de birotica, roboţi, dispozitive medicale, tonomate,
receptoare radio, etc. În general, un microcontroller este compus dintr-un procesor,
temporizatoare, memorie, ceas/oscilator, cât şi alte componente periferice. Diferenţa dintre un
microcontroller şi un microprocesor consta în faptul că un microprocesor reprezintă un circuit
integrat care deţine doar unitate CPU, nu şi memorie, aşa cum are un microcontroller. Acestea
se pot folosi în cadrul unei game largi de aplicaţii.
ATtiny85 face parte din familia microcontrolerelor ATtiny FastAVR de la Atmel.
ATtiny85 este un microcontroler în 8 pini, în tehnologie de 0,35µ, foarte bine dotat, care este

40
comercializat la preţuri de ordinul a $1,00 / bucata la cantităţi de producţie. Microcontroller-ul
ATtiny85 a intrat în producţie în trimestrul IV / 2003.
Principalele caracteristici ale microcontroller-ului ATtiny85 sunt următoarele:
- Arhitectură RISC avansată pe 8 biţi:
o 120 de instrucţiuni, majoritatea cu execuţie pe un singur tact de ceas;
o 32 x 8 de regiştri de lucru predefiniţi;
o funcţionare statică;
o 16 mips la frecvenţa de 16MHz;
- Memorie nonvolatilă de program şi de date:
o 1 KByte memorie Flash ISP (În Circuit System Programmable).
Suportă până la 10.000 de cicli scriere / ştergere;
o 64 Byte EEPROM ISP. Suportă până la 100.000 de cicli scriere / ştergere;
o 64Byte SRAM intern;
o securizare firmware;
- Periferie:
o 1 timer/counter pe 8 biţi cu prescalare şi 2 canale PWM (Pulse Width
Modulation);
o ADC 10 biţi, 4 canale, referinţă internă;
o WDT (“WatchDog” Timer) cu oscilator intern separat;
o comparator analog.
- Caracteristici speciale:
o sistem de depănare “debugWIRE”;
o programare în sistem prin portul SPI;
o surse externe şi interne de întrerupere;
o 3 moduri de consum redus de curent: “Low Power Idle”, “ADC Noise
Reduction”,“Power Down”;
o circuit îmbunătăţit “Power On Reset”;
o circuit “Brown Out Detection”;
o oscilator intern calibrat.
- Intrare/Ieşire şi capsule:
o 6 linii programabile Intrare/Ieşire;
o PDIP, SOIC.
- Tensiuni de lucru:

41
 o 1.8 … 5.5V.
- Domeniul de temperatură:
o sum tipic de curent (date preliminare):
o stare activă, 1MHz, 1,8V: 290µA;
o stare “Power Down”, 1,8 V: 0,5 µA.

Figura 3.6: Model de microcontroller de tip ATtiny 85

Modulul ATtiny 85 este elementul care asigurã citirea semnalului analogic transmis de
către senzor. Mai departe semnalul analogic transmis este trimis către unitatea centrală, placa
Arduino (care va fi prezentată în cele ce urmează) prin intermediul magistralei I2C.
Convertirea semnalului analogic într-un semnal digital este realizată prin intermediul
convertorului analogic/digital al microcontroller-ului. Conversia semnalului analogic în
semnal digital a microcontroller-ului ATtiny se realizează prin:
- Transformarea unui semnal analogic (tensiune) de intrare într-o valoare digitală pe
10 biţi;
- Intrarea poate fi “single end” – tensiunea de intrare se calculează intre pinul de
intrare şi GND, sau diferenţiala – diferenţa de tensiune între doi pini de intrare ;
- Pentru intrarea diferenţială, se poate utiliza amplificare (Gain);
- VREF poate fi:
o AVCC – conectat în placǎ la VCC;
o AREF – tensiune externă de referinţă Tensiune de referinţă internă 2.56 V.
Principiul de funcţionare se bazează pe efectuarea unor comparaţii succesive cu
diviziuni ale unei tensiuni de referinţă, fiind similar cu procesul de căutare binară.

