Postcolonial Reflections On Luke 1

E D I T U R A U N I V E R S I T Ă Ţ I I „A L E X A N D R U I O A N C U Z A” I A S I
CUPRINS
PARIMIILE PRESTE AN, O CARTE SINGULAR ÎN CULTURA

ROMÂN ............................................................................................................ 9
1. Din istoria unei vechi căr i de lectură: prophetologion.............................. 10
1.1. Tradi ia bizantină ................................................................................ 10
1.2. Tradi ia slavonă: parimiarul................................................................ 13
1.3. Există o tradi ie românească a parimiarului? ...................................... 13
2. Structura şi con inutul Parimiilor preste an............................................... 17
2.1. Structura.............................................................................................. 17
2.2. Con inutul Parimiilor preste an; probleme specifice ......................... 18
2.2.1. Fragmentele biblice ..................................................................... 19
2.2.2. Imnurile şi canoanele................................................................... 28
2.2.3. Prorocirea Sibilei Eritreea ........................................................... 30
2.2.4. Alte texte oraculare în Parimii .................................................... 31
3. Concluzii .................................................................................................... 32
NOT ASUPRA EDI IEI............................................................................... 35

Grafia Parimiilor preste an............................................................................ 36
1. Generalită i ............................................................................................ 36
2. Inventarul grafematic............................................................................. 40
2.1. Slove cu valoare unică.................................................................... 40
2.2. Slove care ridică probleme de interpretare ..................................... 40
3. Semne diacritice..................................................................................... 60
4. Suprascrierile ......................................................................................... 60
5. Prescurtările ........................................................................................... 61
6. Punctua ia .............................................................................................. 61
7. Greşeli de tipar....................................................................................... 62
GLOSAR ........................................................................................................... 65
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................. 87
PARIMIILE PRESTE AN............................................................................... 95
FACSIMILE ................................................................................................... 357

Profesorului meu, Eugen Munteanu
*
Parimiile preste an, o carte singular în cultura român
Dosoftei, mitropolitul Moldovei (1624-1693), este una dintre figurile cele mai
cunoscute din epoca veche a culturii române; căr ile sale au făcut obiectul a
numeroase studii şi edi ii critice. Singura tipăritură a lui Dosoftei care nu a fost
încă cercetată integral este Parimiile preste an (Iaşi, 1683). Discu iile anterioare
asupra Parimiarului au avut în vedere mai ales versurile originale (incluse de N.
A. Ursu în primul volum al edi iei Opere), prorocirea Sibilei Eritreea (a cărei
prezen ă într-o tipăritură cu caracter religios din secolul al XVII-lea românesc
constituie un fapt inedit; de asemenea, textul este inclus în edi ia Opere) sau
fragmente ale pericopelor biblice, reproduse şi discutate de N. A. Ursu în
încercarea de a argumenta paternitatea lui Dosoftei asupra reviziei traducerii
Vechiului Testament efectuate de către Nicolae Milescu şi caracterul substan ial
al interven iei revizorului în text.1 Fragmentele de tâlcuri care înso esc
traducerile canoanelor au fost luate în discu ie de Eugen Munteanu2, interesat de
nivelul lexical al textului şi de efectele principiului literalită ii asupra textului
tradus. În capitolele dedicate lui Dosoftei din lucrările de istorie a literaturii
române vechi, interesul cercetătorilor se îndreaptă mai ales asupra Psaltirii în
versuri, considerată punct culminant al eforturilor creatoare ale mitropolitului,
asupra versurilor originale sau asupra celor patru volume hagiografice, în timp
ce textul Parimiarului este, de regulă, doar men ionat. Deşi lui Dosoftei i se
recunoaşte meritul unei constante inova ii la nivelul lexicului, în Dic ionarul
limbii române vocabularul Parimiarului este implicat doar indirect, prin inter-
mediul studiilor şi al crestoma iilor. De asemenea, în lucrările de istorie a limbii
române literare Dosoftei este reprezentat mai ales prin textele psaltirilor, prin
Via a şi petreacerea svin ilor sau prin studiul realizat de D. Puşchilă asupra
Molitvenicului.
Cercetarea integrală a Parimiarului ne-a arătat că ne aflăm în fa a unei
lucrări inedite în cultura română, fascinantă prin compozi ie şi inventivitate şi
care conturează imaginea aparte a unui mitropolit cu o largă viziune culturală, cu
*
Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului „Re ea transna ională de
management integrat al cercetării postdoctorale în domeniul Comunicarea ştiin ei.
Construc ie institu ională (şcoală postdoctorală) şi program de burse (CommScie)” –
POSDRU/89/1.5/S/63663, finan at prin Programul Opera ional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013.
1
N. A. Ursu, Note şi variante, în Dosoftei, Opere, vol. I. Versuri.!
2
În Studii de lexicologie biblică, discu ie reluată în Lexicologie biblică românească.
10 Dosoftei, Parimiile preste an. Iaşi, 1683
lecturi diverse şi cunoştin e lingvistice bogate. Caracterul inedit al textului

provine şi din faptul că este singura carte tipărită în limba română apar inând
acestui gen liturgic, pe care Dosoftei îl împrumută din cultura slavonă sau din
cea bizantină şi pe care îl completează cu texte diverse, rod al lecturilor sale; este
o carte cu un destin aparte în tradi ia religioasă şi în cea culturală, în general. De
aceea, studiul său a ridicat o serie de probleme şi de întrebări specifice.
1. Din istoria unei vechi c r i de lectur : prophetologion
1.1. Tradi ia bizantin

Termenul prophetologion denumeşte o culegere de pericope din Vechiul
Testament destinate lecturii în biserică în tinpul slujbei vecerniei. Denumirea
indică rolul important pe care îl aveau, în economia căr ii, textele profe ilor;
con inutul său, însă, nu se limita la acestea, ci cuprindea largi fragmente din
Geneză şi Exod sau fragmente mai scurte din celelalte căr i veterotestamentare şi
câteva din epistole. Spre deosebire de alte lec ionare, acestei culegeri i s-a
acordat pu ină aten ie; studiile consacrate ei sunt pu ine şi destul de recente.3
Dintre acestea, cele mai importante le apar in lui Carsten Høeg şi Günther
Zuntz, care au ini iat alcătuirea unei edi ii critice a prophetologionului, pornind
de la 71 dintre manuscrisele bizantine păstrate.4
Una dintre controversele referitoare la prophetologion priveşte momentul
alcătuirii acestei căr i de lectură; după autorii aminti i mai sus, ea apare în
secolul al VIII-lea, iar geneza sa este legată de reformele liturgice de la
Constantinopol şi de încercarea de uniformizare a practicii liturgice:
At a given moment, probably somewhere during the eighth century a
comparatively fixed type of Prophetologion was created at one given place
which... cannot but be Constantinople. This reform seems to fit in with the
general aspects of the end of the eighth century, characterized as it is by the latest
phase of the iconoclastic quarrels and the strong and concentrated tendency
towards orthodox uniformity which follwed.5
3
Această realitate este consemnată şi de Høeg şi Zuntz, Remarks, p. 198, nota 24; cf. şi
J. Miller, The Prophetologion, p. 63, care remarcă faptul că nu a fost întreprinsă o
cercetare a tradi iei acestei căr i de cult în alte traduceri în afară de cea slavonă.
4
Este vorba despre edi ia Carsten Høeg/Günther Zuntz, Prophetologium, Fasc. I-VI,
Hauniae, 1939-1970; Gudrun Engberg, Prophetologium: Pars altera: Lectiones anni
immobilis, Fasc. I-II, Hauniae, 1980-1981.
5
Høeg şi Zuntz, Remarks, p. 221.
Parimiile preste an, o carte singulară în cultura română 11
Pe de altă parte, G. Engberg consideră că tradi ia prophetologionului

bizantin este mult mai veche, chiar dinaintea secolului al IV-lea6; după A.
Alexeev, există o strânsă legătură între acest tip de lec ionar şi Lec ionarul de la
Ierusalim, demonstrată de prezen a, în prophetologion, a pericopelor din Noul
Testament în săptămâna dinaintea Paştelui. Aceiaşi specialişti arată că
lec ionarul veterotestamentar, alături de celelalte căr i de lectură, constituia
modalitatea prin care omul comun, căruia accesul la Septuaginta îi era imposibil,
lua contact cu textele Sfintei Scripturi; din acest punct de vedere putem în elege
afirma ia lui G. Engberg: tradi ia prophetologionului a fost mai întâi una orală,
pentru ca mai apoi, probabil în secolul al VIII-lea, ea să fie consemnată în scris
prin alcătuirea acestui lec ionar (şi, apoi, difuzarea lui prin copiere). Ideea pusă
în eviden ă de cercetători este existen a unei tradi ii a acestei căr i de cult,
paralelă cu cea a textului biblic. De fapt, J. Miller consideră că prophetologionul
reprezintă o componentă a complexului tradi iei bizantine veterotestamentare,
care nu se limita la un corpus de texte, ci includea şi iconografia sau textele
destinate lecturii, mai familiare omului obişnuit decât textul întreg al Vechiului
Testament:
... the Prophetologion, along with the larger Old Testament canon, was a
component part of a larger complex of tradition representing the venerable
heritage the Byzantines saw as a devolving upon themselves. The textual token of
that heritage was the Old Testament, with the more familiar literary expression of
it being those portions included in the Prophetologion.7
S-au păstrat aproximativ 1608 de manuscrise bizantine ale acestei căr i de
lectură, număr destul de mic în compara ie cu numărul lec ionarelor conservate
până în zilele noastre ce cuprind fragmente ale Noului Testament. Carsten Høeg
şi Günther Zuntz pun această situa ie pe seama faptului că pericopele biblice
veterotestamentare destinate lecturii în biserică în timpul vecerniei au fost
incluse, cu timpul, în alte căr i de cult (triod, penticostar, minei). Ceea ce
remarcă specialiştii care le-au cercetat este caracterul lor uniform, atât la nivelul
structurii (alegerea pericopelor, distribu ia lor aproape identică de-a lungul
anului), cât şi la nivelul con inutului (existen a unor formule, aceleaşi, care nu
apar în Septuaginta; uniformitatea indica iilor tipiconale; faptul că atunci când
6
Apud J. Miller, The Prophetologion, p. 62.
7
Ibidem, p. 75. Putem adăuga chiar faptul că ideea conform căreia prophetologionul
reprezintă un înlocuitor al Vechiului Testament pentru omul de rând este argumentată
de numărul mare al pericopelor veterotestamentare pe care acesta le con ine; F.
Thomson, The Slavonic translation of the Old Testament, p. 633, estimează că
prophetologionul con ine cam o treime din întregul text veterotestamentar.
8
După al i autori, numărul acestora se ridică la 174; cf. Anatoly A. Alexeev, The Old
Testament, p. 93; J. Miller, The Prophetologion, p. 62.
aceeaşi pericopă este citată în două păr i diferite ale căr ii, de multe ori se
înregistrează diferen e între apari iile ei). Acest caracter uniform trimite la ideea
că la baza prophetologionului bizantin au stat câteva copii, alese cu grijă, din
aceeaşi revizie a textului Vechiului Testament. O altă explica ie a uniformită ii
este presiunea permanentă exercitată de centrul constantinopolitan. Pe de altă
parte, acest lec ionar trebuia să conserve anumite lecturi care credincioşilor le
erau deja familiare din tradi ia orală, chiar dacă ele difereau de versiunea textului
biblic aflat în circula ie în perioada respectivă.9 Caracterul uniform al
manuscriselor păstrate (acestea datează din secolele al IX-lea – al XVI-lea) a
condus la concluzia că ele constituie copii şi revizii care au avut la bază o
versiune unică a prophetologionului, din secolul al VIII-lea. Anatoly Alexeev
integrează acest tip de carte bizantină de lectură într-un cadru mai larg, al
lec ionarelor medievale din Georgia, Armenia, Spania şi Fran a, care ar proveni
dintr-un arhetip de la Ierusalim şi care sunt foarte asemănătoare ca structură cu
cel bizantin.10
Secolul al XVI-lea marchează sfârşitul tradi iei prophetologionului;
copierea sa, restrânsă începând cu secolul al XII-lea, încetează acum, întrucât
con inutul său a fost transferat în triod, minei, penticostar. Se cunoaşte o singură
edi ie bizantină tipărită, la Vene ia, la sfârşitul secolului al XVI-lea (1595-1596),
care cuprinde, alături de lecturi din Noul Testament, lecturile din Vechiul
Testament pentru Crăciun, Botez şi Paşte11 (aşadar, con inutul său corespunde
doar par ial unui prophetologion; de aceea, cercetările asupra acestui tip de
lec ionar pornesc de la tradi ia manuscrisă).
Con inutul prophetologionului, aşa cum este el reflectat de manuscrisele
bizantine păstrate, este structurat în două păr i: prima, cea mai întinsă, con ine
pericopele veterotestamentare din timpul Postului Mare destinate lecturii din
timpul slujbelor de la ceasul 6 (o pericopă) şi de seară (două pericope) din
primele patru zile ale săptămânii, la care se adaugă, în unele manuscrise, lecturi
pentru ajunul Naşterii şi pentru cel al Botezului; a doua parte, mult mai
restrânsă, con ine parimiile destinate lecturii la sărbătorile fixe ale anului (câte 3
pentru fiecare dată).12 Pericopele din perioada sărbătorilor cu dată mobilă
prezintă continuitate de la o zi la alta; cele destinate sărbătorilor fixe sunt
ordonate tematic, conform nevoilor cultului. Pe lângă fragmentele vetero–
9
Cf. Carsten Høeg şi Günther Zuntz, Remarks, p. 198-223.
10
A. Alexeev, The Old Testament Lections in Orthodox Worship, p. 108.
11
Cf. Carsten Høeg şi Günther Zuntz, Remarks, p. 190; J. Miller, The Prophetologion, p. 64.
12
Această structură a manuscriselor bizantine, prezentată de Carsten Høeg şi Günther
Zuntz, Remarks, p. 189, rezultă şi din edi ia critică publicată de aceştia. Al i autori
men ionează şi lecturi destinate celor trei săptămâni dinaintea Postului Paştelui, cf. A.
Alexeev, The Old Testament Lections in Orthodox Worship, p. 94.
testamentare propriu–zise, textul con ine şi indica ii referitoare la tipul slujbei în

cadrul căreia sunt citite sau la imnul care precedă lectura.
1.2. Tradi ia slavon : parimejnik

Specialiştii sunt de acord în a afirma că traducerea prophetologionului în limba
slavonă (parimejnik13) le-a apar inut lui Chiril şi Metodiu (sau doar unuia dintre
ei), doar că manuscrisele păstrate până astăzi con in un text care a fost supus
unor revizii succesive, astfel încât nu se poate vorbi de o tradi ie
chirilo-metodiană a acestei căr i de cult.14 Raportul cronologic dintre textul
biblic integral şi parimiar (versiunea sa slavonă) este invers fa ă de situa ia din
contextul bizantin: aici, limbajul şi vocabularul culegerii de pericope sunt mai
vechi decât cele ale tradi iei biblice, evolu ia a fost de la parimiar la textul
veterotestamentar (de altfel, parimiarul a fost utilizat în alcătuirea uneia dintre
primele versiuni complete ale Bibliei în slavonă de către arhiepiscopul Ghenadie
de Novgorod, în secolul al XV-lea15). Acest fapt explică numărul mare de
grecisme din unele manuscrise ale parimiarului, iar compara ia între versiuni a
arătat că tendin a revizorilor din diverse epoci a fost de a le înlocui cu termeni
slavoni. Cele mai vechi manuscrise păstrate din tradi ia slavonă datează din
secolele al XII-lea – al XIII-lea (parimiarul Grigorovich); începând cu secolul al
XIV-lea la slavii de sud şi cu secolul al XVI-lea la cei de est, parimiarul a încetat
să mai fie copiat, din aceleaşi motive ca şi în tradi ia bizantină: con inutul său a
fost introdus în alte căr i de cult. Nu se cunoaşte nici o versiune slavonă tipărită
a parimiarului; abia în 1894 a apărut, la Sankt Petersburg, o edi ie
comemorativă: Parimijnik: siest’ sobranie Parimii na vse leto şi a fost ini iată
publicarea, în mai multe volume, a unei edi ii după codicele Grigorovich:
Grigorovichev parimejnik: v slichenii s drugimii parimeinikami (Moscova,
1894-1904).16 Parimiarul este utilizat şi astăzi în unele biserici ortodoxe, ca, de
exemplu, în biserica din Bulgaria sau din Serbia.
1.3. Exist o tradi ie româneasc a parimiarului?

Existen a unei tradi ii a unui text într-o anumită cultură presupune o întreagă
mişcare concentrată în jurul acestuia, constând din traduceri şi revizii
13
Am preluat termenul şi transcrierea sa de la specialiştii care s-au ocupat de acest
subiect; acest termen apare şi sub formele parimijnik, paremejnik. Termenul
prophetologion este caracteristic tradi iei bizantine, în timp ce în tradi ia slavonă a fost
consacrată denumirea parimejnik, cf. A. Alexeev, p. 93.
14
F. Thomson, The Slavonic translation of the Old Testament, p. 723.
15
Cf. A. Alberti, Il Codice Uspenskij, p. 17; F. Thomson, The Old Testament Lections in
Orthodox Worship, p. 728.
16
Cf. J. Miller, The Prophetologion, p. 64.
succesive, preluări integrale sau fragmentare, curente de opinii, toate acestea

constituind semne ale unui proces evolutiv şi conturarea unei istorii a
textului. După cum am văzut, există o destul de bogată tradi ie a culegerii
pericopelor veterotestamentare bizantine, tradi ie concretizată într-un număr
relativ mare de manuscrise care constituie o re ea, în sensul că poartă semne ale
unei versiuni originale comune, care a fost supusă apoi modificărilor prin copieri
şi revizii succesive, pe parcursul câtorva secole (al VIII-lea – al XVI-lea), fără ca
aceste modificări să anuleze semnele care demonstrează filia ia dintre versiuni.
În cultura slavonă se poate vorbi, de asemenea, de o tradi ie a parimiarului,
ini iată printr-o traducere din greacă efectuată în secolul al IX-lea, supusă şi
aceasta, de-a lungul câtorva secole, copierii şi reviziilor. Pe teren românesc,
lucrurile sunt diferite.
La Biblioteca Academiei Române din Bucureşti se păstrează câteva
manuscrise ale parimiarului; ele au fost descrise de G. Ştrempel în Catalogul
manuscriselor româneşti, vol. I-IV. Unele dintre acestea sunt descrise de Vasile
Oltean, Primul parimiar românesc, vol. I, p. 43-44: ms. 1650 BAR, de la
începutul secolului al XVIII-lea, copiat de către Teofil, stare ul mănăstirii Cheia
din Rucăr; ms. 1317 BAR, un miscelaneu din 1727, copiat la Râmnic, care,
printre alte texte, con ine şi 105 file de „parimii preluate din minee” şi 6 file cu
„parimii preluate din Penticostar”17; ms. 1155 BAR, cu parimiile aferente primei
zile a anului bisericesc, 1 septembrie, datând din perioada 1780-180618 (5 file cu
parimii); ms. 1576 BAR, moldovenesc, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea,
care con ine aproximativ 50 de pagini de lecturi (este vorba despre parimii ale
perioadei dinaintea Paştelui, de miercuri, săptămâna dinaintea postului, până
vineri, săptămâna a cincea din post).
17
Această informa ie legată de sursele textelor copiate în ms. 1317 trebuie privită cu
circumspec ie; aşa cum face în tot studiul introductiv la edi ia manuscrisului pe care îl
prezintă drept „primul parimiar românesc”, V. Oltean omite men ionarea exactă a
surselor (v. şi recenzia acestei edi ii, în revista „Biblicum Jassyense”, an I, 2010, p.
163-168); în acest caz, ceea ce autorul numeşte „parimii preluate din minee” ar putea
însemna „parimii la sărbătorile fixe”, iar cele despre care spune că sunt preluate din
penticostar s-ar referi la parimii din perioada penticostarului, dintre Paşte şi Duminica
tuturor sfin ilor. De altfel, G. Ştrempel, în descrierea acestui manuscris, nu vorbeşte
despre „preluarea” parimiilor, ci foloseşte termenul penticostar pentru a indica
perioada căreia acestea le corespund. De fapt, informa ia potrivit căreia acest
manuscris ar cuprinde parimiile perioadei penticostarului este eronată; am identificat
acolo, pe lângă pericopele de la sărbătorile fixe din timpul anului, amintite de V.
Oltean, începând cu fila 133r (în numerotarea bibliotecii, 1 în numerotarea originală)
parimiile perioadei triodului, începând cu miercurea din săptămâna dinaintea Paştelui
(aşa cum arată, de altfel, şi nota ia copistului, de la fila 291v).
18
La pagina 178v a acestui manuscris am găsit men ionat anul 1799, ceea ce restrânge
perioada în care poate fi plasată alcătuirea sau copierea sa.
La aceste men iuni ale lui Vasile Oltean adăugăm încă două manuscrise
ale parimiarului, semnalate tot de G. Ştrempel. Ms. 5025 BAR, de la sfârşitul
secolului al XVII-lea (cf. G. Ştrempel IV, p. 180), are 223 de file care cuprind
parimii începând cu cele ale triodului, cu indica ii tipiconale scrise cu cerneală
roşie şi note marginale care con in completări sau alte lec iuni, inclusiv în limba
latină; acest manuscris nu este un miscelaneu, ci un parimiar întreg. Ms. 5049
BAR, din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, este alcătuit din 119 file care
con in doar parimii, începând cu cele ale sărbătorilor fixe (primele parimii sunt
cele de la 8 septembrie, dar câteva file de la început lipsesc), până la cele din 21
noiembrie, după care se trece la parimiile Postului Mare (până la lunea dinaintea
Paştelui). Indica iile tipiconale sunt în slavonă. Lipsa primelor file implică şi
lipsa indica iilor privind locul alcătuirii sau al copierii, însă unele particularită i
lingvistice (dz, ğ, păstrarea grupului sv în svin iia, s, z duri) indică provenien a sa
moldovenească (localizare pe care o indică şi primele însemnări ale posesorilor).
Pe lângă acestea, trebuie men ionat şi manuscrisul care pare să aibă cea
mai mare vechime, singurul anterior, probabil, textului lui Dosoftei: este vorba
despre manuscrisul nr. 36 din fondul de Carte veche al Muzeului Bisericii
„Sfântul Nicolae” din Şcheii Braşovului. Acesta con ine 67 de file scrise de trei
copişti în aceeaşi perioadă, care cuprind parimiile Postului Mare, de la miercurea
primei săptămâni a postului până la slujba din Sâmbăta Mare. A fost studiat de
pr. prof. dr. Vasile Oltean, directorul Muzeului men ionat mai sus, ca subiect al
tezei de doctorat, expus apoi în lucrarea Primul parimiar românesc (Iaşi, 2005).
Dincolo de meritul de a fi scos la lumină şi de a fi pus în circula ie un text
din perioada veche a culturii române, edi ia alcătuită de V. Oltean cunoaşte
foarte multe minusuri. Unul dintre acestea, cel mai important, constă în lipsa
argumentelor care să sus ină ideile prezentate; în datarea textului, de exemplu,
autorul edi iei lansează mai multe informa ii pe care le prezintă drept
incontestabile, fără a-şi preciza sursele, de tipul: „Apelând la filigranul hârtiei,
după mai multe investiga ii, la care am primit concursul cercetătorului braşovean
Gernot Nusbacher, aflăm că hârtia poartă sporadic filigran pentru anul 1569,
conform atlasului de hârtie lituaniană” (p. 14), fără alte indica ii bibliografice;
„Cola ionând textul manuscrisului cu texte similare coresiene am constatat
coinciden a aproape perfectă, ceea ce ne-a permis cu uşurin ă să apreciem textul
pentru perioada coresiană” (p. 15), fără precizarea acestor particularită i
lingvistice care au condus la o asemenea concluzie. Poate că precaritatea
argumentelor au făcut ca această edi ie să treacă aproape neobservată.
Singurul parimiar tipărit în limba română este cel al lui Dosoftei; nici una
dintre sursele consultate nu men ionează altul, situa ie firească dacă, pe de o
parte, ne raportăm la stările de lucruri din tradi iile bizantină şi slavonă (unde
lipsesc, de asemenea, versiunile tipărite sau acestea sunt foarte rare sau
fragmentare) şi dacă, pe de altă parte, avem în vedere faptul, men ionat mai sus,
că pericopele veterotestamentare destinate lecturii în biserică sunt incluse, încă

dinaintea secolului al XVI-lea, în triod, minei şi penticostar. În cazul lui
Dosoftei, traducerea parimiarului se înscrie, în mod firesc, în actul traducerii
căr ilor de cult în limba română pe care mitropolitul îl practică sub forma unui
program coerent şi consistent prin traducerea psaltirii, a liturghierului, a
molitvenicului şi prin ini ierea traducerii unui octoih.
Versiunile manuscrise româneşti (alcătuite, aşadar, la nu mai mult de
jumătate de secol de la apari ia Parimiilor preste an) nu reproduc traducerea
mitropolitului moldovean. Această concluzie ne face să afirmăm că nu se poate
vorbi despre o tradi ie românească a parimiarului, ci despre un număr (mic) de
traduceri independente.
Exemplarul Parimiilor preste an aflat la Biblioteca Academiei Române
din Bucureşti, la cota CRV 79, inv. 361, este prezentat în Bibliografia româ-
nească veche, tomul I, p. 263-269; el a constituit şi textul suport pentru edi ia de
fa ă. Este un volum in 4o legat în piele, cu chenar şi ornamente florale în interior,
cu închizători din metal. Foaia de titlu prezintă imagini care ilustrează Patimile
şi Cina cea de taină (în susul şi în josul paginii) şi portretele Sfântului Vasile cel
Mare şi al Sfântului Ioan, identice cu cele de pe pagina de titlu a Liturghierului
din 1679. Aceste imagini încadrează titlul: Parimiile preste an, tipărite cu
porunca măriii sale prealuminatului întru Iisus Hristos Ioan Dúca Voevóda, cu
mila lui Dumnădzău Domn ărîi Moldovei şi Ucraínei, cu posluşaniia smeritului
Dosoftéi Mitropolitul, în tiparni a ărîi, ce ne-au dăruit svin ia sa părintele
nostru fericit Ioachim, patriarhul de slăvita patrierşiia a Móscului, milostivul
Dumnădzău să-l blagoslovască. Vßl™t 7191, m™c∫ octovrie, 7 dn´. Cartea este
alcătuită din 7 file nenumerotate + 38 + 139 + 5619 numerotate cu mici greşeli:
fila 102 din pagina ia a treia nu este numerotată, probabil dintr-o scăpare a
tipografului, iar următoarea este numerotată cu 103; tot în pagina ia a treia, fila
119 este urmată de 110, după care este 120 (în cazul acesta, am notat fila
numerotată greşit prin 110a); în pagina ia a patra, fila 8 este urmată de una
numerotată tot cu 8 (8a, în edi ia noastră), apoi de 9; fila 11 este urmată de fila
13, iar în loc de 45 este tipărit numărul 46. Fiecare pagină con ine aproximativ
26 de rânduri. Slovele sunt aceleaşi cu care au fost tipărite Molitvenicul şi edi ia
a doua din Liturghier, cele trimise de patriarhul Ioachim al Moscovei la
rugămintea lui Dosoftei, în 1679. Pe partea albă din josul paginilor 1r–5r (în
prima pagina ie) este scris de mână: [1r] Această svîntă carte [2r] ce să chiamă
Parimiiar [3r] s-au legat cu cheltuiala [4r] părintelui Ilarion eg[umen] [5r] leat
7201.
19
În transcrierea Parimiarului, am numerotat fiecare dintre aceste pagina ii cu o cifră
romană, urmată de cifra corespunzătoare filei, pentru a facilita orientarea în text.
Un inventar al exemplarelor parimiarului lui Dosoftei a fost realizat de

Nicolae Fuştei, cercetător la Institutul de Istorie, Stat şi Drept din cadrul
Academiei de Ştiin e a Republicii Moldova, care înregistrează 7 căr i, dintre care
5 în fondul de carte românească veche al Bibliotecii Academiei Române din
Bucureşti20, unul aflat în biblioteca Bisericii „Sfântul Nicolae” din Româneşti,
jud. Prahova, şi unul aflat la Biblioteca Na ională a Moldovei din Chişinău.21
Vasile Oltean, în studiul introductiv la edi ia amintită, men ionează alte două
exemplare aflate la Biblioteca Universită ii din Cluj, ambele incomplete. La
acestea adăugăm un alt exemplar neînregistrat în lucrările consultate, aflat la
Muzeul Literaturii Române din Iaşi, cu numărul de inventar 8014, de asemenea
incomplet: lipsesc primele file, până la fila 10 din a doua pagina ie; după fila 2
din a patra pagina ie (parimiile pentru 8 septembrie), textul tipărit lipseşte pe trei
file, fiind completat de mână, probabil prin cola ionarea altui parimiar; de
asemenea, paginile originale lipsesc de la parimiile pentru 5 decembrie până la
sfârşit, fiind legate în locul lor pagini cu acelaşi scris ca cel din completarea
anterioară, care datează din 176422, con ine particularită i lingvistice moldo-
veneşti şi nu reproduce traducerea lui Dosoftei, ci o altă versiune. După nota ia
pe care am reprodus-o în notă şi care anun ă sfârşitul parimiarului urmează, cu
aceeaşi scriitură, un canon în slavonă dedicat Fecioarei Maria pentru care este
indicată data de 1 octombrie, sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului
(praznicul pocrovului, după cum i se spune într-o explica ie preliminară), care
constituie hramul bisericii din satul Culiceani, unde a fost completat parimiarul
(acest canon, fireşte, nu se găseşte în Parimiarul lui Dosoftei).
2. Structura şi con inutul Parimiilor preste an
2.1. Structura
Parimiarul lui Dosoftei este alcătuit din două păr i, conform structurii
tradi ionale a parimiarelor; la acestea se adaugă, în primele 4 file, poemul
20
În Catalogul colectiv al căr ii vechi româneşti, edi ia online (www.cimec.ro), sunt
înregistrate două exemplare, dintre care numai unul la Biblioteca Academiei Române
din Bucureşti, cota CRV 79, inv. 361 (cel utilizat de noi, singurul, de altfel, din
inventarul acestei biblioteci, în ciuda celor afirmate de N. Fuştei) şi al doilea la
Biserica din Româneşti.
21
Nicolae Fuştei, Căr ile mitropolitului Dosoftei păstrate în diferite colec ii din Europa,
în „Tyragetia”, vol. II (XVII), nr. 2, 2008, p. 117-135.
22
Această informa ie este consemnată la 101r, unde apare nota: „Svîrşit cu agiutoriul lui
Dumnezău acest parimier pre 13 luni eu, Vasili diiacon, la let 7272, mesă octovri, 21
dni. Acest parimeer l-am scris dumisale cuconului Vasilei, sin dumisale giupînului
Niculai Holban.”
cronologic al domnilor Moldovei şi obişnuita închinare către voievod (în acel

moment, Ioan Duca). Partea cea mai cuprinzătoare (f. I 5r – III 139v) cuprinde
lecturile dedicate sărbătorilor cu dată variabilă; sunt cuprinse aici parimiile din
miercurea şi vinerea dinaintea Postului Mare (I 5r – I 7v), parimiile Postului
Mare şi Canonul Învierii (perioada triodului) (II 1r – III 69v)23, parimiile
perioadei penticostarului, unde sunt incluse şi cântările de la sărbătoarea Înăl ării
şi de la cea a Cinzecimii, până la Duminica tuturor sfin ilor, urmate de Canonul
de la Bunavestire (III 69v – III 139v). Partea a doua (IV 1r – IV 56v) con ine
parimiile citite la vecernia sărbătorilor cu dată fixă, începând cu 1 septembrie
(35 de date); pe lângă pericopele biblice, această parte cuprinde şi un imn
închinat Fecioarei Maria (IV 16v – 18v), pe care Dosoftei îl integrează lecturilor
de la sărbătoarea sfântului Andrei, la 30 noiembrie. Imnul la care ne referim este
precedat de o scurtă nota ie a mitropolitului, importantă pentru că dezvăluie unul
dintre procedeele specifice acestei lucrări, modificarea prin adăugire a structurii
modelului şi, deci, libertatea pe care şi-o ia mitropolitul fa ă de textul pe care îl
traduce: Dosoftei a găsit acest imn în altă sursă, care a indicat pentru el data de
30 noiembrie; pentru că i-a plăcut foarte mult (vădzînd că-i prea frumos de rugă
şi umilenie şi ispoveadanie), l-a inclus în Parimiar: Acest canon de rugă cătră
svin ia sa Precista, vădzînd că-i prea frumos de rugă şi umilenie şi
ispoveadanie, l-am tipărit. Aflatu-l-am că mearge naintea canoanelor a svîntului
apostol Andrei, în 30 a lui noievrie (IV 16v). Acelaşi procedeu determină şi alte
modificări ale con inutului parimiarului prin adăugarea unor texte care nu sunt
specifice acestui tip de lucrare: alte imnuri (Canonul la Înviere compus de
Andrei Criteanul, Canonul la Înăl are, Canonul la Bunavestire) şi texte de factură
laică (mitropolitul a sim it că acestea pot fi integrate în anumite contexte, unde
au rolul de a sublinia ideile transmise de pericopele biblice): prorocirea Sibilei
Eritreea, prelucrarea după Lactantius Firmianus, fragmentele din Lexiconul lui
Suida.
Aşadar, Dosoftei respectă p a r i a l structura unui prophetologion;
pericopelor biblice pe care le găseşte în original el le adaugă alte texte, care au
rolul de a sublinia şi de a completa sensul acestora.
2.2. Con inutul Parimiilor preste an; probleme specifice

Versurile originale pe care le găsim în Parimiile preste an (este vorba, în afara
Stihurilor la stemă, despre poemul cronologic al domnilor Moldovei, o cronică
versificată, p. I 2r - 4v, şi despre versurile de închinare fa ă de patriarhul Ioachim
23
Cele patru pagina ii ale textului corespund par ial diviziunilor con inutului: pagina ia I
cuprinde parimiile pentru miercurea şi vinerea dinaintea Postului Paştelui (Săptămâna
albă); pagina iile II şi III cuprind pericopele la sărbătorile cu dată schimbătoare;
pagina ia a IV-a cuprinde parimiile la sărbătorile cu dată fixă.
al Moscovei, căruia Dosoftei îi mul umeşte în acest mod pentru că i-a îndeplinit
rugămintea, trimi ându-i cele necesare pentru o tipografie24, III 129v - 130r) au
fost reproduse de N. A. Ursu în volumul Opere, p. 4, respectiv 372, care le
înso eşte şi de (în cazul poemului cronologic, ample) comentarii referitoare la
con inut şi la filia ii. Nu considerăm necesar să reluăm aceste discu ii; ne vom
ocupa, aşadar, de celelalte texte, cele traduse, care formează substan a
Parimiarului, urmărind în ce măsură Dosoftei a respectat structura şi con inutul
specifice acestui tip de text şi în ce constau inova iile sale în această privin ă.
2.2.1. Fragmentele biblice
Pericopele biblice con inute de prophetologionul pe care l-au avut la bază
parimiarele slavone au fost identificate, pe baza compara iei dintre trei
manuscrise importante ale parimiarului slavon, de J. Thomson.25 Problemele
specifice ridicate de Parimiarul de la Iaşi s-au concretizat în următoarele
întrebări: reprezintă Parimiile preste an o alcătuire a mitropolitului după un
model, având ca sursă a pericopelor textul biblic ca întreg (aşa cum presupune
N. A. Ursu)? Sau Parimiarul (deci şi fragmentele biblice) a fost tradus după o
sursă slavonă sau bizantină?
Aceste întrebări au ca punct de plecare faptul că Dosoftei nu specifică
sursa traducerii sau a alcătuirii sale; singurele men iuni în acest sens privesc
textele care în mod tradi ional nu fac parte din parimiar: Lactantius, Eusebiu de
Cezareea, „svîntul Iosif” (III 78r; este vorba despre Iosif al Tesalonicului, care a
compus unul dintre canoanele la Înăl are reproduse de Dosoftei), Ioan
Damaschin (Sñ*g∑ I∑ána Damaskína ñvorê∆nïê ‘crea ie a sfîntului Ioan
Damaschin’, III 76v), Suida. Pu ini specialişti care iau în discu ie această
problemă; dintre ei, N. A. Ursu sus ine că Dosoftei foloseşte traducerea
Septuagintei efectuată de Nicolae Milescu şi revizuită chiar de mitropolit, iar
Eugen Munteanu presupune că la baza Parimiarului lui Dosoftei stă un parimiar
slavon26.
Fragmentele biblice care apar în Parimii sunt următoarele (întrucât
înforma iile de mai jos au numai un caracter orientativ, raportarea s-a făcut la
segmentarea textului din Biblia sinodală actuală27):
din Geneză: 1, 1-13 (de două ori, în prima zi de luni din post, II 2r-3r, şi la
26 decembrie, IV 26v-27r; 1,14-23; 1,24-2,2; 2,4-19; 2,20-3,20; 3,21-4,7; 4,8-15;
4,16-26; 5,1-24; 5,32-6,8; 6,9-22; 7,1-5; 7,6-9; 7,11-8,3; 8,4-21; 8,21-9,7;
9,8-17; 9,18-10,1; 10,32-11,9; 12,1-7; 13,12-18; 15,1-15; 17,1-14; 17, 15-19;
24
Versurile sunt compuse în română, iar dedica ia şi semnătura, în slavonă.
25
The Slavonic translation of the Old Testament, p. 733-760.
26
N. A. Ursu, Note şi variante; E. Munteanu, Lexicologie biblică, p. 177-178.
27
De cele mai multe ori, Dosoftei nu indică versetul de început al pericopei; de altfel,
acesta nu este indicat, în mod obişnuit, în parimiarele greceşti şi slavone.
18,11-14; 18,20-33; 21, 1-8; 22,1-18 (de două ori, la III 13v-14v, vineri, a cincea
săptămână a Postului Mare, şi la III 58r-59r, în Sâmbăta Mare); 27,1-41; 28,
10-17; 31,3-16; 32,1-10; 43,26-31; 45,1-16; 46,1-6; 49,1-2, 8-12; 49,33-50,26;
din Exod: 1,1-20; 2,5-10; 2,11-22; 3,1-8; 12,1-11; 13,20-15,19;
15,22-16,1; 19,10-19; 24,12-18; 33,11-23 (de două ori); 34, 1, 4-6, 8; 40,1, 4-5,
9, 16, 34-35;
din Levitic: 26,3-20, 22-24;
din Numeri: 11,16-17, 24-31; 24,5-9, 17-18;
din Deuteronom: 1, 8-17; 4,1, 6-7, 9-15; 10, 14-18, 20-21;
din Isus Navi: 3, 7-8, 15-17; 5,10-15;
din Judecători: 6,11-24, 36-40; 13,2-9, 13, 17-18, 21;
din Regi 3: 17,8-24 (de două ori); 18 (integral); 19,1-16;
din Regi 4: 4,8-37;
din 2 Paralipomena: 6,12, 14-21;
din Iov: 1,1-12; 1,13-22; 2,1-10; 38,1-21; 42,1-5; 42,12-17;
din Pildele lui Solomon: 1,1-20; 1,20-33; 2,1-22; 3,1-18 (repetat 3,11-18,
ca parimie pentru 14 septembrie); 3,19-34; 3,34-4,22; 5,1-15; 5,15-6,2; 6,3-20;
6,20-7,1; 8,1-21; 8,22-30; 8,32-9,11 (repetat 9,1-11, ca lectură la 15 august);
9,12-20; 10,1-22; 10,31-11,12; 11,19-12,6; 12,8-22; 12,24-13,9; 13,19-14,6;
14,15-26; 14,27-15,4; 15,7-19; 15,20-16,9; 16,17-17,17; 17,17-18,5; 19,16-25;
21,3-21; 21,23-22,4; 23,15-24,5; 31,8-31;
din Isaia: 1,1-20; 1,20-2,3; 2,3-11; 2,11-21; 3,1-14; 4,2-5,7; 5,7-16;
5,16-25; 6,1-13; 7,1-14; 8,1-4; 8,9-10; 8,13-9,6; 9,7-10,4; 10,12-20; 11,10-13;
11,16-12,2; 12,3-4; 13,2-13; 14,24-32; 25,1-9; 26,21-27,9; 28,14-22; 29,13,23;
37,33-38,6; 40,18-31; 41,5-14; 42,5-16; 45,11-17; 48,17-49,4; 49,6-13; 40,4-11;
52,13-54,1; 55,1; 55,2-3; 55,7-13; 58,1-11; 60,1-16 (repetat 60,11-16, ca lectură
pentru 8 septembrie); 61,1-10; 61,10-62,5; 63,11-64,4; 65,8-16; 66,10-24;
din Ieremia: 2,2-12; 11,18-12,6; 12,10; 12,14; 31,31-34;
din Iezechiel: 1,1-21; 1,21-28; 2,3-3,3; 37,1-14;
din Daniel: 3,1-23; 6,14-28; 7,2-14; în afară de acestea, la sărbătoarea
Sfântului Daniel (14 decembrie) apar versetele 3-50 din Bel şi balaurul, inte-
grată în text în cartea lui Daniel (Dosoftei trimite la „glava 14”); aceasta apare la
sfârşitul căr ii lui Daniel în OSTR., în timp ce Septuaginta o consideră carte
separată.
din Miheia: 4,6-7; 5,1-3;
din Ioil: 2,12-26; 4,12-21;
Iona: integral;
din Sofonie: 3,8-15; 3,14-20;
din Zaharia: 8,7-17; 8,19-23; 9,9-15; 11,10-13; 14,4-11;
din Maleahi: 1,1-7, 12;
din În elepciunea lui Solomon: 3, 1-7, 9; 4,1; 4,7-15; 4,16-5,15; 5,15-6,2;

9,1-5, 10-11, 14;
din Luca: 2,2-20;
din Ioan: 19,25-27.
din 1 Corinteni: 1,18-22; 5,6-8;
din Evrei: 1,1-2,3;
din 1 Petru: 1,1-2,6; 2,21-3,9; 4,1-11;
din 1 Ioan: 3,21-4,6; 4,11-15; 4,20-5; 4,12-19 (repetate par ial; toate
aceste pericope constituie lecturi la sărbătoarea Sfântului Ioan de la 26
septembrie).
După cum se poate observa din enumerarea de mai sus, principalul
material al Parimiarului îl constituie fragmentele din căr ile profe ilor, mai ales
din Isaia şi din Pildele lui Solomon, dar sunt cuprinse şi fragmente însemnate
din Geneză şi Exod. Aşa cum s-a constatat pentru parimiarele bizantin şi slavon,
în partea dedicată sărbătorilor mobile ale anului pericopele sunt lecturate în
continuitate; cele trei pericope din fiecare seară a Postului Paştelui, de exemplu,
sunt extrase din Isaia (pericopele de la ceasul VI), Geneză şi Pilde (parimiile de
la slujba vecerniei).
În legătură cu pericopele destinate sărbătorilor fixe, trebuie făcute mai
multe observa ii. Prima ar fi că ele sunt grupate tematic; de exemplu, la
sărbătoarea Sfântului Ioan (26 septembrie) sunt prevăzute 4 pericope din 1 Ioan
şi două versete din Evanghelia lui Ioan, acestea urmate de un scurt comentariu
care îi apar ine lui Dosoftei (aşa cum indică mărcile subiectivită ii din text:
folosirea persoanei I la pronume şi la verbe; utilizarea verbului a părea) şi care îl
identifică pe Ioan Evanghelistul cu ucenicul căruia i se adresează Isus, pentru a
confirma veridicitatea versetelor evangheliei: Acesta iaste ucinicul care
mărturiseaşte pentr-aceastea ş-au scris aceastea şi ştim că adevărată iaste
mărturiia lui. Sînt, dară, şi alte multe cîte au făcut Iisus, carile, de s-ari scrie
cîte una, nice însăş îm pare lumea c-ar încăpea aceale ce s-ari scrie căr (IV 6r–
6v). Tot în cadrul perioadei mineiului, unele dintre lecturi cuprind versete din
capitole diferite ale aceleiaşi căr i; de exemplu, una dintre lecturile de la
sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul este alcătuită din Gen. 17,15-17,
19; 18,13-14; 21,1-8.
O observa ie a lui C. Høeg şi G. Zuntz28 (care au în vedere parimiarele
bizantine), reluată de J. Thomson29 (de data aceasta cu referire la codicele
Zacharijskij) arată că atunci când aceeaşi pericopă trebuie citită la două
sărbători, în cadrul sec iunii mineiului, mai ales, în pasajul dedicat celei de-a
doua se face trimitere la prima. Acest lucru este valabil şi pentru Parimiarul lui
28
Remarks, p. 191.
29
The Slavonic translation of the Old Testament, p. 622.
Dosoftei, unde asemenea trimiteri se găsesc adesea: Dechevrie 12, a dentru svin
părintele nostru Spiridon. Parămii caute-le la noievrie 13 (IV 22v); eventual
sunt indicate primele cuvinte ale fragmentului: Avgust 29, la Tăiatul cinstitului
cap a Svîntului Ioan, Botedzătoriul Domnului Hristos. Sara la vecernie.
Prochimenul dzîlei i citenii trei. Din prorociia Isaíei citenie, glava 40. Aceastea
grăiaşte Domnul: „Mîngîia , mîngîia pre oamenii miei”, dzîce Dumnădzău.
Caută-o în 24 a lunii lui iiunie, la Născutul Svin iii sale (IV 55r).
Acest lucru nu este valabil atunci când acelaşi fragment biblic apare într-o
zi din perioada triodului sau a penticostarului şi la una dintre sărbătorile fixe; în
astfel de cazuri, pericopa este reluată, cu mici diferen e fa ă de prima lectură,
procedeu caracteristic parimiarului în general.30 Vom exemplifica un astfel de
caz. În slujba din sâmbăta dinaintea Paştelui, una dintre lecturi cuprinde
fragmentul Is 60,1–16, în care se anun ă mântuirea Ierusalimului şi slava
poporului lui Dumnezeu (III 49v–50v). Versetele 60,11–16 sunt reluate ca lectură
pentru 8 septembrie (sărbătoarea Naşterii Sfintei Maria, care anun ă actul lui
Dumnezeu de mântuire a poporului său). Cele două versiuni sună astfel31:
Is. Parimiile preste Parimiile preste

60 an, Sâmbăta an, 8 septembrie MS. 45 MS. 4389
Mare (IV 3v–4r)
(III 50r–50v)
11. Şi Aceastea dzîce Şi să vor Şi por ile se
deşchide-să-vor Domnul: dăşchide vor dăşchide
por île tale, „Deşchide-să-vor por ile tale în toată
Ierusalím, por île tale, pururea, dzua vrêmea, zioa
totdeauna, dzua Ierusalim, dzua şi şi noaptea nu şi noaptea nu
30
Cf. Høeg, Zuntz, Remarks, 204; F. Thomson, The Slavonic translation of the Old
Testament, p. 722.
31
Am alăturat fragmentelor din Parimiile preste an versetele corespunzătoare din cele
două traduceri paralele ale Vechiului Testament din a doua jumătate a secolului al
XVII-lea (cea efectuată de Nicolae Milescu, păstrată, într-o formă revizuită, în ms.
rom. 45 de la Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române, şi cea a unui cărturar
anonim, identificat de N. A. Ursu în persoana lui Daniil Panoneanul, păstrată în ms.
rom. 4389 de la Biblioteca Academiei Române), printre altele, şi pentru că au originale
diferite (grecesc în MS. 45 şi slavon în MS. 4389); am urmărit, astfel, să observăm
dacă traducerea lui Dosoftei se apropie mai mult de una sau de alta dintre versiuni şi
dacă eventualele asemănări ar putea da indicii despre originalul traducerii sale. În
transcrierea versetelor din cele două manuscrise am respectat principiile transcrierii
interpretative stabilite în cadrul proiectului „Monumenta linguae Dacoromanorum” din
cadrul Departamentului Interdisciplinar Socio-Uman al Universită ii „Alexandru Ioan
Cuza”, Iaşi, care se ocupă de editarea critică a acestor texte.
şi noaptea, întru noaptea, şi nu să să vor închide, se vor

să bage în tine vor închide, întru ca să să aducă închide, ca să
putearea limbilor să aducă în tine cătră tine se bage în tine
şi împăra îi lor putearea limbilor putêrea putêrea
aduş. şi pre împăra îi limbilor, şi limbilor şi
lor aduş. împăra ii lor împăra ii lor,
aducîndu-să. fiind aduşi.
12. Că limbile Că, dară, limbile Pentru că Că limbile şi
şi-mpăra îi carii şi împăra îi carii limbile şi împăra ii ceia
nu vor sluji ie nu vor sluji ie împăra ii carii ce nu vor sluji
peri-vor, şi peri-vor, şi nu vor sluji ie ie vor pieri şi
limbile cu pustie păgînii cu vor pieri, şi ările cu
pustii-să-vor. pustietate să vor limbile cu pustiire se vor
pustii. pustie să vor pustii.
pustii.
13. Şi slava Şi slava Livánului Şi mărirea Slava
Livánului cătră la tine va veni, cu Livánului Livanului va
tine veni-va, în chiparís şi pevg şi cătră tine va veni la tine,
chiparis şi peuc cu chedru veni, cu cu chiparisul,
şi chedru depreună, să chiparis şi cu cu pevcul
depreună, să slăvăsc locul cel molidvu şi cu (glosat:
proslăvăsc locul svînt al mieu şi chedru molidvul) şi
cel svînt al mieu, locul picioarelor împreună, să cu chiedrul
şi locul meale cinstească dempreună,
picioarelor proslăvi-l-voi. locul cel sfînt ca să
meale slăvi-l-voi. al mieu şi proslăvească
locul locul mieu cel
picioarelor sfînt.
mêle vor mări.
14. Şi vor mearge Şi vor mearge Şi vor mêrge Şi vor veni la
cătră tine cătră tine cătră tine tine cu frică
temîndu-să fiii înfricoşea fiii temîndu-să fiii feciorii celor
celora ce te-au celor ce te-au celor ce au ce te-au umilit
smerit şi te-au smerit şi te-au smerit pre tine şi te-au
crîncenit şi amărît şi să vor şi te-au mîniiat; şi te
închina-să-vor la închina la urmele întărîtat pre vei chiema
urmele picioarelor tale tine, şi te vei Sionul,
picioarelor tale to carii te-au chema Cetatea
to ceia ce te amărîtu-te. Şi te Cetatea Domnului cel
crîncinară; şi vei chema Cetatea Domnului, sfînt al lui
numi-te-vei Domnului, Sión a Siónul Israil.
Cetate Svîntului lui sfin ilor Israil.

Domnului, Sión a Izraíl,
Svîntul lui Izraíl.
15. Pentru ceaea ce pentru ceaea ce te Pentru căci Şi pentru căci
te făcusăş făcusăş părăsîtă te-ai făcut tu ai fost
părăsîtă şi urîtă şi urîtă şi nu era părăsită şi năpustită şi
şi nu era cine- cine- agiuta. Şi urîtă şi nu era urgisită, şi
agiuta, pune-te-voi cel ce ajută, şi n-au fost cine
pune-te-voi veselie veacinică te voi pune să- i ajute, te
veselie şi bucurie a rude bucurie voiu pune în
veacinică, de roduri. vêcinică a bucurie
bucurie, roduri veseliei întru vêcinică şi
de roduri. neamurile veselie
neamurilor. neamului
neamurilor.
16. Şi vei suge Şi vei suge laptele Şi vei suge Şi vei suge
laptele limbilor limbilor şi laptele laptele ărilor
şi bogă îia a bogă îia limbilor şi şi vei pricêpe
împăra vei împăra îlor avu ia că eu sînt
mînca. Şi vei mînca-vei. Şi vei împăra ilor Domnul,
cunoaşte că eu-s cunoaşte că eu vei mînca, şi mîntuitoriul
Domnul cela ce sînt Domnul cela vei cunoaşte tău şi
te mîntuiesc şi te ce te mîntuiesc şi că eu – spăsitoriul
izbăvăsc, te izbăvăsc, Domnul, cel tău, sfîntul lui
Dumnădzăul lui Svîntul lui Izraíl.” ce mîntuiesc Israil.
Izraíl. pre tine şi cel
ci te sco pre
tine,
Dumnedzăul
Israil.
Compara ia de mai sus urmăreşte, în primul rând, diferen ele care apar
între cele două versiuni ale fragmentelor din Parimiar. Astfel, remarcăm mai
întâi faptul că unele secven e apar doar într-una dintre versiuni; parimia de la 8
septembrie (care începe cu versetul 11) este introdusă prin formula Aceastea
dzîce Domnul, efect al adaptării textului la nevoile lecturii32, în timp ce în
versiunea cealaltă versetul 11, aflat la mijlocul pericopei, este introdus prin şi
narativ. Din pericopa a doua lipseşte echivalentul adverbului totdeauna, prezent
32
Høeg, Zuntz, Remarks, p. 191 men ionează această modificare a textului biblic în
prophetologionul bizantin.
în toate versiunile; în schimb, apare în plus, şi în concordan ă cu versiunile

textului biblic, secven a şi nu să vor închide. O serie de diferen e sunt de natură
lexicală: să bage/să aducă (v. 11), limbile/păgînii (v. 12), pustie/pustietate (v.
12), distribu ia inversă a verbelor a slăvi şi a proslăvi (v. 13), te-au
crîncenit/te-au amărît (v. 14); altele se situează la nivelul morfologic
(exprimarea genitivului cu prepozi ia a sau sintetic, v. 14) sau sintactic
(complement circumstan ial de timp/atribut genitival, v. 15). Chiar dacă nu luăm
în discu ie diferen ele de natură lexicală, morfologică sau sintactică (pe care le
putem considera, eventual, variante libere ale traducerii), secven ele care apar în
plus sau lipsesc arată că nu este vorba aici de două traduceri diferite ale aceluiaşi
fragment, ci de traducerea a două fragmente care nu coincideau în original.
Compara ia cu cele două traduceri paralele ale Vechiului Testament, una
din greacă, alta din slavonă, ne permite câteva observa ii, fără, însă, ca acestea să
orienteze decisiv într-o direc ie sau alta discu ia legată de sursa traducerii
Parimiarului; avem în vedere faptul, amintit mai sus, că tradi ia parimiarului nu
coincide în nici una dintre cele două culturi cu cea a textului biblic şi că diferă,
de asemenea, rela ia dintre textul parimiarului şi Vechiul Testament. Observăm
că din traducerea după slavonă lipseşte secven a şi locul picioarelor meale
proslăvi-l-voi; aceasta nu se găseşte nici în Ostrog. Pe de altă parte, remarcăm
utilizarea de către Dosoftei a unor termeni de origine slavonă acolo unde, în
traducerea revizuită a lui Milescu, apar termeni forma i pe terenul limbii
române: a slăvi, a proslăvi/ a mări (v. 13; a proslăvi în 4389, după prosláviñi
din textul slavon). În schimb, în unele cazuri remarcăm coinciden a op iunilor de
traducere între textele lui Dosoftei şi MS. 45, atât la nivel lexical (părăsîtă şi
urîtă / năpustită şi urgisită în MS. 4389), cât şi la nivel sintactic (atribut realizat
propozi ional/ atribut adjectival în Ms. 4389, v. 16).33 Rezultă, din cele spuse
mai sus, că este irelevantă, în încercarea de a stabili din ce tradi ie face parte
sursa traducerii lui Dosoftei, compara ia cu textele biblice; acest lucru poate fi
realizat doar printr-o confruntare cu versiuni ale parimiarelor slavone şi
bizantine.
O polemică vie a stârnit în filologia românească problema raportului
dintre fragmentele biblice din Parimiarul lui Dosoftei şi traducerea Septuagintei
realizată de către Nicolae Milescu Spătarul. N. A. Ursu consideră că una dintre
contribu iile esen iale ale lui Dosoftei la evolu ia limbii literare şi a culturii
româneşti constă în revizia pe care mitropolitul a făcut-o la traducerea Vechiului
Testament a lui Nicolae Milescu, păstrată într-o copie executată (între
1683-1686, cf. Ursu, Note şi variante, 1978, p. 506) de către Dimitrie din
33
Op iunile de traducere identice din cele două manuscrise se pot explica prin faptul,
mărturisit de traducătorul versiunii păstrate în MS. 4389, că acesta a avut, printre
modele, şi traducerea lui Nicolae Milescu.
Câmpulung pentru mitropolitul Teodosie al ării Româneşti. Astfel, cercetătorul

ieşean răspunde părerii lui Virgil Cândea, după care contribu ia revizorului
anonim (sau a revizorilor) ar fi minimă, prin ideea că „traducerea lui Milescu,
care era în toate privin ele nesatisfăcătoare, a fost revizuită în mod substan ial şi
rescrisă de Dosoftei” (ibidem, p. 504), acesta fiind de fapt, prin amploarea
reviziei, coautor al traducerii aflate la baza Bibliei de la Bucureşti. Mai mult,
comparând fragmente biblice din Parimii cu cele corespunzătoare din MS. 45
(din Pildele lui Solomon şi Iezechiel) şi Psalmii din MS. 45 cu cei din Psaltirea
de-n ăles a lui Dosoftei, el ajunge la concluzia: „Din această compara ie rezultă
în mod limpede că Psaltirea de-n ăles şi Parimiile lui Dosoftei au la bază textul
Vechiului Testament revizuit de el după traducerea lui Milescu, pe care l-a
reprodus în tipăriturile sale ca dintru ale sale” (ibidem, p 510). Diferen ele pe
care le constată între texte s-ar explica prin interven ia copiştilor munteni, care
elimină particularită ile moldoveneşti din textul MS. 45, şi prin faptul că
Dosoftei revizuieşte ulterior fragmentele pe care le publică în căr ile sale.
Argumentele cercetătorului sunt atât de natură lingvistică, cât şi de natură logică.
Lectura paralelă a Parimiarului şi a textelor corespunzătoare din MS. 45,
ca şi raportarea la edi iile critice ale prophetologionului şi parimejnikului, ne
face să respingem a doua parte a ipotezei lui N. A. Ursu, şi anume ideea că
Dosoftei a valorificat în Parimiile preste an fragmentele biblice din textul
Vechiului Testament, revizuit de el însuşi, şi că diferen ele între versiuni s-ar
datora faptului că, înainte de a fi incluse în Parimii, pericopele au mai fost
supuse unei revizii. Parimiarul lui Dosoftei reprezintă nu o cola ionare a unor
fragmente traduse după un text biblic, ci chiar o traducere a unei căr i similare, a
cărei provenien ă nu a putut fi încă stabilită. Pledează pentru această idee con-
formitatea dintre structurile Parimiilor preste an, a parimiarului bizantin şi a
celui slavon; fragmentele biblice pe care le con ine Parimiarul lui Dosoftei şi pe
care le-am enumerat mai sus coincid (cu excep ii care se reduc la câteva versete
sau fragmente de versete) cu cele din tradi iile bizantină şi slavonă. Un alt
argument care ne face să sus inem ideea că mitropolitul a tradus în Parimii o
lucrare similară îl constituie diferen ele constatate între lecturile de aici şi
versetele corespunzătoare din textul biblic, diferen e care au corespondent în
cele două tradi ii, la care se adaugă particularitatea diferen elor dintre acelaşi
fragment biblic repetat, pusă în eviden ă prin compara ia de mai sus, şi care este
caracteristică tipului de text pe care îl constituie prophetologionul. Compara ia
dintre pericopele biblice din Parimii şi edi iile critice ale parimiarelor greceşti,
respectiv slavone, a arătat că acolo unde textul lui Dosoftei este diferit de cel al
traducerii lui Milescu, de foarte pu ine ori aceste diferen e nu le reflectă pe cele
dintre parimiarele greceşti şi Septuaginta.34 Pe de altă parte, dacă este să

urmărim ipoteza lui N. A. Ursu, nu în elegem de ce, după ce Dosoftei a revizuit
o data textul biblic ca întreg, ar fi supus încă unei opera ii de revizie (care ar fi
trebuit să fie, din nou, substan ială, având în vedere neconcordan ele care dintre
Parimii şi MS. 45) fragmentele pe care inten iona să le publice în 1683.
Cele spuse mai sus nu exclud, desigur, posibilitatea ca mitropolitul
moldovean să fie chiar aceeaşi persoană cu revizorul moldovean al traducerii lui
Milescu, a cărui existen ă, contestată de V. Cândea sau L. Onu, este demonstrată
de N. A. Ursu prin eviden ierea particularită ilor moldoveneşti ale manuscri-
sului35, ceea ce nu înseamnă că el este neapărat Dosoftei. Particularită ile pe care
cercetătorul ieşean le subliniază ca fiind comune fragmentelor traduse de revizor
din MS. 45 şi textului revizuit nu sunt concludente în acest sens, ba chiar am
putea afirma că, cel pu in în ceea ce priveşte nivelul morfologic, acestea nu sunt
caracteristice scrierilor cunoscute ale lui Dosoftei (este vorba despre lipsa
articolului hotărât al genitiv-dativului unor nume proprii, care se explică prin
traducerea literală din Septuaginta; procliza articolului hotărât al genitiv-dati-
vului unor nume proprii feminine, de tipul ii Rahil, atestată în secolele al
XVI-lea şi al XVII-lea în texte nordice, dar pe care nu am identificat-o în
Parimiarul lui Dosoftei, la care se adaugă folosirea pronumelui reflexiv şie
pentru persoana a II-a, care nu este „improprie”, cum arată N. A. Ursu, ci are o
distribu ie largă în epocă, constituind un reflex al verbelor reflexive din textele
slavoneşti).
Faptul că pericopele din Parimii nu sunt preluate din versiunea Vechiului
Testament tradusă de Nicolae Milescu este subliniat de Eugen Munteanu36, prin
compararea unor fragmente din cartea prorocului Iona; concluzia sa este că, dacă
fragmentele constituie cu siguran ă traduceri diferite, ele au trăsături comune
care vin să sus ină ipoteza lui N. A. Ursu despre identitatea revizorului; printre
acestea se numără traducerea analitică a sintagmei greceşti a*navmeson prin „întru
mijloc de” în MS. 45 şi „între mijloc de” în Parimii. Prezen a acestei locu iuni
prepozi ionale în Parimii ar putea fi pusă, însă, şi pe seama unui original slavon
care ar con ine adverbul prosred™, din pro ‘in’ şi sr™d™ ‘medium’.
34
V. şi Mădălina Ungureanu, Despre sursele fragmentelor biblice şi Între Vechiul
Testament şi parimiar: cartea lui Iov.
35
Cf. Noi informa ii privitoare la manuscrisul autograf şi la textul revizuit al Vechiului
Testament tradus de Nicolae Spătarul (Milescu); Note şi variante; Traducerea
Istoriilor lui Herodot atribuită lui Nicolae Spătarul (Milescu) a fost remaniată de
traducătorul cronografului numit „tip Danovici”.
36
E. Munteanu, Lexicologie biblică românească, p. 177-180.
2.2.2. Imnurile şi canoanele

În afară de pericopele biblice destinate lecturii, Parimiarul lui Dosoftei con ine
patru canoane care se cântă la sărbătorile Paştelui, Înăl ării, Coborârii Sfântului
Duh şi Blagoveşteniei (Bunavestire); specialiştii care s-au ocupat de tradi ia
prophetologionului nu men ionează nicăieri prezen a acestora în tradi iile
bizantină şi slavonă, şi nici manuscrisele româneşti ale parimiarului pe care
le-am consultat nu le con in. Concluzia este că includerea lor în Parimiar îi
apar ine lui Dosoftei, fiind justificată de criteriul tematic după care sunt grupate
şi pericopele în perioada sărbătorilor fără dată fixă. Unele dintre aceste cântări
apar înso ite de originalul după care traduce Dosoftei.
2.2.2.1. Canonul Paştilor Îmvierii Domnului nostru Iisus Hristos (III 65v–
68r) apare imediat după parimiile din Sâmbăta Paştelui, fiind urmat de încă o
serie de cântări (stihiri) destinate acestei sărbători. Compus de Ioan Damaschin,
este alcătuit din 9 cântări (peasne) şi este păstrat în practica liturgică actuală.
Dosoftei nu precizează sursa; dată fiind cursivitatea limbii, putem presupune că
traducerea sa este anterioară alcătuirii parimiarului (însă caracteristicile lexicale
şi morfosintactice îl atribuie tot mitropolitului). Interven iile lui Dosoftei asupra
textului se concretizează într-un pasaj explicativ şi în trimiteri care indică
receptorului rela ia dintre cântări şi textul biblic (de tipul: Caută- tîlcul la
Matthei 26,29, Luca 21,18).
2.2.2.2. Canonul În l rii (Canun la Văzneseniia Domnului nostru Iisus
Hristos, III 76r-103r) este şi cel mai întins. Textul Canonului începe la fila 76r şi
con ine cântări închinate lui Iisus Hristos, integrate în slujba de Înăl area
Domnului. Dosoftei nu precizează autorul originalului; probabil face parte
dintr-un penticostar slavon, iar în slavonă canonul este tradus din greacă, aşa
cum arată prezen a în slavonă a calcurilor după modelul limbii greceşti. Cântă-
rile constituie, de fapt, prelucrări ale unor fragmente din Vechiul Testament, mai
ales din Psalmi, în prima parte realizate de către Ioan Damaschinul, iar în cea
de-a doua (canonul al doilea) de Iosif al Tesalonicului.37 Fiecare fragment în
slavonă este urmat de traducerea sa în română. Specificul textului la Dosoftei
este dat de prezen a, imediat după traducere, în cele mai multe cazuri, a unor
pasaje explicative care privesc con inutul textului tradus (tâlcuri).
2.2.2.3. Canonul la Peatdeseatni (Coborârea Sfântului Duh) (III 106r-129v) al
lui Ioan Monahul; alături de traducere este reprodus originalul slavon, în coloane
paralele. Este, de fapt, un acrostih, pe care Dosoftei îl explică, reproducându-i
cheia în greacă, cu caractere chirilice: In´ canon iamvicesc, căruia-i capul
37
Cf. Penticostar, adică sfintele slujbe de la Duminica Paştilor până la Duminica
tuturor sfin ilor, Editura Institutului biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1999.
rîndului Theioghenés Lóghe, Pnéuma parákliton pálin allon ek ghenétou kólpon

icas epihthoníois oia pyrós glossisi féron theótitos aylou símatei~s fytlis kai hárin
ymnopólois.
Ádecă: „O, de Dumnădzău născute Cuvîntule!” sau: „O, Fiiule şi
Cuvîntule a lui Dumnădzău, Duhul Mîngîitoriul iarăş altul de la Părintele din
sîn trimis-ai peminteanilor ca de foc limbi, aducea de dumnădzăiasca şi fără
trup sămn de a ta rudă şi dar cărora te cîntă.”
Acest canon iamvicesc, aşea să cheamă meşterşugul făpturii lui în verşuri
iamviceşti, şi căpe ealele cuvintelor, în tropare, începăturile verşurilor, cuprind
aceale slove toate ce să tîlcuiesc precum le-am scris rumîneaşte.
Versiunea slavonă nu păstrează ini ialele versurilor din varianta grecească,
aşadar efectul acrostihului se pierde; acesta nu poate fi reconstruit nici în română
şi, probabil, interven ia explicativă a mitropolitului se explică tocmai prin
încercarea de a conserva con inutul integral al textului şi de a-i reconstrui, fie şi
explicativ, forma originară. Traducerea acestui fragment se înscrie în procedeul
pus în eviden ă în cadrul discu iei de la canonul la Înăl are: litera textului
reconstruită prin traducere literală, iar sensul, prin tâlc.
Depăşind etapa traducerilor vechi de texte, care omiteau din discu ie
instan a receptorului, acordând întâietate formei, Dosoftei, ca şi al i traducători
ai textelor religioase din perioada veche38, încearcă să restituie ambele dimen-
siuni ale textului, cel pu in în cazul de fa ă: dimensiunea formală, care este
riguros reconstituită în limba română prin echivalarea literală, şi dimensiunea
con inutului, a sensului textului tradus, reconstituită prin pasajele explicative pe
care el le denumeşte tâlcuri şi care, de fapt, reprezintă nişte glose ample (în
cazul în care considerăm că unitatea glosată este con inutul global al pasajului
tradus şi, în acelaşi timp, şi sintagmele componente), unde este aplicat adesea
procedeul parafrazării. Se poate spune, aşadar, că dacă traducerea urmăreşte
redarea textului în litera sa, pasajul explicativ (tâlcul) reconstruieşte spiritul
acestuia; ele fac parte efectiv, prin inten ie şi efect, din traducere.39
Prezen a acestor pasaje originale indică manifestarea, la Dosoftei, a unui
alt fel de viziune asupra actului traducerii, cea în care receptorul devine „miza
38
Importan a procedeului glosării pentru traducerile religioase din epoca veche este
subliniată de Alexandru Gafton care, inventariind numeroase exemple excerptate din
traduceri din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, conturează o clasificare a tipurilor de
glose în func ie de scopul urmărit şi de dimensiunea textului care determină acest
procedeu (incompatibilitatea dintre limbi, receptorul sau, uneori, destinatarul); cf. Al.
Gafton, Considera ii asupra rolului gloselor în vechile texte româneşti şi Traducerea
ca literă şi glosa ca spirit.
39
Tâlcurile din Parimiar sunt discutate succint de Eugen Munteanu, Lexicologie biblică
românească, p. 180-181, care scoate în relief cursivitatea limbajului acestora, prin
contrast cu aspectul lexical şi sintactic greoi al pasajelor traduse literal.
reală a traducerii”40; tîlcurile (pe care nu le-am întâlnit nicăieri în altă parte ca
fenomen cu o asemenea amploare41) reprezintă o modalitate ingenioasă de a
satisface necesitatea transmiterii sensului, prezervând, totodată, forma
originalului.
2.2.2.4. Canonul la Buna Vestire (III 134v-139r)
Canonul la Svînta Blagoveştenie este tradus din greceşte (după cum arată
mitropolitul într-o scurtă explica ie la început), primele cântări sunt doar în
română (cu excep ia unui pasaj din cântarea a şasea, unde Dosoftei notează şi
originalul grecesc), iar la cântarea a opta şi a noua, mitropolitul notează atât
textul grecesc cu caractere chirilice, cât şi traducerea românească în tehnica
interlineară. Canonul reprezintă o prelucrare a versetelor 1,26-38 din Evanghelia
după Luca şi povesteşte, amplificând, episodul în care Fecioara Maria este
anun ată că-l va naşte pe Fiul lui Dumnezeu.
2.2.3. Prorocirea sibilei Eritreea
Unul dintre cele mai cunoscute texte din Parimiile preste an este traducerea
prorocirei sibilei Eritreea (III 130r-131r), pe care Dosoftei spune că l-a găsit în
Via a lui Constantin cel Mare a lui Eusebiu de Cezareea, în cartea a cincea. De
fapt, Mihai Moraru42 arată că această trimitere trebuie pusă pe seama tradi iei şi
identifică drept sursă a versiunii de la Dosoftei Oracolele sibiline, cartea a VII-a
(ed. Paris, 1607), unde este cuprinsă o versiune în limba latină identică cu cea
reprodusă de mitropolit. Interesul pentru sibile nu se manifestă doar prin
preluarea acestui poem de către Dosoftei, ci este demonstrat de însemnările
despre sibile făcute pe exemplarul cumpărat prin grija sa din Cronica universalis
a lui Johannes Nauclerus (Köln, 1544).43 În versiunea sa grecească, poemul este
un acrostih. Ini ialele versurilor oferă cheia interpretativă: JESOUS HRISTOS
THEOU UIOS SOTER STAVROS; pe marginea versurilor, Dosoftei reproduce
ini ialele versurilor greceşti originale (cu caractere chirilice, desigur), iar solu ia
o reia şi o traduce la finalul poemului, acolo unde face şi o prezentare a sibilei:
Şi aceasta-i sivila Erithréa, carea însăş pre sine a şeasea după potop rudenie au
trăit ş-au fost popă lui Apolón. Şi cu dumnădzăiasca însuflare au prorocit cu
verşuri, la-ncepătură avînd tot verşul careleş cîte una de-aceaste slove pre rînd,
precum şi le-am scris pre marginea verşurilor, carele dzîc aşea: „Iisus Hristos,
Theou yiós sotír stavros”, ádecă „Iisus Hristos, a lui Dumnădzău Fiiu,
Spăsîtoriu, cruce” (III 131v). Preferin a mitropolitului pentru astfel de alcătuiri
40
Al. Gafton, Traducerea ca literă şi glosa ca spirit, p. 2.
41
Astfel de pasaje explicative, dar mult mai pu ine ca număr, se întâlnesc şi în Psaltirea
în versuri.
42
În Manierisme formale. Acrostihul sibilin la Dosoftei, p. 130-131.
43
Cf. D. H. Mazilu, Introducere în opera lui Dosoftei, p. 129; M. Moraru, Manierisme
formale, p. 128.
este subliniată de explica ia acrostihului ca specie (în locul citat şi la III 107r) şi
de integrarea în cuprinsul căr ii sale a altor acrostihuri: Canon la svînta
Petdeseatniţă căruia-i kraêgranê∆sîå [‘acrostih’, în limba slavonă] penticostin
eortazomen, Peatideseatni ă prăznuim (III 106r); după cum am văzut mai sus,
chiar dacă formal, în traducerea în limba română, Dosoftei reuşeşte conservarea
acrostihului, el are grijă să restituie această trăsătură a textului, precizând-o. În
economia volumului, poemul sibilic este plasat înaintea canonului sărbătorii
Bunei Vestiri, în acelaşi grupaj de literatură oraculară din care face parte şi
prelucrarea după Lactantius Firmianus, iar acceptarea sa în Parimiar este
justificată de apropierea tematică de textele profe ilor: „Prezen a acestor texte în
cuprinsul tipăriturii lui Dosoftei îşi află justificarea în faptul că oracolele sibiline
fuseseră puse, în arta şi literatura medievală, în legătură cu textele profe ilor [...].
În cronografe şi în erminii, oracolele şi figurile sibilelor sunt incluse în cadrul
unor programe centrate pe vestirea naşterii Mântuitorului”44, ca urmare a
interpretării în sens creştin a profe iilor sibilelor în patristică. În epocă, acest
interes pentru literatura oraculară nu este singular; el este reflectat de iconografia
ortodoxă, iar Nicolae Milescu alcătuieşte o carte despre sibile.45
Versiunea românească este reprodusă alături de cea latină scrisă cu
caractere chirilice46, în traducere interlineară, iar tehnica de traducere adoptată
este literalismul (justificat, probabil, în concep ia lui Dosoftei, de caracterul
cifrat al acestor profe ii, astfel încât, în afară de indicarea solu iei acrostihului, el
nu mai adaugă explica ii suplimentare).
Imediat după versiunea românească, Dosoftei tipăreşte o variantă în limba
polonă a poemului (40 de versuri), care nu reproduce exact versiunea latinească;
trimiterile biblice marginale confirmă ipoteza lui N. A. Ursu că este vorba
despre o altă versiune (nu de o traducere în polonă a lui Dosoftei, aşa cum
afirmă Ştefan Ciobanu şi este înclinat să creadă şi D. H. Mazilu47).
2.2.4. Alte texte oraculare în Parimii
În continuarea poemului sibilei, în acelaşi grupaj de literatură oraculară,
Dosoftei integrează un fragment (III 132v-134r) pe care îl atribuie lui Lactantius
(Lucius Caecilius Firmianus, cca 240-320) şi care are aceeaşi temă ca poemul:
44
M. Moraru, Manierisme formale, p. 127.
45
În legătură cu traducerile şi circula ia acestui poem în literatura universală, cf. D. H.
Mazilu, Introducere în opera lui Dosoftei, p. 130-134; M. Moraru, Manierisme
formale, p. 127-128, 131-132.
46
Transcrierea acestor versuri, realizată de Ştefan Ciobanu, este inclusă de N. A. Ursu în
edi ia de Opere, p. 482-483; v. şi corecturile aduse de Eugen Munteanu, Lexicologie
biblică românească, 175, nota 130.
47
N. A. Ursu, Note şi variante, p. 482; D. H. Mazilu, Introducere în opera lui Dosoftei,
p. 137-138.
judecata finală şi semnele care o anun ă. La sfârşit, mitropolitul comunică şi

sursa: Aceastea Liactán ius au scris în căr île sale mai apoi la fîrşit, sco îndu-le
din căr île sivilelor şi din proroci. Confruntarea cu textul reprodus de J. P.
Migne în Patrologia latina, MPL 006, col. 733-822 ne-a arătat că fragmentul din
Parimii reprezintă o prelucrare după Cartea VII, capitolele 15-26, în care
Lactantius foloseşte drept surse profe iile sibilelor. Din acest material, Dosoftei
traduce unele fraze care ilustrează tema, iar pe altele le prezintă rezumativ.
După canonul la Buna Vestire, Parimiile con in două fragmente din
Lexiconul lui Suida48, unul în slavonă, celălalt tradus în română. Fragmentul în
slavonă, care traducere a lui Dosoftei sau poate reproducere după o sursă
nemen ionată, reprezintă o prelucrare după articolul despre Iisus Hristos din
Lexicon, mai degrabă un rezumat decât o traducere; se relatează aici o
întâmplare în centrul căreia se află ideea naşterii lui Isus din Dumnezeu şi Maria,
afirmându-se existen a unui codice care cuprinde cuvintele celor care au auzit
mărturisirea Mariei în această privin ă.
Al doilea fragment are în centru ideea vestirii naşterii lui Isus de către
oracol: Augustus merge la Pitia să o întrebe cine va împără i după el, iar aceasta
vesteşte venirea lui Hristos. De data aceasta, scurtul paragraf reprezintă o
traducere după o por iune din intrarea Augoustoi din Lexicon.49 Versiunea
originală pare să fi fost grecească, aşa explicându-se de ce inscrip ia, despre care
ni se spune că a fost scrisă în latină, este reprodusă de Dosoftei în greceşte: O
domos utos esti tu protogonu Theu. Interesantă este încercarea mitropolitului de
a reda cuvintele Pitiei într-o formă rimată: Cucon evreu îm porunceaşte, a
dumnădzăi ferici ce-mpără eaşte, această casă să lipsăsc şi la iad de-acmuş să
lăcuiesc (III 139v).
3. Concluzii
Parimiarul (profitologhionul, cf. Parimiile preste an, I 5r) lui Dosoftei se înscrie
în tradi ia ortodoxă a căr ilor de lectură; acest text are un destin aparte întrucât,
odată cu apari ia triodului, a penticostarului şi a mineelor, care îi reproduceau
par ial con inutul, s-a renun at la copierea sa. În contextul culturii române, textul
48
Lexiconul lui Suida (Suda sau, după al i autori, Suidas) este o amplă enciclopedie
bizantină, datând, cel mai probabil, din secolul al X-lea, o compila ie după surse care
s-a pierdut. Prima edi ie a Lexiconului este realizată de Demetrius Chalcocondylos
(1499); urmează edi iile lui Aldus, Vene ia, 1514, retipărită în 1544. Prima traducere
în latină îi apar ine lui Hieronimus Wolf (1564, 1581), iar prima edi ie bilingvă, greacă
şi latină, este a lui Aemilius Portus, Geneva, 1619.
49
Suidae Lexicon, Edidit Ada Adler, Pars I-V, Lipsiae in aedibus B. G. Teubneri,
MCMXXVIII, vol. I, p. 411.
lui Dosoftei este singurul parimiar tipărit; în afara sa există câteva manuscrise
care con in pericope veterotestamentare destinate vecerniei, cele mai multe
fragmentare, care nu reproduc versiunea mitropolitului moldovean. Parimiile
preste an sunt traduse după o sursă nemen ionată, un parimiar grecesc (cel mai
probabil) sau slavon, la con inutul căruia mitropolitul adaugă cântări bisericeşti,
fragmente profetice sau comentarii originale.
Not asupra edi iei
După cum am men ionat mai sus, edi ia de fa ă are ca text suport exemplarul
Parimiilor preste an aflat la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti, la cota
CRV 79, inv. 361. Pentru por iunea în care acest lucru a fost posibil, am
comparat acest exemplar cu cel de la Muzeul Literaturii Române din Iaşi;
compara ia a arătat că cele două exemplare nu sunt identice, ele făcând parte din
tiraje diferite. Diferen ele constatate, pu ine la număr, nu sunt substan iale, ele
constau mai ales în corectarea unor greşeli de tipar şi au fost semnalate în
subsolul paginii. Pe baza lor se poate spune că exemplarul de la Iaşi este primul
tipărit (cel de la Bucureşti corectează erori apărute aici).
Textul Parimiarului de la 1683 este tipărit în întregime cu cerneală
neagră. Am marcat prin italice, în edi ia noastră, indica iile tipiconale. Notele de
subsol semnalează greşelile de tipar, grafiile particulare şi diferen ele dintre cele
două exemplare.
O situa ie specială se înregistrează în privin a textelor în limba greacă din
Parimiile preste an; ele sunt tipărite cu caractere chirilice, într-o transcriere care
urmează principiul fonetic. Dat fiind acest fapt, am considerat interesante, pentru
cititor, tocmai caracteristicile acestei reproduceri fonetice, astfel încât, în corpul
textului, am transcris fidel, cu alfabet latin, textele respective. Am consemnat, în
schimb, în note de subsol, transcrierea în alfabet grecesc, înso ită, acolo unde a
fost cazul (unde nu o face însuşi Dosoftei), de traducerea lor. Transcrierea şi
traducerea textelor greceşti îi apar ine colegului nostru, dr. Ioan-Florin Florescu.
Notele de subsol consemnează, de asemenea, traducerea numeroaselor
fragmente în limba slavonă, acolo unde ea lipseşte din textul lui Dosoftei;
această traducere a fost realizată de ieromonahul Cleopa Stepanovic, doctorand
al Facultă ii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloaie” din cadrul Universită ii
„Alexandu Ioan Cuza”, Iaşi. Tot ei ne-au indicat erorile de tipar din textele
amintite. Procedeul este similar în ceea ce priveşte textul latinesc al prorocirii
sibilei Eritreea, reprodus de Dosoftei tot cu caractere chirilice şi ortografie
fonetică; acesta a fost transcris în text respectându-se ortografia mitropolitului,
iar în nota de subsol a fost reconstituit conform regulilor ortografiei latine.
Numerotarea filelor este reluată de patru ori în Parimiile preste an (vezi
descrierea textului în studiul introductiv la prezenta edi ie). Pentru a facilita
orientarea în text, am numerotat fiecare dintre cele patru pagina ii cu o cifră
romană, urmată de numărul filei.
Glosarul consemnează termenii învechi i, pe cei cu circula ie restrânsă şi,

