1

ADN-ul mitocondrial sau Energia feminină

Totalitatea genelor dintr-o celulă a fost numită în 1920 de botanistul german Hans
Winkler(1877-1945) genom. În genetica moleculară, prin genom se înţelege astăzi
ansamblul informaţiei ereditare din moleculele de ADN ale unei celule/organism, situată
în marea ei majoritate (99,5%) în cromozomii din nucleu, dar şi în mitocondrii (0,5%);
există deci un genom nuclear, mare şi complex, şi un genom mitocondrial, mic şi
simplu.

Genomul uman cromozomial este ca o colectțe de 5000 de cărți, fiecare de 300 de

pagini conținând în total peste un bilion de cuvinte. Acest uriaș volum de informații este
înscris pe un set de 23 de molecule de ADN. Lungimea ADN-ului din setul de cromatide
ale unei singure celule umane are o lungime de circa 1,8m cu un diametru de numai
circa 2,4 nm Acest genom dispune de 3200 Mb.

Există încă o enigmă fascinantă a geneticii moleculare: gene numite de englezi "junk
DNA" sunt în mare măsura relicve ale evoluției genomului. Sunt gene care au fost
funcționale, treptat și-au pierdut rolul dar totuși s-au transmis din generație în generație.
Rămâne o întrebare: de ce acestea se păstrează și nu se elimină deoarece prezența lor
este considerată un balast spațial dar și energetic în cursul diviziunii celulare. Sigur că
în viitor, așa cum s-a mai întâmplat, se va reconsidera acest enunț.

Genomul mitocondrial ca și cel al procariotelor este reprezentat de o singură

moleculă de DNA care este circulară. Are doar 16.569 de perechi de baze si dispune
de gene care codeaza 13 proteine, 22 de molecule de ARN t si 2 de ARN r. Regiunile
mute (introni,"junk DNA") sunt extrem de reduse și genele repetitive sunt aproape
absente.

Mitocondriile se formează din promitocondrii, în timpul diviziunii celulare, prin

strangulare. Mitocondriile sunt foarte abundente în celulele care necesită o cantitate
mare de energie biochimică și se deplaseaza în citoplasma cu ajutorul curenților
citoplasmatici către zonele afectate de răni sau de agenți patogeni.

Potrivit teoriei endosimbiozei, mitocondriile sunt organite celulare rezultate din

endosimbioza unei alfa-proteobacterii. Aceasta și-a conservat parțial propriul genom,
unele gene necesare sintezei de proteine ce participă la realizarea lanțului respirator
fiind transferate în genomul nuclear. Această relație de simbioză, perfecționată în cursul
 2

evoluției, permite unei celule, care anterior nu putea realiza reacții de oxidoreducere,
să-și obțina energia într-un mediu bogat în oxigen.

ADNmt se transmite doar pe linie maternă, ovocitul fiind o celulă de mari dimensiuni ce
conține un număr mare de mitocondrii. Spermatozoidul nu participă cu ADNmt la
formarea embrionului deoarece mitocondriile sale (reduse ca număr) sunt localizate în
regiunea piesei intermediare, structură ce rămâne în afara ovocitului în procesul de
fecundare. Spermiile conţin mitocondrii, însă doar atât cât să le propulseze până la
suprafaţa ovulului, fără ca mitocondriile respective să pătrundă în ovul. Ovulul conţine
mitocondrii care au fost transmise de la mamă la fiică, timp de nenumărate generaţii.
Singurul mod ca ADN-ul mitocondrial să se modifice este prin mutaţii naturale, care se
petrec foarte lent, în comparaţie cu frenezia amestecului de gene la care luăm parte noi
şi părinţii noştri.

ADN-ul mitocondrial uman conține doar 37 de gene responsabile de:

• sinteza a 22 de tipuri de ARN de transfer specifice mitocondriei;

• sinteza a 2 de tipuri de ARN ribozomial specifice mitocondriei (ribozomii

mitocondriei fiind de tip procariot);

• sinteza a 13 proteine membranare ce participă la realizarea lanțului respirator

(enzimele respiratorii).

Noua cercetare de la Northwestern Medicine publicată 2017, in Nature Cell Biology, a

arătat ca mitocondriile, cunoscute in mod traditional pentru rolul lor de a crea energie in
celule, joacă, de asemenea, un rol important in hematopoiesis, procesul organismului
de a crea noi celule sanguine. Cercetătorul principal Navdeep Chandel a co-autorizat o
lucrare în Nature Cell Biology, condusă de Dr. Jian Xu, de la Universitatea din Texas
Southwestern Medical Center, care a demonstrat că inițierea eritropoiezei, producția de
celule roșii în sânge în mod specific, necesită mitocondrii funcționale.

Frecvența mutațiilor ADN-ului mitocondrial este mai mare decât cea a ADN-ului
nuclear deoarece:
 3

• ADN-ul mitocondrial nu este protejat de proteine (nu există histone);

• sistemul de reparare a ADN-ului mitocondrial este mai puțin eficace;

• mitocondriile sunt producatoare de radicali liberi ai oxigenului ce determină

leziuni ale ADN-ului mitocondrial.

Bolile mitocondriale sunt boli ereditare rare, cu debut precoce și evolutie rapidă,
progresivă, determinate de disfuncții ale lanțului respirator mitocondrial. Manifestările
clinice sunt importante la nivelul organelor cu un consum energetic ridicat:
encefalopatie, tulburări neuro-musculare, tulburări cardiace, hepatice, metabolice, etc.

Datorită faptului că fiecare celulă conține sute de mitocondrii și fiecare mitocondrie

conține mai multe molecule de ADN, mutațiile survenite într-o singură moleculă nu au
efect fenotipic. Dacă însă, în urma diviziunilor celulare, proporția de molecule de
ADNmt mutante crește producția de energie este afectată și apar manifestările
clinice. În funcție de proporția de molecule mutante manifestările pot fi mai grave,
progresive, și uneori letale. Prezența de molecule de ADNmt normale și mutante într-o
celulă sau organism se numește hereroplasmie.

Mutațiile ADNmt pot determina alterări în rata de sinteză a proteinelor mitocondriale sau
pot determina sinteza de proteine inactive. Acumularea de astfel de mutații pe tot
parcursul vieții unui individ ar determina diminuarea producției de energie în celule și ar
fi una din explicațiile fenomenului de îmbătrânire.

***

Mitocondriile sunt dirijorii orchestrei genetice ,

- Reglează felul în care fiecare celulă îmbătrânește, se divide și moare.

- Identifică genele care vor fi activate sau dezactivate, după caz, în interiorul
fiecărei celule.

- Furnizează energia necesară stabilirii noilor rețele neuronale,

Întregul ADN-mitocondrial este moștenit doar pe linie maternă ceea ce înseamnă că

sursa energiei care ne susține viața este derivată exclusiv de la femeile din arborele
propriu, genealogic, așa s-a ajuns la celebra teorie a Evei mitocondriale. **
 4

ROLUL mitocondriilor este de a produce energie celulară.

Mitocondriile folosesc carbohidrații* drept combustibil pe care îl transformă în energie

care susține viața și în produși secundari: apă și dioxid de carbon (metabolism oxidativ).

Oxigenul este consumat în acest proces așa cum este consumat de foc (care
eliberează energie într-o formă necontrolată), iar energia (forța de viață) produsă de
mitocondrii este înmagazinată într-o baterie chimică – o mică moleculă- ADENOZIN
TRIFOSFAT ( ATP). ATP-ul bogat în energie, poate fi transportat prin celulă, eliberând
energie la nevoie, în prezența unor enzime specifice. Celule au și capacitatea de a
folosi căi chimice pentru a produce ATP, atunci când nu e prezent oxigenul=metabolism
anaerob= care este 1/18 eficient față de cel oxidativ.

