MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE CHIMIE ȘI TEHNOLOGIE CHIMICĂ
ȘCOALA DOCTORALĂ :"ȘTIINȚE CHIMICE"

Lucru individual

Aplicarea radiaţiilor
Laser

A elaborat:
Porubin-Schimbător Veronica
Doctorand, Specialitatea: Chimie Ecologică

2019
Introducere
Au trecut aproape 100 de ani de când părintele „laserului” A. Einstein, a câştigat premiul
Nobel pentru cercetările sale asupra efectului fotoelectric. Două dintre lucrările lui Einstein din 1905
erau teorii asupra atomilor şi moleculelor, deşi la acea vreme mai erau oameni de ştiinţă care nu
credeau în existenţa acestora.
Principiile de funcționare ale laserului au fost enunțate în 1916 de Albert Einstein, printr-o
evaluare a consecințelor legii radiației a lui Max Planck și introducerea conceptelor de emisie
spontană și emisie stimulată. Aceste rezultate teoretice au fost uitate însă până după cel de-al doilea
război mondial
În 1953 fizicianul american Charles Townes şi, independent, Nikolai Basov şi Aleksander
Prohorov din Uniunea Sovietică au reuşit să producă primul maser, un dispozitiv asemănător cu
laserul, dar care emite microunde în loc de radiaţie laser, rezultat pentru care cei trei au fost răsplătiţi
cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1964. Primul laser funcţional a fost construit de Theodore Maiman
în 1960 şi avea ca mediu activ un cristal sintetic de rubin pompat cu pulsuri de flash. Primul laser cu
gaz a fost construit de fizicianul iranian Ali Javan în 1960 folosind un amestec de heliu şi neon, care
producea un fascicul cu lungimea de undă de 1,15 μm (infraroşul apropiat), spre deosebire de laserii
actuali cu He-Ne care emit în general în domeniul vizibil, la 633 nm.
Cercetările desfăşurate de Ion I. Agârbiceanu în fizică şi spectroscopie au cunoscut o
amplificare substanţială din 1956, prin înfiinţarea Institutului de Fizică din Bucureşti şi a laboratorului
de metode optice și fizică nucleară. În 1963, a fost construit în acest laborator, sub îndrumarea lui Ion
I. Agârbiceanu, primul laser românesc cu gaz, după o concepţie originală, brevetată. Pentru meritele
sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963, a lucrat în Grupul
European de Spectroscopie Atomică, a fost reprezentantul României la Uniunea Internaţionala de
Fizică Pură şi Aplicată.
Principial, un oscilator laser este format din trei elemente principale: mediul activ în care se
produce inversia de populaţi, un mecanism de excitare şi un rezonator optic care suportă frecvenţa de
oscilaţie furnizând reacţia pozitivă pentru amplificarea radiaţiei emise spontan într-un mod particular
al rezonatorului.
Laserul a devenit un instrument puternic şi extrem de important în toate domeniile: ştiinţă,
medicină, stomatologie, comunicaţii armată, artă etc.
 Una dintre cele mai importante invenții ale secolului trecut poate fi considerată invenția
laserului, care este acum folosită în aproape toate sferele vieții. Cuvântul LASER a fost format din
contracția expresiei engleze "Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation" -
"amplificarea luminii prin radiație stimulată"
Principiul laserului se bazează pe emisia stimulată de fotoni de lumină atunci când este expusă
la un câmp electromagnetic extern. Este important sa ne reamintim cateva notiuni fundamentale de
fizica fenomenelor oscilatorii pentru a intelege principiul functionarii laserului:
1. O mişcare oscilatorie este o mişcare în cadrul căreia punctul material execută deplasări
periodice de-o parte şi de alta a unei poziţii de echilibru.
2. Descrierea matematică a unei astfel de mişcări se face cu expresia:

unde:
- A este amplitudinea,
- ω este pulsaţia (ω = 2πν, cu ν frecvenţă),
- ωt + φ este fază.
În optică emisia stimulată este procesul prin care, sub influenţa unui foton mediul emisiv emite
rediaţie sub forma unui alt foton care are aceeaşi frecventa si faza ca si fotonul iniţial. Întrucît în final
ambii fotoni continua sa existe, procesul are ca rezultat amplificarea luminii. Cea mai cunoscuta
aplicaţie a emisiei stimulate este laserul.