în general, cuvintele care ar pune probleme de în elegere cititorului actual. Am
notat, de asemenea, situa iile în care un termen apare în text cu un sens care nu
mai are curs în limba de astăzi. Am consemnat toate formele şi ocuren ele
cuvintelor selectate. În cazul glosarului (construit pe baza unui indice generat
automat), din motive tehnice, numărul pagina iei apare între paranteze pătrate,
cu cifre arabe.
Grafia Parimiilor preste an
În stabilirea valorii slovelor în Parimiile preste an am avut în vedere mai mul i

factori: caracteristicile grafice ale altor texte ale lui Dosoftei sau din epocă;
prezen a fenomenelor în limba vorbită, aşa cum este aceasta reflectată de
documente; pronun ia reflectată de textele redactate în alfabet latin din perioada
veche a românei literare. Nu în ultimul rând, am încercat să conturăm o serie de
principii care să ducă la o evaluare coerentă a valorii fonetice a slovelor şi,
implicit, la o transcriere unitară, fără a uita că aceste principii trebuie aplicate, în
lipsa unor norme grafice explicite în perioada veche a românei literare, în func ie
de fiecare text în parte.
1. Generalit i
Miza cea mai importantă a unei edi ii critice este textul însuşi; editorul îşi
propune să prezinte şi să facă accesibil un text ce va constitui apoi punctul de
plecare pentru diverse categorii de studii. În cazul textelor din perioada veche a
românei literare, redactate cu caractere chirilice, editorul are de învins o
dificultate în plus, care are în vedere modalitatea prin care cititorului vizat i se
oferă accesul la text, cu alte cuvinte, modalitatea de reproducere a textului
chirilic: translitera ie sau transcriere fonetică interpretativă.1 Având în vedere
bogata literatură de specialitate, nu este cazul să mai expunem caracteristicile
acestor două metode; vom avea în vedere doar o serie de principii care au stat la
baza transcrierii efectuate aici, menite să explice o serie de op iuni de echivalare.
Mai întâi, translitera ia, care îşi propune să realizeze o echivalare 1: 1 între
slovele chirilice şi reflectarea lor în alfabet latin, pare astăzi o metodă perimată2,
1
Pentru descrierea şi exemplificarea diverselor metode combinate, v. Emil Vîrtosu,
Paleografia, p. 258-261.
2
Nu de aceeaşi părere este romanistul german Johannes Kramer care consideră că, după
modelul editării textelor greceşti, editarea textelor vechi româneşti scrise în alfabet
chirilic se poate realiza la un standard ştiin ific înalt doar prin folosirea metodei
translitera iei, singura în măsură să ofere o imagine exactă a textului, pe când
transcrierea interpretativă nu poate fi decât aproximativă şi, deci, utilizarea ei ca
Notă asupra edi iei 37
în condi iile în care se poate pune la dispozi ia cititorului facsimilul textului;

specialistului în istoria limbii sau filologului interesat de text această metodă nu
îi va fi utilă, pentru că el are acces la textul chirilic, iar cititorului nespecialist,
chiar şi simplificată3, nu-i va aduce nici un folos. Metoda trebuie utilizată, însă,
în cazul în care textul chirilic nu este accesibil4.
Pe de altă parte, editorul care recurge la transcrierea fonetică interpretativă
trebuie să îşi stabilească nişte principii foarte clare, de la bun început, şi să îşi
recunoască limitele. Unul dintre primii adep i ai acestei metode este D. Russo,
care o şi recomandă drept singura modalitate de prezentare a unui text chirilic:
Filologul român care va îndrăzni să editeze un text din secol. al 16 sau al 17,
redând cu litere latine sunetele, cum crede că le-ar fi pronun at scriitorul, nu
substituind buchilor chirilice caracterele latine, va aduce un serviciu imens
filologiei; e de netăgăduit că va face multe greşeli, dar chiar greşelile lui,
provocând discu iuni şi polemici, vor aduce mai mare folos decât transcrierea
aproape fotografică a editorilor de până astăzi. Pentru edi iunile de texte
româneşti vechi, ortografia indicată este cea fonetică, singura care corespunde
tradi iei...5
Principiul adoptat (redarea pronun iei scriitorului) rezolvă şi problema
alternan elor grafice:
...Dacă însă luăm în considera ie că important e nu cum a scris, ci cum a
pronun at scriitorul, vom reda în grafie cuvintele cum au fost pronun ate,
bineîn eles când suntem siguri despre pronun area scriitorului.6
metodă ştiin ifică este ridicolă (Zu den Editionsprinzip älterer rumänischer Texte, în
Balkan-Archiv N.F. 21, 1996, p. 171-173 şi Probleme der Edition älterer rumänischer
Texte, în Balkan-Archiv N.F. 22/23, 1997/1998, p. 201-212). Împotriva acestei opinii
se poate obiecta că, dincolo de inutilitatea transliterării în cazul în care textul este
accesibil în facsimil, textul chirilic con ine o serie de elemente cu caracter superfluu, a
căror redare nu ar contribui cu nimic la cunoaşterea stadiului de limbă ce îl caracte-
rizează şi, pe de altă parte, nivelul grafic, pe care îl considerăm şi noi o componentă
esen ială a textului, poate fi oglindit, aşa cum arată Al. Gafton, prin neuniformizarea
faptelor de grafie acolo unde la originea lor se află altceva decât simpla inconsecven ă
a copistului sau a tipografului căruia alfabetul chirilic îi punea la dispozi ie două sau
mai multe posibilită i de notare a aceluiaşi fonem.
3
În studiul Principii de transcriere a textelor româneşti. Secolele al XVI-lea – al
XVIII-lea, în LR, XI, 1962, nr. 6, p. 653-661, Mioara Avram şi Florica Dimitrescu
propun un astfel de sistem simplificat de translitera ie.
4
Ion Ghe ie, Al. Mareş, Introducere în filologia românească, p. 169.
5
D. Russo, Critica textelor şi tehnica edi iilor, Extras din Buletinul Comisiei istorice a
României 1 (1912), Bucureşti, Atelierele Grafice Socec & Co., 1912.
6
Ibidem, p. 29.
Mai re inem din studiul autorului citat, ca pe un principiu mereu actual,

ideea că editorul trebuie să îşi justifice mereu op iunile, oferindu-i astfel
cititorului critic o imagine cât mai clară asupra textului şi posibilitatea de a
decela eventualele greşeli sau fapte lipsite de importan ă.
În Introducere în filologia românească, Ion Ghe ie reia ideile lui D.
Russo, cu obiec ia că transcrierea interpretativă a unui text nu poate reproduce
pronun area celui care l-a scris: pe de o parte, în scris nu redăm sunete, ci
foneme sau sunete-tip; pe de altă parte, transcrierea interpretativă stabileşte „nu
limba autorului, ci limba textului”(p. 174)7, de aceea editorul trebuie să evite
tendin a de unificare a grafiilor sau proiectarea particularită ilor unui text asupra
altora, diferite ca zonă lingvistică sau ca perioadă. Autorul remarcă limitele
interpretării: uneori, stabilirea cu exactitate a valorii unei anumite slove chirilice
este imposibilă, caz în care editorul nu poate decât să apeleze la transliterare. De
asemenea, inexisten a unor norme unitare la nivelul limbii literare vechi face
imposibilă existen a unui „sistem universal de coresponden e, valabil în orice
epocă şi loc, pentru interpretarea oricăror texte”8, interpretarea grafiei unui text
apar inând limbii literare vechi fiind valabilă doar pentru textul respectiv (şi, am
adăuga, uneori cu diferen e, pentru alte texte ale autorului respectiv). Editorul
trebuie să fie, deci, fidel textului pe care îl transcrie.
Marea diversitate grafică a vechilor texte româneşti este remarcată şi de
Alexandru Gafton în studiul introductiv la edi ia critică a Codicelui Bratul9,
studiu remarcabil prin coeren a principiilor de transcriere enun ate. Autorul arată
importan a nivelului grafic al textului în discutarea particularită ilor limbii
acestuia: „esen a actului de transcriere constă în redarea, pe cât este posibil cu
fidelitate a nivelului grafic al textului rezultat din mâinile celui care l-a scris, în
vederea extragerii de aici a concluziilor asupra limbii textului.”10 Punând la baza
transcrierii „fidelitatea fa ă de text”11, autorul arată că aceasta poate fi influen ată
de mai mul i factori şi că transcrierea trebuie să ină cont de toate aceste
rezultate pentru că ele reprezintă caracteristici ale textului, care s-ar pierde prin
uniformizarea grafiilor. Transcriere înseamnă, de fapt, trecerea unui text dintr-un
sistem grafic în altul, fiecare cu particularită ile sale, iar editorul trebuie să ină
cont de acestea:
7
Cf. şi Andrei Avram, Contribu ii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte
româneşti, în SCL, an XV, 1964, nr. 1, p. 16: „în scris se notează, în general,
invariantele, nu variantele (subl. aut.)”; Alexandru Rosetti, De l’interprétation des
graphies doubles dans les textes écrits, p. 24, arată că există diferen e între
pronun area sunetelor şi modul în care acestea sunt reprezentate în scris.
8
Ibidem, p. 176.
9
În Codicele Bratul, Edi ie de text de Alexandru Gafton, Iaşi, 2003.
10
Ibidem, p. XLII.
11
Ibidem, p. XXIX.
În opinia noastră, o edi ie de text vechi ar trebui să armonizeze două cerin e

fundamentale: redarea nota iilor epocii, care să reflecte în consecin ă un sistem
grafic cu particularită ile şi inconsecven ele sale şi redarea limbii textului cu o
fidelitate cât se poate de ridicată. [...] principala dificultate nu este cea de a
înlocui nişte caractere cu altele, ci aceea de a trece de la un sistem (orto)grafic cu
destule caren e, încă neformat ca atare, la un sistem coerent ce reflectă o altă
ortografie şi o altă etapă de evolu ie a limbii. [...] este necesar ca principiul
fundamental în jurul căruia să se structureze întreaga teorie a transcrierii textului
vechi românesc [...] să fie acela al fidelită ii fa ă de textul scris, în sensul redării
sale aşa cum l-ar fi scris acel scriptor dacă ar fi utilizat alfabetul latin.12
Al. Gafton remarcă, aşa cum făcuse şi Ion Ghe ie, faptul că solu iile
propuse pentru transcrierea unui text sunt valabile doar pentru acesta; mai mult,
el arată că uneori, în cazul textelor vechi, solu iile pot diferi în interiorul
aceluiaşi text, de aceea editorul trebuie să trateze fiecare situa ie separat şi să îşi
explice op iunile, astfel încât „textul în grafie latină să-şi aducă contribu ia la
conturarea unei imagini clare asupra textului notat cu slove.”13
Ideile lui Alexandru Gafton sunt aplicabile situa iei pe care o reflectă
textul Parimiarului lui Dosoftei şi concep iei asupra transcrierii pe care
caracteristicile acestui text au determinat-o. Pentru transpunerea textului chirilic
în alfabet latin am ales, aşadar, metoda transcrierii interpretative, aplicând
principiul fidelită ii fa ă de text; am urmărit redarea particularită ilor textului, nu
restabilirea pronun iei autorului, aşa cum recomanda D. Russo, sau a
particularită ilor fonetice ale graiului vorbit în Moldova la sfârşitul secolului al
XVII-lea. Textul scris, mai ales dacă apar ine unui autor cult, cunoscător de
slavonă şi greacă, cum este Dosoftei, reprezintă un complex care reflectă nu doar
limba vorbită a autorului, ci şi influen ele altor variante literare din sincronie sau
diacronie, urme ale tradi iei grafice, la care se adaugă reguli ortografice specifice
limbii slavone, precum şi ezitările provocate de discordan ele dintre alfabetul
chirilic şi specificul limbii române sau încercarea conştientă de a reglementa
sistemul ortografic existent. Am căutat, în transcriere, să punem în eviden ă şi să
respectăm efectele acestor influen e. Am oferit o singură solu ie de transcriere
acolo unde studiul textului la nivel grafic şi fonetic a arătat că grafiile duble
reflectă, de fapt, un singur fonetism, pot fi puse pe seama solu iilor multiple
oferite de alfabetul chirilic pentru notarea aceluiaşi fonem din limba română şi
nu reflectă op iunea conştientă pentru o anumită regulă ortografică. Atunci când
respectarea nota iilor generate de o influen ă grafică externă limbii române ar
conduce la falsificarea realită ii fonetice a textului, aşa cum este aceasta pusă în
eviden ă de raportarea concluziilor analizei grafice la cele ale analizei fonetice,
12
Ibidem, p. XLI.
13
Ibidem, p. LXXXV.
am decis să dăm întâietate nivelului fonetic (este cazul notării finale a slovei õ
pentru a reda vocala ă). În discutarea faptelor de grafie şi fonetică am avut în
vedere situa iile din celelalte texte tipărite ale lui Dosoftei, pentru care am apelat
la edi iile de text existente, atât la transcrieri, cât şi, mai ales, la facsimile, pentru
cazurile în care op iunile noastre diferă de ale celorlal i editori, la studiile
lingvistice, precum şi situa iile din alte texte ale epocii, pe care le-am consultat
prin intermediul edi iilor critice. Pe lângă texte tipărite, unele fenomene au fost
raportate şi la documente contemporane, care ne-au furnizat informa ii despre
graiul moldovenesc de la sfârşitul secolului al XVII-lea.
2. Inventarul grafematic
În textul Parimiilor preste an sunt utilizate următoarele slove: a, b, v, g, d, e, ê, Ω,
q, z, i, iÂ, î, ï, k, l, m, n, o, p, r, s, t, ñ, ¨, ÁÂ, u, f, x, ∑, ≈, c, ç, ‚, w, ß, ¥, ´, ™, ü,
«, æ, å, ø, ®, √, π, üÂ, ç, ¡.
Literele duble apar sporadic în textul Parimiilor, mai ales în scrierea
numelor de popoare: e'llínïi (II 47v), e'llínilor (II 47v), xeñ7ñé¨l (III 27r) sau în
antroponime: EÈlissaé (III 60v), unde marchează preferin a lui Dosoftei pentru o
ortografie etimologizantă; dat fiind faptul că acestea constituie efectul aplicării
unui principiu grafic conştient, în transcrierea textului au fost păstrate ca atare.
Grafemele specifice acestui text pot fi clasificate, în func ie de valorile
lor, astfel:
2.1. Slove cu valoare unic , uşor de precizat: a = a, b = b, v = v, g (+a, o, u) = g,
g (+e, i) = g´, d = d, Ω = j, q = dz, z = z, k (+a, o, u) = k, k (+e, i) = k´, l = l, m =
m, n = n, p = p, r = r, s = s, f = f, x = h, ‚ = ş, w = şt, ¡ = ğ, c = , ç = č, ö = ie, ≈
= x.
2.2. Slove care ridic probleme de interpretare
Slovele ß şi ø
Ilie Bărbulescu14 arată că în cele mai vechi texte scrise în limba română, slovele
ß şi ø erau folosite, uneori împreună cu ´, pentru a reda sunetele ă, î,
identificând în acest sens, în textele din secolul al XVI-lea, trei „curente
ortografice”: în unele texte predomină ø, în altele, ß, dar există şi ø, iar în altele
nu apare deloc ø, ci doar ß şi ´; cele două slove nu sunt, aşadar, utilizate
exclusiv pentru reprezentarea unui anumit fonem (ceea ce reprezintă, de
asemenea, o caracteristică a scrierilor bulgăreşti), această „specializare” produ-
cându-se în secolul al XVII-lea, la scriitori ca Varlaam sau Dosoftei. Pornind de
14
Fonetica alfabetului chirilic în textele române din veacul XVI şi XVII, în legătură cu
monumentele paleo-, sîrbo-, bulgaro-, ruso- şi româno-slave, p. 190-230 şi, respectiv,
270-321.
la realitatea grafică a textelor care con in doar una dintre cele două slove, Andrei
Avram analizează o serie de texte din secolul al XVI-lea pentru a ajunge la
concluzia: „În perioada apari iei primelor texte româneşti, cel pu in unele dintre
graiurile dacoromâne nu cunoşteau distinc ia fonetică dintre [ă] şi [î]”15, altfel nu
s-ar explica de ce, având la dispozi ie două litere pentru notarea celor două
foneme, copistul alegea să utilizeze una singură. Într-un studiu de mai târziu16,
acelaşi autor extinde cercetarea asupra unor texte din secolul al XVII-lea,
pornind de la ideea că studierea grafiei ar putea oferi indica ii asupra istoriei
vocalelor centrale în limba română. Concluzia este că distinc ia ă/î apare şi se
consolidează, în unele graiuri, abia în secolul al XVII-lea, şi că textele din a
doua jumătate a acestui secol pun în eviden ă această distinc ie prin tendin a de
specializare a celor două slove.17
Textul Parimiilor se caracterizează prin utilizarea ambelor slove, cu
anumite inconsecven e pe care le vom arăta în cele ce urmează.
În edi iile anterioare ale textelor lui Dosoftei, cele două slove au fost
tratate diferit, în func ie de principiile metodei de transcriere alese. Ion Bianu,
care utilizează o transliterare cu unele elemente de interpretare în edi ia din 1887
a Psaltirii în versuri, echivalează mecanic pe ß cu ă şi pe ø cu â, inclusiv în
pozi ie finală, ceea ce face ca pe aceeaşi pagină să apară adecă şi adecâ, dă şi
dâ. D. Puşchilă admite ambele valori, ă şi î, ale fiecăreia dintre cele două slove,
precum şi o anumită specializare a lui ß pentru ă şi a lui ø pentru î; în ceea ce
priveşte valoarea lui ø final, autorul admite posibilitatea ca această categorie de
grafii să reflecte o pronun are specific regională: „sau că prin ø vrea să însemne
la sfârşitul cuvintelor acel sunet cuprins între ă şi â, cum se aude astăzi în
Moldova”18. N. A. Ursu, editorul Psaltirii în versuri şi al Liturghierului, remarcă
aceeaşi specializare, dar şi existen a numeroaselor grafii duble, pe care le
rezolvă, în general, în sensul formei actuale, cu excep ia câtorva termeni care
prezintă stadiul unui ă netrecut la î. Rodica Fren iu rezolvă problema distribu iei
şi a valorii acestor slove orientându-se după situa ia din limba actuală19. Laura
Manea20 diferen iază situa iile în care distribu ia celor două slove nu corespunde
15
Contribu ii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte româneşti, V. Literele ß
şi ø, p. 294.
16
A. Avram, Grafia chirilică şi problema opozi iei /ă/ : /î/ în dacoromâna din secolele
al XVII-lea şi al XVIII-lea.
17
Cf. şi V. Arvinte, Studiu lingvistic asupra primei căr i (Facerea) din Biblia de la
Bucureşti (1688), p. 51.
18
Molitvenicul lui Dosoftei. Studiu, p. 6.
19
Notă asupra edi iei, în Dosoftei, Via a şi petreacerea svin ilor, Iaşi, 1682-1686, 2002,
p. 6.
20
Dosoftei, Via a şi petreacerea svin ilor. Studiu lingvistic, p. 44-75.
situa iei actuale, inventariind cazurile în care grafia ß poate indica un ă netrecut
la î, pe cele în care ø este folosit cu valoarea ă, în locul lui ß21 şi apari iile lui ø
în pozi ie finală, cu valoarea ă, deşi autoarea consideră demnă de luat în seamnă
şi opinia lui D. Puşchilă. Explicarea utilizării lui ø în loc de ß acolo unde putem
presupune că sunetul era ă prin greşeli de tipar este preluată şi de Mihaela
Cobzaru22, care inventariază cazurile de utilizare a celor două slove şi situa iile
în care acestea apar. În ceea ce priveşte valoarea lui ø final, Mihaela Cobzaru
arată că „slova ø în pozi ie finală şi în pozi ie finală accentuată are, uneori (subl.
n.), valoarea ă”23, fără a preciza când anume slova respectivă nu are această
valoare.
În general, lui Dosoftei i se recunoaşte inten ia realizării unei reglementări
a ortografiei24, ceea ce nu înseamnă, însă, că inconsecven ele grafice lipsesc din
textele sale. Pentru a stabili dacă aceste inconsecven e reflectă sau nu fonetisme
diferite, am analizat, în afară de grafia Parimiilor, câte un eşantion din celelalte
texte tipărite ale lui Dosoftei (Psaltirea în versuri, p. 2r-8v; Dumnedzăiasca
liturghie, p. 13-18 şi 107-110 din edi ia realizată de N. A. Ursu, nenumerotate în
originalul din 1679, şi 46v-48v, p. 207-217 în edi ia Ursu, care reproduc edi ia
din 1683; p. 1r-7v şi 188r-191r din Psaltirea de-n ăles; câteva fragmente din
Via a şi petreacerea svin ilor, reproduse în crestoma ia lui Moses Gaster, p.
251-253). Acolo unde ne-am oprit asupra unor locuri diferite din acelaşi text, am
21
Cazuri pe care autoarea le califică drept greşeli de tipar: „3. ø în pozi ie medial
tip rit/scris în locul lui ß. În aceste cazuri se poate vorbi cu siguran ă de greşeli de
tipar (textele tipărite anterior sunt pline de astfel de confuzii de slove; apari ia lor
sporadică în textul studiat dovedeşte grija mitropolitului pentru acurate ea tipăriturii)”
(p. 50). Cu această apreciere nu suntem de acord, dat fiind faptul că greşeala de tipar
presupune un caracter unic şi neconştientizat; credem că utilizarea celor două slove în
acelaşi context poate fi explicată şi altfel, şi anume prin tradi ia grafică sau prin
influen a unor mode ortografice ruseşti, despre care vorbeşte I. Bărbulescu (ibidem, p.
204). La Varlaam întâlnim acelaşi amestec al slovelor, chiar dacă şi la el se observă o
tendin ă de specializare a lui ø pentru ă şi a lui ß pentru î; cf. Varlaam, Cazania
(1643), edi ie îngrijită de J. Byck.
22
Dosoftei, Psaltirea de-n ăles, Text stabilit şi studiu lingvistic de Mihaela Cobzaru, p.
45-58.
23
Ibidem, p. 53.
24
G. Ivănescu, Istoria limbii române, p. 585: „Dosoftei este cel dintâi scriitor român care
şi-a pus problema creării unei ortogafii chirilice adaptate limbii române.”; idem, Limba
mitropolitului Dosoftei, în Studii de istoria limbii române literare, p. 56: „Normele
ortografice introduse de el au urmărit fixarea la o singură valoare fonetică a unor
semne sau succesiuni de semne care aveau mai multe valori fonetice.”; cf. Al. Rosetti,
B. Cazacu, L. Onu, Istoria limbii române literare, vol. I. De la origini până la
începutul secolului al XIX-lea, p. 136.
vrut să verificăm dacă nu cumva grafiile oscilează chiar în cazul aceluiaşi text.
Astfel, am observat că:
– în Psaltirea în versuri, în general, în pozi ie medială ß = ă, ø = î, cu
unele inconsecven e, destul de pu ine la număr: kßnñßri (4v), direpñø’cøiÂ (5r),
grß’’Á (6r), sßrgÁæ’lø (8v); grupul rß din etimoanele slavone apare ca ßr, în
cuvinte ca skß’rbø (2r, 4v), dar skø’rbe (4v); skßr‚kçnd (4v), dar gø’rbø, gørbáskø
(4v); în pozi ie n, vocala medială este notată mai ales prin ø; în pozi ie finală, în
cuvinte monosilabice şi în unele plurisilabice (cele mai multe, bisilabice) apare
ß, însă în majoritatea covârşitoare a cazurilor, în pozi ie finală este preferat ø; în
pozi ie ini ială ß nu apare niciodată; apari ia în text a celor două slove este destul
de echilibrată;
– în Liturghier, în paginile selectate din edi ia 1679: ø apare cu o
frecven ă mult mai mică, mai ales în pozi ie finală, în care apare, însă, şi ß;
medial, în pozi ie n este notat prin ß: plekßnd (p. 17), ∑Èarekßnd (p. 17), mß’na (p.
17), dar sosønd (p. 13), fßkønd (p. 13); medial, ß apare notat şi în alte situa ii:
qß’çe (p. 18), nßlcßm™ (p. 17), deşi după dz, este preferat ø: cøind (p. 18),
qøkçnd (p. 16). În paginile din edi ia de la 1683, frecven a lui ø este sensibil mai
mare, chiar şi în pozi ie medială, fiind adesea utilizat cu valoarea ă: mødÁlßriÂ
(p. 108), -mbrßkømçñÁlÁiÂ (p. 108), førß (p. 109), nøródÁlÁiÂ, tátølÁiÂ (p.
110); forma de prezent persoana a III-a singular a verbului a zice este notată
când cu ø, când cu ß; în pozi ie finală, în cuvintele mono- şi bisilabice este
preferat ß, iar în celelalte cazuri, ø;
– în Psaltirea de-n ăles: în paginile din prima parte a textului, ø apare
doar la finalul cuvintelor plurisilabice, cu o excep ie: fßrødel™’¡e (5v), în rest
este folosit ß; în partea a doua, în afară de pozi ia finală, ø apare înaintea lui n:
køn∫ñßm (188v), køn∫ñø (188v), sø’ngÁr (189r), døn∫sÁl∫ (189r), mø’nÁle,
r
çmpßrßcø’nd´ (191 ) etc. şi în alte pozi ii, cu valoarea î: vø ∫ñúñe (190 ); ß este
r r
folosit cu valoarea ă;
– în cele câteva fragmente din Via a şi petreacerea svin ilor reproduse de
M. Gaster: în pozi ie finală apare ø, cu excep ia cuvintelor mono- şi bisilabice;
în pozi ie n apare, de cele mai multe ori, ø, cu excep ia cuvântului întâi, care
apare cu ambele slove (câte o apari ie); verbul a fi apare, la prezent persoana a
III-a plural, doar cu forma sønñ; verbul a tâlcui apare cu forma ñßlkÁå (p.
253), iar adjectivul vârtos este scris tot cu ß (p. 253).
Observăm, aşadar, că modul de utilizare a slovelor în discu ie cunoaşte o
serie de diferen e de la un text la altul (sau, mai bine zis, de la o perioadă la alta),
iar interpretarea grafiilor trebuie să ină cont de acest fapt. Alternan a ø / ß în
scrierea aceluiaşi cuvânt în acelaşi text trebuie privită, deci, analitic, pentru că de
cele mai multe ori nu oglindeşte un fapt fonetic, ci o simplă preferin ă grafică.
De asemenea, observăm că, în ciuda tendin ei de notare a lui ă prin ß şi a lui î

prin ø, există destule cazuri de grafii duble.25
În pozi ie finală, în textul Parimiarului, ß apare în cuvinte monosilabice
(conjunc ii, pronume reflexive sau personale, cu extrem de pu ine excep ii, de
tipul sø, II 6r) sau bisilabice (în conjunc ii); la finala verbelor urmate de un
pronume enclitic (ÁÈmorß’-sß-vor7, II 5v; succesiunea verb-pronume-auxiliar fiind
concepută ca un întreg, autorul – sau tipograful – nu a considerat că vocala
medială se află în pozi ie finală şi, în concluzie, nu a notat-o prin ø). Faptul
acesta ne împiedică să acceptăm ideea că în pozi ie finală ø avea valoarea î,
indicând o pronun ie specific moldovenească, fiindcă altfel ar fi fost notat în
toate finalele de cuvânt; mai plauzibilă ni se pare explica ia dată de
I. Bărbulescu, după care prezen a lui ø final se datorează influen ei grafiei
ruseşti contemporane26. În schimb, ø are valoarea î la finalul verbelor urmate de
un pronume împreună cu care alcătuiesc un întreg, atunci când î provine din
velarizarea lui i, ca urmare a pronun ării dure a consoanelor dz, s, : pßrßsø’-sß
(II 1v); în aceeaşi pozi ie apare uneori ß, tot cu valoarea î: aÈúqß-ne, pe aceeaşi
pagină cu aÈúqø-ne (IV 50r).
Un caz aparte îl reprezintă utilizarea lui ø cuvintelor de tipul două, nouă,
ouă: d∑’ø (II 16r), ∑Èáø (II 27v), nóø (II 23v), transcrise de N. A. Ursu noauă,
doauă etc. În aceste cazuri, suntem de acord că ø notează, probabil, diftongul
[uă]27; principiul fidelită ii fa ă de nivelul grafic al textului a determinat
transcrierea sa prin ă. Mai remarcăm faptul că aceste cuvinte nu apar niciodată
scrise cu ß.
În pozi ie ini ială ß nu apare niciodată, ci doar ø, care are valoarea î: ø˚i,Â
(III 6v), ø˚l (III 7r). Uneori, în această pozi ie ø şi ç marchează opozi ia vocală
orală/ vocală nazală: ø˚‚7 (îşi, III 4v) / ç'˚‚ (înş, III 4v). În alte situa ii, în pozi ie
medială, øn alternează cu çn: søn¡ê (II 2r) / sçn¡ê (II 3v). Uneori, elementul nazal
nu este notat (por¨ka, III 22r; a˚sñø’ga, II 26r; núsøñ7, III 2v), grafii care pot fi
explicate prin greşeli de tipar sau ca o confuzie între ø şi ç.28
În pozi ie medială se observă tendin a de specializare a lui ø pentru î şi a
lui ß pentru ă; uneori, însă, ß este folosit în locul lui ø, mai ales în pozi ie n, r, l,
dar şi în alte contexte (sfßrßmà, IV 24r / sfßrømà, II 23r; strø’mbilor7, II 36v /
strß’mb7, pe aceeaşi pagină; gßl7çávß, II 5v / gølçávõ, III 25r; lßngõ, II 23v / lßn∫gß,
IV 3v / lø’ngß, II 7v etc.). De cele mai multe ori, am considerat că ß are valoarea î
în astfel de contexte, în func ie de analiza grafiei cuvintelor din aceeaşi familie
25
Ceea ce remarcă N. A. Ursu, Psaltirea în versuri, p. XLIII.
26
Fonetica alfabetului chirilic, p. 228.
27
Avem aici în vedere şi situa ia dintr-un text contemporan, MS. 45, în care ø apare
foarte rar, doar în forme ca l¨ø‘, núør, unde notează acelaşi diftong.
28
V. şi I. Bărbulescu, Fonetica alfabetului chirilic, p. 210.
lexicală; de exemplu, substantivul strßn7súrile (o singură ocuren ă în text, II 2v)

a fost transcris strînsurile, dat fiind faptul că verbul a strînge apare doar cu slova
ø. Uneori, după cum explică I. Bărbulescu, alternan a celor două slove, fără
acoperire fonetică, se explică prin maniera ortografică care cerea evitatea
repetării lui ø în acelaşi cuvînt.29
Mai rar apare ø în locul lui ß, cu valoarea ă: ñø’nør´ (II 3r), pásørilor (II
6v), gøn7gø’niiÂ (II 5r).
O problemă aparte o constituie cuvintele de origine latină al căror etimon
con inea grupul á + n; de cele mai multe ori, grafia lor oscilează. De exemplu,
prepozi ia pînă apare de 67 de ori cu grafia pßnß, de 46 – pßnø, de 24 – pønø şi
de 5 ori – pønß. Dat fiind numărul mult mai mare al formelor cu ß, precum şi
prezen a acestui fonetism în graiurile moldoveneşti actuale30, am transcris de
fiecare dată pănă. Cuvântul întîi prezintă 41 de forme cu ß şi 57 cu ø; în schimb,
majoritatea covârşitoare a formelor substantivului mînie şi a verbului a se mînia
apar cu ø. Am transcris, în cazul întîi, slovele în pozi ie medială prin ă,
favorizând, astfel, rostirea nordică a acestor cuvinte, foarte plauzibilă în cazul lui
Dosoftei.
Grafia etimologizantă alternează cu cea fonetică în cazul cuvintelor
provenite din slavă al căror etimon con ine grupul rß sau lß: substantivul obîrşie
şi verbul a obîrşi apar de 14 ori cu ß (dintre care 13 forme cu metateză şi una
fără) şi de 8 ori cu ø (toate formele cu metateză); substantivul scîrbă şi deriva ii
săi apar de 14 ori cu ß (dintre care 2 forme etimologice şi 12, metatetice) şi de 9
ori cu ø; substantivul jertfă şi verbul a jertfi au 27 de forme cu ß (26 etimologice
şi una metatetică), 14 forme cu ø (toate metatetice), 2 forme cu ´ (ambele
etimologice) şi 13 forme cu i; în schimb, substantivul vîrf cunoaşte doar forme
metatetice, în care alternează ø (4 forme) şi ß (4 forme); substantivul gîlceavă
apare cu ambele slove (câte o ocuren ă cu fiecare); substantivul tîlc apare de 41
de ori cu grafia etimologică, tlßk, de 25 de ori cu grafia tølk şi de 6 ori cu
tßlk, iar verbul a tîlcui cunoaşte 4 ocuren e cu grafia etimologică, 4 cu øl şi 2
cu ßl. Am considerat că formele cu ø reproduc pronun area reală31 şi am
transcris aceste cuvinte unificând formele. În cazul cuvântului potriva şi a
deriva ilor săi, care apar atât cu grafie etimologică, cât şi cu metateză, am
transcris potriva, protiva etc., respectând faptul că a doua formă are curs şi astăzi
în limba vorbită.
O caracteristică a ortografiei bulgare, împrumutată şi în textele româneşti,
este amestecul iusurilor.32 Gh. Chivu examinează opiniile despre cauzele acestei
29
Ibidem, p. 204.
30
Pentru distribu ia formelor, v. Ion Ghe ie, Baza dialectală, p. 101.
31
Cf. şi I. Bărbulescu, Fonetica alfabetului chirilic, p. 408-430.
32
Cf. I. Bărbulescu, p. 190.
confuzii şi aduce obiec ia că å nu apare scris în locul lui ø, ci doar invers, fapt
curios în cazul în care se vorbeşte despre un amestec al iusurilor, trăsătură
grafică de provenien ă sud-slavă; remarcând şi faptul că asemenea grafii sunt
frecvente mai ales în jumătatea nordică a Dacoromaniei, unde cercetările arată
„pe de o parte, păstrarea diftongului [-iă] etimologic şi, pe de alta, transformarea
diftongului [ie] în [iă]”33, autorul conchide că grafiile în discu ie ar atesta această
transformare fonetică. În Parimiile preste an, situa iile în care am putut constata
amestecul celor două slove sunt: sß çn˜m¨l7cø’rå (II 2r), i˚zbßvø’wemø (II 17r),
vrø’må (II 20r), mønî’ø (II 26r), a˚d¨så (II 32v), bßrbßñå’i˘ (III 8r), l¨krø’qø (III
28r), a˚çå’mp7 ßrßñø’skø (III 129v), zøsßrå (IV 7v), nevóø (IV 20v). După cum se
observă, amestecul iusurilor în Parimii nu se produce doar în situa iile
men ionate de Gh. Chivu (la ini ială de cuvânt sau silabă), ci şi în alte contexte,
iar å apare de două ori în locul lui ø. Suntem de părere, deci, că în cazurile de
mai sus amestecul iusurilor este doar reflexul grafiei din textele slave şi nu
reflectă un fenomen la nivelul pronun iei. Mai mult, credem că grafii ca sß
vinß’qß (II 33r), prßk¨ráñß (III 137v), r™møínd (III 135v) pot fi puse tot pe
seama acestui fenomen. Am consemnat de fiecare dată, în notă de subsol, acest
fenomen.
În două situa ii textul lui Dosoftei reflectă amestecul dintre ø şi ¨, pe care
Ilie Bărbulescu îl consideră o „modă ortografică” rusească: mø’nd¨7s (mundus, III
130r) şi dúns¨l´ (III 114r).
Slova ß apare în locul lui ´ la finalul cuvintelor, fără valoare fonetică:
marcß (III 6r), e˚ñß (= et, în prorocirea sivilei Eritreea, III 131v).
Slovele ™, å şi æ
Cele trei slove au în textul lui Dosoftei valori similare, după cum arată faptul că
se întâlnesc adesea una în locul alteia, într-un raport de varia ie liberă.
Slova ™ este folosită în Parimii în pozi ie medială, după consoană, cu
valoarea [ea]: aÈl™rgß (II 15r), çÊcßl™’pñß (III 47v), pozi ie în care apare uneori şi
æ: ∑sñenæ’lõ (II 21v, alături de ∑Èsñen™’lõ, pe aceeaşi pagină), aÈlæ’rgõ (II 36v),
viklæ’n´ (III 32r), ceea ce arată că ele au aceeaşi valoare. În pozi ie finală ™ apare
după ç, în articolul demonstrativ ç™, în care are tot valoarea [ea], după cum arată
grafia çà (II 38v). Uneori, în aceeaşi pozi ie apar toate cele trei slove: frøms™’cõ
(II 8r), frømså’cele (II 34v), frßmsæ’cõ (III 28v). Slova ™ este preferată pentru
redarea diftongului [ea] în situa ii de fonetică sintactică: ñ™m´ (III 7r),
d™proápele (III 1v), pr™l∫ (= pre-al, III 2v) etc.
Slova æ apare la ini ială de cuvânt sau de silabă pentru redarea diftongului
[ia]: æ˚˚’kß (III 1r), æ˚’rß (III 1v), æd (II 16r), ñoæ’g (III 2v), după consoană, cu
aceeaşi valoare: pæ’ñrø (III 2r), sau pentru redarea diftongului [ia] în situa ii de
33
Alternan a ø – å în texte vechi româneşti, p. 183.
fonetică sintactică: æÈÁ qø’sÁiÂ (III 3v). Exemplele din paragraful precedent au
arătat că slova în discu ie apare uneori în locul lui ™, cu valoarea [ea].
Interesantă este alternan a lui æ cu e în situa iile æÈmblác (III 2r) / eÈm7blác (III 1v),
care arată faptul că diftongul [ia] evoluase, în limba vorbită, la [ie]. În pozi ie
finală, æ este folosit uneori în locul lui å cu valoarea [ea]: Árå’kæ (II 16r).
Slova å este cea mai frecventă în textul Parimiilor.34 Se foloseşte în
finalul substantivelor feminine terminate în [ie], articulate hotărât, cu valoarea
[ia]: mßrñ¨rïå (III 48r), bogßcø’å (III 50r), ∑áå (III 40v). De asemenea, se
foloseşte în finalul verbelor la imperfect, cu valorile [ia] sau [ea]: d∑rmïå‘ (III
51r). În celelalte cazuri, în pozi ie finală, neaccentuată, å are valorile [ea] sau
[ia]: çeå (IV 37v); açå’sñå (în tot textul cu această formă); ¨È‚å (II 24r). Slova în
discu ie notează şi diftongul [ea] rezultat prin sinereză în cazuri de fonetică
sintactică: ñåi˘ (III 37r).
Dificultă i ridică interpretarea acestei slove sub accent, în pozi ie [e], unde
problema grafică este legată de discu ia asupra trecerii diftongului [ea] la [e].
Discu ia este complicată de faptul că în această pozi ie apare în text (doar de
câteva ori) şi slova e.
În această privin ă, opiniile specialiştilor sunt divergente.35 Ilie Bărbulescu
subliniază amestecul slovei ™ cu e în textele vechi şi conchide că scrierea cu ™
reprezintă tradi ia ortografică, iar cea cu e, realitatea fonetică, deşi admite
posibilitatea ca ™ să indice şi pronun ia scriitorilor: „Noi am putea admite cel
mult că scriitorii mai pronun au uneori, ca o modă, după vechea pronun are:
iaste, leage, şi că tocmai aceasta îi făcea să amestece cu este, lege din limba
vie.”36 Tot pe seama tradi iei grafice sunt puse de O. Densusianu37 nota iile cu ™
în pozi ie e, pornind de la aceeaşi realitate a alternan elor grafice în cele mai
vechi texte româneşti; în schimb, el admite posibilitatea ca în secolul al XVI-lea
trecerea lui ia la e în cuvinte de tipul iaste, piare etc. să se fi produs doar în
regiunile cu o evolu ie fonetică mai avansată. În ceea ce priveşte cuvintele de
origine slavă al căror etimon con inea un diftong, Densusianu consideră că şi în
acestea ia trecuse la e în secolul al XVI-lea38. Al. Rosetti, pornind de la grafii în
care ™ sau å apar în contexte în care sigur se pronun a e, sus ine că ea se
monoftongase deja în epoca apari iei primelor texte româneşti (care prezintă,
toate, această alternan ă grafică) şi, deci, grafiile cu ™ sau å sunt tradi ionale, pe
34
Această preferin ă pentru å, în locul lui ™, este remarcată de I. Bărbulescu la scriitorii
moldoveni din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi mai târziu, la Dimitrie
Cantemir, şi pusă pe seama unei mode ortografice.
35
V. prezentarea acestora la G. Ivănescu, Probleme capitale, p. 220-228.
36
37
Histoire de la langue roumaine, p. 421-432.
38
Ibidem, p. 441.
când cele cu e reflectă pronun ia39. De aceeaşi părere este şi L. Onu40.

G. Ivănescu atribuie slovei å valoarea ę în scrierile lui Dosoftei41; acest e deschis
reprezintă „o fază intermediară” în trecerea de la ea la e, fază care se men ine şi
astăzi în regiuni din Ardeal şi care caracteriza graiul aristocra iei şi al clerului
din Moldova42. În Istoria limbii române literare43, pornindu-se de la consecven a
cu care Dosoftei notează å, se conchide că procesul de reducere a diftongului nu
era încheiat în toate regiunile, deci că grafia reproduce un fonetism real. A.
Avram analizează grafiile cu e din Codicele Vorone ean, aduse de O.
Densusianu ca argument în favoarea faptului că ea se monoftongase înainte de
perioada primelor texte româneşti, şi arată că în vremea respectivă ™ sau å notau
un sunet diferit de e şi care era diftongul ea sau, eventual, un e deschis44. În
Istoria limbii române literare. Epoca veche, Ion Ghe ie înclină să atribuie
grafiilor cu ™ şi å din secolul al XVI-lea, în regiunile în care e deschis s-a păstrat
până astăzi, valoarea ea sau ę, deşi nu elimină total nici posibilitatea ca acestea
să reflecte o pronun ie cu e. Autorul are în vedere şi atestarea prezen ei
diftongului ea în graiuri din preajma Bucureştiului, la începutul secolului al
XVIII-lea45. Editorii seriei Monumenta linguae Dacoromanorum, pornind de la
ideea că „la nivelul unor graiuri populare, fenomenul închiderii diftongului eá la
é, în pozi ie –e, a avut loc cel pu in cu două secole înainte de apari ia primelor
texte în limba română, în timp ce în altele, diftongul eá sau ę se men ine până
astăzi”46, convin să transcrie slovele în discu ie prin ê, marcând în acest mod
posibilele pronun ii: [ea], [ę] sau chiar [e].
Nici editorii textelor lui Dosoftei nu sunt în totalitate de acord în privin a
valorilor acestor slove.
Ion Bianu echivalează consecvent slovele å şi æ prin ĭa, iar pe ™ prin é,
chiar şi în cazuri de fonetică sintactică, unde valoarea de diftong a ultimei slove
este certă (lérŭ spune). D. Puşchilă arată că Dosoftei utilizează mai ales å, în
locul slovei obişnuite în această pozi ie, ™, şi conchide că å notează un sunet
diferit de cel notat de ™ (care este preferat pentru diftongul ea atunci când în
silaba următoare există un ă: „Deci dacă Dosoftei se abate de la tradi ie şi nu
39
Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVI-lea, p. 482-484; cf. şi
Considera ii asupra foneticii şi fonologiei limbii române din secolul al XVI-lea, în
SCL, XV (1964), p. 129-130 şi De l’interprétation des graphies doubles dans les
textes écrits.
40
Critica textuală şi editarea literaturii române vechi, p. 317.
41
Istoria limbii române, p. 595.
42
Probleme capitale, p. 229.
43
Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, Istoria limbii române literare, vol. I, p. 136.
44
Contribu ii la interpretarea grafiei chirilice I, p. 11-36.
45
Ion Ghe ie, Contribu ii la istoria trecerii lui ea la e.
46
V. Arvinte, St. lingv. Fac., p. 49.
scrie lĕge, pricina este că lui e accentuat latin nu-i mai corespundea diftongul ea
din sßmnßĕdzõ, de pildă; dacă totuş nu adoptă scrierea cu e, explicarea trebuie
căutată în aceea că în graiul lui nu se ajunsese încă la e curat, ci la un e deschis,
deci lęge, treapta intermediară ce trebuie admisă şi pentru forma literară lege.
Pentru acest ę Dosoftei întrebuin ează litera å, iar cele trei sau patru cazuri de
scriere cu e nu dărîmă această concluzie, întrucât e deschis se poate uşor
confunda cu e curat...”47 N. A. Ursu48 arată că în pozi ie e apare mai ales slova å
(celelalte două doar sporadic), iar valoarea sa în această situa ie este „e deschis,
pronun at ca atare şi astăzi în graiurile româneşti” sau, dacă se află la început de
cuvânt sau silabă, ie, întrucât în text apar sporadic şi grafii cu e. Argumentul
cercetătorului este, deci, prezen a grafiilor cu e în textele lui Dosoftei, precum şi
în alte texte anterioare sau contemporane; în edi iile Psaltirii în versuri şi a
Liturghierului, slovele sunt echivalate în aceste pozi ii prin e. Laura Manea49
trece în revistă discu ia în jurul acestui fenomen şi adoptă opinia lui G. Ivănescu,
urmată apoi şi de V. Arvinte, conform căreia å’ în pozi ie e are valoarea unui e
deschis, fără a elimina total posibilitatea ca în unele situa ii mitropolitul să fi
rostit ea sau un simplu e; apoi, autoarea inventariază situa iile în care slova
respectivă apare în Via a şi petreacerea svin ilor, în pozi ie e sau în alte
contexte, precum şi pe cele (destul de pu ine, de altfel) în care å / ™ alternează
cu e. În edi ia Psaltirii de-n ăles, Mihaela Cobzaru prezintă opiniile care sus in
valoarea ea sau e deschis a slovelor în discu ie în pozi ie e şi adoptă echivalarea
cu ea, ia, după care prezintă situa iile în care apar în text slovele în discu ie.
Din cele spuse mai sus, observăm că în privin a textelor lui Dosoftei
majoritatea autorilor sunt de părere că în pozi ie e, ea, i, în cuvinte de origine
latină, ca şi în unele cuvinte de origine slavă sau maghiară, slovele în discu ie
aveau valoarea e deschis sau ea; diferă modalită ile de redare a acestei pronun ii
în transcriere: ea la Laura Manea şi Mihaela Cobzaru, é la D. Puşchilă sau, mai
radical, e la N. A. Ursu (care nu face, deci, nici o diferen ă în transcriere între e
şi ™ / å / æ în pozi ie e).
Pentru a observa mai bine valoarea slovelor în discu ie în textul lui
Dosoftei, am încercat să stabilim care erau pronun iile specifice epocii. În acest
scop, ne-am oprit asupra mai multor texte, pe care le putem grupa în următoarele
categorii: a) tipărituri contemporane; b) documente contemporane; c) pu inele
scrieri în limba română cu alfabet latin din epoca veche; d) scrieri în limba
română cu alfabet latin redactate de străini.
47
Molitvenicul lui Dosoftei. Studiu, p. 11.
48
Psaltirea în versuri, p. XLV-XLVI.
49
a) În tipăriturile contemporane norma este utilizarea lui å, ™, æ în

contextul vizat; slova preferată diferă de la un text la altul. În unele texte, mai
ales laice (avem aici în vedere Letopise ul lui Miron Costin50), slovele respective
alternează cu e; la Dimitrie Cantemir, în schimb, norma este cu å sau ™51, ca şi în
textele lui Varlaam52.
b) În documentele din a doua jumătate a secolului al XVII-lea53,
nota iile cu e sunt mult mai frecvente decât în textele tipărite. Aceleaşi texte
demonstrează frecventa alternan ă dintre ™ şi e, semn că cele două slove aveau,
pentru autorul documentului, aceeaşi valoare sau, eventual, valori foarte
apropiate: dreptă (p. 452, doc. din 1679), Ursaché (editorul transcrie ™ sau å
prin é; p. 519, doc. din 1683), starosté (doc. din 1683), esté (p. 470, doc. din
1680) etc. În acelaşi timp, însă, predominante sunt nota iile cu å, ™, æ. De fapt,
documentele arată că scriitorii din cancelaria domnească sau de la Mitropolie
păstrează norma tipăriturilor, în timp ce simplii preo i sau diaconi notează cu e
sau fac confuzii de slove. Pe de altă parte, în Ms. 1498 BAR, care cuprinde
însemnările viitorului stolnic Constantin Cantacuzino din perioada 1665-1669,
cuvântul esñe apare frecvent.
c) În perioada veche a limbii române literare există pu ine scrieri cu
alfabet latin 54, dar acestea sunt importante pentru problema pe care o
expunem aici. În Fragmentul Todorescu55, datat de Ion Ghe ie în perioada
1571-1575, scris de un român din Banat-Hunedoara, grafiile indică reducerea
diftongului ea la e şi a lui ia la ie în pozi ie e (despre care editorul spune că se
realiza probabil ca un ę). Aceeaşi situa ie este prezentă şi în primul dic ionar
român-latin, Dictionarium valachico-latinum, cunoscut şi ca Anonymus
Caransebesiensis, care datează de la jumătatea secolului al XVII-lea56:
„Diftongii [ea] şi [ia] afla i în pozi ie moale sunt reduşi constant la [e], respectiv
50
Miron Costin, Letopise ul ărei Moldovei. De neamul moldovenilor. Viia a lumii,
Edi ie, postfa ă, tabel cronologic, note şi glosar de Liviu Onu, 1996.
51
Dimitrie Cantemir, Divanul, Edi ie îngrijită şi studiu introductiv de Virgil Cândea,
1969.
52
Varlaam, Opere. Răspunsul împotriva catehismului calvinesc, Edi ie critică, studiu
filologic şi studiu lingvistic de Mirela Teodorescu, 1984, p. 53-58.
53
Am avut aici în vedere texele reproduse cu alfabet latin în Documente privitoare la
istoria oraşului Iaşi, vol. II. Acte interne (1661-1690), editate de Ioan Caproşu, 2000.
54
Pentru prezentarea acestora, v. Daniele Pantaleoni, Observa ii asupra textelor
româneşti vechi cu alfabet latin (1570-1703), în „Philologica Jassyensia”, An III, nr. 7,
2007, p. 39-56.
55
Ibidem, p. 40; textul este editat de Ion Ghe ie în Texte româneşti din secolul al
XVI-lea, 1982.
56
Daniele Pantaleoni, Observa ii asupra textelor româneşti vechi cu alfabet latin, p. 47;
am consultat textul în edi ia alcătuită de Gh. Chivu, publicată în 2008.
[ie], sunete aflate foarte probabil în stadiul [ę], respectiv [ię].”57 Normele, însă,
oscilează: întâlnim puterè (p. 12), mjere (p. 90), sèté (p. 131) etc., dar şi aceaia
(transcris de editor aceaea, p. 2), csaia (transcris ceaea, p. 23) sau feal (p. 43).
În Tatăl nostru scris cu alfabet latin şi ortografie polonă de Luca Stroici şi
publicat la Cracovia în 159458, verbul de conjugarea a IV-a a mîntui apare, la
imperativ, cu forma mentuiaste, care indică un diftong (în textul lui Dosoftei, în
acest context apare å), iar substantivul putere, cu forma putarea, care pare a
indica tot un diftong (la Dosoftei găsim în acest context å sau ™). În schimb,
cuvântul de origine slavă veci apare scris cu e.
d) Acest tip de texte (scrieri în limba română cu alfabet latin redactate de
străini) ni s-a părut important pentru că poate reda trăsături ale limbii vorbite în
perioada contemporană lui Dosoftei; este vorba de scrieri ale unor misionari
catolici prezen i în Moldova în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Primul
text la care ne referim este Catehismul creştinesc publicat de Vito Pilutio
(Dottrina christiana tradotta in lingua valacha dal Padre Vito Pilutio, Roma,
Nella Stamperia della Sac. Congr. de Propag. Fide, 1677).59 Aici, verbul a fi are
la indicativ prezent III singular formele iest, ieszte, ijeszt, ieste; forma
pronumelui personal de persoana a III-a plural nominativ este ie (p. 16), verbele
de conjugarea a IV-a au la indicativ prezent III singular termina ia –este sau
-iest: izuouoreste, domneste (p. 7), sluseste (p. 11), slobodzeste (p. 13),
suinceszte (p. 17), tribuiest (p. 18), goneste (p. 20) etc. Al i termeni care ar arăta
reducerea diftongului în pozi ie e sunt: potere (p. 2), ledzce (= lege, p. 18),
sufleteste (p. 23). Oscila ia unor nota ii, ca, de exemplu, direpta („semnul Kruci
se face punend dentei mijna cie direpta en Kapul”, p. 2) / derapta arată că
autorul nu a găsit o solu ie unică de notare a diftongului ea; la aceasta se adaugă
nota ii ca krade (= creade, p. 3), à iaste (p. 20), achaia (p. 21, dar acheszte, p. 9)
care arată că el a cunoscut mai multe modalită i de pronun are.
Celelalte texte fac parte dintr-un manual de predici duminicale (Conciones
latinae-muldavo, 1725) ale unui misionar catolic, Silvestro Amelio.60 Forma
obişnuită a verbului a fi la indicativ prezent este ieste (şi cu varianta iest); în
general, în text, diftongul ea apare redus la e, iar ia, la ie: acieste (2r), acieie (2r),
cyteste (3r), vreme (3v), kovirszeste (3v), baetrynezele (4v), enkalcieste (5r), ciele
57
Gh. Chivu, Studiu introductiv, p. 49.
58
Daniele Pantaleoni, Observa ii, p. 42; am consultat textul din Ilie Bărbulescu,
Fonetica alfabetului chirilic, p. 32, care îl reproduce după B. P. Hasdeu, Luca Stroici,
părintele filologiei latino-române, 1864, p. 26.
59
V. şi Daniele Panteleoni, Observa ii, p. 47; în legătură cu biografia misionarului, v. şi
Emil Dumea, Istoria Bisericii Catolice din Moldova, Editura Sapientia, Iaşi, 2006, p.
129-131.
60
Am consultat fragmentele reproduse de Teresa Ferro, Misionarii catolici în Moldova,
2006, p. 217-234.
(5v), taegaeduieste (3v), să ne tiemem (4v) etc. De asemenea, diftongul –ea în

pozi ie finală apare redus la –e: aszë (3r), sae vä äpropÿë (2r), cie dentÿ (2v),
n-om putë (4v) etc. De altfel, textul con ine multe trăsături ale limbii vorbite din
Moldova: labiale dure (Dumnaedzaeu, tokmaesk), , z, s, dz duri (morzaei, nü sae
fereste, dreptaezaei etc.), -e trecut la –i (di, ci-ar gyndi, viniri etc.).
Trecerea în revistă a particularită ilor lingvistice ale textelor studiate duce
la nişte concluzii privitoare la modalitatea în care diftongul ea se pronun a în
perioada lui Dosoftei şi la felul în care mitropolitul se încadrează în trăsăturile
generale ale epocii din acest punct de vedere. Am văzut că în limba vorbită
reflectată în documente, în textele scrise cu alfabet latin de către autohtoni sau
străini, diftongii ea şi ia se reduseseră la e şi ie în secolul al XVII-lea; nu se
poate spune, însă, că fenomenul era încheiat în toate regiunile în secolul al
XVI-lea, iar acest lucru o dovedesc grafiile din textul lui Luca Stroici sau cele
câteva exemple din scrierea lui Vito Pilutio. În schimb, tipăriturile şi
documentele scrise de oameni mai învă a i păstrează slovele care ar indica
pronun area cu diftong. Dată fiind amploarea fenomenului, credem că sunetul pe
care îl reprezentau slovele ™, å, æ era diferit de e, iar acest lucru este confirmat
de valorile pe care slovele în discu ie le au în celelalte contexte. Alternan a ™, å /
e în textele lui Dosoftei se explică, probabil, prin pătrunderea elementelor de
limbă populară în limba scrisă; aceste alternan e pot fi puse pe seama tipo-
grafului sau pe seama mitropolitului însuşi: influen ă a etimonului, în cazul
cuvintelor provenite din slavă, sau semn că pronun ia sa obişnuită era alta decât
cea populară. Fidelitatea fa ă de limba textului, principiul enun at la început,
ne-a determinat să respectăm alternan ele grafice, pentru că sunt caracteristice
unei anumite etape a limbii literare; de fapt, dincolo de compara ia cu diverse
tipuri de texte contemporane, singura realitate care ne stă înainte este cea a
textului însuşi, tot ceea ce e în afara ei este specula ie. Am transcris, aşadar,
slovele å, ™, æ prin ea sau ia, având conştiin a faptului că acestea ar putea reda
şi un e deschis, aşa cum sunt de acord majoritatea cercetătorilor. Ni s-a părut că
solu ia propusă de N. A. Ursu, echivalarea prin e, lasă în afara discu iei această
alternan ă, care constituie o trăsătură importantă a textului. De asemenea,
echivalarea printr-un semn special, ca ê, constituie o falsă solu ie, care ridică alte
probleme de transcriere, în func ie de contextul în care apare, şi nici nu dă vreo
informa ie asupra pronun iei pe care o reprezintă.
În studiul Rostirea două, nouă, Ion Pătru stabileşte o paralelă între
monoftongarea lui oa în cuvinte ca cele men ionate şi monoftongarea lui ea;
studiul este luat în discu ie şi de V. Arvinte.61 Dacă cele spuse de autor se
confirmă, atunci putem aplica principiul respectiv şi la textul lui Dosoftei, unde
61
Cf. V. Arvinte, Studiu lingvistic asupra primei căr i (Facerea) din Biblia de la
Bucureşti, p. 49.
formele cu oa apar în alternan ă cu cele cu o (alternan ă care ar putea fi, însă,

doar una grafică, fără implica ii fonetice); ar rezulta, aşadar, că şi procesul
trecerii lui ea la e era încă în desfăşurare.
În ceea ce priveşte valoarea slovelor amintite în pozi ie finală, credem că
aceasta era tot ea, respectiv, ia, chiar dacă în limba populară exista tendin a
(vizibilă, de altfel, şi în textul Parimiilor) de reducere a diftongului; avem în
vedere în acest sens, în afară de argumentele expuse mai sus, şi o grafie ca ça (II
38v), sau opozi iile clare nearticulat/articulat, prezent/imperfect realizate prin
termina iile e / å.
În pozi ie medială, în cuvinte de origine latină, atunci când în silaba
următoare este un e, cea mai frecventă este slova å, însă apare uneori şi ™: aç™’å
(IV 37v) / açå’å (IV 41r); p¨ñ™’re (III 112v) / p¨ñå’re (II 20r); sokoñ™’wemï (IV
37r). Slova e apare de foarte pu ine ori în această pozi ie: féñelor (II 13r); mér¡e
(II 14v, II 38r); esñe, cu cinci ocuren e (I 3v; III 8r; III 109v; IV 11r; IV 38v), fa ă
de cele 349 cu grafia å˚’sñe; m¨ére (IV 48r, dar m¨å’re şi m¨å’rå, cu 9 ocuren e,
dintre care una pe aceeaşi pagină), çéle (IV 9v, fa ă de 130 de ocuren e cu forma
çå’le şi 38 cu forma çå’lå). Într-o nota ie ca femå’ile (II 32v, fa ă de feméile, în
mod obişnuit), se poate vorbi de influen a formei de singular; apar, însă, şi
situa ii în care å este notat arbitrar: dirå’pñ¨lï˘˘ (II 17r), explicabilă şi prin
influen a formei de feminin; mår¡å‘ (IV 24v), care poate fi explicată prin
influen a formei de prezent; vitå’Ω´ (III 90r), explicabil prin influen a
singularului. Faptul că aceste forme sunt atât de pu ine arată că ele nu pot fi un
argument în favoarea valorii [e] a lui å.
În cuvinte de origine slavă, slovele å şi ™ se pot explica prin influen a
etimonului sau prin analogie cu elementele de origine latină; le-am atribuit
valoarea e sau ia, conform principiilor de mai sus: v™k / vå’k (cele mai multe
ocuren e); v™’çnikø, vrå’me, lå’ni‚Ál (III 22v), aå’vå (III 98r), boå’rnik (III 64r),
boå’rin (7 ocuren e).
Slovele ¥ şi ´
Slova ¥ apare rar în textul Parimiilor preste an, întotdeauna cu valoarea [i], în
indica iile tipiconale: ç¥ténïe (de două ori, III 20v şi III 22v, din cele 235 de
ocuren e ale acestui termen în text; grafiile cele mai frecvente sunt çténïe şi
çiténïe) şi în denumirea slavonă a primei căr i a Vechiului Testament, utilizată
conform tradi iei bisericii româneşti de până atunci: B¥’tïa (trei ocuren e în text
cu această formă; este preferată forma cu i).
Slova ´ apare, destul de rar, în locul lui ß, în pozi ie medială, cu valoarea
[ă] sau [î]: Ωr´ñvø (II 14r), vr´ñúñe (II 16v) sau în loc de ø final, cu valoarea
[ă]: çÈÈvßcácøv´ (II 2r), káÁñ´ (imperativ, IV 14r), streináñ´ (III 1v). În pozi ie
medială mai apare uneori pentru a nota timbrul palatal al consoanei precedente:
bÁr´æ’nß (II 2v). Tot timbrul palatal este notat în situa ii ca mø’n´ (IV 41r), cß’r´
(III 124v) sau după grupul consonantic şt: ew´ (III 17r, alături de eÈwï, pe aceeaşi
pagină, sau de paieric: ∑Èsßbéw7 (III 38v), sß ñrßéw´ (II 28v) (cf. pßzß’wï, III 33v,
kßlkßñórï III 22v etc.).
Interpretarea slovei ´ ridică probleme atunci când aceasta se află în pozi ie
finală, iar întrebarea care apare este dacă în acest context ea avea valorile [i] sau
[u]. Cercetarea grafiilor cu ´ din textul Parimiilor, confruntată cu concluzii
asupra caracteristicilor fonetice ale textului, ca şi compara ia cu celelalte
tipărituri ale lui Dosoftei, conduce la concluzia că ierul mic are în aceste texte
acelaşi rol ca paiericul; marchează, uneori timbrul palatal al consoanei
precedente, dar de cele mai multe ori este folosit pentru a despăr i două
consoane sau pentru a marca sfârşitul unui cuvânt: kønd´và (III 32r),
minÁnásßvor´ (III 43r), etc. Mai interesantă este utilizarea ierului mic la sfârşitul
cuvântului, în locul termina iei –i, după q, c, uneori ‚: sfß’q´ (III 21r), ÁiÂñác´
(III 23v), ú‚´ (III 18v). În interpretarea acestor grafii, am avut în vedere mai
multe aspecte: faptul că în textul lui Dosoftei consoanele , dz au, de cele mai
multe ori, caracter dur (cf. mÁlcø’må, III 73v); că în aceste contexte ´ apare în
alternan ă cu paiericul sau cu Ø: kø’cøs´ (III 36v), lÁa‚7 (III 39r), ‚am7 veníñ7 (III
36v), ‚ì‚vor (şi-ş vor, III 43r), sßc7daÁÂ (III 34r), a∞sñßq´ pe aceeaşi pagină cu
a∞sñßq (IV 50v); că slova ´ apare şi în contexte în care este exclusă interpretarea
ca i sau u, ca, de exemplu, la finalul cuvintelor terminate în consoană din textul
în latină: gxéba fÁl∫lóÁm´ (IV 55v), vénïeñ´ (III 130r). Suntem de părere că, în
aceste cazuri, grafiile respective reflectă rostirea dură a consoanelor c, ‚, q, Ω62,
iar ´ şi 7 sunt folosite fără valoare fonetică.
O grafie ca çÊcßlépñ´ (III 47v), într-un context al cărui sens conduce la
ideea că substantivul citat ar trebui să fie articulat cu articolul hotărât: Unde-i
în ăleptu, unde-i cărturariu, unde-i întrebătoriul veacului cestuia?, poate fi pusă
pe seama unei greşeli de tipar, sau i se poate atribui valoarea [u] cu care această
slovă apare şi în texte slavone.63 Aceasta din urmă este solu ia pentru care am
optat.
Slova ç
Discutând despre slova ç, Ilie Bărbulescu îi atribuie aceeaşi valoare ca lui ø, cele
două slove fiind diferen iate de opozi ia ± nazalitate şi de pozi ie (ç este
specializat mai ales pentru pozi ia ini ială, iar ø apare cel mai adesea la mijlocul
şi la sfârşitul cuvintelor).64 Această pozi ie este reluată şi nuan ată de A. Avram,
care se referă la textele secolului al XVI-lea: „lui ç îi corespundeau, pe plan
fonetic, o consoană nazală (silabică sau nesilabică), o vocală nazală, o
succesiune «vocală + consoană nazală» sau, în sfârşit, nazalitatea unei vocale.
62
Cf. şi N. A. Ursu, Notă asupra edi iei, în Psaltirea în versuri, p. XLVII-XLVIII.
63
Cf. I. Bărbulescu, Fonetica alfabetului chirilic, p. 295.
64
Fonetica alfabetului chirilic, p. 232-269.
Singurul element constant (şi singurul distinctiv) era «nazalitatea»”, sau „o

consoană nazală din al cărei con inut nu făcea parte localizarea”. 65
Opozi ia constatată de I. Bărbulescu între ç, + nazală, şi ø, + orală, se
realizează şi în textul Parimiilor în cazuri ca çÊs´ (II 7v) / øs´ (IV 46r), çÊ‚´ / ø‚´
(III 4v). Uneori, foarte rar, ç este folosit cu valoarea lui î oral, în locul lui ø (de
exemplu pronumele îl are în text 47 de ocuren e, dintre care una singură cu ç),
lucru care nu poate fi pus pe seama unei greşeli de tipar, dat fiind faptul că apare
şi în alte texte, ci se poate datora fenomenului nenotării nazalei, pe care Al.
Rosetti îl remarcă la textele vechi româneşti, sau confuziei dintre cele două
slove, date fiind valorile lor apropiate.
În pozi ie medială, slova în discu ie apare rar: mçn∫tÁínca (II 2r), cu
valoarea lui î; în această pozi ie este preferat ø. Şi în ceea ce priveşte frecven a
acestei slove în pozi ie medială se poate observa o evolu ie a grafiei în sensul
regularizării de la un text al lui Dosoftei la altul; în Psaltirea în versuri ç medial
apare mult mai frecvent66. Tot ç apare în cuvintele derivate cu prefix de la un
radical care are ç la ini ială: neçÈfrÁn7ñáñø (II 30v).
În pozi ie ini ială, succesiunea alcătuită din vocală medială nazalizată +
consoană nazală este notată inconsecvent în textul Parimiilor, prin çn:
n r
ç ˜cßlepçü’ne (II 3 ), ç: çÊcßlepçü’ne, aceeaşi pagină, sau chiar (rar) prin ø +
consoană: ø˚mpßrßcø’iiÂ (III 68r). În cazul în care grupul în cauză este urmat de
una dintre consoanele b, p, f, v, se produce acomodarea elementului consonantic,
marcată grafic prin grupul çm: çÊmfokác´ (II 17r), çÊmvî’er™ (III 79v), dar çÊnpreÁnß
(III 8r). Această acomodare se produce şi atunci când elementul vocalic lipseşte:
k∑’arnelempß‚Á’ne (I 1v), redat în transcriere coarnele-m păşune. În toate aceste
cazuri, am respectat caracteristicile grafice ale textului, care redau, probabil,
pronun ia reală a acestor cuvinte.
Înainte de o vocală apare frecvent nota ia çnn, care redă o pronun are de
tipul [înnainte], singura posibilă, după A. Avram67, în perioada primelor texte
româneşti.
65
Contribu ii la interpretarea grafiei chirilice, V, p. 576-611.
66
Această aten ie acordată grafiei, în sensul evitării scrierii acestei slove în pozi ie medi-
ală, este observată de Laura Manea în Via a şi petreacerea svin ilor şi pusă pe seama
încercării lui Dosoftei de a simplifica grafia tradi ională prin acordarea de valori
precise slovelor chirilice (Dosoftei, Via a şi petreacerea svin ilor. Studiu lingvistic, p.
76).
67
Contribu ii la interpretarea grafiei chirilice, V, p. 598, unde este reprodusă şi
afirma ia lui E. Petrovici, după care asemenea situa ii arată sau că ç ajunsese să-l
reprezinte pe [î], sau că pronun ia era de tipul [înnainte].
Slova √
Aceasta apare în cuvinte provenite din greacă sau în nume proprii (şi derivate de
la acestea), cel mai adesea cu valoarea [i], demonstrând preferin a mitropolitului
pentru o grafie etimologizantă: √Êposñáse (III 119r), s√mfónïeiÂ (III 63r),
eg√pñå’nïiÂ (III 54v, dar egiptå’nilor, III 55v), Mo√si‘ (III 50v). Uneori, √ are o titlă
deasupra, pentru a arăta faptul că indică o semivocală şi face parte dintr-un
diftong descendent; slova aceasta este supusă, deci, aceluiaşi tratament ca i:
M∑√ÂsïiÂ (IV 3r); acelaşi rol pare să îl aibă şi trema: Mo√¢sïiÂ (IV 13r).
Şi în cazul cuvântului evanghelie se observă ezitarea între grafia
etimologizantă, cu √, şi cea fonetică, cu v; forma cu v, cu o singură ocuren ă
(eÈvangélïå, III 38r), ar putea fi pusă, însă, şi pe seama tipografului. Mai observăm
că toate formele cu √ ale acestui termen sunt prescurtări: e√g˜lï˜ e sau eµ√g˜lï˜ å (22 de
ocuren e).
Slova ®
Ca urmare a aceleiaşi influen e a etimonului, slova ® apare în toponime şi
antroponime, cu valoarea [t]: Ïarsís´ (III 49v), ñaveo® (III 50r), E˚®ïópieiÂ (III
56v), etc., în derivatele acestora: korin®å’niÂ (III 40r), în termeni împrumuta i din
greacă direct sau prin filieră slavonă: a˚na®éma (III 73v); în aceste cazuri, am
transcris prin th, nu prin t68, pentru a marca această tendin ă grafică
etimologizantă ce constituie o caracteristică a scrisului lui Dosoftei. Cu valoarea
[ft] apare această slovă în Doso®eiÂ, scris mereu aşa în text (3 ocuren e),
De®eron´mï∑’n7 (III 71r, scris şi Defñeronomíon∫, IV 25v, sau Devñeronomíon´, IV
39r), în substantivul ná® (III 64r), în formele verbului a pofti (po®ím´, I 2r) şi în
substantivul poftă.
Slovele e şi ê (în interiorul şi la sfârşitul cuvântului apare mai ales ê, iar la
început, e) notează, la început de cuvânt sau silabă, diftongul [ie]: eÈrñárê (IV
17v), e˚‚ím (II 15v), lßkÁésk (I 6r) etc., aşa cum arată şi o grafie ca öµiÂ (II 11r, pe
aceeaşi pagină cu eµi) sau bßrbßñóö (II 11r).69 După consoană, ê alternează cu ö:
xérile (II 30r) / fö’rilor (II 11r), períre (II 22v) / p«ríre (II 5v). La ini ială de
cuvânt şi silabă, deci, slova a fost transcrisă prin ie, cu excep ia formelor de
prezent ale verbului a fi (în câteva cazuri ele apar cu această ini ială) şi a
pronumelor personale, care au fost transcrise conform normelor actuale, cu e
ini ial. După consoană, având în vedere prezen a, în limba populară de astăzi, a
unor forme de tipul va peri, am respectat, în transcriere, alternan a e/ ie.
68
Aşa cum recomandă N. A. Ursu: „Transcrierea acestei litere cu th este greşită,
deoarece nu are nici un temei lingvistic.”, Problema interpretării..., p. 45.
69
Având în vedere această regulă, nu putem atribui grafii ca vóê (I 2v) unei pronun ii
regionale, aşa cum face M. Cobzaru (în studiul lingvistic la Psaltirea de-n ăles., p.
71); acestea se explică prin regula grafică men ionată.
Slovele î, ï, i, i˘
Slovele i şi ⁄, cu aceeaşi valoare (vocala i), apar în diverse pozi ii ale cuvântului,
de multe ori în varia ie liberă: IÊzraíl´ / ÛÊzraíl´ (III 8v), la ini ială de substantiv
comun preferându-se i: iÊv™’wêmiñê (III 46v), în timp ce Û este întîlnit mai ales la
ini ială de substantiv propriu: ÛúdïiÂ (III 45v). Norma nu este, însă, fixată.
În interiorul cuvântului, înaintea consoanelor este preferat i; ï apare
înaintea unei vocale sau a unui diftong, în pozi ie neaccentuată, cu valoarea [i]:
ç´ténïå (II 17v), sau la finalul cuvintelor, cu valoarea [i] silabic: lúmï (articulat;
III 86r) sau nesilabic: çérürï (III 94r), iar î apare în acelaşi context, dar sub
accent: ÛÊsaî’å (II 1r), p¨sñî’ê (II 20v). În cazul hiatului [ii], primul element este
notat ï sau î, iar al doilea, i: fïínca (III 94r), vî’ilor (III 37v).
Slova iÂ apare foarte des în text, fiind utilizată în pozi ie medială sau finală
cu valoarea [ĭ], în diftongii descenden i: pø’inÂ ™ (II 11r), slß’vïiÂ (III 75r), voiÂ
mil¨ì (III 38r). Dacă vocala finală [i] este accentuată, este notată prin slova i:
v∑iÂ sßlß‚l‚¨ì (III 38r).
Remarcăm faptul că în cazul unui hiat al cărui prim element este î, în
general iotarea celei de-a doua vocale nu este notată, însă apar şi situa ii de tipul
Ûæ’kov´ (III 21v), care arată că termenul era trisilabic; transcrierea a urmat grafia
cuvântului din text.
Slovele o şi ∑ sunt folosite pentru notarea vocalei [o], ∑ apare mai ales la ini ială
de cuvânt: ∑˚lêkßícøvø (II 31r), iar o în interiorul cuvântului, însă cele două
slove sunt adesea folosite în acelaşi context, chiar pe aceeaşi pagină: doiÂ, d∑iÂ (II
29v).
O caracteristică a textelor lui Dosoftei este notarea lui o nediftongat în
locul lui oa, de obicei în alternan ă cu acesta. Ilie Bărbulescu70 pune prezen a
acestui tip de grafii în textele româneşti pe seama tradi iei textelor slavone; O.
Densusianu înclină să pună asemenea cazuri pe seama unei „grafii arbitrare”, cu
excep ia cazurilor în care diftongul este reprezentat grafic în mod constant prin
o, ceea ce arată că textul respectiv reflectă un grai care nu cunoştea diftongul71.
În Istoria limbii române literare, Al. Rosetti, B. Cazacu şi L. Onu remarcă
această caracteristică a scrierilor lui Dosoftei, pe care o pun pe seama unei
trăsături fonetice populare.
Dintre editorii lui Dosoftei, D. Puşchilă şi N. A. Ursu atribuie această
particularitate legăturilor familiei mitropolitului cu Transilvania, considerând,
deci, că grafia reflectă probabil, în aceste cazuri, o realitate legată de pronun ie72.
Ipoteza este considerată demnă de luat în seamă de L. Manea73, care remarcă
70
71
Histoire de la langue roumaine, p. 419.
72
Molitvenicul lui Dosoftei. Studiu, p. 13-14; Psaltirea în versuri, p. LIII.
73
amploarea fenomenului în Via a şi petreacerea svin ilor; M. Cobzaru