Dar, pe lângă energia pe care o produc, mitocondriile crează și un produs secundar,

legat de Oxigen, numit specie reactivă de oxigen (ROS) sau radical liber ( științific,
există și o altă familie de radicali reactivi – specii reactive la azot).

Radicalii liberi au un rol important, central, în reglarea apoptozei (procesul prin care
celulele inițiază autodistrugerea, când sunt activate comutatoarele genetice care îi
comandă unei celule să moară- un rol esențial în favorizarea creșterii și a vindecării
organismului ca întreg. Iar acest proces are loc doar datorită ADNm, și nu în nucleul
central al celulei cu ADN nuclear (ADNn) așa cum se credea până recent. Și celulele
cărora le lipsește nucleul pot intra în apoptoză, proces care începe decând fetusul este
în uter.

Deci: mitocondriile controlează destinul celulelor, determină dacă o celulă trăiește sau
moare: mânuiesc Sabia lui Damocles! Ele trimit un semnal care îi comandă celulei să
moară, în loc să se reproducă. Apoi apoptoza îi permite corpului să elimine zece
miliarde de celule în fiecare zi care conțin multe celule canceroase care au o fiziologie
accelerată.

Funcția mitocondrială este afectată atunci când sunt trimise semnale celulelor
sănătoase să moară, principalul punct slab al mecanismului mitocondrial, care conduce
la distrugerea celulelor cerebrale în aproape orice boală degenerativă (Alzheimer,
Parkinson, scleroza multiplă, maladia Lou Gehrig....). „Vinovații” sunt radicalii liberi care
 5

provoacă distrugeri oxidative ale țesuturilor, asemeni ruginirii fierului. R.L. pot afecta
proteinele, lipidele, chiar și ADN-ul. Ei pot fi stinși de antioxidanți.

Nucleul unei celule conține doar două copii ale ADN-ului său, mitocondriile pot avea
două până la zece copii și este inelar, ca la bacterii, ambele fiind lipsite de proteine care
care să înconjoare codul genetic, pentru a-l proteja de daunele provocate de ROS (
ADNn are proteine protective-histone, care au și rolul de a-i regla funcția).

ADNmt are:

1, funcție principală de producere a energiei

2. semnalizare intracelulară

3.reglarea apoptozei

4.comunicarea cu biosfera (încă în cercetare...)

Funcția principală a ADNului nuclear este să furnizeze celulelor:

-informația necesară de a produce diferite proteine care controlează metabolismul,

-să repare și să asigure integritatea structurală a organismului fizic.

ADNmt este cel care dirijează producția și utilizarea energiei noastre vitale, hotărăște
destinul fiecărei celule, țesut sau organ din corp și destinul energetic al ființei noastre
ca întreg.

Datorită rolului lor în metabolismul energetic, celulele creierului, inimii, rinichiului

ficatului și mușchilor scheletici, pot conține mii de mitocondrii, până la 40% din materia
celulară. Un adult are peste zece milioane de miliarde de mitocondrii (10% din
greutatea sa).

Rolul pe care mitocondria îl joacă în metabolism a fost amplu demonstrat iar abilitatea
de a funcționa corect este esențială pentru celulele stem. În condiții normale, celulele
stem, reacționând la semnalele transmise de către corp, regenerează organele distruse
prin producerea de noi celule specifice cu implicații foarte importante în domeniul
medicinei regenerative. Cel puțin așa se întâmplă într-un corp tânăr. Uzura celulelor
stem reprezintă una din cauzele principale ale unei slabe regenerări sau chiar
degenerări la nivelul anumitor țesuturi sau organe.
 6

Strâns legate de capacitatea cortexului prefrontal de a fi activat complet sunt

MITOCONDRIILE - centralele energetice ale celulor noastre și forța de viață feminină
( menționată de toate școlile esoterice, de șamani ...).

Cercetătorii au descoperit că nu numai că producem rețele neuronale noi dar le și

putem face să fie puternice pentru a depăși reacțiile emoționale instinctive.

Regiunea prefrontală este asociată cu procesul de suprascriere a reacțiilor emoționale

primitive, și putem inhiba aceste reacții. Se poate face prin dezvoltarea fiziologiei
creierului (modificări ale dietei și a stilului de viață), și prin dezvoltarea de noi căi
neuronale pozitive. „Neuronii care descarcă impulsuri împreună, se conectează
împreună”-legea lui Hebb – gândurile și activitățile care formează un tipar trebuie să fie
menținute dacă vrem ca rețelele neuronale asociate cu aceste activități să rămână
funcționale (neuronii care nu descarcă impulsuri împreună, nu rămân conectați
împreună. Prin atenția focalizată, putem schimba gândurile, activitățile și
comportamentele. Și, dacă nu mai sunt folosite rețelele neuronale pentru suferințe
emoționale (mai ales), creierul nu va mai folosi aceste căi -rețele și ele vor fi
abandonate.

In creier există o populație de celule stem neuronale care se regenerează în mod

constant și se pot diferenția de neuronii cerebrali, în fiecare moment al vieții.

Este acceptată idea regenerării efective a neuronilor cerebrali prin proteina numită:
factor neurologic cerebral (BDNF). Ea protejează neuronii existenți față de leziunile
provocate de diferiți agenți,ca traumatismele, reducerea temporară a fluxului sanguin și
a toxinelor din mediu, contribuind la asigurarea supraviețuirii acestora prin stimularea
formării de sinapse.

Gena care activează producția de BDNF este stimulată de:

-exercițiile fizice voluntare, - minim 20 minute pe zi

- reducerea numărului de calorii; creșterea BDNF aduce beneficiul suplimentar al

reducerii poftei de mâncare
 7

-stimularea intectuală. Orele multe la Tv, jocuri repetitive la computer, etc. duc la
scăderea constantă și drastică a BDNF. De ajutor sunt meditațiile, o cale de a percepe
universul complex al minții lăuntrice, ca și câmpul de energie universală.

-curcumina și acidul gras Omega-3 (acidul decosahexaenoic).

Meditația îmbunătățește circulația sângelui și funcționalitatea în cortexul cingular

anterior- o formațiune nou apărută în evoluție, aflat în partea anterioară a creierului și
se încolăcește în jurul corpului calos. Mediază empatia, conștiența socială, intuiția,
compasiunea, și capacitatea de a regla emoțiile. Este și un canal de comunicare între
amigdale și cortexul prefrontal. Furia, frica opresc funcționarea lobilor frontali.

Însă e nevoie de mult mai mult decât de simpla repetare pentru a crea noi rețele
neuronale.

- Concentrarea constantă pe intenții pozitive, atenție concentrată

- Practica bucuriei, a bunătății și a iertării

- Atenție focalizată constant în parcurgerea practicii. „ Experiența asociată cu

atenția duce la modificări fizice în structura și funcționarea ulterioară a sistemului
nervos. Noi alegem și ne sculptăm felul cum mințile noastre, mereu
schimbătoare, vor funcționa, alegem cine vom fi în următorul moment, într-un
sens foarte real, iar aceste alegeri sunt reliefate în forma fizică a sinelui nostru
material” – Michael Merzenich- prof emerit la Univ. California.

-Curcumina_ principiul activ și esențial al tumericului. Ea este antioxidant, antiinflamtor,

fungicid și antibacterian, proprietăți chimice cunoscute de mii de ani. Crește nivelul de
BDNF. Activează calea Nrf2 – un „comutator genetic” descoperit de curând, care
funcționează prin activarea unor gene ce produc o vastă gamă de antioxidanți, ce
protejează mitocondriile, protejează sursa energiei divine, care ne străbate fiziologia
și ne întreține bunăstarea ( rolul tumericului în cultivarea relațiilor cu forma feminină a
divinității este în textele vedice).

