Evaluarea Si Consilierea Vocationala PDF

PSIHOLOGIA PERSONALULUI 9.
Evaluare şi consiliere vocaţională

An III Psihologie
9. Evaluarea şi consilierea vocaţională
9. 1. Contextul consilierii profesionale
Lumea actuală a muncii are caracteristici de care trebuie să ţinem cont în consilierea
profesională, fie că ne referim la consilierea vocaţională, ca etapă preliminară a consilierii
profesionale, fie că ne referim la managementul carierei, ca etapă finală a acestui proces.
În opinia lui Denham J. (2000), există o mare cerere de creativitate, iniţiativă,
colaborare şi capacitate de integrare a informaţiilor, disciplinelor sau tehnologiilor (accent pe
competenţe diverse sau pe explorarea specializărilor de graniţă între discipline). În acelaşi
timp se manifestă influenţe multiple, globale şi locale, sociale, economice, environmentale
asupra universului muncii şi al formării profesionale, există o continuă presiune spre viteză şi
diversitate în învăţare şi are loc o creştere a importanţei flexibilităţii în muncă, învăţare şi
viaţă socială. Mai mult, progresul individual se bazează nu pe loialitate şi vechime în firmă ci
pe merit /valoare personală şi prin aderarea (chiar temporară) la valorile /cultura
organizaţională.
Aceste caracteristici ale lumii moderne generează solicitări specifice la care trebuie să
facă faţă angajaţii. Astfel, în contextul actual:
a) schimbările rapide socio-profesionale solicită capacităţi de învăţare rapidă din partea
angajaţilor;
b) dezvoltarea de noi cunoştinţe şi tehnologii cer capacitatea de integrare /asimilare
continuă de informaţii;
c) influenţele globale şi locale (economice, sociale) care se manifestă la nivelul
managementului afacerilor cer o capacitatea sporită de adaptare a angajaţilor şi
interiorizare a normelor şi culturii organizaţionale;
d) creşterea diversităţii în muncă, învăţare, stil de viaţă solicită a mai mare flexibilitate
din partea indivizilor;
e) accentul pus pe competenţe probate şi valori organizaţionale pun în valoare
meritocraţia, competitivitatea;
d) încurajarea unui management personal al carierei solicită investiţii personale (în
formare, cultivare de relaţii profesionale, muncă) şi asumarea riscului (acceptarea unor
posturi similare la firme la care există şanse mai mari de promovare).
La toate acestea se adaugă o ofertă din ce în ce mai bogată din partea angajatorilor
(oportunităţi de dezvoltare şi formare, satisfacţie, management flexibil etc.) şi exigenţe
sporite din partea acestora, solicitând o ofertă consistentă din partea angajaţilor (adaptabili,
posedând competenţe multiple şi transferabile, având abilitatea de a lucra în echipe diverse
etc.) (Denham J., 2000)
În acest context, alegerea profesiei este importantă atât pentru reuşita individuală cât şi
pentru eficienţa organizaţională iar consilierea vocaţională este cea care ajută tinerii să facă
alegerea corectă. Bineînţeles că rezultatul acestei decizii nu este determinat de un singur
factor, iar consilierea vocaţională trebuie să ţină cont de principalii factorii care influenţează
această decizie. Aceşti factori se pot referi la caracteristici ale persoanei consiliate vocaţional
(interese, motivaţii, abilităţi /aptitudini, valori, factori de personalitate etc.), la caracteristici
ale profesiei vizate (abilităţi necesare, solicitări profesionale, filieră de formare, şanse de
angajare etc., la contextul socio-economic în care vor evolua aceste caracteristici.
prof. dr. Ticu CONSTANTIN tconst@uaic.ro
http://personal.evaluare-psihologica.ro
98
PSIHOLOGIA PERSONALULUI 9. Evaluare şi consiliere vocaţională
An III Psihologie
Nu este suficient ca o persoană să aleagă o profesie în acord cu aptitudinile, interesele,

motivaţiile, valorile sau structura sa de personalitate pentru a i se asigura succesul
profesional. Dezvoltarea personală şi profesională este condiţionată de alegerea profesiei, dar
nu limitează la acesta. În acest sens, consilierea pentru carieră (managementul carierei)
poate fi considerat un demers îl completează pe cel de consiliere vocaţională, demers care
ajută angajatul să identifice şi să fructifice oportunităţile de dezvoltare profesională din filiera
vocaţională deja aleasă, în acord cu calităţile lui şi cu evoluţiile contextului profesional.
În sensul celor descrise mai sus, D. Super, încă din 1953 preciza că există o deosebire
calitativă între psihologia ocupaţională (orientarea şcolară şi profesională) şi psihologia
carierei (orientarea pentru carieră). În opinia lui D. Super psihologia ocupaţională, bazată pe
psihologia diferenţială, lipeşte individului o “etichetă” prin care îl declară potrivit pentru un
anumit fel de muncă, în timp ce psihologia carierei, având la baza psihologia organizaţională,
ia în considerare dezvoltarea carierei personale în conformitate cu principiile generale ale
dezvoltării individuale, ţinând cont de etapa de viaţă prin care trece persoana, de dominantele
fiecărei etape şi de eventualele schimbări în structura atitudinală şi motivaţională a acesteia.
În concluzie, consilierea profesională poate viza două aspecte diferite: consilierea în
vederea orientării şcolare şi profesionale (consiliere vocaţională /ocupaţională), cea care se
realizează predominant la nivel gimnazial şi liceal şi facilitează alegerea profesiei; b)
consilierea angajatului în vederea dezvoltării profesionale (consiliere pentru carieră/
managementul carierei), cea care se realizează după ce după persoana a optat pentru o
anumită profesie şi are o calificare în acest sens, în vederea integrării lui profesionale şi
facilitării evoluţiei profesionale viitoare.
9. 2. Consilierea profesională şi modele explicative
9. 2. 1. Formarea şi dezvoltarea identităţi profesionale
”Identitatea reprezintă conştiinţa clară a individualităţii unei persoane, formată prin

integrarea într-un construct unic a percepţiei de sine şi a percepţiei expectanţelor celorlalţi faţă
de propria persoană” (A. Baban, 2001). Identitatea se constituie progresiv pe măsura
organizării şi structurării informaţiilor despre sine, ea ajungând să includă aspecte legate de
caracteristicile înnăscute şi dobândite ale personalităţii, abilităţile şi competenţele personale
(cunoştinţe, deprinderi, aptitudini, talente), rolurile şi statutele sociale, vocaţionale şi de gen
adoptate de individ la un moment dat, modalităţile de interacţiune, de comunicare şi de
rezolvare a conflictelor, de autoreglare a comportamentului, modalităţile de identificare cu
modelele. (Ştir C., 2004)
Identitatea profesională combină aspecte legate de cunoaşterea propriilor interese,
valori, abilităţi şi competenţe, pe de o parte, cu preferinţa pentru un anumit tip de activităţi,
stiluri de interacţiune şi medii de muncă, pe de altă parte. Dacă identitatea profesională
propriu-zisă se formează după ani de experienţă profesională concretă, identitatea vocaţională
apare la confluenţa dintre experienţele multiple de învăţare şi de muncă ale adolescentului şi
reprezintă primul pas al procesului de dezvoltare al identităţii profesionale, cel de cristalizare
a opţiunilor şi de alegerea a unei filiere de formare profesională.
Procesul de formare şi dezvoltare al identităţii vocaţionale este descris în diverse
modele teoretice, în paginile următoare descriind succint modele propuse de Ginzberg, Roe,
Super şi Marcia.