înregistrează particularitatea şi opiniile specialiştilor şi transcrie prin ó aceste
grafii.
Remarcăm, deci, că grafiile cu ó sunt frecvente atât în secolul al XVI-lea.
cât şi în secolul următor, la Varlaam74 sau în MS. 45. Diferen a este că la
Dosoftei asemenea grafii apar într-un număr sensibil mai mare. Fără a elimina
posibilitatea ca ele să reflecte într-adevăr o particularitate de rostire, apari ia
grafiilor cu ó în alte texte ale vremii, unde nu ar mai putea fi puse pe seama unei
influen e ardelene, precum şi notarea predominantă a diftongului ne fac să le
punem mai degrabă pe seama unei tradi ii grafice; am transcris, aşadar, prin oa
grafii ca smo’’lø (II 24r), podo’bêlê (II 23v), ño’ñe (II 22r, dar ñoañe II 21v). Un
argument în favoarea rostirii cu o deschis a unei asemenea nota ii ar fi apari ia
unei rime de tipul vodă / ródă în poemul cronologic al domnilor Moldovei (de
cinci ori), vodă / roadă (de două ori) sau războaie / voie; însă situa ii ca dzîcă /
frică (în acelaşi poem, I 4v), Ecaterína / odihna (I 4r) sau altele din Psaltirea în
versuri arată că rimele mitropolitului erau uneori imperfecte.
Slovele u, ¨ şi ü
Slova ¨ se foloseşte cu valoarea vocalei [u] sau a semivocalei [ǔ]: a¨ (III 112v),
lúkr¨ (III 32r), sß¨ (III 57v); notează [-u] final, după grupuri consonantice sau
după oclusive: sñrømb¨˘ (III 2v), ∑∞pñ¨ (III 47r), molídv¨ (IV 53v).
Foarte rar apare, la ini ială de cuvânt, slova u cu valoarea [u]: u˚r¡î’å (III
15r), u∞nde (III 2v); la ini ială apare şi ¨: ¨˚iñ
Â a‘ (II 7r).
Slova ü se foloseşte în orice pozi ie pentru a reda diftongul [iu]: rßzbóül´
(III 10v), ü˚bínd´ (II 4r), p¨gorøçü‘ne (III 68r). La finalul cuvintelor derivate cu
sufixele –ariu şi –toriu şi în cazurile analogice se notează üÂ: ü˚biñórüÂ (III 68r).
Tot ü˘ apare în final de cuvânt, unde -u este semivocală: nedeΩdüíü˘ (II 4v).
N. A. Ursu consideră că în cazuri cum este cel arătat mai sus slova üÂ redă
doar un timbru palatal al cuvântului, nu şi unul velar, şi transcrie, în concluzie,
cuvinte ca oltarü, fïü etc. prin oltari, fii (singular)75, pornind de la argumente
prozodice şi de la prezen a în text a aceloraşi forme, fără notarea timbrului velar.
Fără a elimina complet această posibilitate, am transcris totuşi üÂ prin iu şi în
aceste cazuri, având în vedere faptul că grafia textelor lui Dosoftei cunoaşte
alternan e grafice şi că, pe de altă parte, este destul de unitară în utilizarea
acestor slove de la un text la altul. Argumentele prozodice sunt interesante şi
bine alese, dar trebuie să avem în vedere şi faptul că măsura versurilor Psaltirii
74
Cf. Mirela Teodorescu, în Varlaam, Opere. Răspunsul împotriva catehismului
calvinesc, p. 52, care îi atribuie valoare de diftong; Oana Panaite, Particularită i, p.
341, unde este identificată aceeaşi valoare.
75
Problema interpretării..., p. 44-45; Psaltirea în versuri, p. XLVII.
nu este întotdeauna consecventă în cadrul aceluiaşi psalm şi că rimele nu sunt

mereu perfecte.
Alte particularit i ale grafiei în Parimiile preste an

O particularitate a tuturor scrierilor lui Dosoftei76, „de provenien ă polonă sau
ucraineană”, după N. A. Ursu77, este notarea gx a sunetului [h], în alternan ă cu
x: gxßvgá‚¨rï (II 14v), gxrána (II 20r), dar xrßnéw´ (II 24v), pßgxár´ (II 27r),
gx∑roå (III 51r), dar x∑roéq´ (III 51r); la fel în versurile în limba latină: gx∑’mo,
gxúnk´, gxóminês´ (III 130r), gxínk´ (III 130v) etc. Această particularitate nu apare
doar la Dosoftei; I. Bărbulescu o înregistrează, în afară de scrierile
mitropolitului, într-un document din 165778; ea mai apare şi la D. Cantemir79. În
transcrierea textului am redat grupul respectiv prin h, semnalând grafia în nota
de subsol.
Grupul consonantic ps apare scris atât cu slova π: líπõ (III 98v), cât şi cu
ps: lípse (III 5v).
Grupurile ßr, ßl, în cuvinte provenite din slavă, au fost transcrise ră, lî:
crîşmarii (II 4r), tîlc (III 67r etc.). Cuvântul potrivă, ortografiat uneori în text
protívß, a fost transcris conform normelor actuale; am avut drept criteriu, în
adoptarea acestei solu ii, frecven a formelor metatetice (potrívß) şi situa ia
generală a grupului de slove amintit la nivelul textului.
Grafia textelor în limba latină este dominată de principiul fonetic:
prín7ceps7, fíd¨s7kve, sim¨láxra; este caracterizată prin aceleaşi particularită i ca
grafia textului românesc: folosirea grupului gx, confuzia dintre õ şi ¨. O grafie
neobişnuită este cea a cuvintelor latineşti lux, luna, Lactantius, tellus (lü≈´,
Læktáncüs´, tellüs), care ar putea fi pusă pe seama confuziei dintre ü şi u
remarcate de I. Bărbulescu şi în alte situa ii; după opinia acestuia, confuzia
respectivă se regăseşte şi în grafia textelor sârbeşti sau a celor ruseşti80, de unde
ar fi putut-o prelua şi mitropolitul. Interesant este, însă, faptul că în Parimii
această particularitate apare numai în fragmentul despre care vorbim. Aceeaşi
observa ie este valabilă pentru grafii ca vall«s´, e≈tóll«ñ´ pentru valles,
extollet, care trebuie puse în rela ie cu cele discutate mai sus. În texte româneşti,
notarea lui ü după l a fost remarcată de Mirela Teodorescu în Răspunsul, p.
76
Cf. D. Puşchilă, Molitvenicul lui Dosoftei. Studiu, p. 5; N. A. Ursu, Psaltirea în
versuri, p. LI; Laura Manea, Dosoftei, Via a şi petreacerea svin ilor. Studiu lingvistic,
p. 89-90; Mihaela Cobzaru, în studiul lingvistic la Dosoftei, Psaltirea de-n ăles, p. 73.
77
Psaltirea în versuri, p. LI.
78
79
Divanul, Vv, p. 19 în edi ia lui V. Cândea, transcris păgharul.
80
84-85; ea apare şi în câteva scrisori de la începutul secolului al XVII-lea, ale

unor locuitori din zona Bistri ei.81
3. Semne diacritice
Accentul este notat cu regularitate, mai ales pe cuvintele plurisilabice. Accentul
ascu it apare în interiorul cuvântului, iar cel grav, pe oxitone şi pe monosilabice
terminate în vocală: zmúl¡e (III 44r); a‚êqà (III 43v); sa‘ (III 43v). Accentul grav
apare uneori pe ultima vocală a cuvintelor ca simplu semn grafic, fără să
coincidă cu accentul fonetic: kßñrß‘ (II 4v). În unele cuvinte împrumutate apare
accentul etimologic, diferit de cel actual: simfóniei (II 63v), poetícul (II 97v).
Cuvintele acoló, óstrove sunt accentuate conform normei limbii vechi. Hiatul
[ie] poartă uneori accentul pe i: învíere (II 32v).
Spiritul lin (psili) este notat, fără valoare fonetică, pe vocala ini ială a
unui cuvânt: eÊrà (III 51v), aÊsúpra (II 51v) sau pe diftongul ini ial: ü˚bíñ¨lï˘ (III
115r). Dacă prima vocală este accentată, lângă spiritul lin apare accentul ascu it
(oxia), formând isonul: eµu (III 51v), aµrde (III 61v).
Paiericul ( 7 ) apare foarte des în textul Parimiilor, mai ales la sfârşitul
cuvintelor care se termină în consoană, în locul lui ´, cu care alternează: n¨ ñê
sk¨mpi‚´ – n¨ ñê sk¨mpi‚7 (III 14v), unde i-am atribuit valoarea zero, ca şi
ierului. În interiorul cuvântului, paiericul apare deasupra unui grup de două
consoane: vam7prês¨ra (III 49v), múncõiÂ (II 27v). Faptul că acest semn diacritic
este lipsit de valoare fonetică, înscriindu-se în tradi ia grafiei chirilice a textelor
româneşti, este argumentat de prezen a sa şi în contexte în care este clar că nu
reflectă vreun sunet: pe vocală, poate din greşeala tipografului sau chiar a
mitropolitului: lêmn¨7l (II 13v); între o vocală şi o consoană: prin7ú‚e (IV 14r),
sau de situa ii în care paiericul alternează cu nota ia zero: vêcr¨‚iná (= ve
ruşina, III 23v), daá‚va (= da-ş-va, I 7r).
Chendima ( Ô ) apare destul de rar, cu semnifica ia lui i suprascris: l¨Ô (IV
v
55 ), voÔ (IV 2r), ‚Ô (III 33r), aÔ ¨˚çís (IV 9r) etc.
Titla ( ∫ ) se foloseşte pentru a marca prescurtările, deasupra literelor
suprascrise sau deasupra cifrelor: çin∫sñe (II 27v), X∫S (III 121r), rk∫a, 121, (III
121r). Slovele m, z, x nu primesc titla atunci când sunt suprascrise: sx (= stih, III
75r), rßzbóüÂ (III 75r), kõnñßm (III 76v).
4. Suprascrierile
Suprascrierile sunt destul de rare în textul Parimiilor. Se suprascriu mai ales
consoanele (n, m, cel mai adesea, s, l, r, k, g, n, x, ç) şi foarte rar vocalele (a).
81
Textele acestor scrisori sunt reproduse de Al. Rosetti în Scrisori româneşti din
arhivele Bistri ei (1592-1638), p. 34, 43, 70.
Vocala a este suprascrisă în ñoañê (I 6r).
5. Prescurt rile
Curente în textul lui Dosoftei sunt prescurtările prin contrac ie82. Prescurtările cu
cele mai multe ocuren e în Parimii sunt: bl‹goslovênïê = blagoslovenie, bls‹våwê =
blagosloveaşte, dx˜l´ = duhul, Dm‹nqß¨ sau Dm˜zß¨ = Dumnădzău, e√g‹lïê =
evanghelie, XEÃ = Hristoase, ÛSÃ XSÃ = Iisus Hristos, sv‹nñ = svînt, sfl‹ñlê =
sufletele.
Prescurtarea prin suspensie apare mai rar: πalÃ = psalm, pr∑kÃ = prochimen.
În toate cazurile, cuvintele prescurtate au fost întregite tacit în text, în
func ie de forma pe care acelaşi cuvânt o are atunci când apare neprescurtat
(acolo unde a fost cazul) şi cu inând cont de caracteristicile nivelelor grafic şi
fonetic ale textului. Astfel, pentru prescurtarea Dm‹nqß¨ sau Dm˜zß¨ am
reconstituit forma Dumnădzău, singura care apare ca atare (neprescurtată) în
text. ÛSÃ XSÃ a fost întregit cu forma Iisus Hristos; numele nu apare niciodată scris
întreg în Parimiar, în schimb apare întreg numele lui Iisus Navi (IV 8v: Iisús´).
6. Punctua ia
Semnele de punctua ie folosite cel mai adesea în Parimiile preste an sunt
punctul şi virgula; aceste semne nu sunt întâmplătoare, ci au func ia de a
delimita unită i sintactice la nivelul frazei. Uneori apare semnul (;), care
marchează o interoga ie sau o exclama ie, conform valorii pe care acest o avea în
scrierea grecească. Este posibil ca punctua ia Parimiilor să o copieze pe cea a
originalului, dar această idee este mai degrabă infirmată de fragmentele de
canoane paralele cu originalul. În transcriere, am urmărit, pe de o parte, să dăm
coeren ă frazei, inclusiv prin op iuni la nivelul punctua iei, determinate de
principiile actuale; pe de altă parte, am încercat să respectăm, acolo unde acest
lucru a fost posibil, punctua ia din cartea lui Dosoftei, chiar atunci când
compara ia cu alte versiuni ale Vechiului Testament din secolul al XVII-lea, la
care ne-am raportat frecvent (mai ales traducerea efectuată de Nicolae Milescu),
a eviden iat diferen e fa ă de Parimiar în ceea ce priveşte delimitările frazelor
din fragmentele biblice.
Parantezele apar rar, fiind folosite pentru a marca o explica ie (care
lipseşte, probabil, din textul-sursă: de la un glas şi de la un grai de limbă ce ştiia
apostolii, (adecă evreiaşte numai, că altă limbă nu ştiusă) (III 123v).
Am notat cu majusculă, în transcriere, teonimele şi sintagmele asimilate
acestora: Dumnezeu, Tatăl, Tvore , Fiiu, Cuvîntul, Ziditoriul etc.
82
Cf. distinc iile făcute de Vîrtosu, Paleografia româno-chirilică, p. 144-145.
7. Greşeli de tipar
Fără a fi foarte numeroase, greşelile de tipar sunt destul de frecvente în textul
Parimiilor şi se încadrează în următoarele tipuri:
înlocuirea unei slove cu alta (capampa’çê în loc de ara-m pace, I 1v;
sßnßña’ta în loc de sănătatea, I 2r; ‚à în loc de şi, I 3v; vai˘ pentru vei, II 4r;
sßmßnß‚oárê pentru sămănătoare, II 7r; bls^gbíc pentru blagoslovi , II 12v;
a*kø‚ligà în loc de a cîştiga, II 14v; popópÁi˘ pentru poporu-i, II 19r; mún¡ïi˘
pentru mun ii, II 19r; kokáç´ în loc de copaci, II 21r; forß pentru fără, II 27v;
akokò pentru acolo II 32v; kßl˜kßñ∑∆r∆ êlor´ în loc de călcătorilor, II 38v; páñina,
patima, III 34v, III 74v; ‚óc7, to , III 35r; må’mê, meale, III 50r; pêkñrÁ, pentru, III
51v; bßgø∆gd´, băgînd, III 56r; Avdêlag∑‘, Avdenagó, III 62v; nßdrácïiÂ, nădragii,
III 63r; didêsúnñ´, didesupt, III 74r; kß ñê∆êw7, că tu eşti, III 84v; sßçinsñ™∆slõ, să
cinstească, III 93v; çn˜kíkõ, închină, III 111v; sßlßñlÁå∆wê, sălăşluiaşte, III 112v;
dêsõ∆rk´, de sîrg, III 115v; lantÁnå∆rên´, la-ntunearec, III 128v; ñê, pe, III 138v;
mi, li, IV 14v; aµçésñaà, acesta-i, IV 28v; u˚ríkilê, urechile, IV 41r;
dibøn7din˜dÁvø, dobîndindu-vă, IV 46v; çin7qêq´, cindzeci, IV 49v);
omiterea unor slove sau grupuri de slove (çÈmvcà în loc de!
îmvă a, II 5v; f∆çê pentru face, II 6v; dêmn™∆cß în loc de deminea ă, II 7r; açê∆ñaiÂ
pentru acesta-i, II 9r; líbï, limbi, III 69v; naíñå, naintea, III 73r, IV 54r; sß
sßxrn™’kß pentru să să hrănească, II 24v; ∑˚dxì, odihni, II 5v; Araám´ pentru
Avraám, III 8v; milÁskø, miluiască, III 21v; çínñê, cinste, III 28r, III 122r;
bañ¡oríñ, batgiocurit, III 41v; porçì, porunci, III 53r; Iraíl´, Izrail, III 55v;
pÁñrnik˜, putearnic, III 75r; prolßvím´, proslăvim, III 88v; mákõ, maică, III 94v;
púrå, pururea, III 97v; a˚çáñõ, această, III 108r; pÁçêqßñórï, purcedzători, III
115r; noásrõ, noastră, III 125v; dêncßpçü∆nê, de-n ălepciune, III 127v; skáÁl´,
scaunul, III 135v; ç˚dêrpñáñÁiÂ, îndereptatu-i, IV 11r; krêwílor, creştinilor, IV
17r; i˚noplêmê∆çïiÂ, inoplemenicii, IV 28r; dßñ∑∆rülê, dătătoriule, IV 29v; poroçíå,
prorociia; ténïe, citenie, IV 29v; qsø, dzîsă, IV 30r; a˚çê∆ña, acesta, IV 31v; Sav∑∆®,
Savaoth, IV 40v; nêΩdüíc7, nedejdiui , IV 46v; ç˚mpßrø∆ê, împără îie, IV 49v);
notarea unor slove sau grupuri de slove în plus (galás´ în loc de
glas, I 6v; dirêpñáñêê în loc de direptate, II 3r; çÊmpßrráñÁl´ pentru împăratul, II
21r; sñrßçlÁçì pentru străluci, II 23v; xrßnê’sw´ în loc de hrăneşti, II 24v; fïínd´,
fiii, III 34r; sñrßlÁkÁoárå, strălucoarea, III 49v; piçoçoárêlê, picioarele, III 51r;
ç˚pßráñï, împărat, III 78 ; kÁrßcßcõçü∆nê, cură ăciune, III 112 ; ç˚ñrÁpáçrå,
v v
i
întruparea, III 122 ; d™poo Ã, de-apoi, IV 15 ; rßdiikà, rădica, IV 29r;
r v
lan7ñÁnå∆rêkk, la-ntunearec, IV 34v; fßkÁså∆‚ês´, făcusăş, IV 44r; çn˜ñoárçå‘,

întorcea, IV 47v; dm*mnÁl´, Domnul, IV 53r);
inversiuni ale succesiunii slovelor (rßsñÁnárñø pentru răsturnată,
II 1v; vosñárê pentru voastre, II 1v; ¨*dêr¡î∆ê în loc de de urgie, II 31v; frá´
vcam7pßrcø‘ pentru fra va-mpăr î, III 12v; vê‚mínêñ, veşminte, III 74v; ç˚ñêgráñõ,
întregată, IV 5r; a‚ÁÂ, ş-au, IV 6r; dnêêΩdüê∆sk´, nedejdiuiesc, IV 17v; xlê´wê∆Á,

hăleşteu, IV 38r; mráê, mare, IV 42v);
greşeli cifrice (aïÃ pentru 12, II 12r; sa pentru 91, III 8r; rz, 117, III 117r;
r*®, 119, III 119r; kaÃ în loc de 51, IV 51r).
În toate aceste cazuri am corectat în text, semnalând greşeala în subsolul
paginii.
În realizarea edi iei critice a Parimiilor preste an, am beneficiat de

ajutorul mai multor specialişti. În primul rând, îi mul umesc domnului prof. dr.
Eugen Munteanu, care mi-a prilejuit întâlnirea cu textul Parimiilor, m-a sprijinit
pe parcursul stagiului doctoral şi în definitivarea prezentei edi ii. Le mul umesc
prof. dr. Gheorghe Chivu, prof. dr. Mircea Ciubotaru, prof. dr. Wolfgang
Dahmen, prof. dr. Alexandru Gafton, pentru observa iile şi sugestiile formulate
pe marginea tezei mele de doctorat şi pe parcursul realizării edi iei critice. Îi
mul umesc, de asemenea, lect. dr. Octavian Gordon, pentru observa iile legate de
transcrierea textelor greceşti. Le mul umesc dr. Ioan-Florin Florescu şi drd.
Cleopa Stepanovic pentru contribu ia la realizarea acestei edi ii; de asemenea,
membrilor Departamentului de Lexicografie de la Institutul de Filologie Română
„Al. Philippide”, Iaşi, şi colegilor din cadrul proiectului „Monumenta linguae
Dacoromanorum”; informaticianului Vlad Patraş, pentru ajutorul dat la
generarea indicelui de cuvinte al textului lui Dosoftei, pe baza căruia am alcătuit
glosarul.
Glosar1
achip í, vb. 4 tranz. ‘a pipăi’

s nu achip iasc verb conjunctiv prezent 3 sg. [3] 16v
adáoge, vb. 1 tranz. ‘a continua să’:
adaog verb indicativ prezent 1 sg. [3] 5r;
adaoge-va verb indicativ viitor 3 sg. [2] 29r
adaoge-voi verb indicativ viitor 1 sg. [3] 52r;
adaos verb indicativ perfect simplu 3 sg. [2] 13v; 20v; [3] 11v; [4] 29v;
adaos r verb indicativ perfect simplu 3 pl. [3] 103r;
ad ogînd verb gerunziu [2] 1v;
au adaos verb indicativ perfect compus 3 sg. [4] 45v;
s adaog verb conjunctiv prezent 3 pl. [4] 51v;
- adaoge verb indicativ viitor 2 pl. [2] 1v;
va adaoge verb indicativ viitor 3 sg. [2] 16r; 28r; [3] 71r; [4] 55r;
vei adaoge verb indicativ viitor 2 sg. [3] 56v;
ve adaoge verb indicativ viitor 2 pl. [3] 54v;
voi adaoge verb indicativ viitor 1 sg. [2] 33v; 34r; [3] 3r;
vor adaoge verb indicativ viitor 3 pl. [2] 9v;
adevár , –ere, subst. fem. ‘adevăr’
adevara subst. comun fem. sg. nom.-ac. [2] 21v; [3] 5r; 116v; [4] 8r;
adintá, vb. 1 intranz. ‘a acorda aten ie’
adint verb imperativ 2 sg. [3] 134v;
adusoáre, -i subst. fem. ‘producere; creare; dezvăluire’
adusori subst. comun fem. pl. nom.-ac. [4] 18v;
ághios, –oase, subst. neutru/ adj. ‘parte a liturghiei care începe cu cuvintele
„Sfînt, sfînt, sfînt Domnul Savaot” şi este cântată împreună de cor şi de
credincioşi; sfînt (în cadrul respectivei păr i a liturghiei)’:
aghios adj. [2] 18v; 18v; 18v; [3] 77v; 77v; 77v;
aghios subst. comun neutru sg. nom.-ac. [3] 48r; [4] 30v; 38v;
1
Prezentul glosar are un scop practic, fiind destinat informării rapide a cititorului. Am
re inut aici cuvintele specifice limbii vechi, azi ieşite din uz, precum şi termeni păstra i
în limba actuală, dar cu sens diferit. Acolo unde termenul are în text mai multe sensuri,
am re inut doar ocuren ele în care acesta este prezent cu sensurile pierdute astăzi. Un
studiu complet al lexicului vom efectua în volumul pe care îl vom dedica descrierii
lingvistice a textului.
alác, –e subst. neutru ‘denumire folosită pentru diverse tipuri de cereale’: „Un
fel de grîu mic, roşiatic, cu înveliş ca orzul (triticum spelta)”; „Un fel de orz
fără epi cu boabele aşezate în trei rînduri duble”:
alac subst. comun neutru sg. nom.-ac. [4] 51v; 53v;
aleşuí, verb 4 tranz. ‘a pîndi’
a aleşui verb indicativ viitor 3 sg. [2] 12r;
anatém , –e subst. fem. ‘blestem, afurisenie’
anathema subst. comun fem. sg. nom.-ac. [3] 73v;
anghír , subst. fem. ‘ancoră‘ (şi fig.: ‘punct de sprijin, ajutor’)
anghir subst. comun fem. sg. nom.-ac. [3] 67v;
ap rá, vb. 1 refl. ‘a ezita; a da înapoi de la ceva; a evita’:
nu te ap ra verb imperativ 2 sg. [2] 12v;
aplecá, vb. 1 tranz. ‘a alăpta’:
apleac verb imperativ. 2 sg. [4] 37r;
apleac verb indicativ prezent 3 sg. [4] 45r;
apleca verb indicativ imperfect 3 sg. [4] 37r;
aplec verb indicativ perfect simplu 3 sg. [3] 33v;
apleci verb indicativ prezent 3 sg. [3] 138r;
s apleci verb conjunctiv prezent 2 sg. [3] 33v;
va apleca verb indicativ viitor 3 sg. [3] 33v; [4] 37r;
aplec tór, –oare adj. ‘(femeie) care alăptează’
aplec toare adj. fem. sg. nom.-ac. [3] 33v; [4] 37r;
arc, –e, subst. neutru ‘curcubeu’:
arcul subst. comun neutru sg. nom.-ac. [2] 36r; 36r;
areáte, -i subst. masc. ‘berbec’:
areate subst. comun masc. sg. nom.-ac. neart. [3] 7r;
are subst. comun masc. pl. nom.-ac. neart. [2] 1v;
are ii subst. comun masc. pl. nom.-ac. art. [3] 19v;
are îi subst. comun masc. pl. nom.-ac. art. [3] 19v;
arhistratíg, subst. masc. ‘căpetenie a cetelor îngereşti’:
arhistrátig subst. comun masc. sg. nom.-ac. neart. [3] 53v;
arhistratigul subst. comun masc. sg. nom.-ac. art. [3] 53v; [4] 8v; 8v;
arín , subst. fem. ‘nisip’:
arina subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 5v; 5v; 14v; 15v; 59r; 64r; [4]
54v;
ármure, subst. neutru: ‘încheietură; coapsă’:
armurele subst. comun neutru sg. nom.-ac. art. [3] 48v;
aselghicésc, -easc adj. ‘neruşinat’
aselghiceşti adj. fem. pl. nom.-ac. [4] 16r;
astá, vb. 1 intranz. ‘a sta înaintea cuiva; a se prezenta înaintea cuiva (unei
autorită i)’:
Glosar 67
astîndu verb gerunziu [3] 63v;

ast tu verb indicativ perfect simplu 3 sg. [4] 31v;
ast tur verb indicativ perfect simplu 3 pl. [3] 68v; 74r; 87r;
astrucá, vb. 1 tranz.: ‘a îngropa, a înmormânta’:
astrucar verb indicativ perfect simplu 3 pl. [3] 26v; 27v;
astrucat verb participiu masc. sg. [3] 7v;
bezacónnic, -i subst. masc., adj. ‘nelegiuit’:

bezaconnici subst. masc. pl. nom.-ac. neart. [3] 40v;
Bítie, subst. fem. ‘cartea Facerii’
a Bitiei subst. propriu fem. dat.-gen. [2] 24r;
a Bitiii subst. propriu fem. dat.-gen. [3] 21v;
Bitie subst. propriu fem. nom.-ac. [2] 8v; [3] 5r; 6v; 8v; 11r; [4] 25r;
Bitiia subst. propriu fem. nom.-ac. [2] 2r; 4v; 6v; 11r; 13v; 15v; 17v; 19r;
21v; 26v; 28r; 29v; 31v; 33v; 35v; 37v; [3] 1v; 3v; 13v; 16r; 19r; 24r; 26v;
28v; 49v; 58r; [4] 26v; 32r; 36r; 44v; 54r;
biu, subst. masc. ‘abunden ă, prisos, belşug’
biu, subst. comun masc. sg. nom./ac. [1] 5v;
Blagoveşténie, -i subst. fem. ‘sărbătoarea Bunei Vestiri’
Blagoveaştenie subst. propriu fem. nom.-ac. [3] 134r; [4] 41v;
Bogoiavlénie, –i subst. fem. ‘sărbătoarea Botezului Domnului’
Bogoiavlenie subst. propriu fem. nom.-ac. [4] 33r;
bogonaceálie, subst.fem. ‘îndrumare divină’:
bogonacealie subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 120v; 121r;
bogorodícin , subst.fem. ‘cântare în cinstea Născătoarei de Dumnezeu’:
bogorodicina subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 80v; [4] 21r;
bogorodicin subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 28v;
bogoslóvnic, adj. ‘propovăduitor’:
bogoslovnici adj. masc. pl. nom.-ac. [3] 102r;
bogovídnic, -i adj./ subst. masc. ‘care îl vede pe Dumnezeu’:
bogovidnicilor subst. comun masc. pl. dat.-gen. [3] 105v;
bóinic, -i subst. masc. ‘voinic, luptător’
boinic subst. comun masc. sg. nom.-ac. neart. [2] 10r;
boinici subst. comun masc. pl. nom.-ac. neart [2] 31r;
brúdiv, – adj./ subst. ‘nebun, lipsit de în elepciune’
brudivii subst. comun masc. pl. nom.-ac. art. [2] 5v;
ceale brudive subst. comun fem. pl. nom.-ac. art. [3] 48r;
celor brudivi subst. comun masc. pl. nom.-ac. art. [2] 3r;
brudiví, vb. 1 tranz. ‘a micşora, a face ca un lucru să fie lipsit de maturitate,
naiv, simplu’:
n-au brudivit verb indicativ perfect compus 3 sg. [3] 47v;
brudivíe, subst.fem. ‘nebunie; simplitate’:

brudivie subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 47v;
brudiviia subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 47v; 47v;
buiác, - adj. ‘sălbatic, sirep; (d. vegeta ie) roditor, îmbelşugat’:

buiac adj. fem. sg. nom.-ac. [1] 1v; 2r;
buiecí, vb. 1. intranz. ‘a se îngâmfa’:
buiecir -s verb indicativ perfect simplu 3 pl. [3] 45v;
buş, -uri subst. neutru ‘pumn’:
buşurile subst. comun neutru pl. nom.-ac. art. [3] 21r;
cámai, adv. ‘mai; niciodată nu mai..., nu încă’

camai adv. [1] 5v; 6r; [2] 2r; 28r; 28r; 32r; 36r; 36r; [3] 29r; 37v; 38v; 73v;
79r; 103r; 134r; [4] 16r; 30v; 30v; 31r; 38r; 43r; 43r; 44r; 44r;
cásnic, -i subst. masc. ‘rudă, prieten’:
casnicii subst. comun masc. pl. nom.-ac. art. [3] 12v; 21r;
casnicul subst. comun masc. sg. nom.-ac. art. [3] 7r;
cápişte, -i subst. fem. ‘templu păgânesc, altar’:
a capiştilor subst. comun fem. pl. dat.-gen. art. [2] 37v;
capiştea subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 139v;
capiştile subst. comun fem. pl. nom.-ac. art. [3] 139v;
cásnic , subst. fem. ‘slujbă, serviciu’:
casnica subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 7r;
c dín , -e subst. fem. ‘cuviin ă’:
c din subst. comun fem. sg. nom.art. neart. [4] 16r;
c pín, subst. masc. ‘mărăcine; rug’
c pinul subst. comun masc. sg. nom.-ac. art. [3] 110va; 110va; 138v;
c puí, vb. 1. tranz. ‘a prinde pe cineva cu scopul de a-i face rău’:
s c puim verb conjunctiv prezent 1 pl. [4] 11v;
cerpí, vb. 4. tranz. ‘a scoate apă’:
cerpi verb imperativ 2 pl. [3] 70r;
cerşére, -i subst. fem. ‘cerere, rugăminte’:
cerşerile subst. comun fem. pl. nom.-ac. art. [4] 23v;
cherást, subst. masc. ‘şarpe egiptean cu coarne, foarte veninos’:
cherast subst. masc. sg. nom.-ac. neart. [3] 25r;
chíd , -e subst. fem. (mai ales la plural) ‘cea ă’:
chidele subst. fem. pl. nom.-ac. art. [3] 65r;
cicní, vb. 4. intranz. ‘a crăpa, a plesni’:
va cicni verb indicativ viitor 3 sg. [2] 31r;
císl , -e subst. fem. ‘număr; carte din Vechiul Testament’:
cisl subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [4] 2v;
Glosar 69
Cisle subst. propriu fem. nom.-ac. [3] 103r; [4] 27r;

ciúd , -e subst. fem. ‘minune, miracol’:
ciud subst. comun feminin singular nom.-ac. neart. [3] 44v;
ciude subst. comun feminin plural dat.-gen. neart. [4] 10v;
ciudés , -e subst. fem. ‘minune’:
ciudease subst. comun fem. pl. nom.-ac. neart. [3] 93r;
ciudí, vb. 4 intranz. ‘a se mira, a fi cuprins de mirare’:
s ciudi verb indicativ perfect simplu 3 sg. [3] 17v;
cîndái, adv./ conj. ‘poate; nu cumva’
cîndai adv. [1] 5r; [3] 16v; 52v;
cl tí, vb. . tranz. ‘a se clătina; a se cutremura; a se duce de la, a se îndepărta; a
bate din aripi’:
cl tiia verb indicativ imperfect 3 sg. [4] 9r;
cl tind verb gerunziu [4] 56v;
s-a cl ti verb indicativ viitor 3 sg. [2] 31v; [3] 12v;
s cl teaşte verb indicativ prezent 3 pl. [2] 21r;
s cl tesc verb indicativ prezent 3 pl. [3] 65r;
s nu s cl teasc verb conjunctiv prezent 3 sg. [3] 6r;
s va cl ti verb indicativ viitor 3 sg. [3] 27v;
cócie, -i subst. fem. ‘mică trăsură pe arcuri, trasă de cai’:
cocii subst. comun feminin pl. nom.-ac. neart. [3] 26r;
col ós, -oas adj. ‘cu col uri; (fig.) cu obstacole’:
col oase adj. calificativ fem. pl. nom.-ac. [3] 10v;
concení, vb. 4. tranz., refl. ‘a omorî; a extermina; a nimici’:
s concenir verb indicativ perfect simplu 3 pl. [3] 3r;
s vor concini verb indicativ viitor 3 pl. [2] 24r;
vor conceni verb viitor indicativ 3 pl. [4] 2r;
covás, subst. neutru ‘aluat’:
covas subst. neutru sg. nom.-ac. neart. [3] 49r; 49r; 49r; 49r; [4] 8r;
cov sé , subst. neutru ‘drojdie, aluat de plămadă (diminutiv)’:
cov s subst. neutru sg. nom.-ac. neart. [3] 49r;
cov sí, vb. 4 tranz. ‘a dospi’
cov seaşte verb indicativ prezent 3 sg. [3] 49r;
cr stítel, subst. masc. ‘botezător’ (în sintagma: Ioan Crăstitel ‘Ioan
Botezătorul’)
Cr stitel subst. propriu masc. nom.-ac. [4] 19v;
cróşn , -e subst. fem. ‘bagaj de cărat în spate’:
croşnele subst. comun fem. pl. nom.-ac. art. [3] 76v;
cur tór, -oare adj./ subst. ‘muritor; curgere’:
cur toare adj. fem. sg. nom.-ac. [3] 138r;
cur toare subst. comun fem. sg. nom.-ac. [3] 42r;
custá, vb. 1 intranz. ‘a trăi’:

custắ verb indicativ perfect simplu 3 sg. [2] 38r;
dáscal, -i subst. masc. ‘om învă at, înstruit, cult’:

dáscali subst. comun masc. pl. nom.-ac. neart. [3] 109v;
dáscalul subst. comun masc. sg. nom.-ac. art. [3] 107r;
decínde, prep. ‘dincolo de..., în partea cealaltă de...’:
decinde prep. [3] 27r; 27r;
deisvuí, vb. 4 tranz. ‘a ac iona; a conduce, a stăpâni’:
va deisvui verb indicativ perfect compus 3 sg. [3] 135r;
despuitór, subst. masc. şi fem. ‘stăpîn, stăpînitor (desemnează divinitatea)’:
Despoitoriule subst. comun masc. sg. vocativ art. [3] 92r;
despuitoare subst. comun fem. sg. vocativ [3] 79v; 79v; 134v; [4] 18v; 20v;
Despuitoriul subst.comun masc. sg nom.-ac. art. [3] 96r; 114v; 115r;
Despuitoriule subst. propriu masc. sg. vocativ art. [3] 1r; 7r; 64r; 74v; 79r;
87r;
Despuitoriului subst. comun masc. sg. dat.-gen. art. [3] 97v;
devestắvnic, adj. ‘pur, inocent’
devest vnici adj. masc. pl. nom./ac. [3] 92r;
diacónst , -e, subst. fem. (mai ales la plural) ‘ectenii, rugăciuni scurte rostite
îndeosebi de diacon, în mijlocul bisericii, şi de către preot în altar’:
diacoste subst. comun fem. pl. nom.-ac. neart. [4] 38v;
diaconstele subst. comun fem. pl. nom.-ac. art. [3] 40r;
dihánie, -i subst. fem. ‘suflare, suflet; fiin ă’:
dihanie subst. comun feminin singular nom.-ac. neart. [3] 10r;
dihaniia subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 18v; 78v; 92r; 101v; [4] 21r;
dodeí, vb. 4 intranz. ‘a face rău (cuiva)’:
dodeir verb indicativ perfect simplu 3 pl. [4] 23v;
dodeiál , -e subst. fem. ‘necaz, supărare’:
dodeial subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [4] 30r;
dosád , -i subst. fem. ‘chin, suferin ă’:
dosada subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 82r;
dosad subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 88v;
dos dí, vb. 4 intranz. ‘a pedepsi’:
s dos desc verb conjunctiv prezent 1 sg. [1] 7r;
duválm, -i subst. masc. ‘slujitor care se ocupă de cai’:
duvalmii subst. comun masc. pl. nom.-ac. art. [3] 34r;
dvórb , -e subst. fem. ‘sfat; slujbă, serviciu (în sintagmele: a fi în dvorbă, a sta
în dvorbă ‘a sluji’)’:
dvorb subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 11r; 32r; 50r;
dvorbitór, -i subst. masc. ‘cel care slujeşte’
Glosar 71
dvorbitori subst. comun masc. sg. nom.-ac. neart. [3] 135r;

dvorí, vb. 4 intranz. ‘a sluji’
dvoredz verb indicativ prezent 1 sg. [4] 47v;
dvoriia verb indicativ imperfect 3 pl. [3] 22r; [4] 23r;
dvoriia verb indicativ imperfect 3 sg. [3] 22r; [4] 52v;
dvoresc verb indicativ prezent 1 sg. [3] 135v; [4] 49v;
s dvoreasc verb conjunctiv prezent 3 pl. [3] 36r;
efi, subst. fem. ‘măsură de capacitate pentru cereale’

efi subst. comun masc. pl. nom.-ac. neart. [3] 138v; 138v; [4] 8r;
fáche, –uri subst. fem. ‘făclie’

fache subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 12r;
fáeş, - adj. ‘de neam bun, nobil; arătos, chipeş‘:
faieş adj. neutru sg. nom.-ac. neart. [3] 72r;
finíc, -uri subst. neutru ‘curmal’
finic subst. comun neutru sg. nom.-ac. neart. [4] 34r;
finicuri subst. comun neutru pl. nom.-ac. neart. [4] 3v;
firéş, - adj. ‘adevărat, autentic’
hiriş adj. masc. sg. dat.-gen. [3] 91r;
hiriş adj. masc. sg. nom.-ac. [3] 78v; 98v; 110v; 110v; 110v; 110v; 110v;
g sélni , -e subst. fem. ‘molia albinelor (Achronia alveolaria)’:

g sealni a subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 103v;
glódişte, subst. fem. ‘cantitate mare de noroi; (fig.) păcat, întinare’
glodiştea subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [4] 17v;
góni , subst. fem. ‘împreunare’
góni elor subst. comun fem. pl. dat.-gen. art. [3] 123v;
h r áş, subst. masc. ‘războinic’:

h r aşului subst. comun masc. pl. dat.-gen. art. [3] 29v;
hîrî́t, -i subst. masc. (mai ales la plural) ‘luptător; viteaz, erou’:
hîrî îi subst. comun masc. pl. nom.-ac. art. [2] 31r;
hlipí, vb. 4 intranz. ‘a suspina, a se văita’:
hlipind verb gerunziu [3] 72r;
hólc , subst. fem. ‘ceartă; zarvă’
holca subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [1] 3v; [3] 11r;
holc subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 79r; 92v;
holcí, verb 4 intranz. ‘a vorbi împotrivă, a mustra’
holciia verb indicativ imperfect 3 pl. [4] 34r;
holm, -i subst. masc. ‘deal’

holmii subst. comun masc. pl. nom.-ac.. [3] 72v; [4] 33r;
idoloslujítel, –i, adj. ‘idolatru’:

idoloslujiteli adj. masc. pl. nom.-ac. neart. [3] 134r;
ieftin táte, -i subst. fem. ‘abunden ă, belşug, situa ie înfloritoare’:
ieftin t îi subst. comun fem. sg. dat.-gen. art. [4] 6v;
imát, - adj. ‘pîngărit, ticălos’:
imatul adj. masc. sg. nom.-ac. art. [4] 17v;
neimat adj. fem. sg. nom.-ac. neart. [4] 46v;
neimat adj. fem. sg. vocativ neart. [4] 17v;
neimatul adj. neutru sg. vocativ art. [4] 17v;
im ciúne, -i subst. fem. ‘murdărie, pată; prihană’:
im ciune subst. fem. sg. nom.-ac. neart. [4] 14v;
im ciunea subst. fem. sg. nom.-ac. art. [3] 105r; 115r; 128r;
im ciunilor subst. comun fem. pl. dat.-gen. art. [3] 115v;
inopleménic, -i subst. masc. ‘(om) de neam străin’:
inoplemenicii subst. comun masc. pl. nom.-ac. art. [2] 33v; 33v; [3] 59v; [4] 1v;
28r;
ipát, -i subst. masc. ‘căpetenie’
ipatii subst. comun masc. pl. nom.-ac. art. [3] 62r;
ipátic, -i subst. masc. ‘căpetenie’:
ipaticii subst. comun masc. pl. nom.-ac. art. [3] 62r;
is elí, vb. 4 tranz. ‘a vindeca, a repara, a îndrepta’:
is ealeaşte verb imperativ 2 sg. [4] 16v;
is elesc verb indicativ prezent 1 sg. [4] 3v;
î́m , -e subst. fem. ‘mamă’:

îmei subst. comun fem. sg. dat.-gen. art. [3] 82r;
înf ráre, subst. fem. ‘formă, prezentare, figură de stil’
înf rare sust. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 87v;
îngrecá, vb. 1 intranz. ‘a rămâne însărcinată’:
ai îngrecat verb indicativ perfect compus 2 sg. [3] 125v;
au îngrecat verb indicativ perfect compus 3 sg. [3] 83v;
voi îngreca verb indicativ viitor 1 sg. [3] 134v; 135v;
îngrecáre, -i subst. fem. ‘faptul de a rămâne însărcinată’
îngrecare subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 88v;
îngrecarea subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 88v; 125v;
îngrecát, subst. neutru ‘faptul de a rămâne însărcinată’
îngrecat subst. comun neutru sg. nom.-ac. neart. [3] 83r;
întunéric, -e subst. neutru ‘zece mii; mul ime foarte mare’:
Glosar 73
întunearece subst. comun neutru pl. nom.-ac. neart. [3] 53r;

înveáşte, vb. 3 tranz. ‘a îmbrăca’:
au înv scut verb indicativ perfect compus 3 sg. [3] 58r;
învîrtoşitúr , subst. fem. ‘tărie’
învîrtoşitura subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [2] 2v; 2v; 4v; 4v; 5r; 5r;
învîrtoşitur subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [2] 2v;
învîrtoşiturii subst. comun fem. sg. dat.-gen. art. [2] 2v; 2v;
jolnír, -i subst. masc. ‘soldat’

jolnirii subst. comun masc. pl. nom.-ac. art. [3] 41v;
leg túr , -i subst. fem. ‘închisoare, temni ă; acord, în elegere, pact (definind
în elegerea dintre om şi divinitate); încăl ăminte’:
leg tura subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [2] 24r; 35v; 36r; 36r; [3] 9r; 9r;
9r; 21r; 41r; 61v; 64r; [4] 2r; 42r;
leg tur subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [2] 36r; 36r; [3] 1r; 61v; [4] 1v;
13v; 38r; 44v;
leg turi subst. comun feminin plural nom.-ac. neart. [3] 10v; 19r; [4] 38r;
leg turii subst. comun fem. sg. dat.-gen. art. [2] 36r; 36r; [4] 13v; 13v; 13v;
leg turile subst. comun fem. pl. nom.-ac. art. [3] 1v;
leghión, -e subst.neutru ‘legiune’:
leghioane subst. comun neutru pl.nom.-ac. neart. [3] 40v;
límb , -i subst. fem. ‘popor’:
a limbi subst. comun fem. pl. dat.-gen. art. [3] 9r; 9r; 50r; [4] 27r; 32v;
limba subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 7v; 46v;
limb subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [1] 2r; [2] 6r; 6r; 22r; 31r; [3] 3v;
5v; 24r; [4] 27v; 28v; 44v; 49v;
limbi subst. comun fem. pl. nom.-ac. neart. [1] 7v; [2] 6r; 29r; 31r; [3] 8r; 9r;
29v; 43r; 49v; 59v; 69v; 86r; 86v; 99v; 102r; 123v; 123v; 124v; 124v;
124v; [4] 1v; 22r; 32v; 32v; 43r; 43v; 44v;
limbi subst. comun fem. pl. vocativ neart. [3] 16r; 62r; [4] 30r;
limbile subst. comun fem. pl. nom.-ac. art. [1] 6r; 6r; 7v; [2] 2r; 4v; 10v; 33v;
35v; [3] 1v; 14v; 17v; 26r; 26r; 37r; 40r; 42v; 42v; 43r; 44v; 46v; 49v;
49v; 50r; 50r; 58r; 59r; 61v; 62v; 64r; 72v; 119v; 123v; 124r; 127r; 136r;
[4] 4r; 8v; 23v; 26r; 28v; 30v; 38r; 43r; 44r; 53r; 55v;
limbile subst. comun fem. pl. vocativ art. [2] 26r; 26v; 35r; 71v; 75r; 76r; 93r;
limbilor subst. comun fem. pl. dat.-gen. art. [2] 27v; 29r; 33v; 34v; 35v; 35v;
[3] 1v; 10r; 25v; 29r; 50r; 50r; 50v; 58r; 59v; 71r; 73r; 109v; 117r; 135r;
[4] 1v; 4r; 4r; 8v; 17v; 24r; 43r; 43v; 43v; 44r; 44v;
ling riciúne, -i subst. fem. ‘linguşire’:
ling riciuni subst. comun fem. pl. dat.-gen. neart. [3] 115v;
list, – uri, subst. neutru ‘foaie, filă’:

list subst. comun neutru sg. neart. [3] 42r; [4] 52r; 55r;
liubóv, subst. neutru ‘dragoste’:
liubov subst. comun neutru sg. nom.-ac. neart. [3] 131r; [4] 17v;
liubovul subst. comun neutru sg. nom.-ac. art. [4] 11r; 16r;
lív , subst. fem. ‘sud’:
liv subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 5v; [4] 54v;
lucoáre, -i subst. fem. ‘lumină’:
lucoare subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 30r; 30v; 109r; 113v; 129v;
[4] 18r;
lucoarea subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 135r;
lucori subst. comun fem. pl. nom.-ac. neart. [3] 66r; 67r; 126r; 126r;
lucrói, -oáie adj./ subst. masc. ‘harnic, muncitor’:
lucroaie adj. fem. sg. nom.-ac. neart. [2] 20r;
lucroilor subst. comun masc. pl. dat.-gen. art. [2] 38v;
nelucroilor subst. comun masc. pl. nom.-ac. art. [3] 8r
mátric , subst. fem. ‘uter’:

matrica subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 80v;
m iestrí, vb. 4 intranz. ‘a face intrigi, a unelti’:
s m iestrim verb conjunctiv prezent 1 pl. [3] 31r;
meáser, - adj./ subst. masc. ‘sărac’:
measer adj. masc. sg. nom.-ac. neart. [3] 6r; 93r; 93r;
measerilor subst. comun masc. pl. dat.-gen. art. [4] 1r;
measerul subst. comun masc. sg. nom.-ac. art. [3] 5v; 23r;
melc, -i subst. masc. ‘orbita ochiului’:
melcii subst. comun masculin plural nom.-ac. art. [2] 20r;
meser táte, subst. fem. ‘sărăcie’:
meser tate subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 98v;
meserí, vb. 4 intranz. ‘a sărăci; a suferi, a pătimi’:
au meserit verb indicativ perfect compus 3 sg. [3] 98r;
va meseri verb indicativ viitor 3 sg. [3] 24v;
mirsín , -e subst. fem. ‘mirt (Myrtis communis)’:
mirsin subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 70v;
mişél, -ea adj./ subst. masc. ‘sărac’:
mişei adj. masc. sg. nom.-ac. [3] 4r;
mişei subst. comun masculin plural neart. [3] 4r; 132v;
mişeii subst. comun masculin plural nom.-ac. art. [2] 33v; 36r; [3] 3r; 21r; 76v;
mişeilor subst. comun masculin plural dat.-gen. art. [2] 26r; [3] 59r; 76v;
mişel adj. neutru sg. nom.-ac. [2] 35r;
mişel subst. comun masc. sg. nom.-ac. neart. [2] 22r; [3] 5v; 12v; 28r;
Glosar 75
mişelul subst. comun masc. sg. nom.-ac. art. [2] 38v; [3] 18v;
mişelului subst. comun masc. sg. dat.-gen. art. [3] 4r; 20v; 28r;
mîhniciós, -oas adj. ‘trist, deprimat’:
mîhnicios adj. masc. sg. nom.-ac. [3] 15r;
mîhniciúne, -i subst. fem. ‘triste e’
mîhniciune subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 59r; 72r;
mîhniciuni subst. comun fem. pl. nom.-ac. neart. [3] 25r;
mîlcomí, vb. 4 intranz ‘a sta (nemişcat)’:
mîlcomi verb imperativ 2 pl. [4] 52v;
mîneá, vb. 1 intranz. ‘a rămâne peste noapte, a se adăposti’:
a mînearea verb infinitiv lung [2] 33v;
mas verb indicativ perfect simplu 3 sg. [3] 60r; [4] 51v;
mîi verb indicativ prezent 2 sg. [3] 36v;
mîrlí, vb. 4. refl. ‘(d. oi şi alte animale) a se împreuna’:
s mîrliia verb indicativ imperfect 3 pl. [3] 19v;
mîşcói, -i subst. masc. ‘catâr’:
mîşcoi subst. comun masc. pl. nom.-ac. neart. [3] 26r; [4] 49r;
mî́zd , -e subst. fem. ‘mită’:
mîzd subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [4] 26r;
mîzde subst. comun fem. pl. nom.-ac. neart. [2] 4r; [3] 9v; 15r;
mîzdelor subst. comun fem. pl. dat.-gen. art. [3] 9v;
mortác, -i adj./ subst. masc. ‘muritor’:
mortaci adj. masc. pl. nom.-ac. [3] 137v;
mortacii subst. comun masc. pl. nom.-ac. art. [3] 89r;
mortacilor subst. comun masc. pl. dat.-gen. art. [3] 130v; [4] 10v;
mortátic, - adj. ‘muritor’
mortateca adj. fem. sg. nom.-ac. [3] 67r;
múnc , -i subst. fem. ‘chin, caznă’
munca subst. comun feminin singular nom.-ac. art. [4] 8r;
munc subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 15r; 99v; 133r; 133v; [4] 6r;
8r; 11v; 21v; 21v;
munci subst. comun feminin plural neart. [3] 36v; 37r; 83r; [4] 16v;
n sliciúne, -i subst. fem. ‘poftă; cutezan ă’:

n sliciunile subst. comun fem. pl. nom.-ac. art. [3] 56v;
n slitúr , -i subst. fem. ‘dorin ă, poftă’:
n sliturile subst. comun fem. pl. nom.-ac. art. [3] 9r; 37r; 45r;
n t rí, vb. 4 intranz. ‘a slăbi’:
vor n t ri verb indicativ viitor 3 pl. [2] 23r;
neascultói, adj./ subst. masc. ‘neascultător’
neascultoi adj. masc. sg. nom.-ac. [2] 38v;
neascultoi subst. comun masc. pl. nom.-ac. neart. [3] 73r;

neascultoilor subst. comun masc. pl. dat.-gen. art. [2] 32v; [3] 25v;
nelucrói, -i subst. masc. ‘leneş’:
nelucroilor subst. comun masc. pl. dat.-gen. art. [3] 8r;
nelutátec, - adj. ‘nepămîntesc’:
nelutatec adj. fem. sg. nom.-ac. [3] 92v;
nelutatece adj. neutru pl. dat.-gen. [3] 97v;
nemeárnic, - adj./subst. masc. ‘străin, venetic, pribeag’:
nemearnic subst. comun masc. sg. nom.-ac. neart. [3] 36r;
nemearnic adj. fem. sg. nom.-ac. [3] 7r;
nemearnici subst. comun masc. pl. nom.-ac. neart. [4] 47r;
nemearnicilor subst. comun masc. pl. dat.-gen. art. [4] 14r;
nemearnicul subst. comun masc. sg. nom.-ac. art. [4] 26r;
nemearnicului subst. comun masc. sg. dat.-gen. art. [4] 55v;
Neocíta, subst. fem. propriu ‘Maica Domnului’
Neocita subst. propriu fem. nom.-ac. [3] 137r;
nep r sít, adv. ‘neîncetat’
nep r sît adv. [3] 78r; 78r; 80v; 80v; 81v; 84r;
netrup ré , adj. ‘fără trup’
netrup re adj. neutru sg. nom.-ac. [3] 127v;
nezlóbiv, - adj. ‘inocent, nevinovat’:
nezlobiv adj. masc. sg. nom.-ac. [3] 40v; 45r;
nezlobivi adj. masc. pl. nom.-ac. [3] 77r;
nezlobivul adj. masc. sg. nom.-ac. [3] 4r;
nezlobivíe, subst. fem. ‘inocen ă, puritate’:
nezlobiviia subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [4] 11v;
noáten, - adj./subst. fem. ‘oaie în vârstă de un an; cu lână de culoare cafeniu
închis până la negru; (lână) tunsă de pe oi noatene’:
noatena subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [4] 36r;
noaten adj. fem. sg. nom.-ac. [2] 2r;
noatin adj. fem. sg. nom.-ac. [4] 37r;
obnovlénie, -i subst. fem. ‘sfin ire’:

obnovleniia subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 62r; 62r;
Obreazánie, subst. fem. ‘sărbătoarea circumciziei lui Iisus Hristos (1 ianuarie)’
Obreazanie subst. propriu fem. nom.-ac. sg. [4] 32r; 42r;
oglindí, vb. 4 tranz. şi refl. ‘a privi, a se uita’
neoglindind verb gerunziu [4] 46v;
oglindi verb indicativ perfect 3 sg. [4] 51r;
oglindiiam verb indicativ imperfect 1 sg. [4] 23r;
oglindind verb gerunziu [2] 19r; [4] 47r;
Glosar 77
oglindindu-s verb gerunziu [3] 35v;

ve oglindi verb indicativ viitor 2 pl. [2] 19r;
vor oglindi verb indicativ viitor 3 pl. [4] 15v;
ogodí, vb. 4 tranz. ‘a plăcea, a fi pe placul cuiva’:
ogodi verb indicativ perfect simplu 3 sg. [2] 24r;
ogódnic, -i subst. masc. ‘plăcut, iubit, binecuvântat’:
ogodnicului subst. comun masc. sg. dat.-gen. art. [3] 55v;
olocaftomát , -e subst. fem. ‘jertfă prin ardere de tot’:
olocaftomatelor subst. comun fem. pl. dat.-gen. art. [4] 38r;
olocárpom , subst. fem. ‘jertfă prin ardere totală’:
olocarpom subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 58v; 58v; 59r; [4] 21v;
olocávst , adj. ‘(jertfă) prin ardere totală’:
olócavsta adj. fem. sg. nom.-ac. [4] 51r;
oráci, subst. masc. ‘orator; om care are darul vorbirii, fermecător’:
oraci subst. comun masc. sg. nom.-ac. neart. [3] 12r;
orgán, -e subst. neutru ‘instrument muzical’
organe subst. comun neutru pl. nom.-ac. neart. [3] 118v;
organelor subst. comun neutru plural dat.-gen. art. [3] 93v; 118v;
otróc, -i subst. masc. ‘tânăr’:
otroci subst. comun masc. pl. nom.-ac. neart. [3] 67r; 118v;
otrocilor subst. comun masc. pl. dat.-gen. art. [3] 120r; 121r;
pard, subst. masc. ‘leopard’

pardul subst. comun masc. sg. nom.-ac. art. [4] 28v;
páv , -e subst. fem. ‘scut’ (şi fig.):
pav a subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 16r; 29v;
pav subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 4v; [4] 22r;
p r sí, vb. 4 tranz. ‘a înceta să; (refl.) a se lepăda de’
nu p r sî verb imperativ 2 sg. [4] 19v;
nu v p r sît verb indicativ perfect simplu 2 pl. [4] 55v;
nu voi p r sî verb indicativ viitor 1 sg. [4] 43r;
or p r sî verb indicativ viitor 3 pl. [2] 34r;
p r siia verb indicativ imperfect 3 pl. [3] 64r;
p r sî verb indicativ perfect simplu 3 sg. [3] 11v; 17v; 26v;
p r sînd verb gerunziu [3] 127r;
p r sîndu-ne verb gerunziu [4] 15v;
p r sîr verb indicativ perfect simplu 3 pl. [3] 2r;
p r sîre verb imperativ 2 pl. [2] 14r;
p r sît verb indicativ perfect simplu 2 pl. [2] 1v;
p r sî verb imperativ 2 pl. [2] 2r;
p r sî î-v verb imperativ 2 pl. [4] 36r;
s-au p r sît verb indicativ perfect compus 3 sg. [4] 16r;

s p r sî verb indicativ perfect simplu 3 sg. [3] 53v;
peásn , -e subst. fem. ‘imn, cântare bisericească’
peasna subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 65v; 66r; 66r; 66v; 66v; 67r;
67v; 67v; 76r; 76r; 76v; 80r; 82v; 84v; 86v; 90v; 92r; 93v; 96v; 97v; 106r;
108r; 109v; 112r; 114r; 117v; 120r; 122r; 134v; 135r; 135v; 135v; 136r;
136v; 138r; 110va; [4] 17r; 17v; 18r; 18v; 19v; 20r; 20r;
peasn subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 94r; 122v;
peasnii subst. comun fem. sg. dat.-gen. art. [3] 55v;
Peatdeseátni , subst. fem. ‘Cincizecime’:
Peatdeseatni subst. propriu fem. nom.-ac. [3] 116v; 124v;
Peatdeseatni ii subst. propriu fem. dat.-gen. [3] 117r;
Peatideseatni subst. propriu fem. nom.-ac. [3] 106r;
Peatideseni subst. propriu fem. nom.-ac. [3] 102r;
peuc, subst. masc. ‘pin’
peuc subst. comun masc. sg. nom.-ac. neart. [3] 50r;
péve , -i subst. masc. ‘cântăre (la biserică); creator, autor’:
peave subst. comun masc. sg. nom.-ac. neart. [3] 77r; 78r; 120r;
peave ul subst. comun masc. sg. nom.-ac. art. [3] 77r; 79v; 82v; 86v; ] 87r;
93r; 95r; 101v; 120v; 123v;
pevg, subst. masc. ‘pin’
pevg subst. comun masc. sg. nom.-ac. neart. [4] 4r; 44r;
pilúg, -e subst. neutru ‘unealtă casnică de lemn, de piatră, de metal, de obicei
rotunjită la unul sau la ambele capete, folosită la pisat’
pilugul subst. comun masc. sg. nom.-ac. art. [3] 25r;
pîrc, -i subst. masc. ‘ ap’:
pîrcii subst. comun masc. pl. nom.-ac. art. [3] 19v;
pîşcîí, vb. 4 tranz. ‘a batjocori’:
pîşc iaşte verb indicativ prezent 3 sg. [2] 33r;
puşc ir verb indicativ perfect simplu 3 pl. [2] 5v;
pl z túr , -i subst. fem. ‘profe ie’:
pl z turilor subst. comun fem. pl. dat.-gen. art. [3] 66v;
pl zm tór, -i subst. masc. ‘creator’
pl zm toriul subst. comun masc. sg. nom.-ac. art. [4] 7r;
pl zuí, vb. 4 tranz. ‘a prevedea, a prezice’:
pl zuia verb indicativ imperfect 3 sg. [3] 123r;
pl zuiesc verb indicativ prezent 3 pl. [3] 135v;
pl zuind verb gerunziu [3] 138v;
pleám , -i subst. fem. ‘neam, semin ie, familie’
plemile subst. comun fem. pl. nom.-ac. art. [4] 7r;
plean, –uri, subst. masc. ‘pradă, captură; grup de oameni (prizonieri)’
Glosar 79
pleanul subst. comun masc. sg. nom.-ac. art. [3] 13v;

pleanului subst. comun masc. sg. dat.-gen. art. [3] 30r; [4] 23v;
pleástru, subst. neutru ‘pastă medicinală care se aplică pe o parte a corpului;
cataplasmă’:
pleastru subst. comun neutru sg. nom.-ac. neart. [2] 1v;
plodíe, subst. fem. ‘roadă’
plodiei subst. comun fem. sg. dat.-gen. art. [3] 58v (în sintagma: jărtva a tot
plodiei);
plódnic, - adj. ‘roditor’:
plodnice adj. fem. sg. dat.-gen. [3] 108v;
pocerní, vb. 4. tranz. ‘a face un lucru negativ’:
vei pocerni verb indicativ viitor 2 sg. [2] 28v;
poddánic, -i, subst. masc., fem. ‘supus’
poddanicii subst. comun masc. pl. nom.-ac. art. [3] 21r
poetíc, -i, subst. masc. ‘poet, creator, autor’:
poeticul subst. comun masc. sg. nom.-ac. art. [3] 118r; 118r;
poftorí, verb 4 tranz. ‘a repeta’
poftorêşte verb imp. 2 sg. [2] 1r;
poftorim verb indicativ prezent 1 pl. [3] 102r; 102r;
poftorindu verb gerunziu [3] 40v; 41v;
pomazánnic, -i, subst. masc. ‘uns’
pomazannicii subst.c omun masc. pl. nom./ac. art. [3] 110r;
pominóc, -oace subst. neutru ‘dar’
pominoacele subst. comun neutru pl. nom./ac. art. [3] 21v;
pominoc subst. comun neutru sg. nom./ac. neart. [3] 91r;
pos dí, verb IV ‘a aşeza’
pos diş verb indicativ perfect simplu 3 sg. [3] 74r;
poslánie, -i, subst. fem. ‘scrisoare; scrisoare cu con inut teologic, pentru
îndrumarea sau lămurirea credincioşilor’
poslanie subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 49r; 84v; [4] 4r; 5r; 5r; 5v;
14r; 15r; 16r; 46r; 46v; 47r;
poslaniia subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 47v; [4] 30v;
posluşánie, -i, subst. fem. ‘ascultare, supunere’:
posluşaniia subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [1] 1r;
postîmpí, v. IV ‘a se îndepărta de cineva’
postîmpind verb gerunziu [3] 63v;
práv , -e, subst. neutru ‘călăuză; scop’:
prav subst. comun neutru sg. nom./ac. neart. [4] 11v;
prave ele subst. comun neutru pl. nom./ac. art. [2] 28v; [3] 8r;
Preobrajénie, -i, subst. fem. ‘schimbare; sărbătoarea Schimbării la fa ă a
Mântuitorului (6 august)’
preobrajeniia subst. comun fem. sg. nom./ac. art. [3] 79r;

Preobrejenie subst. propriu fem. sg. nom./ac. art. [4] 52r;
pricádoc, -e, subst. neutru ‘vas în care curge lichidul rezultat din zdrobirea
strugurilor, cadă’
pricadocele subst. comun neutru pl. nom.-ac. neart. [1] 6r;
priceştuí, vb. 4 refl. ‘a se cumineca’:
ne priceştuim verb indicativ prezent 1 pl. [3] 13r; 117r;
s ne priceştuim verb conjunctiv prezent 1 pl. [3] 111r;
príp c, subst. neutru ‘caniculă. arşi ă’:
prip c subst. comun neutru sg. nom.-ac. neart. [2] 13r; 30v; 35v; [3] 65r;
prip cul subst. comun neutru sg. nom.-ac. art. [3] 19r; [4] 38r;
prísne, adj. ‘veritabil, autentic, adevărat’:
prisne adj. invariabil [3] 111r; 110ra; 110ra; 110ra; 110ra; 110ra; 110ra;
probr zí, verb tranz. 4 ‘a mustra’
am probr zit verb indicativ perfect compus 1 sg. [3] 129r;
probr zeaşte verb imperativ 2 sg. [4] 55r;
nu probr zî verb imperativ 2 sg. [4] 55r;
probr zînd verb gerunziu [4] 54v;
probr zeál , -i, subst. fem. ‘mustrare’
probr zala subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [4] 55r;
probr zal subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 40v;
prorocéstvie, -i, subst. fem. ‘profe ie’
prorocestviei subst. comun fem. sg. dat.-gen. art. [1] 5r;
prorocestviii subst. comun fem. sg. dat.-gen. art. [3] 29v;
prorocestviile subst. comun fem. pl. nom.-ac. art. [1] 5r;
prorocestvuí, verb tranz. 4 ‘a proroci’
prorocesvuiesc verb indicativ prezent 3 pl. [3] 103v;
prorocestvuir verb indicativ perfect simplu 3 pl. [3] 103r; 103r; [4] 7v;
vor prorocestvui verb indicativ viitor 3 pl. [3] 104r; 104r;
prosopoporían, subst. neutru ‘figură de stil prin care autorul face să vorbească o
persoană absentă’:
prosopoporían subst. neutru sg. nom.-ac. neart. [3] 87v;
prost, - , adj. ‘simplu, comun, de rând’:
proast adj fem. sg. nom.-ac. [3] 48r;
prostác, - , adj./ subst. ‘(om) simplu’
prostaci subst. comun masc. pl. nom.-ac. neart. [3] 104v;
prostacii subst. comun masc. pl. nom.-ac. art. [2] 20r;
prostátec, - , adj. ‘simplu’
prostatece adj. neutru pl. nom.-ac. [2] 34v;
Glosar 81
r zbolí, vb. 4 refl. ‘a se îmbolnăvi’:

s r zboli verb indicativ perfect simplu 3 sg. [3] 4v; 57v; [4] 48v;
rod, -uri subst. neutru ‘neam, familie; neamul omenesc’:
rod subst. comun neutru sg. nom.-ac. neart. [1] 2v; [2] 24v; [3] 18v; 45v; 47r;
59r; 59v; 59v; [4] 1r; 1r; 44r; 44r;
rodul subst. comun neutru sg. nom.-ac. art. [2] 24r; 24v; [3] 10r; 31r; 37r; 67r;
77r; 81r; 95r; 114v; 115r; 115r;
roduri subst. comun neutru pl. nom.-ac. neart. [3] 50v; 50v; 74v; [4] 4r;
rodurile subst. comun neutru pl. nom.-ac. art. [3] 1v; 9r; 9r;
rost, -uri subst. neutru 1. ‘gură’
rost subst. comun neutru sg. nom.-ac. neart. [3] 1v; 2r; 12r; 27v; 27v; 56v;
64v; 107v; 122r; 124v; [4] 19v;
rostul subst. comun neutru sg. nom.-ac. art. [1] 7r; [2] 2r; 4r; 10r; 18v; 25r;
25v; 26v; 32r; 32v; 32v; 35r; 35v; 36r; [3] 2v; 2v; 6r; 7v; 9v; 11v; 16r;
22v; 22v; 25r; 30r; 43v; 43v; 43v; 45v; 56v; 57v; 63v; 70v; 74r; 78r; 100r;
111v; 119v; 122r; 123v; 125r; 138r; [4] 3v; 9v; 10r; 10r; 15v; 33r; 36r; 40v;
47v; 48r; 49r;
rostului subst. comun neutru singular dat.-gen. art. [2] 14v; 18r; 24v; 36v; [3]
128v; [4] 9v; 28r;
rosturi subst. comun neutru plural neart. [3] 109v;
rosturile subst. comun neutru plural nom.-ac. art. [3] 2r; 100r;
2. ‘tăiş (al sabiei)’
rostul subst. comun neutru sg. nom.-ac. art. [3] 34r;
rosturi subst. comun neutru plural neart. [2] 16r;
rugí, verb intranz. 4 ‘a rage, a mugi, a urla’
rugind verb gerunziu [3] 131r;
samodîrjáve , subst. masc. ‘imperator’

samodîrjave subst. comun masc. sg. nom./ac. neart. [1] 2r;
samvíc , subst. fem. ‘sambuc; instrument muzical’:
samvic subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 62v; 62v;
samvichei subst. comun fem. sg. dat.-gen. art. [3] 62v; 63r;
s zdánie, subst. fem. ‘fiin ă, creatură’
s zdanie subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 134r; [4] 47r;
scî́rb , -e subst. fem. ‘necaz’
scîrba subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [2] 26r; [3] 73r; [4] 18r;
scîrb subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [1] 7r; [2] 5v; 23r; [3] 22v; 24r;
44v; 52v; [4] 11v;
scîrbele subst. comun fem. pl. nom.-ac. art. [2] 12r; [4] 47v;
scópos, -e subst. neutru ‘melodie, cântec’:
scoposul subst. comun neutru sg. nom.-ac. art. [3] 98v;
síl , -e subst. fem. ‘putere, for ă’:

sîla subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 98v;
sîla subst. comun fem. sg. nom.-ac. art.( (în sintagma: cu de-a sîla) [3] 21r; 31v;
31v; 55r;
sîl subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 31v; 135v; [4] 11v; 24v; 55v;
simfoníe, -i subst. fem. ‘instrument muzical’:
simfónie subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 62v; 62v;
simfóniei subst. comun fem. sg. dat.-gen. art. [3] 62v; 63r;
síver, subst. neutru ‘(cel de la) miazănoapte’
siverul sunat. comun neutru sg. nm.-ac. art. [1] 5v;
sî́l , subst. fem. ‘capcană’:
sîl subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [2] 18r;
soáge, vb. 4 tranz. ‘a frământa, a plămădi’:
soagem verb indicativ prezent 1 pl. [3] 78r;
somná, vb. 1 intranz. ‘a dormi’
somnắ verb indicativ perfect simplu 3 sg. [4] 51v;
sp sí, verb tranz. 4 ‘a mîntui’
a sp sî verb infinitiv prezent [3] 47v;
ai sp sît verb indicativ perfect compus 2 sg. [3] 97r;
au sp sît verb indicativ perfect compus 3 sg. [3] 83v; 102r;
s s sp sasc verb conjunctiv prezent 3 pl. [4] 18r;
s sp sasc verb conjunctiv prezent 3 sg. [3] 78r; 82r; 84v; 129r;
s sp seaşte verb indicativ prezent 3 sg. [2] 34v;
s sp seşti verb conjunctiv prezent 2 sg. [3] 13r; 68r;
sp seaşte verb imperativ 2 sg. [3] 126r; [4] 20r;
sp seaşte-te verb imperativ 2 sg. [3] 13v;
sp sîndu-m verb gerunziu [4] 17r; 17v;
sp sî-s -va verb indicativ viitor 3 sg. [3] 104r;
va sp sî verb indicativ viitor 3 sg. [3] 86v;
sp sénie, -i subst. fem. ‘mîntuire’
sp s nie subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [4] 46v;
sp senie subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [2] 7v; [3] 13v; 18v; 19r; 55v;
70r; 87r; 105r; 112r; 112r; 112v; 114v; 121v; [4] 14r; 31r; 42v; 46v;
sp seniia subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [2] 35v; [3] 50r; 52r; 58r; 74r;
79v; 100r; 101v; 105r; [4] 31r;
sp seniii subst. comun fem. sg. dat.-gen. art. [3] 36v; [4] 13v; 18v;
sp sitór, -oare, adj./subst. masc./ fem. ‘mîntuitor, -oare; de mântuire; care se va
mântui’
sp sîtoare adj. fem. sg. nom.-ac. [3] 80r;
sp sîtoare adj. neutru pl. nom.-ac. [3] 121v;
sp sîtoarea adj. fem. sg. nom.-ac. [3] 68r;
Glosar 83
sp sîtori subst. comun masc. pl. dat.-gen. neart. [3] 47v;

sp sîtoriu adj. masc. sg. nom.-ac. [3] 131r; 131v;
sp sîtoriului subst. comun masc. sg. dat.-gen. art. [3] 76r;
sp sít, -i subst. masc. ‘mîntuit’
sp sî subst. comun masc. pl. nom.-ac. neart. [3] 26r;
spodobí, vb. 4 tranz. şi refl. ‘a (se) învrednici’:
spodobeaşte verb imperativ 2 sg. [3] 32v; 68r; 72v; 81r; 105r;
spodobit-ai verb indicativ perfect compus 2 sg. [3] 15v;
te-ai spodobit verb indicativ perfect compus 2 sg. [3] 84v;
stéje, s. f. ‘grabă’
steje subst. comun fem. sg. nom./ac. neart. [3] 51v
stideál , subst. fem. ‘sfială, ruşine’
stideala subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 59v; [4] 1v;
stidí, vb. 4 refl. ‘a se ruşina, a se sfii’:
nu s vor stidi verb indicativ viitor 3 pl. [3] 13v;
s s stideasc verb conjunctiv prezent 3 pl. [3] 64r;
s-or stidi verb indicativ viitor 3 pl. [3] 8v;
stidi-s -vor verb indicativ viitor 3 pl. [3] 13v;
stidín , subst. fem. ‘sfială, ruşine’
stidin a subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 132v;
str lucoáre, -ori subst. fem. ‘strălucire’
str lucoare subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [1] 2v; [3] 30r; 105r; 109v;
133v; [4] 11r; 30v;
str lucoarea subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 33r; 49v; 72r; 109v; 109v;
113v;
str lucori subst. comun fem. pl. nom.-ac. neart. [3] 112r; 112r; 119v; 110ra;
str lucorii subst. comun fem. sg. dat.-gen. art. [3] 33r;
str lucorós, -oas adj. ‘strălucitor’
str lucoroas adj. fem. sg. nom.-ac. [3] 121v;
str lucós, -oas adj. ‘strălucitor’
str lucoas adj. fem. sg. nom.-ac [3] 99r;
str lucos adj. neutru sg. nom.-ac. [4] 17v;
Streténie, subst. fem. ‘sărbătoarea Întâmpinării Domnului (2 ianuarie)’
Streatenie subst. propriu fem. sg. nom./ac. neart. [4] 39v;
supostátnic, -i, subst. masc. ‘vrăjmaş, duşman’
supostatnicii subst. comun masc. pl. nom./ac. art. [3] 55v;
svobódnic, - adj. ‘liberă’
svobodnic adj. fem. sg. nom.-ac. [3] 67r;
svoínstv , -e subst. fem. ‘împreună putere; cf. sunstrateiva, communis militia’
svoinstve subst. comun fem. pl. nom.-ac. neart. [3] 110va;
şáic , -e subst. fem. ‘mică ambarca ie fluvială cu pânze, servind la transportul

oamenilor şi al mărfurilor’
şeaice subst. comun fem. pl. nom.-ac. neart. [2] 8r;
şalắu, -i subst. masc. ‘monedă de aramă care a circulat în Moldova’:
şal u subst. comun masculin singular neart. [3] 12v;
şocîrlát, subst. neutru ‘stofă de culoare stacojie’:
şocîrlate subst. comun neutru pl. nom.-ac. neart. [3] 28r;
titluí, vb. 4. tranz. ‘a intitula’:

au titluit verb indicativ perfect compus 3 sg. [3] 117v;
trelucorát, - adj. ‘în trei lumini’
trelucorat adj. fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 125v; 126r;
tretín, - , adj. ‘(despre animale) de trei ani’
tretin adj. masc. sg. nom.-ac. [3] 7r;
tretin adj. fem. sg. nom.-ac. [3] 7r; 7r;
Tvoré ¸ subst. masc. ‘creator (cu referire la divinitate); autor’
Tvore subst. propriu masc. sg. nom.-ac. neart. [3] 44v;
Tvore u- subst. propriu masc. sg. nom.-ac. art. [3] 134v;
Tvore ul subst. propriu masc. sg. nom.-ac. art. [3] 74v; 79v; 96r;
tvore ul subst. comun masc. sg. nom.-ac. art. [3] 76v;
Tvore ului subst. propriu masc. sg. dat.-gen. art. [3] 81v; 122v;
v sclicnovénie, subst. fem. ‘strigăt puternic’

v sclicnovenie subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 6v;
v sclicnoveniia subst. comun fem. sg. nom.-ac. art. [3] 99r;
v znesénie, subst. fem. ‘înăl area la cer a lui Iisus Hristos; sărbătoarea Înăl ării
Domnului’:
v znesenie subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 72r; 72r; 95v;
V znesenie subst. propriu fem. nom.-ac. [3] 71v; 107v; [4] 6v; 42v;
V zneseniia subst. propriu fem. nom.-ac. [3] 76r;
verş, -uri subst. neutru 1. ‘vers’
verşul subst. comun neutru sg. nom.-ac. art. [3] 131v;
verşuri subst. comun neutru pl. nom.-ac. neart. [3] 107r; 131r; 131v;
verşurile subst. comun neutru pl. nom.-ac. art. [1] 4v;
verşurilor subst. comun neutru pl. dat.-gen. art. [3] 107r; 131v;
2. ‘verset’
verş subst. comun neutru sg. nom.-ac. neart. [3] 40v; 40v; 41v; 42v; 75v; 88v;
104r; 105v; 106r; 108v; 114v; 119v;
verşul subst. comun neutru sg. nom.-ac. art. [3] 84v;
vipt, -uri subst. neutru ‘fruct, rod, recoltă de grâne’:
viptul subst. comun neutru sg. nom.-ac. art. [3] 53v; 53v;
Glosar 85
vipturi subst. comun neutru pl. nom.-ac. neart. [3] 2v; 10r;
vipturile subst. comun neutru pl. nom.-ac. art. [1] 7r; [2] 10v; [4] 1v;
vipturilor subst. comun neutru pl. dat.-gen. art. [4] 7v;
vîlhóvnic, -i subst. masc. ‘mag’
vîlhovnici subst. comun masc. pl. nom.-ac. neart. [4] 21r; 28r; 29v;
vîrtuciós, -oas adj./ subst. masc./ fem. ‘puternic’
vîrtucioas adj. fem. sg. nom.-ac. [3] 83v; [4] 11r; 23r; [4] 39v;
vîrtucioas subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [2] 10r;
vîrtucioase adj. fem. pl. nom.-ac. [4] 33r;
vîrtucios adj. masc. sg. nom.-ac. [3] 12r; 25r;
vîrtucios subst. comun masc. sg. nom.-ac. neart. [2] 10r; 10r; [4] 26r; 29v;
vîrtucioş adj. masc. pl. dat.-gen. [3] 63r;
vîrtucioşii subst. comun masc. pl. vocativ art. [4] 30r;
vlástie, subst.fem. ‘stăpînire, putere’:
vlastie subst. comun fem. sg. nom.-ac. neart. [3] 110va; 110va;
z morí¸ vb. 4 tranz. ‘a slăbi, a lăsa să piară de foame, a istovi pe cineva’:

nu z moreaşte verb indicativ prezent 3 sg. [2] 30r;
z pódie, -i subst. fem. ‘vale largă sau platou înconjurat de înăl imi’:
z podiia [1] 6r; 6r (în sintagma Zăpodiia Judecă ii); [4] 25v;
zg u, -uri subst. neutru ‘uter’:
zg u subst. comun neutru sg. nom.-ac. neart. [3] 66r; 85r; 135v; [4] 39v; 39v;
40r;
zg ul subst. comun neutru sg. nom.-ac. art. [3] 95v; 109r;
zl tár, -i subst. masc. ‘meşter care se ocupă cu prelucrarea aurului’
zl tariul subst. comun masc. sg. nom.-ac. art. [3] 6r;
Bibliografie
1. Izvoare şi instrumente de lucru
A Greek-English Lexicon compiled by Henry George Liddell and Robert Scott,