42
 Figura 3.7: Schema bloc de conversie semnalului analogic Atiny 85 prin magistrala I2C

3.4 PLATFORMA ARDUINO

Arduino UNO este o platformă de procesare open-source, bazată pe software şi

hardware flexibil şi simplu de folosit. Constã într-o platformă de mici dimensiuni (6.8 cm /
5.3 cm – în cea mai des întâlnită variantă) construită în jurul unui procesor de semnal şi este
capabilă de a prelua date din mediul înconjurător printr-o serie de senzori şi de a efectua
acţiuni asupra mediului prin intermediul luminilor, motoarelor, servomotoare, şi alte tipuri de
dispozitive mecanice. Procesorul este capabil să ruleze cod scris într-un limbaj de programare
care este foarte similar cu limbajul C++.
Proiectul platformei este bazat pe designul plăcilor cu microcontroler produse de
câțiva furnizori, folosind diverse tipuri de microcontrolere. Aceste plăci pun la dispoziția
utilizatorului pini I/O, digitali și analogici, care pot fi interfațați cu o gamă largă de plăcuțe
numite scuturi (shield-uri) și/sau cu alte circuite. Plăcile au interfețe de comunicații seriale,
inclusiv USB pe unele modele, pentru a încărca programe din calculatorele personale. Pentru
programarea microcontrolerelor, Arduino vine cu un mediu de dezvoltare integrat (IDE) bazat
pe proiectul „Processing”, care include suport pentru limbaje de programare ca C și C++.

43
 Primul Arduino a fost lansat în 2005, având ca țintă asigurarea unei soluții ieftine și
simple pentru începători și profesioniști spre a crea dispozitive capabile să interacționeze cu
mediul, folosind senzori și sisteme de acționare. Cele mai comune exemple sunt dispozitivele
pentru utilizatorii începători precum: roboții simpli, termostatele și/sau detectoarele de
mișcare.

Plăcuțele Arduino sunt disponibile comercial sub formă preasamblată sau sub forma
unor kituri de asamblat acasă (do-it-yourself). Specificațiile schemelor sunt disponibile pentru
orice utilizator, permițând oricui să fabrice plăcuțe Arduino. Adafruit Industries estimase la
mijlocul anului 2011 că peste 300.000 de plăcuțe oficiale Arduino au fost produse, iar în 2013
700.000 de plăcuțe oficiale erau în posesia utilizatorilor.

O plăcuță Arduino este compusă dintr-un microcontroler Atmel AVR de 8-, 16- sau
32-biți (deși începând cu 2015 s-au folosit microcontrolere de la alți producători) cu
componente complementare care facilitează programarea și încorporarea în alte circuite. Un
aspect important la Arduino este că acesta dispune de conectori standard, care permit
utilizatorului să conecteze plăcuța cu procesorul la diferite module interschimbabile numite
shield-uri. Unele shield-uri comunică cu Arduino direct prin pinii digitali sau analogici, dar
altele sunt adresabile individual prin magistrala serială I²C permițând utilizarea mai multor
module în paralel. Până în anul 2015 plăcuțele Arduino oficiale au folosit cipuri Atmel din
seria megaAVR, în special ATmega85, ATmega168, ATmega328, ATmega1280 și
ATmega2560, iar în 2015 au fost adăugate cipuri de la alți producători. O multitudine de alte
procesoare au fost folosite de dispozitive compatibile Arduino.

Multe plăcuțe includ un regulator liniar de 5 V și un oscilator cu cuarț de 16 MHz (sau

un rezonator ceramic în unele variante), deși anumite plăcuțe, cum ar fi LilyPad, funcționează
la 8 MHz și nu necesită regulator, datorită restricțiilor de formă.

Un microcontroler instalat pe Arduino vine preprogramat cu un bootloader care

simplifică încărcarea programelor pe memoria flash a cipului, în comparație cu alte
dispozitive care necesită programatoare externe. Acest aspect face Arduino o soluție simplă,
permițând programarea de pe orice computer ordinar. În prezent, bootloader-ul „optiboot”
este bootloader-ul implicit instalat pe Arduino UNO.