Se recunoaște acum că mitocondriile (forme de manifestare ale forței vitale feminine)

sunt conductele prin care curg energiile vindecătoare, hrănitoare și iubitoare ale
biosferei. Aceste particole intracelulare – aparent simple, pot fi , de fapt, privite drept
 8

manifestările celulare ale calităților care erau atribuite zeițelor: Afrodita, Kuan Yin și a
Fecioarei Maria creștine: frumusețe. Înțelepciune, bunătate și iertare: iubire.

Acidul decosahexaenoic (DHA). Mai mult de de două treimi din masa uscată a
creierului uman sunt reprezentate de lipide, iar un sfert din aceste lipide îl reprezintă
DHA, implicat în transmiterea informației de la un neuron la altul, sinapsele, fiind o
componentă importantă a membranelor care înconjoară celulele cerebrale. DHA este și
un reglator a inflamației cerebrale. Are și un rol important în modularea expresiei genei
care pentru producția de BDNF, îmbunătățind funcționarea celulelor cerebrale.

Se poate sintetiza DHA dintr-un acid gras Omega3, acidul Alfa-linolenic.

Glutationul***: cunoscută de aproape 100 de ani, această proteină a ajuns în atenția

comunității medicale din întreaga lume abia recent, când s-a constatat că nivelul scăzut
de glutation predispune organismul la afecțiuni cronice severe precum cele hepatice
sau diabetul.

In ultimii cinci ani au fost publicate peste 30.000 de lucrări medicale cu privire la
efectele extraordinare ale glutationului în încetinerea procesului de îmbătrânire,
detoxifierea ficatului și îmbunătățirea funcțiilor acestuia, în modularea imunității și în
terapiile complementare antitumorale.

Glutationul, rol esențial în procesul de dezintoxicare și „maestrul antioxidant” al

fiziologiei umane. Se măsoară nivelul glutationului ca indicator de sănătate celulară. El
regenerează și un alt antioxidant cerebral important, vitamina C, care realimentează
depozitul cerebral al puternicului alfa-tocoferol, liposolubil-un membru al familiei
vitaminei E. Glutationul este o tripeptidă, un antioxidant important în corpul plantelor,
animalelor, fungilor și bacteriilor. Glutationul previne distrugerea unor componente
celulare, care poate fi cauzată de unele specii reactive de oxigen, precum radicalii liberi,
peroxizii, peroxizii de lipide și metalele grele.

Glutationul este un nutrient esențial pentru oameni, întrucât poate fi sintetizat de

corpul uman din cisteină, acid glutamic și glicină. Grupa sulfhidril (-SH) din structura
cisteinei deservește ca donor de proton și este responsabilă pentru activitatea sa
biologică.
 9

Protejeaza organismul impotriva stresului oxidativ – glutationul neutralizeaza radicalii

liberi, dar si celulele de oxigen instabile si metalele grele care se regasesc in organism.
Acesta ajuta la prevenirea consecintelor aparute din cauza radicalilor liberi, precum
imbatranirea prematura, oboseala cronica, afectiunile intestinale si problemele
neurodegenerative.

Intareste sistemul imunitar– glutationul are efecte puternice si asupra sistemului

imunitar. Studiile au dovedit ca, la persoanele cu un sistem imunitar puternic, limfocitele
contin o cantitate exacta de glutation.

Scade riscul de aparitie a bolilor cardiovasculare – disfunctia endoteliala reprezinta un

risc major pentru aparitia bolilor cardiovasculare. Aceasta se produce atunci cand
endoteliul (n.r. tesutul fin care inveleste interiorul inimii si al vaselor sanguine) nu mai
functioneaza asa cum trebuie. Studiile au dovedit insa ca glutationul imbunatateste
functia endoteliala si previne bolile cardiovasculare.

Contribuie la detoxificarea ficatului– ficatul detoxifica organismul, iar glutationul ajuta la

detoxificarea ficatului. Glutationul se prinde de toxine inainte ca organismul sa le
elimine. Un studiu a scos la iveala faptul ca diferenta dintre un ficat sanatos si unul cu
ciroza consta in nivelul scazut de glutation din ficatul bolnav.

De ce apare deficitul de glutation

Exista anumiti factori care contribuie la aparitia deficitului de glutation, printre care si:

• Varsta – organismul sintetizeaza glutationul mai greu pe masura ce inainteaza in

varsta, asa ca nivelul de glutation este mai redus in cazul persoanelor batrane.

• Problemele intestinale – spre exemplu, sindromul de colon iritabil reduce

productia de glutation.

• Sindromul de oboseala cronica – si acest sindrom afecteaza nivelul de glutation

din organism.

• Diabetul sau alte boli ale sangelui – oamenii de stiinta au descoperit ca

persoanele care sufera de diabet de tip 2 sufera de deficit de glutation.

Participă la sinteza, protecția și refacerea ADN-ului, sinteza proteinelor, transportul

aminoacizilor, metabolizarea toxinelor și a carcinogenilor, întărirea imunității, activarea
 10

enzimelor. Detoxifică substanțele nocive în intestine înainte de a ajunge în circulația

sanguine. Îmbunătățește funcția hepatică și este esențial pentru procesele de
detoxifiere ale ficatului. Controlează inflamația prin inhibarea producerii de substanțe
inflamatorii. Joacă un rol critic încreșterea metabolismului energetic.

nu numai că acționează direct pentru a preveni deteriorarea oxidantă, ci și susține o

puternică echipă antioxidantă. Menținerea nivelurilor de glutation este esențială dacă
dorim să ne protejăm creierul, să ne îmbunătățim funcția cognitivă și să ne menținem
amintirile!

Principalii cofactori care ajută la creșterea concentrației de glutation sunt: seleniul ,

acidul folic , magneziu, zinc și acidul alfa-lipoic .

Principalele alimente care simulează producția de glutation sunt următoarele: brocoli,

conopidă, varză, varză de Bruxelles, usturoi, pătrunjel, spanac, sfeclă, curcumă,
scorțișoară și semințe negre.

Principalii factorii externi, menționați în literatura de specialitate, care conduc la o

concentrație scăzută de glutation sunt: stresul cronic, anxietatea, depresia, poluarea
(incluziv datorate substanțelor asociate fumatului), dieta săracă în minerale și vitamine
și respectiv, vârsta.

Statusul de glutation este modulat atât de oxidanți, cât și de factori nutriționali și de

mediu și poate influența structura și activitatea proteinelor prin schimbări în echilibrul
tioldisulfidic. Astfel, glutationul este un traductor care integrează informațiile de mediu în
rețeaua celulară. Chiar dacă nu toate mecanismele de acțiune ale glutationului sunt
elucidate, sunt de remarcat studiile de specialitate care evidențiază implicarea
glutationului și ale sistemelor dependente în apărarea biosistemelor împotriva stresului
extern și a diferitelor afecțiuni și necesitatea studierii acestora în cadrul programelor
educaționale universitare din domeniile științelor vieții.

Glutationul este o substanță naturală, care exista deja în organismul nostru și care
acționează deopotrivă ca un antioxidant , un stimulator al sistemului imunitar și totodată
un detoxifiant. Studiile au arătat că producția de glutation, de către mitocondriile
 11

intracelulare, este mult diminuată, aproape inexistentă, în cazul bolnavilor de cancer

sau boli cronice degenerative grave.

Glutationul, denumit și “proteina vieții”, este o tri-peptida care conține o neobișnuită

legătura între aminoacizii cisteina, glicina și acid glutamic și are funcție de coenzimă în
numeroase reacții de oxidoreducere. Acesta folosește și ca antioxidant, reacționând cu
agenții oxidanți potențial periculosi, oxidandu-i. Acest lucru este important in
funcționarea normală a proteinelor, hemoglobinei, lipidelor membranare. Nivelurile
ridicate de glutation în sânge sunt asociate cu longevitatea.

Glutationul creste nivelul de celule T citotoxice din limfocite, neutralizează radicalii liberi,
este un puternic antioxidant ce ajuta si reglarea nivelurilor celorlalti antioxidanți. El
detoxifică ficatul, eliminând 12 carcinogeni cunoscuți din celule și suprimand în acelasi
timp cresterea tumorilor.

