Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
♦ Georeferențiere..........................................
♦ Vectorizare..........................................
♦ Semnele convenționale..........................................
♦ Concluzie............................................
1
1. Disciplina Cartografiei
Cartografia este stiința care se ocupă cu elaborarea unor modele ale suprafeței terestre
pe baza ridicarilor geodezice și topografice, precum și a fotografiilor aeriene și a imaginilor
satelitare.
Astfel, eforturile cartografiei se concretizează în întocmirea planurilor harților și
globurilor geografice, care la rândul lor constituie instrumente utile de lucru pentru geografie
și alte științe. De fapt, harta și globul geografic au ca scop evidențierea relatiilor spațiale dintr-
un anumit teritoriu, fiind deosebit de importante pentru înțelegerea interacțiunilor dintre
elementele cadrului natural.
Întocmirea hărților se bazează pe câteva principii importante:
Harțile se realizează la scară
Sunt selective, deoarece redau doar acele elemente care sunt relevante pentru
scopul nostru
Scot în evidență unele din elementele reprezentate
Sunt simbolice, toate elementele fiind reprezentate prin semne convenționale
Sunt generalizate, deoarece detaliile nesemnificative sunt eliminate în
întregime
Pe baza acestor principii, harta poate fi definită ca o reprezentare grafică, convențională,
selectivă, generalizată și micșorată la scară, a distribuției spațiale a elementelor de pe suprafața
terestră.
Prin proiecție cartografică se înțelege procedeul matematic care permite transmiterea
suprafeței curbe a Pământului pe un plan (hartă). De asemenea, se mai poate spune că proiecția
cartografică este o modalitate de reprezentare a meridianelor și paralelelor de pe Globul terestru
pe plan. Din intersecția acestor linii, rezultă rețeaua cartografică.
Pământul are o formă sferică în timp ce hărțile sunt plane. Prin urmare, așa cum este
imposibil să întindem perfect o coală de hârtie pe suprafața unei sfere, tot așa este imposibil să
realizăm o hartă completă pe o coală de desen. Așadar toate proiecțiile deformează, într-o
anumită măsură suprafața terestră.
2
Deși este imposibil să executăm o hartă corectă, este totuși posibil ca anumite elemente
să rămână nedeformate. Aceste elemente pot fi suprafețele, formele, distanțele pe anumite
direcții sau orientări. Pentru a realiza o hartă pe care suprafețele să rămână nedeformate, va
trebui să neglijăm forma. Este așadar imposibil ca suprafețele și formele să se păstreze
nedeformate pe aceeași hartă. Păstrarea suprafețelor în detrimental formelor este ușor de
înțeles. Astfel, o suprafață de 9 cm2 de forma unui dreptunghi cu L = 9 cm si l = 1 cm poate fi
redată printr-un pătrat cu latura de 3 cm. În ceea ce privește păstrarea formelor lucrurilor, nu
mai sunt atât de simple.
Dacă harta ar păstra nedeformate toate elementele de pe suprafața terestră, atunci ea ar
putea fi considerată o hartă corectă. Acest lucru este însă imposibil. Cu toate acestea, din punct
de vedere teoretic, formele se pastrează nedeformate în unele puncte de pe harta care
îndeplinesc două condiții importante, si anume:
Meridianele și paralelele să se întretaie sub un unghi drept la fel ca pe Glob
Scara să fie aceeași în toate directiile, chiar dacă pe hartă apar scări secundare
Menținerea aceleiasi scări pe intreaga suprafața a hărții este imposibilă. Totuși, scara
poate fi păstrată constant fie de-a lungul meridianelor, fie de-a lungul paralelelor. Uneori, scara
poate fi păstrată simultan pentru anumite meridiane și paralele. În cartografie, termenul
„proiecție” nu se referă doar la proiecțiile perspective bazate pe legile perspectivei geometrice,
ci el este folosit într-un sens mai larg care se referă la orice modalitate a reprezentării rețelei
cartografice pe plan.