Laserul este un dispozitiv complex ce utilizează un mediu laser(care poate fi solid, lichid sau
gazos) de o puritate ridicata si având parametri calitativi (aşa cum ar fi dimensiunile si forme bine
determinate) foarte exacţi. Lumina emisa ca rezultat al stimulării emisiei cuantice de radiaţie apare
ca o emisiune sub forma unei raze de lumina continua sau pulsatorie. Ca atare, un laser comun poate
fi unul care lucrează în regim continuu sau in regim pulsatoriu.
Într-o sursă obişnuită, atomii excitaţi emit radiaţii la momente complet întâmplătoare şi
independent unul de celalalt. Între semnalele luminoase ale atomilor nu există deci vreo diferenţă de
faza constantă în timp; ele se amplifică şi se atenueaza la momente de timp intamplatoare, conducand
la o intensitate medie si de aceea se spune ca lumina emisa de sursele obisnuite nu este coerenta.

Fig.1. Emisia radiatiei necoerente se face in toate directiile

in timp ce radiatia laser este emisa colimat, datorita prezentei
celor doua oglinzi A si B. Inainte de a fi emisa, radiatia laser
face de mai multe ori drumul intre A si B astfel incat ea se
amplifica substatial.
 Fig.2. Tranzitii intre nivele unui atom. Ey este
nivelul excitat iar Ei este nivelul metastabil. Se
pot urmari tranzitiile de emisie spontana,
absorbtie precum si cea de emisie stimulata.
Intr-o cavitate laser, desi emitatorii de
lumina sunt tot atomi individuali, ei emit
simultan si cu aceeasi frecventa. Lumina astfel
emisa este coerenta. Datorita coerentei, undele laser nu vor mai interfera haotic, ci numai prin aditie,
ceea ce face ca intensitatea fasciculului laser sa devina semnificativ mai mare. La cresterea intensitatii
contribuie si faptul ca marea cantitate de fotoni (deci de energie) este emisa intr-un timp extrem de
scurt prin dezexcitarea stimulata a unui numar intens de atomi excitati.
Sa ne reamintim ca, potrivit teoriei lui Einstein energia continuta de un foton ε este direct
proportională cu frecvenţa acestuia: ɛ=hʋ
- unde h este o constanta (a lui Plank) iar ν este frecventa
Valoarea intensităţii emise depinde desigur de tipul de laser folosit. Pana in prezent
intensitatiile cele mai mari au fost obţinute cu laseri cu solid. Daca, de exemplu, lumina emisa în
vârful impulsului, de către un laser obişnuit de 100 kW, este concentrata cu ajutorul unui sistem optic
pe o suprafaţă de aproximativ 0,008 mm, se obţine o iluminare a acestei suprafeţe de aproximativ
5x10 ori mai mare decât iluminarea obţinută de la Soare cu acelaşi sistem optic, iar intensitatea
luminoasa este cam de 20 de ori mai mare decât intensitatea emisa de o arie egala din suprafaţa
Soarelui. Dispozitivele laser speciale care produc aşa-numitele pulsuri intense, pot da intensităţi de
un milion de ori mai mari decât laseri obişnuiţi. Intensitatea focalizată pe o suprafaţă pe care lumina
solara ar produce 10 W /cm, este, în cazul acestor laseri de peste 10.000.000.000 W /cm. O alta
calitate a fasciculului laser este monocromaticitatea sa, rezultata prin altele, din faptul ca tranzitiile
atomilor de pe nivelul suprapopulat sunt practic simulate. Fasciculul cel mai apropiat de
monocromatismul ideal il dau laserii cu gaz. Urmează cei cu solid, apoi cei cu semiconductori.