La nivel conceptual, când se folosește mediul de dezvoltare integrat Arduino,

programarea tuturor plăcuțelor se face prin conexiune serială. Implementarea acesteia diferă

44
în funcție de versiunea hardware. Unele plăcuțe Arduino au implementate convertoare de
nivel logic pentru a realiza conversia între nivelele logice RS-232 și cele TTL.

Plăcuțele Arduino din prezent sunt programate prin USB, având integrate cipuri de
conversie USB-serial, cum ar fi FTDI FT232. Unele modele UNO, mai noi, folosesc un cip
AVR separat programat să funcționeze ca un convertor USB-serial, care poate fi reprogramat
printr-un port ICSP dedicat. Alte variante, cum ar fi Arduino Mini și versiunea neoficială
Boarduino, folosesc adaptoare detașabile USB-serial, cabluri, Bluetooth sau alte metode.

Plăcuța Arduino are expuși mulți dintre pinii de intrare/ieșire ai microcontrolerului,

pentru că aceștia să fie folosiți de alte circuite. Diecimila, Duemilanove și UNO oferă 14 pini
digitali de intrare/ieșire, dintre care 6 pot produce semnale PWM și 6 intrări analogice care, de
asemenea, pot fi folosite ca intrări/ieșiri digitale. Acești pini sunt accesibili prin partea
superioară a plăcuței, prin intermediul unor barete mamă cu pasul între pini de 2,54 mm.

În figura de mai jos este prezentată schema unei platforme Arduino cu elementele sale
componente.

Figura 3.8: Elementele componente ale platformei Arduino

Specificaţiile tehnice ale plăcutei folosite în cadrul proiectului de faţă sunt:

- Tensiune de lucru: 5 V;

- Tensiune de intrare (recomandat): 7-12 V;

45
 - Tensiune de intrare (limita): 6-20 V;

- Pini digitali: 14 (6 PWM output);

- Pini analogici: 6;

- Curent per pin I/O: 40 mA;

- Curent 3.3V: 50 mA;

- Memorie Flash: 32 KB (ATtiny 85) 0.5 KB pentru bootloader;

- SRAM: 2 KB (ATtiny 85);

- EEPROM: 1 KB (ATtiny 85);

- Clock Speed: 16 MHz.

Pinii pentru procesarea semnalelor analogice pentru platformă Arduino prezentată mai
sunt sunt pinii A0 – A5. Aceşti pini analogici sunt intrări pentru convertorul ADC ai
microcontroller-ului. ADC are rezoluţia de 10 biţi şi returnează valori între 0 şi 1023. Funcţia
principală a pinilor analogici este de citire a semnalelor analogice. Pinii analogici au şi funcţia
de pin digital de uz general, ca şi pinii digitali, de exemplu
- pinMode(A0, OUTPUT);
- digitalWrite(A0, HIGH);
Pinii analogici au de asemenea rezistente pull up resistors, care funcţionează în acelaşi
fel ca rezistentele pinilor digitali. Ele sunt activate scriind HIGH pe pinul configurat ca
intrare: digitalWrite(A0, HIGH) - activare pullup la A0 configurat ca intrare. Funcţiile acestea
sunt:
- analogRead(pin) – citeşte o valoare de pe un pin analogic;
- analogReference(type) - configurează tensiunea de referinţă care va fi folosită
pentru intrarea analogică (cum ar fi valoarea maximă a tensiunii de intrare
măsurabilă pe pin-ul analogic).
- type - care referinţa este folosită:
o DEFAULT: tensiunea referinţa implicită, de 5 V;
o INTERNAL: tensiune internă de referinţă, 1.1 V la UNO;