99
An III Psihologie
9. 2. 2. Modelul Ginzberg, Ginsburg, Axelrad şi Helma
Un model explicativ al conduitelor umane legate de alegerea şi managementul carierei

profesionale este cel elaborat de Ginzberg, Ginsburg, Axelrad şi Helma (M. Zlate, 2001).
Aceşti specialişti pornind de la abordare interdisciplinară (ei fiind de formaţie diferită:
economist, psihiatru, sociolog şi psiholog) consideră că primii 25 de ani ai unei persoane se
pot împărţi în trei mari perioade (perioada fanteziei; perioada tentativelor/tatonărilor; perioada
realistă), fiecare dintre acestea având un rol specific în formarea intereselor vocaţionale, în
alegerea şi managementul carierei.
o Perioada fanteziei ( < 10 ani). Copiii încep să îşi afirme preferinţele vocaţionale la vârsta
de 4-5 ani. Alegerile copilului sunt arbitrare din cauza dificultăţii lui de a se ancora în
realitate, lucru care se reflectă în preocupările sale din această perioadă. În această
perioadă copiii ignoră realitatea, abilităţile lor, potenţialul de care dau dovadă ne fiind
întotdeauna în acord cu preferinţe lor vocaţionale. La început, plăcerea intrinsecă
activităţilor preferate sau imitarea adulţilor sunt cele care declanşează afirmare
preferinţelor vocaţionale. O dată cu creşterea copilului, intervin şi o serie de factori
extrinseci activităţii (faptul că-şi bucură părinţii, că sunt lăudaţi, că obţin o
recompensă) care întăresc opţiunea formulată anterior. Însă, destul de uşor copilul pot
abandona diferite „alegeri” vocaţionale şi pot accepta altele sub influenţa colegilor de
joacă, părinţilor, mass-media.
o Perioada tentativelor/ tatonărilor (11-18 ani) cuprinde, patru etape:
 Stadiul intereselor (11-12 ani) – etapă în care copii încep să realizeze necesitatea
identificării unei direcţii vocaţionale. Alegerea se realizează în funcţie atractivitatea
unei profesii (cât de cât de plăcută, interesantă sau apreciată pare aceea activitate).
Adesea, alegerea reflectă o identificare cu unul dintre părinţi, de regulă cu tatăl.
 Stadiul capacităţii (13-14 ani) are ca noutate introducerea noţiunii de abilitate în cadrul
consideraţiilor copilului cu privire la viitoarea profesie. Descreşte gradul de identificare
cu tatăl şi influenţa acestuia în alegerea vocaţională; creşte influenţa altor persoane.
 Stadiul valorilor (15-16 ani) introduce ideea de a servi societatea. Adolescenţii par să
devină conştienţi că prin muncă îşi pot satisface propriile nevoi, dar pot ajuta şi pe alţii;
este perioada când pot să apară primele semnale ale unei viitoare cariere (de exemplu,
cea de psiholog) motivate mai curând umanitar decât prin statutul acelei activităţi.
 Stadiul tranziţiei (17-18 ani) reprezintă o etapă a asumării. Tinerii înţeleg treptate că
trebuie să îşi asume responsabilitatea consecinţelor propriilor lor decizii. Această etapă
diferă de cea anterioară prin faptul că tânărul are mai multă independenţă în acţiunile
sale. Începe conştientizarea importanţei factorilor externi (socio – economici) ai muncii.
o Perioada realistă (18 – 22/24 ani) are o durată variabilă în care factorii biologici de
maturizare au o influenţă mică. Această perioadă este descrisă în mai multe stadii:
 Stadiul de explorare. Această etapă coincide cu intrarea în mediul universitar, cea care
le oferă tinerilor şi mai multă libertate de acţiune. Indecizia generală continuă însă,
datorită faptului că interesele nu sunt încă stabile. Principalul obiectiv al acestui stadiu
îl constituie selectarea unui domeniu de interes. Tinerii percep timpul ca fiind stresant,
în sensul că trebuie să ia rapid o hotărâre majoră privind viitorul lor profesional.
 Stadiul de cristalizare. Acest stadiu este specific majorităţii cursanţilor pentru perioada
de timp în care ei îţi finalizează studiile universitare. Ei se implică, mai mult sau mai
puţin într-un domeniu major de activitate iar în momentul în care apare necesitatea
alegerii, decizia le este fermă. Totuşi pentru unii apare un stadiu de “pseudo-
cristalizare”, caracteristic pentru cei care gândesc şi acţionează luând decizii aparent
ferme, dar pentru care, mai târziu, revin asupra deciziilor iniţiale.
100
An III Psihologie
 Stadiul de specificare, constituie punctul final al alegerii unei cariere. Individul alege
un anumit loc de muncă sau un anumit program specializat de pregătire.
Deşi Ginzberg şi colaboratorii săi stabilesc o matrice a procesului de alegere a carierei,
ei recunosc existenţa abaterilor, ce pot apărea datorită factorilor biologici, psihologici şi de
mediu, astfel încât unele persoane îşi fac alegerea vocaţională mai devreme, fără ca ulterior să
mai facă schimbări esenţiale (apariţia unor abilităţi de care individul este conştient) în timp ce
alţii nu au niciodată sentimentul că au făcut o alegere definitivă. (Bulat V., 2002; M. Zlate,
2001).
9. 2. 3. Modelul Annei Roe
Anna Roe consideră că fiecare persoana moşteneşte o anumită tendinţă de a-şi utiliza
propria “energie psihică” într-o modalitate specifică. Această manieră specifică de folosire a
energiei psihice, combinate cu experienţe variate de viaţă din copilărie, modelează stilul
general al evoluţiei individului în satisfacerea nevoilor sale, pe tot parcursul vieţii.
Aşa cum am precizat, un prim element central al teoriei propusă de Anna Roe este cel
de “energie psihică”. Autoarea consideră că zestrea genetică a fiecărui individ condiţionează
tendinţa acestuia de a-şi utiliza propria “energie psihică” într-o modalitate specifică,
condiţionând abilităţile şi interesele acestuia şi, în strânsă legătură cu acestea, opţiunea sa
vocaţională. În cadrul interacţiunii individ – mediu, cheltuirea involuntară de energie de către
copilul mic, determinată de baza genetică (nivel de activism, excitabilitate, dependenţă, nevoii
afective etc.) influenţează dezvoltarea abilităţilor individului matur de mai târziu.
Un al doilea element central al teoriei se referă la modalitatea în alegerile vocaţionale
sunt afectate de experienţa de viaţă din copilărie, experienţă de viaţă asociată cu de
satisfacerea trebuinţelor (după modelul ierarhiei trebuinţelor propusă de Maslow). În viziunea
autoarei, această interacţiune (experienţă de viaţă – satisfacerea trebuinţelor) generează o serie
de principii:
o nevoile normal satisfăcute nu se transformă în motivaţii inconştiente;
o nevoile situate treptele superioare dispar dacă sunt satisfăcute doar în mod accidental;
o nevoile satisfăcute pe căi ne-uzuale, neobişnuite, în anumite condiţii, vor deveni
motivaţii inconştiente,
o factorii care condiţionează intensitatea nevoii, durata dintre apariţia şi satisfacerea
acesteia depind de mediul în cadrul căruia trăieşte individul.
o circumstanţele în care nevoile pot fi sau nu satisfăcute în copilărie aduc în prim-plan
agenţii principali ai recompensei şi frustrării: părinţii.
Referindu-se la cel din urmă aspect, Anne Roe consideră că influenţa părinţilor –
modalităţile în care părinţii se comportă cu copilul lor – influenţează satisfacerea nevoilor
copilului. Părinţii supra-protectori satisfac imediat necesităţile fiziologice ale copilului, dar
sunt mai puţin prompţi în rezolvarea cerinţelor acestuia de afecţiune şi stimă. Părinţii supra-
pretenţioşi, pe de o parte, îşi răsfaţă copilul răspunzând imediat nevoilor lui mai mult decât
este necesar dar, pe de altă parte, condiţionează dragostea pe care o oferă copilului (este
oferită în funcţie de supunerea de care dă dovadă copilul). Pe de altă parte, părinţii care îşi
ignoră copilul acordă insuficientă atenţie stării sale de confort fizic, dar nu în aceeaşi măsură
ca părinţii care lipsesc total de afecţiune copilul lor. Părinţii permisivi satisfac nevoile
copilului pe aproape întreaga structură ierarhică a nevoilor acestuia.
În concluzie, atmosfera familială în care a crescut un copil influenţează tipul de
activitate vocaţională ales de acesta mai târziu, în timp ce structura genetică şi modul
involuntar de cheltuire a “energiei psihice” (experienţele de viaţă) influenţează nivelul
ocupaţional spre care aspiră” (apud M. Zlate. 2001, p. 345-347).