După cum se știe, structura atomului are un model planetar (în spatele lui Rutherford),
conform căruia electronii încărcați negativ se rotesc în jurul unui nucleu încărcat pozitiv în anumite
orbite energetice - asemenea planetelor din jurul soarelui. Fiecare orbită corespunde unei anumite
valori a energiei electronice. În starea necondiționată, electronii sunt situați la niveluri scăzute de
energie, care sunt cauzate de consumul minim de energie și pot absorbi numai radiațiile care cad pe
ele. Când radiația acționează asupra unui atom, el primește o porțiune suplimentară de energie, care
provoacă tranziția electronilor (unul sau mai mulți) la niveluri mai ridicate de energie ale atomului,
adică electronul trece într-o stare excitat. Energia este absorbită de porțiuni definite strict - quanta.
Un atom excitat tinde să se întoarcă din nou într-o stare de calm și dă în exces energie, emisându-l și
în porțiuni definite. În acest caz, electronii revin la nivelurile inițiale de energie. Canoanele sau fotonii
de lumină care rezultă au o energie egală cu diferența dintre energiile celor două niveluri implicate.
Astfel, se produce radiații stimulate.
Un atom în stare excitat poate emite energie în sine și poate emite și atunci când este expus la
radiații externe. Este caracteristic faptul că cuantele emise și cuantumul care a cauzat radiația sunt
similare unul cu celălalt. Această caracteristică determină faptul că lungimea de undă a radiației
induse (indusă) este egală cu valul care a cauzat această radiație. În total, radiațiile induse vor crește
odată cu creșterea numărului de electroni care au sărit la nivelurile superioare ale energiei.
De asemenea, există sisteme inverse de atomi în care electronii se concentrează pe niveluri
mai mari de energie. În astfel de sisteme de atomi, procesul de emisie a quantei domină procesul de
absorbție. Sisteme inverse de atomi și folosite la proiectarea generatoarelor cuantice optice (lasere).
Substanța activă (mediul) este plasată într-un rezonator optic format din două oglinzi paralele de
înaltă calitate, plasate pe ambele părți ale substanței active. Cuantele emise, care se învârtesc în
interior și se reflectă în repetate rânduri din oglinzi, taie substanța activă de mai multe ori, provocând
astfel apariția de quanta similare prin emițarea atomilor, unde electronii se află în orbite îndepărtate.
Mediul activ poate fi din materiale diferite, orice stare de agregare și alegerea sa este determinată de
ce caracteristici sunt necesare de la laser. Principalele caracteristici ale laserelor - puterea și raza de
acțiune depind de mediul activ.
Efectul laser (lasere) poate să apară numai atunci când numărul de atomi în stare excitat
depășește numărul de atomi în stare de liniște. Un mediu cu astfel de caracteristici poate fi preparat
prin pomparea acestuia cu energie suplimentară dintr-o anumită sursă externă. Această operație este
numită - pompare. Din metoda de pompare, laserele diferă în funcție de tip. Pomparea poate fi
efectuată sub influența radiațiilor electromagnetice, a curentului electric, a descărcărilor electrice, a
fasciculului de electroni relativi, precum și a reacției chimice. Tipul de energie utilizat depinde de
tipul de mediu activ (de lucru) utilizat.
Pe baza celor de mai sus, puteți defini trei părți principale ale designului, care include orice
laser:
1) Mediul de lucru activ;
2) Sursă de energie sau sistem de pompare;
3) Dispozitiv pentru amplificarea luminii emise - un sistem de oglinzi (rezonator optic).
Proprietatile radiatiei laser
a) Coerenţă spaţială. Considerând două raze provenite din două puncte diferite ale unei surse
luminoase, dacă acestea pot interfera (prin suprapunerea lor obţinându-se franje de interferenţă),
cele două radiaţii sunt coerente. Cele doua puncte de pe suprafaţa sursei se pot afla la o distanţă
 mai mică sau mai mare, aceasta caracterizând proprietatea de coerenţă spaţială. Laserul are
aceasta proprietate.
b) Coerenţă temporală.Daca radiatia emisa la un moment dat de un anumit punct al sursei poate
interfera cu radiatia emisa la un moment ulterior de acelasi punct al sursei, cele doua radiatii sunt
coerente in timp.Unda laser prezinta aceasta proprietete.
c) Intensitatea luminoasă foarte mare care se poate obţine cu ajutorul laserului este o consecinţă a
proprietăţii de coerenţă spaţială.Toată energia emisa de un tub cu descarcare de mare lungime,
care în mod normal, ar fi dispersată în toate direcţiile din spaţiu, este concentrată într-un fascicol
de mică secţiune şi unghi solid foarte mic.
d) Pulsuri ultrascurte. Lumina laser permite să se obţină pulsuri cu durate de ordinul a 10-12-10-13s.