46
 o INTERNAL1V1: tensiune internă de referinţă 1.1V;
o INTERNAL2V56: tensiune internă 2.56V;
o EXTERNAL: tensiune de referinţă externă, aplicată la pinul AREF (0 …
5V).
- int digital_value analogRead(pin) – citeşte o valoare de pe pinul analogic
specificat;
o O valoare analogică între 0 ... RANGE va produce un număr digital_value
între 0 şi 1023;
o Rezoluţia de măsurare este deci: RANGE volţi / 1024 unităţi;
o Pentru referinţa DEFAULT (5V) rezoluţia devine: resolutionADC = .0049
volţi (4.9 mV) / unitate;
o Pentru a converti valoarea citită digital_value la tensiunea analogică:
Voltage = resolutionADC * digital_value;
o Durează aproximativ 100 microsecunde (0.0001 s) pentru a citi o intrare
analogică, astfel încât rata maximă de citire este 10000 valori pe secundă.

3.5 UTILIZAREA MODULULUI DE AFIŞAJ LCD

Acesta este un display cu cristale lichide sub forma unui ecran plat care se foloseşte de
proprietăţile de modulare a luminii generate de cristalele lichide. Acesta este foarte eficient
din punct de vedere al consumului de energie şi poate fi reciclat mult mai uşor decât
dispozitivele de afişaj de tip CRT. Este un dispozitiv optic cu modulaţie electronică compus
dintr-un anumit număr de segmenţi care controlează un strat de cristale lichide dispuse în faţa
unei surse de lumină (lumina de fundal), sau de un reflector care generează o imagine colora
sau monocroma. O caracteristică foarte importantă a afişajelor LCD consta în faptul că un
curent electric le influenţează cu uşurinţă. Principiul de funcţionare al acestora este deosebit
de simplu bazându-se pe dispunerea mai multor straturi între care sunt prinse cristalele
lichide. Lumina de fundal a acestora este asigurată de tuburile fluorescente dispuse pe partea
superioară şi inferioară a straturilor.
Pentru montajul din cadrul acestui proiect se va folosi un afişaj LCD de tip 1602A
QAPASS cu următoarele caracteristici tehnice şi dimensiuni:
- Dimensiunile modulului de afişaj – 80 X 36 X 12.7 [mm];
- Suprafaţa zonei de afişaj – 60 X 16 [mm];

47
 - Zona activa – 56.2 X 11.5 [mm];
- Dimensiunea punctelor: 0.56 X 0.66 [mm];
- Dimensiunea caracterelor afişate: 3.55 X 5.95 [mm].

Figura 3.9: Modulul de afişaj 1602A QAPASS din cadrul modulului

Scopul folosirii unui afişaj LCD este de a afişa în mod clar care este cantitatea de fum
detectată în încăperea respectivă, dar şi de a afişa stare sistemului (activ/inactiv). LCD-ul
folosit poate afişa maxim 16 caractere pe două linii de afişaj. În figura de mai jos sunt
prezentaţi pinii modulului LCD.

Figura 3.10: Dispunerea pinilor modulului LCD

Modulul LCD poate funcţiona în modul 4 biţi sau pe 8 biţi. Pentru efectuarea acestui
proiect se va alege modul de funcţionare pe 4 biţi, ceea ce duce la economisirea unei cantităţi
de energie pe pinii I/O. În acest caz pinii D1, D2, D3 şi D0 sunt conectaţi la împământare.
Deasemenea linia R/W este conectată la împământare din timp ce datele sunt afişate mereu
către LCD.

48
 Pentru conexiunea dintre modulul Arduino şi afişajul LCD se folosesc următoarele
piese:
- Placa Arduino;
- Ecranul LCD;
- Un potenţiometru de 10 kiloohmi;
- Un rezistor de 220 ohmi;
- Fire de conexiune;
- Placa de tip „breadboard
Pentru a conecta LCD-ul la placa Arduino corespondenta pinilor trebuie să fie:
- Pinul RS al LCD-ului la pinul digital 12 al plăcii;
- Pinul E al LCD-ului la pinul digital 11 al plăcii;
- Pinul D4 al LCD-ului la pinul digital 5 al plăcii;
- Pinul D5 al LCD-ului la pinul digital 4 al plăcii;
- Pinul D6 al LCD-ului la pinul digital 3 al plăcii;
- Pinul D7 al LCD-ului la pinul digital 2 al plăcii.
Un alt aspect foarte important îl reprezintă conexiunea dintre microcontroller şi
afişajul LCD reprezentată în figura de mai jos.