101
An III Psihologie
9. 2. 4. Modelul lui Donald Super
În elaborarea teoriei sale, D. Super a fost influenţat de Carl Rogers care sugera că, de
fapt, comportamentul constituie o reflectare a ceea ce individul gândeşte despre sine, astfel
încât răspunsurile date la chestionarele de interese vocaţionale constituie o proiecţie a
individului în funcţie de conceptul despre sine pe care-l are, dar şi de stereotipurile sale
privind ocupaţiile. O persoană alege sau nu o ocupaţie după cum consideră că aceasta s-ar
potrivi sau cu ea.
Teoria dezvoltării a lui Donald Super poate fi succint expusă prin zece aserţiuni.
1. Oamenii sunt diferiţi în funcţie de abilităţi; interese şi personalitate;
2. Funcţie de aceste aspecte, fiecare este apt pentru un număr de ocupaţii;
3. Fiecare dintre aceste ocupaţii are o matrice a abilităţilor, intereselor şi trăsăturilor de
personalitate, matrice care permite asocierea unei varietăţi de ocupaţii pentru fiecare
individ, dar şi asocierea unei varietăţi de indivizi pentru una şi aceeaşi ocupaţie;
4. Preferinţele şi competenţele profesionale ca şi concepţia fiecăruia despre sine se schimbă
în timp, făcând din alegere şi adaptare un proces continuu;
5. Acest proces poate fi, asemănător stadiilor din viaţă, caracterizat prin creştere, explorare,
stabilizare, menţinere şi declin.
6. Natura patern-ului carierei este influenţată de nivelul socioeconomic, de abilitatea mintală
şi de condiţiile în care acestea sunt valorificate;
7. Dezvoltarea individuală /stadiilor vieţii poate fi stimulată prin facilitarea procesului de
maturizare a abilităţilor şi intereselor şi prin dezvoltarea conceptului de sine;
8. Procesul dezvoltării vocaţionale este un proces de compromis în care conceptul de sine
reprezintă un produs central al interacţiunii dintre mai mulţi factori.
9. În compromisul dintre factorii individuali (aptitudinilor înnăscute, sistemului nervos şi
glandelor endocrine) şi sociali, dintre conceptul despre sine şi realitate un rol important îl
are fantezia.
10. Satisfacţia în muncă şi în viaţă impune utilizarea adecvată a abilităţilor, intereselor,
trăsăturilor de personalitate, valorilor fiecărui individ, situaţii în care individul să poată
juca rolul conform propriei sale experienţe de viaţă. (Super D. 1953),
Donald Super stabileşte o periodizare în dezvoltarea vocaţională. În funcţie de
atitudinea şi comportamentul individual faţă de sarcinile /obiectivelor dezvoltării vocaţionale,
el distinge cinci perioade sau stadii, fiecăruia corespunzându-i 4 -10 sub-stadii. Autorul
atribuie sarcini vocaţionale specifice fiecărei perioade. De exemplu, prima perioadă de
cristalizare (14-18 ani) presupune acele sarcini care să-i permită persoanei să-şi formeze o
opinie privind tipul de activitate ce i s-ar potrivi cel mai bine. Perioada următoare, de
specificare (19-21ani), se caracterizează prin faptul că individul trebuie să-şi delimiteze aria
opţiunilor la una specifică şi să-şi stabilească paşii necesari realizării acestei opţiuni.
Implementarea (22-24 ani) opţiunii constituie obiectivul central al celei de-a treia perioade. În
perioada următoare, de stabilizare (peste 35 ani), individul trebuie să dovedească, prin
activitatea sa, că decizia luată anterior a fost corectă. Este interesant că acum el îşi poate
schimba locul de muncă, dar nu şi profesia (acest lucru se întâmplă mai rar). În ultima
perioadă, de consolidare, individul simte nevoia întăriri statutului său, a promovării sale,
pentru a-şi asigura confortul, psihic de care are nevoie, dar şi pentru o mai mare securizare.
Teoria lui Super, după atâtea decenii de la formularea sa, rămâne în bună parte,
valabilă şi astăzi. Dacă într-o primă ipostază sloganul era “omul potrivit la locul potrivit”,
acum se poate afirma că obiectivul de realizat pentru fiecare dintre noi este “omul potrivit, la
locul potrivit, în momentul potrivit” (după M. Zlate, 2001, Bulat V., 2002).