Aceasta este o consecinţă a coerenţei radiaţiei laser. Funcţionarea laserului pentru a obţine aceste
pulsuri ultrascurte este o funcţionare în regim de sincronizare a modurilor.
Tipuri de laseri
a)Laseri cu mediu activ solid dielectric.Mediul activ îl reprezintă ionii, dispersaţi în concentraţie
mică într-o reţea cristalină pură, fie în sticla sau plastic.Exemple:laser cu rubin care are l=6943

A0;laser cu sticla dopata cu neodim l=1,06 mm;laser cu granati dopati cu neodim l=1,06 mm.
b)Laseri cu gaz.
Laseri cu gaz atomic si ionic care functioneaza in regim continuu sau regim de impulsuri, folosesc
tranzitiile atomilor neutri si au l=6328 A0.
Laseri cu gaz ionici pot fi laseri cu argon ionizat l=4880 A0,laser cu He-Cd l=4416 A0.
Laseri moleculari l=10,59mm, au puterea de iesire de 100-200 kW in current continuu timp de 12 s;
60kW in timp de 12 minute;au randament de 10-35% in practica.
c)Laseri cu mediu activ lichid.
Frecvanta lor de lucru poate sa varieze in domeniide 600-1000 A0, functionarea in regim de impulsuri
este de sute de kW,durata unui impuls fiind de 10-8 s.
d)Laseri cu conductori.
Cel mai des intalnit este cel cu cristal de arseniura de galiu (Ga-As) care are l=(4800-9040)A0.
e)Laseri chimici.
La acestia efectul laser se obtine direct din reactia gazelor care intra in amestec.Energia care
serveste pentru a produce radiatia laser este furnizata de o reactie chimica.
Aplicaţiile radiaţiilor Laser
Prin exemple concrete este ilustrată influenţa benefică pe care a exercitat-o inventarea
laserului asupra dezvoltării ştiinţei, tehnicii şi a diverselor ramuri ale economiei. Utilizarea laseruluii
în prelucrarea materialelor capătă o importanţă economică mereu crescândă. Avantajul laserului
rezidă în prelucrarea rapidă şi fără contact a celor mai diverse materiale, lumina laser fiind aplicată
cu mare precizie şi exact controlată. Razele laser, de asemenea, sunt utilizate pe larg în medicină,
precum şi în automatizarea celor mai diverse procese.
Spre deosebire de radiaţiile termice obişnuite, radiaţia laser are o serie de proprietăţi valoroase
şi deosebit de importante: este coerentă, monocromatică şi de mare intensitate. Coerenţa reprezintă
proprietatea unei surse de a emite radiaţii de aceeaşi frecvenţă şi cu un defazaj constant în timp, iar
monocromaticitatea este proprietatea radiaţiei de a avea aceeaşi culoare spectrală. Datorită
proprietăţilor sale, radiaţia laser poate fi concentrată, cu ajutorul unor lentile speciale, într-un focar
punctiform, spre deosebire de radiaţia luminoasă a unei lămpi obişnuite cu incandescenţă. Aceasta
explică puterea specifică considerabilă a radiaţiei laser în focar care poate atinge valori de până la
109 W/cm2. Proprietăţile unice ale radiaţiei laser au făcut ca generatoarele cuantice să fie un
instrument de neînlocuit în cele mai diverse domenii ale ştiinţei şi tehnicii.