With a revised supplement, 1996, Clarendon Press, Oxford.
Bianu, Ion, Hodoş, Nerva, Bibliografia românească veche, 1508-1830, tomul I,
Edi iunea Academiei Române, Bucureşti, 1903.
Bibliorum Sacrorum iuxta Vulgatam Clementinam nova editio, curavit Aloisius
Gramatica, Typis polyglottis Vaticanis, 1929.
Bibli•, sireç Vetxago i Novago Zaveta po •zyko slovenskÁ, Ostrog, 1581.
Codicele Bratul, Edi ie de text de Alexandru Gafton, Editura Universită ii
„Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2003.
Dic ionarul limbii române. Tom I-II, Editura Academiei, Bucureşti, 1913-1949.
Dic ionarul limbii române, serie nouă, Editura Academiei, Bucureşti,
1965-2010.
Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, Volumul II. Acte interne
(1661-1690), editate de Ioan Caproşu, Editura „Dosoftei”, Iaşi, 2000.
Dosoftei, Dumnezăiasca liturghie, 1679, Edi ie critică de N. A. Ursu, Editura
Mitropoliei Moldovei şi a Sucevei, Iaşi, 1980.
Dosoftei, Molitvenic, Iaşi, 1681.
Dosoftei, Opere. 1. Versuri, Edi ie critică de N. A. Ursu, Studiu introductiv de
Al. Andriescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1978.
Dosoftei, Psaltirea de-n ăles, Text stabilit şi studiu lingvistic de Mihaela
Cobzaru, Casa Editorială „Demiurg”, Iaşi, 2007.
Dosoftei, Psaltirea în versuri (1660-1667), publicată de pe manuscrisul original
şi de pe edi iunea de la 1673 de prof. I. Bianu, Edi iunea Academiei
Române, Bucureşti, 1887.
Dosoftei, Psaltirea în versuri, 1673, Edi ie critică de N. A. Ursu, Cu un cuvânt
înainte de Înalt Prea Sfin itul Iustin Moisescu, Arhiepiscop al Iaşilor şi
Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Iaşi, 1974.
Dosoftei, Via a şi petreacerea svin ilor, Iaşi, 1682-1686. Text îngrijit, notă
asupra edi iei şi glosar de Rodica Fren iu, Editura Echinox, Cluj, 2002.
Ferro, Teresa, Misionarii catolici în Moldova, Traducere de Cristian Alexandru
Damian şi Ştefan Damian, Editura IDC Press, Cluj-Napoca, 2006.
Ghe ie, Ion (coord.), Texte româneşti din secolul al XVI-lea, I. Catehismul lui
Coresi, II. Pravila lui Coresi, III. Fragmentul Todorescu, IV. Glosele
Bogdan, V. Prefe e şi epiloguri, Edi ii critice de Emanuela Buză,
Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Ion Ghe ie, Alexandra Roman

Moraru, Florentina Zgraon, Editura Academiei Române, 1982.
Manea, Laura, Dosoftei, Via a şi petreacerea svin ilor. Studiu lingvistic, Partea I,
Editura Universită ii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2006.
Miklosich, Franz, Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinum, Vindobonae,
Guilelmus Braumueller, 1862-1865.
Monumenta linguae Dacoromanorum. Biblia 1688. Pars I-Genesis, Editura
Universită ii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 1988; Pars II-Exodus, Editura
Universită ii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1991; Pars III - Leviticus, Editura
Universită ii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 1993; Pars IV - Numeri, Editura
Universită ii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 1994; Pars V -
Deuteronomium, Editura Universită ii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 1997;
Pars VII. Regum I, Regum II, Editura Universită ii „Alexandru Ioan Cuza”
Iaşi, 2008.
Monumenta musicae Byzantinae. Lectionaria. Edenda curaverunt Carsten Høeg,
Gunther Zuntz. Volumen 1. Prophetologium. Fasciculus primus -
Lectiones Nativitatae et Epiphaniae, Hauniae, 1939; Fasciculus secundus -
Lectiones Hebdomadarum 1 et 2 Quadragesimae, Hauniae, 1940;
Fasciculus tertius - Lectiones Hebdomadarum 3 et 4 Quadragesimae,
Hauniae, 1952; Fasciculus quattuor - Lectiones Hebdomadae 5 et
Hebdomadae in Palmis et Maioris, Hauniae, 1960; Fasciculus quintus -
Lectiones Sabbati Sancti, Hauniae, 1962; Fasciculus sextus - Lectiones ab
Ascensione usque ad Domenica Omnium Sanctorum, Hauniae, 1970; Pars
altera - Lectiones anni immobilis, edidit Gudrun Engbert. Fasciculus
primus - Textul continer, Hauniae, 1980; Fasciculus alter - Apparatum
criticum continens, Hauniae, 1981.
MS. 4389 = Biblioteca Academiei Române, manuscrisul românesc 4389; con ine
traducerea integrală a Vechiului Testament, efectuată după slavonă şi
latină de un anonim muntean (probabil Daniil Panoneanul), în a doua
jumătate a secolului al XVII-lea.
MS. 45 = Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române, fondul Blaj, manuscrisul
românesc nr. 45; con ine traducerea integrală a Vechiului Testament,
efectuată de Nicolae Milescu şi revizuită de un anonim moldovean în a
doua jumătate a secolului al XVII-lea.
Penticostar, adică sfintele slujbe de la Duminica Paştilor până la Duminica
tuturor sfin ilor, Editura Institutului biblic şi de misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1999.
Rivarova, Zdenka, Hauptova, Zoe, Grigorovicev Parimejnik, 1. Tekst s criticiki
aparat, Skopje, 1998.
Rosetti, Alexandru, Scrisori româneşti din arhivele Bistri ei (1592-1638), Casa
Şcoalelor, Bucureşti, 1944.
Bibliografie 89
Suidae Lexicon, Edidit Ada Adler, Pars I-V, Lipsiae in aedibus B. G. Teubneri,
MCMXXVIII, vol. I, p. 411.
Ştrempel, G., Catalogul manuscriselor româneşti din Biblioteca Academiei, vol.
1-5, Bucureşti, 1978-1992.
Teodorescu, Mirela, Studiu lingvistic, în Varlaam, Opere. Răspunsul împotriva
catehismului calvinesc, Edi ie critică, studiu filologic şi studiu lingvistic
de Mirela Teodorescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1984.
Triodul care cuprinde slujbele bisericeşti de la Duminica vameşului şi a
fariseului până la Sfânta Înviere, Tipărit în zilele păstoriei Prea Fericitului
Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Cu aprobarea
Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 2000.
Th~" qeiva" Grafh~" DhladhV kaiV Neva" Diaqhvkh" a&pavnta - Divinae Scripturae
nempe Veteris ac Novi Testamenti omnia Graece, a viro doctissimo
recognitia et emendata, variisque lectionibus aucta et illustra, Frankofurti
ad Moenum, apud Andreae Wecheli haeredes, 1597.
Vaarlam, Cazania (1643), Edi ie îngrijită de J. Byck, Editura Academiei
Române, Bucureşti, 1966 (reproduce edi ia tipărită în 1943)
2. Literatur secundar
Alberti, Alberto, Il Codice Uspenskij. Analisi della struttura e riflessioni

critiche, în Studi Slavistici II (2005), p. 7-33.
Alexeev, Anatoly A., The Old Testament Lections in Orthodox Worship, în DAs
Alte Testament als christlicheBibel in orthodoxer und westlicher Sicht,
Herausgegeben von Ivan Z. Dimitrov, James D. G. Dunn, Ulrich Luz und
Karl-Wilhelm Niebuhr, Mohr Siebeck, Tübingen, 2004.
Andriescu, Alexandru, Locul Bibliei de la Bucureşti în istoria culturii, literaturii
şi limbii române literare, în Monumenta linguae Dacoromanorum I,
Editura Universită ii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1988, p. 7-45.
Andriescu, Alexandru, Studiu introductiv, în Dosoftei, Opere, I. Versuri, Edi ie
critică de N. A. Ursu, Editura Minerva, Bucureşti, 1978.
Andronic-Ungureanu, M., Aspecte ale traducerii la Dosoftei, în „Text şi discurs
religios”, nr. 3, 2011, p. 159-168.
Arvinte, Vasile, Studiu lingvistic asupra primei căr i (Facerea) din Biblia de la
Bucureşti (1688), în compara ie cu ms. 45 şi cu ms. 1389, în Monumenta
linguae Dacoromanorum, Pars I-Genesis, Editura Universită ii
„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 1988, p. 47-123.
Avram, Andrei, Contribu ii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte
româneşti, în SCL, XV, 1964, nr. 1-5.
Avram, Andrei, Grafia chirilică şi problema opozi iei /ă/ : /î/ în dacoromâna din
secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea, în SCL, nr. 1, anul XXIV, 1973, p.
7-25.
Avram, Mioara, Dimitrescu, Florica, Principii de transcriere a textelor
româneşti din secolele XVI-XVIII, în LR, XI, 1962, nr. 6, p. 653-661.
Bărbulescu, Ilie, Fonetica alfabetului chirilic în textele române din veacul XVI şi
XVII în legătură cu monumeltele paleo-, sîrbo-, bulgaro-, ruso- şi
româno-slave. Cu o introducere despre „Felurile de scriere” şi
„Alfabetul cirilic şi ortografia slavă” la români, Bucureşti, Tipografia
„Universitara”, 1904.
Bogdan, Damian P., Paleografia româno-slavă, Bucureşti, 1978.
Branişte, Ene, Liturgica specială pentru facultă ile de teologie, edi ia a treia,
Editura Nemira, 2002.
Cândea, Virgil, Ra iunea dominantă. Contribu ii la istoria umanismului
românesc, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979.
Chivu, Gh., Alternan a õ/å în textele vechi româneşti, în „Limba română”, an
XXV, 1976, nr. 2, p. 181-185.
Chivu, Gheorghe, Studiu lingvistic, în Codex Sturdzanus, Editura Academiei
Române, 1993.
Densusianu, Ovid, Histoire de la langue roumaine, Tome II. Le seizième siècle,
Edi ie critică şi note de V. Rusu, Prefa ă de B. Cazacu, Editura „Grai şi
suflet-cultura na ională”, Bucureşti, 1997, p. 375-1038.
Fischer, I., Principii de transcriere a textelor româneşti, LR, XI, 1962, nr. 5, p.
577-582.
Fren iu, Rodica, Marginalii la un text hagiografic: Dosoftei, Via a şi petreacerea
svin ilor, Iaşi, 1682-1686, Editura „Mesagerul”, Bistri a, 2000.
Fuştei, Nicolae, Căr ile mitropolitului Dosoftei păstrate în diferite cole cii din
Europa, în „Tyragetia”, vol. II (XVII), nr. 2, 2008, p. 117-135.
Gafton, Alexandru, Considera ii asupra rolului gloselor în vechile texte
româneşti, în „Philologos”, Anul I, nr. 1-2, (1), iunie 2005, p. 79-112.
Gafton, Alexandru, 2001, Evolu ia limbii române prin traduceri biblice din
secolul al XVI-lea, Editura Universită ii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi.
Gafton, Alexandru, Hipercorectitudinea, Editura Universită ii „Alexandru Ioan
Cuza”, Iaşi, 2000.
Gafton, Alexandru, Traducerea ca literă şi glosa ca spirit, Comunicare sus inută
în deschiderea Conferin ei Interna ionale „Limbă şi literatură - repere
identitare în context european”, Piteşti, 4-6 iunie 2010.
Gaster, M., Chrestomatie română. Texte tipărite şi manuscrise [sec. XVI-XIX],
dialectale şi populare, vol. I-II, Leipzig-Bucureşti, 1891.
Ghe ie, Ion, Baza dialectală a românei literare, Editura Academiei, Bucureşti,
1975.
Bibliografie 91
Ghe ie, Ion, Contribu ii la istoria trecerii lui ea la e (leage > lege). Prezen a lui
ea în Muntenia la începutul secolului al XVIII-lea, în „Limba română”, an
XVII, 1968, nr. 6, p. 501-508.
Ghe ie, Ion, Introducere în studiul limbii române literare, Editura Ştiin ifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
Ghe ie, Ion, Mareş, Alexandru, Graiurile dacoromâne din secolul al XVI-lea,
Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1974.
Ghe ie, Ion, Mareş, Al., Introducere în filologia românească, Editura
Enciclopedică Română, Bucureşti, 1974.
Ghe ie, Ion, Teodorescu, Mirela, Interpretare şi translitera ie în reproducerea
vechilor texte româneşti, în SCL, an XXX, 1979, nr. 4, p. 157-170.
Høeg, Carsten, Zuntz, Günther, Remarks on the Prophetologion, în
„Quantulacumque: studies presented to Kirsopp Lake”, ed. R. P. Casey
(al.), London, 1937, p. 189-226.
Ivănescu, Gheorghe, Istoria limbii române, edi ia a II-a, Editura Junimea, Iaşi,
2000.
Ivănescu, Gheorghe, Probleme capitale ale vechii române literare, extras din
„Buletinul Institutului de Filologie Romînă”, Iaşi, vol. XI-XII
(1944-1945), 1947.
Kramer, Johannes, Zu den Editionsprinzip älterer rumänischer Texte, în
„Balkan-Archiv” N.F. 21, 1996, p. 171-173.
Kramer, Johannes, Probleme der Edition älterer rumänischer Texte, în
„Balkan-Archiv” N.F. 22/23, 1997/1998, p. 201-212.
Mazilu, Dan Horia, Introducere în opera lui Dosoftei, Editura Minerva,
Bucureşti, 1997.
Miller, J., The Prophetologion - The Old Testament of Byzantine Christianity?,
în The Old Testament in Byzantium, Edited by Paul Magdalino and Robert
Nelson, Dumbarton Oaks Research Library and Collection, 2010, p.
55-77.
Moraru, Mihai, Manierisme formale. Acrostihul sibilin la Dosoftei, în De nuptiis
Mercuri et Philologiae, Editura Funda iei Culturale Române, Bucureşti,
1997, p. 127-133.
Munteanu, Eugen, Lexicologie biblică românească, Editura Humanitas,
Bucureşti, 2008.
Munteanu, Eugen, Studii de lexicologie biblică, Editura Universită ii „Al. I.
Cuza”, Iaşi, 1995, p. 104-114.
Nida, Eugene, Towards a science of translating. With a special referrence to
principles and procedures involved in Bible translating, Leiden, 1964.
Olteanu, Pandele (coord.), Slava veche şi slavona românească, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1975.
Onu, Liviu, Spătarul Milescu sau Dosoftei? O problemă controversată de

paternitate literară (I-II), în „Limba română”, anul XXXV, 1986, nr. 3, p.
185-197 (I), nr. 5, p. 439-448 (II).
Panaite, Oana, Particularită i ale grafiei şi foneticii scrierilor lui Varlaam, în
AUI sec iunea III e, Lingvistică, tomul LI, 2005, p. 339-358.
Pantaleoni, Daniele, Observa ii asupra textelor româneşti vechi cu alfabet latin
(1570-1703), în „Philologica Jassyensia”, An III, nr. 7, 2007, p. 39-56.
Păcurariu, Mircea, Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, în Istoria Bisericii
Ortodoxe Române, vol. al II-lea, Editura Trinitas, Iaşi, 2006, p. 80-95.
Puşchilă, D., Molitvenicul lui Dosoftei. Studiu, în Analele Academiei Române,
Tom XXXVI. Memoriile Sec iunii Literare, Bucureşti, 1915, p. 1-114.
Rahlfs, Alfred, Die alttestamentlichen Lektionen der griechischen Kirche,
Berlin, Weidmannsche Buchhandlung, 1915.
Rosetti, Alexandru, De l’interprétation des graphies doubles dans les textes
écrits, în „Bulletin de la Société de Linguistique de Paris”, Tome 29, nr.
86, p. 24-28.
Rosetti, Alexandru, Cazacu, Boris, Onu, Liviu, Istoria limbii române literare,
vol. I, Bucureşti, Editura Minerva, 1961.
Russo, D., Critica textelor şi tehnica edi iilor, Extras din Buletinul Comisiei
istorice a României 1 (1912), Bucureşti, Atelierele grafice Socec, 1912.
Strungaru, Diomid, Contribu ii la interpretarea grafiei chirilice, LR, X, 1961,
nr. 5-6, XI, 1962, nr. 5, p. 582-595, X, 1963, nr. 5 p. 474-487, nr. 6, p.
606-610.
Şuteu, Flora, Între translitera ie şi interpretare în editarea textelor româneşti
vechi şi moderne, în SCL, an XXIX, 1978, nr. 5, p. 611-613.
Teodorescu, Mirela, Probleme de interpretare a grafiei textelor moldoveneşti
(secolul al XVII-lea), în SCL, XXI, 1970, nr. 2, p. 157-170.
Thomson, Francis J., The Slavonic translation of the Old Testament, în The
Interpretation of the Bible. The International Symposium in Slovenia,
Edited by Jože Kraŝovec, Sheffield Academic Press, 1998, p. 605-920.
Ungureanu, Mădălina, Dosoftei, Parimiile preste an (Iaşi, 1683): despre sursele
fragmentelor biblice, în „Philologica Jassyensia”, an VII (2011), nr. 2
(14), p. 269-283.
Ungureanu, Mădălina, Între Vechiul Testament şi parimiar: cartea lui Iov, în
„Philologica Jassyensia”, an VIII (2012), nr. 1 (15), p. 81-93.
Ursu, N. A., Din nou despre interpretarea grafiei chirilice româneşti, LR, XV,
1976, nr. 5, p. 475-489.
Ursu, N. A., Noi informa ii privitoare la manuscrisul autograf şi la textul
revizuit al Vechiului Testament tradus de Nicolae Spătarul (Milescu), în
Contribu ii la ....., p. 354-449.
Ursu, N. A., Notă asupra edi iei, în Dosoftei, Psaltirea în versuri, Iaşi, 1974, p.
XXIII-LX.
Bibliografie 93
Ursu, N. A., Note şi variante, în Dosoftei, Opere. 1. Versuri, Edi ie critică de N.

A. Ursu, Editura Minerva, Bucureşti, 1978.
Ursu, N. A., Problema interpretării grafiei chirilice româneşti din jurul anului
1800, în LR, IX, 1960, n3. 3, p. 33-46.
Ursu, N. A., Traducerea Istoriilor lui Herodot atribuită lui Nicolae Spătarul
(Milescu) a fost remaniată de traducătorul cronografului numit „tip
Danovici”, în Contribu ii la istoria culturii româneşti în secolul al
XVII-lea, p. 223-265.
Vasiliu, Emanuil, Cu privire la [u] final în limba română, în SCL, 1, anul XX,
1969, p. 99-102.
Vîrtosu, Emil, Paleografia româno-chirilică, Editura Ştiin ifică, Bucureşti,
1968.
I 1r1 Parimiile preste an,
tipărite cu porunca măriii sale prealuminatului întru Iisus Hristos Ioan

Dúca Voevóda2, cu mila lui Dumnădzău Domn ărîi Moldovei şi
Ucraínei, cu posluşaniia smeritului Dosoftéi Mitropolitul, în tiparni a
ărîi, ce ne-au dăruit svin ia sa părintele nostru fericit Ioachim,
patriarhul de slăvita patrierşiia a Móscului, milostivul Dumnădzău să-l
blagoslovască. Vßl™t 7191, m™c∫ octovrie, 7 dn´.3/
I 1v Stihuri la luminatul herb4 a rîi Moldovei

Capul cel de buăr, de fiară vestită,
Sămneadză putearea ărîi nesmintită.
Pre cîtu-i de mare fiara şi buiacă,
Coarnele-m păşune la pămîntu-ş pleacă.
De pre chip să veade buărul ce-i place,
C-ar vrea-n toată vreamea să stea ara-m pace.//
I 2r Prealuminatului întru pravoslavie, blagocistivului şi preacinstitului
şi milostivului nostru Domn Ioán Dúca Voevóda, din mila lui
Dumnădzău Domn ărîi Moldóvei şi Ucraínei, de la veacinica Svintei
Troi e puteare poftim măriii5 tale sănătate6 şi pace, cu via ă nărocită să
petreci, măria ta, pururea adevăr.
Domnii ărîi Moldóvei pus-au nevoin ă
De-au învă atu-ş ara direaptă-n credin ă,
Pravoslavnica leage ferind necorcită,
Şi-n ceriu Hristos le cru ă via ă fericită.
Descălecat-au ara domnul Drágoş Vodă,7
1
În text, filele 1-7 nu sunt numerotate.
2
În limba slavonă: „voievod”, forma de genitiv.
3
În limba slavonă: „În anul..., luna..., ...zile”. În exemplarul de la Biblioteca Academiei
Române, pe paginile 1r - 5r, scris de mână, apare textul: [1r] Această svîntă carte / [2r]
ce să chiamă Parimiiariu / [3r] s-au legat cu cheltuiala / [4r] părintelui Ilarion egumen
/ [5r] leat 7201.
4
În text, scris gxer˜b.
5
În text, scris: mßrïi˘.
6
În text, scris sßnßña’ta, greşeală de tipar.
7
Marginal este notat anul: 6867.
Fericită buiacă cu tot feali de roadă,

Cînd au adus într-însă rumâneasca limbă
De bun neam şi ferită de la calea strîmbă.
Să trage de pre sînge rudă-mpărătească,
Dumnădzău l-au sporitu-l nainte să-i crească.
Şi fiiu-său, Sas Vodă, şi cu Bogdán Vodă8
Cu doamnă-sa Mariia lăsînd bună roadă,
Pre Fédor Bogdanovíci Lá vo să numeaşte,9
Cu dînsa, cu Ánna, de să pomeneaşte.
Pătru Vodă pre urmă purceasă cu vi ă,
Carele-i dzîc Muşatín în bună priin ă.10
Stătut-au dup-acesta luminată roadă
Stăpîn ărîi Moldóvei, domnul Róman Vodă.11
Acesta ce să scrie-ntr-a ărîi urice12
Mare samodîrjave şi-n bună ferice./
I 2v C-au stăpînitu-ş ara din plai pănă-n mare;
Lăsatu-ş-au în scaun putearnic mai tare
Ce-au născutu-ş din doamna, din Anastasiia,
Pre Alexándru cel Bun în trai cu fericiia.13
C-au împodobit ara cu besearici late,
Cu mănăstiri vestite-n frîmse luminate:
Bístri a iaste una, doă-i Moldoví a,
Ş-alte besearici multe ce-ş da cuviin a.
Adus-au şi pre svîntul Ioán în ară,
De ş-au vestitu-ş cinstea şi preste hotară14.
Naintea lui mai fost-au Stéfan şi cu Iúga
Şi Dumnădzău cu bine le-au ascultat ruga.
Iară după Alexándru, fiiu-său Ilie
Şi Stéfan, a lui frate, nescurtă bucurie.
De-aciia Bogdán Vodă domní mică vreame
Şi ş-au mutat sălaşul unde nu să teame,
Lăsînd pre urmă vi ă şi rod bun în ară
8
Marginal: 4 ai, 6 ai.
9
Marginal: 8 ai.
10
Marginal: 12 ani.
11
Marginal: 3 ai.
12
Marginal: 6900 văleatul era atunci.
13
Marginal: vă leat 6907.
14
În text, scris gxoña’rß.
Parimiile preste an 97
De i să nal ă veastea şi preste hotară15

Pentru Stéfan acel Bun ce-au bătut războaie16
De-au făcutu-ş de toate inemii pre voie;
Prin înuturi prin toate să văd a lui seamne,
Mănăstiri şi besearici ce-au fapt fără leane.
Că nu numai prin sate şi pre la oraşe,
Ce şi prin mun i şi codri lui Hristos sălaşe
Ce-au făcut, zugrăvite de dau strălucoare,
Să-i trăiască pomana-n bun nume supt soare.//
I 3r Pre fiiu-său pre Bogdán ş-au lăsat să-i şadză17
În scaun să-ş domnească, ara să să-ncreadză
Că ş-a lui nevoin ă n-au fost cu nemică
De-alui al său părinte să fie mai mică.
Svînta Mitropolie cea noă-n Suceávă
De dînsulu-i făcută cu multă zăbavă,
C-avea destulă luptă şi treabă de oaste
Cîndu-ş bătea pizmaşii lovindu-i din coaste.
De-a lui destoinicie scrie şi-n croníce
Că ş-au apărat ara18 cu bună ferice.
Pre fiiu-său, pre Ştéfan, tînăr după sine
Ş-au lăsatu-ş în scaun, domn bun, cum să vine.
Dup-acesta stătut-au Ráreş Pắtru Vodă,19
De toate bunătă plin de cerească roadă.
I-i Póbraşa sălaşul unde odihneaşte
Cu doamnă-sa Eléna de să pomeneaşte,
C-au fapt multe besearici di-ntreg şi-nnoite,
La ară şi la munte, mari mănăstiri svinte.
Pre urma20 lor domnit-au a lor bună roadă,
Ilíe şi cel tînăr Ştefaní ă Vodă.
Nemică n-au stricatu-i vrăjmăşasca moarte,
Că iaste-n ceriu cu svin ii depreună-n soarte.
Şi soru-sa Roxánda, să nu să stîngă neamul,
15
În text, scris gxoña’rß.
16
Marginal: 6965.
17
Marginal: 7012.
18
În text scris ca’rõ.
19
Marginal: 7036.
20
În text, scris úma, greşeală de tipar
Luă pre Alexándru ce-i dzîc Lăpuşneanul.

Domni ş-acesta bine şi-n Slátină-ş feace21
Mănăstire frumoasă, pre toate le-ntreace.
Pre urma acestóra, fiiul Míhnii Vodă,22
Din ara Muntinească sufletească roadă,/
I 3v Pătru-l cheamă pre nume şi n-are23 prihană,24
Lăsatu-ş-au în ară slăvită pomană:
Mănăstirea ce iaste în deal la Găláta,25
Că iaste pentru oaspe cu masa tot gata.
Fiiu-său Stéfan tînăr stăpîni domniia.
După Arón domnit-au domnul Eremíia.
Acesta de pre rudă i-i nume Movíla,
Că Dumnădzău ş-au tinsu-ş şi preste dîns mila.
După dînsul domnit-au şi Simeón Vodă,26
Lăsat-au şi pre-acesta Dumnădzău cu roadă.
Că i să ştiu cuconii, sufletească vi ă,
De i-au făcut cu Domnul în ceriu cunoştin ă.
După dînşii şi Stéfan Tomşa ce-au fapt Sólca,27
Domn destoinic şi-ndzîleş, au potolit holca28.
Că-n dzîlele acealea, prin dease războaie,
Lăcuitorii ărîi treia cu nevoie.
De-aciia Rádul Vodă au domnit cu pace,29
Cu bună-n ălepciune, tuturor cum place.
Şi Alexándru Iliiáş, cînd i-au venit rîndul,30
Au domnit şi31 el ara nu cum i-au fost gîndul.
Bárnovschi Míron Vodă are îndrăznire
La Dumnădzău cu svin ii fără de-ndoire.
21
Marginal: i* s‹n e˚gò Bogdan‹ [= şi fiul lui, Bogdan].
22
Marginal: ponî’m7 î*∑n‹ vodzl´ [= după el, Ioan cel Rău].
23
În text, scris nárõ.
24
Marginal: 7082.
25
Marginal: pómne æn‹kÁl7 lõkáv´ [= după el, Iancul cel Rău] 7088.
26
Marginal: 7115; Pétr, Mitro, Mihăiláş, Costantín.
27
Marginal: 7120.
28
În text, scris gxólka.
29
Marginal: Gáşpar.
30
Marginal: 7109 (posibilă greşeală de tipar; corect ar fi fost 7129).
31
În text, scris ‚à, greşeală de tipar.
Moiséi Voievoda-n cereasca movilă32

Cu fra îi săi treiaşte-ntr-a lui Hristos milă.
Şi Vasílie Vodă, precum i-au fost gîndul,33
I-au dat Hristos odihnă cu svin ii în rîndul.
Şi doamnă-sa Todósca veade cu dulcea ă,
Cu ale ei odrasle, pre Hristos în fa ă.//
I 4r Gheorghí ă Ştéfan Vodă încă să nu-ş piardză34
Nedeajdea de la Domnul, ce tot să să-ncreadză,
Că pentru tot greşitul Dumnădzău grijeaşte,
Cine cu derept cuget la dîns năzuiaşte.
Şi pentru Ghíca Vodă laudă să dzîce,35
Că de-a rîndul cu svin ii trăiaşte-n ferice.
Lui Ştefăní ă Vodă Dumnădzău să-i facă
Odihneală cu svin ii, de via ă să-i placă,36
Cu a sa bună maică, cu Ecaterína,
La giude den direapta să-i fie odihna.
Evstrátie Dabíjea scris iaste la via ă,
Să trăiască cu svin ii în rînd fără grea ă,37
Cu iubita sa hiică, cu doamna Maríia,
Să nu li să mai stîngă în veaci bucuriia.
Şi doamnă-sa Dahína încă să să vadză,
La Dumnădzău în casă cu dînş să să-ncreadză.
Şi Dúca Voievoda, Dumnădzău să-l crească,
Să-ş domnească în scaun şi să-mbătrînească
Cu cinstita38 sa doamnă, cu Anastasíia,
Cu cinstite odrasle-n toată fericiia;
Din ceriu să le trimi ă Dumnădzău cunună,
Să-ş petreacă în via ă cu inemă bună.
Iliiáş Alexándru, cînd stăpîni-n ară,
Prin39 săraci ce da milă ş-au tins spre ceriu scară.
Şi Petriceáico Vodă încă-ş are parte
32
Marginal: 7139.
33
Marginal: 7142.
34
Marginal: 7162.
35
Marginal: 7166.
36
Marginal: 7168.
37
Marginal: 7170.
38
În text, scris çin7sñíñ, probabil greşeală de tipar.
39
În text, scris prn, greşeală de tipar.
În ceriu cu domnii ărîi şi-ntr-a vie ii carte

Cu luminat cinstită doamna sa Maríia,
În ceriu să le găteadze Hristos bucuriia./
I 4v Lui Dumitráşco-Vodă bine să să dzîcă,
Că certă pre vicleanii de le deade frică.
Domnit-au după dînsul Antónie Rúset,
S-aibă cu domnii parte ş-a lui cinstit suflet,
C-au lăsatu-ş pomană cît au putut face,
Dea-i Dumnădzău cu svin ii trai în ceriu cu pace.
Şi sosînd cu verşurile păn-acii, iarăş rugăm de la milostivul
Dumnădzău măriii40 tale, prealuminatului şi milostivului nostru domn
Ioán Dúca Voevóda, şi a cinstita şi-ntru tot blagoslovita doamna
măriii41 tale, G∑spóΩda42 Anastasíia, şi a cinsti şi cu de toată
blagosloveniia dărui fiii43 măriii44 voastre, măria sa Ioán Constantín
Voievoda, Ioan Matei Voievoda, Ioán Stéfan Voievoda, şi
blagoslovi ii tinerii măriii tale Ioán Stéfan Voievoda şi cinstita
doamnă Ecaterína, iubita şi întăi născuta fiica măriii45 tale, şi alal
blagoslovi lui Dumnădzău cuconi a măriii voastre, să vă cru e
milostivul Dumnădzău şi să vă blagoslovască, precum au blagoslovit
pre Avraám şi Isác şi Iácov şi cum au blagoslovit pre Iósif cu
Asinétha şi cuconii lor; aşea să te blagoslovască milostivul
Dumnădzău cu blagoslovenie veacinică întru Domnul nostru Iisus
Hristos cu Duhul Svînt. Amin.
Rugătoriul măriii46 tale, smeritul Dosoftéi Mitropolitul, cu toată inemă
smerită rugăm măriii tale. //
I 5r Profitológhion,
ádec parimiile şi prorocestviile preste an ce s citesc în svînta
besearic
Miercuri în cea alb . La 6 ceas. Tropariul prorocestviei. Glas 3.

Împărate svinte totputearnice, de care să înspaimă şi tremură toate,
mîntuiaşte-ne, că po a ierta păcate ca un milostiv. Slava, cone ul. I
40
În text, scris mßrïi.
41
În text, scris mßrïi.
42
În limba slavonă: „doamna”.
43
În text, scris fî’i.
44
În text, scris mi˘ßrïii˘, greşeală de tipar.
45
În text, scris mßrïi˘.
46
În text, scris mßr⁄i.
nÓn™47.
Iară dintăi. Prochimen, glas 6.
Sp*si g*i lü∆di svoå‘ i˚ bls˜vì dosñoánïe svoè. 48
Stih. Kñeb™‘ giÓ vÓßzzovø‘.49
Din prorociia lui Ioil citeniia
Aceaste dzîce Domnul: „Întoarce î-vă spre mine din toată inemă
voastră cu post şi cu plînsu şi cu boacet. Şi vă rumpe inemile voastre,
iară nu hainele voastre, şi vă întoarce cătră Domnul Dumnădzăul
vostru, că milostiv şi-ndurat iaste, lung răbdătoriu şi mult milostiv, şi
căiaşte de răută île oamenilor. Cine ştie cîndai va-ntoarce şi-i va căi şi
va lăsa blagoslovenie după sine, jărtvă şi paos Domnului
Dumnădzăului vostru. Bucina cu bucini în Sion, svin i post, striga
slujbă! Aduna nărodul, svin i besearică, aleage bătrîni, aduna pruncii
I 5v ce sug la î ă; iasă mirele din cămara sa şi mireasa / din cămara mirelui
ei! Între stepene şi-ntre oltariu să plîngă preu îi şi ceia ce slujesc
Domnului şi să dzîcă: «Cru ă, Doamne, nărodul tău şi nu da ocina ta
în ocară, să le fie mai mare păgînii! Ca să nu dzîcă în păgîni: ‘Unde-i
Dumnădzăul lor?’»” Şi jelui Domnul pămîntul său ş-au cru at nărodul
său. „Iaca, eu voiu trimite voaă grîul şi vinul şi ve sătura de dînse şi
nu voi camai da-vă de ocară în păgîni! Şi siverul îl voiu goni de pre
voi şi-l voi lepăda în pămînt fără de apă şi voiu piiarde fa a lui în
marea cea dintăi şi dosul lui în marea cea de-apoi; şi să va sui
putregaia lui şi să va năl a putoarea lui, c-au mărit Domnul lucrurile
sale.” Cuteadză, pămîntule, bucură-te şi te veseleaşte, c-au mărit
Domnul de-a facerea! Cutedza , dobitoacele cîmpului, c-au înflorit
cîmpii pustiei; că lemnul ş-au scos plodul său, viia şi smochinul
deadere tăriia lor. Şi cuconii lui Sion, vă bucura şi vă veseli de
Domnul Dumnădzăul vostru, că vă deade voaă bucate îndireptate; şi
va ploa voaă ploaie timpurie şi tîrdzîie, ca şi dintăi. Şi să vor împlea
arile de grîu şi să vor de biu vărsa călcătorile de vin şi de undelemn. Şi
voi întoarce de voi da voaă, în locul anilor ce-au mîncat lăcusta şi
cărăbuşii şi puricii şi omida, putearea mea acea mare, carea am trimis
în voi. Şi ve mînca mîncînd şi ve sătura şi ve lăuda numele Domnului
I 6r Dumnădzăului vostru, carele feace cu voi // minunate, şi nu să va
ruşina nărodul mieu în veaci!
Prochimen, glas 7.
Domnul vîrtute nărodului său va da; Domnul blagoslovi-va nărodul
47
În limba slavonă în text: „Şi acum”.
48
În limba slavonă în text: „Mîntuieşte, Doamne, poporul tău şi binecuvîntează moştenirea
ta.”
49
În limba slavonă în text: „Spre tine, Doamne, strig”.
său cu pace.
Stih. Aduce Domnului fiii lui Dumnădzău.
Miercuri la vecernie. Prochimen, glas 5.

Dumnădzău, în numele tău mîntuiaşte-mă şi-n putearea ta giudecă-mi.
Stih. Dumnădzăule, ascultă făgada mea.
Din prorociia lui Ioíl citenie.
Aceastea dzîce Domnul: „Scoale-să şi să să suie toate limbile la
zăpodiia lui Iosafát, că acoló voiu şedea să răzgiudec toate limbile
împregiur. Slobodzî seacerile, c-au sosît secerişul; întra de călca ,
că-i plină cada, să varsă pricádocele; că s-au înmul ît răută île lor.
Glasuri răsunară în Zăpodiia Giudecă îi. Soarele şi luna să vor
întuneca şi stealele îş vor scăpăta lucirea lor. Iară Domnul din Sión
striga-va şi Ierusalímul da-va glasul său şi să va cutremura ceriul şi
pămîntul; iară Domnul va cru a poporul său. Şi va întări Domnul pre
fiii lui Izraíl şi ve cunoaşte că eu sînt Domnul Dumnădzăul vostru
care lăcuiesc cu sălaş în muntele svîntul mieu. Şi va hi Ierusalíma
svîntă şi de altă naştere nu va camai treace printr-însă de-acmu. Şi
va hi în dzua aceaea, picura-vor mun îi dulcea ă şi dealurile vor cura
I 6v lapte şi to- /ate rîpile Iúdei vor cură ape; şi izvor din casa Domnului
ieşi-va şi va adăpa Părăul Shinilor. Eghipétul în pierdzare cîmpului
face-să-va de strîmbătă île fiilor Iúda prin cealea ce vărsă sînge dirept
în pămîntul lor. Iară Iúda în veaci sălăşlui-să-va şi Ierusalím în rudenii
de rude; şi voi cerca sîngele lor, şi n-oi nevinova î; şi Domnul
sălăşlui-să-va în Sión.
Prochimen, glas 6.
Nedejdiuiască50 Izrail pre Domnul, de acmu şi pănă în veaci.
Stih. Doamne, nu s-au înăl at inema mea.
Vinerea cea alb , la 6 ceas. Tropar glas51 8.

Dă-ne agiutori de la scîrbe, Doamne, şi mîntuiaşte-ne, cela ce te
născuş din ficioară, om iubitoriule. Slava cone .
Inín™ iarăş dintăi şi prochimen, glas 1.
Fie, Doamne, mila ta pre noi.
Stih. Bucura î-vă, direp ii, de Domnul.
Den prorociia Zaharíei citenie. Glava 8, 7.
Aceastea dzîce Domnul totputearnicul: „Iaca, eu mîntuiesc poporul
mieu de la pămîntul răsăritelor şi de la pămîntul scăpătatelor. Şi-l voi
50
În text, scris nedeΩdü¨æ∆skø, greşeală de tipar.
51
În text, scris galás´, greşeală de tipar.
aduce de-l voi băga în pămîntul său şi voi sălăşlui în mijlocul

Ierusalímului şi-m vor fi în popor şi eu fi-le-voi în Dumnădzău, cu
adevărătatea şi cu direptatea.” Aceastea grăiaşte Domnul totputearnicul:
I 7r „Prindză vîrtute mî- // nule voastre, ascultătorilor întru dzîlele
aceastea cuvintele aceastea din rostul prorocilor din dzua din carea
s-au urdzît casa Domnului totputearnicului şi besearica de cînd s-au
zidit! Derep ce că mainte de dzîlele acealea, plata oamenilor nu era în
folos şi plata dobitoacelor nu era, şi celuia ce ieşiia şi celuia ce întra
nu era pace de scîrbă; şi mînam pre to oamenii, tot însul la
de-aproapele său. Şi acmu nu ca dzîlele ca ceale dintăi eu fac, dzîce
Domnul totputearnicul, cestor rămaş a poporului acestuia; ce numai
voi arăta pace. Viia da-ş-va roada sa şi pămîntul da-va vipturile sale şi
ceriul da-ş-va roa sa; şi le voi da cu soarte rămăşi elor de poporul
mieu aceastea toate. Şi fi-va, în ce chip a fost de blăstăm în păgîni,
casa lui Iúda şi casa lui Izrail, aşea voi mîntui-vă şi ve fi în
blagoslovenie. Cutedza şi prinde vîrtute în mînule voastre!” Drep ce
că aceastea dzîce Domnul totputearnicul: „În ce chip am cugetat să vă
dosădesc cînd mă mîniiară părin ii voştri, dzîce Domnul
totputearnicul, şi n-am întors gîndul, aşea mi-am tocmitu-mi şi mi-am
cugetatu-mi în dzîlele aceastea bine să fac Ierusalímului şi casii lui
Iúda. Cutedza ! Aceastea sînt cuvintele care să le face : Grăi dirept tot
însul cătră de-aproapele său cu adevărătate şi giudecată cu pace să
giudeca în por île voastre! Şi tot însul răutate de-aproapelui său nu
I 7v gîndească în inemile voastre şi giurămînt mincinos să nu / iubi , drep
ce că aceastea toate le urăsc”, dzîce Domnul totputearnicul.
Prochimen, glas 3.
Pói˘ñe bÓÁ ná‚emÁ poíñe.52
Stih. Vßsì æ8zíci vßsplewíñe rõkámi.53
La vecernie. Prochimen, glas 7.

BeÓ zasñø∆∆pnïk´ moì e˚s˚ì, mlsˆñvoà predvaríñmå.54
Stih. Izmímå ∑tvrág´moix beÓ.55
Din prorociia Zaharíei citenie. Glava 8, 19.
Aceastea dzîce Domnul totputearnicul: „Postul cel a patra şi postul al
cincea şi postul al şeaptea fi-vor casii lui Iúda şi casii lui Izraíl de
bucurie şi de veselie şi de praznice bune; şi ve veseli-vă şi
adevărătatea şi pacea să iubi !” Aceastea dzîce Domnul totputearnicul:
52
În limba slavonă în text: „Cînta i Dumnezeului nostru, cînta i”.
53
În limba slavonă în text: „Toate limbile, bate i din palme”.
54
În limba slavonă în text: „Doamne, eşti ocrotitorul meu, mila mă va întîmpina”.
55
În limba slavonă în text: „Ia-mă de la vrăjmaşii mei, Doamne!”.
„Că vor veni năroade multe şi lăcuitori de cetă multe. Şi să vor

strînge găzduind unii într-alal cetă île, dzîcînd: «Ia-mbla să mergem
să ne rugăm fea ei Domnului şi să cercăm fa a Domnului
totputearnicului în Ierusalím!» Şi vor veni năroade multe şi limbi
multe să cearce fa a Domnului totputearnicului în Ierusalím şi să
milostivască fa a Domnului totputearnicului. În dzîlele în acealea
apuca-să-vor dzeace bărba de toate limbile păgînilor şi să vor prinde
de poala a bărbat iudeu dzîcînd: «Mearge-vom cu tine, drep ce c-am
audzît că Dumnădzău cu tine iaste!»”
Prochimen, glas 6. Să cîntă cu-ncetul.
DrÁpovaeñ7 Izraíl´ na gÓa ∑tnín™ i*dóv™ka.56
Stih. GnÓ nevßzne’så srdce moè.57//
II 1r58 Parimiile de Postul mare
Luni la 6 ceas. Tropar, glas 5.

Doamne, Doamne de carele toate să-nfricoşadză şi tremură de fa a
putearii tale, ie cădem, nemuritoriule, ie ne rugăm, svîntule,
mîntuiaşte sufletele noastre pentru ruga svin ilor tăi!
Poftoreaşte-l cu Slava şi cu Inín™. Şi prochimen psalom 1: Ştie
Domnul calea direp ilor59, şi calea necura îlor peri-va.
Stih. Ferice de omul care n-au mărs în sfat de necura .
Den prorociia lui Isaíia citenie. Glava 1.
Videniia carea au vădzut Isaíia, fiiul lui Ammós, carea au vădzut
asupra jidoviei şi asupra Ierusalímului, în împără îia lui Ozíe şi
Ioathám şi Aház şi Ezéchie, carii împără îră Iiudíei.
Audz, ceriule, şi ascultă, pămîntule, că Dumnădzău au greit: „Ficiori
născuiu şi înăl aiu, iară ei mă lepădară. Cunoscú boul pe cine l-au
agonisit şi asînul iaslea Domnului său, iară Izraíl pre mine nu cunoscú
II 1v şi poporul mieu nu în ăleasă. Vai, lim- / bă păcătoasă, poporul plin de
păcate, sămîn ă vicleană, ficiori fără de leage! Părăsît pre Domnul şi
mîniat pre svîntul lui Izraíl, vă streinat îndărăpt! Ce mai face rană,
adăogînd fărăleage? Tot capul în dureare şi toată inema în voie rea.
De la picioare pănă la cap, nu iaste într-îns întregătură, nice rană, nice
zgaibă, nice lovitură ustunoaie; nu-i pleastru a pune, nice oloi, nice
legături! Pămîntul vostru pustiiu, oraşele voastre de foc arse, ara
56
În limba slavonă în text: „Să nădăjduiască Israil la Domnul de acum şi pînă în veac”.
57
În limba slavonă în text: „Doamne, nu s-a înăl at inima mea”.
58
Începe o nouă numerota ie a filelor.
59
În text, scris: dirå’pcilor´.
voastră denaintea voastră streinii o mănîncă şi s-au pustiit, răsturnată60

de năroadele streinilor! Părăsî-să-va fiica Siónului ca coliba în vie şi
ca pătulul pîndăresc în grădină şi ca o cetate răsturnată de oşti. Şi de
n-ar fi ce Domnul Savaoth lăsatu-ne sămîn ă, ca Sódoma ne-am fi
făcut şi ca Gomórra ne-am fi asămănat. Audzî cuvîntul Domnului,
boiarii Sodómelor, lua aminte leage lui Dumnădzău, poporeani de
Gomórra! Ce mi-i de mul îmea jărtvelor voastre? dzîce Domnul. Plin
sînt de tot ársurile de berbeci şi de săul de are ; şi sîngele de tauri de şi
api nu-l voi, nice c-a veni să mi vă arăta ! Dară cine şi le-au cerşut
aceastea din mînule voastre? Să călca în curtea mea n-i adaoge!
De-m ve aduce jemnă, deşertu-i! Tămîia grea ă-m iaste; lunile ceale
noă ale voastre şi sabaşile şi dzî mare n-oi suferi! Post şi sărbătoare şi
praznicile voastre61 le ureaşte sufletul mieu, mi vă feacet de sa îu! //
II 2r De-acmu n-oi camai purta păcatele voastre! Cînd mînule voastre l-i
tinde la mine, oi întoarce ochii miei de la voi, şi de ve înmul î ruga,
nu voi asculta-vă, că dară mînule voastre de sînge sînt pline!
Scălda î-vă şi cura vă face ! Lepăda vicleşugurile de la sufletele
voastre, de dinaintea ochilor voştri! Părăsî de vicleşugurile voastre,
învă a î-vă bine a face, cerca giude , izbăvi asupritul, giudeca
săracului şi înderepta văduva şi veni şi să ne întrebăm, dzîce
Domnul. Şi de vor fi păcatele voastre ca mohorî ala, ca omătul voi
albi, iară de vor fi ca roşa a, ca lîna cea noatenă voi albi. Şi de ve vrea
şi m-e asculta-mă, bunurile pămîntului ve mînca, iară de n-i vrea,
nice m-e asculta-mă, sabiia pre voi va mînca-vă, că rostul Domnului
le-au grăit aceastea!”
Prochimen, glas 7. Psalom lui David 2.
Şerbi Domnului cu frică.
Stih. A ce hremetiră62 limbile şi năroadele.
La vecernie. Prochimen psalom lui David 3, glas 6.

A Domnului mîntuin a şi preste oamenii tăi blagosloveniia ta.
Stih. Doamne, ce să înmul îră63 ceia ce mă supără.
De la Bitiia citeniia. Glava 1.
La-nceput feace Dumnădzău ceriul şi pămîntul. Iară pămîntul era
II 2v nevădzut / şi netocmit şi-ntunearec dzăcea deasupra prăpăştii şi duhul
lui Dumnădzău să purta deasupra apei. Şi dzîsă Dumnădzău: „Fă-te
lumină!” Şi să feace lumină. Şi vădzu Dumnădzău lumina că-i bună;
60
În text, scris rßsñÁnárñø, greşeală de tipar.
61
În text, scris vosñáre, greşeală de tipar.
62
În text, scris gxremeñírõ.
63
În text, scris çnÓmÁl7cø∆rå, posibil ca urmare a confuziei iusurilor.
şi despăr î Dumnădzău între mijloc de lumină şi-ntre mijloc

de-ntunearec. Şi numi Dumnădzău lumina dzuă şi-ntunearecu-l chemă
noapte. Şi să feace sară şi să feace diminea ă, dzua întăie. Şi dzîsă
Dumnădzău: „Fă-te învîrtoşitură în mijlocul apei şi să fie despăr înd în
mijloc de apă şi apă.” Şi să feace aşea. Şi feace Dumnădzău
învîrtoşitura şi despăr î Dumnădzău între mijloc de apa carea era
dedesuptul învîrtoşiturii şi-ntre mijlocul de apa cea deasupra
învîrtoşiturii. Şi chemă Dumnădzău învîrtoşitura ceriu şi vădzu
Dumnădzău că-i bine. Şi să feace sară şi să feace diminea ă, dzua a
doa. Şi dzîsă Dumnădzău: „Strîngă-să apa cea dedesuptul ceriului în
strisoare ună şi să să vadză uscatul!” Şi fu aşea. Şi s-au strîns apa cea
dedesuptul ceriului în strînsurile sale şi să ivi uscatul. Şi chemă
Dumnădzău uscatul pămînt, iară adunăturile apelor le chemă mări. Şi
vădzu Dumnădzău că-i bine.
Şi dzîsă Dumnădzău: „Răsaie pămîntul buriană de iarbă sămănînd
sămîn ă pre rudă şi pre sămănătură; şi lemn de roadă ce face poame
căruia-i sămîn a lui într-însul, pre rudă pre pămînt.” Şi fu aşea. Şi
scoasă pămîntul buriană de iarbă sămănînd sămîn ă pre rudă şi pre
II 3r sămănăciune şi // lemn roditoriu făcînd roadă, căruia-i sămîn a lui
într-însul, pre rudă pre pămînt. Şi vădzu Dumnădzău că-i bine. Şi să
feace sară, şi să feace diminea ă, dzua a treia.
Prochimen, glas 2. Psalomul lui Davíd 4. Domnul audzî-va mie cînd
voi striga cătră dîns.
Stih. Cînd am strigat, mi-ai audzîtu-mi, Dumnădzău.
A Pildelor citenie. Glava 1.
Pildele lui Solomón, fiiul lui Davíd, carele au împără ît în Ierusalím, a
cunoaşterea în ălepciune şi dojană ş-a cugetarea cuvinte de minte, a
priimirea întorsuri de cuvinte şi dezlegături de gîcituri ş-a gîndirea
direptate64 adevărată şi giudecare a înderepta. Ca să dea celor
brudivi65 măiestrie ş-a cucon tînăr, sîm îre şi priceapere. Că aceastea,
dară, deaca le va audzî în ăleptul, mai în ălept va fi, iară cel cuminte
cumpăt va dobîndi, va coage pildă şi-ntunecos cuvînt, graiuri a-n ălep
şi ciumilituri. Începătura în ălepciunii, frica Domnului, şi priceapere
bună tuturora celora ce o fac. Bună credin a-n Dumnădzău, începătură
de sîm îre. În ălepciune şi dojană necura îi defaimă. Audz, fiiule,
legile tătîne-tău şi nu lepăda învă ăturile66 maică-ta; că cunună de
bunătă va dobîndi creştetul tău şi gătini de aur pregiur grumadzîi tăi.
II 3v Fiiule, să nu te-nşeale / bărba necura , nice să-nvoieşti de te vor ruga
64
În text, scris direpñáñee, greşeală de tipar.
65
În text, scris brúdiv.
66
În text, scris çn˜vßcñúrile, greşeală de tipar.
dzîcînd: „Ia-mblă cu noi de-nso eaşte la sînge şi să amistuim în

pămînt om dirept pre strîmb şi să-l înghi îm pre îns ca iadul de viu şi
să rădicăm a lui pomană de pre pămînt. Agonisita lui acea de mult pre
să o cuprindem şi să-mplem casele noastre de jacuri. Şi a ta sîmbră o
pune cu noi şi de o-mpreună la o pungă să agonisim to şi sacul unul
să ne fie.” Să nu mergi în căile lor; abate-n laturi piciorul tău de la
cărările lor, că picioarele lor la răutate aleargă şi grabnice sînt de-a
vărsarea sînge. Că nu fără dereptate să întind mrej pasărilor! Ei, dară,
aceia carii la ucidere să sîmbruiesc, adună şie visteariu de răutate şi
prăvală oamenilor fără dereptate rea. Aceastea căli sînt a tuturora
celora ce cu totul fac ceale fără leage; că cu păgînă îia pre a loruş
suflet strică. În ălepciunea la ieşituri să laudă, iară în uli e îndrăznire
poartă.
Spodobì gÓi.67
Mar la-nt ia s pt mîn

La ceas 6. Prochimen psalom lui David 5: Ia aminte glasului rugii
meale, împăratul mieu şi Dumnădzăul mieu.
Stih. Graiurile meale ascultă-le, Doamne. Glava 1, 19.
De prorociia68 lui Isaíia citenie
Aceastea dzîce Domnul: „De ve vrea şi să mă asculta , bunurile
II 4r pămîntului ve mînca; iară de n-i vrea, // nice m-i asculta, sabie pre
voi va mînca, că rostul Domnului le-au grăit aceastea. Cum să feace
curvă cetatea cea credzută Siónul, plină de giude , întru carea
dereptatea au adormit într-însă, iară acmu-s şigube ? Argintul vostru –
nelămurit, crîşmarii tăi meastecă vinul cu apă. Boiarii tăi nu să dau
supt ascultare; partnici furilor, iubind mîzde, gonind să-ş izbîndească,
săracii negiudecînd şi giude ul veduvelor necăotînd.” Pentr-aceaea,
aceastea dzîce Domnul Domnitoriul Savaoth, putearnicul lui Izrail:
„Vai celor putearnici în Ierusalím, că nu mi să va potoli mîniia în carii
pun pizmă şi giude de pre pizmaşii miei voi face! Şi voi aduce mîna
mea supra ta şi arde-te-voi în cură ît! Iară pre ceia ce nu vor să asculte
îi voi piiarde şi voi lepăda pre to cei fără leage de la mine şi to
sîme ii voi smeri. Şi voi pune giudecii tăi ca dintăi şi sfătuitorii tăi ca
la-nceput. Şi după aceastea te vei69 chema cetate de direptate, maică
cetă îlor, credincioasă Sion, că cu giude să va mîntui prada ei şi cu
milă. Şi să vor sfărîma cei fără de leage şi păcătoşii împreună şi ceia
ce părăsăsc pre Domnul să vor obîrşi. Căce acmu să vor ruşina cu
67
În limba slavonă în text: „Învredniceşte, Doamne”.
68
În text, scris proçíå, greşeală de tipar.
69
În text scris vai˘, greşeală de tipar.
idolii lor, în carii ei îş feaceră, şi să vor ruşina cu struji ii lor, în carii

ei nedejdiuiră, şi să vor ruşina de lucrurile mînulor sale, în carile ei
II 4v voiră. Că va fi ca trepetina cînd îş leapădă frundza ei şi / ca grădina
cînd n-are apă. Şi va fi vîrtutea lor ca pozderiia de cîl şi lucrătura lor
ca scînteaiele de foc şi să vor pîrli acei fără leage şi păcătoşii
împreună şi nu va fi cine stînge.
Cuvîntul carele fu cătră Isaíia, ficiorul lui Amós, pentru Iiudéa şi
pentru Ierusalím: Că va fi întru ceale de-apoi dzîle, vedé-vor muntele
Domnului şi casa lui Dumnădzău în vîrvîrile mun îlor şi să va înăl a
mai presus de dealuri. Şi vor veni pre însul toate limbile şi vor îmbla
năroade multe şi vor dzîce: „Ia-mbla să ne suim în muntele Domnului
şi la casa Dumnădzăului lui Iiácov şi ne va spune noaă calea sa şi vom
purceade pre însă; că din Sión ieşi-va leage şi cuvîntul Domnului din
Ierusalím.”
Prochimen, psalomul lui David 6.
Doamne, nu cu mîniia ta mă-nfrunta70.
Stih. Miluiaşte-mă, Doamne, că neputincios sînt.
La vecernie. Prochimen, glas 6. Psalomul lui David 7.

Doamne, Dumnădzăul mieu, spre tine nedejdiuiiu.
Stih. Mîntuiaşte-mă de to carii mă gonesc.
De la Bitiia citenie
Dzîsă Domnul: „Facă-să lumitori în îmvîrtoşitura ceriului, să
lumineadze pre pămînt, întru să despar e între mijloc de dzuă şi-ntre
mijloc de noapte şi ca să fie în seamne şi tîmpuri şi în dzîle şi-n ani
şi să fie de luminat în îmvîrtoşitura ceriului ca ce să lumineadze pre
II 5r pămînt.” Şi fu aşea. Şi feace // Dumnădzău pre doi luminătorii cei
mari, pre luminătoriul cel mai mare de-ncepături dzîlei şi pre
luminătoriul mai mic, de-ncepături nop îi, şi stealele. Şi i-au pusu-i
Dumnădzău în îmvîrtoşitura ceriului, atît cît să lumineadze pre pămînt
şi să oblăduiască dzîlii şi nop îi şi să despar ă între mijloc de lumină
şi-ntre mijloc de-ntunearec. Şi vădzu Dumnădzău că-i bine. Şi să
feace sară şi să feace diminea ă, dzua a patra. Şi dzîsă Dumnădzău:
„Scoa ă apele gîngănii de suflete vii şi pasări zburătoare pre pămînt,
preste învîrtoşitura ceriului.” Şi fu aşea. Şi feace Dumnădzău chi îi cei
mare şi tot sufletul vitelor de gîngănii cealea ce-au scos apele, pre
ruda lor, şi toată pasărea împănată pre rudă. Şi vădzu Dumnădzău că-s
bune. Şi le blagoslovi Dumnădzău, dzîcînd: „Creaşte şi vă mul î şi
împlé apele în mări; şi pasările să mul ască pre pămînt.” Şi să feace
70
Slova f este ilizibilă în text.
sară şi să feace deminea ă, dzua a cincea.

Prochimen psalom 8. Glas71 7.
Doamne, Domnul nostru, cîtu-i de minunat numele tău în tot
pămîntul!
Stih. Că s-au suit mare cuviin a ta.
Glava 1, 20.
A Pildelor citenie
În ălepciunea la ieşíturi iaste lăudată, iară în uli ă îndrăznire poartă;
pre vîrvuri de zidiuri să strigă şi la por île putearnicilor celor mai
II 5v denai- /nte şeade şi-n por île cetă îi cu-ndrăznire grăiaşte: „Oricîtă
vreame brudivii să în de dereptate, n-or hi de ruşine; iară cei fără
minte, ocărîlor fiind poftitori, necura făcîndu-să, urîră sîm îre şi
vinova să feaceră mustrărilor. Iată că voi scoate voă al mieu sfat
voroavă şi voi îmvă a72 al mieu cuvînt pre voi; de vreame că chemam,
şi n-a ascultat, ş-am tins cuvinte, şi n-a luat aminte, ce nebăgate în
samă făcea ale meale sfaturi şi alor meale dojeane n-a socotit. Deci,
dară, şi eu de a voastră perire voi rîde şi mă voi bucura cînd va veni
voă pierdzarea. Şi deaca va pripi-vă gîlceavă degrabă, iară prăvălitul
în chip ca volbura va sosî, sau cînd va veni-vă scîrbă şi cetă îi
încungiurare de stricat, că va fi cînd m-e chema-mă, iară eu nu voi
audzî voă. Cerca-mă-vor răii şi nu mă vor afla, că urîră în ălepciunea,
iară frica Domnului nu or înturnară cătră sine, nice vrură ale meale să
socotească sfaturi; ce puşcăiră ale meale înfruntări. Că dară-ş vor
mînca a călii loruş poamele şi de a loruş necinste să vor sătura şi de
poftă; că pentru ce făcea strîmbătate pruncilor, umorî-să-vor, şi luatul
sămii va piiarde necura îi, iară cela ce de mine ascultă va lăcui cu casă
de nedeajde şi va odihni fără frică de la tot răul.”
Miercuri la-nt ia s pt mîn //

r
II 6 La 6 ceas. Prochimen, glas 4. Psalom 9.
Mărturisi-mă-voi ie, Doamne, cu toată inema mea.
Stih. Învoieşa-mă-voi şi mă voi bucura întru tine.
Glava 2, 3.
Den prorociia lui Isaíia citeniia
Aceastea dzîce Domnul: „Din Sión va ieşi leage şi cuvîntul Domnului
din Ierusalím. Şi va giudeca prentre mijloc de limbi şi va înfrunta
nărod mult. Şi-ş vor tăia sabiile lor de-ş vor face pluguri şi lăncile
sale, de seaceri; şi nu va scoate limbă pre limbă sabie, nice s-or mai
71
În text, scris: galas˜, greşeală de tipar.
72
În text, scris çÈmvcà, greşeală de tipar.
îmvă a de-acii a să bate. Ş-acmu, tu, casa lui Iiácov, ia-mbla să

meargim pre lumina Domnului, că ş-au aşedzat poporul său, casa lui
Iiácov; că s-au împlut ara lor ca dintăi de undă, ca şi streinelor
neamuri, şi cuconi mul de strein neam să născură lor. Că s-au împlut
ara lor de argint şi de aur şi nu era număr vistearelor lor; şi să împlu73
pămîntul lor de cai, şi nu era număr armatelor74 lor. Şi s-au împlut
pămîntul de pîngăriturile faptelor mînulor lor şi să-nchinară celora ce
feaceră deagetelor lor. Şi să plecă omul şi să tupilă bărbatul; şi nu-i
voi suferi pre înş. Şi acmu, întra în pietri şi vă ascunde în pămînt de
fa a groazei Domnului şi de slava vîrtutei lui cînd s-a scula să sfărime
pămîntul; că ochii Domnului sînt nal , iară omul iaste scund. Şi să va
tupila năl îmea oamenilor şi să va înăl a Domnul sîngur în dzua
aceaea.” /
II 6v Prochimen psalomul lui Davíd 10, glas 6.
Direptu-i Domnul şi dereptă iubi.
Stih: Pre Domnul nedejdiuiiu cum să dzîce sufletului mieu.
La vecernie. Prochimen psalom 11, glas 5: Tu, Doamne, feri-ne-vei.