3
2. Georeferențiere
Locația spațială este elementul care distinge informația geografică de toate celelalte
tipuri de informații, astfel că metodele pentru specificarea locației de pe suprafața Pământului
sunt esențiale pentru crearea de informații geografice utile.
Georeferențierea reprezintă procesul prin care se atribuie locație uneii informații. În
timp ce unele sisteme de georeferențiere sunt bazate pe simple nume (ex. adresa UVT), altele
se bazează pe diferite tipuri de măsurători, și sunt numite sisteme de georeferențiere metrice.
Acestea includ latitudinea și longitudinea și diferite tipuri de sisteme de coordonate,
acestea fiind esențiale pentru realizarea analizelor spațiale şi a hărților în GIS. Sistemul
latitudine/longitudine este cel mai comprehensiv sistem existent și este adesea denumit „sistem
de coordonate geografice”.
Aplicațiile de topografie, cartografie, GIS, etc. nu se pot realiza pe suprafața reală a
Pământului. Ele se realizează utilizând harta în format analog (pe hârtie) sau sistemele
numerice (calculatorul), astfel că suprafața reală a Pământului trebuie mai întâi să fie
transformată într-o formă matematică, iar în final proiectată în plan.
Cea mai bună aproximare matematică a formei Pământului este elipsoidul de rotație. În
ultimii 200 de ani a fost depus mult efort pentru găsirea elipsoizilor care aproximează cel mai
bine forma Pământului în anumite țări, astfel încât agențiile de cartografiere naționale să poată
măsura poziția și să producă hărți de mare acuratețe. Însă marea varietate a elipsoizi lor a dus
la apariția unei probleme.
Fără un standard unic, hărțile produse de diferite țări cu diferiți elipsoizi nu s-ar potrivi
pentru a fi îmbinate. Astfel a apărut elipsoidul WGS84 (Sistemul Mondial Geodetic 1984) care
este în general acceptat ca standard. Dar în unele părți ale lumii, alți elipsoizi aurămas în uz,
cum este cazul României (Krasovski 1940).
Aplicațiile de GIS, cartografie digitală etc. pot fi realizate în principal utilizând
reprezentări în format plan (bidimensional). Astfel cartografii au inventat sistemele de proiecţie
pentru a putea transpune suprafaţa terestră curbă, de pe elipsoid, pe o suprafaţă plană (ex. foaia
de hârtie).
Ce este o proiecţie de hartă?
Cartografii folosesc termenul de proiecţie de hartă pentru a descrie procesul de
conversie a unui sistem de coordonate de pe o suprafaţă elipsoidală tridimensională
(coordonate geografice) într-un system planar de coordonate bidimensional (ex. coordonate
carteziene). Sistemul de coordonate carteziene atribuie două coordonate pentru fiecare punct
CORNOIU ALEXANDRU DANIEL – USAMVBT - Măsurători Terestre și Cadastru - An II
4
de pe o suprafață plană, prin măsurarea distanțelor de la punct față de originea sistemului, pe
cele două axe aflate în unghi drept.
Rezultatul unei conversii dintr-o reprezentare elipsoidală, într-o suprafaţă plană este
unul cu vizibile deformări. Acest aspect este unul dintrecele mai importante în proiectarea
hărţilor. Cele patru proprietăţi spaţiale ce suferă deformări într-o proiecţie sunt: forma,
suprafaţa, distanţa, direcţia. Există diferite tipuri de proiecţii ce păstrează una sau mai multe
proprietăţi. Proiecţia Universal Transverse Mercator (UTM) este folosită deoarece permite
reprezentarea elipsoidului terestru direct pe un plan, fiind o proiecţie policilindrică transversală.