Figura 3.11: Conectarea modului LCD la Arduino

Pentru a realiza comunicaţia serială de tip I2C dintre afişajul LCD şi placa Arduino se
conectează montajul la un PC, se încarcă bibliotecile de coduri „wire.h”, „LCD.h” şi

49
„LiquidCrystal_I2C.h”: #include wire.h, #include LCD.h şi #include LiquidCrystal_I2C.h.
mai departe se definesc variabilele cu: #define I2C_ADDR 0x27, #define
BACKLIGHT_PIN3 (pentru pinul 3), #define En_pin 2, #define Rw_pin 1, #define Rs_pin 0,
#define D4_pin 4, #define D5_pin 5, #define D6_pin 6, #define D7_pin 7. Mai departe se
face iniţierea afişajului LCD.

3.6 SONERIA (BUZZER-UL)

Un buzzer este un dispozitiv de semnalizare audio care poate fi integrat în schemele de

avertizare la incendiu, schemele de temporizare şi alte dispozitive de alertă. Acestea pot fi
mecanice, eectromecanice şi piezoelectrice.
În cadrul acestui proiect se optează pentru un buzzer compact, de tip electromagnetic,
conectat pe un terminal pin cu o ieşire de 2048 MHz. Aceasta poate fi aleasă din cataloagele
de specialitate având codul KPEG260. Această configuraţie permite montajul direct pe plăcile
circuitelor predefinite. Caracteristicile sale tehnice sunt următoarele:
- Tensiune de alimentare: 4 – 8 V;
- Nivel sunet dezvoltat: peste 85 decibeli;
- Frecvenţa de rezonanţă: 2300 +/- 300 Hz.

Figura 3.12: Buzzer-ul electromagnetic folosit în cadrul montajului

Ca şi în cazul afişajului LCD montajul este relativ simplu piesele necesare fiind:
- Placa Arduino cu microcontroller-ul;
- Placa de tip „breadboard”;
- Sonerie/buzzer-ul;
- Rezistenţa de 100 ohmi.

50
 Pentru a realiza legătura dintre placă şi sonerie se încarcă un cod de tip „Tone”. Modul
în care funcţionează se bazează pe transmiterea unui semnal de 1 kHz către pinul 9 al plăcii de
fiecare dată când senzorul trimite un semnal către microcontroller.

3.7 DISPOZITIVELE DE SEMNALIZARE LED

Aceasta este o diodă emiţătoare de lumină. Este o diodă de joncţiune p-n care emită
lumină în mod automat când este activată. Când se aplică tensiunea corespunzătoare la
capetele sale electronii sunt capabili să se aşeze în golurile electronilor din interiorul
dispozitivelor, fapt care duce la eliberarea energiei sub forma unor fotoni. Acest efect poartă
denumirea de electroluminescenta, iar culoarea luminii emise este determinată de bandă de
energie din interiorul semiconductorului.
În cadrul acestui proiect se foloseşte un LED de mici dimensiuni, clasic, iar schema de
montaj este simplă, fiind prezentată mai jos:

Figura 3.13: Modul de conectare a unui LED la Arduino

3.8 SCHEMELE ELECTRONICE ALE ANSAMBLELOR

DIN CADRUL SCHEMEI BLOC

Aşa cum a fost menţionat şi mai sus montajul va conţine un un circuit cu un senzor de
fum care va include şi un modul de afişaj LCD, cu scopul de a afişa cantitatea de fum în ppm
(părţi per milion), dar şi o sonerie de tip buzzer care va emite un semnal sonor în momentul