Stih: Mîntuiaşte-mă, Doamne, că lipsi cuvios.
Glava 1, 24.
De la Bitiia citeniia
Dzîsă Dumnădzău: „Scoa ă pămîntul suflet viu pre rudă, în patru
picioare, şi gîngănii ce să trag şi fierile pămîntului şi dobitoacele pre
rudă.” Şi fu aşea. Şi feace Dumnădzău fierile pămîntului pre rudă şi
dobitoacele pre ruda lor şi toate jigăniile pămîntului trăgătoare pre
rudă. Şi vădzu Dumnădzău că sînt bune. Şi dzîsă Dumnădzău: „Să
facem om pre chipul nostru şi pre sămănare şi să stăpînească peştilor
mării şi pasărilor ceriului şi dobitoacelor ş-a tot pămîntul şi tuturor
jigăniilor ce să trag pre pămînt!” Şi feace Dumnădzău pre omul, în
chipul lui Dumnădzău îl feace75 pre însul, bărbat şi femeaie feace pre
înş. Şi-i blagoslovi Dumnădzău şi le dzîsă: „Creaşte î-vă şi mul î î-vă
şi împlé pămîntul şi-l domni de-l stăpîni ; şi stăpîni peştilor mării
şi pasărilor ceriului şi tuturor dobitoacelor ş-a tot pămîntul şi tuturor
II 7r jigăniilor ce să trag pre // pămînt!” Şi dzîsă Dumnădzău: „Iată că vă
dediu voă toată iarba de sămîn ă ce samănă sămîn ă, carea iaste
deasupra tot pămîntul, şi tot lemnul care are în sine plod de sămîn ă
73
În text, scris çmlù, greşeală de tipar.
74
În text, scris: gxarmáñelor´.
75
În text scris f∆çe, greşeală de tipar.
sămănătoare76, voă să fie de mîncat şi tuturor fierilor pămîntului şi

tuturor pasărilor ceriului ş-a toată gînganiia ce să trage pre pămînt, ce
are în sîne suflare de via ă, şi toată iarba vearde de mîncat!” Şi fu
aşea. Şi vădzu Dumnădzău pre toate cîte feace şi adecă-s bune77
foarte. Şi să feace sară şi să feace deminea ă78, dzua a şeasea. Şi să
obîrşiră ceriul şi pămîntul şi toată podoaba lor. Şi obîrşi Dumnădzău
în dzua în a şeasea lucrurile sale cealea ce feace; şi odihni Dumnădzău
în dzua a şeapte de la toate lucrurile sale ceale ce feace. Şi blagoslovi
Dumnădzău dzua a şeaptea şi o svin i, că întru dînsă odihni de la toate
lucrurile sale cealea ce-ncepu Dumnădzău a face.
Prochimen psalomul 12, glas 6.
Caută de mi-audz, Doamne Dumnădzăul mieu.
Stih: Pănă cînd, Doamne, mă vei uita în fîrşit?
A Pildelor citenie, glava 2, 1
Fiiule, de vei priimind dzîsa poruncii meale o vei ascunde la tine, va
asculta de-n ălepciune ureachea ta şi vei pune inema ta la în ăleagere
şi pune-vei la-mvă ătură fiiului tău. Că de vei în ălepciunea striga-o
şi priceaperii vei da glasul tău şi de o vei căuta ca argintul şi ca neşte
II 7v comoare o vei cerca-o, atunce vei / priceape frica Domnului şi
cunoştin a lui Dumnădzău vei afla. Că Domnul dă în ălepciune şi de la
fa a lui cunoştin a-i şi priceaperea şi strînge visteariul celora ce
nevoiesc de isprăvăsc spăsenie şi sprejineaşte cu scutul purcesătura lui
întru să ferească căile direptă îlor; şi cale celora ce-l în la cinste va
feri. Atunce vei priceape direptate şi giude şi vei isprăvi toate tablele
ceale bune. Că de va veni în ălepciunea într-al tău cuget, şi sîm îrea la
al tău suflet a bună va fi slavă. Sfatul cel bun feri-te-va şi gîndul cel
bun păzî-te-va, ca să te izbăvască şi de cale rea, şi de om ce grăiaşte
nemică de credzut. O, ceia ce părăsăsc căi direapte de-a-mblarea în căi
de-ntunearec! O, ceia ce să veselesc de răută şi să bucură de
îngîrjobire rea, cărora li-s cărările sucite şi corogite hăugaşele79 lor,
departe să te facă de la cale direaptă şi strein de la direptul gînd!
Fiiule, să nu te împresure răul svat, despăr ît de la învă ătura din
tînerea e leage dumnădzăiască ce uită; că ş-au pusu-ş80 lîngă moarte
casa sa şi lîngă iad cu peminteanii tablele sale; to carii să duc pre îns
nu s-or mai întoarce, nice vor mai da de cărări direapte, că niceşi să
tîlnesc cu ai de via ă; că de-ar vrea ei mearge pre cărări bune, are găsî
76
În text scris sßmßnß‚oáre, greşeală de tipar.
77
În text scris bÁnõ.
78
În text scris demi™∆cß, greşeală de tipar.
79
În text, scris gxß¨gá‚ele.
80
În text, scris pús¨s´, greşeală de tipar.
cărări de direptate neatede. De treabă-s lăcuitorii pămîntului; ce cei

fără de răutate să vor lăsa pre dînsul, că cel dirept va sălăşlui pămîntul
II 8r şi cuvioşii să vor lăsa pre îns, // iară căile celor fără leage de pre
pămînt să vor vîntura şi călcătorii de leage să vor cu totul piiarde de
pre dîns.
Gioi, înt ia s pt mîn

La 6 ceas. Prochimen, psalom 13, glas 1:
Cînd va-ntoarce Domnul prada poporului său.
Stih: Dzîsă nebunul în inema sa: „Nu e Dumnădzău!”
Den prorociia Isaíei citeniia
Năl a-să-va Domnul sîngur unul în dzua în aceaea, că dzua Domnului
Savaoth vine asupra tot ocarnicul şi trufaşul şi asupra a tot suitul şi
înăl atul şi corogi-să-vor; şi asupra de tot chedrul Livánului cel înalt şi
preanăl at şi asupra de tot copaciul valan de Vasán şi asupră de tot
muntele nalt şi asupră de tot turnul nalt şi asupră de tot zidiul nalt şi
asupră de tot păreatele nalt şi asupră de toată corabiia mării şi asupră
de tot chipul de frîmsea ă de şeaice. Şi să va corogi tot omul şi va
cădea năl îmea oamenilor; şi să va năl a Domnul sîngur în dzua
aceaea şi de mîni făcu îi to îi vor ascunde băgîndu-i în peştere şi-n
crepăturile pietrilor şi-n gaurile pămîntului de fa a fricii Domnului şi
de slava puterii lui, cînd să va scula să frîngă pămîntul. Că în dzua în
aceaea va scoate omul spurcăturile sale ceale de argint şi ceale de aur
II 8v ce ş-au făcutu-ş / şie, întru să să-nchine celor în deşert şi leliiacilor, ca
să între în gauri de vîrtoasă piatră şi-n crepăturile pietrilor de fa a fricii
Domnului şi de slava vîrtu îi lui, cînd s-a scula să frîngă pămîntul.
Prochimen psalom 14, glas 1:
Doamne, cine va lăcui în sălaşul tău?
Stih: Cela ce îmblă fără vină şi lucreadză dereptate.
Sara la vecernie
Psalom 15, glas 6, prochimen.
Blagoslovi-voi pre Domnul ce m-au în ălep ît.
Fereaşte-mă, Doamne, că spre tine nedejdiuiiu.
Din Bitie citenie:
Aceasta-i cartea faptului ceriului şi pămîntului cînd să feace, în care
dzî feace Dumnădzău ceriul şi pămîntul şi toată verdea a de cîmp,
mainte păn-a nu fi pre pămînt, şi toată iarba cîmpului pănă a nu răsări;
că nu ploasă Dumnădzău pre pămînt şi om nu fusease să-l lucreadze;
ce izvor să suia din pămînt şi adăpa tot obrazul pămîntului. Şi plăzmui
Dumnădzău pre omul ărnă luînd din pămînt şi suflă în fa a lui suflare
de via ă şi să feace omul în suflet viu. Şi răsădi Dumnădzău raiu în

Edém spre răsărite şi pusă acoló pre omul ce plăzmui. Şi răsădi
Dumnădzău încă din pămînt tot lemnul frumos în vădzut şi bun în
II 9r mîncat; şi lemnul vie ii în // mijlocul raiului şi lemnul cel de ştiut
cunoscînd de bine şi de rău. Şi părău purcedea ieşind din Edém de
adăpat raiul, de-acoló să desparte în patru căpetenii. Numele unuia –
Fisón, acesta-i ce-ncungiură toată ara Evilát, acoló iaste aurul; şi
aurul aceluia pămînt iaste bun; şi acoló-i cărbunele şi piatra cea
vearde. Şi nume lui al doile – Gheon, acesta-i ce-ncungiură tot
pămîntul Ethiópiei. Şi părăul al treile – Tígrul, acesta-i81 ce mearge
împrotiva Asiriilor. Iară părăul a patru iaste acesta Efrátul. Şi luă
Domnul Dumnădzău pre omul ce plăzmui şi l-au pusu-l în raiul
desfătării, să-l lucreadze şi să-l ferească. Şi porunci Domnul
Dumnădzău lui Adám dzîcînd: „Din tot lemnul ce-i în rai mîncînd vei
mînca, iară din lemnul de cunoscut binele şi răul să nu mînca
dintr-însul, că ori în ce dzî ve mînca dintr-însul, cu moarte ve muri!”
Şi dzîsă Domnul Dumnădzău: „Nu-i bine a fi omul sîngur; să-i facem
lui agiutor pre după dînsul.” Şi plămădi Dumnădzău încă din pămînt
toate pasările ceriului şi fierile cîmpului şi le adusă cătră Adám, să
vadză cum le va striga. Şi toate cum le-au strigatu-le Adám în suflet
viu, aceaea li-i numele.
Prochimen psalom 16, glas 4.
Fereaşte-mă, Doamne, ca geana ochiului.
Stih: Audz, Doamne, direptă îi meale. /
II 9v A Pildelor citenii:
Fiiule, ale meale legi nu uita, ce graiurile meale le păzască a ta inemă,
că lungime de trăit şi ai de via ă şi pace î vor adaoge. Milosteniile şi
credin a nu- lipsască, ce le înşiră pre grumadzîi tăi, scrie-le pre
leaspedea inemii tale şi vei afla har82. Gîndeaşte bine naintea lui
Dumnădzău ş-a oamenilor, fii nedejduitor pre Domnul cu toată inema
şi de a ta în ălepciune nu te gurgu a, în toate căile tale să o cunoşti pre
însă, ca să- dirept croiască căile tale şi piciorul tău să nu să
poticnească. Nu fii mîndru întru tine, ce te teame de Domnul şi fugi de
la tot răul; atunce sănătate va fi trupului tău şi pază oaselor tale.
Cinsteaşte pre Domnul din a tale direapte agonisite şi-i dă a dzeacea
din fruntea agonisitelor tale de direptate, ca să să împle jitni ile tale de
bişug de grîu, iară vinul crămile tale să izvorască. Fiiule, nu defăima
dojana Domnului, nice te mîhni de dînsul îmfruntat, că pre cine
iubeaşte, Dumnădzău dojeneaşte şi ceartă cu toiagul pre tot fiiul pre
81
În text scris açéñaiÂ, greşeală de tipar.
82
În text, scris: gxár´.
care priimeaşte. Ferice de omul ce-au aflat în ălepciune, şi mort lumii

şi viu lui Dumnădzău cela ce şti priceapere, că mai bine-i aceaea a o
negu ători decît de aur şi de argint visteare şi mai de cinste iaste decît
pietrile ceale de mult pre . Nu să-nşiră împrotiva ei nemică viclean,
II 10r binecunoscută iaste tuturora ce o iu- // băsc şi tot lucrul de pre nu
iaste vreadnic ei. Că lungime de petreacere şi ai de via ă – în direapta
ei, iară în stînga ei – bogă îie şi slavă. Din rostul ei purceade direptate,
iară leage şi milă pre limbă poartă. Căile ei – căi bune şi toate cărările
ei cu pace. Lemn de via ă iaste tuturora ce să în lipi de dînsă şi celora
ce să radzămă pre dînsă, ca pre un Domn, fără sminteală.
Vinere la-nt ia s pt mîn

La 6 ceas. Prochimen, psalomul 17, glas 4:
Iubi-te-voi, Doamne, tăriia mea.
Stih: Dumnădzăul mieu, agiutoriul mieu şi nedejdiuiesc pre îns.
Den prorociia Isaíei citeniia
Iaca, Domnitoriul Domnul Savaoth va lepeda de la Iiudéa şi de la
Ierusalím vîrtucios şi vîrtucioasă, vîrtute de pîine şi vîrtute de apă,
uriiaş şi vîrtucios şi om boinic şi giudecătoriu şi proroc şi chibzuitoriu
şi bătrîn şi cindzăceariu şi minunat sfătuitoriu şi măiestru tăslar mare
şi-n ălept ascultătoriu. Şi voi pune tinereii boiari lor şi batgiocoritori
vor stăpîní lor. Şi va-mpreună cădea nărodul, om cătră om şi omul
cătră de-aproapele său. Şi să va lovi în svadă copilul cătră bătrîn şi cel
II 10v fără cinste cătră cel / de cinste. Că să va apuca om de fratele său sau
de dumesticul tatălui său dzîcînd: „Veşmînt ai, mai mare ne fii, şi
bucatele meale sup tine fie!” Şi răspundzînd în dzua aceaea, va dzîce:
„Nu- voi fi mai mare, că nu-i în casa mea pîine, nice îmbrăcămînt,
n-oi hi mai mare oamenilor acestora.” Că s-au răsîpit Ierusalímul şi
Iiúda di-mpreună au cădzut şi limbile lor cu fărădeleage nu să pleacă
spre Domnul; că s-au smerit slava lor şi ruşinea obrazului lor
împrotivă stătu lor, iară păcatul lor ca sodomilor îl strigară şi-l
descoperiră. Vai sufletului lor, derep ce că sfătuiră sfat viclean
asupră-ş, dzîcînd: „Să legăm pre cel dirept, că nu ni-i de nice o
treabă!” Drept aceaea vipturile lucrurilor sale vor mînca. Vai celui
fără de leage, cumplite i s-a tîmpla lui după lucrurile mînulor lui!
Oamenii miei, ispravnicii voştri vă spicuiesc pre voi şi ceia ce să
cucereadză vor stăpîni voă. Oamenii miei, ceia ce vă fericesc pre voi
vă rătăcesc şi cărarea picioarelor voastre o turbură. Ce acmu va sta
spre giude Domnul şi va pune la giude pre oamenii săi; sîngur
Domnul în giude va veni cu bătrînii oamenilor şi cu boiarii lor.
Doamne, agiutoriul mieu şi izbăvitoriul mieu.

Stih: Ceriurile arată slava lui Dumnădzău.
La vecernie. Prochimen psalom 19, glas 5. //

II 11r Audză-te Domnul la dzî de grije.
Stih: Scutească-te numele Dumnădzăului lui Iácov.
Numí Adám númi tuturor dobitoacelor şi tuturor pasărilor ceriului şi
tuturor fierilor pămîntului; iară lui Adám nu s-au aflat agiutor
de-aseamenea83 lui. Şi aruncă Dumnădzău somn greu asupra lui Adám
şi dormi de greu. Şi luă una din coastele lui Adám şi împlu cu carne în
locul ei. Şi zidi Domnul Dumnădzău coasta carea luă din Adám de o
feace femeaie şi o adusă cătră Adám. Şi dzîsă Adám: „Aceasta-i acmu
os din oasele meale şi carne din carnea mea. Aceasta s-a chema
bărbătoaie, că din bărbatul ei s-au luat aceasta. Drept aceasta, va lăsa
omul pre tatăl său şi pre maica sa şi să va lipi cătră femeaia sa şi vor fi
amîndoi într-o carne.” Şi era amîndoi goli, Adám cu femeaia sa, şi nu
le era ruşine. Iară şearpele era mai cu minte decît toate fierile de pre
pămînt ce feace Domnul Dumnădzău. Şi dzîsă şearpele cătră femeaie:
„Ce-i de vă dzîsă Dumnădzău să nu mînca de la tot lemnul ce-i în
rai?” Şi dzîsă femeaia cătră şearpe: „De la tot lemnul ce iaste în rai
vom mînca, iară de poamele lemnului ce iaste în mijlocul raiului au
dzîs Dumnădzău: «Să nu mînca dintr-însul, ca să nu cu moarte
muri .»” Şi dzîsă şearpele cătră femeaie: „Nu ve cu moarte muri, că
II 11v ştiia Dumnădzău că ori în ce dzî ve mînca dintr-însul, / vă s-or
deşchide voştri ochii şi ve fi ca dumnădzăii cunoscînd binele şi răul.”
Şi vădzu femeaia că-i bun pomul la mîncat şi-ncă plăcut iaste ochilor
a vedea şi frumos iaste a priceape. Şi luînd femeaia de poamele lui,
mîncă. Şi deade şi bărbatului său cu sine şi mîncară, şi să deşchisără
ochii amîndurór; şi cunoscură că era goli, şi cusură frundze de
smochin şi-ş feaceră împregiurători. Şi audzîră glasul Domnului
Dumnădzău îmblînd în rai dup-amiadzădz şi să ascunsără, şi Adám şi
femeaia lui, de fa a Domnului Dumnădzău, în mijlocul raiului. Şi
strigắ Domnul Dumnădzău pre Adám şi dzîsă lui: „Adáme, unde
eşti?” Şi dzîsă: „Glasul tău am audzît îmblîndu- în rai şi m-am
înfricoşat, căce gol sînt, şi m-am ascuns.” Şi-i dzîsă lui: „Cine -au
spusu- că eşti gol? Fără numai că din lemnul cela ce -am dat poruncă
dintr-acesta numai să nu mănînci, şi dintr-însul mîncaş.” Şi dzîsă
Adám: „Femeaia carea o dedeş cu mine, ea mi-au datu-mi din lemn
83
În text, scris dåsåmenõ.
ş-am mîncat!” Şi dzîsă Dumnădzău femeii: „Ce aceasta feceş?” Şi

dzîsă femeaia: „Şearpele m-au amăgit ş-am mîncat.” Şi dzîsă Domnul
Dumnădzău şearpelui: „Căce feceş aceasta, blăstămat eşti de toate
dobitoacele şi de toate fierile pămîntului; pre piept şi pre pîntece ti-i
trage şi pămînt vei mînca toate dzîlele vie ii tale. Şi vrajbă voi pune
II 12r84 între tine şi între femeaia şi între sămîn a ta şi între sămîn a ei; // ea
te-a aleşui la cap şi tu o vei pîndi la călcîi.” Şi femeii dzîsă: „Înmul înd
voi îmmul î scîrbele tale şi suspinile tale, în durori vei naşte cuconii şi
cătră bărbatul tău întoarcerea ta ş-acela te va domni.” Şi lui Adám
dzîsă: „Că ascultaş glasul muierii tale şi mîncaş din lemnul care -am
poruncitu- din acesta numai să nu mănînci, dintr-însul mîncaş; blăstămat
pămîntul în lucrurile tale! Cu scîrbe vei mînca dentr-însul toate dzile a
vie ii tale. Spini şi ciuline va răsări ie şi vei mînca iarba cîmpului; cu
sudoarea fea ii tale vei mînca pîinea ta, pănă cînd te vei întoarce-te în
pămînt din care te-ai luat, că pămînt eşti şi-n pămînt te vei duce.” Şi
chemă Adám numele femeii sale Via ă, că ea-i maică tuturor celor vii.
Nal ă-te, Doamne, cu putearea ta, să lăudăm şi să cîntăm.
Stih: Doamne, cu putearea ta să va bucura împăratul.
A Pildelor citenie
Dumnădzău cu în ălepciunea au urdzît pămîntul şi găti ceriurile cu
mintea; cu sîm îrile lui prăpăştile crepară, iară núorii izvorîră roă.
Fiiule, nu te luneca să cadz, ce păzeaşte al mieu sfat şi gînd ca să
viiadze al tău suflet şi bunătate să fie cerbicii tale. Să fie şi vindecare
în carnea ta şi pază oaselor tale, ca să îmbli nedejdiuind cu pace toate
II 12v căile ta- / le şi piciorulu- să nu să poticnească. Că de vei şedea, fără
frică eşti, iară de vei dormi, cu dulce vei dormi şi nu te vei teame de
frică venită, nice de năvălituri a păgîni viitoare, că Domnul va fi în
toate căile tale şi va sprejeni al tău picior ca să nu te vinedz. Nu te
apăra bine a face a lipsit cînd are prilej mîna ta s-agiute. Să nu dzîci:
„Mărgînd voi întoarce şi mîine voi da!”, putearnic fiindu- binele a
face, că nu ştii ce va naşte acea de mîine. Nu ciopli asupra priiatinului
tău reale, ce lăcuiaşte cu tine şi i-i nedeajde pre tine. Nu iubi a pizmi
omului în zădar, ca nu ceva asupra ta să lucreadze rău. Nu- agonisi a
oameni răi ocări, nice rîhni căilor lor, că spurcatu-i naintea Domnului
tot călcătoriul de leage, iară cu cei direp Domnul şeade la voroavă.
Blăstămul Domnului în casele necura îlor, iară cur île direp îlor să
blagoslovăsc. Domnul mîndrilor să pune-mpotrivă, iară smeri ilor
dăruiaşte darul.
84
În text, scris aïÓ, greşeală de tipar.
Luni a 2 s pt mîn în post

La 6 ceas. Prochimen psalom 20 1. Glas 6.
Carii vă teame de Domnul, blagoslovi 85 pre Domnul.
Stih. Dumnădzău Dumnădzăul mieu, ia-mi aminte.
De prorociia Isaíei citenie //
II 13r Aceastea dzîce Domnul: „Va străluci Dumnădzău în dzua în aceaea în
sfat cu slavă pre pămînt, întru să nal e şi să proslăvască rămăşi ele a
lui Izraíl în Sión; şi rămaşii lui Ierusalím svin să vor chema to , carii
s-au scris în via ă în Ierusalím. Că va spăla Domnul tina fiilor şi-a
fetelor Siónului şi sîngele Ierusalímului va cură î de la mijlocul lor, cu
duh de giude şi cu duh de arsură. Şi va veni Domnul şi va fi tot locul
a muntelui Sión şi toate di-mpregiurul lui le va umbri nuor dzua şi ca
de fum şi ca de lumină de foc aprins noaptea; cu de toată slava să va
acoperi. Şi va fi de umbră dzua pentru pripăc şi de acoperemînt şi de
ascuns de năspreală de ploaie.” Cînta-voi, dară, îndrăgitului cîntec
iubitului mieu, viii meale.Vie să feace iubitului în corn, de la loc gras.
Şi gard di-mpregiur am pus şi am hărăcit şi am plîntat viie aleasă
sorih; ş-am zidit cramă în mijlocul ei şi călcătoare am săpat într-însă
ş-am aşteptat să facă struguri de poamă; iară ea feace lăuruscă.
Ş-acmu, om de Iiúda şi carii lăcui în Ierusalím, giudeca între mine
şi-ntre viia mea. Ce vrea mai face încă viii meale nu i-am86 făcutu-i?
C-am aşteptat să facă poamă, şi feace lăuruscă87. Deci acmu voi
spune-vă ce voi face viii mele88: Voi lua gardul ei şi va fi de apucat; şi
voi oborî zidiul ei şi va fi de călcat. Şi voi părăsî viia mea şi nu să va
II 13v tăia, nice să va săpa, şi să / vor sui într-însa spinii ca în ealină; şi
nuorilor voi porunci să nu ploă ploaie într-însă. Dară că viia Domnului
Savaoth, casa lui Izraíl iaste, şi omul lui Iiúda, mlădi ă îndrăgită.
Prochimen psalom 22. Glas 6.
Varga ta şi toiagul tău, iale mă mîngîiară.
Stih. Domnul mă paşte, şi nimică nu-m va lipsi.
La vecernie. Prochimen psalom 23, glas 1:

Domn tare şi putearnic.
85
În text scris bls^gbíc7, greşeală de tipar.
86
În exemplarul de la Muzeul Literaturii Române din Iaşi, foaia este deteriorată, iar
cuvintele n¨ åmß au fost adăugate de mână, ulterior
87
În exemplarul de la Muzeul Literaturii Române din Iasi, foaia este deteriorată, iar
fragmentul ære a¨fßk¨t rß[-uruscă] este adăugat de mână, ulterior.
88
În exemplarul de la Muzeul Literaturii Române din Iaşi, foaia deteriorată şi completat
ulterior, de mână: vîeî mele.
Stih. A Domnului pămîntul şi plinul lui.

˝89 Bitiia citenie
Feace Domnul Dumnădzău lui Adam şi femeii lui cămeş de piei şi-i
îmbrăcă pre înş. Şi dzîsă Dumnădzău: „Iaca, Adám să feace ca unul de
noi, de-a cunoaşterea binele şi răul. Ş-acmu nu cîndva să-ş tindză
mîna şi să ia din lemnul vie ii şi să mănînce şi va vie ui în veaci!” Şi
l-au trimisu-l Domnul Dumnădzău din raiul desfătării să lucreadze
pămîntul din care s-au luat. Şi scoasă afară pre Adám şi l-au
aşedzatu-l din protiva raiului desfătării şi orîndui heruvimii şi acea de
foc spată învîrtitoare, să străjuiască calea lemnului vie ii.
Iară Adám cunoscu feméia90 sa şi, purcedzînd grea, născu pre Cáin şi
dzîsă: „Dobîndit-am om pentru Dumnădzău”. Şi adaosă de născu pre
II 14r fratele lui, pre Ável. Şi să feace Ável păstoriu de oi, iară Cáin e- // ra
de lucra pămîntul. Şi fu după dzîle, adusă Cáin din roada pămîntului
jărtvă Domnului; şi Ável adusă şi el din întăi născutele oilor sale şi
din grăsîmea lor. Şi căută Dumnădzău supra lui Ável şi supra darurilor
lui, iară asupra lui Cáin şi supra jărtvelor lui n-au căutat. Ş-au mîhnit
pre Cáin foarte ş-au scădzut fa a lui. Şi dzîsă Domnul Dumnădzău lui
Cáin: „Ce te-ai mîhnit şi a ce -au scădzutu- fa a? De au nu că de-ai
dirept aduce şi dirept mi-ai împăr î? Greşit-ai; potoleaşte-te, cătră
tine-i întorsura lui şi tu domneşti lui.”
Caută supra mea şi tu mă miluiaşte.
Stih. Spre tine am rădicat sufletul mieu.
A Pildelor citenie
Domnul mîndrilor să pune-mprotivă, iară smeri ilor dă darul. Slavă
în ălep ii vor ocina, iară necura îi năl ară necinste. Asculta , ficiori,
dojana tatălui şi socoti să cunoaşte minte, că dar bun să dăruiaşte
voă. A mea leage nu o părăsîre . Că fiiu am fost şi eu, tatălui ascultoiu
şi drag întru tot la fa a maicei, carii mă-mvă a şi-mi dzîcea: „Să să
îmfigă a nostru cuvînt într-a ta inemă; păzeaşte poruncile meale, nu le
uita. Cîştigă- în ălepciune, cîştigă- minte. Nu uita, nice treace dzîsa
II 14v alui mieu ro- / st, nice fugí de la graiurile rostului mieu. Nu o părăsî şi
lipi-să-va de tine; îndrăgeaşte-o şi te va feri. Începătura în ălepciunii, a
cîştiga91 în ălepciune, şi în toată în ălepciunea, a dobîndirea minte.
Cuprinde-o, stîlpeaşte-o dimpregiur cu gard şi înăl a-te-va. Cinsteaşte-o
ca să te cuprindză-m bra e, ca să dea în al tău cap cunună de bunătă
89
În limba slavonă în text: „de la, din”.
90
În exemplarul de la Muzeul Literaturii Române din Iasi, foaia este deteriorată, diftongul
final din substantivul femeia lipseşte, iar cuvântul sa este adaugat de altă mână.
91
În text, scris a*kø‚ligà, greşeală de tipar.
şi-n cunună de desfătare să te scutească. Audz, fiiule, şi priimeaşte a

meale cuvinte şi să vor înmul î aii vie ii tale, ca să î să facă multe
căi de via ă. Căile, dară, a de-n ălepciune te-mvă şi te bag în
hăvgaşuri92 direapte; că de vei îmbla, nu î s-or împletici paşii, şi di-i
alerga, nu ti-i osteni. Te apucă de a mea dojană, nu te lăsa;
păzeaşte- î-o la tine, de via ă ie. Căile necura îlor nu le-mbla, nice
să rîvneşti căile călcătorilor de leage; şi ori la ce loc s-or tăbărî, nu
merge acoló, fugi de dînş şi te premeneaşte. Că niceş vor dormi pănă
n-or face rău, că s-au rădicat somnul de pre dînş şi nu dorm. Că ei să
hrănesc cu pită de păgînie şi cu vinul cel fără leage să-mbată. Iară
căile direp îlor tocma ca lumina strălucesc, mărg nainte şi lumineadză,
pănă cînd93 s-a înderepta dzua; iară căile necura îlor – întunecoase,
nu ştiu de ce să poticnesc. Fiiule, alor meale cuvinte ia aminte şi la
a meale graiuri pune a ta ureache, să nu- lipsască fîntînile vie ii tale.
II 15r Păzeaşte-le la inema ta, că via ă iaste celora ce // le află ş-a tot trupul
lor sănătate.
Mar a 2 s pt mîn în post

Doamne, iubit-am bunăcuviin ă casii tale.
Stih. Giudecă-mi, Doamne, că eu cu nerăutatea mea am purces.
De prorocie Isaíei citenie
Aceaste dzîce Domnul: „Viia Domnului Savaoth, casa lui Izraíl iaste,
şi omul lui Iúda, mlădi ă îndrăgită. Aşteptam să facă giude şi feace
fărăleage; iară nu dereptate, ce îpăt. Vai ceia ce lipăsc casă de casă şi
arină de arină apropie, ca de-aproapelui să rumpă ceva; au doară
sînguri ve lăcui pre pămînt! Audzîtu-s-au, dară, la urechile Domnului
Savaoth aceastea. Că de să vor, dară, face case multe, mari şi bune, de
pustiit vor fi şi nu vor fi lăcuitori într-însele. Că unde vor ara dzeace
giuguri de boi, va face o oală; şi cela ce-a sămăna găle şease va face
mier e trei. Vai, ceia ce să scoală deminea ă şi la rachiu aleargă şi şed
pănă-n sară, că vinul pre înşii va arde! Cu ceatere şi cobuze şi cu dobe
şi cu fluieri vinul beau, iară lucrurile Domnului nu le caută şi lucrurile
mînulor lui nu le socotesc. Pentr-acea prădat să feace poporul mieu,
II 15v derep ce nu ştiură ei pre / Domnul; şi mul îme să feace de mor , pentru
foame şi seate de apă! Şi ş-au lă ît iadul sufletul său şi ş-au deşchisu-ş
gura să nu mai părăsască. Şi s-or pugorî într-însul cei slăvi şi cei mari
şi bogătaşii şi pierdzătorii a lui şi care să veseleaşte într-însul. Şi să va
tupila omul şi fără cinste va fi bărbatu şi ochii ce caotă pre sus să vor
92
În text, scris gxßvga‚¨rï.
93
În text se repetă cuvântul cînd.
tupila. Şi să va năl a Domnul Savaoth cu giude şi Dumnădzăul cel

sfînt să va proslăvi cu dereptate.
Domnul, luminătoriul mieu şi mîntuitoriul mieu.
Stih. Domnul, scutitoriul vie ii meale de cine să mă tem.
La vecernie. Prochimen psalom 27, glas 8.

Mîntuiaşte, Doamne, poporul tău şi blagosloveaşte.
Stih. Cătră tine, Doamne, voi striga.
Dzîsă Cáin cătră Ável, fratele său: „Ia-ii să ieşim la cîmp.” Şi cînd fu
de era ei în cîmp, să sculă Cáin asupra lui Ável, fratele său, şi l-au
ucisu-l. Şi dzîsă Dumnădzău cătră Cáin: „Unde iaste Ável, fratele
tău?” Şi dzîsă: „Nu ştiu! Au doară străjeariu fră îne-mieu sînt eu?” Şi
dzîsă Dumnădzău: „A ce feceş aceasta? Glasul sîngelui fratelui tău
strigă cătră mine de la pămînt. Şi acmu, blăstămat vei fi tu pre pămînt,
II 16r care ş-au căscatu-ş gura de-au // priimit sîngele fră îne-tău din mîna ta.
Că vei lucra pămîntul şi nu- va adaoge putearea sa să- dea; gemînd şi
tremurînd vei fi pre pămînt.” Şi dzîsă Cáin cătră Domnul: „Mai mare
mi-i vină decît a mi să ierta. Şi deacă mă sco astădz de la fa a
pămîntului şi de fa a ta m-oi ascunde şi voi fi gemînd şi tremurînd pre
pămînt. Şi va fi tot care m-a găsî, mă va ucide.” Şi dzîsă lui Domnul
Dumnădzău: „Nu aşea; fiecarele ce va ucide pre Cáin, şeapte
răscumpărători va dezlega.” Şi pusă Domnul Dumnădzău sămn pre
Cáin ca să nu-l ucigă oricine-l va găsî.
Domnul tărie oamenilor săi va da.
Stih. Aduce Domnului fiii lui Dumnădzău.
A Pildelor citenie
Fiiule, a mea în ălepciune ia aminte şi la a mea minte pleacă ureachea
ta. Ca să păzăşti gîndul bun şi sîm îrea alor meale budze poruncesc ie.
Nu lua aminte spre muiare rea, că miiare cură din budzele a muiarea
curvă, carea pănă la o vreame îndulceaşte guşterul tău, iară mai apoi
mai amar decît fiiarea vei afla şi mai ascu ît de spata cu doă rosturi.
Că a nebuniei picioare pugoară pre carii o trebuiesc după moarte în
iad, iară urmele ei nu să întăresc, că pre căi de via ă nu le mărg;
smintitoare sînt hăugaşurile94 ei şi nu bine cunoscute. Ce acmu, fiiule,
II 16v ascultă-mi şi nu / min îte te face a meale cuvinte. Depărteadză- de
dînsă a ta cale, nu te apropiia la uşile caselor ei, ca să nu dai altor via a
94
În text, scris: gxß¨gá‚¨rile.
ta şi a ta aveare nemilostivilor, ca să nu să împle streinii de-a ta vîrtute

ş-a tale agonisite în casele streinilor să între; şi te vei căi mai apoi,
cînd î vor zmăcina cărnile trupului tău, şi vei dzîce: „Cum mi-au fost
urîtă dojana şi de la îmfruntările direp ilor s-au abătut inema mea?
N-am audzît glasul celuia ce mă certa şi cine mă îmvă a, nu mi-am
pus ureachea spre dinsul! Preste pu întel mă feci în tot răul, în mijloc
de vorbă şi de adunare!” Fiiule, bea apă dintr-a tale vase şi dintr-a tale
pu uri de izvor.
Miercuri a 2 s pt mîn la 6 ceas

Cătră tine, Doamne, voi striga.
Stih. Năl a-te-voi, Doamne, că mă sprejeniş.
De prorociia Isaíei citenie
Înăl a-să-va Domnul Savaoth cu giude şi Dumnădzău svîntul să va
proslăvi cu dereptatea. Şi să vor paşte cei jecui ca taurii şi pustiile
răspîndi ilor mieluşeii vor mînca. Vai, ceia ce-ş trag păcatele ca cu o
II 17r fune lungă şi ca de giug cu tînjală ca de boi // fărălegile sale, ceia ce
dzîc: „De sîrg să să apropie cealea ce va să facă Dumnădzău, ca să
vedem, şi ca să viie svatul Svîntului lui Izrail, să cunoaştem!” Vai,
ceia ce dzîc răului bun şi bunului rău, ceia ce pun lumina-ntunearec
şi-ntunearecul, lumină; ceia ce pun amarul dulce şi dulcele, amar! Vai,
ceia ce să în în ălep de sine şi denaintea lor măiestri! Vai,
putearnicilor voştri, ceia ce beau vinul sîlnicii95, ce-ş dereg rachiu!
Ceia ce fac dirept pre cel strîmb pentru daruri şi dereptatea direaptului
o iau de la dînsul! Pentr-aceaea, în ce chip să arde trestiia de cărbunii
îmfoca şi-mpreună să arde de pară aprinsă rădăcina ei, aşea ca pravul
va fi şi floarea lor ca pulberea s-a năl a, că nu vrură leagea Domnului
Savaoth a face, ce cuvîntul poruncilor Svîntului lui Izraíl întărîtară! Şi
să mînié Domnul Savaoth cu urgie asupra poporului său şi ş-au pusu-ş
mîna sa preste dînşii şi i-au bătutu-i şi s-au mîniat pre mun . Şi fură
trupurile ceale moarte a lor ca balegile în mijloc de drum. Şi cu toate
cu aceastea nu s-au întors mîniia lui, ce încă mîna lui îi naltă.
Prochimen96 psalom 30, glas 6.
Spre tine, Doamne, nedejdiuiiu să nu fiu de ruşine.
Stih. Cu direptatea ta izbăveaşte-mă97.
95
În text, scris sø’lniçî’i˘, astfel încât sunt posibile două lec iuni: sîlnicii şi sîlniciii.
96
În text, scris prokímn´, greşeală de tipar.
97
În text, scris i*zbßvø’wemø.
La vecernie. Prochimen psalom 31, glas 6:

Bucura î-vă de Domnul şi vă îmvoieşea , direp ii.
II 17v Stih./ Ferice de ceia ce li s-au iertat fărălegile.
Ieşí Cáin de la fa a Domnului şi să aşedză cu sălaş în pămîntul Naid,
în preajma lui Edém. Şi cunoscu Cáin muiarea-sa sa şi, purcedzînd
grea, născu pre Enós. Şi era făcînd cetate şi numi cetatea pre numele
fiiului său, Enós. Şi să născu lui Enós Gaidád; şi Gaidád născu pre
Maleleíl; şi Maleleíl născu pre Mathusál şi Mathusál născu pre
Lámeh. Şi-ş luă şie Lámeh doă femei: numele uniia, Adá şi numele a
doa, Sélla. Şi născu Adá pre Iovíl; acesta era tată lăcuitorilor în colibi
hrănitori98 de dobitoace. Şi numele fră îne-său, Iuvál; acesta-i ce-au
scornit cobuzul şi lăuta. Iară Sella născu şi ea pre Thóvel, şi era faur
de aramă şi de fier. Iară soră lui Thovél, Noemá. Şi dzîsă Lámeh
femeilor sale, Adá şi Sélla: „Audzî glasul mieu, femeile lui Lámeh,
băga în urechi-vă a meale cuvinte; că bărbat am ucis în rană mie şi
tinerel în zgaibă99 mie. Că înşeptit s-au răscumpărat Cáin; iară de pre
Lámeh, şeaptedzăcit în şeapte!” Cunoscu, dară, Ada’m pre Evva,
femeaia sa, şi purcedzînd grea, născu fiiu; şi i-au pus numele Síth,
dzîcînd: „Rădicatu-mi-au, dară, Dumnădzău sămîn ă altă în locul lui
Avel ce l-au ucis Cáin.” Şi Síth dobîndi fiiu, şi i-au pus nume Énos,
II 18r acesta // nedejdiui a chema numele Domnului Dumnădzău.
Fie, Doamne, mila ta pre noi.
Stih. Bucura î-vă, direp ii, de Domnul.
A Pildelor citenie
Fiiule, bea apă din a tale vase şi din a tale pu uri den izvor şi printr-a
tale uli e să treacă ale tale ape, să- fie a sîngur supt stăpînie şi alt
nime strein să ia cu tine îm parte. Izvorul tău cel de apă să- fie al tău
şi te-mpreună bucură cu femeaia ce ii din tinerea ele tale. Cerb de
dragoste şi pui de cerb de-a tale bunătă vorovască cu tine şi ceaea ce
iaste a ta să să apropie de tine; cu tine să fie pre toată vreamea, că
într-a ei dragoste depreună purtîndu-te, înmul ît vei fi. Nu mult fii cu
streina, nice fii cuprins cu bra ele cealea ce nu-s a tale; că denaintea
ochilor lui Dumnădzău sînt căile bărbatului şi în toate colnicile lui
prăveaşte. Fărălegile pre bărbat vineadză şi cu funile păcatelor sale
fiecine să strînge. Cesta să fîrşeaşte cu cei ne-mvă a şi din mul îmea
vie uirei s-au lepădat şi au perit de nebunie. Fiiule, de ti-i chizeşlui
pentr-al tău priiatin, - vei da pizmaşului a ta mînă; că-i sîl ă tare
98
În text, scris gxrßniñórï.
99
În text, scris zgaÔba.
omului a sale budze şi să vineadză cu graiurile rostului său. Fă, fiiule,

cealea ce- eu poruncesc şi te mîntuiaşte. /
II 18v Gioi, a 2 s pt mîn în post
La 6. Prochimen psalom 33. Glas 6.
Cercat-am pre Domnul şi mi-au ascultatu-mi.
Stih. Blagoslovi-voi pre Domnul în toată vreamea.
Den prorociia Isaíei citenie. Glava 6.
Fost-au în anul carele au murit Oziia împăratul, vădzut-am pre
Domnul şedzînd pre scaun nalt şi rădicat şi plină casa de slava lui. Şi
serafimi sta dimpregiurul lui, şease aripi la unul şi şease aripi la unul;
şi dară cu doă acoperiia fea ele sale, iară cu doă acoperiia picioarele
sale şi cu doă zbura şi striga altul cătră celalalt şi dzîcea: „Aghios,
aghios, aghios Domnul Savaoth, plinu-i tot pămîntul de slava lui!” Şi
s-au rădicat a uşii pragul de sus de glasul ce striga şi casa s-au împlut
de fum. Ş-am dzîs: „O, ticălosul eu, că m-am ovilit! Că om fiind şi
necurate budze avînd, în mijloc de popor ce-i sînt spurcate budzele lui
eu lăcuiesc şi pre-mpăratul Domnul Savaoth vădzuiu cu ochii miei!”
Şi să trimisă cătră mine unul de serafimi100 şi în mînule sale avea
cărbune de foc care cu cleaştele au luat din oltar. Ş-au atins la rostul
II 19r mieu şi dzîsă: „Iacă, s-au atins aceasta de bu- // dzele tale şi va lepăda
de pre tine fărălegile tale şi păcatele tale va cură î.” Ş-am audzît glasul
Domnului ce dzîcea: „Pre cine voi trimite şi cine va mearge la poporul
acesta?” Şi eu dzîş: „Iată-mă-i, eu sînt; trimite-mă!” Şi dzîsă: „Du-te
şi dzî poporului101 acestuia: «Cu audzul audzî-ve şi n-i priceape; şi
oglindind ve oglindi şi n-i vedea.» Că s-au îngroşat inema poporului
acestuia şi cu urechile lor greu audzîră şi cu ochii lor mijiră, ca nu
cîndva vor vedea cu ochii şi cu urechile să audză şi cu inema să
priceapă şi să să-ntoarcă şi să-i tămăduiesc pre înşii.” Şi dzîş: „Pănă
cînd, Doamne?” Şi dzîsă: „Pănă ce s-or pustii cetă île, căce nu va avea
cine lăcui, şi casele, căce n-or fi oameni, şi pămîntul va rămînea
pustiiu. Şi după aceaea va depărta Dumnădzău oamenii şi să vor mul î
cei rămaş pre pămînt.”
Scoală-te, Doamne, şi caotă giude ului mieu.
Stih. Giudecă, Doamne, ceia ce-m fac strîmbătate.
La vecernie. Prochimen psalom 3,5 glas 4.

Doamne, în ceriu mila ta.
100
În text, scris serafím7.
101
În text, scris popópÁi˘, greşeală de tipar.
Stih. Direptatea ta, ca mun ii102 lui Dumnădzău.

De Bítiia citenie
Aceasta-i cartea faptului oamenilor, într-acea dzî ce feace Dumnădzău
II 19v pre Adám, în chipul lui Dumnădzău fea- / ce pre însul, făt şi fată feace
pre înşii; şi numi numele lui Adám, în care dzî feace pre înş. Şi trăi
Adám ai 230; şi născu fiiu în chipul său şi în icoana sa şi i-au pusu-i
numele Síth. Şi să feaceră dzîlele lui Adam ce-au trăit, deacă născu
pre Síth, ai 700, şi născu fe şi feate. Şi să feaceră toate dzîlele lui
ce-au trăit ai 930 şi muri. Şi trăi Síth ai 205 şi născu pre Enós; şi trăi
Síth, după ce născu pre Enos, ai 707 şi născu fe şi feate. Şi să feaceră
toate dzîlele lui Síth ai 912 şi muri. Şi trăi Enós ai 190 şi născu pre
Cainán; şi trăi Enos, după ce născu pre Cainán, ai 715 şi feace fe şi
feate. Şi să feaceră toate dzîlele lui Enós ai 905 şi muri. Şi trăi Cainán
ai 170 şi născu pre Maleleíl. Şi trăi Cainán, după ce născu pre
Maleleíl, ai 740 şi feace fe şi feate. Şi să feaceră toate dzîlele lui
Cainán ai 910 şi muri. Şi trăi Maleleíl ai 165 şi născu pre Iaréd; şi trăi
Maleleíl, după ce născu pre Iaréd, ai 730 şi feace fe şi feate. Şi să
feaceră toate dzîlele lui Maleleíl ai 895 şi muri. Şi trăi Iaréd ai 162 şi
născu pre Enóh; şi trăi Iared, după ce născu pre Enóh, ai 800 şi feace
fe şi feate. Şi să feaceră to aii lui Iaréd ai 962 şi muri. Şi trăi Enóh ai
165 şi născu pre Mathusála; şi trăi Enóh, după ce născu pre
Mathusála, ai 200 şi feace fe şi feate. Şi să feaceră toate dzîlele lui
II 20r Enóh 365 şi // plăcu Enóh lui Dumnădzău; şi nu să afla, că l-au
mutatu-l la sine Dumnădzău.
Rabdă pre Domnul şi păzeaşte căile lui.
Stih. Nu rîhni vicleanilor.
A Pildelor citenie
Fă, fiiule, ceale ce eu î poruncesc şi scapi; că mergi în mînule răilor
pentr-al tău priiaten. Fii ne-nduplecîndu-te de- mînie pre priiatenul
tău ce te-ai chizeşluit drept dînsul. Nu da somn ochilor tăi, nice să
dormitedz cu melcii tăi, ca să te mîntuieşti ca căprioara de cursă şi ca
păsăruia de la e. Du-te la furnică, leaneşule, şi rîvneaşte vădzînd căile
ei şi fii decît dînsa mai în ălept; că ea, plugar103 nefiind, nice pristav
avînd, sup stăpîn fiind, găteadză hrana104 sa şi multă în seacere-ş face
strînsura. Sau te du la albină de te-mva ă cîtă-i de lucroaie şi lucrul cît
de curat şi-l face. Că agonisita ei împăra îi şi prostacii o aduc la
102
În text, scris mún¡¡ïi˘, greşeală de tipar.
103
În text, scris pl¨gáre, probabil greşeală de tipar.
104
În text, scris gxrana.
sănătate şi iaste dragă tuturora şi slăvită; şi-ncăş fiind de puteare slabă,

în ălepciunea cinstind, au sporit nainte. Pănă cînd, leaneşule, vei
dzăcea? Dară cînd din somn ti-i scula? Pu înel dormi, pu înel şedz şi
pu înel dormitedz şi pu întel îmbră îşedz cu mînule pieptul. De-aciia î
II 20v vine ca un rău drumă sărăciia şi caliciia ta ca un / tare alergătoriu.
Iară de vei fi fără leane, veni- -va ca izvorul seacerea ta, iară caliciia
ta ca un rău alergătoriu fugi-va de tine. Omul fără minte şi călcătoriu
de leage mearge în căi nu bune; acela face cu ochiul, sună cu piciorul
şi îmva ă în meli ări cu deagetul, şi inema cea răstrîmbată tesluiaşte
reale pre toată vreamea105; unul ca acela mestecături face în oraş.
Pentr-aceaea, de pripă vine perirea lui, tăietură şi zdrobitură
nevindecată; căce să bucură în toate ceale ce ureaşte Domnul şi să va
sfărîma pentru necură îie de suflet. Ochiul ocarnicului, limba strîmbului,
mînule ce varsă sînge nevinovat, inema ce tesluiaşte gînduri vicleane
şi picioarele ce grăbăsc să facă rău piiarde-să-vor; şi-ş va arde în
minciună marturul strîmb şi care scorneaşte pîri în mijloc de fra .
Fiiule, fereaşte legile părintelui tău şi nu lepăda pusorile maică-ta.
Vineri a doa s pt mîn în post

La 6 ceas. Prochimen psalom 37, glas 4.
Doamne, nu cu urgiia ta mă îmfrunta, nice cu mîniia ta mă certa.
Stih. Că săge île tale să-mfipsără în mine.
Din prorociia Isaiei citenie. Glava 7, 8106 //
II 21r Fost-au în dzîlele lui Aház a lui Ioátham a lui Ózie, împăratul107 de
Iiúda, suit-au Raasím, împăratul lui Arám, şi Fáchei, ficiorul lui
Romelii, a-mpăratului lui Izraíl, asupra Ierusalímului, să-l bată; şi nu
putură să bată să o dobîndească. Şi să deade veaste în casa lor ce
dzîcea: „S-au vorovit Arám de Efrém”. Şi să spărie sufletul lui şi
sufletul gloatei lui, în ce chip cînd în dumbravă copaci108 de vînt să
clăteaşte. Şi dzîsă Domnul cătră Isaíia: „Ieş în tîmpinare lui Aház tu şi
rămasul Iasúv, fiiul tău, spre fîntîna drumului de sus, a Cîmpul
Pîndzariului. Şi să-i dzîci lui: «Fereaşte să taci şi nu te teame, nice
sufletul tău să slăbască, nice să te temi de doă leamne, de neşte tăciuni
ce fumăgă aceştia. Că atuncea cînd urgiia mîniei meale va fi, iarăş voi
tămădui; iară fiiul lui Arám şi fiiul lui Romelíi, că sfătuiră voroavă
vicleană la Efrém asupra mea, dzîcînd: ‘Să ne suim la Iiudéa şi să
facem rău; şi vom grăi cu dînşii de-i vom întoarce cătră noi şi le vom
105
În text, scris vrå’mø.
106
Trimitere greşită; textul este din Is. 7, 1; probabil greşeală de tipar.
107
În text, scris çmpßrráñÁl´, greşeală de tipar.
108
În text, scris kokáç´, greşeală de tipar.
pune împărat pre ficiorul lui Saveíl.’, aceastea dzîce Domnul Savaoth:
«Nu va sta sfatul acesta, nice va fi; ce capul îi Arám Damáscul, şi
capul Damáscului, Raasím; că încă 65 de ai şi va lipsi împără îia lui
Efrém, a somorilor. Şi capul somorilor – ficiorul lui Romelíi; şi de nu
II 21v vi creade şi nice ve în ăleage.»” Şi adaosă Domnul a grăi / lui Aház,
dzîcînd: „Ceare- ie sămn de la Domnul Dumnădzăul tău, într-adînc şi
într-a năl îme.” Şi dzîsă Aház: „N-oi ceare, nice voi ispiti pre Domnul.”
Şi dzîsă Isaíia: „Audzî , dară, casa lui Davíd! Au pu în vă-i voă osteneală
a face oamenilor; şi cum Domnului da osteneală? Pentr-aceasta,
da-va Domnul sîngur voă sămn.”
Audz, Doamne, ruga mea.
Stih. Dzîş: „Feri-voi căile meale.”

Mila ta, Doamne, şi adevara ta în veaci.
Stih. Aşteptînd am aşteptat pre Domnul.
De Bítiia citenie. Glava 5, 31.
Nóe era de cinci sute de ai. Şi născu Nóe trei ficiori: pre Sim, pre
Ham, pre Iafeth. Şi cînd fu de-ncepură oamenii mul a fi pre pămînt şi
feate li să născură lor. Şi vădzînd fiii lui Dumnădzău pre featele
oamenilor că sînt frumoase, îş luară şie femei din toate ce-ş aleasără.
Şi dzîsă Domnul Dumnădzău: „Nu va trăi duhul mieu în oamenii
aceştia, derep ce sînt ei carne; ce fi-vor dzîlele lor 120 de ai.” Iară
uriiaşii era pre pămînt în dzîlele acealea. Şi după aceaea, cum întra fiii
lui Dumnădzău la featele oamenilor şi-ş prăsîia şie: aceia era uriiaşii
II 22r cei de veac, oa- // menii cei numeş. Şi deaca vădzu Domnul Dumnădzău
că să mul îră răută île oamenilor pre pămînt şi fiecare gîndeaşte la
inema sa cu deadinsul la reale în toate dzîle, şi să căi Dumnădzău că
feace omul pre pămînt şi răzgîndi. Şi dzîsă Dumnădzău: „Ştearge-voi
pre omul ce l-am făcutu-l de pre fa a pămîntului, de la om pănă la
dobitoc şi de la gînganii pănă la pasările ceriului; că m-am căit a ce
l-am făcutu-l.” Iară Nóe aflắ dar naintea Domnului Dumnădzău.
Eu dzîş: „Doamne, miluieşte-mă.”
Stih. Ferice de care socoteaşte pre mişel şi calic.
A Pildelor citenie. Glava 6, 8.
Fiiule, fereaşte legile părintelui tău şi nu lepăda tocmealele maică-ta;
ce lipeaşte-le la a ta inemă pururea şi le îngrădeadză pregiur ai tăi
grumadz. Şi cînd mergi, poartă-le, şi cu tine fie, şi cînd dormi, să te
străjuiască, ca sculîndu-te să vorovască cu tine. Că-i sfeaştnic
porunca109, iară leagea-i lumină şi cale de via ă, mustrare şi dojană ca

să te ferească de muiare cu bărbat şi de pîră de limbă streină. Fiiule,
nu te biruiască a frîmsea elor pohtă, nice să te sătedz cu ai tăi ochi,
nice-mpreună să te apuce cu geanele ei; că pre ul curvei, cîtu-i şi a o
pită; că muiarea a oameni de cinste suflete vineadză. Lega-va neştine
II 22v foc în poală şi hainele să nu-ş ardză? / Şi îmbla-va neştine preste
jeratec îmfocat şi picioarele să nu-ş ardză? Aşea care va întra la
femeaie cu bărbat, că n-a hi nebătut de răută , n-acela chip nu s-a
nevinova î fiecare ce s-a atinge de dînsă. Nu-i de mirat de-a prinde-să
neştine furînd, că fură să-ş sature sufletul flămînd; că de să va prinde,
va-ntoarce cu şeapte şi, toată avearea sa dînd, s-a răscumpăra pre sine.
Iară preacurvariul, prin scădearea crierilor, perire sufletului său
agoniseaşte; durori şi necinstori sufere, iară ocara lui nu s-a mai cură î
în veaci. Că-i plină de rîhnă mîniia bărbatului ei, n-a cru a la dzî de
giude , nice va-mpăca nice cu o plată vrăjmăşiia, nice să va ogoi cu
multe daruri. Fiiule, fereaşte ale meale cuvinte, iară a meale porunci
ascunde-le la tine. Fiiule, cinsteaşte pre Domnul şi vei întări-te şi fără
dînsul nu te teame de altul.
Luni, a treia s pt mîn în post

Rugă Dumnădzăului vie ii meale.
Stih. În ce chip doreaşte cerbul la izvoarăle apelor.
Din prorociia Isaiei citenie. Glava 8, 13.
Pre Domnul Dumnădzău, pre-acela să svin i ş-acela să- fie frică.
II 23r Şi de vei pre dînsul nedejduind fi, // fi- -va de svin ie, şi nu ca în
piatra cea de poticnit ve timpina, nice ca în stînca de cădzut. Iară
casele lui Iácov în cursă şi în încungiurătură, cealea ce-s şedzătoare în
Ierusalím. Pentr-aceaea, vor nătări întru dînş mul şi110 vor cădea şi să
vor sfărîma şi să vor sparge şi să vor robi oamenii, în cetate tare fiind.
Atunce vădi vor fi ceia ce pecetluiesc leagea să nu o învea e. Şi vei
dzîce: „Aştepta-voi pre Dumnădzău care ş-au întors fa a de casa lui
Iiácov şi nedejdiuind fi-voi pre însul; iată eu şi cuconii carii mi-au dat
Dumnădzău; şi vor fi seamne şi minuni în casa lui Izraíl de la Domnul
Savaoth care lăcuiaşte în muntele Sion.” Şi de vor dzîce cătră voi:
„Întreba pre vrăjitori în pîntece şi pre ceia ce strigă din pămînt, ceia
ce bolborosăsc, ceia ce din pîntece dau glas”; de au nu-i urît la
Dumnădzău a-ntreba pentru cei vii pre cei mor ? Credz leage
109
În text, scris porúka.
110
În text, scris ‚i“, probabil greşeală de tipar.
de-agiutoriu dat-au, pentru ca să nu dzîcă ca cuvîntul acesta, pentru

carea nu i-i a da daruri pentru dînsă. Şi va veni asupra voastră
foamete grea; şi cînd va fi de ve flămîndzî, ve mîhni şi ve grăi de
rău pre maimarele ărîi şi moşiile. Şi vor căota în ceriu sus şi-n pămînt
gios vor căuta; şi adecă-i neştiută mare de scîrbă şi strîmtoare şi
întunearec cît să nu să vadză. Şi nu va răspunde cela ce-i în strîmtoare,
pănă a timp. Aceasta-i întăilea111. De sîrg fă ară Zavulón şi pămînt a
II 23v lui / Nethalim şi cei de pre lîngă mare lăcuitori şi de ceaea parte de
Iordán, păr île Galiléei. Nărodul ce îmbla în întunearec vădzu lumină
mare. Ceia ce lăcui în ara de umbra mor îi, lumină va străluci112
preste voi, mai multul nărodului, ce-ai pugorît cu veseliia ta. Şi să vor
veseli naintea ta, ca ceia ce să veselesc în seceriş şi-n ce chip ceia
ce-mpart dobînda jacurilor, derep ce că s-au rădicat giugul care pre
dînşii dzăcea şi răstăul de pre grumadzîi lui; că dară toiagul
ne-ndupleca îlor l-au răsipit, ca în dzua ceaea pre Madiám. Că toate
podoabele adunate cu vicleşug şi haine cu dobîndă vor întoarce şi vor
vrea, de s-ar face arş cu foc! Că cucon s-au născut noă fiiu şi s-au dat
noă, căruia stăpîniia s-au făcut pre umărul lui, şi să cheamă numele
lui: A de mare sfat înger, Minunat sfătuitoriu, Dumnădzău mare,
Stăpînitor, Boiarin păcii, Tată fiitoriului veac, că va aduce pace asupra
boiarilor, pacea şi sănătatea lor. Mare-i boieriia lui şi păcii lui nu iaste
hotar; pre scaunul lui Davíd şi preste împără îia lui, ca să o tocmască
şi să o sprejinească în giude şi-n dereptate, de de-acmu şi pănă în
veac. Rîhna Domnului Savaoth va face aceastea.
Mîntuin a fea ii meale şi Dumnădzăul mieu.
Stih. Giudecă-mi, Doamne, şi trage pîra mea. //
II 24r La vecernie. Prochimen psalom 43, glas 4.

Cu Dumnădzău lăuda-ne-vom toată dzua.
Stih. Dumnădzău cu urechile noastre audzît-am.
A Bítiei citenie. Glava 6, 9.
Nóe om dirept, desăvîrşit fiind în rodul său; lui Dumnădzău113 bine
ogodi Nóe. Şi născu Nóe trei ficiori: pre Sim, pre Ham, pre Iafeth. Şi
să strică pămîntul naintea lui Dumnădzău şi să-mplu pămîntul de
strîmbătă . Şi vădzu Domnul Dumnădzău pămîntul şi era stricat, că
ş-au stricatu-ş toată carnea calea sa pre pămînt. Şi dzîsă Dumnădzău
111
Lec iune incertă; în text, scris: çnˆñõ“bå‘, probabil greşeală de tipar.
112
În text, scris sñrßçlÁçì, greşeală de tipar.
113
În text, scris DmÓnqp¨, greşeală de tipar.
cătră Noe: „Vreamea a tot omul vine naintea mea, că s-au împlut
pămîntul de strîmbătate de la dînşii; şi iată că-i voi strica-i pre dînşii şi
pămîntul. Deci fă- ie corabie de leamne neputredzîtoare în patru
muchi durate; şi cuiburi vei face într-însă şi o vei smoli dinontru şi pre
dinafară cu smoală. Şi aşea vei face curabiia: 300 de co de lungă
curabiia şi de 50 de co de lată şi de 30 de co de naltă. Şi strîmtîndu-o
vei face curabiia şi la un cot o vei obîrşi deasupra, iară uşea vei face
despre coaste; beciuri îndoite şi-ntreite o vei face. Iară eu, iacă, voi
aduce potop, apă pre pămînt, ca să strice toată carnea în carea iaste
suflare de via ă pre supt ceriu; şi cîteş sînt pre pămînt să vor concini.
II 24v Şi voi pune legătura mea cu tine / şi vei întra, dară, în corabie tu şi
ficiorii tăi şi femeaia ta şi femeile ficiorilor tăi. Şi den toate dobitoacele şi
din toate fierile şi din toată carnea doă, doă, din toate vei băga în
corabie ca să le hrăneşti114; pasările, zburătoarile ceriului, pre rudă, şi
de toate gîngăniile ce să trag pre pămînt pre ruda lor, doă, doă, de toate
vor întra la tine, să să hrănească115 cu tine, făt şi fată. Iară tu să iai cu
tine din toate bucatele ce mînca şi să strîngi cătră tine, şi să- fie ie şi
lor de mîncat.” Şi feace Nóe toate cîte-i porunci Dumnădzău, aşea feace.
Pomeni-voi numele tău în tot rodul de rod.
Stih. Izbucni inema mea cuvînt dulce.
Fiiule, tu în ălepciunea să strigi, ca mintea să- asculte. Că, dară,
întru nalte vîrvîri iaste şi-ntre cărări stă şi la por île putearnicilor
şeade şi la întraturi iaste lăudată. „Pre voi, o, oamenilor, vă rog şi
pornesc al mieu glas fiilor omeneşti. Gîndi , brudzîlor, hîtri’e116 şi
cei neîmvă a , băga la inemă! Asculta î-mi, că de cinste voi grăi
şi deşchidzu din budzîle meale direapte, că adevărătate deprinde-va
gîtlejiul mieu. Spurcate-s toate graiurile rostului mieu; nemică
II 25r într-înse nu-i ăpos, // nice sucit; toate-s direapte cărora iau aminte şi-s
direapte celora ce găsesc minte di-n ăles. Lua dojană mai bine decît
bani şi priceapere decît aurul cel lămurit, deprinde sîm îre decît aurul
cel curat. Mai bună-i în ălepciunea strecurată decît pietri de mult pre
şi tot lucrul pre ios nu iaste harnic ei. Eu, în ălepciunea, am tocmit
sfatul, şi cunoaşterea şi mintea eu am strigat. Frica Domnului ureaşte
nedireptatea şi ocara şi săme iia şi căile vicleanilor; şi rostul necredzut
urîtu-l-am eu şi strîmbatele căi a răilor urîtu-le-am. Al mieu iaste
sfatul şi stavărul; a mea-i mintea, a mea-i şi vîrtutea. Prin mine
114
În text, scris xrßnésw´, greşeală de tipar.
115
În text, scris sß sßxrn™’kß, greşeală de tipar.
116
În text, scris gxõñrî’e.
împăra îi împără ăsc şi putearnicii scriu dereptate. Prin mine boiarii

cei mare să fac mari şi domnii prin mine în pămîntul. Eu pre ceia ce
li-s dragă îi iubăsc şi ceia ce mă vor căuta afla-vor har117. Bogă îia şi
slava a meale-s şi dobînda a mul şi dereptatea. Mai bine pre mine să
vă plodi decît aurul şi pietrile ceale scumpe multe, şi ale meale
prăsîle mai bune-s decît argintul cel ales. În căile direptă îi mă
primblu şi pren cărările adevărătă îi îm petrec, ca să împăr ăsc celora
ce mă iubăsc avu îie şi vistearele lor să le împlu de bunuri.”
Mar a treia s pt mîn în post /

v
II 25 Prochimen psalom 45, glas 4.
Domnul puterilor cu noi, folosîtoriul nostru.
Stih. Dumnădzău ni-i scăpare şi puteare.
Aceastea grăiaşte Domnul: „Cunoaşte-vor to oamenii lui Efrém şi
ceia ce şed în Samáriia, carii cu ocară şi cu naltă inemă dzîc:
«Cărămidzîle cădzură; ce ian blăma să cioplim pietri şi să tăiem
solcovi şi chedri şi să ne facem şie turnuri!» Şi va lovi Domnul pre
ceia ce să scoală asupra muntele Siónului şi asupra Ierusalímului
asupră-le şi pre pizmaşii lui Iúda va răsîpi, Siríia de cătră răsăritele
soarelui şi pre elinii de cătră apusul soarelui, pre carii mănîncă
poporul mieu cu toată gura. Preste toate aceastea nu s-au întors mîniia
sa, ce încă mîna lui iaste naltă. Şi poporul nu s-au întors, pănă ce s-au
vătămat, şi pre Domnul puterilor nu-l cercară. Şi au luat Domnul de la
Ierusalím cap şi coadă, mare şi mic, într-o dzî. Bătrîn şi pre carii
obrazele minuneadză, aceasta-i capul, şi prorocul îmvă ătoriu de
fărăleage, acesta-i coada. Şi vor fi ceia ce fericesc nărodul acesta
amăgind, că-i înşală pentru ca să-i înghi ă. Drept aceasta, de tinereii
lor nu s-a veseli Dumnădzău şi săracii lor şi văduvile lor nu va milui,
că-s to fără leage şi vicleani şi tot rostul grăiaşte strîmb. Preste toate
II 26r aceaste nu s-au întors mîniia lui, ce încă // mîna lui iaste naltă. Şi să va
arde ca focul fărăleagea şi ca troscotul uscat s-a mînca de foc; şi să va
arde în codri şi-n dumbrăvi şi-mpreună să va mînca împregiururile
dealurilor toate, prin mîniia urgiei Domnului Savaoth de s-au pîrjolit
pămîntul tot, şi vor fi oamenii ca de foc pîrjoli . Omul pre fratele său
n-a milui, ce să va abate na dereapta, că va flămîndzî, şi va mînca din
a stînga118; şi nu s-a sătura omul mîncîndu-ş cărnile bra ului său: că va
mînca Efrém pre Manasí şi Manasí pre Efrém, că depreună să vor oşti
cu război pregiur Iúda. În toate într-aceastea nu s-au înturnat mîniia
117
În text, scris gxár´.
118
În text, scris a*sñṍga.
lui, ce încă mîna lui – naltă. Vai celora ce scriu vicleşug, că scriind
vicleşugul scriu, strîmbînd giude ul mişeilor, apucînd giudecata
neavu îlor poporului mieu, atît cît le iaste lor vădu’va de apucat şi
săracul de jac. Şi ce vor face la dzua la cea de căutare, că scîrba lor de
departe va veni; şi cătră cine vor năzui să să folosască? Sau unde ve
lăsa-vă slava voastră ca să nu căde la robie? Şi pre didesuptul
stîrvurilor vor cădea celor uciş. În toate în aceastea nu s-au înturnat
mîniia119 lui, ce încă mîna lui – naltă.
Cînta Dumnădzăului nostru, cînta .
Stih. Toate limbile, plesni în palme.
La vecernie. Prochimen psalom 47, glas 3. /

II 26 v
Mare-i Domnul şi lăudat foarte.
Stih. În cetatea Dumnădzăului nostru, în muntele svîntul lui.
De Bítiia citenie. Glava 7, 1.
Dzîsă Domnul Dumnădzău lui Nóe: „Întră tu şi toată casa ta în corabie,
că pre tine vădzuiu derept naintea mea în ruda aceasta. Iară din
dobitoacele ceale curate bagă la tine cîte 7, 7, făt şi fată, şi din
dobitoacele cealea ce nu-s curate, doă, doă, făt şi fată. Şi din zburătoarile
ceriului ceale curate, şeapte, şeapte, făt şi fată, şi din zburătoarile
ceriului ce nu-s curate, 2, 2, făt şi fată, ca să hrăneşti sămîn ă preste tot
pămîntul. Că încă preste 7 dzîle eu voi aduce ploaie preste pămînt 40
de dzîle şi 40 de nop şi voi cură î toată rădicătura carea am făcut de
pre fa a pămîntului, de la om pănă la dobitoc.” Şi feace Nóe toate cîte
i-au poruncitu-i Dumnădzău.
Rostul mieu va grăi în ălepciune.
Stih. Audzî aceastea, toate limbile.
Fiiule, ascultă-mă! Şi ferice de ciia carii căile meale vor feri! Asculta
în ălepciunea şi ve în ălep î şi nu ve amu î. Ferice de om ce mă va
asculta şi omul carele a meale căi va păzî, priveghind într-a meale uş
II 27r totdeauna, socotind pragurile alor mea- // le întrări! Că ieşíturile meale
ieşíturi de via ă-s şi să găteadză vreare de la Domnul; iară carii
greşesc spre mine păgînă esc într-ale lor suflete şi carii mă urăsc
iubăsc moarte. În ălepciunea ş-au zidit şie casă, ş-au bătut stîlpi
şeapte, au giunghiat a sale giungheri, ş-au deres în păhar120 al ei vin,
119
În text, scris mõnî’õ.
120
În text, scris pßgxár´.
ş-au gătat a ei masă. Trimis-au a sale slugi chemînd cu naltă strigare la

păhar121, grăind: „Carele-i fără crieri să să abată cătră mine!” Şi celor
slabi de minte dzîsă: „Veni de mînca a mea pîine şi bea vinul ce-am
dires voaă. Părăsî nebuniia şi ve víe, cerca în ălep eniia ca să trăi şi
să isprăvi priceapere în cunoştin ă!” Cela ce dojeneaşte răii dobîndeaşte
şie necinste şi, înfruntînd pre necurat, va dobîndi prihană asupră-ş, că
îmfruntările la necurat îi sînt zgănci lui. Nu înfrunta răii, să nu te
urască; înfruntă pre cel în ălept şi te va îndrăgi. Dă în ăleptului vină şi
mai în ălept va fi; spune direptului şi să va pune să deprindză.
Începătura în ălepciunii – frica Domnului şi sfatul svin ilor – priceaperea.
A cunoaşterea leagea de-a gîndului iaste a celui bun; că într-acesta
chip multă vei trăi vreame şi î să va adaoge ai de via ă.
Miercuri, a treia s pt mîn /

II 27v La 6 ceas. Prochimen psalom 49, glas 4.
Jărtveaşte Dumnădzăului jărtvă de laudă.
Stih. Dumnădzău Dumnădzăilor, Domnul au grăit.
De prorociia Isaíei citenie. Glava 10, 12.
Fi-va cînd va obîrşi Domnul toate făcînd în muntele Siónul şi în
Ierusalím va face căutare asupra mintea cea mare, asupra boiarinul
Asiríilor şi asupra năl îmea slăvii ochilor lui. C-au dzîs: „Dară cu
vîrtutea mînei meale face-voi şi cu în ălepciunea min ei meale voi lua
hotarăle122 limbilor şi vîrtutea lor voi jecui. Şi voi scutura cetă île
ceale aşedzate în lăcuin ă şi lumea toată cea lăcuită oi cuprinde cu
mîna mea, ca un cuib, şi ca neşte părăsîte oaă voi rădica. Şi n-a hi cine
să scape de mine sau să-m răspundză împrotivă!” Dară slăvi-să-va
toporul fără tăietoriu, ca să taie el? Sau năl a-să-va hirisăul fără123 cela
ce-l trage? Într-acela chip, de va neştine lua toiag sau bă . Şi nu aşea,
ce trimite-va Domnul Savaoth în a ta cinste, necinste, şi în a ta slavă,
neslavă. Foc ardzător va încinge-să şi va fi lumina lui Izraíl ca focul
şi-l va svin i pre însul în pară aprinsă şi va pîrjoli şi va mînca ca fînul
pădurea. În dzua în aceaea să vor stînge mun îi şi dealurile şi
dumbrăvile şi va mînca de la suflet pănă la trupuri. Şi va fi cela ca
scapă, cum scapă de fuge de foc ce arde; şi ceia ce vor rămînea de
121
În text, scris pßgxár´.
122
În text, scris gxoñárßle.
123
În text, scris forß, greşeală de tipar.
II 28r dînşii vor // fi în număr şi cucon scrie mic va pre înş. Fi-va în dzua
aceaea nu să va camai adaoge rămăşi a a lui Izrail şi ceia124 ce-au
scăpat lui Iácov n-or camai nedejdiui pre ceia ce le făcea nevoie, ce
vor fi de vor nedejdiui pre Dumnădzău Svînt a lui Izraíl.
Prochimen psalom 50 glas, 6.
Miluiaşte-mă, Dumnădzău, după mare mila ta.
Stih. Inemă curată zideaşte în mine.

Nedejduit-am pre mila lui Dumnădzău în veac.
Stih. Ce te laudz cu răutate, putearnice?
Din Bítiia citenie. Glava 7.
Nóe era de şease sute de ai. Şi potopul cel de apă să feace pre pămînt.
Şi-ntră Nóe şi fiii lui şi femeaia lui şi femeile fiilor lui cu dînsul în
corabie pentru apa potopului. Şi din zburătoarile ceale curate şi din
dobitoacele ceale curate şi din zburătoarile ceale necurate şi din
dobitoacele ceale necurate şi din gîngăniile din toate ce să trag pre
pămînt, doă, doă din toate cealea ce-au întrat la Nóe în corabie, făt şi
fată, precum porunci Dumnădzău lui Nóe.
Cînd va-nturna Domnul prada poporului său.
Stih. Dzîsă nebunul în inema sa: „Nu-i Dumnădzău.”
A Pildelor citenie. Glava 9, 12. /
II 28v Fiiule, de te vei în ălept face, ie în ălept vei fi şi deaproapelor tăi, iară
de te vei rău aleage, sîngur î vei pocerni realele. Fiiul certat în ălept
va fi, iară celui fără minte şerbie i să va da. Cela ce să radzîmă pre
minciuni, acela paşte vînturi şi acela şi-i de aleargă după pasări, că
ş-au părăsît căile viii sale, iară cu prave ele alui său lucru s-au rătăcit
şi îmblă prin pustie fără apă şi prin pămînt întins în seate culeage cu
mînule sterpíe. Muiarea nebună şi dîrză lipsită de pîine va fi, carea nu
ştie ruşine; şedzu în uşea casei sale în jil la vedeare, în uli e chemînd
pre trecătorii cale ce-ş înderepteadză la căile lor: „Carele-i de voi mai
fără minte, abată-să la mine! şi celor lipsi de crieri vă poruncesc de vă
dzîc: «Den pîine ascunsă cu dulce vă atinge şi de apă de furat dulce
bea !»” Ce el nu ştie că peminteanii la dînsa pier şi la fundul iadului să
tîmpină. Ce să sai, să nu zăbăveşti la locul ei, nice să- pui ochiul spre
dînsă; că aşea vei treace apa streină şi vei sări preste părău strein. Şi
124
În text, scris çå’å, greşeală de tipar (caz în care lec iunea este ceia) sau pronume
demonstrativ feminin (caz în care lec iunea este ceaea) având ca antecedent substantivul
rămăşi a, cu care se acordă.
de apa streină te fereaşte şi den fîntîna streină nu bea, ca multă vreame

să trăieşti şi să î să adaogă ai de via ă.
Gioi, a treia s pt mîn în post

Prochimen psalom 53. Glas 4. //
II 29r Dumnădzău, cu numele tău mîntuiaşte-mă.
Stih. Dumnădzău, ascultă rugăciunea mea.
Aşea dzîce Domnul: „Va fi la dzua aceaea rădăcina lui Ieséi şi acela
ce-i sculător să stăpînească limbilor; pre dînsul ărîle nedejdoiesc şi va
fi răpaosul lui cinste. Şi va fi în dzua aceaea, adaoge-va Domnul să-ş
arate mîna sa, să rîvnească şi să cearce ce-au rămas rămăşi a
poporului, de-a rămînea de Asírii şi de Eghipet şi de Vavilón şi de
Ethiópiia şi de elamiteani şi la răsărituri de soare şi de la Aráviia şi de
la ostroavele mării. Şi va rădica sămn în limbi şi va strînge peri ii lui
Izraíl şi împrăştiia ii Iúdei îi va strînge de la tutepatru vînturi a
pămîntului. Şi să va tăia rîhna lui Efrém şi pizmaşii lui Iúda vor peri;
şi va fi lui Izraíl ca în dzua cînd ieşiră din pămîntul Eghipétului. Şi vei
dzîce în dzua aceaea: «Blagoslovi-te-voi, Doamne, că mă urgisiseş,
Doamne, şi -ai înturnat mîniia de pre mine şi m-ai miluit. Iaca
Dumnădzăul mieu, mîntuitoriul mieu Domnul; şi nedejdiuind voi fi
pre însul şi mîntui-mă-voi cu dînsul şi nu mă voi teame, derep ce că
slava mea şi lauda mea-i Domnul şi-m fu mie mîntuitoriu.»”
Ascultă, Doamne, ruga mea.
Stih. Ia-mi aminte şi mă audz. /
II 29v La vecernie. Prochimen psalom 55, glas 6.

Mă stropşiră pizmaşii miei.
Stih. Miluiaşte-mă, Dumnăzdău, ca m-au stropşit omul.
Din Bítiia citenie. Glava 7, 11.
Fost-au la şease sute de ai a vie ii lui Nóe, în luna lui april, în şeapte şi
doădzăci a lunii. Într-aceaea dzî crepară toate fîntînile prăpăştii şi
stavilile ceriului să destupară; şi fu ploaie pre pămînt 40 de dzîle şi 40
de nop . Într-aceaea dzî întră Nóe, Sim, Ham şi Iaféth şi femeaia lui
Nóe şi trei femei a ficiorilor lui cu dînsul în corabie şi toate fierile
pămîntului, pre rudă, şi toate dobitoacele, pre rudă, şi toate gîngăniile
ce mişcă pre pămînt, pre rudă, şi toată pasărea ce zboară, pre rudă, şi
întrară la Nóe în corabie, doi, doi, din toată carnea în carea iaste
suflare de via ă. Şi acealea ce întrară, făt, fată, de toată carnea în
carea-i suflare de via ă, den toate întrară la Nóe în corabie, precum
îmvă ă Domnul Dumnădzău pre Nóe; şi astupắ Domnul Dumnădzău
din afara lui corabiia. Şi fu potopul 40 de dzîle şi 40 de nop pre

pămînt. Şi să îmmul î apa şi rădică curabiia şi să înăl ă de pre pămînt.
Şi să întăriia apa şi să mul îia foarte pre pămînt şi să purta corabiia
deasupra apei. Iară apa să-ntăriia foarte pre pămînt, şi acoperi to mun îi
II 30r cei nal carii era pre supt ceriu; 15 // co deasupra s-au năl at apa ş-au
acoperit toate dealurile. Ş-au murit toată carnea ce să mişcă pre
pămînt, a pasări şi a dobitoace şi a hiară şi a toată gîngănie ce să trage
de să mişcă pre pămînt; şi tot omul şi toate cîte au suflare de via ă şi
tot cine era pre uscat au murit. Şi s-au şters toată rădicarea ce era pre
fa a a tot pămîntul, de la om pănă la dobitoc şi jiganii şi pasările
ceriului, şi să ştearsără de pre pămînt şi rămasă Nóe sîngur şi cine era
cu dînsul în curabie. Şi s-au înăl at apa pre pămînt 150 de dzîle. Şi-ş
adusă aminte Dumnădzău de Nóe şi de toate herile şi de toate
dobitoacele şi de toate zburătoarile şi de toate gînganiile cîte era cu
dînsul în curabie; şi adusă Dumnedzău vînt pre pămînt şi să opri apa.
Şi să astupară fîntînile prăpăştii şi sózmele ceriului şi să opri ploaia
din ceriu. Şi scădea apa ducîndu-să de pre pămînt şi să micşura apa
după o sută şi cindzăci de dzîle.
Miluiaşte-mă, Doamne, miluiaşte-mă.
Stih. Şi în umbra aripilor tale nedejdiuiesc.
Ficiorul în ălept veseleaşte pre tatăl, iară ficiorul nebun mîhneaşte pre
maică. Nu vor folosî comorile celor fără de leage, iară dereptatea
scoate de la moarte. Nu zămoreaşte Domnul sufletul direptului, iară
II 30v via a ne- / cura îlor o strămută. Sărăciia pre om smereaşte, iară mînule
bărbătaşilor să-mbogă ăsc. Hălăduiaşte de pripăc omul cu minte;
stricat de vînt să face la seacere ficiorul călcătoriu de leage.
Blagosloveniia lui Dumnădzău – pre capul direptului; gura celor fără
de leage o va-mpresura plînsul fără vreame. Pomana direaptului – cu
laude, iară numele necura îlor s-a stînge. În ăleptul la inemă va priimi
poruncile, iară cel descoperit la budze împiedecînd să va poticni. Cela
ce mearge dirept mearge nedejdiuind, iară cila ce-ş strîmbă căile sale
s-a cunoaşte. Cela ce face cu ochii cu înşelăciune strînge oamenilor
voi reale, iară cela ce îmfruntă cu-ndrăznire păciuiaşte. Fîntînă de
via ă – în mîna direptului, iară gura necura îlor va-mpresura perire.
Ură scorneaşte biruirea, iară pre to carii nu să pricesc îi acopere
prietiniia. Cela ce din budze scoate în ălepciune cu varga bate pre
omul fără inemă. În ălep îi vor ascunde sîm îrea, iară gura dîrjilor
apropie sfărîmare. Agonisîtă boga îlor cetatea tare şi sfărîmare slabilor
sărăciia. Lucrurile direp îlor via ă fac, iară poamele necura îlor -
păcatele. Căi de via ă va păzî dojana, iară dojana cea neînfruntată să
rătăceaşte. Acopără vrajba budzele direapte, iară ceia ce scot sudălmi

mai fără de minte sînt. Din grăitul cel mult nu vei scăpa de greşală,
iară cru înd budzele, cu minte vei fi. Argint lămurit cu foc – limba
II 31r direptului, // iară inema celui necurat va cicni. Budzele direp îlor ştiu
nalte, iară nebunii în lipsă să vor fîrşi. Blagosloveniia Domnului pre capul
direptului, aceaea îmbogă eaşte şi nu i s-a adaoge voie rea la inemă.
Vineri, a treia s pt mîn în post
La ceas 6. Prochimen psalom 57. Glas 6.
Bucura-să-va direptul cînd va vedea răscumpărare.
Stih. Oare de-adevăr, dară, direptate grăi ?
De prorociia Isaíei citenie. Glava 13, 2.∆
Aceastea dzîce Domnul: „Pre munte neguros cîmpos rîdica sămn.
Năl a glasul, nu vă teame . Mîngîia cu mîna, deşchide , boiari. Eu
voi orîndui; svin i sînt, şi eu îi port pre înş. Boinici vin mîniia mea să
o potoale, bucurîndu-să depreună şi suduind, glas de limbi multe pre
dealuri, aseamene de păgîni mul , glas de împăra şi păgînimi adunate.
Domnul Savaoth au poruncit a limbă hăr ăgaşe125, veni de la pămînt
de departe, de la marginea temeliei ceriului, Domnul şi hîrî îi126 lui, să
strice toată lumea şi pre păcătoş să-i piardză de pre dînsul. Olecăi î-vă,
că-i aproape dzua Domnului şi zdrobitură de la Domnul va veni.
Derept aceaea, toate mînule s-or slăbănogi şi tot sufletul de om s-a
II 31v spăriia. / Şi s-or spăimînta bătrînii şi durori îi vor cuprinde ca de
femeaie cînd naşte; şi să vor becisnici unul cătr-alalt şi s-or umili şi
obrazul în văpaie şi l-or muta. Că, iaca, dzua Domnului vine
nevindecată de mînie şi de urgie127, să puie lumea toată pustie şi pe
păcătoş să piardză dentr-însă. Că stealele ceriului şi Oriónul şi toată
podoaba ceriului lumina lor nu-ş vor da; şi să va întunica soarele
răsărind şi luna nu-ş va da lumina sa. Şi voi porunci în toată lumea rău
şi necura îlor păcatele lor şi voi piiarde ocara celor fără leage şi ocara
săme îlor voi smeri. Şi vor hi ceia ce vor rămînea mai scumpi decît
aurul cel curat şi omul va fi mai scump decît piatra zamfirul. Că ceriul
s-a clăti şi pămîntul s-a legăna din urdzîturile sale pentru mîniia urgiei
Domnului Savaoth în dzua aceaea în carea va asupraveni mîniia lui.”
Dumnădzău, folosîtoriul mieu eşti, mila ta să mă stignească.
Stih. Scoate-mă din pizmaşii miei, Dumnădzău.
125
În text, scris gxßrcßgá‚e.
126
În text, scris gxõrõ’cõi˘.
127
În text scris ¨*der¡î∆e, greşeală de tipar.