Glutationul este principalul antioxidant endogen produs de celule, participand direct la

neutralizarea radicalilor liberi și a compușilor oxigenului reactiv, precum si la menținerea
antioxidanților exogeni, cum ar fi vitaminele C si E in forma lor redusă (activă).

Glutationul este un antitumoral excepțional: reduce mutațiile ADN-ului determinate de

substanțele cancerigene, prin susținerea fazelor I si II de detoxifiere enzimatică. Prin
conjugare directă, el detoxifică mulți compusi xenobiotici (compusi străini) si substanțe
cancerigene, atât de origine organică cât si anorganică; inhibă absorbția și favorizează
eliminarea din organism a metalelor grele, fumului de țigară, pesticidelor, fungicidelor,
hormonilor în exces, coloranților alimentari, detergenților, supradozelor
medicamentoase.

Mitocondriile sunt dependende de glutation, dar le lipsește capacitatea de a

sintetiza această moleculă, „importă” glutationul care este fabricat in cea mai mare
parte de ficat și transportat apoi în tot corpul, și la creier, trecând de bariera
hematoencefalică.

La nivelul creierului, astrocitele (au formă stelară) produc glutation dar nu suficient.

Absorbția intestinală a suplimentelor orale, este limitată la nivelul stomacului deoarece

cea mai mare parte este descompusă aici cu mult înainte de a fi absorbit.
 12

O anumită formă de cisteină, N-acetilcisteina (NAC)și acidul alfa-lipoic, un

antioxidant sunt disponibile la magazinele naturiste.

Nutrimente vegetale -fitonutrienti care activează producția de glutation la nivel celular:

- condimentul tumeric (curcumina),

- extractul de ceai verde,

- pterostilbenul- se găsește în afine (antioxidante).

- și sulforafanul- un copus chimic care se găsește în broccoli, care este unul dintre
cei mai puternici activatori.

- Glutationul intravenos și oxigenul baric cresc potențialul mitocondriilor de a

produce energie vitală.

- Uleiul de cocos extravirgin conține 66% MCT ( lipide numite trigliceride cu lanț
mediu) îmbunătățește funcția cognitivă.

- Uleiul de măsline organic -oleocantalul, împotriva pierderilor de memorie.

Se poate face o evaluare a funcției mitocondriale.

***

Ceea ce ni se întâmplă nu este trauma în sine, ci modul în care ea este amintită și

ne raportăm la ea. Modul în care ea continuă să trăiască în psihic sub forma unui mit
personal. Atunci când schimbi povestea se schimbă și lumea. Fiecare este propriul
povestitor, făuritor de mituri. Poveștile sunt rodul unor conexiuni neuronale, diverse,
care ne modelează fondul neurologic.

-Surse: wikipedia- ADN_mitocondrial

-Cartea Neuroștiința iluminării : Dr. David Perlmutter, medic specialist neurolog

Dr. Alberto Villoldo- psiholog și medic antropolog

 13

-Rolul glutationului la nivel celular conform cercetătorilor: Guoyao Wu, Yun-Zhong

Fang, Sheng Yang, Joanne R. Lupton, and Nancy D. Turner. Glutathione Metabolism
and Its Implications for Health. In J. Nutr. 134: 489–492, 2004.

- Genomul mitocondrial şi implicarea mitocondriilor în patologia umană, Prof. dr.

Mircea COVIC

*Carbohidratii ( glucidele sau zaharul) din alimente reprezinta "combustibilul" preferat

a organismului uman. Zaharurile sunt principala sursa de energie a corpului nostru, care
ar trebui sa furnizeze, in mod normal, peste 50% din ratia zilnica de calorii.

Carbohidratii complecsi (sau glucidele ori zaharurile cu eliberare lenta) sunt cei buni
pentru organism, deoarece au marea calitate de a se absorbi mult mai lent decat cei
simpli si furnizeaza corpului o energie constanta pe tot parcursul zilei, previn cresterile
si scaderile bruste de glicemie si ofera o senzatie de satietate indelungata. Principalele
surse sunt leguminoasele si cerealele integrale.

Carbohidrații simpli au fost cândva carbohidrati complecsi, benefici pentru organism,

insă „mâna omului” a înlăturat din aceștia fibrele alimentare, vitaminele și mineralele și
au rămas doar glucide sau zaharuri simple, „rele”, pe care corpul nostru le absorbe
rapid și care se depun foarte usor sub forma de grasime, determina cresteri si scaderi
bruste ale glicemiei (ale zaharului din sange), influentand astfel intr-un mod negativ
apetitul (adica pot creste senzatia de foame).

Principalele surse sunt zaharul rafinat (si tot ce il contine in cantitati mari) si faina alba –
adica alimentele procesate, produsele de patiserie, cofetarie, gemurile, dulceturile,
siropurile, băuturile carbogazoase, etc.

Indicele glicemic este un mod de a face diferenta dintre carbohidratii buni si cei rai,
adica un mod de a clasifica alimentele in functie de impactul lor asupra glicemiei (adica
a nivelului de zahar in sange). Este o cale de a face diferenta intre combustibilul „rau”,
care arde repede, si cel „bun”, care arde lent si ofera energie constanta. Cu cat indicele
glicemic este mai mic, cu atât mai lent se transformă in energie, iar impactul asupra
glicemiei este mai scăzut.
 14

...............................

Listă de antioxidanți

Antioxidanții sunt compuși chimici care au capacitatea de a inhiba oxidarea altor

substanțe. Procesul de antioxidare este în acest caz determinat prin dozări minore, deci
cantitățile de antioxidanți sunt net inferioare, chiar infime față de cantitatea de substanță
supusă oxidării. Antioxidanții sunt în mare măsură substanțe de origine naturală,
compuși chimici vegetali. Dar și ionii unor metale de tranziție pot iniția și susține
procese antioxidante.

1 Superoxid dismutaza

2 Beta-caroten

3 Vitamina C (acid ascorbic)

4 Vitamina E (d-alfa tocoferol)

5 Extract de ceai verde

6 Extract de armurariu

7 Extract din semințe de strugure

8 Extract de Gingko biloba

9 Extract de schisandră

10 Licopen

11 N-acetilcisteină

12 Acid alfa-lipoic

13 Seleniu

14 Coenzima Q10

Superoxid dismutaza- Superoxid dismutaza (SOD) este un grup de enzime

antioxidante care au fost descoperite de Irwin Irwing și McCord Joe.
 15

Beta-caroten - Este o carotenoidă precursoare a vitaminei A. Distruge oxigenul atomic

și radicalii peroxid. Protejează lipidele vulnerabile, dar nu atat de eficient ca vitamina E.
Se găsește în morcovi, cartofi dulci și varză.

Vitamina C (acid ascorbic) - Este principalul antioxidant solubil în apă. Ajută la

protecția țesutului muscular, creierului și sistemului nervos față de acțiunea radicalilor
liberi. Convertește vitamina E oxidată în forma redusă (de antioxidant). Stabilizează
ADN-ul și ARN-ul. Se găsește în citrice, în cantități mari.

Vitamina E (d-alfa tocoferol) - Principalul antioxidant liposolubil. Protejează acizii grași

din interiorul și din jurul celulelor de radicalii liberi. Se găsește în uleiurile vegetale
preparate la rece, germeni de grâu, pâine integrală și cereale.

Extract de ceai verde - Un antioxidant bogat în polifenoli și catechine care curăță

eficient hidrogen peroxidul și radicalii anion superoxid. Se găsește în extractul de ceai
verde standardizat la 50% sau mai mult, catechine/polifenoli.

Extract de armurariu - Este un hepatoprotector. Radicalii liberi pot induce schimbări în

biosinteza enzimelor (citocrom P450).