51
detecţiei fumului. Circuitul declanşează soneria în momentul în care cantitatea de fum
depăşeşte 1000 ppm, însă această valoare poate fi modificată uşor prin intermediul liniei de
cod introduse. Circuitul include un senzor de fum MQ2 care este capabil să detecteze şi
vaporii de gaz natural lichefiat (LNG), alcool şi metan.
Acest circuit poate fi dezvoltat direct pe o placă de tip „breadboard” sau poate fi
conceput ca o placă de tip „Arduino Shield” pe PCB. În acest sens se poate folosi software-ul
online „Proteus”, ce lucrează ca un simulator PCB şi este special conceput pentru aplicaţii de
acest tip. Biblioteca simulatorului „Proteus” conţine o gamă largă de componente uşor
accesibile pentru orice utilizator.
În cadrul anexei numǎrul 2 al acestui proiect se prezintǎ o serie de scheme electronice
detaliate pentru elementele componente ale circuitului detectorului de gaz/fum.
Conexiunile din cadrul circuitului acestui montaj sunt relativ simple, folosindu-se un
circuit comparator pentru a compara tensiunile de ieşire ale senzorului de fum cu valorile
presatbilite (acestea fiind conectate la pinul D7). Deasemenea ieşirea detectorului de fum este
conectată şi la pinul analogic al plăcii Arduino (A7). Soneria/buzzerul va fi conectată la pinul
D9, iar conexiunile afişajului LCD se fac aşa cum este indicat în exemplele disponibile în
cadrul „Arduino IDE” (12, 11, 5, 4, 3, 2).
Elementele componente ale montajului din cadrul proiectului de diplomǎ prezentat
sunt urmǎtoarele:
- Detectorul de fum (MQ2);
- Rezistoare de 10 kiloohmi;
- LCD de tip 16 X 2;
- Potenţiometru de 10 kiloohmi;
- Doua LED-uri;
- Placa Arduino;
- Soneria;
Pentru o bună funcţionare din punct de vedere, din punct de vedere electronic ar trebui
să se respecte următoarele recomandări:
- Pentru o funcţionare stabilă senzorul MQ2 trebuie să fie preîncălzit timp de 24 de
ore înainte de montaj;
- Bobina de încălzire a detectorului MQ2 consuma în jur de 150 mĂ, de aceea ar
trebuie ca bobina să să fie alimentată de la o sursă externă, cum ar fi o baterie de
9V;

52
 - Celelalte componente ale circuitului au nevoie de o tensiune de alimentare de 5 V,
putând fi alimentate direct de pe placa Arduino;
- Placa Arduino se alimentează prin mufa de alimentare de tip „jack” 9 V.
Folosind un software specilaizat poate fi generată schema finală a montajului cu toate
cablajele indicate:

3.9 ALGORITMII IMPLEMENTAŢI ÎN CADRUL SISTEMULUI

Programul implementat în cadrul acestui proiect este dificil de dezvoltat. Înainte de

dezvoltarea liniilor de cod trebuie citite cu atenţie instrucţiunile tehnice ale detectorului de
fum ţinând cont de calcululele ce trebuie să le efectueze montajul. Trebuie să fie respectat
graficul de concentraţie de fum în aer în raport cu caracteristicile aerului curat. După analiza
datelor din fisa tehnica a detectorului de fum se va dezvolta codul necesar calcului nivelului
de fum în aer, măsurat în ppm. Valorile din graficul codului permit calcularea rezistenţei
senzorului şi implementarea lor în cadrul codului.
Primul pas în dezvoltarea programului pentru montajul prezentat în cadrul proiectului
îl reprezintă includerea fişierului din biblioteca Arduino pentru modulul de afişaj LCD.
Definirea pinilor se face pentru acelaşi tip de afişaj LCD, apoi se definesc curbele de valori şi
rezsistenta de sarcină.
Mai departe în setarea „void setup()” se va executa etapa de calibrare a modulului de
detectare a fumului folosind funcţiile standard „Sensor Calibration”. Calibrarea efectivã se
realizeazã folosind liniii de cod la libera alegere a utilizatorului, în funcţie de modul în care
vrea sǎ foloseascǎ senzorul respectiv.
Funcţia „void loop()” se foloseşte pentru calcularea cantitãţii de fum din aer, in [ppm –
pǎrţi per milion] folosind funcţia „Resistance”.
Calibrarea senzorului se face dupã realizarea montajului. Ȋntreg montajul se lasã într-
un mediu cu aer curat pentru aproximativ 10 minute, fiind alimentat cu energie electricã.
Dupã aceasta perioadã începe calibrarea efectivã care dureazã aproximativ 25 de secunde.
Pentru că senzorul să aibă o interfaţă cu sistemul de alarmă şi cu afişajul LCD a trebuit
ca acesta să fie programat, necesitând astfel implementarea unui algoritm. Diagrama de mai
jos descrie algoritmul de funcţionare implementat circuitului şi este folosit ca element de
ghidare în procesul de dezvoltare al programului.