102
An III Psihologie
9. 2. 5. Modelul formelor de identitate vocaţională (J. Marcia),
J. Marcia (1980) descrie, în funcţie de evoluţia procesului de dezvoltare vocaţională,

patru forme de identitate vocaţională la adolescenţi.
o Identitate forţată. Adolescentul nu a experimentat o criză identitară (care are de multe
ori rolul de cristalizare a unor opţiuni personale) pentru că a preluat în mod necritic
valorile şi expectanţele altora. Adolescenţii care prezintă această formă de identitate au
deja obiective ocupaţionale şi ideologice (politice si religioase), dar acestea i-au fost
impuse din afara, fie de părinţi, fie de colegi.
o Criza identitară. Adolescentul se confruntă cu probleme de identitate. Simte o presiune
pentru a realiza o alegere, dar alegerea este mereu amânată.
o Difuzie identitară. Adolescentul nu a făcut încă o alegere şi nu este preocupat să facă
un angajament pe o anumita direcţie, deşi s-ar putea ca el sa fi avut până acum
tentative de alegere sau să le fi ignorat. Aceşti adolescenţi nu se simt presaţi să
realizeze o astfel de alegere, prin urmare nu se afla intr-o criză identitară.
o Identitate conturată. Adolescentul a făcut propriile alegeri, a îndepărtat presiunea, este
clar orientat si urmăreşte acum obiectivele ideologice şi profesionale propuse.
* * *
După cum se poate observa în modelele teoretice prezentate mai sus, identitatea
profesională este predominat teoretizată şi analizată sub aspectul etapelor prin care parcurge
adolescentul /tânărul adult. Având ca fundament studiile de natură teoretic-explicativă, foarte
importante din punct de vedere practic sunt aplicaţiile care derivă din acestea şi modul în care
identitatea vocaţională şi cea profesională pot fi ajutate sau ajustate prin procesele de
consiliere vocaţională (orientare şcolară şi profesională) consiliere profesională (consiliere
pentru carieră). În următoarele pagini, înainte de a aborda tema consilierii pentru carieră, ne
vom referi la aspectele definitorii ale consilierii vocaţionale.
9. 3. Consilierea vocaţională (orientare şcolară şi profesională)
9. 3. 1. Obiectivele consilierii vocaţionale
Consilierea vocaţională începe încă de pe băncile şcolii gimnaziale pentru că elevii

trebuie formaţi şi consiliaţi astfel încât să poată lua decizii optime legate de viaţa lor. În acest
sens, atenţia adulţilor şi a educatorilor trebuie să se îndrepte spre crearea unor circumstanţe în
astfel încât fiecare elev: (a) să aibă acces la informaţiile necesare pentru luarea unor decizii
raţionale de natură profesională şi (b) să aibă libertatea luării unor decizii pe care să le poată
duce la bun sfârşit.
Orientarea şcolară şi profesională este definită ca o activitate bazată pe un sistem de
principii, metode şi procedee prin care omul este ajutat să aleagă acea profesie pe care poate
să o exercite cel mai bine. (Salade D, 1979 apud Bogathy, Z, 2002). Realizarea unei
concordanţe cât mai bune între structura /profilul personalităţii, pe de o parte, şi cerinţele
sociale şi profesionale ale viitoarei profesii, pe de altă parte, constituie obiectul orientării
şcolare şi profesionale. Acesta pentru că activitatea de consiliere pentru orientarea şcolară şi
profesională presupune:
103
An III Psihologie
a) cunoaşterea persoanei, a intereselor vocaţionale, aptitudinilor, valorilor şi /sau structurii

de personalitate;
b) cunoaşterea specificului profesiilor spre care tinde persoana consiliată sau pentru care
are aptitudini consistente; cunoaşterea situaţiei pe piaţa locurilor de muncă şi a
raportului cerere/ofertă existente pentru profesiile vizate.
c) consilierea persoanei în scopul luării deciziei vocaţionale punând în balanţă trei factori:
i) profesia /profesiile rezultate ca urmare a formulării interesele profesionale explicite;
ii) profesia /profesiile compatibile cu interesele, aptitudinile, valorile şi structura de
personalitate a persoanei consiliate;
d) iii) situaţia reală pe piaţa muncii sau alţi factori socio-profesionali (de exemplu nivelul
redus de solicitare sau accesibilitatea profesiei).
Activitatea de consilierea vocaţională este parte integranta a programei şcolare la nivel
liceal. Aşa cum preciza M. Jigău şi alţii (2000), în cadrul acestor activităţi trebuie realizate:
• cristalizarea unei imagini de sine pozitive a elevului
• sporirea responsabilităţii personale faţă de sine, alţii, societate,
• creşterea capacităţii de decizie (independenţa alegerilor personale),
• păstrarea echilibrului în situaţii de succes şi eşec,
• creşterea rezistenţei la frustrare, marginalizare temporară, critică,
• autoevaluarea realistă a potenţialelor proprii (intelectual, fizic, aptitudinal etc.),
• cunoaşterea clară a calităţilor personale şi punctelor slabe,
• asumarea de obiective realiste, realizabile,
• capacitatea de autoanaliză a erorilor, greşelilor, eşecurilor,
• asumarea riscurilor, stăpânirea situaţiilor de incertitudine, anticiparea consecinţelor,
• adoptarea unei atitudini active cu privire la cariera personală,
• elaborarea de soluţii alternative,
• adoptarea unei atitudini pozitive faţă mediul înconjurător.
În acord cu aceste obiective, în viziunea aceluiaşi autor, în principal, conţinutul
activităţii de consiliere şi orientare profesională constă în:
• informarea şi documentarea personală (prin consultarea de profile ocupaţionale,
monografii profesionale, ghiduri, filme de orientare şcolar-profesională, vizite de documentare
şi participarea la activitatea practică din ateliere),
• informarea şi educaţia pentru orientarea carierei desfăşurate sistematic în şcoală sau
în cadrul orelor de activităţi extraşcolare,
• valorificarea în grup a experienţelor pozitive ale elevilor şi părinţilor acestora,
• exersarea alegerii diferitelor rute de formare profesională iniţială sau continuă sau
simularea situaţiilor favorabile bunei orientări (interviul de angajare, convorbirea telefonică),
• desfăşurarea de activităţi orientate către punerea în practică a tehnicilor de căutare a
unui loc de muncă (redactarea unui Curriculum Vitae, a unui proiect personal de dezvoltarea
carierei, a unei scrisori de prezentare, a portofoliului personal),
Conform Declaraţiei Asociaţiei Internaţionale de Orientare Şcolară şi Profesională
(AIOSP) de la Stockholm (1995), consilierea şi orientarea sunt servicii care au menirea să
ajute tinerii şi adulţii:
• să se înţeleagă şi să se evalueze;
• să comunice eficient cu alţii;
• să elaboreze planuri cu privire la propria carieră şi la formarea adecvată necesară;
• să aibă în vedere cariere alternative;
• să facă faţă cu succes diferitelor obstacole pentru a-şi câştiga locul în societate şi pe
piaţa muncii” (Jigău, 2001).