Extract din semințe de strugure - Este un antioxidant puternic conținând 95%

procianidine (oligomeri polifenolici), care, împreună cu acțiunea de anihilare a radicalilor
liberi, inhibă puternic activitatea xantin oxidazei, enzima care activează cascada oxi-
radicalilor.

Extract de Gingko biloba - Protejează membranele celulare de peroxidarea lipidelor,

în special mielina și celulele cerebrale.

Extract de schisandră - Este un antioxidant cu proprietăți adaptogene cu pronunțate

efecte hepatoprotectoare. Se extrage din fructele și semințele plantei Schisandra
chinensis.

Licopen - Este un antioxidant puternic ce anihilează oxigenul atomic și radicalii peroxid.

Protejează stratul lipidic al celulelor. Se găsește în tomate. pepene verde

N-acetilcisteină - Este o forma stabilă a aminoacidului cisteină. Este implicat în

producția de glutation, ceea ce duce la creșterea cantității de glutation peroxidază, o
 16

enzimă antioxidantă puternică. Îmbunătățește metabolismul hepatic și ameliorează

epuizarea musculaturii scheletice. Se găsește ca supliment: sulfhidril aminoacid.

Acid alfa-lipoic - Funcționează ca protector celular și antioxidant prin conversia

glutationului oxidat la glutation redus.

Seleniu- Principalul mineral antioxidant și dezactivator al radicalilor liberi. Este cofactor

în sinteza glutation peroxidazei.

Coenzima Q10 - Este este un antioxidant liposolubil, o chinonă, care joacă un rol
important în eliberarea de energie la nivelul ATP-ul mitocondrial. Potent antioxidant are
un rol bine studiat în sistemul cardio-vascular (circulator). Organismul produce în mod
normal această coenzimă, care se găsește și în comerț, sub formă de supliment. La
pacienții cu hipercolesterolemie tratați cu statine, care intervin în metabolismul
colesterolului, ducând la scăderea sintetizării de Q-10, în 8 din 9 cazuri suplimentarea
zinică poate fi benefică . Sursele naturale de Seleniu sunt: germenii de grâu, tărâțele,
ceapa, roșiile, broccoli și peștele ton.

...............................

Eva mitocondrială

Una din cele mai cunoscute ipoteze privind apariția Homo sapiens apare în anii '80 și
este cunoscută sub numele de ipoteza Evei mitocondriale. La formularea acestei
ipoteze au ajuns simultan cercetătorii din două laboratoare: Douglas Wallace și
colaboratorii săi de la Universitatea Emory și Allan Wilson, împreună cu echipa sa de la
Universitatea din Berkeley, California. Știind că zigotul moștenește doar mitocondriile
provenite de la ovocit (ADN-ul mitocondrial fiind așadar moștenit exclusiv pe linie
maternă) și analizând din punct de vedere filogenetic secvența moleculelor de ADN
mitocondrial de la indivizi provenind din populații diferite, ei au ajuns la concluzia că toți
oamenii ar putea proveni de la o femeie – mamă comună – pe care au numit-o Eva
mitocondrială.

“Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama
tuturor celor vii.” (Geneza)
 17

Ştim că oamenii au 23 de perechi de cromozomi. Una din aceste perechi, cunoscută

drept cromozomi sexuali (deoarece determină sexul unei persoane), este formată din
doi cromozomi X la femei şi un cromozom X plus un cromozom Y la bărbaţi. Fetele
primesc unul dintre cei doi cromozomi X de la mamă şi pe celălalt de la tată. Băieţii
primesc X de la mamă şi Y de la tată. Astfel, cromozomul Y este transmis direct de la
tată la fiu. Datorita acestui fapt, oamenii de ştiinţă pot determina originea pe linie
paternă.

„Eva Mitocondrială” duce lucrurile puţin mai departe. În timp ce cromozomii Y sunt
transmişi de la tată la fiu, ADNmt este transmis de la mamă atât la fiică, cât şi la fiu.
Deoarece ADNmt este transmis doar de mamă şi niciodată de tată (studii recente totuși
pun în evidență și posibilitatea acestei transmiteri cu rezultate nadorite pentru sănătate),
genealogia ADNmt este aceeaşi cu genealogia pe linie maternă.

Eva Mitocondrială a dat naştere unei fiice, care la rândul ei a dat naştere unei alte fiice,
şi tot aşa pe parcursul a mii de generaţii, până în ziua de azi, transmiţând astfel ADNmt
într-un sistem “de la fiică la fiică”. Când oamenii de ştiinţă au privit din ce în ce mai
departe în trecut, au descoperit că numărul femeilor care au contribuit la varietăţile
moderne de ADN mitocondrial se micşorează din ce în ce mai mult, până când, în
sfârşit, se ajunge la o unică mamă „iniţială”. Cunoscând aceasta, oamenii de ştiinţa
au aflat că orice persoană de astăzi îşi poate afla originea într-o singură femeie (pe care
o numesc „Eva Mitocondrială”).

„Adam Y-Cromozomial” şi „Eva Mitocondrială” sunt deja teorii dovedite ştiinţific, care
spun că toţi bărbaţii din ziua de azi descind dintr-un singur bărbat şi că toate femeile
provin dintr-o singură femeie. Ceea ce este încă sub semnul întrebării este cu cât timp
în urmă au trăit Adam şi Eva.

Dr. Spencer Wells, director al Proiectului Genographic şi Explorer-in-Residence în

cadrul National Geographic Society, povesteşte despre „extraordinara putere a geneticii
de a scoate la suprafaţă ceea ce a rămas ascuns în legătură cu evenimentele cheie din
istoria speciei noastre. Mici grupuri formate din primii oameni, despărţite de condiţii de
mediu aspre, revenindu-şi spectaculos pentru a se reuni şi a popula lumea întreagă. O
adevărată piesă epică, înscrisă in ADN-ul nostru..”
 18

ADN-ul este prezent în nucleul fiecărei celule din corpurile noastre, dar numai ADN-ul
din mitocondrii a fost cel utilizat în mod obişnuit pentru a construi arborele evolutiv.
Mitocondriile au propriul lor genom, de aproximativ 16,500 perechi de nucleotide, care
există în afara nucleului celulei. Alte caracteristici genetice ale mitocondriilor sunt:

 Sunt prezente în număr mare în fiecare celulă, deci este necesar un număr mai
mic de mostre pentru testele genetice

 Au rate ridicate ale mutaţiilor şi au o rată de substituţie (mutaţii în care o

nucleotidă este înlocuită de alta) mai mare decât ADN-ul nuclear

 Sunt moştenite doar de la mamă, fapt care permite trasarea unei linii genetice
directe

o Nu se recombină. Procesul recombinării in ADN-ul nuclear (cu excepţia

cromozomului Y) amestecă secţiuni de ADN de la mamă şi de la tată,
creând un istoric genetic greu de desluşit. ADN-ul mitocondrial este
angrenat în recombinări genetice doar cu el însuşi, aceasta însemnând că
rămâne relativ constant de la mamă la copil.

Deşi ADNmt-ul nostru ar trebui să fie, cel puţin teoretic, acelaşi cu cel al mamei noastre,
mici modificări în codul genetic (sau mutaţii) pot şi chiar apar. În rare ocazii, mutaţiile
sunt suficient de grave încât să ducă la patologii grave. În astfel de cazuri, modificările
produse de mutaţii vor fi păstrate şi transmise şi generaţiilor viitoare. Şi pentru că rata
medie a mutaţiilor este cunoscută, oamenii de ştiinţă pot estima perioada în care este
probabil să fi trăit cel mai recent strămoş comun. Estimările tind să fie mai precise când
durata pe care se fac măsurătorile este relativ scurtă. Duratele de sute de milioane de
ani sunt, în general, considerate a avea o precizie scăzută.