Dă-ne agiutoriu din scîrbe.
Stih. Dumnădzău, urnitu-ne-ai şi ne-ai oborît.
Din Bítiia citenie. Glava 8, 4. //
II 32r Şedzu curabiia în luna lui septevrie, în 27 a lunii, pre mun îi Ararát;
iară apa să micşura pănă la luna lui dechevrie şi să iviră vîrvurile
mun îlor în luna lui dechevrie, în dzua întăie a lunii. Şi cînd fu după
40 de dzîle, destupắ Nóe uşea curabiei carea feace. Şi trimisă pre
corbul să vadză oare îndărăptat-au apa; şi ieşind, nu mai întors pănă
cînd s-au uscat apa de pre pămînt. Şi trimisă porumbi a după dînsul să
vadză oare îndărăptat-au apa de pre fa a pămîntului; şi neaflînd
porumbi a odihnă picioarilor ei, s-au întors la dînsul în corabiia, că
apă era preste tot obrazul pămîntului; şi tindzîndu-ş mîna, o luă şi o
băgă la sine în corabie. Şi îngăduind încă 7 dzîle, trimisă porumbi a
din curabie; şi să-nturnă la dînsul porumbi a cătră sară şi avea frundză
de maslin şterc în rostul ei. Şi cunoscu Nóe c-au îndărăptat apa de pre
fa a pămîntului. Şi mai agădui încă 7 dzîle altele, trimisă porumbi a şi
nu s-au camai înturnat la dînsul. Şi cînd fu la şease sute şi unul de ai a
vie ii lui Nóe, în luna lui martie, scădzu apa de pre fa a pămîntului. Şi
descoperi Nóe podul curabiei ce feace şi vădzu c-au scădzut apa de
pre fa a pămîntului. Iară cînd fu în luna lui april, a şeaptespreacea dzî,
să uscă pămîntul, şi la 27 a lunii deşchisă curabiia. Şi dzîsă Domnul
Dumneadzău cătră Nóe grăind: „Ieş din curabie, tu şi fiii tăi şi femeaia
II 32v ta şi femeile fiilor tăi cu tine şi toate herile cîte cu tine sînt / şi toată
carnea, de la zburători pănă la dobitoace, şi toată jiganiia ce mişcă pre
pămînt, scoate-le cu tine şi vă creaşte şi vă mul î pre pămînt.” Şi ieşi
Nóe şi femeaia lui şi fiii lui şi femeaile fiilor lui cu dînsul şi toate
herile şi toate dobitoacele şi toată gînganiia ce mişcă pre pămînt ieşiră
din corabie în dzua întăie a lunii lui mai. Şi zidi Nóe oltariu Domnului
şi luă din toate dobitoace curate şi din toate pasările curate şi adusă128
jărtvă pre oltariu. Şi mirosî Dumnedzău miros de bună mirosală.
Audz, Doamne, glasul rugii meale.
Ia aminte rugii meale de la marginile pămîntului.
Rostul direptului cură în ălepciune, iară limba strîmbului va peri.
Budzele a oameni direp ştiu bunătă , iară budzele necura îlor să vor
răsîpi. Cumpenile vicleane grea ă-s înaintea129 Domnului, iară măsura
128
În text, scris a*d¨∆∆så.
129
În text scris ç*nßínñ™, probabil greşeală de tipar.
direaptă priimită-i la dînsul. Că oriunde va întra ocara, acoló130 şi

necinstea, iară rostul în ălep îlor deprinde în ălepciune. Întregătatea
direp îlor va înderepta-le calea, iară împiedecătura neascultoilor îi va
prăda pre înş. Nu folosăsc averile la vreame de mînie, iară dereptatea
izbăveaşte de la moarte. Murind, direptul părăsî grijea; pre îndemînă
să face şi bucurioasă necura îlor perirea. Dereptatea celui fără prihană
II 33r taie di- // rept căile, iară cu necură îia cade cel fără de leage. Direptatea a
bărba direp îi izbăveaşte pre înş, iară cu necură îia loruş să vineadză131
călcătorii de leage. Fîrşindu-să bărbatul dirept, nu să stînge nedeajdea,
iară lauda necura îlor piiare. Direptul din vînătoare scapă şi-n locul lui
cade necuratul. În gura călcătorilor de leage – cursa cetă eanilor, iară
sîm îrea direp ilor – spornică. În bunătă île direp ilor să-ndirepteadză
cetatea, iară cu gurile necura îlor să sapă. În blagosloveniia direp îlor
să nal ă cetatea, iară în perirea necura îlor – veselie. Pîşcăiaşte
cetă eanii lipsitul de crieri, iară bărbatul cu minte tăceare poartă.
Luni, a patra s pt mîn în post

La 6 ceas. Prochimen psalom 61, glas 6.
Pre Dumnădzău, mîntuin a mea şi slava mea.
Stih. De au nu lui Dumnădzău s-a cuceri sufletul mieu?
Din prorociia Isaíei citenie. Glava 14, 24.
Aceastea grăiaşte Domnul Savaoth: „În ce chip am dzîs, aşea va fi, şi
în ce chip am sfătuit, aşea va rămînea, întru să pierdzu pre Asirii din
pămîntul mieu; şi pe dealurile meale vor fi în stropşit şi să va lua de
pre dînşii giugul lor şi cinstea lor de pre umerile lor să va lua.” Acesta-i
II 33v sfatul care sfătui Do- / mnul preste toată lumea şi aceasta-i mîna cea
naltă preste toate limbile! Că cealea ce Dumnădzăul cel svînt au
sfătuit, cine va răsîpi? Şi mîna lui cea naltă cine o va întoarce? În anul
care au murit Aház împăratul, fu cuvîntul acesta: „Nu vă veselire , to
inoplemenicii, că s-au sfărîmat giugul celuia ce vă dezmierda pre voi!
Că, dară, din sămîn a şerpilor iase prăsîla aspidelor şi prăsîla lor face
şerpi zburători. Şi să vor paşte mişeii pentru Domnul şi to oamenii
pre pace să vor odihni; iară sămîn a ta o va ucide cu foame şi rămăşi a
ta o va ucide. Boci-să-vor por île cetă îlor şi să strige cetă île ceale
turburate, inoplemenicii to ! Că fumul de la miadzănoapte vine şi nu
iaste de-a mînearea în tăbărî îi lui.” Şi ce vor răspunde împăra îi
limbilor? Că „Dumnădzău au urdzît Siónul şi cu dînsul s-or mîntui
smeri ii poporului.”
130
În text, scris akokò, greşeală de tipar.
131
În text, scris sßvinß∆qß.
Aşea te voi blagoslovi întru via a mea.

Stih. Dumnădzău, Dumnădzăul mieu, cătră tine mînec.

Audz, Dumnedzău, glasul mieu.
Stih. De frică de pizmaş scoate sufletul mieu.
II 34r Dzîsă Domnul Dumnădzău: „Am socotit, nu voi adaoge // a mai
blăstăma pămîntul pentru lucrurile oamenilor, că iaste pornit gîndul
omului cu deadinsul la reale din tinerea e, deci nu voi adaoge a mai
ucide toată carnea vie, precum feci. Toate dzîlele pămîntului,
sămenişul şi secerişul, frigul şi zăduvul, vara şi primăvara132, dzua şi
noaptea n-or mai părăsî.” Şi blagoslovi Dumnădzău pre Nóe şi pre
ficiorii lui şi le dzîsă lor: „Creaşte î-vă şi mul î î-vă şi împlé pămîntul
şi-l stăpîni ! Şi tremurul vostru şi frica voastră să fie preste toate herile
pămîntului şi preste toate pasările ceriului şi preste toate ce să mişcă
pre pămînt şi preste to peştii mării; supt mînă vă le dediu. Şi toată
gînganiia ce iaste vie voă va fi de mîncat, ca buruianele ierbilor le
dediu voă toate. Numai carnea în sîngele sufletului să nu mînca ,
derep ce că sîngele vostru a sufletelor voastre din mînule herilor îl voi
cerca şi din mîna omului fratelui lui voi cerca sufletul omului. Cela ce
varsă sînge de om, pentru dînsul s-a vărsa a lui sînge, că în chipul lui
Dumnădzău am făcut pre omul. Iară voi creaşte şi vă mul î şi împlé
pămîntul şi-l domni !”
Ascultă-ne, Dumnădzăul, mîntuitoriul nostru.
Stih. ie să cuvine laudă, Dumnădzău.
A Pildelor citenie. Glava 11, 19. /
II 34v Fiiul dirept să naşte de via ă, iară goana necuratului – de moarte.
Grea ă Domnului căile strîmbate, iară priimi sînt lui to cei fără de
vină în cale. În mînă cine-ş pune mînule, n-a hi necertat de răută , iară
cela ce samănă dereptate va lua simbrie cu direp ii. Cumu-i cercelul
de aur în rîtul porcului, aşea-i la femeaie rea frîmsea ele. Poftele
direp îlor toate sînt bune, iară nedeajdea necura îlor va peri. Sînt ceia
ce samănă al său şi fac mai mult şi sînt şi ceia ce iau de la al î de-ş
strîng şi vin la scădeare. Sufletele sînt blagoslovite toate ceale
prostatece, iară omul apric, nu i-i bun chipul. Cela ce conteneaşte grîul
îl cru ă limbilor. Cela ce suie pre ul grîului blăstămat va fi de nărod,
iară blagosloveniia în capul celuia ce-l împarte. Cela ce tesluiaşte
132
În text, accentuat prímăvára.
bunătă cearcă har bun, iară cela ce cearcă reale, l-or împresura pre
însul. Cela ce să bizuiaşte pre a sa bogă îie, acela va cădea, iară cela
ce sprejeneaşte direp ii, acela va creaşte. Cela ce nu poartă grijea
pregiur a sa casă va dobîndi vînturi, iară va sluji cel fără minte la cel
în ălept. Din pomul direptă îi pom de via ă creaşte, şi să vor lua fără
vreame sufletele călcătorilor de leage. De vreame ce direptul abia să
spăseaşte, dară păcătosul şi necuratul ce să va face? Cela ce iubeaşte
dojana, iubeaşte sîm îre, iară cela ce ureaşte certarea iaste fără
minte. Mai bunu-i cela ce află har la Domnul Dumnădzău, iară omul
II 35r călcătoriu de lea- // ge să va tăcea. Nu va isprăvi omul de la cela ce-i
fără leage, iară rădăcinile direp îlor nu să vor zmulge. Femeaia
destoinică iaste cunună bărbatului ei, iară cumu-i în lemn viiarmele,
aşea pre bărbat va piiarde muiarea făcătoare de rău. Gîndurile direp îlor
sînt giudea e şi ocîrmuiesc vicleşugurile necura îlor. Cuvintele necura îlor
– vicleane şi crunte, iară rostul direp îlor va izbăvi pre sine.
Mar , a 4 s pt mîn în post

La 6 ceas. Prochimen psalom 65.
Blagoslovit Dumnădzău ce n-au împins ruga mea.
Stih. Blagoslovi , limbile, pre Dumnădzăul nostru.
Doamne, Dumnădzăul mieu, slăvi-te-voi. Lăuda-voi numele tău, că
feceş minunate lucruri; sfatul cel di-nceput adevărat să fie, Doamne.
Că pusắş cetatea de să feace movilă, cetă mari de cădzură din temelii.
A necura îlor cetă în veaci nu s-or mai zidi. Pentr-aceasta
blagoslovi-te-va nărodul cel mişel şi credin a oamenilor asupri ce să
tem de tine te vor blagoslovi. Că te feceş a toată cetate smerită
agiutoriu şi celor leşina de lipsă acoperemînt, de oameni vicleani vei
izbăvi pre înş; acoperemînt însăta îlor şi răcoreală oamenilor celor
II 35v asupri , ca neşte oameni cu pu în suflet / însăta în Sion de oamenii cei
necura cărora ne dedéş. Pripăc într-acoperemînt de nuor vi a tare o va
smeri. Şi va face Domnul Savaoth tuturor limbilor în muntele într-acesta
băutură de cîntece, băutură de culesuri; vor bea veselie, vor bea vin,
s-or unge cu mirosuri. Şi să vor tocmi în muntele acesta tocmeale şi va
înghi î în muntele acesta. Să le dai aceastea toate limbilor tu, că sfatul
acesta-i preste toate limbile. Au înghi ît moartea c-au putut. Ce iarăş
au lepădat Dumnădzău toată lacrăma de la tot obrazul. Ocara poporului
au rădicat de pre tot pămîntul, că rostul Domnului au grăit aceastea. Şi
vor dzîce în dzua aceaea: „Iaca Dumnădzăul nostru pre carele nedejdiuim
şi ne bucurăm şi ne va mîntui pre noi acesta Domnul. L-am răbdatu-l
şi ne-am bucurat şi ne vom veseli de spăseniia noastră!”
Blagoslovi-ne-vei, Dumnădzău, Dumnădzăul nostru.

Stih. Dumnădzău să ne cru e şi să ne blagoslovască.

Cînta Domnului, psălmui numelui lui.
Stih. Cale face celuia ce s-au suit pre apusuri.
Den Bítiia citenie. Glava 9, 8.
Dzîsă Domnul Dumnădzău lui Nóe şi fiilor lui cu dînsul dzîcînd:
„Iaca, eu rădic legătura mea cu voi şi cu sămîn a voastră după voi ş-a
II 36r tot sufletul viu // ce-i cu voi, de pasări şi de dobitoace, şi a toată hiara
pămîntului, cîtă cu voi iaste, den toate cîte au ieşit din curabie. Şi voi
rădica de voi pune legătura mea cătră voi şi nu va muri toată carnea de
apa potopului şi nu va camai fi potop de apă să strice tot pămîntul.” Şi
dzîsă Domnul Dumnădzău lui Nóe: „Acesta-i sămnul legăturii carea
eu dau între mine şi tine şi-ntre mijloc de tot sufletul viu cîte sînt cu
voi, în rudenii veacinice: curcubăul mieu îl puiu în nuor şi va fi în
sămn de legătură. Şi va fi cînd voi nuora eu nuori pre pămînt, s-a ivi
arcul mieu în nuor şi vei pomeni legătura mea carea iaste între mine
şi-ntre voi şi-ntre mijloc a tot sufletul viu, în toată carnea; şi n-a camai
hi apă să neace cît să măture toată carnea. Şi va fi arcul mieu în nuor
şi voi vedea de-m voi aduce aminte de legătură veacinică între mine
şi-ntre tot sufletul viu în tot trupul care iaste pre pămînt.” Şi dzîsă
Dumnădzău lui Nóe: „Acesta-i sămnul legăturii carea am pus între
mine şi-ntre tot trupul ce iaste pre pămînt.”
Mîntuin a ta, Dumnădzău, să mă sprejinească.
Stih. Vadză mişeii şi să să veselească.
Rostul în ăleptului iaste lăudat de omul, iară cel împu ît cu inema
II 36v şi mîrşav să batgiocurea- / şte. Mai bunu-i omul fără boierie slujind
şie decît cel cu boierie şi lipsit de pîine. Crú ă direptul sufletele
dobitoacelor sale, iară inema necura îlor – fără milă. Cela ce lucreadză
al său pămînt s-a sătura de pîine, iară ceia ce aleargă în deşert sînt
lipsi de minte. Cela ce iaste lacom la vinuri a să-nprimbla, într-a sale
tării va lăsa necinste. Poftele necura îlor – reale, iară rădăcinele
credincioşilor în tării. Prin păcatul budzelor cade în cursă păcătosul şi
hălăduiaşte dintr-însă direptul. Cela ce caută neated milui-să-va, iară
cela ce tîmpină în uşi mîhneaşte suflete. Din roada rostului de om să
va sătura sufletul lui de bunătă şi plata budzelor lui să va da lui. Căile
nebunilor direapte – naintea lor, iară în ăleptul va asculta sfaturile.
Nebunul într-aceaeaş dzî ş-a arăta mîniia şi ascunde a sa necinste
hîtrul. Arătată credin ă spune direptul, iară marturul strîmbilor – viclean.

Sînt ceia ce dzîc de giunghe ca cu cu îtul, iară limbile în ălep îlor
tămăduiesc. Budzele direapte isprăvăsc mărturiia, iară marturul
grabnic limbă are strîmbă. Vicleşug – în inema celuia ce tesluiaşte
reale, iară ceia ce vor să păciuiască să vor veseli. Nu place direptului
nemică strîmb, iară necura îi s-or împlea de răută . Grea ă-i Domnului
budzele mincinoase, iară cela ce face cu credin ă priimitu-i la dînsul.
Miercuri, a 4 s pt mîn în post //
II 37r La 6 ceas. Prochimen psalom 69, glas 6.
Să să veselească şi să să bucure de tine.
Stih. Să să-ntoarcă îndărăpt şi să să ruşineadze.
Din prorociia Isaíei citenie. Glava 26, 21.
Iaca, Domnul de la svîntul loc aduce urgiia sa asupra lăcuitorilor de
pre pămînt, să cearce fărădeleagea lăcuitorilor pămîntului asupra lor
aşea. Şi-ş va descoperi sîngele pămîntul şi îş va acoperi ucişii de pre
sine. Şi încă în dzua aceaea va supraaduce Dumnădzău sabiia sa cea
svîntă şi cea mare şi tare asupra bălaurului, şearpele cel îndărăpnic, şi
va ucide pre bălaurul în dzua aceaea, pre acel din mare. „Vie bună,
dorul ei, a stăpîni preste dînsă. Eu cetate tare, cetate războiată. În
zădar o adăpă, că să va dobîndi de s-a prăda noaptea, iară dzua îi va
cădea zidiul, că nu iaste cine să o folosască. Cine m-ar pune să
străjiuiesc păiuşul în arină? Pentru războini a aceasta o am lepădat.”
Dece pentr-aceaea feace Domnul toate cîte orîndui. „Arsu-ne-am”,
striga-vor lăcuitorii într-însă. „Să facem pace cu dînsul, pace să facem
carii venim.” Cuconii lui Iácov vor creaşte şi va înflori Izraíl şi să va
împlea lumea de roada lui. Nu ca el ce-au bătut, şi el aşea va fi rănit,
sau cum el au ucis, şi el aşea să va ucide; luptîndu-să şi ponosluind va
trimite pre înşii. Au nu tu eşti cela ce ocogi cu duhul tău cu cel aspru
II 37v să-i ucidz pre înşii cu duh de / mînie? Pentr-acea să va lepăda
fărăleagea lui Iácov şi aceasta iaste blagosloveniia lui, cînd îi voi lua
păcatul; cînd vor pune to pietrile pîrjolite a capiştilor ca neşte scrum
mînuit şi nu vor rămînea idolii lui.
Spre tine, Doamne, nedejdiuiiu să nu fiu de ruşine.
Stih. Cu direptatea ta izbăveaşte-mă.

Blagoslovit Domnul Dumnădzăul lui Izraíl ce face mirate sîngur.
Stih. Dumnădzău, giude ul tău împăratului dă-l şi dereptatea ta fiiului
împăratului.
Era fiii lui Nóe carii sînt ieşi din corabie Sim, Ham şi Iaféth; şi era
Ham tatăl lui Hanaán. Tustrei aceştia sînt fiii lui Nóe, dintr-aceştia să
sămănară preste tot pămîntul. Şi-ncepu Noe a fi om lucrătoriu de
pămînt şi răsădi vie. Şi bău din vin şi să-mbătă şi să goli în casa sa. Şi
vădzu Ham, tatăl lui Hanaán, golitura tătîne-său şi ieşi de spusă celor
doi fra ai săi afară. Şi luînd Sim şi Iaféth o haină de pusără pre spatele
lor şi purceasără înapoişurea cu fa a şi acoperiră golitura părintelui
lor; şi fea ele lor înapoişurea şi golitura tatălui lor nu o vădzură. Şi să
II 38r trezi Nóe din // vin şi în ăleasă cîte-i feace fiiu-său cel mai tînăr. Şi
dzîsă: „Blăstămat Ham ficiorul! Şerb va fi fra îlor săi!” Şi dzîsă:
„Blagoslovit Dumnădzău lui Sim şi va fi Hanaán şerb lui! Să mul ască
Dumnădzău pre Iafeth şi să lăcuiască în sălaşele lui Sim şi să fie
Hanaán şerb lui!” Şi custắ Nóe după potop 350 de ai şi să feaceră
toate dzîlele lui Nóe noă sute şi cindzăci şi muri. Aceastea-s, dară,
rudele fiilor lui Nóe, Sim, Ham, Iaféth, şi li să născură lor ficiori după
potop.
Iară mie a mă lipirea de Dumnădzău, bine iaste.
Stih. Cîtu-i de bun Dumnădzău lui Izraíl, celor derep cu inema.
Bărbatul în ălegătoriu iaste scaun de sîm îre, iară inema celor fără
minte să va tîlni cu blăstămuri. Mîna aleşilor va înea cu lesne, iară
vicleanii vor fi da în jac. Groaznicul cuvînt inema omului dirept
înspăimadză, iară veastea cea bună îl veseleaşte. Direptul
cunoscătoriu şie iaste priiaten, iară cunoştin ile necura îlor – fără
socoteală. Pre ceia ce fac păcate îi va agiunge rău, iară calea
necura îlor îi va rătăci pre înşii. Nu va vîna vicleanul vînat, iară
agonisita cea de cinste, bărbatul curat. În căile direptă îi în viia ă,
II 38v iară căile celor ce în mînie – în / moarte133. Fiiul cu minte bună –
ascultoi tatălui, iară cel neascultoi – în pierdzare. Din numele direptă îi
mînca-va ficiorul cel bun, iară sufletele călcătorilor134 de leage vor
peri fără vreame. Cela ce fereaşte a sa gură păzeaşte pre al său suflet,
iară dîrzul cu budzele va spăriia pre sine. În pohte iaste tot acel fără de
lucru, iară mînule lucroilor – la nevoin ă. Cuvintele strîmbilor le
ureaşte direptul, iară cel fără de leage să ruşineadză şi n-are îndrăznire.
Dereptatea fereaşte pe cei fără răutate, iară pre necura îi îi vinuiaşte
păcatul. Sînt ceia ce să fac boga pre sine, de n-au nemică, şi sînt şi
ceia ce smeresc pre sine, de-s cu multă bogă îie. Pre de răscumpărat a
suflet de bărbat – a sa bogă îie, iară mişelul nu poartă groază. Lumină-i
celor direp de pururea, iară lumina necura îlor să va stînge. Sufletele
133
În text se repetă cuvântul în.
134
În text, scris kßl˜kßñ∑∆∆relor´, probabil greşeală de tipar.
vicleane să rătăcesc în păcate, iară direp ii să-ndură şi miluiesc. //
III 1r135 Gioi, a patra s pt mîn , la 6 ceas. Tropar glas 6: krs˜t¨ tvoem¨136
Crucii tale ne-nchinăm, Despuitoriule, şi svînta a ta înviere slăvim.
Prochimen glas 4, psalom 73.
Iară Dumnădzău, împăratul nostru, de mainte de veaci lucrắ izbîndă
pre mijloc de pămînt.
Stih. A ce, Dumnădzăule, urniş în fîrşit?
De prorociia Isáiei citenie. Glava 28.
Aceastea grăiaşte Domnul: „Asculta cuvîntul Domnului, bărba
oscîrbi şi boiarii poporului acestuia ce sinte în Ierusalím! (Că
dzîsăt:)137 «Că feacem legătură cu iadul şi cu moartea împăcăciuni; şi
holbură purtată de va treace, nu va veni preste voi. Pusăm minciună
nedeajdea voastră şi cu minciuna acoperi-ne-vom.»” Drept aceasta,
aceastea grăiaşte Domnul Dumnădzău: „Iacă, eu voi pune în
urdzîturile Siónului piatră de mult pre aleasă, de ungheari, de cinste,
temelie în temeliile ei; şi care va creade într-însă nu să va ruşina! Şi
voi pune giude ul în nedeajde şi mila mea în cumpene şi ceia ce
nedejduiesc în deşert minciunei, că nu va treace preste voi volbura! Şi
n-oi lua de pre voi împăcăciunea mor îi şi nedeajdea voastră acea
cătră iadul nu va rămînea. Volbură purtată de va suprăveni, fi-ve ei în
călcare; cînd va treace, va lua-vă! Că diminea ă, diminea ă va treace
III 1v în dzî şi-n no- / apte va hi nedeajderea; învă a î-vă a asculta! În
strîmtoare încăpu ; nu putem a ne lupta, că înşine slăbim a ne strîngerea
ca muntele necura îlor. Ca întru Muntele Tăieturelor scula-să-va
Domnul, ca în groapa lui Gavaón; cu mînie va face lucrurile sale, de
amărăciune lucruri; iară mîniia lui streinată va trebui şi amărăciunea
lui streină. Şi voi nu vă ve veseli-vă, nice vor birui voaă legăturile;
derep ce că obîrşite şi tăiate lucruri audzîiu la Domnul Savaoth, cealea
ce va face preste tot pămîntul.”
Iară eu mă voi bucura-mă în veaci.
Mărturisi-mă-voi ie, Dumnădzău, mărturisi-mă-voi ie.
De sară. Prochimen psalom 75, glas 8.

Făgădui i-vă şi da Domnului Dumnădzăului nostru.
135
Începe, cu pagina 1r, altă numărătoare.
136
În limba slavonă: „Crucii tale”.
137
În text, fragmentul Că dzîsăt este între paranteze.
Ştiut iaste în jidovime Dumnădzău în Izrail138.

De Bítiia cetenie
Aceastea-s neamurile fiilor lui Nóe pre rodurile lor şi pre limbile lor,
dintr-aceştia să răsămănară óstrovele limbilor pre pămînt după potop.
Şi era tot pămîntul rost unul şi glas unul tuturora. Şi cînd fu de
purceasără ei de la răsărituri, aflară cîmp în pămîntul lui Senár şi
descălecară de să aşedzară acoló. Şi dzîsă tot însul cătră de-aproapele
III 2r său: „Ie-mbla să facem leaspedz şi să le coacem în foc!” Şi le // fu lor
leaspedea în loc de piatră şi var le era lor tina. Şi dzîsără: „Ie-mbla să
ne zidim cetate şi turn căruia capul să fie pănă în ceriu; şi să ne facem
şie nume mainte păn-a nu ne răssămăna noi preste fa a a tot pămîntul!” Şi
să pugorî Domnul Dumnădzău să vadză cetatea şi turnul ce zidiră
fiii139 oamenilor. Şi dzîsă Domnul: „Iată-i-s, o rudă şi un rost a tuturora,
ş-aceasta începură a face; ş-acmu nu va lipsi de dînş toate oarecîte să
vor pune a face. Ia-mbla să ne pugorîm să le mestecăm lor acoló
limba, ca să nu-ş audză tot însul glasului de-aproapelui.” Şi-i răssămănă
pre înş Domnul Dumnădzău de de-acoleá preste fa a a tot pămîntul şi
părăsîră a zidi cetatea şi turnul. Drept aceaea s-au chemat numele ei
Mestecătură, că acoló mestecắ Domnul Dumnădzău rosturile a tot
pămîntul şi de-acoló răssămănă pre înşii Domnul Dumnădzău preste
fa a a tot pămîntul.
Cu glasul mieu pre Domnul strigaiu.
Stih. În dzua strîmtorii meale pre Dumnădzău cercaiu.
A Pildelor cetenie
Dorurile blagocistivilor îndulcesc sufletul, iară lucrurile necura îlor
– departe de cunoaştere. Cela ce îmblă cu-n ălep ii în ălept va hi,
iară cela ce îmblă cu nebunii cunoaşte-să-va. Pre ceia ce fac păcate
III 2v goni-va după dînş reale, iară pre cei direp îi vor agiun- / ge bunuri.
Dulcele om ocina-va cuconi din cuconi. Strînge-să direp îlor bogă îia
necura îlor şi direp îi să vor îndulci de bogo îie în ai mul , iară strîmbii
vor peri de pripă. Cela ce cru ă al său toiag ureaşte pre-al său fiiu, iară
cela ce-l iubeaşte îl ceartă cu deadins. Direptul, mîncînd, va sătura
sufletul său, iară sufletele necura îlor – lipsite. În eleaptele femei
zidiră case, iară cea fără de minte o săpă cu mînule ei.. Cela ce mearge
dirept să teame de Domnul, iară cela ce şuvăiaşte cu căile sale va pă î
necinste. Din rostul nebunilor – toiag de ocară, iară budzile în elep îlor
vor feri pre înş. Unde nu sînt140 boi, iaslele-s curate, iară unde-s vipturi
multe, vederoasă-i boului vîrtute. Martorul credzut nu bîrfeaşte, iară a
138
În text, scris i'zdraíl´, probabil greşeală de tipar.
139
În text, scris fî’i.
140
În text, scris nÁś øñ≥.
prinde pre minciună – martorul strîmbu. Vei cerca în ălepciune la cei

răi şi nu vei găsî, iară sîm îre la cei în ălep lesne.
Vineri, a patra s pt mîn

Tropar kro˜sñÁ ñvóemÁ. Prochimen psalom 77, 6 ceas, glas 6.
Acela-i, dară, îndurat şi cură eaşte păcatele noastre.
Stih. Lua aminte, oamenii miei141, leagea mea.
Din Prorociia Isaíei citenie. Glava 29.
Aceastea dzîce Domnul: „Să apropie la mine poporul acesta cu rostul
lor şi cu budzele lor mă cinstesc, iară inema lor departe stă de mine;
III 3r zădar, dară, // mă cinstesc învă înd porunci omeneşti şi dăscălii. Drept
aceasta, voi adaoge de voi muta poporul acesta şi voi muta pre înşii cu
strămutare; şi voi piiarde în ălepciunea în ălep îlor şi priceaperea
pricepoşîlor lor voi ascunde. Amar celora ce adînc fac sfatul şi nu prin
Domnul, ceia ce-ntr-ascuns sfatul fac şi va fi întunearec lucrurile lor!
Şi vor dzîce: «Cine ne-au vădzut şi cine ne va cunoaşte, dară, acealea
ce noi facem?» De au nu ca lutul olariului vă ve socoti? Au doară va
dzîce zidirea ziditoriului: «Nu tu m-ai plăzmuit»? Şi făptura
făptoriului: «Nu în ălep eaşte mă feceş»? De au nu încă pu înel şi să
va muta Livánul ca muntele lui Hermél şi Hermélul ca o pădure să va
socoti. Şi vor audzî în dzua aceaea surdzîi cuvinte de căr şi ce-i
la-ntunearec şi ce-i în negură ochii orbilor vor zări. Şi să vor bucura
mişeii pentru Domnul în bucurie şi cei scăpa de nedeajde dentru
oameni să vor împlea de veselie; că lipsi cel fără de leage şi peri
mîndrul şi să conceniră ceia ce fac fărădelegi pre răutate, carii fac a
greşi pre oamenii în cuvînt şi pre to ceia ce-nfrunteadză în por
poticală-i vor pune şi pusără costiş întru cei strîmbi pre cel dirept.”
Drept aceasta, aceastea grăiaşte Domnul supra casii lui Iiácov, carea
ş-au osăbit din Avraám: „Nu amu să va ruşina Iiácov, nice acmu fa a
sa va schimba; ce cînd vor vedea lucrurile meale, pentru mine vor
III 3v svin i numele mieu şi vor svin i pre svîntul lui Iiácov şi / de
Dumnădzăul lui Izraíl să vor teame!”
Agiută-ne, Dumnădzăule, mîntuitoriul nostru.
Stih. Dumnădzăule, veniră păgîni în ocina ta.
La vecernie, vineri. Prochimen psalom 79, glas 4.
Cela ce paşti pre Izraíl, ia aminte.
Stih. Cela ce şedzi pre heruvimi, iveaşte-te.
De Bítiia citenie
141
În text, scris mïöi˘.
Dzîsă Domnul Dumnădzău lu Avraam: „Ieş din pămîntul tău şi din

rudeniia ta şi din casa tatălui tău şi vino în pămîntul care- voi arăta. Şi
te voi face în limbă mare şi multă şi blagoslovi-te-voi şi voi mări
numele tău şi vei hi blagoslovit. Şi voi blagoslovi pre carii te
blagoslovăsc şi voi blăstăma pre carii te blastămă şi să vor blagoslovi
în tine toate neamurile pămîntului.” Şi purceasă Avraám precum i-au
dzîsu-i Domnul Dumnădzău şi mergea cu dînsul Lot. Iară Avraám era
de 75 de ai cînd au ieşit den Harán. Şi luă Avraam pre Sára, femeaia
sa, şi pre Lot, fiiul fră îne-său, şi toată avearea lor, cît agonesiră în
Harán, şi ieşiră să margă în pămîntul lui Hanaán. Şi-mblắ Avraám
pămîntul pre lungul ei pănă la locul lui Sihém, la ştejarul cel înalt. Iară
hananeii atunce lăcuia acel pămînt. Şi să arătă Domnul lui Avraám şi
dzîsă lui: „Semin ii tale da-voi pămîntul acesta.” Şi zidi acoló Avraám
oltariu Dumnădzăului ce i s-au arătat lui. //
III 4r Prochimen psalom 80, glas 2.
Bucura î-vă lui Dumnădzău, agiutoriului nostru.
Stih. Lua psalom şi da tîmpănă.
A Pildelor cetenie
Nezlobivul bărbat creade a tot cuvîntul, iară cel iste vine la pocăin ă.
În eleptul, temîndu-să, pleacă de la rău, iară nebunul face răul cu
dîrjie; dîrjindu-să aprig, face fără de sfat, iară omul în ălept mult
rabdă. Îş împart nebunii răutatea, iară ceia ce sînt cu minte să în de
sîm îre. Luneca-să-vor răii de naintea celor buni şi necura îi vor sluji
la uşile direp îlor. Priiatinii vor urî pre priiatinii cei mişei, iară priiatini
boga îlor sînt mul . Cela ce face necinste mişelului greşeaşte, iară cela
ce miluiaşte pre mişei iaste fericit. Rătăcindu-să, strîmbii tesluiesc
răută , iară milă şi adevărătate tesluiesc cei buni. Nu ştiu mila şi
credin a teslarii răută îlor, iară milostivătă île şi credin a – la teslarii
cei buni. La tot însul ce să grijeaşte iaste de prisosît, iară cel
dezmiierdat şi rînced în lipsă iaste. Cununa în ălep îlor – bogă îia lor,
iară petreacerea nebunilor – rea. Izbăvi-va suflete de la răută martorul
credincios şi aprinde minciuni vicleanul. În frica Domnului –
nedeajdea tarelui şi cuconilor săi va lăsa radzîm de pace.
Luni, a cincea s pt mîn /

v
III 4 Prochimen psalom 83, glas 3.
Oltarele tale, Domnul puterilor.
Stih. Cîtu-s de drăgăstoase corturile tale.
De prorociia Isaíei citenie. Glava 37.
Aceastea dzîce Domnul puterilor supra-mpăratului asiriianilor: „Nu va
întra în cetatea aceasta, nice va arunca asupră-i săgeată, nice va pune
peste dînsă pavă ă, nice va încungiura pregiur dînsa şan . Ce pre calea
pre carea au venit, pre-aceaea s-a-ntoarce, şi-n cetatea aceasta n-a-ntra”,
dzîce Domnul. „Şi voi sprejeni cu scutul pentru cetatea aceasta întru
să o mîntuiesc, pentru mine şi pentru Davíd, ficiorul mieu.” Şi ieşi
îngerul Domnului şi ucisă din oastea Asiríilor 185000, o sută optdzăci
şi cinci de mii. Şi sculîndu-să deminea ă, aflară toate trupurile moarte
şi să dusă vîrtejindu-să. Şi să întoarsă Senahirím, împăratul Asuriilor,
şi lăcui în Ninévei. Şi cînd el să-nchina în casa lui Naázrah, a
strămoşului patrarhului său, lui Adrameléh, şi Sarásar, fiii lui îl
ucisără pre îns cu cu itele, iară ei scăpară în ara Armenească. Şi
stătu-mpărat Nahordan, fiiu-său, în locul lui. Şi fu în vreamea aceaea,
să războli Ezéchiia pănă spre moarte. Şi veni la dîns Isaíia, fiiul lui
Ammós prorocul, şi dzîsă cătră dîns: „Aceastea dzîce Domnul:
«Rînduiaşte pentru casa ta, că vei muri tu şi nu vei trăi!»” Şi-ntoarsă
III 5r Izéchiia fa a sa la păreate şi // să rugă cătră Domnul dzîcînd:
„ -ad-aminte, Doamne, cum am îmblat naintea ta cu adevărătate şi cu
inemă-ntreagă şi ceale plăcute naintea ta am făcut!” Şi plînsă Ezéchiia
cu plîns mare. Şi fu cuvîntul Domnului cătră Isaíia dzîcînd: „Du-te de
dzî lui Ezéchiia: «Aceastea dzîce Domnul Dumnădzăul părintelui tău:
‘Audzîtu- -am glasului rugii tale şi vădzuiu lacrămile tale; şi iată că-
adaog la anul tău ani 15. Şi din mîna142 împăratului asuriianilor
izbăvi-te-voiu, şi cetatea aceasta, şi voi sprejeni cu scutul pentru
cetatea aceasta.’»”
Arată-ne, Doamne, mila ta.
Stih. Binevruséş, Doamne, ara ta.

Îndireaptă-mă, Doamne, în calea ta şi voi mearge într-adevara ta.
Stih. Pleacă, Doamne, ureachea ta ş-ascultă-mi.
De Bítie citenie, 13
Avraám să mutắ cu lăcaşul în ara lui Hanaán, iară Lot să mutắ cu
lăcaşul în cetatea megiiaşilor şi să aşedză cu casa în Sódome. Iară
oamenii cei din Sódome era vicleani şi păcătoş împrotiva lui
Dumnădzău foarte. Iară Dumnădzău dzîsă lui Avraám după ce să
despăr î Lot de la dîns: „Rădică- ochii tăi de caută şi vedzi din locul
III 5v unde acmu eşti cătră miadză- / noapte şi cătră livă şi spre răsărite şi
spre mare, că tot pămîntul care tu vedzi ie î-l voi da şi semin ii tale în
veaci. Şi voi face sămîn a ta ca arina mării; de poate cineva să numere
142
În text, scris dimmø’na.
arina mării, şi sămîn a ta va număra. Scoală-te de calcă ara ta pre

lungul ei şi pre latul ei, că ie î o voi da!” Şi rădicîndu-ş cortul
Avraám, veni de-ş pusă sălaşul la ştejarul Mambrí la Hevrón şi zidi
acolo oltari Domnului.
Iubeaşte Domnul por ile Siónului.
Stih. Urdzîturile lui în mun ii cei svin .
143
Frica Domnului – izvor de via ă şi face a să da-n laturi de laturi de
la ul mor îi. În multe năroade slavă-i împăratului, iară în lipse de
gloate – zdrobitură putearnicului. Lung răbdătoriul om multu-i în
minte, iară spăriosul putearnic îi nebun. Omul blînd – inemii vraci şi
vindecăciune oaselor – inema sîm îtoare. Cela ce cleveteaşte pre
measerul întărîtă pre cela ce l-au făcut pre îns, iară cela ce cinsteaşte
pre svin iia sa miluiaşte pre mişel la răul lui. În răul său piiare
necuratul, iară cela ce i-i nedeajdea pre Domnul cu a sa cuviin ă-i
dirept. În inema cea bună să va odihni144 în ălepciunea, iară în inema
nebunilor nu să va cunoaşte. Dreptatea nal ă limbă şi micşureadză pre
neamuri păcatele. Priimit iaste împăratului sluga cu minte şi cu a lui
III 6r bună întorsură // va lepăda necinstea. Urgiia piiarde şi pre cei în ălep ,
iară răspunsul suplecat vîrtejeaşte mîniia. Cuvîntul aspru scorneaşte
urgii, iară limba în ălep îlor bune ştie, iară rostul fără de crieri
vesteaşte reale. Preste tot locul ochii Domnului socotesc pre cei buni
şi pre cei răi. Vindecăciunea limbii – lemn de via ă şi cela ce o
fereaşte împlea-să-va de Duhul Svînt.
Mar , la 5 ceas. Prochimen psalom 87, glas 6.

Measer sînt eu şi-n osteneale din tinirea ea mea.
Stih. Doamne, Dumnădzăul mîntuin ii meale, dzua am strigat.
Glava 40. Din prorociia lui Isaíia citenie
Aceastea grăiaşte Domnul: „Cui a asămănat pre Domnul şi a ce
închipuiciune l-a asămănat pre îns? Au nu doară icoană au făcut
teslariul, sau zlătariul, topind aurul, au ferecatu-o cu aurul? Au
închipuiciune au tocmitu-o pre însă? Că lemn neputrigăios aleage
teslariul şi-n elep eaşte cearcă cumu-ş va pune şie icoana şi să nu să
clătească. Nu ve cunoaşte, nu ve audzi, nu vă s-au dat veaste
di-nceput voaă, dară nu priceput voi, carii sinte temeaia pămîntului?
143
În susul paginii, la 5v şi 6r, greşeală de datare: Vineri a patra.
144
În text, scris ∑˚dxì, greşeală de tipar.
Cela ce ine crîngul pămîntului şi pre carii lăcuiesc într-însul, ca pre

neşte lăcuste, cela ce pusă ceriul ca o cămară şi-l întinsă ca un cort
de-a lăcuirea, cela ce deade boiari ca-ntr-o nemică a hi mai mari, iară
III 6v pămîntul ca o nemică / feace; că niceş vor sămăna, nice vor sădi, nice
va rădăcina-să în pămînt rădăcina lor. Suflắ asupră-le vîntul şi să
uscară şi volbora ca nişte vrascuri îi va lua pre înş. Acmu, dară, cui
mă asămănat? Şi-nnăl a-mă-voi”, dzîsă acela svîntul. „Căuta spre
năl îme cu ochii voştri de vede cine le-au arătat aceastea toate! Acela
ce scoate pre număr lumea sa şi toate pre nume le va chema. De multă
slavă şi-n puteare de vîrtute, nemică nu s-au ascuns de tine! Au doară
vei dzice, Iácove, şi ce grăiş, Izraílule: «Ascunsu-s-au calea mea de
Dumnădzău şi Dumnădzăul mieu145 giudecarea mea o luă şi să
deade-n laturi»? Şi acmu nu cunoscuş, dară, n-ai audzît: Dumnădzăul
cel veacinic, care tocmi marginile pămîntului, nu va flămîndzi, nice
s-a osteni! Nice iaste aflare de-n elepciunii lui dînd celor flămîndzi
vîrtute şi celora ce nu muncesc voie rea. Flămîndzî-vor, dară, tinerii şi
să vor trudi tinerii şi aleşii fără vîrtute vor hi; iară ceia ce rabdă pre
Domnul s-or schimba în vîrtute!”
Ferice de poporul ce şti văsclicnovenie.
Stih. Doamne, în lumina fea ii tale vor îmbla.

Doamne, scăpare ne fuseş noă.
Stih. Mainte păn-a nu fi mun ii şi a să zidi.
De Bítie citenie. Glava 15. //
III 7r Fu cuvîntul Domnului cătră Avraám dzîcînd în visul nop îi: „Nu te
teame, Avraám, eu te voi sprejeni. Simbriia ta multă va fi foarte.” Şi
dzîsă Avraám: „Domnitoriule, ce-m vei da? Iară eu mă duc fără
cuconi, iară ficiorul Maséc, din casnica mea, acesta Damáscos
Eliézer.” Şi dzîsă Avraám: „De vreame că mie nu dedeş sămîn ă,
casnicul mieu mă va ocina.” Şi îndată glas fu cătră dînsul dzîcînd:
„Nu te va ocina acesta, ce carele va ieşi din tine, acesta te va ocina.”
Şi-l scoasă pre dînsul afară şi dzîsă lui: „Caută în ceriu şi numără
stealele, oare putea-vei să le numeri?” Şi dzîsă lui: „Aşea va fi
sămîn a ta.” Şi credzu Avraám lui Dumnădzău şi să socoti lui în
direptate. Şi dzîsă cătră dînsul: „Eu sînt Dumnădzăul care te-am scos
din oraşul haldeilor ca să- dau ie ara aceasta, să o moşteneşti.” Deci
îi dzîsă: „Despuitoriule, de pre ce oi cunoaşte aceasta, c-oi moşteni-o?” Şi
145
În text, scris mïö’¨.
dzîsă lui: „Ia-mi o vacă tretină şi capră tretină şi areate tretin şi

turturea şi porumbi ă!” Şi le luă el aceastea toate şi le despicắ pe
mijloc şi le pusă împotrivă cu fa a una a iia, iară pasirele nu le
despícă. Şi să pogoară pasirele pre trupurile pe despicăturile lor
şi-mpreună şedzu cu dînse pre Avraám. Iară într-apusul soarelui,
somn greu cădzu Avraám şi ádecă frică mare şi-ntunecată îl
împrésură. Şi dzîsă cătră Avraám: „Cunoscînd vei cunoaşte că nemear-
III 7v nică va hi sămîn a ta, în ară nu a sa, şi vor şerbí pre înş şi-i / vor
supăra cu rău patru sute de ai; iară limba căriia vor şerbi voi giudeca
eu şi dup-aceastea vor ieşi acicea cu povijie multă. Iară tu te vei duce
cătră părin ii tăi în pace, astrucat în bătrînea e bune.”
Carele petreci într-agiutoriul Celui de sus.
Stih. Dzîce-va Domnului: „Sprejenitoriul mieu eşti.”
De-a Pildelor citenie. Glava 15, 7.
Budzele în ălep îlor să leagă de sim ire, iară inema nebunilor nu-i fără
sminteală. Jărtvele necura ilor – grea ă lui Dumnădzău, iară rugile
direp ilor priimite-s la dînsul. În grea ă sînt146 Domnului căile
necura îlor, iară pre ceia ce stignesc dreptatea îi iubeaşte. Învă ătura
celui fără de răutate să cunoaşte de ceia ce trec, iară carii nu iubăsc
dojana să sfîrşesc grozav. Iadul şi perirea sînt vederate la Domnul;
dară cum să nu hie şi inemile oamenilor ştiute la Svin ia sa? Nu va
iubi cel necertat pre ceia ce-l înfrunteadză şi cu cei în ălep nu va
vorbi. A inema veaselă înfloreaşte obrazul, iară carea-i în scîrbe o
mîhneaşte. Inema direaptă cearcă sîm ire, iară rostul necerta îlor
cearcă răută . Pre toată vreamea ochii răilor aşteaptă reale, iară ceia ce
sînt buni sînt lini pururea. Mai bună-i o părticea mică cu frica lui
Dumnădzău decît visteari cu necură ie. Mai bunu-i ospă ul cu verdea ă
de prieteşug şi de har decît vi el de iasle cu vrajbă. Omul aprig direage
III 8r vrăjbi, // iară cel îndelung răbdătoriu şi vrajba cea viitoare o potoale.
Lung răbdătoriul om potoleaşte pîrîle, iară necuratul le scorneaşte mai
vîrtos. Căile nelucroilor sînt aşternute cu spini, iară a celor bărbătîi147
sînt neatede.
Miercuri, a cincea s pt mîn
Bine iaste a să mărturisi Domnului.
Stih. A vesti diminea ă mila ta.
146
În text, scris sínñ7.
147
În text, scris bßrbßñǻiÂ.
148
În text, scris sa.

Aşea dzîce Domnul: „Eu-s Dumnădzău întăiu şi-n ceale viitoare eu
sînt. Vădzură-te limbi şi să-nfricoşară, sîmcealele pămîntului şi să
spămîntară, s-apropiiară şi veniră împreună, giudecînd. Tot însul
de-aproapelui s-agiute şi fratelui şi va dzîce: «Biruit-aiu!» Bărbat
teslariu şi faur bătînd ciocanul, depreună lovind, a oare va dzîce:
«Încuietoare bună iaste»; întăriră-le cu cuie, pune-le-vor şi nu să vor
mişca. Dară tu, Izraíl, ficiorul mieu, Iiácov, carele am ales, sămîn a lui
Avraám, pre care am iubit! Carele sprejeniiu de la marginele
pămîntului şi din prave ele lui am chematu-te ş-am dzis ie: Cuconul
mieu eşti de te-am alesu-te şi nu te-am părăsîtu-te; nu te teame, că cu
III 8v tine sînt, nu te rătăci, că eu sînt Dumnădzăul tău ce te-am întărit / şi
-am agiutatu- şi te-am aşedzatu-te cu dereapta mea cu cea direaptă.
Iată că să vor ruşina şi s-or stidi to carii să pun împotrivă ie; că vor hi
ca cum n-ar hi şi vor peri to pizmaşii tăi! Cerca-i-vei şi nu-i vei afla
pre oamenii carii s-or turbura de vin asupra ta, că vor hi ca cum n-ar hi
şi nu vor hi aceia ce împotrivă te luptă. Că eu sînt Dumnădzău carele
iiu direapta ta, carele dzîc ie: Nu te teame, eu -am agiutatu- ! Nu te
teame, vermule Iácov, împu inat Iizraíl, eu -am agiutatu- !»”, dzîce
Dumnădzău care te izbăveaşte, Svîntul lui Izraíl.
Domnul stătu-mpărat, în bunăcuviin ă s-au îmbrăcat.
Stih. S-au îmbrăcat Domnul cu puteare şi s-au încins.
Miercuri, la vecernie. Prochimen psalom 93150, glas 4.

Dumnădzău de răscumpărare, Domnul.
Stih. Înal ă-te, care giudeci pămîntul.
De Bitie citenie, 17
Era Avraám de 99151 de ai. Şi să arătă Domnul lui Avraám şi dzîsă lui:
„Eu sînt Dumnădzăul tău; bine să placi naintea mea şi fii fără prihană;
şi voiu pune testamîntul mieu în mijlocul mieu şi-n mijlocul tău şi te
voi înmul î-te foarte foarte.” Şi cădzu Avraám pre fa ă; şi grăi lui
III 9r Dumnădzău grăind: // „Iată-o-i legătura mea cu tine; şi vei hi tată a
mul ime de limbi şi nu să va chema de-amu numele tău Avram, ce
fi-va numele tău Avraám152, că tată a multe limbi te puş. Şi te voi
creaşte foarte, foarte şi pune-te-voi în limbi, şi-mpăra din tine vor
149
În text, scris #sv*.
150
În text, scris #sg*.
151
În text, sris #s®*.
152
În text, scris Araám´, greşeală de tipar.
ieşi. Şi voi pune legătura mea în mijloc de mine şi-n mijloc de tine
şi-n mijloc de sămîn a ta, în rodurile lor în testament veacinic, să fiu
ie Dumnădzău şi sămin ii tale după tine. Şi voi da ie şi semin ii tale
ara în care tu găzduieşti, tot pămîntul lui Hanaán, în ineare veacinică,
şi le voi fi lor Dumnădzău şi ei vor hi mie popor.” Şi dzîsă
Dumnădzău cătră Avraám: „Iară tu legătura vei păzî, tu şi sămîn a ta
după tine în rodurile lor.”
Cînta Domnului cîntec nou.
Stih. Cînta Domnului, blagoslovi numele lui.
A Pildelor citenie. 15, 21154.
Fiiul în ălept veseleaşte pre tatăl, iară fiiul fără crieri să strîmbă
maică-sa. A ne-n ălegătoriului inemă lipsită-i de minte, iară bărbatul
în ălept îndireptînd îmblă. Suppun gînduri ceia ce nu cinstesc săborul,
iară în inemile celora ce sfătuiesc trăiaşte sfatul; că nice şi-l va
asculta răul, nice va dzîce nărocit ceva obştii şi bun. Căi de via ă –
năsliturile în ăleptului, să să abată de cătră iad să să mîntuiască.
III 9v Casele ocărîtorilor le sparge Domnul ş-au întărit hotarăle / văduvelor.
Grea ă Domnului – gîndul cel nedirept, iară a cura îlor voroavele-s
cinsteşe. Piiarde pre sine luătoriul de mîzde, iară cela ce ureaşte luarea
mîzdelor va hi viu. Cu milosteniile şi cu credin a să155 cură ăsc
păcatele, iară cu frica lui Dumnădzău să dă în laturi tot însul de la rău.
Inemile direp ilor iubăsc credin ele, iară rostul necura îlor va răspunde
reale. Priimite sînt la Domnul căile bărba ilor direp , că drept dînsele
şi pizmaşii priiatini să fac. Departe stă Dumnădzău de necura , iară
rugile direp îlor le-ascultă. Vădzînd ochiul bine, veseleaşte inema, iară
veastea cea de nume bun îngraşe oasele. Cela ce ascultă dojană de
fa ă, în mijloc de-n elep va petreace; cela ce leapădă dojana ureaşte
pe sine, iară carele păzeaşte înfruntările iubeaşte pre al său suflet.
Frica Domnului – dojană şi-n ălepciune şi-ncepătura slăvii va
răspunde ei. La om osîrdiia inemii şi la Domnul răspunsul limbii. Cît
eşti de mare, atîta te smereaşte şi-naintea Domnului Dumnădzău vei
afla har. Toate lucrurile smeritului vederate-s la Dumnădzău şi
întemeind duh – Domnul. Lipeaşte la Domnul lucrurile tale şi să vor
întemeia gîndurile tale. Toate le lucră Domnul cu sine, iară necura ii
în dzi rea vor peri. Necuratu-i la Domnul tot cel cu inema naltă; în
mînă mînule cela ce bagă cu strîmbătate nu să va nevinovă î.
Începătura căii bune a facerea direptă , că sînt priimite la Dumnădzău
153
În text, scris #sd*.
154
În Biblia sinodală actuală: 15, 20.
155
Slova s nu este vizibilă în text.
III 10r mai vîrtos decît a jărtvi jirtve. // Cela ce cearcă pre Domnul afla-va
priceapere cu direptate şi ceia ce dirept cearcă pre Svin ia sa afla-vor
pace. Toate lucrurile Domnului cu direptate, să crú ă necuratul la dzi
rea. Mai bună-i o mică bucă ea cu direptate decît multe vipturi cu
strîmbătate. Inema a bărbat să cugeteadze direapte, ca de la Dumnădzău
să să-ndirepteadze îmbletele lui.
Şi după Prejdesveştena gustăm vin la trepăzare.
Pavecerni a facem prin chilii pentru Canonul cel Mare.
Gioi, a cincea s pt mîn

La 6 ceas. Tropar glas 6.
Milosule, lung răbdătoriule, totputearnice Doamne,
Slobodz mila ta spre oamenii tăi.
Domnul stătu crai, bucure-să pămîntul.
Stih. Veselească-se óstrove multe.
Aşea dzîce Domnul Dumnădzău, care feace ceriul şi-l închegă, care
întări pămîntul şi ceale ce-s pre dîns şi deade dihanie de suflat
oamenilor ce-s pre dîns şi duh de suflet carii îmblă pre dîns: „Eu,
Domnul Dumnădzău, chematu-te-am în direptate şi voi inea de mîna
ta şi-nvîrtucioşea-te-voi, că dediu-te în testament de leage a rodul
III 10v mieu156 în lumină limbilor; să deşchidz ochii orbi- / lor, să sco din
legături pre cei lega şi din casă de temni ă pre carii şed la-ntunearec.
Eu – Domnul Dumnădzău, acesta-mi iaste numele. Slava mea altuia
n-o voi da, nice bunătă île meale ciopli ilor. Ceale di-nceput iată că
sosîră şi noavă carele eu acmu vesti-voi şi mainte pănă a nu vesti vă
s-au spus voaă. Cînta Domnului cîntec nou; începătura lui sus să
slăveaşte, numele lui să slăveaşte din simceale de pămînt! Carii
pugorî pre mare şi-nnota pre dînsă şi ostroavele şi carii lăcui
într-înse! Bucură-te, pustie şi satele ei, cur ile şi carii lăcui în Chidár!
Veseli-să-vor carii lăcuiesc pre piatră, din simceaoa mun ilor
striga-vor! Da-vor lui Dumnădzău slavă, bunătă île lui ostroavele lor
vor vesti! Domnul Dumnădzăul puterilor ieşi-va frîngînd războiul,
rădica-va rîhnă, da-va sămn, slobodzi-va chiot asupra pizmaşilor săi
cu vîrtute! Tăcut-am din vac; au şi totdeauna să tac şi să sufăr, ca
ceaea ce naşte? Voi zmulge şi voi dezrădăcina şi voi săca depreună şi
voi pustii păraole în óstrove şi iazerele voi săca! Pustii-voi mun şi
dealuri şi toată iarba lor voi săca şi voi pune păraole în ostroave şi
156
luncile oi săca! Şi voi băga orbii în calea ce n-au cunoscut şi cărări ce

n-au ştiut voi face să calce ei; face-le-voi lor întunearecul157 în lumină
şi căile ceale col oase să hie neatede! Aceastea-s graiurile carile voi
III 11r face lor şi nu-i voi părăsî pre înş”, dzîce // Domnul.
Cînta Domnului cîntec nou.
Stih. Mîntui pre îns direapta lui.
Sara la vecernie. Prochimen psalom 98, glas 7.

Năl a pre Domnul Dumnădzăul nostru.
Stih. Domnul stătu crai să mînie năroadele.
De Bítie citenie, 18
Dzîsă Domnul: „Strigarea Sodómului şi Gomórului s-au mul ît spre
mine şi păcatele lor – mari foarte. Mă voi pugorî, dară, să vădz, oare
pre cumu li-i holca ce vine spre mine facu-să; iară de nu, eu să
cunosc.” Şi-ntorcînd de-acoló, bărba îi veniră în Sodóm.
Iară Avraám era în dvorbă înaintea lui Dumnădzău. Şi apropiindu-să
Avraám, dzîsă: „Au doară piiarde-vei direptul depreună cu necura îi şi
va hi cel dirept ca şi cel necurat? De vor hi cindzăci de direp în
cetate, piiarde-vei pre înş? Dară nu vei lăsa pentru cei cindzăci de
direp , de vor hi într-însă? Nice-ntr-un chip, Svin ia ta, să nu faci
cuvîntul acesta, a piiarderea pre cel dirept cu necura îi, şi să fie cel
dirept ca şi cel necurat! Nice-ntr-un chip, cela ce giudeci tot pămîntul,
să nu faci giude ca acesta!” Şi dzîsă Domnul: „De voi afla în
Sodoáme cindzăci direp în cetate, ierta-voi tot locul pentru dînşii.” Şi
răspundzînd Avraám, dzîsă: „Acmu începuiu a grăi cătră
Domnu-mieu; ce eu-s pămînt şi cenuşe! De vor scădea cei cindzăci /
III 11v de direp la patrudzeci şi cinci, piiarde-vei pentru acei patrudzeci şi
cinci?” Şi dzîsă Svin ia sa: „De voi afla acoló patrudzeci şi cinci, nu
voi piiarde.” Şi adaosă încă a grăirea cătră Domnul şi dzîsă: „Dară de
s-or afla acoló patrudzeci?” Şi dzîsă Svin ia sa: „Nu voi piiarde pentru
acei patrudzeci.” Şi dzîsă: „Încă cevaş, Doamne, de-aş grăi! De s-or
găsi acoló treidzeci?” Şi dzîsă: „Nu voi piiarde de voi afla acoló
treidzeci.” Şi dzîsă: „De vreame că am a grăi cătră Domnul mieu158:
de să vor afla acoló doaădzeci?” Şi dzîsă: „Nu voi piiarde pentr-acei
doaădzăci.” Şi dzîsă: „Cevaş, Doamne, de-aş grăi încă dănăoară: de să
vor afla acoló dzeace?” Şi dzîsă Svin ia sa: „Nu voi piiarde pentru cei
dzeace.” Şi să dusă Domnul cît părăsî de-a grăirea cu Avraám şi să
157
În text, scris çn˜ñ¨rék¨l´, greşeală de tipar.
158
vîrteji Avraám la locul său.

Striga Domnului, tot pămîntul.
Stih. Şerbi Domnului cu veselie.
Cela ce priimeaşte certarea în bunuri va fi, iară cela ce fereaşte
dojeanile în elep î-să-va. Cela ce fereaşte ale sale căi păzeaşte pre al
său suflet, iară cela ce-ş iubeaşte via ă cru ă rostul său. Naintea
sfărîmăciunii mearge ocara, iară mainte de cădeare – mintea cea rea.
Mai bunu-i cel blînd la mînie cu smerenie decît cela ce-mparte jacuri
cu ocarnicii. În eleptul în treabe – aflători de bunuri, iară cela ce-i
III 12r nedeajdea pre Domnul iaste // fericit. Pre cei în ălep şi cu minte răi le
dzîc, iară cei dulci în cuvînt mai mult asculta-să-vor. Fîntînă de via ă –
mintea celora ce-ş agonisăsc, iară pedeapsa nebunilor – rea.
Înema-n eleptului va priceape cealea ce sînt dintr-al său rost, iară pre
budzele sale va purta în ălepciune. Fagur de miiare – cuvintele bune,
iară dulcea a lor – sănătate sufletului. Sînt căi direapte ce- par de
bărbat a fi; dară ce ceale mai de-apoi a lor văd în fundul iadului.
Bărbatul în osteneale osteneaşte şie şi-ş scoate paguba sa, iară
îndărăpnicul pre gura sa poartă perirea sa. Omul fără minte sapă şie
reale şi pre budzele sale grămădeaşte foc. Omul îndărăpnic sloboade
reale şi fache de vicleşug lumineadză de face sămn răilor şi desparte
priiatinii. Omul călcători de leage ispiteaşte priiatinii şi-i duce la
drumuri nu bune. Cela ce-ş stîlpeaşte ochii cu vicleşug chiteaşte
încîlcite, iară cela ce-ş roade budzele înva ă toate reale; acesta-i
cuptoriul răută îi. Cunună de laudă sînt bătrînea ele şi-n căile să
găseaşte în ceale de direptate. Mai bunu-i bărbatul ce rabdă lung decît
cel vîrtucios şi om în ălept de oraci mare, iară cela ce opreaşte mîniia
mai bun iaste decît cela ce dobîndeaşte cetate tare. În sîn le vine toate
strîmbilor, iară de la Domnul sînt toate direapte. Mai bine o pită cu
dulcea ă în pace decît case pline de multe bunuri şi strîmbe strînsuri
III 12v cu sfadă. Sluga-n ăleaptă / va inea pre stăpînii cei fără minte, iară
întru fra va-mpăr î159 păr île. În ce chip în cuptori să lămureaşte
argintul şi aurul, aşea ceale alease inemi la Domnul. Răul ascultă
limba celor fără de leage, iară direptul nu ia aminte budzelor
mincinoase. Direptului – toată lumea cu aveare, iară necredinciosului
– nice un şalău. Cela ce rîde de mişel mî́nie pre cela ce-l feace pre îns,
iară carele miluiaşte, miluit va hi. Cela ce-i pare bine de perirea altuia
n-a scăpa fără certare. Cununa bătrînea elor – cuconii cuconilor, iară
lauda cuconilor – părin ii lor. Nu i să prind nebunului budzele
159
În text, scris frá´ vcam7pßrcø‘, greşeală de tipar.
credincioase, nice direptului budze mincinoase. Plata bunătă îlor –

certarea celora ce o trebuiesc, că oriîncătro şi să va întoarce,
spori-să-va. Cela ce ascunde strîmbătatea cearcă prieteşug, iară cela ce
i-i urît a ascunde desparte priiatinii şi casnicii. Sfắrîmă îngrozirea
inema direptului, iară nebunul bătut cu toiage nu să sîmte. Price
scorneaşte tot carele-i rău, iară Domnul înger nemilostiv va trimite lui.
Cade grijea de la bărbatul cu minte, iară cel fără de minte cugetă reale.
Cela ce dă reale pentru bune, nu s-a clăti răul din casa lui. Puteare dă
cuvintelor începătura direptă îi. Nainte mearge pova ă mişălătă îi
sfada şi războiul. Care pre cel strîmbu giudecă de-l face dirept şi
pre cel dirept face strîmbu, acela iaste necurat şi spurcat naintea lui
III 13r Dumnădzău. Dară drep ce mai trebuie aveare omului fără de // minte?
Că agonesirea în ălepciune bărbatul necurat şi nemilos la inemă nu va
putea. Cela ce-ş face casa sa naltă cearcă răsîpiciune, iară cela ce
şuvăiaşte de-a-nvă area cădea-va în reale. Preste toată vreamea
priiatin să- aibi; fra ii la nevoi de treabă să fie, că drept aceasta să fac.
Şi alaltă slujbă a Prejdesveşteniilor, întru carea ne şi priceştuim de
svintele lui Hristos daruri.
Vineri la 5 ceas, tropar glas 8

Preacîntat eşti, Hristoase, Dumnădzăul nostru, cela ce leageni
pămîntul pentru să-ntorci şi să spăseşti carii lăcuiesc pre însul; şi iarăş
l-întăreşti pentr-a ta bunătate pen nespusă milă; prin rugile Dumnădzău
Născătoarei, miluiaşte-ne.
Milă şi giude cînta-voi ie, Doamne.
Stih. Cînta-voi şi voi în ăleage în cale fără prihană.
Aşea dzîce Domnul Dumnădzău, Svîntul lui Izrail, acela ce l-au
plăzmuit, acela ce-au făcut ceale viitoare: „Întreba î-mă pentru fiii
miei şi pentru fiile meale şi pentru lucrurile mînulor meale
porunci î-mi! Eu feciu pămîntul şi omul pre dîns. Eu cu mîna mea
întăriiu ceriul. Eu tuturor stealelor dediu poruncă. Eu rădicaiu preste
III 13v dîns cu direptate împărat şi toate / căile lui – direapte. Acesta va zidi
cetatea mea şi pleanul poporului mieu va-nturna, nu cu răscumpărătură,
nice cu daruri”, dzîsă Domnul Savaoth. Aşea dzîce Domnul: „Să trudi
Eghíptul şi negu ătoriile ethiopilor şi cei de Savaín, bărba nal , preste
tine vor îmbla şi ie vor hi şerbi şi după tine vor urma lega , încătuşa ;
şi vor mearge cătră tine şi să vor închina ie şi să vor ruga întru tine,
că «Dumnădzău în tine iaste şi nu iaste Dumnădzău mai mult de tine;
că tu eşti Dumnădzău şi nu ştiuseasem, Dumnădzăul lui Izraíl,
mîntuitoriul. Ruşina-să-vor şi stidi-să-vor to carii să pun împotrivă lui
şi să vor duce cu ruşine.»

Înnoi î-vă cătră mine, óstrove! Izraílule, spăseaşte-te cu Domnul cu
spăsenie veacinică! Nu să vor stidi, nice să vor ruşina pănă în veac”,
dzîce Domnul totputearnicul.
Doamne, ascultă ruga mea şi striga mea.
Stih. Nu întoarce fa a ta de mine.
La vecernie după Sveatetíhii. Prochimen psalom 102, glas 4.

Îndurat şi milostivu-i Domnul, lung răbdătoriu.
Stih. Blagosloveaşte, sufletul mieu, pre Domnul şi toate ce-s înnontrul
mieu.
De Bítiia citenie. Glava 22.
Fost-au după cuvintele aceastea, Dumnădzău ispitiia pre Avraám şi
dzîsă lui: „Avraám! Avraám!” Şi dzîsă: „Iată-mă, eu!” Şi dzîsă: „Ia
III 14r pre fiiul tău pre cel iubit // care î l-ai îndrăgit, pre Isaác, şi te du la
pămîntul cel înalt şi-l rădícă pre îns jirtvă de roadă-ntreagă într-unul
de mun carele- voi spune.” Şi sculîndu-să Avraam diminea a şi pusă
şeaoa pre asînul său şi luă cu sine doi ficiori şi pre Isaác, pre fiiul său;
şi despicînd leamne de jărtvă, să sculă de purceasă şi veni la locul
carele îi dzîsă Dumnădzău, în dzua în a treia. Şi rădicînd Avraám
căută cu ochii săi şi vădzu locul de departe; şi dzîsă Avraám ficiorilor
săi: „Şede acicea cu asîna, iară eu şi cuconul ne vom duce pănă ciia;
şi deaca ne vom închina, iarăş la voi ne vom întoarce.” Deci luă
Avraám leamnele ceale de jărtvă şi le pusă în cîrca lui Isaác, fiiului
său, şi luă focul a mînă şi cu îtul şi purceasără amîndoi depreună. Şi
dzîsă Isaác cătră Avraám, părintele său: „Teatio!” Iară el dzîsă: „Ce
iaste, fătul mieu?” El dzîsă: „Iaca focul şi leamnele; dară unde-i oaia
cea de jărtvă?” Şi dzîsă Avraám: „Dumnădzău îş va căuta şie oaie de
jărtvă, fătul mieu.” Şi ducîndu-să amîndoi împreună, veniră la locul
care i-au dzîsu-i lui Dumnădzău. Şi zidi Avraám altariu şi pusă
leamnele; şi-mpiedecînd pre Isaác, fiiul său, îl pusă pre oltariu
deasupra leamnelor. Şi tinsă Avraám mîna sa să ia cu îtul, să giunghe
pre fiiul său. Şi-l strigắ pre însul îngerul Domnului din ceriu şi dzîsă
lui: „Avraám! Avraám!” Iară el dzîsă: „Iată-mă, eu.” Şi dzîsă: „Nu
III 14v pune mîna ta pre fiiul tău, nice-i fă lui nemică, / că acmu am cunoscut
că te temi tu de Dumnădzău şi nu te scumpiş de fiiul tău cel iubit
pentru mine.” Şi căutînd în sus Avraám cu ochii săi, vădzu, şi ádecă
un berbeace prins cu coarnele în tufă de savec. Şi mearse Avraám de
luă berbeacele şi-l rădicắ de întreg jărtvă în locul lui Isaác, fiiului său.
Şi chemă Avraám numele locului aceluia „Domnul vădzut-au”, ca să
dzîcă astădz: „În munte Domnul s-au ivit”. Şi chemă îngerul Domnului
pre Avraám a doa oară din ceriu dzîcînd: „Asupră de însumi mă
giuraiu, dzîce Domnul: Prin care lucru feceş cuvîntul acesta şi nu te
scumpiş de fiiul tău de cel iubit pentru mine, adevăr blagoslovind
blagoslovi-te-voi şi mul înd voi mul î sămîn a ta, ca stealele ceriului şi
ca arina cea pre lîngă budza mării. Şi va moşteni sămîn a ta cetă île
pizmaşilor; şi blagoslovi-să-vor cu sămîn a ta toate limbile pămîntului
pentr-aceaea ce ascultaş alui mieu glas”.
Precum să măriră lucrurile tale, Doamne.
Stih. Blagosloveaşte, sufletul mieu, pre Domnul. Doamne, Dumnădzăul
mieu160, mărişi-te foarte.
A Pildelor citenie, 23
Fra îi la nevoi de treabă să fie, că pentr-aceasta să nasc. Bărbatul fără
crieri saltă şi-ş face voie bună cu sine, ca cela ce să bagă chizeaş de ia
în chizeşie pre al său priiatin, iară pre ale sale budze şi din foc gră- //
III 15r mădeaşte. Iubitoriul de păcate bucură-să de sfădz, iară carele-ş nal ă
por île sale cearcă zrobiciune, iară cel aspru la inemă nu va tîlni
bunuri. Bărbatul lesne mutat cu limba cade în reale, iară inema nebună
– duroare celuia ce şi o au agonesit. Nu să bucură tatăl de fiiul cel
necertat, iară fiiul în ălept veseleaşte pre maică-sa. Inema voioasă face
sănătate, iară omului mîhnicios usucă oasele. Cela ce ia mîzde în sîn cu
strîmbătate nu-ş sporeaşte în căi, că depărteadză căile direptă îi. Fa a a
bărbat pricepători iaste în eleaptă, iară ochii nebunului – la vîrvîrile
pămîntului. Urgiia tătîne-său – ficiorul nebun şi muncă ceiia ce-l
născu. Cela ce face pagubă a bărbat dirept nu face bine, niceşi să cuvine a
sfătui cu rău putearnicii asupra direp îlor. Cela ce să scumpeaşte
cuvînt a scoate aspru iaste cuminte, că-i lungu răbdătoriu bărbatul
în elept. Nebunul întrebînd în elepciune, în elepciune i s-a socoti, iară
mut pre sine neştine făcînd, s-a părea în elept a fi. Ocuri cearcă bărbatul
care va să să despar ă de priiatini, dară preste toată vreamea ocărît va fi.
Nu-i trebuiaşte în elepciunea lipsitului de minte, că mai vîrtos să
poartă cu nebuniia. Cînd va sosî necuratul într-adînc de răută , nu
bagă samă, dară-i vine lui necinste şi ocară. Apa adîncă – cuvîntul
într-înemă de bărbat şi părău sus săritori – izvorul de-n ălepciune.
III 15v A să mira de fa a / necuratului nu-i bine, nice să cuvine a da-n laturi
direptatea la giude .
Şi alaltă slujbă a Prejdesveştenii. Iară sara Pavecerni a cea mică cu
canoane mărtvim şi din minei a svîntului dzîlii, că la itros iaste slujba
Acathestului.
160
Lunea veatonosii
La 6 ceas. Tropari glas 6.
Aceasta-i, Dumnădzăule, straşnica dzî, a căriia s-agiungem sară nu
ne-am gîndit; şi aceasta să vedem cu om dragoste spodobit-ai, tresvinte,
slava ie.
Bucure-să inema căror cearcă pre Domnul.
Stih. Ruga î-vă Domnului şi chema numele lui.
De prorociia Isaíei citenie, 48
Aşea dzîce Domnul, cela ce te-au izbăvit, Svîntul lui Izraíl: „Eu sînt
Domnul Dumnădzăul tău; înfricoşatu-te-am în folos, întru să afli tu
calea mea în carea vei purceade într-însă. Că de-ai hi ascultat
puruncilor meale, hi-s-ar făcut ca un părău pacea ta şi direptatea ta ca
valul mării şi s-ar hi făcut ca arina mării sămîn a ta şi cuconii pîntecelui
III 16r tău, ca pulberea pămîntului. Şi nice acmu nu te vei răspiiarde, // nice va
peri numele tău denaintea mea! Ieş din Vavilon, fugind de la haldei;
glas de veselie vesti ! Şi audzît să să facă aceasta, da veaste pănă la
deapoiurile pămîntului! Spune c-au izbăvit Domnul pre şerbul său
Iiácov şi nu-l lăsă pre îns să-nseteadze prin pustii purtîndu-l! Apă din
piatră le-a scoate lor, despica-s-a piatra şi va cură apă şi va bea poporul
mieu. Nu iaste a să bucura necura îlor”, dzîce Domnul. „Audzî î-mă,
ostrovele, şi lua aminte, limbi! Prin vreame multă sta-va, dzîce
Domnul. Din pîntece mă chemă şi din vintrele maică-mea chemă
numele mieu. Şi pusă rostul mieu ca o sabie tăioasă şi supt scutul a
pavă a mîniii161 sale mă ascunsă şi mă pusă ca o săgeată aleasă şi în
tulbi a sa mă ascunsă. Şi dzîsă mie: «Şerbul mieu eşti tu, Ierusalím, şi
în tine slăvi-mă-voi!» Şi eu dzîş: «Deşert am ostenit în zădar şi-ntr-o
nemică dediu vîrtutea mea. Drept aceasta-i giude ul mieu la Domnul
şi durearea mea denaintea lui Dumnădzău»”.
Blagoslovit Domnul Dumnădzăul lui Izraíl, ce face minunate.
Stih. Ruga î-vă Domnului, că-i bun, că-i în veaci mila lui.
Luni la vecernie. Prochimen psalom 106, glas 4.