1.Laserul în cercetarea ştiinţifică
Temperatura şi concentraţia extrem de înaltă a radiaţiei laser oferă posibilitatea de a studia
materia în stări extreme, existente numai în adâncurile stelelor fierbinţi. Un rol deosebit de important
îl joacă laserele în fizica nucleară, la declanşarea reacţiilor termonucleare. În căutarea de noi surse de
energie care să satisfacă cerinţele mereu crescânde ale omenirii, fizicienii au ajuns la ideea utilizării
în acest scop a reacţiilor termonucleare controlate. Una dintre aceste reacţii constă în fuziunea, în
anumite condiţii, a unor nuclee atomice mai uşoare şi formarea unuia mai greu, însoţită de degajarea
unei cantităţi imense de energie. Laserele oferă şi chimiştilor noi posibilităţi în studiul şi cercetarea
reacţiilor fotochimice, cu multiple aplicaţii în tehnologiile chimice moderne. De exemplu, prin
activarea clorofilei cu ajutorul luminii laser se poate accelera şi controla procesul de fotosinteză, ceea
ce deschide noi perspective în obţinerea pe cale industrială de carbonaţi şi, eventual, proteine
sintetice. România va avea începând cu anul 2015 cel mai puternic laser din lume, cu ajutorul căruia
cercetătorii vor face experimente atomice, folosind energii atât de înalte, încât este de aşteptat ca
rezultatele să depăşească legile relativităţii. Proiectul european ELI (Extreme Light Infrastructure),
comparabil cu celebrul CERN de la Geneva, va reprezenta cea mai mare infrastructură de cercetare
din spaţiul excomunist, punând, practic, Romănia pe harta lumii ştiinţifice. Practic, în complexul ce
va fi construit începând cu anul 2012 şi care se va întinde pe o suprafaţă de două hectare, 400 de
cercetători români vor încerca, sub coordonarea specialiştilor din Occident, să obţină reacţii atomice
folosind energii fără precedent. Puterea dezvoltată de aceşti laseri, din 2015 este prevăzută să ajungă
în jurul sutelor de petawaţi sau chiar un exawatt. Această putere dezvoltată reprezintă, practic, de
peste zece mii de ori puterea generată la nivelul anului 2004, de către toate facilităţile ce generează
energie pe această planetă.
 2. Laserele tehnologice
Laserele de mare putere cu acţiune continuă sunt utilizate pentru tăierea, sudarea şi lipirea
pieselor din diferite materiale. Temperatura înaltă în fasciculul laser permite sudarea unor materiale,
imposibilă de realizat prin alte tehnologii (de exemplu, metal şi ceramică). Monocromaticitatea înaltă
a radiaţiei permite focalizarea razei luminoase într-un punct de ordinul submicronilor (datorită lipsei
dispersiei) şi utilizarea ei la executarea microcircuitelor. La prelucrarea pieselor în vid sau în
atmosferă de gaz inert fasciculul laser poate fi introdus în camera tehnologică printr-un geam
transparent. Fasciculul laser este „ideal” de rectiliniu şi poate servi ca o „riglă” foarte comodă pentru
orientare. Laserul cu impulsuri este folosit în geodezie şi construcţia de case, pentru măsurarea
distanţelor pe teren după timpul de parcurgere de către impulsul de lumină a distanţei dintre două
puncte.
3. Laserele în comunicaţii
Laserele au produs o revoluţie în telecomunicaţii şi în tehnica de imprimare a informaţiei.
Există o legitate simplă: cu cât e mai înaltă frecvenţa purtătoare a canalului de telecomunicaţie, cu
atât e mai mare capacitatea de transmisie a acestuia. Tocmai de aceea în legătura radio, realizată iniţial
pe unde lungi, s-a trecut treptat la unde tot mai scurte. Cum se ştie, lumina este o undă
electromagnetică ca şi undele radio, numai că are lungimea de zeci de mii de ori mai scurtă. Ca
urmare, cu ajutorul unui laser se poate transmite de zeci de mii de ori mai multă informaţie, decât
printr-un canal radio cu unde ultrascurte. Legătura laser se realizează prin fibre optice care reprezintă
nişte fire subţiri din sticlă şi în care lumina, datorită reflexiei interioare totale, se propagă practic fără
pierderi la distanţe de sute de kilometri. Fasciculul laser este utilizat la imprimarea şi citirea
imaginilor (inclusiv în mişcare) şi a sunetelor pe CD-uri
4. Laserul în medicină
Tehnica laser se întrebuinţează pe larg în chirurgie şi în terapie. Cu raza laser introdusă prin
pupilă „se sudează” retina desprinsă de pe globul ochiului şi se corectează defectele de vedere.