Arborii filogenetici au fost construiţi pe baza măsurării ratelor mutaţiilor pentru ADN-ul
cromozomial şi mitocondrial şi a extrapolării până în perioada existenţei unui strămoş
comun. De ce ADNmt? Datorită avantajelor, deja menţionate, pe care le oferă faţă de
ADN-ul nuclear: în primul rând, ADNmt este moştenit pe linie maternă, deci permite
stabilirea cu uşurinţă a înrudirii; în al doilea rând, genele mitocondriale nu trec printr-un
proces de recombinare la fiecare generaţie, precum cromozomii din nucleu. Oamenii de
ştiinţă au ghicit perioada în care a trăit Eva lor mitocondrială, pe baza instrumentului
numit „ceas molecular” – aceasta înseamnă că există o rata anuală a substituţiilor
 19

mutaţionale mai mult sau mai puţin fixă, pentru orice populaţie genetică. Cum pot
estima evoluţioniştii care este această rată – cu alte cuvinte, cum este calibrat „ceasul
molecular”?

Evoluţioniştii susţin ca rata acceptată în mod obişnuit este de o mutaţie la fiecare 300
până la 600 generaţii (între 6.000 si 12.000 de ani) şi este calibrată prin cuantificarea
mutaţiilor la mitocondriile gorilei şi ale omului şi prin regresie până la perioada în care
aceste două specii s-au separat, perioadă determinată cu ajutorul fosilelor datate
radiometric. Ei se folosesc de ipoteze evoluţioniste despre momentul în care s-au
petrecut evenimentele respective, bazându-se pe propria interpretare a tezaurului
fosilier. De exemplu, se crede ca babuinii şi oamenii au avut ultimul strămoş comun
acum „x” ani, şi dacă numărul diferenţelor dintre ADNmt al babuinilor, respectiv cel
uman este y, atunci rata de substituţie pe an este de y/x. În acest mod, estimările
perioadei în care a trăit „Eva” variază de la 70.000 până la 800.000 de ani în urmă, cel
mai adesea între 200-250.000 de ani.

Creaţioniştii pretind că rata mutaţiilor la ADNmt trebuie să fie mult mai mare decât ceea
ce este acceptat în prezent. Într-adevăr, există câteva studii genetice care arată că
ratele mutaţiilor ADN-ului mitocondrial sunt de una la între 25 şi 40 de generaţii,
respectiv una la fiecare 1.200 de ani. Pentru calculul aceste rate mai mari, în aceste
studii se utilizează apariţia heteroplasmiei, o afecţiune în care copilul moşteneşte de la
mamă două secvenţe diferite de ADNmt. Şi o serie de studii efectuate pe oasele
ultimului Ţar al Rusiei au arătat că acesta, împreună cu 10-20% din întreaga populaţie,
avea de fapt cel puţin două tipuri de ADNmt, fapt de asemenea cauzat de mutaţii.
Deoarece heteroplasmia este rezultatul mutaţiei ADN-ului mitocondrial, frecvenţa
acestei afecţiuni în cadrul populaţiilor umane oferă o privire asupra ritmului în care
ADNmt suferă mutaţii.

De asemenea, un număr de studii recente despre populaţiile genetice au furnizat

rezultate care indică o rată a mutaţiilor mult mai mare a ADN-ului mitocondrial uman.
Există două lucrări care au măsurat valori neaşteptat de mari ale ratelor mutaţiilor pe
termen scurt, în zona de control a ADNmt (zona de control reprezintă o parte a ADN-
ului mitocondrial care nu codifică proteine). Conform unei analize a rezultatelor recente,
concluzia ar fi că Eva mitocondrială a trăit acum aproximativ 7500 de ani – o dată care
este clar incompatibilă cu teoriile actuale despre originea omului. Chiar dacă am
 20

accepta punctul de vedere evoluţionist, conform căruia ultimul strămoş

comun mitocondrial este de fapt mai tânăr decât ultimul strămoş comun real (adică Eva
nu era singura femeie de pe pământ), rămâne de neînţeles cum distribuţia cunoscută a
populaţiilor şi genelor umane s-ar fi putut realiza in ultimele câteva mii de ani.

Articolul din secţiunea „Noutăţi în cercetare” a revistei Science merge mai departe în
privinţa perioadei în care a trăit Eva, precizând că, „prin folosirea noului ceas, ar fi
având doar 6.000 de ani”. Articolul povesteşte despre una din echipele de oameni de
ştiinţă (echipa Parsons) pe care „studiile evoluţioniste le-a făcut să se aştepte la o
mutaţie la 600 de generaţii… membrii echipei au fost uluiţi să descopere mutaţii în 10
perechi de nucleotide, care au dus la o rată totală a mutaţiilor de una la 40 de generaţii.”

Cercetătorii au calculaseră [anterior] că „Eva mitocondrială a trăit cu între 100.000 şi

200.00 de ani în urmă, în Africa”. Recent, Dr. Russell Humphreys a afirmat că
„măsurătorile ratei mutaţiilor ADN-ului mitocondrial din ultimul timp au forţat cercetătorii
să revizuiască vârsta mult teoretizată de 200.000 de ani a Evei mitocondriale”. Valoarea
ratei de substituţie din observaţiile recente, 2,5/ situs/ milioane ani, este de aproximativ
20 de ori mai mare decât cea estimată de analizele filogenetice. Utilizând noul ceas
molecular, Eva ar avea doar cca. 7,500 de ani.

Evoluţioniştii care înţeleg această nouă descoperire sunt şocaţi. Ei încearcă să explice
acum de ce ratele mutaţiilor ADNmt măsurate sunt atât de mari, în timp ce ratele
deduse de ei (pe baza datării fosilelor şi a evoluţiei omului din maimuţe) sunt atât de
mici. Evoluţioniştii au încercat să aducă drept contraargument faptul ca rata mare a
mutaţiilor apare doar în anumite porţiuni ale ADN-ului, numite „hot spots” (“puncte
fierbinţi”) şi că rata mare de mutaţii inverse îi „şterg” efectele. Astfel, în mod convenabil,
se presupune că această rată este mare pe o perioadă scurtă, dar, de fapt, are o
valoare scăzută pe o perioadă mare. Într-o exprimare mai simplă, mutaţiile ar apărea cu
rapiditate doar în câteva puncte ale moleculei de ADNmt, iar mai târziu s-ar corecta;
prin urmare, se înregistrează multe mutaţii, dar schimbarea netă este mică. Totuşi,
testele au demonstrat că ipoteza aşa numitelor „hot spots” nu este valabilă; în absenţa
unor elemente suplimentare, nu există o explicaţie suficientă pentru valorile mari
observate ale ratelor de substituţie. Povara de a aduce dovezi care să susţină vârsta
foarte mare a Evei în faţa ratelor mutaţiilor bine documentate din ziua de azi cade,
astfel, pe umerii evoluţioniştilor.
 21

Concluzii:

1. O dată cu relativ recenta mapare a genomului uman, apar dovezi care sugerează
că mărturiile istorice din Geneză, privind existenţa unui singur bărbat şi a unei
singure femei, ar putea fi exacte.

2. De asemenea, ultimele studii ştiinţifice demonstrează că existenţa Evei

Mitocondriale şi a lui Adam Y-cromozomial nu mai poate fi pusă la îndoială
(ambele sunt necesităţi matematice); ceea ce încă se discută este cu cât timp în
urmă au trăit ei.

3. Atunci când sunt analizate ratele mutaţiilor efectiv măsurate, intervalul de timp
până la perioada în care a trăit Eva Mitocondrială scade până la suprapunerea
cu perioada în care a trăit Eva Biblică. Mutaţiile în ADN-ul mitocondrial trebuie să
fi avut loc întru-un ritm mult mai rapid decât cel presupus de evoluţionişti până
astăzi. Informaţiile lor se bazau pe ipoteze legate de „ceasul molecular”, care
erau ajustate pe baza convingerilor evoluţioniste privind momentele în care
anumite evenimente au avut loc, teoretic cu milioane de ani în urmă. Dar când
aceste rate ipotetice au fost verificate în comparaţie cu realitatea, rezultatele
preliminarii au indicat că „ceasul molecular” mitocondrial bate mult mai repede
decât credeau evoluţioniştii că este posibil. Dacă acest lucru este corect,
înseamnă că Eva Mitocondrială a trăit de fapt acum cca 7.500 de ani, chiar în
„grădina” adevăratei „mame a tuturor celor vii”, Eva."