Ruga î-vă Domnului, că-i bun, că-i în veaci mila lui.
Stih. Spuie cei izbăvi de Domnul.
De Bítiia citenie, 27 /
III 16v Fost-au deac-au bătrînit Isaác şi să tîmpiră ochii lui de a vedearea,
chemă pre Isáv, pre fiiul său cel mai mare, şi-i dzîsă lui: „Hiiule.” Şi
161
În text, scris mõnî’i˘.
dzîsă lui: „Iată-mă, eu.” Şi dzîsă Isaác: „Iaca, eu am îmbătrînit şi nu

ştiu dzua fîrşeniii162 meale. Ce acmu î ia gluga ta şi tulbi a şi arcul şi
ieş la cîmpu şi să-m vinedzi vînat; şi fă-mi mîncări cum place mie
şi-mi adă să mănînc, ca să te blagoslovască sufletul mieu163 mainte
pănă nu voi muri”. Iară Revéca audzî grăind pre Isaác cătră Isáv, hiiul
său. Deci purceasă Isáv la cîmpu să vineadze vînat părintelui său; iară
Revéca dzîsă cătră Iiácov, hiiul ei cel mai tînăr: „Iacă, eu audzîiu pre
Isaác, tatăl tău, cătră Isáv dzîcînd: «Adă-mi vînat şi-m fă mîncări şi
mîncînd să te blagoslovăsc denaintea Domnului, mainte pănă nu
moriu.» Acmu, dară, hiiul mieu164, ascultă-mă precum eu te voi învă a
şi pasă la oi de-m ia de-acoló doi iedzi moi şi buni şi voi face
tătîne-tău mîncări cumu-i place; şi vei duce la tată-tău să mănînce, ca
să te blagoslovască tatăl tău pănă nu moare”. Şi dzîsă Iiácov cătră
Răvéca, maică-sa: „Iaste fratele mieu165 flocos, iară eu sînt neated;
cîndai să nu mă achipăiască părintele şi voi hi denaintea lui ca un
nebăgătoriu de samă şi voi aduce asupra mea blăstăm şi nu
blagoslovenie.” Şi dzîsă lui maică-sa: „Asupra mea blăstămul tău,
hiiul mieu; numai ce ascultă glasului mieu şi purceade de-mi adă”.
III 17r Deci mearsă de luă şi // adusă la maică-sa; şi feace maică-sa mîncări
cum iubiia tată-său. Şi luînd maică-sa, Revéca, haina lui Isáv, a hiiului
ei celui mai mare, acea bună, carea era la dînsa în casă, de-mbrăcă pre
hiiul ei cel mai mic; şi pielcealele iedzilor au pus pregiur mînule lui şi
pregiur golurile grumadzilor lui. Şi deade mîncările şi pînele ce feace
în mînule lui Iiácov, hiiului ei; şi dusă tatălui său şi dzîsă: „Tată.” Iară
el dzîsă: „Cine eşti, hiiule?” Şi dzîsă Iiácov tatălui său: „Eu – Isáv, cel
întăi născut al tău hiiu; am făcut precum mi-ai dzîsu-mi. Scoală şi
şedz de mănîncă, ca să mă blagoslovască sufletul tău.” Şi dzîsă Isaác
fiiului său: „Ce-i aceasta carea de sîrg aflaş, fătul mieu?” Şi dzîsă:
„Ceaea ce deade Domnul Dumnădzău înaintea mea.” Şi dzîsă Isaác lui
Iiácov: „Apropie-te de mine să te chipăiesc, hiiul mieu, de eşti tu hiiul
mieu Isaáv au ba”. Şi să apropié Iiácov cătră Isaác, tatăl său; şi-l pipăi
şi dzîsă: „Că glasul iaste glasul lui Iiácov, iară mînule-s mînule lui
Isáv.” Şi nu-l cunoscu, că era mînule lui ca şi mînule lui Isáv, fratelui
său, flocoase, şi nu-l cunoscu. Şi l-au blagoslovitu-l şi dzîsă: „Dară tu
eşti hiiul mieu, Isaav?” Iară el dzîsă: „Eu-s.” Şi dzîsă: „Adă-mi de
vînat să mănînc, fătul mieu, şi să te blagoslovască sufletul mieu.” Şi-i
adusă lui de mîncắ şi-i adusă şi vin de bău. Şi dzîsă lui Isaác, tatăl său:
162
În text, scris før‚énîi˘.
163
164
În text, sris mïö’¨.
165
„Apropie-te de mine să te sărut, hiiul mieu.” Şi să apropié de-l sărutắ.

III 17 v
Şi mirosî mirosul hainelor / lui şi-l blagoslovi pre îns şi-i dzîsă: „Iată
mirosul hiiului mieu ca un miros de arină plină care-au blagoslovit-o
Domnul! Şi să- dea Dumnădzău din roa ceriului şi din grăsîmea
pămîntului şi mul îme de grîu şi de vin! Şi să- slujască limbile şi să î
să închine boiarii şi hii domn fratelui tău; şi î să vor închina fiii
părintelui tău. Cine te va blăstăma, blăstămat să hie, iară care te va
blagoslovi să hie blagoslovit!” Şi cînd fu deaca părăsî Isaác
blagoslovind pre Iiácov, hiiul său, şi fu deaca ieşi Iiácov de la fa a lui
Isaác, părintelui său, şi Isáv, fratele lui, veni de la vînat şi feace şi el
mîncări; şi adusă părintelui său şi dzîsă: „Să să scoale părintele mieu
şi să mănînce de vînatul hiiului său, ca să mă blagoslovască sufletul
tău.” Şi dzîsă lui Isaác, părintele său: „Cine eşti tu?”. Iară el dzîsă:
„Eu sînt hiiul tău cel întăi născut, Isaáv.” Şi să ciudi Isaác cu minune
mare foarte şi dzîsă: „Dară cine iaste cela ce-m vînă vînat şi-m adusă
şi mîncaiu din toate, mainte pănă a nu veni tu, şi l-am blagoslovitu-l şi
blagoslovit va hi?” Iară deaca audzî Isaáv cuvintele lui Isaác, părintelui
său, strigă cu goid mare şi amar foarte şi dzîsă: „Blagosloveaşte-mă,
dară, şi pre mine, părinte.” Şi dzîsă lui: „Venit-au fratele tău ş-au luat
blagosloveniia ta.” Şi dzîsă Isaáv: „Cu direptul i s-au pus numele lui
Iiácov, că m-au poticălit amu de daori cu aiasta. Întăia naşterea mea
îm luă şi acmu îm luă şi blagosloveniia.”
III 18r Şi dzîsă Isaáv părintelui său: „Dară // nu-m lăsaş şi mie blagoslovenie,
părinte?” Şi răspundzînd Isaác, dzîsă lui Isaáv: „Dară de vreame ce
domn îl feciu ie şi pre to fra îi lui îi feciu lui slugi, cu grîu şi vin
întăriiu pre însul, dară ie ce- voi face, hiiule?” Şi dzîsă Isaáv cătră
tatăl său: „Dară numai o blagoslovenie iaste la tine, părinte? Dă-i de
mă blagosloveaşte şi pre mine.” Şi i să feace milă lui Isaác şi strigă cu
goid Isaáv şi plînsă. Şi răspundzînd Isaác, tatăl său, dzîsă lui: „Iată,
din grăsîmea pămîntului va fi petreacerea ta, din roa ceriului de sus, şi
cu sabiia vei trăi şi fratelui tău vei sluji. Şi va fi vreamea cînd vei
lepăda şi vei răsîpi giugul lui de pre cerbicea ta.” Şi inea mînie Isaáv lui
Iiácov pentru blagoslovenie carea blagoslovi pre însul Isaác, tatăl lui.
Înal ă-te preste ceriuri, Dumnădzău.
Stih. Gata-i inema mea, Dumnădzău.
A Pildelor citenie. 19
Cela ce fereaşte poruncă păzeaşte pre al său suflet, iară cela ce nu
bagă în samă a sale căi moare. Cela ce miluiaşte pre săracul
împrumuteadză lui Dumnădzău şi precum îi va hi datul lui, aşea i să
va da lui. Ceartă pre hiiul tău, c-aşea- va hi nedeajdea bună, iară la
sudalmă nu- înăl a sufletul. Omul gînditoriu de rău mult să va păgubi,
iară de-i şi stricătoriu, şi sufletului îş adaoge. Ascultă, hiiule, dojana

v
III 18 părintelui / tău, ca să te faci în elept la bătrînea e. Multe gînduri-s la
inema a bărbat, iară sfatul lui Dumnădzău va inea în veaci. Roada a
bărbat iaste milosteniia şi mai bunu-i mişelul dirept decît bogătaşul
mincinos. Frica Domnului în dihaniia de bărbat, iară cela ce să rătăceaşte
pre la uş să va sălăşlui la locurile cealea unde nu străjuiaşte veacinicul.
Cela ce-ş ascunde în sînul său mînule cu strîmbătate, nice la gură nu şi
le va aduce cînd foamea îl va bate. Nebunul mai măiestru în vicleşug să
face, iară de vei înfrunta pre bărbatul cel cuminte, va-n eleage sîm îre.
Mar veatonosii. La 6 ceas.

Tropari glas 5.
Nebiruită cetate dat-ai oraşului tău, născut a tine, Ficioară. Pentr-a ei
rugă, mîntuitoriule de reale împregiur ce năvălesc, mîntuiaşte,
rugămu-ne, sufletele noastre.
Agiută-mi, Doamne Dumnădzăul mieu.
Stih. Dumnădzău, lauda mea nu tăcea.
Aceastea dzîce Domnul: „Iată că te dediu în testament de rod în
lumină păgînilor ca să le fii tu de spăsenie pănă la fîrşitul pămîntului!”
III 19r Aşea dzîce // Domnul cela ce te-au izbăvitu-te, Dumnădzăul lui Izrail:
„Svin i pre cela ce face nebăgat samă pre sine. Svin i pre cela ce face
nebăgat samă sufletul său; pre cel urît de păgîni, pre şerbul boiarilor.
Împăra îi vedea-l-vor pre îns; şi să vor scula boiari şi să vor închina
lui dinaintea Domnului; că credincios iaste svîntul lui Izraíl şi te-au
alesu-te.” Aşea dzîce Domnul: „La vreamea priimită -am ascultatu-
şi la dzî de spăsenie -am agiutatu- . Şi te-am plăzmuit şi te-am dat şi
te-am pus în testament veacinic ca să aşedzi pre tocmală pămîntul şi
să ocinedzi ocina pustiii, dzîcînd celor din legături: «Ieşi !», şi celor
la-ntunearec: «Vă descoperi !» În toate căile paşte-să-vor şi preste
toate cărările – păşunea lor. Nu vor flămîndzi, nice vor însăta, nice îi
va lovi pre înş pripăcul, nice soarele, ce cela ce-i miluiaşte îi va
mîngîia pre înş!”
Tu eşti preut în veaci, după rînduiala lui Melhisedéc.
Stih. Dzîsă Domnul Domnului mieu: „Şedzi na direapta mea.”

Începătura în elepciunii – frica Domnului.
Stih. Mărturisi-mă-voi ie, Doamne, cu toată inema mea.
De Bítiia citenie. 31
III 19 v
Dzîsă Domnul cătră Iiácov: „Întoarce-te la casa / părintelui tău şi la
rudeniia ta.” Şi trimi înd Iiácov, chemă pre Líia şi pre Rahíl la cîmpu
la turme şi le dzîsă lor: „Vădzu eu fa a tatălui vostru că nu iaste cătră
mine ca ieri şi ca alaltaieri; iară Dumnădzăul părintelui mieu era cu
mine. Şi însevă şti că cu toată vîrtutea mea am slujit tatălui vostru;
iară tatăl vostru m-au zbătutu-mă ş-au schimbat simbriia mea a dzeace
mieori. Nu-i deade lui Dumnădzăul părintelui mieu să-m facă rău. Că
de vrea dzîce aşea: «Ceale pesti e- va fi simbriia», iale făta toate oile
pestri e, iară de vrea dzîce: «Ceale albe să- fie sîmbriia», iale năştea
toate oile albe. Şi luă Dumnădzău toate dobitoacele tatălui vostru şi le
deade mie. Şi era cînd să mîrliia oile şi vădzui cu ochii miei în vis şi
ádecă apii şi are ii încălecînd era pre oi şi pre capre – albîi şi pestri şi
cenuşii stropi . Şi dzîsă mie îngerul lui Dumnădzău în vis: «Iiácov,
Iiácov!» Iară eu dzîşu: «Ce iaste, Doamne?» Şi dzîsă: «Rădică de
caută cu ochii tăi de vedz pîrcii şi are îi cum să suie pre oi şi pre
capre, albîi şi pestri şi cenuşii stropi – c-am vădzut cîte Laván î face.
Eu sînt Dumnădzăul tău ce m-am ivit ie la locul lui Dumnădzău unde
mi-ai unsu-mi acoló stîlpu şi-m făgăduiş acoló făgadă. De acmu te
scoală şi ieş de la pămîntul acesta şi te du la pămîntul naşterii tale; şi
voi hi cu tine.»” Şi răspundzînd Líia şi Rahiíl, dzîsără lui: „Au doară
III 20r ne iaste noaă parte şi ocină în // casa părintelui nostru? De au nu ca
neşte streine fum socotite la dînsul, că ne vîndu pre noi şi mîncă cu
mîncătură argintul nostru? Toată bogă îia şi slava carea o luă
Dumnădzău, a tatălui nostru, a noastră ne va hi şi cuconilor noştri.
Deci acmu cîte -au dzîsu- Dumnădzăul tău, fă!”
Milostivu-i şi-ndurat şi dirept.
Stih. Ferice de omul ce să teame de Domnul.
Fiiule, a face milă şi giude mai bine place lui Dumnădzău decît
jărtvele. Rădicarea ochilor iaste lă îmea inemii, făcliia necura îlor
iaste păcatul. Gîndurile omului tare pururea sînt în bişug, iară tot însul
ce-i leaneş iaste în lipsă. Cine strînge bogă îie cu limbă mincinoasă
micşurat şi nebun iaste şi-ncurca-să-va în la urile mor îi. Apucăturile
mîncătorilor vor trage pre înşii, căce nu vrură a face giude . Calea cea
strîmbă a om depărtată-i de la Dumnădzău, iară cine-i curat, direapte-s
lucrurile lui. Mai bine-i a şedea într-un unghi de pustie decît cu
muiarea sfadnică în casă depreună. Sufletul necuratului doreaşte răul,
nu i să face milă de de-aproapele său. Certînd pre răul, mai în ălept va
fi pu întel, iară de va urma în eleptului, va dobîndi ştiin ă. Gîndeaşte
III 20v direptul de casa necuratului, ca să-ntoarcă pre / păcătoş de la rău. Cine
astupă a sa ureache la strigatul mişelului, el încă va striga şi nu-l vor

asculta. Darul într-ascuns stînge mîniia şi darul în sîn dat potoale mai
mare urgie. Bucurie iaste direptului a face giude , iară celora ce fac
reale iaste-le frică. Omul ce rătăceaşte din calea învă ăturii în ceată de
ghigan va găzdălui. Cui iaste drag în ospea e în lipsă va fi şi cui place
vinul şi masă grasă nu s-a îmbogă î. În locul celui dirept dat va fi
vinovatul şi-n locul celui bun să va da cel rău. Mai bine să lăcuieşti în
pustie decît cu femeaie sfadnică şi aprigă. Visteariu dorit şi olei – în
lăcaşul direptului, iară omul ne-n ălept răşchira-l-va. Cine mearge
după direptate şi după milă afla-ş-va via ă, direptate şi slavă.
Miercuri, la 6 ceas
Tropari, glas 5.
Mila ta, Doamne, fă-o cu noi şi nu da pre noi prin fărălegile noastre,
svinte stăpînule totputearnicule, ie ne rugăm.
Prochimen psalom 112.
Lăuda , cuconi, pre Domnul, lăuda numele Domnului.
Stih. Hie numele Domnului blagoslovit.
De prorociia Isaíei citenie, 18166
Aşea dzîce Domnul: „Sus strigă în vîrtute şi nu cru a, ca trîmbi a
III 21r înal ă glasul tău şi vestea- // şte poporului mieu păcatele lor şi casii lui
Iiácov fărădelegile lor. Pre mine dzi din dzi cearcă şi a cunoaşte căile
meale doresc, ca un popor dereptate făcători şi giude ul Dumnădzăului
său nepărăsîtori. Îm cer acmu giude dirept şi a să apropiia la
Dumnădzău doresc, dzîcînd: «Ce iaste că ne postim şi nu căutaş? Am
smerit sufletele noastre şi nu cunoscuş.» Oi, că-n dzilele posturilor
voastre vă afla voile voastre şi pre to poddanincii îi boldi ! Dară de
ce treabă în pîri şi-n sfădz mi vă posti şi bate cu buşurile pre cel
smerit; dară derep ce-m posti , ca astădz de să aude în strigare glasul
vostru? Nu acesta post am ales şi dzuă ce-ş smereaşte omul sufletul
său! Că nice deş -ai gîrjovi ca un gînj grumadzii tăi şi sac şi cenuşă
să- aşterni, nice aşea nu ve chema că iaste post şi dzi priimită
Domnului, că nu ca acesta post eu am ales”, dzîce Domnul. „Ce să
dezlegi toată legătura strîmbătă îi, dezleagă încurcăturile celor cu de-a
sîla făcute schimbături, slobodzeaşte zdrobi ii în iertare şi tot zapisul
cel strîmbu rumpe-l. Hrăneaşte flămîndul cu pita ta şi mişeii şi cei fără
de casă du-i în casa ta. De vei vedea golul, îmbracă-l, şi de casnicii
semin ii tale să nu-i laş nesocoti . Atunce va izbucni timpuriu lumina
ta şi vindecăturile tale de sîrg vor răsări; şi va nainte mearge naintea ta
166
În Biblia Sinodală actuală, 58; probabil greşeală de tipar.
III 21v dereptatea ta şi slava lui Dumnădzău te va îmbrăca. Atunce / vei striga
şi Dumnădzău î va audzî; încă grăind tu, î va dzîce: «Iată că -am
venit!» Şi de vei lepăda de la tine nodătura rea şi pusul mînulor şi
cuvînt de cîrteală şi vei da flămîndului pîinea ta din sufletul tău şi suflet
smerit vei împlea, atunce va răsări la-ntunearec lumina ta şi-ntunearecul
tău la amiadzădza; şi va hi Dumnădzău cu tine totdeauna.”
Blagoslovi sinte voi Domnului ce feace ceriul şi pămîntul.
Stih. Ceriul ceriului a Domnului.

Bineplăcea-voi naintea Domnului în oraşul viilor.
Stih. Iubit-am, că va audzî Domnul glasul rugii meale.
A Bítii citenie. 43.
Pusără lui Iosíf fra îi lui pominoacele care le avea în mînule lor în
casă şi să-nchinară lui cu fa a la pămînt. Şi-i întrebă pre înş: „Cum
trăi ?” Şi le dzîsă lor: „Sănătos iaste tatăl vostru bătrînul, care dzîsăt
că încă-i viu?” Iară ei dzîsără: „Sănătosu-i sluga ta, tatăl nostru, încă
trăiaşte.” Şi dzîsă: „Blagoslovitu-i omul acela lui Dumnădzău.” Şi
plecîndu-să, să-nchinară. Şi rădicînd Iósif ochii, vădzu pre Veniamín,
pre fratele său cel dintr-o maică, şi dzîsă: „Acesta-i fratele vostru cel
mai tînăr, carele dzîsăt cătră mine că l-e aduce?” Şi dzîsără lui ei:
III 22r „Acesta iaste.” Şi dzîsă: „Dumnădzău să te miluiască167, // fiiule.” Şi să
tulbură în dor Iósif; şi să porniră într-însul milostivirile şi cerca să
plîngă; şi întrînd în cămară, plînsă acoló. Dacă să spălă pre obraz, să
înu de plîns. Şi nu putea Iosíf suferi pre to carii dvoriia lui, ce dzîsă:
„Scoate pre to de la mine!” Şi nu dvoriia nime lui Iósif cînd să
cunoştea fra îlor săi; şi slobodzî goid cu plîns şi audzîră eghipteanii şi
audzît fu urechile lui Faraon. Şi dzîsă Iósif cătră fra îi săi: „Eu sînt
Iósif, fratele vostru; încă tatăl mieu viu iaste?” Şi nu putea fra îi lui
să-i răspundză lui, că să spămîntară. Şi dzîsă Iósif cătră fra îi săi:
„Apropiia î-vă la mine.” Şi să apropiiară; şi dzîsă: „Eu sînt fratele
vostru Iósif, carele-l vîndut la Eghípet. Ce acmu nu vă mîhnire , nice
vă hie bănat căce m-a vîndut, că spre via ă m-au trimisu-mă
Dumnădzău înaintea voastră. Că acesta-i al doile an, foamete va hi
preste pămînt, şi-ncă al cinci ai în carii nu va hi arătură, nice
săcerătură. Că, dară, m-au trimisu-mă Dumnădzău naintea voastră să
vă lase voaă rămăşi ă pre pămînt şi să vă hrănească rămăşi ă mare.
Deci acmu nu voi m-a trimisu-mă acicea, ce Dumnădzău, şi mă feace
ca un părinte lui Faraon şi domn a toată casa lui şi boiarin a toată ara
167
În text, scris milÁskø, greşeală de tipar.
Eghíptului. Păzî , dară, de vă sui la părintele mieu şi dzîce lui:

«Aceastea dzîce Iosíf, fiiul tău: ‘Făcutu-m-au Dumnădzău domn a tot
III 22v pămîntul Eghíptului; pugoară-te la mine şi nu rămînea; şi vei / lăcui în
pămîntul Ghesém de Aráviia şi vei hi lîngă mine, tu şi hiii168 tăi şi
hiii169 hiilor tăi şi oile şi boii170 tăi şi cîte ai şi te voi hrăni acoló, că
încă cinci ai foamete va hi!’» Iată că ochii voştri văd şi ochii lui
Veneamín, fratelui mieu, că rostul mieu iaste ce grăiaşte cătră voi.
Spune , dară, părintelui mieu toată slava mea cea în Eghípet şi cîte
vădzut şi, sîrguind, pogorî pre tatăl mieu acicea.” Şi cădzînd pregiur
grumadzîi lui Veniamín, fratelui său, plînsă şi Veniamín plînsă171 pre
grumadzii lui. Şi sărutînd pre to fra îi săi, plînsă preste dînşii. Şi
dup-aceastea grăiră fra îi lui cătră dîns şi să rădicắ glasul de sosî la
urechile lui Faraon dzîcînd: „Veniră fra îi lui Iósif.” Şi s-au bucurat
Faraon şi toate slugile lui.
Rugile meale Domnului voi da denaintea a tot poporul lui.
Stih. Credzuiu, drept aceaea grăiiu.
A Pildelor citenie. 21.
Cela ce-ş fereaşte rostul său şi limba, feri-ş-va de scîrbă sufletul său.
Dîrzul şi obraznicul şi trufaşul pierdzători să cheamă, iară cela ce
ine minte răul iaste călcători de leage. Pohtele pre leanişul îl ucig,
că nu să-ndeamnă mînule lui să lucreadze ceva. Necuratul toată dzua
III 23r pofteaşte pofte reale, // iară direptul miluiaşte şi să-ndură necru înd.
Jirtvele necura îlor grea ă sînt Domnului, că fără de leage i le aduc pre
înse. Martorul mincinos peri-va, iară omul ascultoi ferindu-să va grăi.
Necuratul bărbat obraznic stă la fa ă, iară cela ce-i dirept însuş
în eleage căile sale. Nu iaste la om în elepciune, nice bărbă îie, nice
sfat împotriva Domnului. Calul să găteadză la dzî de războiu, iară de
la Domnul iaste agiutoarea. Mai cu folos iaste numele bun decît
bogă iia multă, şi decît aurul şi argintul – harul cel bun. Bogătaşul şi
measerul să tîlniră înde sine; ce pre amîndoi i-au făcutu-i Domnul.
Măiestrul, cînd veade răul certat, foarte pre sine să ceartă, iară ceia
ce-s fără minte, trecînd, să păgubiră. Rudeniia în elepciunii – frica
Domnului şi bogă ie şi slavă.
Şi alaltă slujbă a Prejdesveşteniilor.
168
În text, scris xî’i.
169
În text, scris xî’i.
170
În text, scris bói.
171
În text se repetă cuvântul plînsă, greşeală de tipar.
Gioia veatonosiilor.
Tropar glas 4.
Glasul şerbilor tăi, Doamne, nu-l uita, -ad-aminte că pururea pre tine
punem nedeajde, care toate le po , şi ne agiută, rugămu-ne.
Aceasta iaste poarta Domnului, direp ii vor întra într-însa.
III 23v Stih. / Ruga î-vă Domnului, că-i bun.
Aşea dzîce Domnul: „În ce chip să va afla bobi a la strugur şi vor
dzîce: «Nu o strica, că blagosloveniia Domnului iaste pre dînsa», aşea,
dzîce Domnul, voi face pentru cela ce-m slujeaşte; drept aceasta, nu
voi piiarde pre to . Şi voi scoate acea din Iiácov sămîn ă şi din Iúda şi
va ocina muntele mieu cel svînt; şi vor ocina aleşii miei şi şerbii miei
vor lăcui acoló. Şi vor fi în dumbrăvi ocoale de turme şi groapa lui
Ahór – odihnă de ciredzi poporului mieu carii mă cercară. Iară voi,
ceia ce m-a părăsît şi carii uita muntele mieu cel svînt şi găta
nărocului masă şi-mplé dracului păhar, eu voi da-vă pre voi în sabie;
to voi de giungheare ve cădea, că v-am chemat pre voi şi n-a vrut să
audzî , am grăit şi n-a ascultat şi feacet răul denaintea mea şi ceale ce
eu nu vream v-a ales.” Drept aceasta, aceastea dzîce Domnul: „Iată,
ceia ce-m slujăsc vor mînca, iară voi î flămîndzî. Iată, ceia ce-m
slujăsc mie vor bea, iară voi ve însăta. Iată, ceia ce-m slujăsc mie să
vor veseli, iară voi ve ruşina. Iată, ceia ce-m slujăsc să vor învoieşea
în veseliia inemii, iară voi ve văieta de durearea inemii voastre şi de
zrobitura sufletului ve olecăi-vă. Că să va lăsa numele mieu în sa îu
aleşilor miei, iară pre voi vă va ucide Domnul Dumnădzău. Iară celor
ce-m slujăsc mie li să va pune nume nou carele blagoslovi-să-va pre
III 24r pămînt, // că vor blagoslovi pre Dumnădzău pre cel adevărat!”
În calea poruncilor tale alergaiu, cînd lă îş inema mea.
Stih. Mă pune în leage, Doamne, cu calea direptă îlor tale.
La vecernie. Prochimen 119 psalom, glas 6.

Cătră Domnul, cînd avui scîrbă, strigaiu şi mă audzî.
Stih. Doamne, izbăveaşte sufletul mieu de budze nedireapte şi de
limbă înşălătoare.
De Bítiia citenie.46.
Rădicîndu-să Izraíl sîngur şi toată avearea lui, veni la Pu ul
Giurămîntului de jărtvi jărtvă lui Dumnădzău a părintelui său, Isaác.
Şi-i dzîsă Dumnădzău lui Izraíl în visul nop ii dzîcînd: „Iiácov,
Iiácov!” El dzîsă: „Ce iaste?” Şi-i dzîsă lui: „Eu sînt Dumnădzăul
părin ilor tăi; nu te teame a te pugorî la Eghípet, că-n limbă mare te

voi face acoló. Eu mă voi pugorî cu tine în Eghípet şi eu te voi sui în
fîrşit şi Iósif va pune mînule sale pre ochii tăi.” Deci să sculă Iiácov
de la Pu ul Giurămîntului şi-ncărcară fiii lui Iiácov pre Izraíl172,
părintele lor, şi povijiia şi femeile lor în carăle ce-au trimis Iósif să-l
rădice pre îns. Şi-ncărcînd avearea lor şi toată agonesita ce-ş agonisiră
în pămîntul lui Hanaán şi veniră în Eghípet Iiácov şi fiii săi cu dînsul
III 24v şi toată sămîn a lor, / fe ii şi fe ii fiilor lui, featele şi featele featelor lui
şi toată sămîn a sa adusă la Eghípet.
Domnul să te ferească de la tot răul.
Stih. Rădicat-am ochii miei la mun ii de unde vine agiutoriul mieu.
Fiiule, de va în eleaptă fi inema ta, veseli-va şi pre a mea inemă, şi de
vor freca budzele tale cuvinte cătră ale meale budze de vor direapte fi.
Nu- rîhnească inema pre păcătoş, ce-ntru frica Domnului hie toată
dzua. Că de le vei pădzî aceastea fi -vor nepo şi nedeajdea ta nu să va
da în laturi. Audz, hiiul mieu, şi-n ălept te fă şi- înderepteadză gîndul
inemii tale. Nu hii be iu la vin, nice tinde sfaturi şi de cărni
cumpărături, că tot be ivul şi curvăre ul va meseri şi să va îmbrăca în
tearfe rupte şi-n drantii reale tot somnorosul. Audz, hiiule, pre tatăl ce
te-au născut şi nu defăima căce au bătrînit maică-ta. Adevărătate
agoniseaşte- şi nu lepăda dojana şi-n ălepciunea şi priceaperea. Bine
isprăveaşte tatăl dirept şi pre fiiul cel în elept să va veseli inema lui.
Să să veselească tatăl tău de tine şi să să bucure ceaea ce te-au născut.
Dă-m, hiiule, a ta inemă, iară ai tăi ochi ale meale căi să păzască. Oală
frîntă iaste casa altuia şi pu u iaste strîmt cel strein; acesta, dară, de
III 25r pripă // va peri şi tot călcătoriul de leage să va topi. Cui iaste vai, cui
gîlceavă, cui mîhniciuni şi prohituri, cui zdrobituri în deşert; cui-s cu
vînătăi ochii? De-au nu celora ce să zăbăvăsc pre la vinuri şi celora ce
pîndesc unde să fac băuturile? Nu vă îmbătare în vin, ce vă apropiia
la oameni direp şi vorovi în primblări. Că de- vei la cane şi la
păhară da ochii tăi, mai apoi vei îmbla mai gol decît pilugul. Iară acea
mai de-apoi ca de şearpe muşcat s-a lă î şi ca de cherast i s-a răvărsa
veninul pre dîns. Ochii tăi cînd vor vedea pre o streină, rostul tău va
grăi sucituri şi va bolborosî ca-ntr-înema mării şi ca cîrmaciul în mare
volbură. De-cíia vei dzîce: „Mă bătură şi n-am durut, mă înură rău,
iară eu nu ştiiam cînd va hi deminea ă, ca să viu să cerc cu cine m-oi
împreuna.” Hiiule, nu rîhni a bărba răi, nice pofti a hi cu dînşii, că în
172
De fapt, ar trebui să fie şi-ncărcară fiii lui Israíl pre Iiácov, părintele lor; probabil
greşeală de tipar.
minciună chiteaşte inema lor şi durori budzele lor grăiesc.

Cu-n ălepciune să clădeaşte casa şi cu sîm îre să-ndirepteadză şi
cu-n ăleagerea să împlu cămările de toată bogă îia de cea scumpă şi
bună. Mai bunu-i în ăleptul decît cel vîrtucios şi bărbatul ce are minte
decît un lucrători mare.
Vinerea veatonosiilor
Tropar, glas 7. /
III 25v Nesuferită-i, Doamne, mîniia pre păcătoş îngrozirii tale şi nu sîntem
vreadnici a zări ş-a ceare de la tine milă, ca nu cu urgia ta, nice cu
mînia ta să ne pierdzi pre noi, carii din pămînt cu mîna zidiş.173
Prochimen psalom 121, glas 4
Pentru casa Domnului Dumnădzăului nostru.
Stih. Mă veseliiu de ceia ce-m dzîsără: „În casa Domnului să meargem.”
Veseleaşte-te, Ierusalím, şi bulciui întru dîns, to carii iubi pre îns.
Bucura î-vă împreună cu dînsul bucurie, to cî a plîns pentru dînsul,
ca să suge şi să vă sătura de i ele mîngîiarii lui, ca sugînd să vă
îndulci dentr-altul slăvii lui! Că aceastea grăiaşte Domnul: „Iată, eu
voi pleca într-înşii ca un părău de pace şi ca rîul ce undă slavă
limbilor. Cuconii lor într-umere să vor rădica şi pre genunchi să vor
mîngîia şi ca pre neştine ce maică-sa îl mîngîie, aşea şi eu voi mîngîia
pre voi. Şi în Ierusalím vă ve mîngîia şi- vedea şi vă s-a bucura-vă
inema şi oasele voastre ca pajiştea vor răsări. Şi să va cunoaşte mîna
Domnului celora ce să tem de însul şi va da groază neascultoilor. Iaca,
Domnul ca focul va veni şi ca volbura – armele lui, să plătească în
mînie răscumpărarea sa şi izgonirea de la sine în pară de foc; că cu
focul Domnului giudeca-să-va tot pămîntul şi cu paloşul lui multe
trupuri cădzute vor hi de Domnul. Ceia ce să limpedzăsc şi să cură ăsc
prin grădini şi denaintea unşorilor174, ceia ce mănîncă carne de porc şi
III 26r ceale spurcate şi şoarecele depreună să vor topi, // dzîsă Domnul, şi eu
lucrurile lor şi gîndul lor îl ştiu şi le voi plăti lor. Iată, ca să strîngu voi
veni toate păgînimile şi limbile şi vor veni de vor vedea slava mea şi
voi lăsa de la dînşii sămn. Şi voi trimite dintr-înşii spăsî în păgîni, la
Tharsís şi Fud şi Lud şi Mosóh şi la Thovél şi în Eláda şi la óstrovele
ceale departe carile nu mi-au audzîtu-mi numele, nice mi-au
vădzutu-mi slava. Şi vor vesti slava mea în păgîni. Şi vor aduce pre
fra îi voştri de prin toate limbile dar Domnului, cu cai şi cocii, cu
173
Întregul text al acestui tropar lipseşte din exemplarul de la Iaşi, posibil ca urmare a
deteriorării filei.
174
În exemplarul de la Iaşi: uşilor.
carîte de mîşcoi, cu poclituri, în svînta cetate Ierusalím, dzîsă Domnul,

întru să-m aducă mie fiii lui Izraíl jirtvele sale, cu psalomi de cîntări,
în casa Domnului. Şi dintr-înş îm voi lua popi şi diiaconi, dzîsă
Domnul; că în ce chip va hi ceriul nou şi pămîntul nou carele eu fac să
rămîie denaintea mea, dzîce Domnul, aşea va sta sămîn a voastră şi
numele vostru. Şi va hi lună din lună şi sîmbătă din sîmbătă şi va veni
toată carnea să să-nchine naintea mea în Ierusalím, dzîce Domnul. Şi
vor ieşi de vor vedea odolanile175 oamenilor celora ce călcară
poruncile meale; că, dară, viiarmele lor nu va muri şi focul lor nu să
va stînge. Şi vor hi de prăvire a toată carnea.”
Prochimen psalom 122 glas 6.
Miluiaşte-ne, Doamne, miluiaşte-ne.
Stih. Spre tine rădicai ochii miei. /
III 26v La vecernie. Prochimen psalom 123, glas 6.

Agiutoriul nostru în numele Domnului care feace ceriul şi pămîntul.
Stih. Că de n-ar fi că Domnul era cu noi.
De Bítiia citenie
Părăsî Iiácov poruncind fiilor săi şi-ntindzîndu-ş picioarele în pat, să
răpăosă şi să adaosă cătră nărodul său. Şi cădzînd Iósif pre obrazul
părintelui său, îl plînsă şi-l sărută. Şi porunci Iósif slugilor sale,
cioclilor, ceia ce-ngroapă, să-ngroape pre tatăl lui şi-l astrucară cioclii
pre Izraíl. Şi-i împlură lui la patrudzăci de dzîle, că aşea să numără
dzîlele îngropării, şi plînsă Eghíptul şeaptedzeci de dzile. Şi deaca
trecură dzilele plînsului, grăi Iósif cătră putearnicii lui Faraon dzîcînd:
„De-am aflat har naintea voastră, grăi la urechile lui Faraon dzîcînd:
«Părintele mieu m-au giurat dzîcîndu-mi: ‘În mormîntul ce mi-am
săpat mie în pămîntul lui Hanaan, acoló mă îngroapă!’ Deci acmu mă
voi sui de voi îngropa pre tată-mieu şi iarăş voi veni.»”. Şi dzîsă
Faraon: „Sui de-ngroapă pre tatăl tău, precum te-au giuratu-te.” Şi să
sui Iósif să-ngroape pre tatăl său şi-mpreună să suiră cu dînsul to
ficiorii lui Faraon şi bătrînii casii lui şi bătrîni a toată ara Eghíptului
III 27r şi toată casa cea mutată a lui Iósif şi fra îi lui şi // toată casa lui cea
părin ască şi rudeniia şi oile şi boii, şi-mpreună să suiră cu dîns cară şi
călărime şi să feace oaste mare foarte. Şi veniră la Area lui Atád,
carea iaste decinde de Iordán, şi plînsără plîns mare şi tare foarte; şi
feace plînsul tatălui său 7 dzile. Şi vădzură lăcuitorii pămîntului lui
Hanaán plînsul în Area lui Atád şi dzîsără: „Plîns mare iaste
eghipteanilor.” Drept aceaea să numi numele locului acelui Plînsul
175
În exemplarul de la Iaşi: boldanile.
Eghíptului, ce-i decinde de Iordán. Şi-i feaceră lui aşea hiii lui Izraíl
precum le-au poruncitu-le şi-l îngropară pre îns acoló de-l dusără fiii
lui în pămîntul lui Hanaán şi-l băgară în peştera cea-ndoită ce ş-au
cumpărat Avraám în cumpărătură de mormînt de la Efrón Hetteul,
împotriva lui Mamvrí. Şi să vîrteji Iósif în Eghípet sîngur şi cu fra ii
lui şi ceia ce-mpreună suisă să-ngroape pre părintele lui. Şi deaca
vădzură fra ii lui Iósif că muri tatăl lor, dzîsără: „Nu cîndva să le ie
minte de rău Iósif şi ne va da noaă cu dare toate realele cealea ce-am
arătat lui.” Şi venind naintea lui Iósif, dzîsără: „Părintele tău te-au
giurat, pănă a nu să săvîrşi, dzîcînd aşea: «Spune lui Iósif: ‘Iartă-le
strîmbătatea şi păcatul lor, că vicleane ie arătară!’» Ş-acmu
priimeaşte strîmbătatea şerbilor Dumnădzăului părintelui tău.” Şi
plînsă Iósif grăindu-ş ei cătră dîns. Şi dzîsără: „Iată-ne-i noi ie şerbi.”
III 27v Şi dzîsă lor Iósif: „Nu vă teamere , / că a lui Dumnădzău sînt eu. Voi
a sfătuit asupra mea spre reale, iară Dumnădzău au sfătuit pentru
mine spre bune, pentru ca să fie ca astădz, ca să să hrănească nărod
mult.” Şi dzîsă lor: „Nu vă teamere ! Eu voi hrăni pre voi şi casele
voastre.” Şi-i mîngîié pre înş şi le grăi la inemă. Şi să aşedză Iósif în
Eghípet, el şi fra ii lui şi toată casa tatălui său. Şi trăi Iósif 110 de ai.
Şi vădzu Iósif cuconii lui Efrém pănă la a treia rudă şi cuconii lui
Mahír, a hiiului lui Manasí, să născură la bra ele lui Iósif. Şi dzîsă
Iósif fra îlor săi dzîcînd: „Eu moriu. Iară cu cercetare va cerceta176
Dumnădzău şi va sui-vă de la pămîntul acesta şi va băga-vă la pămîntul
carele au giurat părin ilor voştri Dumnădzău, lui Avraám şi Isaác şi
Iiácov.” Şi giură Iósif pre fiii lui Izraíl dzîcînd: „Cu socotin ă va socoti-vă
Dumnădzău şi-mpreună ve rădica oasele meale cu voi de-acicea.” Şi
să săvîrşi Iósif fiind de 110 de ai şi-l astrucară pre îns în Eghípet.
Carii să nădejduiesc în Domnul ca muntele Siónul.
Stih. Nu să va clăti în veaci care lăcuiaşte în Ierusalím.
A Pildelor citenie
Fiiule, deşchide al tău rost în cuvîntul lui Dumnădzău şi giudecă toate
sănătos. Deşchide al tău rost şi giudecă dirept şi răzgiudecă cu giude ul
III 28r pre // mişel şi neputincios. Femeaie bărbată cine va găsî, mai de
cinste177 iaste decît pietrile ceale de mult pre una ca aceaea.
Să-nvoieşadză inema bărbatului ei de dînsa, una ca aceaea de
agonesite nu va hi lipsită. Lucreadză178 bărbatului bune, iară nu reale,
preste tot anul. Aflînd lîni şi in, feace bune trebuituri cu mînule ei. Să
176
În exemplarul de la Iaşi: cu certare va certa.
177
În text, scris çínñe, greşeală de tipar,
178
În text, în exemplarul de la Iaşi, scris lÁkrø’qø.
feace ca corabiia ce îmblă negu ătorind, de departe strînge şie

bogă iia. Şi să sculă de noapte şi deade bucate în casă şi lucruri
slujnicilor. Vădzînd arătură, o cumpărắ şi din roada ei răsădi moşie.
Încingîndu-ş strîns mijlocul ei, rădicắ bra ele sale la lucru. Gustắ că
iaste bine a lucrarea şi nu să stînge lumînarea ei toată noaptea. Mînule
ei le-ntinde cătră ceale de folos, coatele ei întăreaşte la fus şi uşea ei
au deşchis mişelului şi roadă au tins neavutului. N-are grije bărbatul ei
cînd undeva să zăbăveaşte, că to carii-s la dînsa sînt îmbrăca
cu-ndoite veşminte. Şi şubi feace bărbatului ei şi de mătase şi de
şocîrlate şi veşminte. Şi vederos să face la por bărbatul ei, oricîndu-ş
şeade în horbă cu bătrînii şi cu lăcuitorii ărîi. Viguri feace şi le deade
văpsitorilor şi cingători hananeilor. Vîrtute şi bunăcuviin ă să-mbrăcă
şi să veseli în dzîle de-apoi. Gura ei deşchié cu socotin ă şi cu leage şi
rînd tocmi limbii sale. Strîmte – cărările caselor ei şi bucate cu leane
III 28v nu mîncắ. Crescu / pre cuconii ei şi o lăudară pre însă şi bărbatul ei o
pofăli pre însă: „Multe fiice feaceră puteare, multe agonesiră bogă îie,
multe aflară slavă; iară tu întreci şi covîrşiş pre toate! Mincinoase
plăcături şi deşartă frîmsea ă a femeaie nu iaste întru tine!” Că
femeaia cu minte blagoslovi-să-va şi frica Domnului înseş să o laude.
Da î-i ei de roada budzelor ei şi să fie lăudat pre la por bărbatul ei.
Şi alaltă slujbă a Prejdesveştenii cumu-i obicina. Şi să să ştie că de
astădz nice Mîcenicină, nice Bogorodicină, nice Osmoglasni ă să
cîntă pănă la sîmbăta Thomínii Svîntului.
Sîmb t sara, a Stavleflorí

Prochimen. Gß vßcaríså.179
De Bítiia citenie
Chemă Iiácov pre fiii săi şi dzîsă: „Ia-mbla de vă strînge i, să vă spui
voaă ce va tîmpina-vă la dzilele de-apoi. Aduna î-vă şi asculta , fiii lui
Iiácov, audzî pre Izraíl, părintele vostru! Iúdo, tine vor lăuda fra ii tăi.
Mînule tale – în gîrba pizmaşilor tăi. Închina-să-vor ie fiii părintelui
tău. Pui de leu, Iúda, din vlăstari, hiiul mieu, suişi-te. Să culcắ de
dormí ca leul şi ca puiul de leu; cine să-l stîrnească pre îns? Nu va
III 29r lipsi boiariu din Iúda şi pova ă din stinghile lui // pănă cînd va veni
acela căruia să cru ă; şi acela-i aşteptarea limbilor. Ce-ş leagă la vie
mîndzul său şi la curpănul viei mîndzul asînului său. Spăla-va în vin
veşmîntul său şi în sînge de strugur îmbrăcămîntul său. Veaseli ochii
lui decît vinul şi albi din ii lui decît laptele.”
De prorociia lui Sofónie citenie
Aceastea dzîce Domnul: „Bucură-te foarte, hiica Siónului,
propoveduiaşte, hiică Ierusalím, veseleaşte-te şi te-nvoieşadză cu toată
179
În limba slavonă în text: „Domnul a împără it”.
inema ta, hiică Ierusalím! Luă de pregiur tine Domnul strîmbătă île
tale, izbăvitu-te-au din mîna pizmaşilor tăi. Împără î-va Domnul în
mijlocul tău; nu vei camai vedea rău de-acmu.” În vreame în aceaea
va dzîce lui Ierusalím Domnul: „Cuteadză, Siónule, nu î să
slăbănogească mînule! Domnul Dumnădzăul tău în tine putearnicu-i
să te mîntuiască. Aduce-va preste tine veselie şi-nnoi-te-va întru
îndrăgitura sa şi să va veseli în desfătare ca la dzi de sărbătoare. Şi va
aduna pre cei sfărîma ; vai de cela ce-au rădicat asupra ei ocară! Iaca,
eu fac întru tine pentru mine, dzîce Domnul, în vreamea în aceaea şi
voi mîntui pre acea părăsîtă şi prea acea urnită oi priimi şi voi pune
pre înşii în laudă şi cu numele vesti preste tot pămîntul.”
De prorociia lui Zaharie citenie /
III 29v Aceastea dzîce Domnul: „Bucură-te foarte, hiică Sion, propoveaduiaşte,
hiică Ierusalím! Iaca, în pămîntul tău vine ie dirept şi mîntuind, sîngur
blînd şi călare pre asîn de supt giug şi mîndz tînăr. Răspiiarde-va arme
din Efrém şi cal din Ierusalím şi răspiiarde-să-va arcul războiaş şi
mul îme de pace din limbi; şi va hi mai mare180 apelor de la mare pănă
la mare şi de pîraoă pănă în obîrşiile pămîntului. Şi tu, cu sîngele
testamentului tău, scoseş de slobodzîş lega ii tăi den groapa ce n-are
apă, unde şedea în cetate tare fereca ii săborului. Şi pentru o dzi a
străiniciii tale îndoite i le voi da, dzîce Domnul. Direp ce că mi-am
întinsu-te mie-mi, Iúdo, ca un arc, împlut-am pre Efrém. Şi voi rădica
cuconii tăi, Siónule, preste cuconii elinilor şi te voi chipăi ca paluşul
hăr aşului. Şi Domnul vedea-să-va preste dînş şi va ieşi ca fulgerul
săgeata lui; şi Domnul Dumnădzău totputearnicul în trîmbită va
bucina şi va purceade în turbureala certării sale. Şi Domnul
totputearnicul cu pavă a îl va sprejeni.”
În svînta Lunea cea mare. Tropariul prorocestviii181

La 6 ceas, glas 6.
Cu suflet înfrînt cădem la svin ia ta şi ne rugăm ie, mîntuitoriul lumii,
III 30r că tu eşti Dumnădzăul // celora ce să pocăiesc.
Cînd va-nturna Domnul prada Siónul.
Stih. Atunce să-mplú de bucurie rostul nostru.
De prorociia lui Izíchiil citenie
Fost-au în al treidzeacele an, a patra lună, a cincea dzi a lunii, şi eu
eram în mijlocul pleanului, pre părăul lui Hovár; şi să deşcheiară
180
În exemplarul de la Iaşi: va stăpîni.
181
În text scris proroçéstvïi˘.
ceriurile şi vădzuiu vedearea lui Dumnădzău. În a cincea a lunii,

acesta-i al cincelea an a prădzii lui împăratul Ioachím. Şi să feace
cuvîntul Domnului cătră Iezichiíl, fiiul lui Vuzí, preutul, în pămîntul
haldeilor, la părăul lui Hovár; şi fu pre mine mîna Domnului. Şi
vădzuiu, şi ádecă duh rădicîndu-să veniia de la miadzănoapte şi nuăr
mare într-însul şi lucoare împregiur dîns şi foc fulgerînd; şi la mijlocul
lui – ca vedearea chihribariului în mijlocul focului. Şi strălucoare
într-însul şi la mijloc, ca o închipuitură a patru vite. Şi aceasta li-i
vedearea lor: închipuire de om într-înse şi patru obraze la una şi patru
aripi la una şi stinghile lor – direapte şi-mpănate – picioarele lor şi
scîntei cum fulgeră arama şi iuşoare – aripile lor. Şi mînă de om –
dedesuptul aripilor lor de tutepatru păr ile lor şi obrazele lor şi aripile
lor, a tutepatru, aproape alta de altă. Şi obrazele lor nu să-ntorcea cînd
III 30v îmbla iale, tot însele denaintea obrazu- / lui lor purcedea.
Şi-nchipuiciunea obrazelor lor: obraz de om şi obraz de leu – na
direapta a tutepatru şi obraz de vi ăl de na stînga a tutepatru şi obraz de
hultur a tutepatru şi obrazele lor. Şi aripile lor întinse deasupra a
tutepatru, a tot însul doaă îngiugate cătră oalaltă, şi doaă acoperiia
deasupra trupului lor. Şi tot însul denaintea obradzului lor purcedea,
unde era duhul mărgători mergea şi nu să întorcea iale. Şi-n mijlocul
vitelor vedeare era ca jăratecul de foc ardzînd, ca chipul făcliilor ce
să-mvîrtesc, în mijlocul vitelor, şi lucoare de foc şi din foc purcedea ca
fulgerul. Şi182 vitele mergea183 şi să vîrtejiia ca vedearea lui Vezéc. Şi
vădzuiu, şi ádecă car pre pămînt aproape de vite a tutepatru şi chipul
roatelor şi făptura lor – ca chipul lui Tharsís. Şi schimbăciune în
tutepatru şi vedearea lor şi lucrul lor era precum ar hi roată în roată. În
tutepatru păr île mergea şi nu să vîrtejiia cînd iale îmbla, nice dosurile
lor, şi năl îme era la dînse. Şi le vădzuiu pre înse şi dosurile lor pline de
ochi, dimpregiur a tutepatru. Cînd îmbla vitele, îmbla şi roatele aproape
de dînsele, şi cînd să rădica vitele de la pămînt, să rădica şi roatele.
Oriîncătro nuărul, acoló era şi duhul de-a meargerea; purcedea vitele
şi roatele să rădica cu dînsele, derep ce că duh de via ă era în roate. //
De nu va Domnul zidi casa, zădar să trudiră ziditorii.
Stih. De nu va Domnul păzî cetatea, zădar au privegheat străjeariul.

Blagoslovască-te Domnul din Sión, care feace ceriul şi pămîntul.
Stih. Ferice de to carii sîntem de Domnul.
182
În text, slova ‚ este ilizibilă.
183
În text, scris mår¡å‘.
De la Ishod citenie
Aceastea-s numele fiilor lui Izraíl, cărora întrară la Eghípet depreună
cu Iiácov, tatăl lor, tot însul cu toată casa lor întrară: Ruvím, Simeón,
Leví, Iúda, Isáhar, Zavulón şi Veniamín, Dan şi Nethalím, Gad şi
Asir. Iară Iosíf era în Eghípet; şi era toate sufletele ceale ieşite din
Iiácov, cinci şi şeaptedzăci. Şi să sfîrşi Iósif şi to fra îi lui şi tot rodul
acela. Iară fiii lui Izraíl crescură şi să mul îră şi ărănoş să feaceră şi
să-ntăriia foarte şi-mmul î pămîntul pre înş. Şi s-au sculat împărat
altul pre Eghípet, carele nu ştiia pre Iósif. Şi dzîsă neamului său: „Iaca
neamul fiilor lui Izraíl, mare mul îme, şi-i mai tare decît noi. Ce
ie-mbla să-i măiestrim, să nu să cîndva înmul ască şi cînd ni să va
III 31v tîmpla / război, s-or adaoge şi ei cătră pizmaşii şi, biruindu-ne, vor ieşi
din ara noastră.” Şi le pusără lor pristavi la lucruri, ca să-i supere cu
răul lucrurilor. Şi zidiră trei cetă i tari lui Faraon, pre Pithó şi pre Ramesí
şi pre On, carea-i Cetatea soarelui. Şi pre cît pre înşii smeriia, pre-atîta
mai mul să făcea şi să-ntăriia foarte. Şi era în grea ă eghipteanii fiilor
lui Izraíl şi făcea sîlă eghipteanii fiilor lui Izraíl, cu de-a sîla, şi muncită
via ă le făcea cu lucrurile ceale greale a lutului ş-a cărămidelor şi cu
toate lucrurile ceale ce-s la cîmpi şi preste toate lucrurile cu carile îi
şerbiia pre înş cu de-a sîla. Şi dzîsă împăratul eghipteanilor moaşelor
ovreieşti, numele uniia – Sepfóra şi numele ciiia a doa - Ful, şi le dzîsă:
„Cînd moşi pre evreaice şi sînt cătră născut, de va hi făt, să-l omorî ,
iară de va hi fată să o cru a .” Şi să temură moaşele de Dumnădzău şi
nu feaceră precum le porunci împăratul Eghíptului şi cru a iale fe ii. Şi
chemă împăratul Eghíptului moaşele şi le dzîsă: „Ce-i aceasta de feacet
lucrul acesta şi cru a de înviia fe ii?” Şi dzîsără moaşele lui Faraon:
„Nu ca muierile eghipteancile, aşea şi muierile evriiancile, că nasc
mainte pîn-a nu-ntra la dînsele moaşele.” Şi năştea şi bine făcea
Dumnădzău moaşelor şi să-nmul iia nărodul şi să-ntăriia foarte.
Prochimen psalom 128, glas 8. //
III 32r Blagoslovimu-vă pre voi în numele Domnului.
Stih. De dease ori mă luptară din tinirea ea mea.
De Iov citenie
Un om oarecarele era în ara Avsítidei, căruia-i numele Iov. Şi era
omul acela fără prihană, dirept adevărat, lui Dumnădzău cinstitoriu,
depărtîndu-să de la tot viclean lucru. Şi i să feaceră lui fe şeapte şi
feate trei. Şi era dobitoacele lui, oi şeapte mii, cămile trei mii, părechi
de boi cinci sute, asîni parte fămeiască de păstură cinci sute; şi slujbă
multă foarte şi lucruri mari avea pre pămînt. Şi era omul acela de bună
rudă, de-a celor de la a soarelui răsărite. Şi făcînd primblări fiii lui
unii cătr-alal , făcea mease în toate dzile, luînd depreună cu sine şi pre
ceale trei surori ale lor să mănînce şi să bea cu dînş. Şi deaca să-mplea
dzilele petrecăniii, trimitea Iov de-i cură îia şi, sculîndu-să diminea ă,
aducea jirtve pentru dînş pre numărul lor şi un vi el drept păcat pentru
sufletele lor. Că dzîcea Iov: „Să nu cîndva fiii miei în inema lor
vicleane vor hi gîndit spre Dumnădzău.” Aşea făcea Iov toate dzîlele
vie ii lor. Şi fu ca dzua aceasta şi veniră îngerii lui Dumnădzău să
stea în dvorbă denaintea Domnului şi dracul veni cu dînş. Şi dzîsă
Domnul cătră dracul: „Dincătro veniş?” Şi răspundzînd dracul Domnului,
III 32v dzîsă: „Cutrierînd pămîntul şi călcînd supt- / ceriul am venit.” Şi dzîsă
Domnul: „Luaş aminte în gîndul tău supra slugii meale Iov, că nu iaste
protivnic lui de cî îs pre pămînt, om fără prihană, dirept adevărat, lui
Dumnădzău cinstitoriu, depărtîndu-să de tot vicleanul lucru?” Şi
răspundzînd dracul şi dzîsă înaintea Domnului: „Au doară în dar
cinsteaşte Iov pre Dumnădzău? De au nu tu îngrădiş ceale dinlontru şi
ceale din afara casii lui şi ceale din afara tuturora ce sînt a lui, din giur
împregiur, lucrurile mînulor lui le blagosloviş şi dobitoacele i le multe
fecéş pre pămînt? Ce iani slobodz mîna ta şi atinge toate cîte are, au
doară nu în fa ă te-a blagoslovi!” Şi dzîsă Domnul cătră dracul: „Iată,
toate cîte sînt a lui la mîna ta le dau; iară de dînsul să nu te atingi.” Şi
ieşi dracul de la fa a Domnului.
Şi Prejdesveştennaa cu Evanghelie Vßvrå’må ∑∞∞no sedå’wÁ Isúsovi184,
şi mar şi miercuri. Şi mîncăm fără hertură pănă la Gioi Mari.
Mar ea cea mare, la 6 ceas.

Tropariul Prorociei, glas 1.
Cărora fără număr sînt greşi , de biv iartă, Mîntuitoriule, şi ne
spodobeaşte fără de osîndă să ne-nchinăm la svînta ta înviere prin
rugările a preacurata ta Maică, sîngur multmilostivule.
Prochimen psalom 129, glas 4. //
III 33r Că la Domnul îi mila şi multă-i la dînsul izbăvire.
Stih. Dintr-adîncuri strigaiu ie, Doamne.
De prorociia lui Iezíchiil citenie
Cînd îmbla vitele, îmbla şi roatele, şi cînd sta iale, sta, şi cînd să
rădica iale de la pămînt, să rădica cu dînsele şi roatele, că duh de via ă
era-n roate. Şi-nchipuitură era asupra vitelor ca un ceriu, ca o vedeare
de cristal straşnic întins preste aripile lor deasupra; şi dedisuptul
ceriului aripile lor întinse tropotindu-să alta de altă, a tot înse doaă
împreunate, acoperindu-ş trupurile sale. Şi audziiam glasul aripilor lor
ca glasul de apă multă, ca glasul lui Dumnădzău - sad daí destul cînd
mergea iale, glasul tropotului ca glasul de oaste; şi cînd sta iale,
184
În limba slavonă în text: „În vremea aceea, şezînd ai lui Iisus”.
odihniia aripile lor, că ádecă glas ieşiia de deasupra ceriului celui

deasupra capetelor lor, şi cînd sta iale să slobodziia aripile lor. Şi din
sus de ceriul celui supra capului lor, ca vedearea pietrii zamfirului,
şi-nchipuire de scaun deasupra lui; şi pre închipuitura scaunului –
închipuire ca chipul de om din sus. Şi vădzuiu ca vedeare de chihribariu,
ca vedearea de foc dinlontrul lui împregiur şi de la vedearea
mijlocului în sus; şi de la vedearea mijlocului în gios vădzui vedeare
de foc şi strălucoarea lui împregiur ca vedearea de curcubău cînd iaste
în nuăr la dzua de ploaie, aşea-i iaste vedearea strălucorii dimpregiur.
Aceasta-i vedearea închipuirei slăvii Domnului. /
III 33v Prochimen psalom 130, glas 4.
Nedejduiască Izraíl pre Domnul, de de-acmu şi pănă în veaci.
Stih. Doamne, nu s-au înăl at inema mea.
Sara la vecernie, văhod cu evanghelie. Şi după Sveatetihii prochimen

psalom 131, glas 6.
Scoală-te, Doamne, la odihneala ta, tu şi chivótul svin eniei tale.
Stih. Pomeneaşte, Doamne, pre Davíd şi toată blîndea a lui.
A Ishodului citenie
Să pogorî fiica lui Faraon să să scalde în părău şi slujnicile ei îmbla
pre lîngă părău. Şi vădzînd un săcriiaş la stuh, trimisă pre slujnica de-l
scoasă. Şi deschidzîndu-l, veade cucon plîngînd în coşciug de papură.
Şi-l cru ă fiica lui Faraon şi dzîsă: „De cuconii evreilor iaste acesta.”
Şi dzîsă sora lui featei lui Faraon: „Vrea-vei să- chem o femeaie
aplecătoare din evrei şi- va apleca cuconul?” Şi dzîsă ei fata lui
Faraon: „Pasă185.” Şi îmblắ tinireaoa de chemă pre maica cuconului, şi
dzîsă cătră dînsa fata lui Faraon: „Să-mi păzăşti cuconul acesta şi să
mi-l apleci, iară eu î voi da sîmbriia.” Deci luă femeaia pre cucon şi-l
aplecă. Şi deacă să îmbărbătă cuconul, îl dusă la hiica lui Faraon şi-i
fu ei în loc de ficior. Şi pusă numele lui Moiséi, dzîcînd: „Dintr-apă
l-am scosu-l.” //
Iată cîtu-i de bun şi cîtu-i de frumos, ca ceaea ce-i a petreace fra ii
dempreună.
Stih. Ca mirul pre cap ce să pugoară pre barbă.
De-a lui Iov citenie
Fost-au ca dzua aceasta, şi fiii186 lui Iov şi hiicele lui mînca şi bea în
casa fratelui lor celui mai mare; şi ádecă un vestitori veni la Iov şi
185
În text, scris páse, greşeală de tipar.
186
În text, scris fïínd´, greşeală de tipar.
dzîsă lui: „Părechile boilor era şi prăsturile asinilor păştea aproape de

dînse; şi venind prădătorii, le prădară şi pe ficiorii îi ucisără în rostul
sabiii187. Şi scăpaiu eu sîngur şi veniiu să- dau veaste.” Încă acesta
grăind, alt vestitori sosî la Iov, dzîcînd lui: „Foc cădzu din ceriu pre
pămînt şi arsă oile, şi pre păstorii îi arsă aşijderea. Şi scăpaiu eu sîngur
şi veniiu să- spuiu.” Încă acesta grăind, alt vestitori veni la Iov şi
dzîsă lui: „De haldei călărime ne-au lovit de trei păr ş-au încungiurat
cămilele şi le-au prădat şi duvalmii au ucis în sabii. Şi scăpaiu eu
sîngur şi veniiu să- spuiu.” Încă acesta grăind, alt vestitori veni la Iov
dzîcînd: „Fiii tăi şi fiele tale mîncînd şi bînd la hiiul tău, fratele lor cel
mai mare, de năprasnă vînt mare veni de la pustie şi lovi în patru
cornurile casii; şi s-au răsturnat casa pre cuconii tăi de muriră. Şi
scăpaiu eu sîngur ş-am venit să- dau veaste.” Aşea deaca audzî Iov,
III 34v să sculă şi / rupsă hainele sale şi tunsă chica capului său şi turnă
ărînă pre capul său; şi cădzu la pămînt de să închină Domnului şi
dzîsă: „Însumi gol am ieşit din pîntecele maică-mea, gol mă voiu şi
duce acoló. Domnul au dat, Domnul au luat; precum Domnului i-au
părut, aşea s-au şi făcut. Fie numele Domnului blagoslovit în veaci!”
Într-aceastea în toate ce să tîmplară lui n-au greşit Iov înaintea
Domnului, nice în budzele sale, şi nu deade nebunie la Dumnădzău.
Da-se-a Iµspravíñ7188 şi Evangheliia cu Prejdesveştena.
Miercurea cea mare la 6 ceas

Tropari, glas 2.
Astădz, acel viclean s-au strîns săbor şi asupra Svin iii189 tale deşearte
să învă ă. Astădz din voroavă la ul Iúda şi-l aravoneaşte, iară Caiiáfa
fără de voie mărturiseaşte că unul pentru to priimeşti patima190 de
voie. Îzbăvitoriul nostru, Hristoase191 Dumnădzău, slava ie.
Blagoslovască-te Domnul din Sión şi să vedz bunurile Ierusalímului.
Stih. Iată, acmu blagoslovi pre Domnul, to 192 şerbii Domnului.
De prorociia lui Iezechiíl citenie
Dzîsă Domnul cătră mine: „Ficior de om, trimi u-te eu cătră casa lui
III 35r Izraíl ceaea ce mă amăreaşte, carii // mă amărîră înşiş; şi părin ii lor
187
În text, scris sábïi.
188
În limba slavonă în text: „Îndreaptă”.
189
În text, scris svn*cïi.
190
În text, scris páñina, greşeală de tipar.
191
În exemplarul de la Iaşi, scris xrísñe.
192
În text, scris ‚óc7, greşeală de tipar.
să lepădară împrotiva mea pănă în dzua de astădz. Şi oameni aspri cu

obrazele şi vîrtoş de inemă să feaceră; eu te trimi cătră dînş, şi să le
dzîci lor: «Aceastea grăiaşte Domnul!» Doară ei vor audzî şi doară
s-or teame, că iaste casa amărîtoare, şi să cunoască că proroc eşti tu în
mijlocul lor. Şi tu, ficior de om, să nu te temi de dînş, nice să te spari
de obrazul lor, că să vor întărîta şi să vor pune asupra ta înpregiur şi-n
mijloc de scorpii tu petreci; şi de cuvintele lor să nu te temi şi de
obrazul lor să nu te spari, drep ce că iaste casă amărîtoare, şi tu, ficior
de om, vei grăi cuvintele meale cătră dînş. Şi tu, fiiule de om,
ascultă-mă care- grăiesc cătră tine şi nu hii amărîtori ca şi casa cea
amărîtoare! Cască gura ta şi mănîncă cealea ce eu voiu da ie!” Şi
ádecă mînă întinsă spre mine,şi-ntr-însă vălătuc de hîrtie; şi o dezvălătuci
denaintea mea şi-ntr-însă scrisă era de din fa ă şi din dos şi scriia
într-însă boacet şi goid şi vai. Şi dzîsă cătră mine: „Fiiule de om, mănîncă
vălătucul acesta şi pasă şi grăiaşte fiilor lui Izraíl!” Şi deşcheié gura
mea şi mă hrăni cu vălătucul acela şi dzîsă cătră mine: „Hiiule de om,
gura ta va mînca şi pîntecele tău s-a sătura de vălătucul acesta ce-i în
tine.” Şi-l mîncaiu şi să feace în gura mea ca marea de dulce. /
III 35v Prochimen psalom 134, glas 4.
Ceia ce vă teame de Domnul, blagoslovi pre Domnul.
Stih. Lăuda numele Domnului, lăuda , şerbii Domnului.
Miercuri la vecernie.
Văhod cu Evanghelie Sveatetihii.
Mărturisi i-vă Dumnădzăului ceriului, că-i în veaci mila lui.
Stih. Mărturisi i-vă Dumnădzăului Dumnădzăilor, că-i în veaci mila lui.
De-a Ieşitului citenie
În dzilele multele acealea, mare deaca să feace Moisí, ieşí la fra îi săi,
la fiii lui Izraíl, şi socotind durearea lor, vădzu pre un om eghiptean
bătînd pre un evreu de ai săi fra , fiii lui Izraíl. Şi oglindindu-să
dincoace şi dincoleá, nu vedea pre nime şi, ucigînd pre eghipteanul, îl
ascunsă în năsîp. Şi ieşind a doa dzî, vădzu pre doi bărba evrei
bătîndu-să şi dzîsă celuia ce asupriia: „Pentru ce tu ba pre
de-aproapele?” Iară el dzîsă: „Cine te-au pusu-te boiarin şi giudecători
preste noi? Au doară să mă ucidz i-i voia, în ce chip uciseş ieri pre
eghipteanul?” Şi să temu Moisí şi dzîsă: „De s-au aşea vederat făcut
cuvîntul acesta!” Şi audzî Faraon cuvîntul acesta şi cerca să ucigă pre
Moisí. Şi să dusă Moisí de la fa a lui Faraon şi lăcui în pămîntul lui
III 36r Madiiám; şi deaca veni la pămîntul // lui Madiiám, şedzú la pu u. Iară
popa lui Madiiám avea şeapte feate de păştea oile tatălui lor. Şi venind,
scotea pănă împlea adăpătorile ca să-ş adape oile tatălui lor; iară
venind păstorii, le-mpinsără. Şi sculîndu-să Moisí, le izbăvi şi le
scoasă apă şi adăpă oile lor. Şi deaca mearsără la Raguíl, tatăl lor, el le
dzîsă: „Ce-i aceasta de-a sîrguit de-a venit astădz?” Iară iale dzîsără:
„Un om eghiptean ne-au izbăvit de păstori şi ne-au scos apă ş-au
adăpat oile noastre.” Iară el dzîsă featelor sale: „Dară unde iaste şi
direp ce aşea lăsat pre omul? Chema î-l, dară, pre îns, ca să mănînce
pîine!” Şi să aşădză Moisí la omul şi-i deade pre Simfóra, pre hiică-sa,
lui Moisí să-i hie femeaie. Şi luînd în pîntece femeaia, născu făt şi numi
numele lui Moiséi Ghirsán, dzîcînd: „Că nemearnic sînt în ară streină.”
Iară numele lui al doile numi Eliezér, „Că Dumnădzăul părintelui
mieu, agiutoriul mieu, şi m-au izbăvitu-mă din mîna lui Faraon.”
Doamne, mila ta-i în veaci, lucrurile mînulor tale nu le treace.
Stih. Mărturisi-mă-voi ie, Doamne, cu toată inema mea, şi denaintea
îngerilor voiu cînta ie.
De Iov citenie
Fost-au ca dzua aceaea şi veniră îngerii lui Dumnădzău să dvorească
III 36v înaintea Domnului şi dracul – în mijlo- / cul lor. Şi dzîsă Domnul
cătră drac: „Dincătro tu vii?” Şi dzîsă dracul înaintea Domnului:
„Cutrierat-am suptceriul şi-mpregiur am călcat pămîntul ş-am venit.”
Şi dzîsă Domnul cătră drac: „Ia aminte cu gîndul tău de sluga mea
Iov, că nu iaste ca dînsul de cî -îs pre pămînt om potrivnic lui, fără
prihană, dirept adevărat, lui Dumnădzău închinători, depărtîndu-să de
la tot răul. Şi-ncă să depărteadză de mînie, iară tu dzîsăş avearea lui de
s-au stricat în zădar.” Şi apucînd dracul, dzîsă cătră Domnul: „Coajă
pentru coajă! Şi toate cîte are omul va da pentru sufletul său. Iară de
nu, ian trimite mîna ta şi atinge de oasele lui şi de cărnile lui, oare nu
te va din fa ă blagoslovi?” Şi dzîsă Domnul dracului: „Iată că î-l dau
pre dînsul, numai sufletul lui să-l fereşti.” Şi ieşi dracul de la fa a
Domnului; şi lovi pre Iov cu zgaibă ustunoaie de la picioare pănă la
cap. Şi luă Iov scoică ca să-ş radză punoaiele sale; şi el şedea în gunoi
denafară de cetate. Şi vreame multă deaca trecu, dzîsă lui Iov femeaia
lui: „Pănă cînd vei aştepta dzîcînd: «Iacă, voi îngădui vreame încă
pu intea aşteptîndu-mi nedeajdea spăseniii193 meale»? Iată că -au
peritu- pomana de pre pămînt, hiii tăi şi hiile tale, a pîntecelui mieu
munci şi durori, carele în deşert am trudit cu osteneale; iară tu sîngur
în punoaie de viermi şedz de mîi noaptea afară la senin, iară eu –
rătăcită izbealeşte şi lucrătoare din loc în loc cutrierînd şi casă din
III 37r casă,aşteptînd pre // soarele cînd va apune ca să mă hodinesc de trudă
193
În text, scris spßsenïi˘.
şi de osteneale şi de ceale ce m-au cuprins munci carile acmu mă în.

Ce dzî ceva cuvînt cătră Domnul şi mori!” Iară el, căutînd asupra ei,
dzîsă: „Derep ce ca una din ceale fără de minte muieri grăiş aşea? Că
de-am ceale bune priimit din mîna Domnului, dară ceale reale să nu
suferim?” Într-aceastea în toate ce să tîmplară lui nu greşi Iov nice în
budzele sale şi nu deade nebunie lui Dumnădzău.
De-acii da-se-a i*spravíñ´ şi Evangheliia şi Prejdesveştena.
La svînta Gioi Mari, la p rvîi ceas

Tropari, glas 3.
Cela ce fuseş bătut cu palma preste obraz pentru rodul omenesc şi nu
te-ai mîniiat, izbăveaşte din stricat viia a noastră, Doamne, şi ne
mîntuiaşte.
Prochimen, glas 1.
Cunoască limbile că numele i-i Domnul.
Stih. Dumnădzău, cine să va asămăna ie?
De prorociia Ieremiéi citenie
Doamne, arată-mi şi să cunosc; atuncea vădzuiu năsliturile lor. Iară
eu, ca un miel fără de rău dus la giungheare, n-am cunoscut că asupra
mea gîndiră gînd viclean dzîcînd: „Ie-mbla să băgăm lemn în pînea
III 37v lui / şi să-l sfărîmăm din pămîntul viilor şi numele lui să nu să camai
pomenească!” Domnul puterilor giudecă dirept, iscodind inemile şi
rărunchii194; vedeare-aş acea de la tine răscumpărare într-înşii, că spre
tine descoperiiu dereptarea mea. Drept aceasta, aceastea grăiaşte
Domnul supra bărba ilor Anaftóth, ceia ce cearcă sufletul mieu, ceia
ce dzîc: „Nu vei proroci pre numele Domnului; iară de nu, muri-veri
în mînule noastre!” Drept aceasta, aceastea dzîce Domnul puterilor:
„Iată, eu voi cerceta preste dînş; tinireii lor în sabie vor muri şi fiii lor
şi fiicele lor să vor sfîrşi în foame; şi rămăşi ă nu le va hi lor, că voi
aduce reale supra lăcuitorilor Anaftóth în anul cercetării lor!” Dirept
eşti, Doamne, şi voi răspunde, însă giudea e voi grăi cătră tine: Ce
iaste că calea necura îlor sporeaşte? Sporiră-să to carii calcă
giurămînturile. Plîntatu-i-ai şi rădăcinară-să, feaceră cuconi şi feaceră
roadă. Aproape eşti tu, Doamne, de gura lor şi departe de crierii lor. Şi
tu, Doamne, cunoşti-mă, ştii-mă ş-ai ispitit inema mea naintea ta.
Strînge-i de-i grămădeaşte ca oile la giunghiat şi-i cură eaşte pre înş în
dzua giungherii lor, pănă cînd să plîngă pămîntul şi iarba toată a
cîmpului să seace de răută île lăcuitorilor pre pămînt. Periră dobitoacele
şi pasările, că dzîsără: „Nu va vedea Dumnădzău căile noastre!” ie
III 38r picioarele -aleargă şi deznoda-te-vor. // Strînge toate jigăniile cîmpului
194
În text, scris rßrúnkï.
şi să vie să o mănînce pre însă. Păstorii mul stricară viia mea, scîrnăviră
partea mea, deaderă partea mea cea dorită în pustie necălcată,
pusără-o în perire de pierdzare. Că aceastea dzîce Domnul: „Pentru to
vecinii cei vicleani ce să ating de ocina mea care-am împăr ît
poporului mieu, lui Izraíl, iaca, eu voi zmîci pre înş de la pămîntul lor
şi casa Iúdei voi scoate din mijlocul lor. Şi va fi, deaca îm voi scoate
pre înşii, voi întoarce şi voi milui pre înş şi voi sălăşlui pre înşii cineş
la moşiia sa şi cineş la pămîntul său.”
Prochimen, glas 8.
Făgădui şi da Domnului Dumnădzăului nostru.
Stih. Ştiut iaste în Iudéa Dumnădzău, în Izraíl mare numele lui.
195
Să să ştie că Litiia de acmu să opreaşte pănă la Dumineca Thominii.
La Gioi Mare, după Văhod cu Evangheliia şi Sveatetihii, cîntat:
Prochimen, glas1.
Scoate-mă, Doamne, de omul viclean.
Stih. Carii gîndiră strîmbătate.
De la Ishod citenie
Dzîsă Domnul cătră Moisí: „Pugori de mărturiseaşte poporului
acestuia şi să-i cură ăşti astădz şi mîne şi să-ş lea cămeşile lor şi să fie
gata dzua a treia, că în dzua a treia să va pugorî Domnul pre muntele /
III 38v lui Siná, denaintea a tot nărodul. Şi să osăbeşti nărodul împregiur,
dzîcîndu-le: «Lua aminte pre sine să nu vă sui în munte, nice să vă
atinge la ceva de dînsul, că tot fiecine ce s-a atinge de munte cu
moarte să va sfîrşi. Să nu să atingă de dînsul mînă, că cu pietri
împroşcat s-a ucide sau cu săge să va săgeta; ori de-a hi om, ori
dobitoc, nu va fi viu. Iară deacă să vor treace glasurile şi trîmbitele şi
nuărul s-a treace de la munte, ei să vor sui pre munte.»” Şi să pugorî
Moiséi la nărod de la munte şi i-au svin itu-i şi-ş lăură veşmintele; şi
dzîsă nărodului: „Fi gata, trei dzîle să nu întra la femeaie!” Iară cînd
fu a treia dzî, făcîndu-să deminea ă, să feaceră glasuri şi fulgere şi
nuăr neguros pre muntele lui Siná, glas de trîmbită răsuna tare. Şi să
înfricoşară tot nărodul ce era în tabără. Şi scoasă Moiséi nărodul în
tîmpinare lui Dumnădzău din tabără şi-i stătură supt muntele lui Siná.
Iară muntele Sináiul să fumăga cu totul, drep ce să pugorî Dumnădzău
pre dînsul cu foc. Şi să suia fumul ca văpaia de cuptoriu şi să spărié
tot nărodul foarte. Şi să feaceră glasurile trîmbitei întrecînd camai tare
foarte. Moisí grăiia, iară Dumnădzău răspundea lui cu glas.
Prochimen, glas 7.
Scoate-mă din vrăjmaşii miei, Dumnădzău.
195
În text, această indica ie liturgică este marcată printr-o cruce.
III 39r Stih. // Izbăveaşte-mă de carii lucreadză fărăleage.