Există 60 de zone în acest sistem, fiecare zonă (fus) corespunde unei jumătăți de cilindru
înfăşurată de-a lungul liniei axialede longitudine a fusului și are o lățime de 6 grade. Sistemul
UTM este secant, cu linii de scară 1 situate la o oarecare distanță pe ambele părți ale
meridianului central. Proiecția este conformă, astfel că elementele mici au forma corectă.
Această proiecție a fost utilizată în România până în anul 1970 sub denumirea de
Gauss-Kruger. Deși deformările sistemului UTM sunt mici, acestea sunt totuși prea mari
pentru anumite scopuri. Unele state au adoptat propriul sistem de proiecție pentru aplicații, cum
ar fi aplicații geodezice care necesită precizie foarte mare (Marea Britanie – proiecția oblică
Mercator, Canada – proiecția conformă conică Lambert, România – proiecția Stereografică
1970).
Proiecția Stereografică 1970 foloseşte dimensiunile elipsoidului Krasovski. Punctul
central al acestei proiecţii are coordonatele geografice: long = 25 o00′00″ E şi lat = 46o00′00″
nord, iar cele rectangulare: X = 500000 m; Y = 500 000 m, cu precizarea că axa X coincide cu
direcţia nord-sud.
Este o proiecție conformă, nu deformează unghiurile însă deformează ariile, în funcție
de depărtarea acestora față de polul proiecției. În privinţa lungimilor, datorită utilizării planului
secant, deformările sunt mai redusedecât în proiecţia Gauss-Kruger. În centrul proiecţiei,
deformarea maximă a lungimilor este de − 0,250 m/km, iar la periferie de +0,215 m (în
judeţeleTimiş, Tulcea şi Constanţa).
5
3. Vectorizare
6
Datele care conţin caracteristicile (atributele) şi informaţiile descriptive despre
elementele componente ale foii de plan (numere, coduri, simboluri, culori, denumiri
toponimice etc.), se vor stoca în fişiere care alcătuiesc o altă componentă a bazei de date,
respectiv componenta de date textuale.
Componenta de date spaţiale şi cea de date textuale alcătuiesc baza de date a planului
numeric (digital) şi care este practice reprezentarea foii de plan în calculator. Datele spaţiale
care alcătuiesc modelele de date când se face trecerea de la planul analogic la planul numeric
(digital), se obţin prin următoarele procedee uzuale:
digitizare manuală (clasică);
scanare şi vectorizare semi-automată (digitizare semi-automată);
scanare şi vectorizare automată (digitizare automată);
Indiferent de modelul de date spaţiale care se realizează, trebuie să se facă o proiectare
a operaţiunilor respective, proiectare care conţine proiectarea bazei de date constând în primul
rând în stabilirea straturilor în care urmează să se organizeze informaţia grafică (componenta
geometrică a foii de plan digitizată), respectiv:
stratul culimitele administrative
stratul cu sectoarele cadastrale
stratul cu corpurile de proprietate (strat de bază al sistemului de evidenţă
cadastrală)
stratul cu construcţii permanente
stratul cu construcţii provizorii
stratul cu parcele
stratul cu subparcele
stratul cu elementele liniare
stratul cu numerele cadastrale
stratul cu ape etc
7
4. Semnele convenționale
Pentru digitizarea planului topographic L-34-104-A-c (Comorîște) s-au folosit semnele
convenționale din Atlasul de semne convenționale la scara 1:25.000 – Ediția 1973.