.......................................

Cu câteva luni în urmă, dacă cineva v-ar fi întrebat câți părinți aveți, ați fi considerat o
întrebare stupidă. Nu mai. La 6 aprilie 2016 a fost deschis un nou capitol în biologia
reproducerii pentru a ajuta femeile care transportă anumite tipuri de ...

Read more at: https://www.deccanherald.com/content/596320/pros-cons-mitochondrial-

transfer-technique.html

............................

2018 DEC 04 -MITOCHONDRIA ȘI FORTA DE VIAȚĂ FEMININĂ

 22

Postat la ora 09:00 în șamanism de dr. Alberto Villoldo

Strâns legați de capacitatea cortexului prefrontal de a ajunge pe deplin online sunt

mitocondriile - puterile celulelor și " forța de viață feminină " la care se referă șamanii.

Mitochondria sunt dirijorii orchestrei genetice care reglementează modul în care fiecare
celulă îmbătrânește, se împarte și moare. Acestea dau un baston care ajută să dicteze
ce genuri sunt pornite și care sunt oprite în fiecare dintre celulele noastre și furnizează
combustibilul pentru crearea de noi rețele neuronale. Toată ADN-ul mitocondrial din
corpul dvs. este moștenit numai din rândul mamei voastre, ceea ce înseamnă că sursa
de energie care vă susține viața este derivată exclusiv din femeile din arborele
genealogic - matrilineage.

Mitochondria a fost pentru prima dată observată de patologul german Richard Altmann
în 1890. Observate printr-un microscop, aceste mici particule intracelulare arată ca mici
granule asemănătoare cu firele. Prin urmare, numele mitocondriilor, derivat din mitosul
grecesc, care inseamna "fir", si chondrin , adica "grain". Dar pana in 1949, rolul
mitocondriilor ca producatori de energie celulara a fost complet explicat de cercetatorii
de chimie biologica Universitatea din Wisconsin-Madison.

Mitochondria utilizează carbohidrații drept combustibil, pe care ei îl transformă în

energie susținută de viață cu produsele secundare ale apei și dioxidului de carbon.
Acest proces se numește "metabolismul oxidativ", deoarece oxigenul este consumat în
proces, la fel cum oxigenul este consumat de foc (așa cum sa demonstrat când stingem
o flacără prin sufocarea acesteia și privarea acesteia de oxigen).

Dar, spre deosebire de un incendiu care eliberează energia într-o reacție necontrolată,
energia sau forța de viață produsă de mitocondriile sunt stocate într-o "baterie" chimică,
o moleculă unică numită adenozin trifosfat (ATP). Energia bogată în ATP poate fi apoi
transportată în întreaga celulă, eliberând energie la cerere în prezența enzimelor
specifice. În plus față de combustibilul pe care îl produc, mitocondriile creează de
 23

asemenea un produs secundar legat de oxigenul denumit reactiv de oxigen (ROS),

cunoscut și ca radicali liberi.

Mitochondria joacă un rol mult mai interesant decât pur și simplu fiind o fabrică de
energie și o sursă de ROS. Există multe caracteristici ale mitocondriilor care le
diferențiază de orice altă parte structurală a celulelor noastre. De exemplu, mitocondriile
dispun de ADN-ul propriu (denumit ADN-ul mt), care este distinct separat de ADN mai
familiar și mai des studiat în nucleul celulei (cunoscut sub numele de n-ADN).

În timp ce nucleul celulei conține două copii ale ADN-ului său, mitocondriile pot avea
oriunde două până la zece copii ale ADN-ului. Interesant, ADN-ul mt, spre deosebire de
n-ADN, este aranjat într-un inel, o configurație asemănătoare celei observate în bacterii.
În plus față de asemănările în forma ADN-ului lor, mitocondriile și bacteriile lipsesc
deopotrivă proteina care le înconjoară codul genetic care îi ajută să o protejeze de
deteriorarea radicalilor liberi, în timp ce ADN-ul nuclear este investit cu proteine
protectoare numite histone, funcția sa.

Aceste asemănări au determinat biologul Lynn Margulis să propună o teorie importantă

despre originea mitocondriilor. Ea a susținut că mitocondriile au evoluat cu sute de
milioane de ani în urmă de la bacterii aerobe (respirație oxigenată) care au intrat treptat
într-o relație "endosimbotică" cu bacterii anaerobe - adică au început să trăiască în
interiorul organismelor acestor alte organisme. Această simbioză a permis organismelor
anaerobe să supraviețuiască într-un mediu bogat în oxigen. În timp, mitocondriile și-au
asumat funcția primară de producere a energiei, semnalizare intracelulară, reglare a
apoptozei și, probabil, comunicarea cu biosfera. Omul ADN mt conține numai 37 de
gene, în timp ce n-ADN-ul are mii și este posibil ca, în timp, n-ADN-ul să preia mai
multe funcții ale mitocondriilor,

În cele din urmă, o bacterie a înghițit alta. Rezultatul a fost că aceste organisme libere
în trecut se află în fiecare dintre celulele voastre. Datorită rolului lor în metabolismul
 24

energetic, am putea aștepta ca un număr mai mare de mitocondrii în celulele țesuturilor

să fie mai activi din punct de vedere metabolic. Și, într-adevăr, celulele individuale ale
creierului, ale mușchilor scheletici, inimii, rinichilor și ficatului pot conține mii de
mitocondrii, cuprinzând în unele celule până la 40% din materialul celular. Se crede că
un adult uman posedă mai mult de zece milioane de miliarde de mitocondrii,
reprezentând 10% din greutatea corporală totală.

Deci, în timp ce funcția principală a ADN-ului nuclear este de a furniza informațiile pe

care celulele dvs. au nevoie să le producă diferitele proteine care controlează
metabolismul, repararea și integritatea structurală a ființei voastre fizice, este ADN
mitocondrial care direcționează producerea și utilizarea energiei voastre de viață.
Aceasta determină soarta fiecărei celule, țesuturi și organe din corpul vostru și soarta
energetică a ființei voastre ca întreg.

..........................................

Mitochondria noastră este modulată de numeroasele alegeri pe care le facem în stilul

nostru de viață . Vestea bună este că există modalități de îmbunătățire a stării de
sănătate a mitocondriilor fără a utiliza decât temperatură și lumină.

Glutationul (notat GSH) este o tripeptidă, un antioxidant important în corpul plantelor,

animalelor, fungilor și bacteriilor. Glutationul previne distrugerea unor componente
celulare, care poate fi cauzată de unele specii reactive de oxigen, precum radicalii liberi,
peroxizii, peroxizii de lipide și metalele grele. Din punct de vedere chimic este o
tripeptidă formată din acid glutamic, cisteină și glicină. Grupa sulfhidril (-SH) din
structura cisteinei deservește ca donor de proton și este responsabilă pentru activitatea
sa biologică.