Intervenţiile chirurgicale efectuate cu „bisturiul laser” traumatizează mai puţin ţesuturile vii. În plus,
radiaţia laser de mică putere grăbeşte cicatrizarea rănilor şi exercită o influenţă asemenea
acupuncturii. În ingineria genetică şi nanotehnologii (tehnologii care operează cu obiecte de
dimensiunile 10-9 m ), cu ajutorul laserului se taie şi se combină fragmente de gene, molecule
biologice şi obiecte cu dimensiuni de ordinul milionimilor de milimetru.
Potenţialul laserului de a îmbunătăţi tratamentele stomatologice depinde de capacitatea
medicului de a controla puterea și timpul de expunere a ţesuturilor dentare. Printre tratamentele și
procedurile stomatologice ce utilizează laserul se numără: detectarea cariilor, obturaţii dentare
(inclusiv preparaţia dintelui), tratamentul hiperestehiei dentinare (laserul sigileaza tubii dentinari),
gingivectomie şi gingivoplastie (reconturarea gingiei), frenectomie şi frenoplastie, tratamentul aftelor
bucale, albire dentare, regenerarea nervilor, îndepărtarea tumorilor benigne, analiza ţesuturilor
dentare și a celor gingivale.
Sculptarea corneei este metoda modernă prin care se pot corecta defectele de vedere cu
ajutorul laserului. În funcţie de numărul de dioptrii (mărimea viciului de refracţie) şi de grosimea
corneei, specialistul recomandă una dintre cele trei metode de corectare cu laser excimer:
keratectomie fotorefractivă (PRK), laser in situ keratomileusis (LASIK) sau LASEK (o combinaţie
între cele două tehnici precedente).
O metodă modernă pentru tratamentul venelor varicoase superficiale fotocoagularea
endovasculară cu laser. Prin acţiunea termică a radiaţiei laserului in interiorul vasului, se produce
coagularea si inchiderea venelor bolnave, fără să fie nevoie de scoaterea acestora de sub piele, cu
distrugerea ţesuturilor din jur.
5. Laserele şi calculatoarele
Cu ajutorul laserelor s-ar putea realiza pe cale optică transmiterea semnalelor între diferitele
componente ale calculatorului, fără ca între acestea să existe vreun contact. Chiar şi alimentarea
calculatorului s-ar putea face cu ajutorul luminii laser, fără să mai fie nevoie de curent electric.
Impulsurile luminoase de scurtă durată produse de un laser sunt transmise între diferitele elemente
componente prin intermediul unor „conductori” de lumină de tip special, cunoscuţi sub numele de
fibre optice. Aceste „cabluri” de lumină sunt, de fapt, fire de sticlă foarte subţiri în care lumina,
pătrunzând sub un unghi oarecare faţa de axul firului, se propagă prin reflexii repetate pe pereţii
firului, acoperit cu o peliculă extrem de fină tot din sticlă, dar având indicele de refracţie mai mic
decât al firului. Printr-un astfel de fir cu diametrul de numai 1 mm se pot propaga simultan sute de
impulsuri laser. Aşadar, se conturează apariţia unei noi generaţii de calculatoare, calculatoarele
optice, a căror construcţie şi principiu de funcţionare diferă mult de cele ale calculatoarelor
electronice. În prezent există diverse proiecte de realizare a acestui nou tip de calculatoare. Fără a
intra în detalii, vom menţiona că viitoarele calculatoare vor avea dimensiuni mult mai mici decât cele
electronice, iar informaţiile obţinute, prelucrate şi redate de calculatoarele optice nu vor mai fi triate
după adresă, ca în calculatoarele electronice, ci după imagini. Aceasta înseamnă că datele nu mai sunt
tratate separat, fiecare în parte, ci există posibilitatea prelucrării lor în grup, calculatorul optic putând
memora dintr-o singură „privire” o mare cantitate de informaţii. În memoria noilor calculatoare
informaţiile sunt reţinute sub formă de imagini. Se vorbeşte deja de o logică a imaginilor şi de o
aritmetică a imaginilor. Calculatoarele optice vor avea o memorie imensă, capabilă să cuprindă o
cantitate de informaţii echivalentă cu cea conţinută într-o bibliotecă cu milioane de volume, precum
şi o viteză fantastică, de circa 1013 - 1014 operaţii pe secundă.