104
An III Psihologie
9. 3. 2. Dimensiuni evaluate în consilierea vocaţională
Pe lângă activităţi specifice de informare vocaţională a adolescentului, activitatea de

consiliere vocaţională presupune evaluarea de către consilier a intereselor vocaţionale pe de o
parte şi a valorilor, aptitudinilor şi /sau structurii de personalitate pe de altă parte în scopul
identificării compatibilităţii dintre acestea şi solicitările viitoarei profesii.
Interesele profesionale.
Interesul - ca stare - descrie poziţia individului faţă de un anumit obiect sau activitate
specifică. Interesele pot fi astfel definite ca stări de atracţie/ respingere ce acompaniază o
activitate sau gândul de a realiza o anumita activitate. Principalele aspecte calitative ale
intereselor ca stare sunt (Jigău M., 2000):
1. focalizarea atenţiei - interesul este legat de curiozitate şi dorinţa de a şti mai multe,
focalizarea atenţie fiind primul comportament care apare în acest caz;
2. trăire pozitivă - sentimentul pozitiv, de plăcere ce acompaniază activitatea sau atenţia
acordată domeniului respectiv;
3. tendinţa de apropiere - menţinerea unei direcţii de apropiere de activitatea aflată în
câmpul interesului;
4. implicare în activitate – contatul şi implicarea în activităţi legate sau asociate
interesului dominant.
Evaluarea intereselor profesionale se poate realiza prin diferite metode şi tehnici:
metoda autobiografică, tehnica indicatorilor comportamentali, naraţiunile vocaţionale,
chestionarele / inventarele de interese profesionale etc. Dintre toate aceste metode cele mai
utilizate sunt chestionarele de interese profesionale pentru că permit identificarea opţiunilor
educaţionale şi profesionale ale adolescentului. Chestionarele de interese profesionale au
adesea şi variante care se pot auto-administra şi pot fi utilizate în autocunoaştere. (Jigău M.,
2000). De exemplu „Chestionarul de Interese Vocaţionale Jackson” (JVIS, Jackson
Vocaţional Interest Survey) a fost creat pentru a oferi un instrument eficient de măsurare a
intereselor vocaţionale punând la dispoziţie rezultatele pe intr-un număr de 34 de scale de
interese, care se împart in scale de Roluri de munca si scale de Stiluri de munca. (detalii:
http://www.testcentral.ro/engine.php?action=jvis_test.htm. Un alt chestionar celebru construit
după modelul propus de Holland - „Testul Holland” (Self-Directed Search, SDS) este un
instrument utilizat în autoevaluare, ceea ce înseamnă ca este un instrument care poate fi folosit
si in varianta autoadministrare, autoscorare şi autointerpretare. Scopul sau principal este acela
oferi informaţii relevante în vederea consilierii profesionale a adolescentului (detalii:
http://www.testcentral.ro/engine.php?action=sds_test.htm.
În funcţie de autori şi de inventarele de evaluare a intereselor pe care au reuşit să le
construiască, au fost propuse de diferiţi autori, diferite liste de interese. În Anexa A este
prezentat link-ul către itemii chestionarului şi foia de răspuns a unui chestionar de evaluare a
intereselor (Chestionar de evaluare a intereselor, The Mind Test, p.140). În cadrul acestui
chestionar sunt propuse 22 de categorii de interese (cele din foaia de răspuns), rezultat al
evaluării 110 activităţi (itemii chestionarului). În urma răspunsurilor date de persoanele
evaluate, se extrag primele patru categorii (grupe) de interese, cu scorurile cele mai mari, cele
mai atractive pentru persoana respectivă. Se examinează similarităţile între tipurile de activităţi
implicate. Dacă subiectul are mai mult de 4 domenii cu punctaj maxim, el are multe şanse să
obţină satisfacţii dintr-un număr mai mare de ocupaţii.
105
An III Psihologie
Valorile.
Valorile reprezintă convingerile bazale ale indivizilor. Ele sunt surse motivaţionale şi
ale standardelor individuale de performanţă într-un anumit domeniu. Valorile se manifestă în
comportament prin evitarea sau, dimpotrivă, propensiunea pentru elemente tangibile sau
intangibile cum ar fi banii, puterea, spiritualitatea. Exemple de valori sunt: performanţă,
colegialitate, mediu familial plăcut, autonomie, grijă pentru alţii, bani, putere, autoritate,
recunoaştere. (Jigău M., 2000) Ceea ce valorează o persoană se reflectă la nivelul cerinţelor
pentru mediul de activitate în care aceasta urmează să se încadreze.
De exemplu, „Inventarul de valori profesionale” ( Work Values Inventory), este
destinat consilierii studenţilor si selectiei profesionale (Anastasi, 1982). Pe baza unor cercetări
psihosociologice aprofundate timp de doua decenii, D.E. Super a identificat un număr de 15
valori profesionale: altruism (A), estetice (E), stimularea intelectuală (Si), reuşita profesională
(R), independenţă (I), prestigiul (P), conducere (Co), avantaje economice (Ae), siguranţă
profesională (Sp), ambianţa fizică (Am), relaţii cu superiorii (Rs), relaţii cu colegii (Rc), mod
de viaţă (Mv), varietate (V), creativitate (C).(Chelcea, 1994). Cele 15 dimensiuni valorice sunt
apreciate diferit în situaţii profesionale concrete.
Un alt inventar, de această dată de personalitate, relevant pentru activitatea de orienta-
re şcolară şi profesională, este „Inventarul tipologic Myers-Briggs „ (M.B.T.I.), prezentat
succint la finalul acestui curs (alte detalii:
http://www.discoveryourpersonality.com/testlist.html?source=Google&gclid=CLaQ4Y--np8CFQ0TzAodo03p5w
M.B.T.I a fost elaborat pe baza teoriei tipurilor a lui K. Jung şi defineşte 16 tipuri de
personalitate, rezultate din combinaţia a două moduri de orientare dominantă a personalităţii
(introversiune – extraversiune) a două moduri de percepţie /receptare a informaţiei (senzorial
– intuitiv), a două moduri judecată /de luarea a deciziilor (sentimental – raţional) şi a două
moduri de orientare atitudinală faţă de lume (planificată – spontană). Instrumentul are multiple
aplicaţii atât în practica evaluării profesionale cât şi în cea a orientării profesionale.
De exemplu, după cum poate rezulta din sinteza de mai jos, luând în calcul numai
combinaţia a doi din cei patru factori ai inventarului tipologic, pot rezulta o serie de
recomandări utile pentru consilierea vocaţională. Combinaţia între PERCEPŢIE (modul de
receptare a informaţiei; senzorial – intuitiv) şi JUDECATĂ (modul de luarea a deciziilor;
sentimental – raţional ), conferă un specific genului de muncă pe care o persoană o realizează
cel mai bine şi care îi poate oferi cele mai mari satisfacţii. În alegerea vocaţională trebuie căutată
profesia care oferă cele mai mari şanse de a utiliza combinaţia personală dintre judecată şi
percepţie:
o ST Senzaţie şi gândire
Îşi focalizează atenţia asupra: Realităţilor
şi acţionează asupra acestora cu: Analiza obiectivă
Astfel el tinde să devină: Practic şi analitic
şi îşi foloseşte capacităţile în: Deprinderi practice cu obiecte şi fapte
sugestii vocaţionale: ştiinţe aplicate, afaceri, administraţie, activităţi bancare, juridic etc.
o SF Senzaţie şi sentiment
Îşi focalizează atenţia asupra: Realităţilor
şi acţionează asupra acestora cu: Căldură personală
Astfel el tinde să devină: Simpatetic şi prietenos
şi îşi foloseşte capacităţile în: Ajutor şi servicii practice destinate oamenilor
sugestii vocaţionale: sănătate, servicii comunitare, profesorat, serviciu religios, vânzări
106
An III Psihologie
o NF Intuiţie şi sentiment
Îşi focalizează atenţia asupra: Posibilităţilor
şi acţionează asupra acestora cu: Căldură personală
Astfel el tinde să devină: Entuziast şi perspicace
şi îşi foloseşte capacităţile în: Înţelegerea şi comunicarea umană.
sugestii vocaţionale: ştiinţe psihologice, cercetare, artă şi muzică, sănătate, profesorat
o NT Intuiţie şi raţiune
Îşi focalizează atenţia asupra: Posibilităţilor
şi acţionează asupra acestora cu: Analiza obiectivă
Astfel el tinde să devină: Logic şi analitic
şi îşi foloseşte capacităţile în: Dezvoltările teoretice şi tehnice
sugestii vocaţionale: ştiinţele fizice, cercetare, management, informatică, drept,
inginerie.
Conform acestui instrument, o persoană care are dominanţi factorii NT (intuiţie plus
raţiune) este mai indicată pentru o profesie teoretică sau tehnică, întrucât preferă raţiunea,
operează cu probabilităţile aplicându-le criterii obiective şi logice, îi place să-şi utilizeze
capacitatea sa de analiză. Dimpotrivă, persoanele NF (intuiţie plus sentiment) iau hotărârile cu
implicare personală, dar întrucât ele preferă intuiţia, interesul lor constant nu este alimentat de
fapte ci de oportunităţi, de provocare. Sunt atrase de noile proiecte, de lucruri care nu s-au
întâmplat încă, dar pot fi făcute să se producă, de noi adevăruri care nu sunt cunoscute încă, dar
ar putea fi descoperite sau, mai presus de toate, de noi posibilităţi de experimentare şi dezvoltare.
Prin urmare, o profesie legată de relaţiile interumane sau centrată pe cercetare ar fi foarte
potrivită pentru o astfel de personalitate. În aceste mod pot fi definite caracteristici favorabile,
indicate pentru o profesie sau o categorie de profesii sau cele nefavorabile, contraindicate.
Aptitudini şi deprinderi.
Aptitudinea se referă la potenţialul unei persoane de a învăţa şi obţine performanţă
intr-un anumit domeniu. Dezvoltată prin învăţare şi exersare sau aptitudinea devine abilitate
sau competenţă, iar prin aplicare în practică si automatizare, abilitatea devine deprindere.
(Jigău M., 2000). Orice însuşire sau proces psihic privit din perspectiva randamentului devine
aptitudine. Spre exemplu, percepţia detaliilor, memoria, spiritul de observaţie sunt considerate
aptitudini, atunci când ele constituie premise pentru realizarea cu succes a unor activităţi.
Putem vorbi de aptitudini la diverse nivele de generalitate.
De exemplu „Bateria de Teste Psihologice de Aptitudini Cognitive” (BTPAC)
cuprinde 23 de teste grupate în mai multe clase de aptitudini: abilitatea generală de învăţare,
aptitudinea verbală, aptitudinea numerică, aptitudinea spaţiala, aptitudinea de percepţie a
formei, abilităţi funcţionăreşti, rapiditatea in reacţii şi capacitatea decizionala. (detalii:
http://cognitrom.ro/index.php?option=com_frontpage&Itemid=1). O altă baterie interesantă
este „Bateria de Orientare Şcolară şi Profesională” (ITEMSOFT), prezentată în Anexa B din
paginile următoare.
* * *
În prelegerea următoare vom explicita demersul care îl completează pe cel de
consiliere vocaţională: consilierea pentru carieră (managementul carierei).