53
 Figura 3.14: Algoritmul de funcţionare al detectorului de fum in cadrul intregului
ansamblu al alarmei din camera de marfǎ

Dezvoltarea software-ului a fost împărţită în patru etape:

- Programarea ACD-ului;
- Programarea LCD-ului;
- Programul de activare al alarmei;
- Programul principal.

Programarea ADC-ului - Acest lucru a fost necesar din cauza faptului că senzorul
MQ2 generează o tensiune care este de tip analogicǎ, în ceea ce priveşte cantitatea măsurată
de fum.

54
 Programarea a constat în convertirea semnalului analogic de tensiune într-un număr
digital, din timp ce microcontroller-ul este digital.
Microcontroller-ul ATtiny 85 dispune de un Analogic to Digital Converter (Convertor
de semnal analogic în semnal digital). ADC-ul dispune de o rezoluţie de 10 biţi care implică
faptul că sunt 210 = 1024 paşi. Acesta dispune de 8 pini ai ADC-ului (PA0 – PA7) care sunt
multiplexaţi împreună.
Pentru a iniţializa programul ADC-ului se va introduce în soft-ul de programare codul:
ADMUX = (1<<REFS0)

Pentru setarea demultiplicatorului de frecvenţă se introduc comenzile:

Bit 7-ADC Enable (ADEN);
Bit 6-ADC Start Conversion (ADSC);
Bit 5-ADC Auto Trigger Enable (ADATE);
Bit 4-ADC Interrupt Flag (ADIF);
Bit 3-ADC Interrupt Enable (ADIE);
Bit 2:0-ADC Prescaler Select Bits (ADPS2:0).

Se alege o valoare egală cu 8 a demultiplicatorului, astfel se aloca valoarea F_ADC =

1 M/8 = 125 kHz. Codul complet pentru setarea ADC-ului va fi prezentat în una din anexele
acestui proiect.
Programarea LCD-ului - Acest lucru se relizeaza prin intermediul unui soft special
pentru interfaţa LCD-ului cu 4 biţi. Programul trebuie să asigure setarea pentru citirea şi
scrierea afişajului LCD.
Valoarea pinului R/W (scriere/citire) va fi mereu joasă, din timp ce datele vor fi mereu
scrise pe afişaj. Pinul RS este conctetat la PD0 şi este comandat conform instrucţiunilor sau
caracterelor trimise către afişaj.
Programul de activare al alarmei - Când se constată că valoarea cantităţii citite de
fum depăşeşte valoarea cuprinsă în intervalul nominal este activată automat soneria, LED-ul
verde este stins şi LED-ul verde se aprinde, în plus afişajul LCD va indica mesajul „fum
detectat”. Atât timp cât circuitul este alimentat senzorul va continua să verifice constant
prezenta fumului în detector. În scop demonstrativ valoarea de referinţă a fost setată la 1000
particule sau părţi per milion [ppm]. Codul acestui program este prezentat în una din anexele
acestui proiect.

55