Glutationul reduce legăturile disulfurice formate în proteinele citoplasmatice la cisteină,

eliberând un electron. În acest proces, glutationul este transformat în forma sa oxidată,
glutation-disulfură (GSSG), denumită și L-(–)-glutation. Odată oxidat, glutationul poate fi
redus înapoi în prezența glutation-reductazei, folosind NADPH-ul ca donor de electron.
Raportul dintre glutationul redus și cel oxidat în celule este adesea folosit pentru
măsurarea stresului oxidativ.
 25

Spre deosebire de alți antioxidanți, glutationul este produs de organism pe cont propriu,
în mod natural. A câștigat titlul de "Maestru al detoxifierii"! Proprietățile sale superioare
antioxidante sunt vitale pentru apărarea creierului de moleculele dăunătoare.
Glutationul este produs ȋn concentrații ridicate ȋn ficat, unde joacă un rol important în
eliminarea toxinelor din corp și protejarea țesuturilor și celulelor de efectele radicalilor
liberi. Este protector si detoxifiant hepatic. Desi glutationul se regăsește in multe organe
din corp precum splina, rinichii și pancreasul, cele mai mari depozite de glutation sunt în
ficat. Aici glutationul ajuta la descompunerea produsilor de sinteză ai metabolismului și
la neutralizarea toxinelor, susținând funcționarea normală a ficatului. Ficatul detoxifică
organismul, iar glutationul ajută la detoxificarea ficatului, devenind și un element
chelator al metalelor toxice. Toxinele sunt legate de glutation, care le transportă apoi din
corp. Totuși, cu stările de stres, boală, vârstă producția de glutation se diminuează.

Este printre cele mai eficiente substanțe folosite de celule și țesuturi în ȋntreg
organismul pentru apărarea lor împotriva stresului oxidativ. Este deosebit de activ în
țesuturile care sunt cele mai sensibile la toxicitate, cum ar fi creierul, rinichii, ficatul,
inima, plămânii, pielea și ochii.

Oamenii de știință sunt de acord că nivelul de glutation în celule este un indicator foarte
bun al sănătății globale a celulelor și al capacităţii acestora de a lupta împotriva
toxinelor. Fără glutation, celulele roșii mor, celulele albe nu pot funcționa ȋn mod eficient,
iar țesutul nervos se deteriorează.

Glutationul are avantajul suplimentar de a fi capabil să recicleze alți antioxidanți cheie

care sunt foarte importanți pentru sănătatea creierului, cum ar fi vitaminele C și E. Deci,
nu numai că acționează direct pentru a preveni deteriorarea oxidantă, ci și susține o
puternică echipă antioxidantă. Capacitatea antioxidantă a vitaminelor C si E si a
coenzimei Q10 este dependentă de un nivel ridicat de glutation in organism. Studiile au
dovedit că la persoanele cu un sistem imunitar puternic, limfocitele conțin o cantitate
exactă de glutation.

Antiinflamator eficient. Ciclooxigenaza și lipooxigenaza sunt enzime cu acțiune

inflamatoare care, secretate în organism, agravează simptomele unor afecțiuni precum
cele cardiovasculare sau osteoarticulare. Glutationul inhiba productia acestor enzime,
ameliorând simptomatologia bolilor.
 26

-Protejeaza organismul împotriva stresului oxidativ – glutationul neutralizează radicalii

liberi, dar și celulele de oxigen instabile și metalele grele care se regăsesc in organism.

-Ajută la prevenirea consecințelor apărute din cauza radicalilor liberi, precum

îmbătrânirea prematură, oboseala cronică, afecțiunile intestinale și problemele
neurodegenerative.

-Scade riscul de apariție a bolilor cardiovasculare – disfuncția endotelială reprezintă un

risc major pentru apariția bolilor cardiovasculare. Aceasta se produce atunci cand
endoteliul (țesutul fin care invelește interiorul inimii și al vaselor sanguine) nu mai
funcționează normal.

Factori care contribuie la aparitia deficitului de glutation:

• Vârsta – organismul sintetizează glutationul mai greu pe măsură ce inainteaza in

vârstă, nivelul de glutation fiind mai redus in cazul persoanelor în vârstă

• Problemele intestinale – de exemplu, sindromul de colon iritabil reduce producția

de glutation.

• Sindromul de oboseală cronică afectează nivelul de glutation din organism.

• Diabetul sau alte boli ale sângelui – oamenii de știință au descoperit că

persoanele care suferă de diabet de tip 2 au deficit de glutation.

Importanța acestui nutrient puternic nu poate fi supraevaluată. Nenumărate studii au

constatat că nivelurile de glutation se diminuează semnificativ în populațiile în curs de
îmbătrânire și în cele cu afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi boala Alzheimer.

Menținerea nivelurilor de glutation este esențială dacă dorim să ne protejăm creierul, să

ne îmbunătățim funcția cognitivă și să ne menținem amintirile!

Creierul are nevoie de o cantitate suficientă de oxigen pentru a-și îndeplini multiplele
sarcini complexe. De fapt, creierul consumă aproximativ 20% din oxigenul recoltat de
organism.

Consecința acestei dependențe ridicate de oxigen este potențialul de daune oxidative

prin moleculele cunoscute ca specii reactive de oxigen. Mulți cercetători cred că stresul
oxidativ este responsabil pentru o gamă largă de tulburări cerebrale și mintale,
incluzând memoria slabă și problemele de concentrare.
 27

Creierul trebuie să fie capabil să contracareze aceste efecte dăunătoare și acest lucru
depinde de o bună aprovizionare cu antioxidanți, în primul rând glutation.

Studiile sugerează că modificările aduse dietei, exercițiile fizice și activitățile mentale

contribuie la reducerea probabilității de afectare cognitivă.

Oamenii de știință cred că, pe măsură ce îmbătrânim, apărarea antioxidantă nu mai

funcționează atât de bine și pierdem capacitatea de a produce nivelurile ridicate de
antioxidanți de care avem nevoie pentru a face față factorilor de mediu dăunători, în
creștere, cum ar fi poluarea, alimentele procesate, contaminanții și stresorii moderni.

În plus, cu înaintarea în vârstă, crește inflamația creierului. Răspunsul organismului este

de a elibera compuși inflamatorii pentru a ajuta la vindecare; dar aceștia pot distruge și
celulele sănătoase - ducând la iritații și deteriorarea țesuturilor. Deși pierderea memoriei
poate fi o parte integrantă a unui proces de îmbătrânire a creierului, este posibil să
încetinim declinul capacităților mentale (acesta fiind chiar reversibil) și să menținem pe
deplin funcția creierului, în condiții optime.

Cercetăriile științifice furnizează dovezi că mulți nutrienți din alimente oferă factori de
protecție pentru a preveni îmbătrȃnirea creierului. Glutationul, în special, este principalul
protector al creierului.

Glutationul suplimentar poate sprijini funcția sănătoasă a celulelor, dar absorbția sa este
mult inhibată de dezintegrarea din stomac.

Organismul uman intampina probleme la absorbtia glutationului in cantitati mari,

provenit din surse externe. In mare parte, glutationul din suplimente se pierde in timpul
procesului de digestie. Așadar, daca iei suplimente, o mică parte din glutationul din
acestea rămâne în corpul tău. Poate fi suplimentat glutationul produs în mod natural de
organism printr-o dietă adecvată. Deoarece este implicat intr-o multime de funcții
biologice, interacționează cu nutrientii din alimente în mod regulat.

Sporesc producția de glutation – Vitaminele B,Magneziul,Seleniul, Zincul

In ceea ce priveste alimentele bogate in glutation ele sunt de ajutor, dar absorbtia, ca și
în cazul suplimentelor, se face lent. Alimentele bogate in glutation sunt: Sparanghelul,
Avocado, Broccoli, Varza de Bruxelles, Varza, Conopida, Spanacul
 28

In ultimii cinci ani au fost publicate peste 30.000 de lucrări medicale cu privire la
efectele extraordinare ale glutationului în încetinerea procesului de îmbătrânire,
detoxifierea ficatului și îmbunătățirea funcțiilor acestuia, în modularea imunității și în
terapiile complementare antitumorale, în buna funcționare a funcțiilor creierului, și lista,
sunt convinsă, va continua. Știu că și la noi în țară, sunt medici, mai ales neurologi, care
participă la proiecte științifice în ceea ce privește rolul glutationului, mai ales a celui
injectabil.