Elemente
topografice și Scara 1:25.000
caracteriticile lor
Puncte de nivelment
(cota în m)
Clădiri izolate cu
curți
Biserici, mânăstiri
8
Elemente
topografice și Scara 1:25.000
caracteriticile lor
Magazii, sălașe,
ocoale de vite, stâni,
alte construcții de
tip ușor
Linii electrice pe
stâlpi metalici, beton
(tensiunea
curentului în
kilovați)
Ziduri de-a lungul
șoselelor și
drumurilor
(înălțimea în m)
Frontiere de stat
Limite de județe,
limite administrative
de ord.I pe teritoriul
țărilor străine
Limite ale
elementelor de
vegetație
Căi ferate
electrificate
Gări, halte,
cantoane, puncte de
oprire, rampe, pe căi
ferate
9
Elemente
topografice și Scara 1:25.000
caracteriticile lor
Halte
Cantoane, puncte de
oprire
Estacade
Șosele modernizate
Șosele
Drumuri naturale
îmbunătățite
Drumuri naturale
Drumuri de exploatare
prin câmp sau prin
pădure
10
Elemente
topografice și Scara 1:25.000
caracteriticile lor
Limite de schimbare a
materialelor șoselelor
Șosele, drumuri pe
rambleu, dig
(înălțimea rambleului
în m)
Șosele, drumuri în
debleu (adâncimea
debleului în m)
Poduri
Vaduri
Diguri cu maluri
neconsolidate
(înălțimea digului în
m)
Diguri cu maluri
consolidate (înălțimea
digului în m)
11
Elemente
topografice și Scara 1:25.000
caracteriticile lor
Izvoare neamenajate
Izvoare amenajate
Fântâni cu cumpănă
(adâncimea până la
suprafața apei în m)
Curbe de nivel
principale
12
Elemente
topografice și Scara 1:25.000
caracteriticile lor
Curbe de nivel
normale
Curbe de nivel
ajutătoare
Curbe de nivel
accidentale
Valorile curbelor de
nivel în metri,
indicatoare de pantă
Păduri cu înălțimea
mai mare de 4 m
(foioase)
13
Elemente
topografice și Scara 1:25.000
caracteriticile lor
Fâșii de pădure,
perdele de protecție
Păduri rare cu
înălțimea mai mare
de 4 m
Livezi, pepiniere de
pomi fructiferi
Vii cu pomi
14
Elemente
topografice și Scara 1:25.000
caracteriticile lor
Tufișuri, mărăcinișuri
Izlazuri, pășuni
15
5. Etapele realizării proiectului
16
Comanda ALIGN:
o Insert – Raster Image Reference – select fisier L34104Ac.tif – Scale -
Specificy on-screen 25000
17
o Align – Select obiect – Specificy frist source point – Specificy frist
destination point - Specificy second source point - Specificy second
destination point
Comanda RUBBERSHEET:
o Raster – Corelate – Rubbersheet – Polynomial (nu decupează foaia de
hartă după finalizarea comenzii) – Add point – Specify source point #1 -
Specify destination point #1 - Specify source point #2 - Specify
destination point #2 - Specify source point #3 - Specify destination point
#3 - Specify source point #4 - Specify destination point #4
f) Layers:
Ape
Căi ferate
Chenar1
Chenar2
Chenar3
Construcții
CORNOIU ALEXANDRU DANIEL – USAMVBT - Măsurători Terestre și Cadastru - An II
18
Copaci răzleți tufăriș vegetatie
Curbe de nivel ajutătoare
Curbe de nivel normale
Curbe de nivel principale
Curți
Drumuri de exploatare
Grid
Hartă
Limite
Linii electrice
Livezi
Nume hartă și detalii
Păduri
Poduri
Puncte rețea geodezică de stat puncte rețea topografică puncte cotate
Șosele moderniate
Străzi
Taluzuri diguri
Text
Text ape
Text deal culme vale
Text livadă
Text localitate
Text pădure
Text stradă
Văi
19
Abrevieri:
6. Concluzii
În concluzie putem spune că aducerea unei hărți analogice în plan digital reprezintă un
beneficiu pentru utilizatori deoarece formatul digital permite utilizarea ei în straturi pentru a
vedea clar lucruri precum hidrologie, agricultura, clima etc.
Ca și o îmbunătățire viitoare, propun realizarea unei aplicatii software care sa genereze
automat straturile unei hărți în funcție de culorile regăsite în aceasta.
20