107
An III Psihologie
ANEXA A
Link chestionare de interese profesionale
https://spreadsheets.google.com/viewform?formkey=dE9PNFRsRlZGVUxydTRhcHFJems4VWc6MA#gid=0
Foaie de răspuns chestionar de interese profesionale
Numele şi Prenumele ______________________________________________

Vârsta: Sex OF OM
Ultima clasă absolvită:
Instituţia: ________________________________________________________
PROFIL INTERESE
Gradul de solicitare DOMENIUL Scopul listei este de a servi
A Artistic ca un accesoriu in interviu
atunci când consilierul
B Muzical simte ca sunt necesare
C Literar informaţii suplimentare.
D Distractiv
E Secretariat tehnic SCORAREA
F Contabilitate În funcţie de itemii bifaţi din
G Activitate de secretariat general fiecare grup de activităţi se
H Activitati de relatii cu publicul conturează câte o arie din dreptul
I Servicii sociale activităţii respective. Daca la un
grup de activităţi subiectul nu a
J Activitati casnice bifat nici un item, va apărea o
K Ingrijirea copiilor coloana alba.
L Servicii
M Agricultura Categorii superioare. Se extrag
primele patru categorii (grupe),
N Marina cu scorurile cele mai mari şi se
O Silvicultura examinează similarităţile intre
P Proiectare inginereasca tipurile de activităţi implicate iar
Q Mecanica concluziile se trec în rubrica
„Alte observaţii”. Daca subiectul
R Electronica are mai mult de 4 domenii cu
S Constructii punctaj maxim, el are multe
T Mestesuguri şanse sa obţină satisfacţii dintr-un
număr mai mare de ocupaţii.
U Actionarea unor masini si utilaje
Categorii inferioare (scoruri
V Arta grafica mici). Se examinează şi ultimele
W Prelucrari 4 domenii şi se notează
Z Informatică concluziile.
Se notează concluzia finală a

recomandării de orientare
Alte observaţii: profesională!
Domenii de interes: ___________________________________________________________