 6. Laserul în armament
Laserul este folosit pentru a marca obiectivele de atac ale artilierei inteligente si a rachetelor
ghidate. Proprietatile care fac laserul important pentru marcare sunt:
Fascicul laser parcurge distante mari in linie dreapta.
Fascicul laser se propaga la viteza foarte mare (viteza luminii).
Este posibila modularea fasciculului laser, pentru a include informatii de identificare. Un soldat in
teren, sau un vehicul de zbor poate fi folosit pentru a trimite un fascicul laser catre tinta.Laserul este
proiectat pentru a trimite o serie de impulsuri intr-un anumit model (cod) de impulsuri de lumina
invizibila. Sisteme speciale de detectare sunt blocate pe acest model de impulsuri laser, si ghideaza
'bombele inteligente' pentru a-si atinge tinta marcata.
Fig.3. Laser Designator systems in the
Battlefield.

Un lot a fost scris cu privire la Initiativa de Aparare Strategica (SDI) a guvernului SUA.
Acest proiect futurist a fost numit de catre public 'Star Wars'-Razboiul Stelelor. Ideea din spatele
acestei initiative a fost aceea de a construi dispozitive de mare putere, care pot trimite fascicule pe
distante foarte mari cu o foarte mare acuratete si cu o foarte mare viteza. Aceste dispozitive de mare
putere ar fi trebuit sa distruga rachetele URSS peste site-urile de lansarea mai sus, chiar dupa lansare.
Deoarece aceste rachete ar fi trebuit sa poarte focoase nucleare, nu permisa ajungerea lor deasupra
Europei sau SUA. Prin distrugerea rachetelor la zona de lansarea mari daune ar fi fost cauzate
atacatorului, deci un astfel de sistem de aparare ar fi fost o amenintare la adresa celeilalte parti.
Una dintre cele mai avansate aparate din acest proiect SDI a fost un laser. Au existat doua
posibile locatii pentru a monta acest laser:
1.Pe un munte inalt (pentru a reduce durata de transmitere prin atmosfera). Atmosfera absoarbe
puternic fasciculul laser.
2.Pe un satelit care se roteste in jurul Pamantului.
O vedere a unui artist despre acest sistem este prezentata in figura 4.
Fig.4. O varianta a
sistemului pentru distrugerea
racheteleor ICBM
Problema cu ideea SDI-ului Problema cu ideea SDI-ului a fost ca aceste tehnologii avansate sunt
departe de a fi o realitate, si necesita o uriasa suma de bani pentru o foarte lunga perioada de timp.
O alta problema este ca protectia impotriva acestor arme laser este relativ simpla:
Un mod simplu este acoperirea rachetei cu un invelis reflectant tip oglinda care va preveni
absorbtia şi va directiona fasciculul laser în direcţii diferite
O metodă mai sofisticata de protectie pentru rachete se bazeaza pe principiul descris in figura
13.4.

Concluzie
Domeniile de utilizare a laserului, deloc complete, punctate mai sus ilustrează acea imensă
influenţă pe care o exercită laserul în dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, precum şi în viaţa societăţii
moderne. Se poate afirma, fără prea mare exagerare, că laserul apărut la mijlocul secolului XX a
produs un impact asupra omenirii, asemănător cu acela pe care l-a avut energia electrică şi radioul cu
o jumătate de secol mai înainte.
Bibliografi
[1] Amza, Gh., ş.a., Tratat de tehnologia materialelor, Editura Academiei Române, Bucureşti,
2002.
[2] Drăgănescu, V., Prelucrări termice cu laser, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1986.
[3] Gavrilaș, I., Marinescu, N.I., Prelucrări neconvenţionale în construcţia de maşini, Editura
tehnică, Bucureşti, 1991.
[4] Marinescu, D.R., Marinescu, N.I., Managementul tehnologiilor convenţionale, Editura
tehnică, Bucureşti, 1991.
[5] * * * http://www.trumpf.com.