____________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
Domenii necotate: ____________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Concluzia recomandării: _____________________________________________________
___________________________________________________________________________

108
An III Psihologie
ANEXA B
Prezentare Bateria de Orientare Şcolară şi Profesională

(Versiunea 1.0.0), realizată de Itemsoft Project
Bateria de teste Itemsoft OSP a fost concepută

pentru a servi orientării şcolare şi profesionale a elevilor.
Conţine un număr de 13 probe de aptitudini printre care au
fost incluse atât probe ce vizează inteligenţa generală, cât
şi probe pentru aptitudinile specifice.
Facilităţi
 Rulare sub formă de baterie independentă sau înglobată în alte baterii de probe, cu
administrare locală, unui singur subiect sau în grup folosind o reţea locală de calculatoare;
 Introducere manuală a datelor unei examinări colective, item cu item sau prin folosirea
unui dispozitiv optic de preluare a imaginilor, la unul
sau mai multe computere, cu preluarea şi
interpretarea automată a datelor;
 Configurare şi personalizare a profilului de baterie
pentru includerea în baterii de teste psihologice
complexe
 Configurare şi personalizare profiluri tip, pentru toţi
indicatorii investigaţi cu posibilitatea de interpretare
automată a coeficientului de similaritate cu profilul şi
de prognoză a şanselor
 Interpretare automată a rezultatelor cu afişarea
cifrică, grafică şi textuală a datelor
 Suport pentru etaloane multiple şi descărcare a datelor la serverul central Itemsoft Project
 Sistem de asistenţă On-Line, tutoriale multimedia şi sistem de ajutor senzitiv la context.
 Posibilităţi de actualizare automată, prin Internet a noilor versiuni şi a versiunilor
ulterioare de etaloane
 Adaptare şi validare a itemilor pe populaţie
românească
 Imprimarea profilelor grafice, a rezultatelor cifrice şi
a interpretării textuale sub forma protocolului de
examinare Itemsoft OSP.
1. Cod Cifre.
Vizează capacitatea de concentrare a atenţiei,
discriminarea perceptivă şi memoria de scurtă durată.
Concentrarea atenţiei este o trăsătură a atenţiei selective, focalizate.
Subiectul trebuie să asocieze un număr unei figuri geometrice, urmărind modelul dat.

109
An III Psihologie
Numărare Cuburi.
Vizează percepţia şi reprezentarea spaţială
(factorii „P” şi „S” definiţi de Thurstone în cadrul
teoriei multifactoriale a inteligenţei) care se referă la
vizualizarea spaţială a obiectelor cu posibilitatea de a
imagina în plan mintal elementele ascunse. Factorii
prezintă legături puternice cu inteligenţa generală şi
sunt cel mai puţin influenţaţi de mediul socio-cultural
al copilului.
Subiectul trebuie să găsească numărul de cuburi din fiecare construcţie, incluzând atât
cuburile care se văd, cât şi cele care nu se văd.
2. Asemănări între Noţiuni.

Vizează capacitatea de a stabili categorii pe
baza unor caracteristici sau însuşiri comune între
noţiuni. O colecţie de obiecte sau fenomene reunite în
aceeaşi grupare sau categorie, pe baza unor
caracteristic determinate formează ceea ce numim o
clasă. Noţiunea rezumă informaţia esenţială cu privire
la o clasă de obiecte sau fenomene. Subtestul face apel
la strategia inductivă, subiectul trebuind să găsească o noţiune supraordonată pe baza
desprinderii notelor comune unui grup de noţiuni şi să le identifice elementele de contrast.
Sarcina de lucru constă în identificarea cuvintele care nu pot fi incluse într-o categorie cu
celelalte.
3. Proverbe
Vizează comprehensiunea semantică a unor
propoziţii, rezultat al unui proces de gândire antrenând
memoria semantică şi reprezentarea cunoştinţelor.
Reuşita la acest tip de probe depinde de factorul
inteligenţă „g” (Spearman) şi factorul verbal „V”
(Thurstone)
Subiectul trebuie să stabilească asemănarea
între proverbe prin analiza semantică cu desprinderea înţelesului acestuia şi identificarea altui
proverb cu înţeles apropiat de cele date.
4. Relaţii între Noţiuni

Vizează capacitatea de a înţelege sensul
noţiunilor şi de stabilire a legăturilor dintre acestea pe
baza raţionamentelor inductive analogice. Cercetările au
arătat că dintr-o baterie de teste de inteligenţă,
subtestele verbale au valoarea predictivă cea mai bună
pentru reuşita şcolară ţinând cont de implicarea
limbajului în procesul de instruire. Rezultatele la acest
tip de teste sunt puternic influenţate de nivelul cultural.
Sarcina de lucru constă în identificarea
legăturilor semantice dintre noţiunile unei perechi date
110
An III Psihologie
şi formarea unei noi perechi pe baza relaţiei stabilită anterior. Subiectul trebuie să aleagă al
doilea termen al perechii (primul fiind dat) din patru posibilităţi.
5. Probleme Aritmetice
Vizează abilitatea e a realiza operaţii numerice
simple în plan mintal, extragerea relaţiilor implicate şi
focalizarea atenţiei. Proba se bazează pe ideea că
abilitatea de a utiliza conceptul de număr, aceasta fiind
un criteriu al inteligenţei, constă în relaţionarea
factorilor cognitivi şi non cognitivi în termeni de
gândire şi performanţă, vizând atenţia şi concentrarea.
Subiectul trebuie să rezolve problema, transformând-o din cuvinte în operaţii
aritmetice.
6. Matrici Progresive
Vizează capacitatea de structurare perceptivă a
spaţiului, capacitatea inductivă, înţelegerea relaţiilor
spaţiale precum şi spiritul de observaţie. Proba a fost
preluată şi adaptată după testul matricilor progresive
elaborat de J.C. Raven şi este un test de inteligenţă
nonverbală. În urma examinării matricei, subiectul
trebuie să decidă care este figura unică (dintre cele 6 sau 8 figuri de pe aceeaşi planşă)
potrivită pentru încheierea corectă a matricei.
7. Calcul Numeric
Vizează aptitudinea de a folosi cu uşurinţă
simboluri matematice şi se referă la factorul „N” al lui
Thurstone. Nu face apel la raţionament aritmetic ci doar
la folosirea rapidă de simboluri numerice. Factorul „N”
este aptitudinea de manipulare rapidă a unui sistem
simbolic urmând o serie de reguli specifice, cu condiţia
ca atât sistemul simbolic cât şi regulile să fie perfect
asimilate. În cazul acestui test, sistemul simbolic
corespunde simbolurilor numerice iar regulile sunt cele
de operaţie aritmetică simple. Subiectul trebuie să rezolve corect itemii pe baza celor patru
operaţii aritmetice, indicând răspunsul corect din mai multe variante posibile.
8. Raţionament Matematic
Vizează raţionamentul matematic, ce poate fi
înţeles ca o capacitate de a defini, înţelege şi structura o
problemă cu scopul de a o rezolva. Face apel la
capacitatea de a desprinde dintr-un caz dat sau din
compararea mai multor relaţii un mod de rezolvare
aplicabil şi altor situaţii similare, găsirea rapidă a unei
reguli de organizare a datelor, a unui algoritm,
capacitatea de a condensa un şir de raţionamente şi
111
An III Psihologie
operaţii, flexibilitatea gândirii, restructurarea informaţiei, capacitatea de simbolizare, de

utilizare a notaţiilor. Subiectul trebuie să compare două expresii complexe ce conţin litere,
puteri, radicali şi fracţii ordinare şi să aleagă varianta corectă dintre cele date.
Rotirea Cuburilor
Vizează reprezentarea spaţială, care nu se referă
numai la percepţia obiectelor, ci şi la posibilitatea de a
imagina aceste obiecte în coordonate bi sau
tridimensionale, de a opera cu deplasări şi transformări
ale acestora în plan mintal. Face apel la factorul „S” al
lui Thurstone şi este puţin influenţat de mediul în care
a trăit subiectul sau de experienţa sa anterioară. Se
prezintă cuburi având pe fiecare faţă semne deosebite.
Subiecţii trebuie să deducă din 3-5 cuburi succesive
sensul mişcării lor şi să indice poziţia următoare din alte cinci cuburi aşezate unul după altul.
9. Memorie textuală
Vizează memoria verbală de scurtă durată,
memoria logică ce presupune înţelegerea celor
memorate, a sensului şi semnificaţiei lor şi se bazează
pe asociaţii de tip cauzal, logic, relaţional. Depinde de
schemele operatorii, experienţa subiectului şi de
capacitatea acestuia de a organiza materialul în unităţi
cu sens. Se prezintă audio, succesiv, trei texte.
După fiecare lectură subiecţii trebuie să răspundă la
patru întrebări referitoare la detalii din ceea ce a auzit. Primele două fragmente conţin multe
amănunte concrete, al treilea este un text abstract referitor la o temă din biologie.
10. Aptitudini Tehnice Generale

Vizează aptitudinea mecanică – posibilitatea de a
aplica cunoştinţe de mecanică şi fizică dobândite atât în
procesul de învăţământ, cât şi prin experienţa practică a
subiectului cu obiectele. Este esenţial în predicţia
reuşitei în profesiuni mecanice, dar nu şi în reuşita
şcolară.
Subiectul trebuie să înţeleagă şi să rezolve
problemele alegând din cele 4 sau 5 alternative de
răspuns pe aceea pe care o consideră justă.
Relaţii Spaţiale
Vizează reprezentarea spaţială, posibilitatea de a
opera deplasări şi transformări în plan mintal a unei
desfăşurări plane în vederea construirii unor figuri
geometrice tridimensionale. Are legătură şi cu
experienţa practică. Subiecţii trebuie să construiască, pe
baza imaginii plane prezentate, un corp tridimensional şi
să aleagă varianta corectă dintre cele date.

112

Evaluarea Si Consilierea Vocationala PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evaluarea Si Consilierea Vocationala PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PSIHOLOGIA PERSONALULUI 9.

Evaluare şi consiliere vocaţională

9. Evaluarea şi consilierea vocaţională

9. 1. Contextul consilierii profesionale

Nu este suficient ca o persoană să aleagă o profesie în acord cu aptitudinile, interesele,

9. 2. Consilierea profesională şi modele explicative

9. 2. 1. Formarea şi dezvoltarea identităţi profesionale

”Identitatea reprezintă conştiinţa clară a individualităţii unei persoane, formată prin

prof. dr. Ticu CONSTANTIN tconst@uaic.ro

9. 2. 2. Modelul Ginzberg, Ginsburg, Axelrad şi Helma

Un model explicativ al conduitelor umane legate de alegerea şi managementul carierei

9. 2. 3. Modelul Annei Roe

prof. dr. Ticu CONSTANTIN tconst@uaic.ro

9. 2. 4. Modelul lui Donald Super

prof. dr. Ticu CONSTANTIN tconst@uaic.ro

9. 2. 5. Modelul formelor de identitate vocaţională (J. Marcia),

J. Marcia (1980) descrie, în funcţie de evoluţia procesului de dezvoltare vocaţională,

9. 3. Consilierea vocaţională (orientare şcolară şi profesională)

9. 3. 1. Obiectivele consilierii vocaţionale

Consilierea vocaţională începe încă de pe băncile şcolii gimnaziale pentru că elevii

a) cunoaşterea persoanei, a intereselor vocaţionale, aptitudinilor, valorilor şi /sau structurii

prof. dr. Ticu CONSTANTIN tconst@uaic.ro

9. 3. 2. Dimensiuni evaluate în consilierea vocaţională

Pe lângă activităţi specifice de informare vocaţională a adolescentului, activitatea de

prof. dr. Ticu CONSTANTIN tconst@uaic.ro

Foaie de răspuns chestionar de interese profesionale

Numele şi Prenumele ______________________________________________

Se notează concluzia finală a

Domenii de interes: ___________________________________________________________

prof. dr. Ticu CONSTANTIN tconst@uaic.ro

Prezentare Bateria de Orientare Şcolară şi Profesională

Bateria de teste Itemsoft OSP a fost concepută

prof. dr. Ticu CONSTANTIN tconst@uaic.ro

2. Asemănări între Noţiuni.

4. Relaţii între Noţiuni

operaţii, flexibilitatea gândirii, restructurarea informaţiei, capacitatea de simbolizare, de

10. Aptitudini Tehnice Generale

prof. dr. Ticu CONSTANTIN tconst@uaic.ro

S-ar putea să vă placă și