De Iov citenie. Glava 31.196
Dzîsă Domnul lui Iov prin vivor şi prin negură: „Cine-i acesta ce
ascunde de mine sfat, îind graiuri în inemă, de mine-i pare că va
ascunde? Încinge- ca un bărbat mijlocul tău, întreba-te-voi şi tu să-m
răspundz: Unde erai cînd am urdzît pămîntul? Spune-mi, de ştii
priceapere. Cine au pus măsurile lui, de ştii, sau cine-i acela ce-au întins
şvara preste dîns sau pre ce sînt stîlpii lui înfip ? Cine-i, dară, acela
ce-au pus piatră de ugolni ă preste dîns? Cînd să feaceră stealele,
lăudară-mă cu glas to îngerii miei şi mă cîntară. Ş-am îngrădit marea
cu por cînd năvăliia pornită şi din pîntecele maică-sa ieşiia de
purcedea; pus-am, dară, ei nuăr îmbrăcămînt şi cu negură ca-n scutec o
am înfăşat. Pusu-i-am ei şi hotară, puind pregiur dînsă zăvoară şi por ,
şi i-am dzîs: «Pănă aciia să mergi şi să nu te urci să treci, ce întru tine-
să î să sfărîme valurile.» Au doară pre tine am orînduit lumina
demine ii, iară luceafărul ştie al său rînd, a te apuca de aripile
pămîntului, a scutura necura îi de pre dînsul. Dară tu luaş den pămînt lut
de plăzmuiş vie uitoriu şi grăitoriu pre însul pusăş pre pămînt? Luat-ai,
dară, de la necura îi lumina, bra ul, dară, trufaşilor zdrobitu-l-ai?
III 39v Mărs-ai pre pămîntul mării, dară în urmele pră- / păştii primblatu-te-ai?
Dară deşchidu- î-să de frică por île mor îi şi portarii iadului, vădzîndu-te,
spăriiatu-s-au? Socoteaşte cu mintea latul supceriului şi-m spune carea
cîtă iaste? Şi-n care pămînt lăcuiaşte lumina ş-a-ntunearecului carele-i
locul? Au duce-mă-vei în hotarăle lor? Au doară şi ştii cărările lor?
Ştiut-ai, dară, atunci, că vei să te naşti, dară numărul anilor tăi cîtu-i
de mult?”
Glava 42, 1.
Şi răspundzînd Iov Domnului, dzîsă: „Ştiu că toate le po şi nemică
nu-i să nu î să poată. Dară cine-i să ascundză de tine sfat? Cela ce să
cru ă de cuvinte, şi de tine îi pare că va ascunde. Dară cine mi-a spune
acealea ce nu vădzusăm mari şi minunate, carile nu ştiusăm?
Ascultă-mă, dară, Doamne, ca şi eu să grăiesc, că întreba-te-voi, dară
tu mă înva ă. Că cu audzul urechii audzîiamu-te dintăi, iară acmu
ochiul mieu vădzutu-te-au.”
Din prorociia Isaíei citenie. Glava 50.
Domnul îm dă limbă de dojeane, ca să cunosc cînd să cade a dzîce
cuvînt. Pusă-mă deminea ă, deminea ă, adaosu-mi-au ureache de
audzît şi dojana Domnului îm deşchide urechile; iară eu nu preaget,
nice pricesc. Spatele meale datu-le-am în bătăi de rane, iară fălcile
meale – în izbituri de palme; iară fa a mea n-am întors de ruşinea
196
În Biblia sinodală actuală: 38,1.
şchiopiturilor. Şi Domnul agiutoriu mie fu. Drept aceasta, nu m-am

III 40 r
dat în laturi, ce am // pus obrazul mieu ca o vîrtoasă piatră ş-am
cunoscut că nu m-oi ruşina, că să apropie cela ce mă feace dirept.
Cine-i acela ce-a să mă giudece? Stea cu mine depreună. Şi cela ce-a
să mă giudece apropiiadze-să la mine. Iaca Domnul, Domnul
agiuta-m-va; şi cine-i să-m facă rău? Iaca, to voi ca o haină
vechi-vă-ve şi ca moliia va mînca pre voi. Cine-i în voi de să teame
de Domnul asculte glasul cuconului lui! Aceia carii să duc
la-ntunearec şi nu iaste la dînş lumină, nedejdui î-vă pre numele
Domnului şi vă rădzîma pre Dumnădzău! Iată că to voi foc arde şi
întări văpaie; păsa î-vă cu lumina focului vostru şi cu văpaia carea a
aprins. Pentru mine să feaceră aceastea voaă; în voie rea adormi-ve !”
Diaconstele şi Aghios şi Prochimenul Apostolului, glas 7.
Boiarii să strînsără depreună.
A ce să zborîră limbile şi năroadele?
Apostol la Corintheani, glava 1.
Fra îlor, eu am luat de la Domnul aceaea ce-am şi dat voaă. Că
Domnul Iisus.
La ceasurile a Svînta Vinerea Mare le-au tocmit Svîntul Chiríl de
Alexándriia.
La 1 ceas. Psalom 5 GlÓi moã‘ şi 2 Vßskõ’å‚eñá‚eså æµz¥’ci şi 21 BeÓ
beÓ moi˘ vß’imimi.197
Şi după Aliluiia, tropariul, glas 1. /
III 40v Răstignindu-te pre cruce, Hristoase, s-au surupat năsîlniciia; s-au
călcat putearea vrăjmaşului, că nice înger, nice om, ce însu , Doamne,
mîntuitu-ne-ai, slava ie.
Şi după çñotã‘ nareçem´198 cîntăm ceaste stihire, poftorindu-le cu
stihuri, glas 6:
Astădz, a besearicii catapetazmă în probrăzală s-au despicat celor
călcători de leage şi ale sale radze soarele ascunde, pre stăpînul vădzînd
răstignit.
Verş şi stih:
Vßskõ’ã ‚eñá’‚asã æ˚z¥’ci i˚ lü’dïe poÁçí‚esã ñßwe’ñnim´.199
Ca oaia spre giungheare te trăseş, Hristoase împărate, şi ca un miel
nezlobiv te bătuş cu piroane pre cruce de călcătorii legii bărba pentru
păcatele noastre, om iubitoriule.
197
În limba slavonă în text: „Graiurile mele”, „Pentru ce se întărîtară neamurile” , „Doamne,
Dumnezeul meu, ia aminte la mine”.
198
În limba slavonă în text: „Cum te vom numi”.
199
În limba slavonă în text: „Pentru ce s-au întărîtat neamurile şi popoarele au cugetat
cele deşarte?”.
Verş cu stih: Predsñá‚e c*rïe ze’msñïiÂ i˚knã’qi sßbrá’’‚asã.200

Slava, glas 8.
Celora ce te prinsără, bezaconnici răbdînd, aşea le strigai, Doamne:
„Săvai c-a lovit pre păstoriul ş-a împrăştiiat 12 oi, ucenicii miei,
puteam mai mul de 12 leghioane a aduce de îngeri; dară îndelung
răbd, ca să să plinească cealea ce-am spus voaă prin prorocii miei,
ceale neştiute şi ascunse. Doamne, slava ie.201
Inn*™202 iară aceasta. Şi prochimenul prorociei, glas 4.
Inema lui adunat-au şie fărăleage.
Stih. Ferice de care ia aminte spre mişel şi measer.//
III 41r Din prorociia Zahariei citenie. Glava 11.
Aceastea dzîce Domnul: „Lua-voi varga mea cea bună şi oi lepăda-o,
ca să stric legătura mea carea am legat cătră toate năroadele
pămîntului. Şi să va strica în dzua aceaea şi vor cunoaşte hananeii pre
oile ceale străjuite mie, derep ce cuvîntul Domnului iaste. Şi voi dzîce
eu cătră dînşii: «De iaste bine naintea voastră, da stă înd plata mea
sau vă apăra !» Şi postă îră plata mea treidzăci de argin . Şi dzîsă
Domnul cătră mine: «Bagă-i în topitoare şi caută, oare iscusît iaste în
ce chip fuiu iscusit pentru dînşii.» Şi luaiu cei 30 de argin ş-am
socotit şi i-am băgatu-i în casa Domnului în topitoare, precum mi-au
poruncitu-mi Domnul.
Apostolul c tr Galateani, 6, 14.
Fra îlor, mie să nu-m fie a mă lăudarea, numai cu crucea Domnului
Iisus, prin care mie lumea s-au răstignit, şi eu lumii.
I próçaå.203
Şi Evanghelie din Matthei, uµñrÁ Ωe bív‚Á, 27, 1 cone ul Imáñi s*nÁ
Zebede’wvÁ204 26.
Şi stópimoå şi ñri sñ*oe.205 Şi condacul, glas 8: Acel pentru noi pre
cruce răstignit veni to să lăudăm; că pre însul deacă-l vădzu Máriia
pre lemnu, şi grăiia: „Săvai că şi cruce suferi, tu-m eşti fiiul şi
Dumnădzăul mieu.”
200
În limba slavonă în text: „Înainte au stat împăra ii pămîntului şi căpeteniile s-au adunat”.
201
În exemplarul de la Muzeul Literaturii Române, Iaşi, col ul acestei pagini este rupt.
202
În limba slavonă în text: „Şi acum”.
203
În limba slavonă în text: „Şi celelalte”.
204
În limba slavonă în text: „Făcîndu-se diminea ă”, „şi mama fiilor lui Zevedeu”.
205
În limba slavonă în text: „Paşii mei”, „Sfinte Dumnezeule (Trisaghion)”.
III 41v Şi gn* pÁmíÁiÂ 40. Şi iΩe navßså’k∑ vrå’må. Slava. / Iin*™... Çesñ™
i˚˚‚øå xerÁvím´. Popa: BΩ*e Á˚wedrínï; Xe* svñ*e iµsñinïiÂ.206
La 3 ceas sînt psalomii 33: Sø’di Gd*i ∑˚bide’wixmå şi psalomul 108:
BΩ*e xbálømoå nepremølçì şi psalom 50: PomílÁimå BΩ*e.207 Slava...
Iin*™... Alliluia. Tropar glas 6:
Doamne, osîndiră-te jidovii de moarte, via a a tuturora. Ceia ce Marea
Roşie cu toiagul trecură pre cruce te răstigniră şi ceia carii din piatră
miiare supsără, fiiare î adusără. Ce de voie le răbdaş, că pre noi să ne
slobodzeşti de şerbiia vrăjmaşului; Hristoase Dumnădzău, slava ie.
Slava... Iin*™...
Bc*e ñï e˚sì lóza iµsñniia,208 şi cîntăm trei tropare poftorindu-le, glas
8, din ceale 12 de la strastii.
Pentru frica jidovilor, priiatinul tău şi de-aproapele Petră209 să lepădă
de tine, Doamne; şi bocindu-să, aşea striga: „Lacrămile meale nu le
tăcea, că dzîseasem că voi pădzî credin ă, milostivule, şi n-am ferit.”
Şi a noastră pocăin ă aşea priimeaşte-o şi ne miluiaşte.
Verş şi stih: Gl*i moå vßnÁ‚ì gi*.210
Glas 8:
Mainte de cinstită crucea ta jolnirii batgiocurindu-te, Doamne,
cugetărea ele oşti să-nspăima. Că te încununaş în cunună de ocară, cela
ce pămîntul ai zugrăvit cu florile şi şubă de batgiocurit211 îmbrăcat, //
III 42r cela ce cu nuării îmbraci vîrtoşitura ceriului. Că-ntr-aceasta socoteală
s-au cunoscutu- milostivirea, Hristoase, mila cea mare, slava ie.
Stih: Vom7nmì glas´ mlñ*vi m∑e’å212 şi iarăş aceaea. Şi slava, glas 5:
Tras la cruce, aşea strigai, Doamne: „Pentru care lucru vre să mă
răstigni voi, jidovilor? Căce slăbănogii voştri am strînsu, căce mor îi
ca din somn i-am sculat, curătoare de sînge am tămăduit, hananeica
am miluit. Pentru care lucru vre să mă ucide , jidovilor? Dară ve vedea
în cela care acmu cu suli a împunge Hristos, voi, călcătorii de leage.
Inn*™... iarăş acelaş. Prochimen, glas 4.
206
În limba slavonă în text: „Doamne, miluieşte”, „Cel ce în toată vremea”, „Şi acum”,
„Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii”, „Dumnezeule, milostiveşte-te; Hristoase,
lumina cea adevărată”.
207
În limba slavonă în text: „Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strîmbătate”, „Doamne,
lauda mea nu o tăcea”, „Miluieşte-mă, Dumnezeule”.
208
În limba slavonă în text: „Născătoare de Dumnezeu, tu eşti vi a cea adevărată”.
209
În text, scris Péñõr´.
210
În limba slavonă în text: „Graiurile mele ascultă-le, Doamne”.
211
În text, scris bañ¡oríñ, greşeală de tipar.
212
În limba slavonă în text: „Ia aminte la glasul rugii mele”.
Æk∑ aµz na ránï g∑ñóv´.213

Stih: Gn* ne æµrosñïø ñvoe’ø ∑˚bliçì me’ne.214
Domnul îm dă limbă de dojană, a cunoaşte cînd să cade a dzîce cuvînt.
Pusu-m-au deminea ă, deminea ă, pusu-mi-au ureache de audzît şi dojana
Domnului îm deşchide urechile; dară eu nu preaget, nice pricesc.
Scrisă-i înapoi, list 39.
De-acii Apostolul c tr Rimleani: Brátïe, eµwe Xs* sø’wim´ nám´
nemównim´.215
Evanghelie de la Marco: „În vreamea aceaea îndată deminea ă”;
cone ul: „în Ierusalím.” /
III 42v Stih: Gß* bß* bls˜ven´ blogosl∑ve’n´ g*´ dn*´ dn*e.216
Trisñ*oe şi condacul: „Acel pentru noi pre cruce” şi gi* pomílÁiÂ 40.
IµΩe navßså’koe217 vrå’må218... şi molitva.
La ceas 6.
Psalom 53: BeÓ vß i˚må‘ ñvoe sp*símå.219
Psalom 139: Izmímå gn* † çl*ka løkáva.220
Psalom: ˇívïiÂ vßpómowi ví‚neg∑.221
Tropariul, glas 2:
Mîntuin ă fecéş pre mijlocul de pămînt, Hristoase Dumnădzău; pre
cruce preacuratele tale mîni le-ntinséş, adunînd pre toate limbile ce-
strigă: „Doamne, slava ie.”
Slava... Inn*™... Æko neimámi drßznove’nïe...222 Şi cîntăm tropare, glas 8:
Aceastea dzîce Domnul cătră jidovi: „Oamenii miei, ce v-am făcut sau
ce -am supărat? Orbii tăi am luminat, pricăji ii -am cură ît, om
dzăcînd pre pat vă l-am sculat. Poporul mieu, ce -am făcutu- şi cu ce
îm plătiş? Pentru mannă, fiiare; pentru apă, o ăt; în loc ce-ar fi să mă
iubi , pre cruce m-a răstignit. Nu voi mai suferi de-acmu;
chema-m-voi limbile şi iale slăvi-mă-vor cu Părintele şi Duhul, şi eu
213
În limba slavonă în text: „Că eu spre bătăi gata sînt”.
214
În limba slavonă în text: „Doamne, nu cu mînia ta să mă mustri pe mine”.
215
În limba slavonă în text: „Fra ilor, încă Hristos, fiind noi neputincioşi”.
216
În limba slavonă în text: „Domnul Dumnezeu este binecuvîntat, binecuvîntat este
Domnul din zi în zi”.
217
În text, scris navßså’ko, probabil greşeală de tipar.
218
În limba slavonă în text: „Cel ce în toată vremea”.
219
În limba slavonă în text: „Dumnezeule, în numele tău mîntuieşte-mă”.
220
În limba slavonă în text: „Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean”.
221
În limba slavonă în text: „Cel ce locuieşte în ajutorul Celui de Sus”.
222
În limba slavonă în text: „Şi acum... Că nu avem îndrăznire”.
lor dărui-le-voi via a acea veacinică.”

Verş, stih: Dá‚å vßsßn™’d´ moå Ωß’lç´ iÂvßΩáΩdø moø‘ napoí‚emå
∑∞cña.223
Legiuitorii lui Izraíl, iudeii şi fariseii, ceata apostolilor strigă cătră
III 43r voi: „Iaca besearica carea voi // o răsăpit, iaca mieluşelul care voi a
răstignit, groapei l-a dat; dară cu putearea sa s-au sculat. Nu vă
amăgire , jidovilor, că acesta iaste carele în mare au mîntuit şi-n pustie
au hrănit, acesta iaste via a şi lumina şi pacea lumii.”
Stih: Sp*símå be* æ˚k∑ vßnidó‚å vódi do d‚*å moe’å.224
Iarăş aceaea; şi slava, glas 5.
Veni , a lui Hristos purtătoare năroade, să vedem ce au sfătuit Iúda
vîndzătoriul cu popii cei fără leage asupra Mîntuitoriului nostru.
Astădz vinovat de moarte pre nemuritoriul cuvînt feaceră şi lui Pilát
pridădindu-l, la Locul estului răstigniră. Şi aceastea pă înd, striga
Mîntuitoriul nostru, dzîcînd: „Iartă-le lor, Părinte, păcatul acesta, ca să
cunoască limbile dintru mor a mea îmviere.”
Inn*™ iarăş aceasta. Prochimen, glas 4.
Gn* g*´ na‚7 æ˚k∑ çü’dno i˚må‘ ñvoe‘ povßsî’i ze‘mli.225
Stih: Æk∑ vßzå‘ñså velel™’poña ñvoà pre ví‚e nbs*´.226
Din prorociia Isaíei citenie. 52, 12.
Aceastea dzîce Domnul: „Iată că va-n ăleage cuconul mieu şi
înăl a-să-va şi proslăvi-să-va şi mai sus de toate nalturile să va înăl a
foarte. Aşea neslăvi-să-va de oameni chipul tău şi slava ta de fiii cei
omeneşti, aşea minuna-să-vor limbi multe pre dînsul şi-ş vor cuprinde
împăra îi gura lor, că de cealea ce nu s-au povestit de dînsul vedea-vor
III 43v şi ceia ce n-au audzît în- / ăleage-vor. Doamne, cine au credzut
audzului nostru şi bra ul Domnului cui s-au descoperit? Deadem
veaste ca cuconul denaintea lui, ca rădăcina în pămînt însătat; nu iaste
chip la dînsul, nice slavă; şi-l vădzum pre însul, şi n-avea chip, nice
frîmsea e. Ce chipul lui – fără cinste şi mai fîrşit decît to fiii
omeneşti, om în rană fiind şi ştiutoriu a răbda dureare; că s-au vîrtejit
fa a lui, necinstitu-s-au şi nesocotitu-s-au. Acela păcatele noastre le
rădícă şi pentru noi duce dureare. Şi noi l-am socotitu-l pre însul a fi
în dureare şi în rană de la Dumnădzău şi-n ticăloşie, dară el s-au rănit
pentru păcatele noastre şi au priimit dureare pentru fărălegile noastre.
223
În limba slavonă în text: „Dat-au spre mîncarea mea fiere şi în setea mea o et”.
224
În limba slavonă în text: „Mîntuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape pînă în
sufletul meu”.
225
În limba slavonă în text: „Doamne, Domnul nostru, cît este de minunat numele tău în
tot pămîntul”.
226
În limba slavonă în text: „Că s-a înăl at slava ta mai presus de ceruri”.
Dojana păcii noastre – pre dînsul, cu rana lui noi to ne-am tămăduit,
to ca oile ne-am rătăcit, omul cu calea sa s-au rătăcit şi Dumnădzău
au dat pre însul pentru păcatele noastre. Şi el pentru bătaie nu-ş
deşchide rostul său; ca oaia la giunghiat fu tras şi ca mielul împotriva
tundzătoriului fără glas, aşea nu-ş deşchide rostul său. În smereniia lui
giudecata lui rădicatu-s-au; dară rudeniia lui cine o va povesti? Că să
rădícă de la pămînt via a lui! De pre fărălegile poporului său să trasă
la moarte. Şi da-voi pre vicleanii în locul îngropării lui şi pre bogătaşii
în locul mor îi lui; că fărădeleage n-au făcut, nice s-au aflat vicleşug
III 44r în rostul lui. Şi va Domnul să-l cură ască pre însul de la // rană, de ve
da pentru păcat. Sufletul vostru vedea-va sămîn ă lungă trăitoare. Şi
va Domnul cu mîna sa să ia de la durearea sufletului lui, ca să-i arate
lui lumină şi să plăzmuiască cu în ălepciunea, să-ndirepteadze pre cel
dirept ce bine slujeaşte a mul şi păcatele lor el le va rădica. Drept
aceasta, el va ocina pre mul şi a putearnicilor va-mpăr î jacuri, drept
cealea ce să deade în moarte sufletului lui şi între cei fără de leage fu
socotit. Şi el păcate a mul au rădicat şi pentru păcatele lor s-au dat.
Veseleaşte-te, stearpo, carea nu năşteai, rumpe şi strigă, ceaea ce nu
boliiai de prunc, că cu multulu-s cuconii pustiei mai mul decît a ceiia
ce avea pre bărbatul”.
Apostol: Bráñïe sñ*ñåï i˚ ∑˚sw*åemîiÂ † e˚dinógo vßsì. E√lïe † lÁkì:
Sßbrá‚aså sñárci, cone ul: Zrå’wesî’å; Skóro predvarì şi alalte a
ceasului.227
La ceasul 9, psalomii sînt aceştia: 68: Sp*símå b*e æ˚ko vßnidó‚å vódi
dò d‚*i móaå, 59: Be* vßpomów´ moõ vßimi, 85: Prikl∑nì gi* Á∞x∑
ñvoe. Slava... Iin*™ ... Alliluia 3.228
Tropari, glas 8:
Vădzînd tîlhariul pre începătoriul vie ii pre cruce răstignit, dzîcea că:
„De n-ar hi Dumnădzău întrupat acest cu noi răstignit, nu ş-ar hi
soarele radzele ascuns, nice pămîntul, izbindu-să, s-ar cutremura. Dară
III 44v svin ia ta, carele toate le răbz, pomeneaşte-mă, Doamne, la împără îia /
ta!”
Slava... Inn*™ I˚Ωe nás rádi.229
Şi tropare 3 din ceale 12, glas 7:
Ciudă era înspăimată a vedea pre a ceriului şi pămîntului Tvore pre
cruce răstignit, soarele întunecat şi dzua iarăş în noapte mutîndu-să şi
227
În limba slavonă în text: „Fra ilor, cel ce sfin eşte şi cei ce sunt sfin i i, dintr-unul sunt
to i. Evanghelie de la Luca: S-au adunat cei bătrîni”, „priveau”; „Degrabă să ne întîmpine”.
228
În limba slavonă în text: „Mîntuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape pînă la
sufletul meu”; „Doamne, spre ajutorul meu ia aminte”; „Pleacă, Doamne, urechea ta”.
229
În limba slavonă în text: „Cel ce pentru noi”.
pămîntul de prin gropi slobodzînd trupurile mor îlor. Cu carile

închinămu-ne ie, Doamne, mîntuiaşte-ne.
Stih: Rßzd™lí‚å rízi moå seb™‘.230
Glas 2:
Cînd pre cruce răstigniră călcătorii de leage pre domnul slăvii, striga
cătră dînşii: „În ce pre voi v-am mîhnit sau cu ce v-am mîniiat?
Naintea mea cine pre voi v-au izbăvit de la scîrbă? Şi acmu ce îm
plăti cu rău pentru bine? Pentru stîlpul de foc, la cruce m-a răstignit;
pentru nuărul, mormînt mi-a săpat; pentru mannă, fiiare mi-a adus;
pentru apă, cu o ăt m-a adăpat. De-acmu chema-m-voi limbile şi iale
proslăvi-mă-vor cu Părintele şi Svîntul Duh.”
Stih: Deaderă în mîncarea mea fiiare şi-n seatea mea adăpară-mă cu
o ăt.
Iarăş aceaea şi slava, glas 6; întăi o citesc 3 la mijloc:
Astădz stă răstignit pre lemn cela ce pămîntul pre ape au spîndzurat.
Cu cunună de spini să-ncunúnă cela ce iaste îngerilor împărat. Cu
mincinoasă plaşcă împărătească să-mbracă acela ce îmbracă ceriul cu
III 45r nuării. Palmă au suferit acela ce în Iordán au slobodzît de la // nevoie
pre Adám. Cu piroane pre cruce s-au răstignit mirele besearicii. Cu
suli a s-au pătruns fiiul Svintei Ficioare. Închinămu-ne patimilor tale,
Hristoase, arată-ne şi slăvita ta înviere.
Inn*™...; iarăş aceasta.
Şi cîntă mnóga l™ña231 domnului ărîi.
Prochimen: Dzîsă nebunul în inema sa: „Nu iaste Dumnădzău.”
Stih: Nu iaste făcătoriul bine, nu iaste pănă-ntr-unul.
De prorociia Ieremíei citenie:
Doamne, spune-mi şi cunoaşte-voi; atunce am vădzut năsliturile lor.
Iară eu, ca un miel nezlobiv dus de jărtvuit, n-am cunoscut că pre
mine gîndiră gînd viclean, dzîcînd: „Ia-mbla să băgăm lemn în pita
lui şi să-l şteargem pre însul din pămîntul viilor şi numele lui să nu să
mai pomenească de-acmu.” Domnul puterilor, giudecă dirept, ispitind
inemile şi rărunchii; vedea-mi-aş acea de la tine răscumpărare de pre
dînşii, că la tine am descoperit îndireptătura mea. Drept aceasta, aceastea
dzîce Domnul asupra bărba Anathoth carii cearcă sufletul mieu, carii
dzîc: „Să nu proroceşti pre numele Domnului, iară de nu, muri-vei de
mînule noastre!” Drept aceasta, aceastea dzîce Domnul puterilor:
„Iaca, eu voi cerceta asupra lor; tinereii lor de sabie vor muri, şi fiii lor
şi fiele lor să vor fîrşi în foamete şi rămăşi ă nu le va fi lor, că voi
230
În limba slavonă în text: „Împăr it-au hainele mele lor”.
231
În limba slavonă în text: „Mul i ani”.
aduce reale asupra lăcuitorilor de Anathoth, în anul cercătării lor.” /

III 45 v
Dirept eşti, Doamne, şi voi răspunde, însă giudecată voi grăi cătră
tine: Ce iaste că calea necura îlor să sporeaşte? Buieciră-să to ceia ce
pregeteadză pregetări, răsădit-ai pre înşii şi să rădăcinară; cuconi
feaceră şi feaceră rod; aproape eşti tu, Doamne, de rostul lor şi departe
de crierii lor. Şi tu, Doamne, ştii-mă, vădzutu-m-ai, ş-ai ispitit inema
mea denaintea ta. Strînge-i pre232 înşii ca oile spre giunghiat şi-i
cură eaşte pre înşii în dzî de giunghiarea lor. Pănă cînd să plîngă
pămîntul şi iarba toată a cîmpului să să usuce de răutatea lăcuitorilor
pre pămînt? Periră dobitoacele şi pasările, că dzîsără: „Nu va vedea
Dumnădzău căile noastre!” A tale picioare aleargă şi dărîma-te-vor.
Strînge toate jigăniile cîmpului şi să vie să o mănînce pre însă. Păstorii
mul stricară viia mea, pîngăriră partea mea, deaderă partea cea dorită
a mea în pustiiciunea necălcată. Pusu-s-au în perire de pierdzare, că
aceastea dzîce Domnul: „Pentru to megiiaşii cei vicleani ce să ating
de moşiia mea carea am împăr ît poporului mieu, lui Izraíl, iaca, eu îi
voi zmulge pre înşii din pămîntul lor şi casa Iúdii voi scoate din
mijlocul lor. Şi va fi deaca-i voi scoate pre înşii, voi întoarce şi voi
milui pre înşii şi-i voi aşedza pre înşii cineş la moşiia sa şi cineş la
pămîntul său.”
III 46r Apostol kß e˚˚vre’∑m´: // Bráñïe i7måwe drßznove’nïe vß vßx∑’d´ sñ*ïx´,
cone : vßpásñi vßrõ’c™ ba* Ωíva.233
Eµ√g˜lïe † î˚∑ána: ved∑’‚å ÛisÁsa † kaïáfi, cone ul: I vßzrå’ñ´
nane’goΩe probod∑’‚a.234
Stih: NepredáΩd´ nas˜ dokónca iµmeni ñvoe’go rádi gn*.235
Tris˜ñ∑e p∑ ∑˚çená‚´, condacul: Nás´ rádi raspe’ñag∑.236
Gn* pomílÁiÂ 40 i˚próçåå sß‘ ∑˚b™’dniceø. Vß cár7svisì e˚gda prïide’‚i.237
Astădz nice face Svînta Liturghie, nice Prejdesveştena, nice mîncăm
nemică, că aşea am luat de la svin ii apostoli, să nu mîncăm în dzua
de Vinerea Mare, precum dzîce Domnul Hristos cătră fárisei: Eµgda †
232
În text, slova e nu este vizibilă, probabil s-a şters cerneala.
233
În limba slavonă în text: „Către evrei: Fra ilor, avînd îndrăzneală, la intrarea în Sfînta
Sfintelor”; „Să cădem în mîinile Dumnezeului celui viu”.
234
În limba slavonă în text: „Evanghelia după Ioan: L-au dus pe Iisus de la Caiafa”;
„Vedea-vor pre acela pe care l-au împuns”.
235
În limba slavonă în text: „Nu ne da pe noi pînă la sfîrşit pentru numele tău, Doamne”.
236
În limba slavonă în text: „Sfinte Dumnezeule (Trisaghion), după aceea Tatăl nostru”;
„Pe cel ce s-a răstignit pentru noi”.
237
În limba slavonă în text: „Doamne miluieşte 40 şi celelalte cu rugăciunea. Cînd mergi
în împără ia ta”.
i˚me’ñså † níx´ Ωeníx´, tógda posñå’ñså vß ñ¥’å dn*i.238
Vinerea cea Mare. Sara la vecernie.

După Slava... văhod cu Evanghelie şi Sveatetihii.
Prochimen: Razd™lí‚å r¥’z¥ m∑å seb™‘ i˚ ∑˚ i˚máñi zm™m∑ì
meñá‚å Ωr™’bîå.239
Stih: Be* be* moì vßn7mi mì.240
De la Ishod citenie. Glava 34, 1.
Grăi Domnul cătră Moisí de fa ă la de fa ă, ca neştine cînd grăiaşte
cătră al său priiaten, şi să trimitea la tabără; iară sluga Iisús tînăr
nu ieşiia din cort. Şi dzîsă Moisí cătră Domnul: „Iacă, tu îm dzîci:
III 46v «Scoate nărodul acesta», şi tu nu mi-ai / arătat pre cela ce-l trimi cu
mine; dară tu mi-ai dzîsu-mi: «Ştiu-te decît pre to şi har ai la mine.»
Deci de-am aflat har naintea ta, iveaşte-mi-te pre tine, ca de-n ăles să
te vădz, ca să fiu aflat har denaintea ta şi ca să cunosc că-i poporul tău
limba aceasta.” Şi dzîsă lui Domnul: „Eu sîngur voi purceade naintea
ta şi voi odihni-te.” Şi dzîsă cătră dînsul: „De nu vei tu sîngur
depreună purceade cu noi, nu mă scoate de acicea; dară cum s-a
cunoaşte adevărat c-am aflat har naintea ta, eu şi poporul tău, decît
toate limbile cîte-s pe pămînt?” Şi dzîsă Domnul cătră Moisí: „Şi
acest cuvînt al tău ce-l dzîsăş, face-l-voi, c-ai aflat har denaintea mea
şi te ştiu decît pre to .” Şi dzîsă Moisí: „Arată-mi a ta slavă.” Şi dzîsă:
„Eu voi treace mainte de tine cu slava mea şi voi chema cu numele
mieu, Domnul, denaintea ta, şi voi milui pre cine voi milui şi voi cru a
pre cine voi cru a.” Şi dzîsă: „Nu vei putea vedea fa a mea, că nu va
putea să vadză om fa a mea şi să viiadze.” Şi dzîsă Domnul: „Iaca loc
la mine şi stăi pe piatră cînd va treace slava mea; şi te voi pune în
gaura pietrii şi voi coperi cu mîna mea preste tine pănă ce voi treace;
şi voi lua mîna mea şi atunce vei vedea denapoiurile meale, iară fa a
mea nu î să va ivi.”
Prochimen, glas 4:
Giudecă, Doamne, pre carii îm fac strîmbătate.
III 47r Stih. // Ia armă şi scut.
De la Iov citenie:
Blagoslovit-au Domnul cealea de apoi a lui Iov, mai mult decît ceale
dintăi, şi era dobitoacele lui: oi patrospreace mii, cămile şease mii,
238
În limba slavonă în text: „Dacă se va lua de la dînşii mirele, atunci vor posti în acele
zile”.
239
În limba slavonă în text: „Împăr it-au hainele mele lor şi pentru cămaşa mea au aruncat
sor i”.
240
În limba slavonă în text: „Doamne, Domnul meu, ia aminte la noi”.
părechi de boi o mie, asîne de prăstură o mie. Şi i să născură lui fe 7

şi feate 3. Şi pusă nume cei întăie – Dzuă, ceii a doa – Cassíia, iară
cea a treia – Amalthías Chéras, „de cerească capră corn”. Şi nu să
găsîia ca a lui Iov feate şi fiii mai buni decît dînşii în suptceriu; şi
deade Iov featelor sale parte de ocină între fra îi lor. Şi trăi Iov după
rană ani o sută şi şeaptedzăci, iară to aii a vie ii lui – doaă sute
patrodzăci şi optu, ş-au vădzut Iov pre fiii săi şi pre fiii fiilor săi, pănă
a patra rod. Şi să sfîrşi Iov bătrîn şi plin de dzîle. Şi scris iaste iarăş
să-l scoale pre însul cu carii Domnul va să scoale. Acesta să tîlcuiaşte
din siriiasca carte, că în pămîntul lăcuind avsitidesc, pre hotarăle
Iduméii241 şi Aráviei, şi mainte era lui numele Iováv; şi luînd femeaie
arravleancă, născu un fiiu ce i-i numele Enón. Iară el era din tatăl ce-l
chema Zaréth, din fiii lui Isáv; pre maică-sa o chema Vosórra, cît era
el al cincea de la Avraám.
Din prorociia Isaíei citenie
Aceastea dzîce Domnul: „Iată că va-n ăleage cuconul mieu şi /
III 47v năl a-să-va şi proslăvi-să-va.” Scrisă-i napoi, la 6 ceas.
Prochimenul Apostolului, glas 6:
Pusără-mă în groapă adîncată.
Stih. Doamne, Dumnădzăul mîntuin ii meale, dzua strigat-am şi
noaptea naintea ta.
C tr Corintheani den Poslaniia Svîntului Apostol Pável citenie.
Poslania 1, glava 1:
Fra îlor, cuvîntul crucii celora amu ce sînt pieitori nebunie le iaste,
iară cestor spăsîtori noaă, putearea lui Dumnădzău iaste. Scrisu-s-au,
dară: „Piiarde-voi în ălepciunea în ălep îlor şi priceaperea pricepoşilor
oi lepăda.” Unde-i în ălept, unde-i cărtulariu, unde-i întrebătoriul
veacului cestuia? De au n-au brudivit Dumnădzău în ălepciunea lumii
aceştiia? Că de vreame ce în în ălepciunea lui Dumnădzău n-au
cunoscut lumea prin în ălepciune pre Dumnădzău, binevru
Dumnădzău cu brudiviia propoveadaniei a spăsî pre carii cred. De
vreame că şi jidovii sămn cer, şi ellinii în ălepciune cearcă, iară noi
propoveaduim Hristos pre cruce răstignit: jidovilor scándală, ellinilor
brudivie, iară a sînguri chema îlor iudei şi ellini Hristos, a lui
Dumnădzău puteare ş-a lui Dumnădzău în ălepciune. Că brudiviia lui
Dumnădzău mai în ăleaptă-i decît oamenii şi slăbiciunea lui
Dumnădzău mai tare iaste decît oamenii. Vede î-vă, dară, chemătura
voastră, fra îlor, că nu mul în ălep de pre trup, nu mul putearnici, nu
III 48r mul de rudă mare, // dară ceale brudive a lumii au ales Dumnădzău,
ca pre cei în ălep să-i ruşineadze, şi ceale slabe a lumii aleasă
241
În text, scris ÛdÁméi7.
Dumnădzău ca să ruşineadze ceale putearnice, şi ceale de rudă proastă

a lumii şi ceale de nemică aleasă Dumnădzău, şi cealea ce nu era, ca
pre cealea ce sînt să le strice, pentru să nu să laude toată carnea
naintea lui. Dintr-însul, dară, voi sînte i în Hristos Iisus, carele ne fu
noă în ălepciune de la Dumnădzău şi direptate şi svin ire şi izbăvire,
ca precum scris iaste: „Cine să laudă, cu Domnul să să laude.” Şi eu,
viind cătră voi, fra îlor, venit-am nu cu întrecătură de cuvînt sau de
în ălepciune, vestindu-vă mărturiia lui Dumnădzău. Că niceş am
giudecat a vedea ceva la voi, fără numai pre Iisus Hristos şi pre acesta
în cruce răstignit.
Alliluia, glas 1:
Mîntuiaşte-mă, Dumnădzăule, că întrară ape pănă la sufletul mieu.
Stih. Mustrare au aşteptat sufletul mieu şi ticăloşie. Întuneceadze-să
ochii lor, să nu vadză.
Evangheliia de la Matthéi: Sßv™’ñ´ sßñvorí‚å, cone ul: Præ’m∑
gr∑’bÁ.242
Şi spodobi gn*, i pr∑’’ç´.243
Sîmb t deminea dup slavoslovie şi dup aghios, la aer afar

Troparele şi prochimenul, glas 4. /
III 48v Vßskrß’sni be* pomoqi nám´ i˚ izbaví nas´.244
Stih: Be* Á‚íma ná’‚ima Ásli‚áx∑m´ .245
Din prorociia lui Iezechiíl citenie
Fu pre mine mîna Domnului şi mă scoasă în duhul Domnului şi mă
pusă în mijloc de cîmp, şi acela era plin de oase de oameni; şi mă
purtă pregiur dînsele din giur împregiur, şi ádecă era multe foarte
preste fa a cîmpului, şi ádecă era săci foarte. Şi dzîsă cătră mine:
„Fiiule de om, oare învíe-vor oasele săci aceastea?” Şi dzîş: „Doamne,
Doamne, tu le ştii aceastea.” Şi dzîsă cătră mine: „Fiiule de om,
proroceaşte preste oasele aceastea şi vei dzîce lor: «Oase săci, asculta
cuvîntul Domnului! Aceastea dzîce Domnul oaselor acestora: ‘Iaca,
eu aduc în voi duh de via ă şi voi da în voi vine şi voi trage preste voi
carne şi voi întinde preste voi piiale şi voi da în voi duhul mieu şi ve
învíe şi ve cunoaşte că eu sînt Domnul.’»” Ş-am prorocit246 precum
mi-au poruncitu-mi Domnul. Şi să feace glas cînd eu prorociiu, şi
ádecă cutremur, şi adusă oasele, os cătră armurele său. Şi vădzuiu, şi
242
În limba slavonă în text: „Făcînd sfat”; „În fa a mormîntului”.
243
În limba slavonă în text: „Învredniceşte, Doamne, şi celelalte”.
244
În limba slavonă în text: „Scoală-te, Doamne, ajută nouă şi ne mîntuieşte pe noi”.
245
În limba slavonă în text: „Doamne, am auzit cu urechile noastre”.
246
În text, scris proroçiñiñ´, greşeală de tipar.
ádecă preste dînsele vine şi carne creştea şi să suia preste dînsele

piiale deasupra; şi duh nu era într-însele. Şi dzîsă cătră mine:
„Proroceaşte247 pre duh, fiiule de om, proroceaşte248 şi dzî duhului:
«Aceastea dzîce Domnul Domnul: ‘De la patru vînturi vie duh şi
suflă în mor îi aceştia şi să înviiadze!’»” Şi am prorocit precum mi-au
III 49r poruncitu-mi; şi veni într-înşii duh şi // învisără şi stătură pre
picioarele lor, săbor mult foarte foarte. Şi grăi cătră mine Domnul,
dzîcînd: „Fiiule de om, oasele aceastea, toată casa lui Izraíl iaste. Ei
dzîc: «Săci să feaceră oasele noastre, perit-au nedeajdea noastră, glăsîm
cu glasul acel de-apoi!» Drept aceasta, proroceaşte şi dzî cătră dînşii:
«Aceastea dzîce Domnul Domnul: ‘Iaca, eu deşchidzu mormînturile
voastre şi voi scoate pre voi din mormînturile voastre, poporul mieu,
şi voi băga pre voi în pămîntul lui Izraíl. Şi ve cunoaşte că eu sînt
Domnul cînd voi deşchide mormînturile voastre ca să vă sco pre voi
din mormînturile voastre, poporul mieu. Şi voi da duhul mieu pre voi
şi ve învíe; şi voi pune pre voi pre pămîntul vostru şi ve cunoaşte că
eu sînt Domnul. Grăit-am şi face-voi!’»”, dzîce Domnul Domnul.
Prochimen, glas 7:
Vßskørenì gn* b*e moiÂ davßznese’ñså rø’ka ñvoa‘.249
Stih: Ispov™’mså ñeb™‘ gn* vßs™’m7 sr*cem7 moím´.250
Apostolul cătră Corintheani de la întăia poslanie
A Svîntului Pável Apostol citenie
Fra îlor, mic covăsă toată frămîntătura covăseaşte. Cură î , dară,
vechiul covas, ca să fi novă frămîntătură, pre cumuş sînte fără covas;
că, dară, pasha noastră pentru noi s-au jărtvit, Hristos. Drept aceaea,
prăznuim nu în covas vechiu, nice în covas de răutate şi de vicleşug,
III 49v ce în fărăcovăsîte de cură îie / şi de adevărătate. Că Hristos ne-au
răscumpărat din blăstămul legii, făcîndu-să pentru noi blăstăm; că
scris iaste: „Blăstămatu-i tot cela ce-i spîndzurat pre lemn”, pentru ca
întru limbile blagosloveniia lui Avraám să să nască, prin Hristos Iisus,
pentru ca făgăduiala duhului să luăm prin credin ă.
Alliluia, glas 5. Şi evangheliia, ecteniia şi otpust.
La Svînta Sîmbătă cea mare, sara.

Văhod cu evangheliia şi Sveatetihii cîntă şi-ndată citesc:
De la Bítiia citenie. Glava 1.
La-nceput feace Dumnădzău ceriul şi pămîntul.
247
În text, scris proçå’we, greşeală de tipar.
248
În text, scris proçå’we, greşeală de tipar.
249
În limba slavonă în text: „Scoală-te, Doamne, Dumnezeul meu, să se înal e mîna ta”.
250
În limba slavonă în text: „Mărturisi-mă-voi ie, Doamne, cu toată inima mea”.
Scrisă-i luni, în săptămîna cea dintăi a păreasemilor, la vecernie.

Lumineadză-te, lumineadză-te, Ierusalím, că- vine a ta lumină şi
slava Domnului pre tine au răsărit! Că, iaca, întunearec va-mpresura
pămîntul şi negură – limbile; iară preste tine ivi-să-va Domnul şi slava
lui pre tine vedea-să-va. Şi vor îmbla împăra în lumina ta şi limbi în
strălucoarea251 răsăritului tău. Rădică împregiur ochii tăi şi vedz
strînş cuconii tăi. Veni-vor to fiii tăi de departe şi fiicile tale în cîrcă
III 50r rădica-să-vor. Atunce vedea-vei şi bucura-te-vei şi // teame-te-vei şi te
vei înspăima cu inema, cînd va premeni în tine bogă îia mării ş-a
limbi ş-a năroade. Şi vor veni ciredz de cămile şi te vor acoperi
cămilele lui Madiám ş-a lui Ghefár şi to de la Savá veni-vor
aducîndu- aur; şi tămîie aduce- -vor şi piatră scumpă, şi spăseniia de
la Domnul vor binevesti. Şi toate oile de Kidár strînge-să-vor ie şi
berbecii de Taveóth aduce- î-să-vor. Şi rădica-să-vor priimite pre
altariul tău şi casa cea de rugă a mea proslăvi-să-va. Cine-s aceştia ca
nuării de zboară şi ca neşte porumbi e cu puişorii lor? Pre mine iaste
Siónul, mine óstrovele aşteptară şi corabiile de Tharsís la întăiuri,
întru să aducă cuconii tăi de departe şi argintul şi aurul lor cu dînşii,
pentru numele Domnului cel svînt şi pentru ceaea că Svîntul lui Izraíl
slăvit iaste. Şi vor zidi ficiorii de alt neam zidurile tale şi împăra îi
limbilor vor sta în dvorbă ie, că pentru urgie bătutu-te-am şi pentru
mila mea iubitu-te-am. Şi deşchide-să-vor por île tale, Ierusalím,
totdeauna, dzua şi noaptea, întru să bage în tine putearea limbilor şi
împăra îi lor aduş. Că limbile şi-mpăra îi carii nu vor sluji ie peri-vor
şi limbile cu pustie pustii-să-vor. Şi slava Livánului cătră tine veni-va,
în chiparis şi peuc252 şi chedru depreună, să proslăvăsc locul cel
svînt al mieu şi locul picioarelor meale253 slăvi-l-voi. Şi vor mearge /
III 50v cătră tine temîndu-să fiii celora ce te-au smerit şi te-au crîncenit şi
închina-să-vor la urmele picioarelor tale to ceia ce te crîncinară. Şi
numi-te-vei cetate Domnului, Sión a Svîntul lui Izraíl. Pentru ceaea ce
te făcusăş părăsîtă şi urîtă şi nu era cine- agiuta, pune-te-voi veselie
veacinică, bucurie roduri de roduri. Şi vei suge laptele limbilor şi
bogă îia a împăra vei mînca. Şi vei cunoaşte că eu-s Domnul cela ce
te mîntuiesc şi te izbăvăsc, Dumnădzăul lui Izraíl.
A Ishodului citenie 3.
Dzîsă Domnul cătră Moisí: „Luna aceasta – voă începătura lunelor,
întăie va fi voă în lunile anului. Grăiaşte cătră tot săborul a fiilor lui
251
În text, scris sñrßlÁkÁkoárå, greşeală de tipar.
252
În text, scris: peû£k´.
253
În text, scris må’me, greşeală de tipar.
Izraíl dzîcînd: «În a dzeacea dzî a lunii aceştiia, să-ş ia tot însul pre
case de părin îmi oaie de casă. Iară de vor fi pu îni în casă, cît să nu
fie destui la oaie, să-ş ia cu sine pre vecinul, pre de-aproapele său,
după numărul sufletelor; tot însul destulul său-ş va număra la oaie
întreagă. Bărbăcu fără prihană de un an să fie voaă, din miei şi din
iedz ve lua, şi să vă fie socotit pănă în a patraspreace a lunii aceştiia;
şi or giunghia-o toată mul îmea săborului a fiilor lui Izraíl, cătră sară.
Şi vor lua din sînge şi vor pune pre unşori şi pre pragul de sus şi
prin case în carile îl vor mînca într-însele. Şi vor mînca cărnile acealea
III 51r fripte la foc şi adzîme cu // păpădii s-or mînca. Şi să nu mînca de
dînse crud, nice fiert într-apă, ce fripte cu foc, capul cu picioarele şi
fica îi. Să nu lăsa de dînsul pre deminea ă şi os să nu frînge de la
dînsul. Iară ceale ce vor prisosî dentr-însul pănă deminea ă, în foc să
le arde . Şi aşea să-l mînca : pîntecele vostru încis şi-ncăl ările voastre
în picioarele254 voastre şi toiagele voastre în mînule voastre, şi-l ve
mînca cu steaje, pashă iaste Domnului.»”.
Citenie 4:
Din prorociia lui Ioná citenie
Fu cuvîntul Domnului cătră Ioná a lui Emathí grăind: „Scoală de
purceade la Niníva, cetatea cea mare, şi să strigi într-însă, că s-au suit
strigarea răută îi ei cătră mine.” Şi să sculă Ioná să fugă în Tharsís de
la fa a Domnului. Şi să pugorî la Iop şi aflắ corabie mărgătoare la
Tharsís şi-ş deade chiriia sa şi întrắ în corabie să noate cu dînşii la
Tharsís, de la fa a Domnului. Şi Domnul rădicắ vînt mare pre mare şi
să feace holbură mare pre mare şi corabiia era în primejde să să
zdrobască. Şi să-nfricoşară corăbiiarii şi striga tot însul la
Dumnădzăul său şi lepădare făcea vaselor celor din corabie în mare,
să iuşureadze. Iară Ioná să pogorîsă în pîntecele corabiii şi dormiia şi
horoia255. Şi veni cătră dînsul cîrmaciul şi dzîsă lui: „Ce tu horoiedz?
III 51v Scoală-te şi roagă pre Dumnădzăul tău, / doară cumva ne-a mîntui şi
să nu perim!” Şi dzîsă tot însul cătră de-aproapele său: „Ia-mbla să
aruncăm sor şi să cunoaştem pentru cine-i răutatea aceasta pre noi.”
Şi aruncară sor şi cădzu sor ul pre Ioná. Şi dzîsără cătră dînsul:
„Spune-ne, pentru cine-i răul acesta în noi? Şi ce iaste lucrul tău şi
dincătro vii şi unde mergi şi din care ară şi din care nărod eşti tu?” Şi
dzîsă cătră dînşii: „Şerb Domnului sînt eu şi pre Domnul Dumnădzăul
ceriului eu cinstesc, carele au făcut marea şi uscatul.” Şi să înfricoşară
oamenii cu frică mare şi dzîsără cătră dînsul: „A ce feceş aceasta?” Că
pricepură oamenii că de la fa a Domnului era fugariu, că le povesti
lor. Şi dzîsără cătră dînsul: „Ce- vom face şi să să potoale marea de
254
În text, scris piçoçoárele, greşeală de tipar.
255
În text, scris gx∑roå.
pre noi?” Că marea purcedea şi rădica mai vîrtos holbura. Şi dzîsă

Ioná cătră dînşii: „Lua î-mă şi mă arunca în mare şi va alinta marea
de pre voi, c-am cunoscut eu că pentru mine holbura aceasta mare
iaste pre voi.” Şi să nevoia oamenii să-ntoarcă cătră pămînt şi nu
putea, că marea să porniia şi să scula mai vîrtos asupra lor. Şi strigară
cătră Dumnădzău şi dzîsără: „Nice într-un chip, Doamne, să nu perim
pentru256 sufletul omului acestuia şi nu da asupră-ne sînge dirept, că
Svin ia ta, în ce chip vrusăş, feceş.” Şi luară pre Ioná şi-l aruncară în
mare şi stătu marea de turburatul ei. Şi să înfricoşară oamenii cu frică
III 52r mare de Domnul şi jărtviră // jărtvă lui Dumnădzău şi făgăduiră făgade.
Şi porunci Dumnădzău chitului mare să înghi e pre Ioná. Şi era Ioná
în pîntecele chitului trei dzîle şi trei nop ; şi să rugă cătră Domnul
Dumnădzăul său din pîntecele chitului şi dzîsă: „Strigat-am în strînsoarea
mea spre Domnul Dumnădzăul mieu şi mi-au audzîtu-mi; din pîntecele
iadului strigării meale audzîş glasului mieu! Zvîrlitu-m-ai într-adîncuri de
inema mării şi părao încungiurară-mă; toate năl ările tale şi valurile
tale preste mine trecură. Şi eu dzîş: Urnitu-m-am din ochii tăi! Oare
mai adaoge-voi să mai vădz spre besearica svînta ta? Turnatu-mi-s-au
apă pănă la sufletul mieu, prăpastea încungiuratu-m-au acea de-apoi,
s-au afundat capul mieu în crepături de mun , pugorîtu-m-am în pămînt
căruia-s răteadzele lui încuitori veacinice; şi să să suie din putregiune
via a mea spre tine, Doamne Dumnădzăul mieu. Îndată ce să fîrşiia
din mine sufletul mieu, pre Domnul am pomenit; şi să vie spre tine
ruga mea cătră besearica svînta a ta. Ceia ce păzăsc deşeartele şi
minciunile mila lor părăsîră, iară eu cu glas de laudă şi de rugă voi
jărtvi ie, cîte am făgăduit da-voi ie, de spăseniia mea Domnului!” Şi
porunci Domnul chitului şi scoasă pre Ioná la uscat. Şi fu cuvîntul
Domnului cătră Ioná a doa oară, dzîcînd: „Scoală-te de pasă în
Níneva, cetatea cea mare, şi strigă într-însa, pre cuvîntul cel denainte
carele eu am grăit cătră tine!”
III 52v Şi să sculă Ioná / şi purceasă în Níneva, precum i-au grăitu-i Domnul.
Níneva era cetate mare lui Dumnădzău, ca de cale de trei dzîle. Şi
începu Ioná a întra în cetate cale de o dzî şi strigắ de dzîsă: „Încă trei
dzîle şi Níneva să va prăpădi!” Şi credzură oamenii Nínivei lui
Dumnădzău şi strigară post şi să-mbrăcară în saci, din cel mic pănă la
cel mare de dînşii. Şi sosî cuvîntul la împăratul Nínivei şi să sculă din
scaunul său şi să dezvăscu de podoabele sale şi să-mbrăcă cu sac şi
şedzu pre cenuşe. Şi să strigắ şi să cuvîntắ în Níneva de la împăratul şi
de la boiarii lui dzîcînd: „Oamenii şi dobitoacele şi boii şi oile să nu
guste nemică, nice să pască, şi apă să nu bea!” Şi să-mbrăcară în saci
oamenii şi dobitoacele nu să păştea. Şi strigară la Dumnădzău cu
256
În text, scris pekñrÁ, greşeală de tipar.
întins şi să-ntoarsă tot însul de la calea sa cea vicleană şi de la

strîmbătatea cea din mînule sale, dzîcînd: „Cine- ştie, cîndai
va-ntoarce gîndul şi s-a mîngîia Dumnădzău şi s-a-ntoarce de cătră
urgiia mîniii sale şi să nu perim!” Şi vădzu Dumnădzău lucrurile lor,
că întoarsără de la căile lor ceale vicleane, şi întoarsă gîndul
Dumnădzău de pre răutatea ce grăisă să le facă lor şi nu le feace. Şi să
oscîrbi Ioná cu scîrbă mare şi s-au obiduit. Şi să rugă la Domnul şi
dzîsă: „Oi, dară, Doamne, de au nu-s aceastea cuvintele meale ce-am
grăit încă pănă eram în pămîntul mieu? Drept aceaea am păzît să fug
III 53r la Tharsís, drep ce ştiu că tu // milostiv eşti şi îndurat, lung răbdătoriu
şi mult milostiv şi întorci gîndul de pre răută île oamenilor. Şi acmu,
Domnitoriule Doamne, ia sufletul mieu de la mine, că mai bine mi-i a
muri, mai vîrtos decît a fi viu.” Şi dzîsă Domnul cătră Ioná: „Oare
foarte te-ai obiduit tu?” Şi dzîsă: „Foarte m-am oscîrbit, pănă la oră de
moarte”. Şi ieşi Ioná din cetate şi-ş feace colibă şi şedea supt dînsă la
umbră pănă ar şti ce va fi cetă îi. Şi porunci257 Dumnădzău tigvei şi
crescu de să sui deasupra capului lui Ioná să-i îie umbră de cătră
nevoia lui. Şi să bucură∆ Ioná de tigvă cu bucurie mare. Şi porunci
Dumnădzău viiarmelui deminea ii de a doa dzî şi lovi pre tigvă şi
săcă. Şi cînd fu îndată ce răsări soarele, şi porunci Dumnădzău
vîntului fierbinte ce arde, şi lovi la capul lui Ioná şi leşina şi să lepăda
de sufletul său. Şi dzîsă: „Mai bine mi-i să moriu decît a fi viu!” Şi
dzîsă Domnul Dumnădzău cătră Ioná: „Oare foarte te scîrbiş tu pentru
tigva?” Şi dzîsă: „Foarte m-am mîhnit, pănă cătră moarte.” Şi dzîsă
Domnul cătră Ioná: „Dară tu cru aş pentru tigvă, pentru carea n-ai
ostenit pregiur dînsă, nice o ai hrănit, carea supt o noapte s-au născut
şi supt o noapte au perit! Dară eu să nu cru pentru Níniva, cetatea cea
mare, în carea lăcuiesc mai mult de doăspreace întunearece de oameni
carii nu-ş cunoscură direapta lor sau stînga, şi dobitoace multe?” /
III 53v Citenie 5.
De la Iisú a lui Naví citenie
Tăbărîră-să fiii lui Izraíl în Gálgale şi feaceră Paştele în a patraspreace
dzî a întăia lună de decusară, despre apusul Ierihónului, în ceaea parte
de Iordan, în cîmp. Şi mîncară de viptul pămîntului a doa dzî de Paşte,
adzîme şi crupe şi tinere în dzua aceaea. Şi să părăsî manna a doa dzî
după ce mîncară ei de viptul pămîntului şi de-acii nu le mai era fiilor
lui Izraíl mana, ce mîncară de roada pămîntului finicesc într-acel an.
Şi fu cînd era Iisús la Ierihón, rădicắ de căută cu ochii săi şi vădzu ivit
om stînd naintea sa şi sabiia lui – goală a mîna lui. Şi să apropié Iisus
de-i dzîsă lui: „Al nostru eşti, au de a pizmaşilor?” Iară el dzîsă lui:
257
În text, scris porçì, greşeală de tipar.
„Eu-s arhistrátig puterii Domnului, acmu am venit.” Şi cădzînd Iisus

pre fa a sa la pămînt, dzîsă lui: „Domnitoriule, ce porunceşti slugii
tale?” Şi dzîsă arhistratigul Domnului cătră Iisus: „Dezleagă
încăl ămintea din picioarele tale, că locul în care tu stai pre dînsul
pămînt svînt iaste.” Şi feace Iisus aşea.
Citenie 6, glava 13, 20.
De la Ishod citenie
Rădicîndu-să fiii lui Izraíl din Sohóth şi să tăbărîră în Othóm, lîngă
pustie. Iară Dumnădzău pova ă le era lor, dzua cu stîlp de nuăr, să le
III 54r arate // calea, iară noaptea cu stîlp de foc, să le îie lumină. N-au lipsit
stîlpul de nuăr dzua şi stîlpul de foc noaptea denaintea a tot nărodul.
Glava 14:
Şi grăi Domnul cătră Moisí dzîcînd: „Grăiaşte fiilor Izraíl şi,
întorcîndu-să, să-ş puie corturile în preajma lui Fi-Háhirot258, între
Magdál şi-ntre mare, împrotiva lui Veelsepfón. Denaintea lor vei pune
tabăra asupra mării. Şi va dzîce Faraon oamenilor săi de fiii lui Izraíl:
«Aşea îmblă rătăci în pămînt, că i-au închisu-i pustiia.» Iară eu voi
năspri inema lui Faraon şi va goni după dînşii. Şi mă voi proslăvi în
Faraon şi-n toată oastea lui şi vor cunoaşte to eghipteanii că eu sînt
Domnul.” Şi feaceră aşea. Şi să spusă lui Faraon şi slugilor lui pentru
nărodul. Şi dzîsără: „A ce feacem noi aceasta, de lăsăm pre fiii lui
Izraíl să nu ne slujască noaă?” Şi înhămă Faraon harmatele sale şi to
oamenii săi luă cu sine; şi luă şease sute de cotigi de război alease şi
toată călărimea Eghíptului şi hatmani259 preste to . Şi năspri Domnul
inema lui Faraon, împăratul Eghíptului, şi feace goană după fiii lui
Izraíl; iară fiii lui Izraíl mergea cu mînă naltă. Şi goniră eghipteanii
după dînşii şi-i aflară tăbărî lîngă mare; şi toată călărimea şi harmatele
lui Faraon şi călăre ii şi oastea lui – împrotiva lui Fi-Hahiróth260, în
III 54v preajma lui Veelsepfón. Şi Faraon mergea nainte, / apropiind; şi
rădicîndu-ş israilteanii ochii lor, vădzură şi ádecă eghipteanii să
tăbărîră din dosul lor şi să înfricoşară foarte. Şi strigară fiii lui Izraíl
cătră Domnul şi dzîsără cătră Moisí: „Pentru ce nu era mormînturi în
Eghípet, scosăş pre noi să ne umori în pustiia aceasta? A ce o feceş
noaă aceasta, de ne scosăş din Eghípet? De au nu acesta era cuvîntul
ce-am grăit cătră tine dzîcînd: «Lasă-ne să slujim eghipteanilor?» Că
mai bine era noaă a sluji eghipteanilor decît a muri în pustiia aceasta!”
Şi dzîsă Moisí cătră nărod: „Cutedza ! Sta şi prăvi mîntuin a acea de
la Domnul carea va face voaă astădz; că în ce chip vădzut pre
258
În text, scris figxáxiroñ7.
259
În text, scris gxáñmanï.
260
În text, scris figxagxir∑’®7.
eghipteanii astădz nu ve adaoge a-i mai vedea de-acmu în văcuită

vreame. Domnul va bate război pentru voi, voi ve tăcea.” Şi dzîsă
Domnul cătră Moisí: „Ce strigi cătră mine? Grăiaşte fiilor lui Izraíl să
îngiuge; şi tu î ia toiagul tău şi tinde mîna ta preste mare şi o despică.
Şi să între fiii lui Izraíl în mijlocul mării preste uscat. Şi, iaca, eu voi
învărtoşea inema lui Faraon ş-a boiarilor lui ş-a eghipteanilor tuturora
şi vor întra după dînşii; şi mă voi proslăvi în Faraon şi-n toată oastea
lui şi în carăle ceale de război şi în caii lui. Şi vor cunoaşte to
eghipteanii că eu sînt Domnul, proslăvindu-mă eu în Faraon şi în
armele lui şi în caii lui.” Şi să rădicắ îngerul lui Dumnădzău cela ce
III 55r mergea naintea taberii fiilor lui // Izraíl şi mergea denapoi. Şi s-au
rădicat şi stîlpul de nuor din fa a lor ş-au stătut dindosul lor, de-au
întrat la mijloc între tabăra eghipteanilor şi-ntre tabăra fiilor lui Izraíl;
şi să feace întunearec261 şi negură şi trecu noaptea şi nu să împreunară
unii cu alal toată noaptea. Ş-au întins Moisí mîna preste mare şi
împinsă Domnul marea în vînt de austrul reapede toată noaptea şi
feace marea sacă. Şi să despicắ apa şi întrară fiii lui Izraíl în mijlocul
mării preste săc şi apa le era păreate de-a direapta şi păreate de-a
stînga. Şi goniră eghipteanii după dînşii şi întrắ după dînşii toată
călărimea lui Faraon şi armele şi-ncălecătorii în mijlocul mării. Iară
cînd fu în strajea demine ii, şi căută Domnul în oastea eghipteanilor cu
stîlp de foc şi de nuor şi îngrozî tabăra eghipteanilor şi împiedecắ
osiile armelor lor şi-i ducea cu de-a sîla. Şi dzîsără eghipteanii: „Să
fugim de fa a izraileanilor, că Domnul bate pentru dînşii pre
eghipteani!” Şi dzîsă Domnul cătră Moisí: „Întinde mîna ta preste
mare şi să să tocmască la loc apa şi să împresure pre eghipteani şi
preste arme şi încălecători.” Deci întinsă Moisí mîna preste mare şi să
tocmi apa spre dzuă cătră fund, iară eghipteanii fugiia supt apă. Şi
scuturắ Domnul pre eghipteani în mijlocul mării şi să răsturnă apa de
III 55v acoperi armele şi încălecătorii şi hatmanii şi / toată putearea lui
Faraon carii întrasă după dînş în mare şi nu rămasă de dînşii nice unul.
Şi fiii lui Izraíl262 trecură pre uscat prin mijlocul mării, iară apa le era
păreate de-a direapta şi păreate de-a stînga. Şi izbăvi Domnul pre
izrailteani în dzua aceaea din mîna eghipteanilor şi vădzu Izraíl pre
eghipteanii mor pre lîngă marginile mării. Şi vădzu Izraíl mîna cea
mare carea feace Domnul eghipteanilor şi să temu poporul de Domnul
şi credzură lui Dumnădzău şi lui Moisí, ogodnicului său. Atunce cîntắ
Moisí şi fiii lui Izraíl cîntecul acesta Domnului, şi dzîsără: „Să cîntăm
Domnului slăvit ce să proslăvi.”
261
În text, scris çn˜ñÁnúrek´, probabil greşeală de tipar.
262
În textul de la Iaşi, scris Iraíl´, greşeală de tipar.
Acest stih îl cîntă într-îmbe strane aşea: Poím7 gsˆvi slávno b*o
prosláviså263 pănă la fîrşitul peasnii.
Calul şi pre călăre au aruncat în mare. Agiutoriu şi acoperitoriu fu
mie în spăsenie. Acesta mi-i Dumnădzău şi voi slăvi pre însul,
Dumnădzău părintelui mieu, şi voiu năl a pre însul! Domnul sfărîmînd
războaiele, Domnul – numele lui. Cotigele lui Faraon şi putearea lui
aruncat-au în mare. Aleşii călăre i trista înecat-au în Roşiia Mare. Cu
luciul acoperi pre înşii, să afundară într-adînc ca piatra. Direapta ta,
Doamne, proslăvitu-s-au în vîrtute, direapta ta mînă, Doamne,
fărîmat-au pre pizmaşii şi cu mul îmea slăvii tale ai zrobit supostatnicii.
III 56r Trimis-ai urgiia ta şi i-au // mîncatu-i ca păiuşii, şi cu duhul urgiii tale
să desfeace apa. Să-ndesară ca păreatele apele, să închegară şi valurile
în mijlocul mării. Dzîsă pizmaşul: „Goni-i-voiu, agiunge-i-voi,
împăr î-voiu jacuri, împlea-voi sufletul mieu, tăia-voiu cu sabiia mea,
stăpîni-i-va mîna mea.” Trimis-ai duhul tău, acoperitu-i-au marea,
afundară-să ca plumbul în apă tare. Cine-i aseamenea ie în
dumnădzăi, Doamne, cine-i aseamenea ie? Proslăvit în svin , minunat
slăvit, făcînd mirate? Întins-ai direapta ta, înghi it-au pre înşii
pămîntul! Povă at-ai cu direptatea ta poporul tău acesta, care l-ai
izbăvit, mîngîiat-ai cu vîrtutea ta la lăcaşul cel svînt al tău. Audzîră
păgînii şi să mîniară, durori cuprinsără pre ceia ce lăcuia în Filistiím.
Atuncea pripiră domnitorii lui Edóm şi boiarii moaviteanilor
luatu-i-au cutremur; topiră-să to carii lăcuiesc în Hanaán. Cadză
preste dînşii frică şi cutremur de mărirea bra ului tău, să să
împietrească, pănă cînd va treace poporul tău, Doamne, pănă cînd va
treace poporul tău acesta ce-ai dobîndit. Băgînd264 răsădeaşte-i pre înş
în muntele ocinii tale, în gătatul lăcaşul tău care-l lucraş, Doamne,
svin itoarea, Doamne, carea o gătară mînule tale. Domnul împără înd
veacilor şi preste veac şi încă. Şi cînd întrắ călăriia lui Faraon cu
cotigele şi cu călăre ii în mare şi adusă preste dînşii Domnul apa mării;
III 56v iară fiii lui Izraíl / trecură pre uscat prin mijlocul mării.
Citenie 7. Glava 3, 8.
Din prorociia lui Sofónie citenie
Aceastea dzîce Domnul: „Agắdui-mă la dzua sculării meale de
mărtorie. Derep ce că-i giudecata mea în adunări de păgîni, să aştept
împăra , să-m vărs preste dînşii urgiia mea, toată urgiia mîniii meale.
Drep ce că în focul rîvnii meale să va topi tot pămîntul. Că atunce oi
întoarce de oi da popoarelor limbă de rost ales ca să cheame to
numele Domnului, să-i slujască supt un giug. De la obîrşiile păraălor
263
În limba slavonă în text: „Să cîntăm Domnului, că cu slavă s-a proslăvit”.
264
În text, scris bßgø∆gd´, greşeală de tipar.
Ethiópiei aştepta-voi pre carii mă roagă, cu împrăştiia ii aduce-m-voi

jărtve în dzua aceaea. Nu vei pă î ruşine de toate năsliciunile tale
carile ai păgînă ît spre mine, că atunce voi lua de pre tine ocărîturile
sudălmii tale şi de-acii nu vei mai adaoge a te gurgu a pre muntele cel
svînt al mieu. Şi voi lăsa în tine popor blînd şi smerit şi să vor
bineveghea de numele Domnului rămaşii lui Izraíl şi nu vor face
nedireptate şi nu vor grăi deşearte şi nu să va găsî în rostul lor limbă
înşălătoare. Derep ce că ei să vor naşte în hrană, vor dormi şi nu va
fi cine-i spăriia pre înşii. Bucură-te foarte, hiică Sión,
propoveaduiaşte, fiică Ierusalím; veseleaşte-te şi te desfeteadză cu
toată inema ta, hiică Ierusalím! Luat-au de pregiur tine Domnul
strîmbătă île tale, izbăvitu-te-au din mînule pizmaşilor tăi. Împără î-va
III 57r Domnul // în mijlocul tău, nu vei mai vedea de-acmu răutate!”
Citenie 8:
Den A-mp ra îlor a treia carte citenie
Fu cuvîntul Domnului cătră Ilíe dzîcînd: „Scoală de pasă în Aréftha
Sidoníei, la poarta cetă îi, şi să şedz acoló; iată că voi porunci acoló o
femeaie văduo să te hrănească.” Şi să sculă şi purceasă în Aréftha şi
veni la poarta cetă îi, şi ádecă acoló o femeaie văduo culegea
lemnuşeale. Şi strigắ Ilíia după dînsă şi dzîsă ei: „Ia-mi, dară, pu întea
apă în vas şi să beau.” Şi purceasă să-i ia. Şi strigắ Ilíia după dînsă şi
dzîsă ei: „Să-m iai, dară, şi o bucă ea de pîine a mîna ta.” Şi dzîsă
femeaia: „Viu Domnul Dumnădzăul tău, nu-i la mine adzîmă de supt
spudză, ce cît ar hi un pumn de făină într-o vadră şi pu înel
undelemn265 în urcior. Şi iată că culeg vro doaă surceale şi oi întra de
o voi face mie şi cuconilor miei şi vom mînca şi vom muri.” Şi dzîsă
Ilíia cătră dînsă: „Cuteadză, întră de fă pre cuvîntul tău, dară să-m faci
de-acoló turtă sup spudză mică întăi şi să-mi aduci, iară ie şi
cuconilor tăi vei face mai apoi. Că aşea dzîce Domnul Dumnădzăul lui
Izraíl: «Vedri a cu fănina n-a mai scădea şi urciorul cu undelemnul
n-a mai împu îna pănă la dzua ce va da Domnul ploaie pre fa a a tot
pămîntul.” Şi mearsă femeaia de feace pre cuvîntul lui Ilíe; şi mîncă
III 57v ea şi el şi cuconii ei. Şi dintr-aceaea dzî vedri a / de fănină n-au mai
scădzut şi urciorul de undelemn n-au mai împu înat, pre cuvîntul
Domnului ce-au grăit cu mîna lui Ilie. Şi fu după cuvintele aceastea şi
să războli fiiul femeii, stăpînei casii, şi era boala lui grea foarte, pănă
cînd n-au rămas într-însul suflet. Şi dzîsă femeaia cătră Ilíe: „Ce-i mie
şi ie, omule a lui Dumnădzău? Veniş la mine a pomeni păcatele
meale şi a umorî pre fiiul mieu?” Şi dzîsă Ilíe cătră femeaie: „Dă-mi
pre fiiul tău acicea.” Şi-l luă pre însul de la sînul ei şi-l sui în cerdac în
265
În text, scris Á˚ndelén´.
carele el şedea acoló şi-l culcắ pre însul în patul său. Şi strigắ Ilie şi
dzîsă266: „Vai mie, Doamne, marturul veduvei cu carea eu lăcuiesc cu
dînsa, tu ai asuprit a umorî pre fiiul ei!” Şi suflắ pre cucon de trei ori
şi chemă pre Domnul şi dzîsă: „Doamne, Dumnădzăul mieu, să
să-ntoarcă, dară, sufletul cuconului acestuia într-însul!” Şi fu aşea. Şi
strigă∆ în goid şi audzî Domnul glasul lui Ilie şi să-ntoarsă sufletul
cuconului la nontrurile lui şi învisă. Şi luă Ilie pre cucon şi-l pugorî
din cerdac în casă şi-l deade maică-sa. Şi dzîsă Ilie: „Caută, viu-i fiiul
tău!” Şi dzîsă femeaia: „Acmu am cunoscut că om a lui Dumnădzău
eşti tu şi cuvîntul Domnului în rostul tău adevărat.”
Ceteniia 9:
Din prorociia Isaíei citenie:
Să să bucure sufletul mieu de Domnul, că m-au îmbrăcat cu cămeaşe
III 58r de mîntuin ă şi cu îmbrăcămînt de // veselie m-au învăscut. Ca mirelui
pusu-mi-au mitră şi ca mireasa m-au împodobit cu podoabă. Şi ca
pămîntul ce-ş creaşte floarea sa şi ca grădina sămănăturile sale ce-ş
răsare, aşea va răsări Domnul direptate şi bucurie împrotiva tuturor
limbilor. Pentru Sión nu voi tăcea şi pentru Ierusalím nu voi suferi,
pănă cînd va ieşi la lumina direptatea mea şi spăseniia mea ca fecliia
va arde. Şi vor vedea limbile direptatea ta şi to împăra îi pămîntului –
slava ta şi te va chema tine cu numele tău cel nou carele Domnul îl va
numi. Şi vei fi cunună de frîmsea e în mîna Domnului şi diadimă de
împără îie în mîna Dumnădzăului tău. Şi de-acii nu ti-i mai chema-te
„Părăsîtă” şi pămîntul tău nu s-a mai chema „Pustii”, că ie numi-să-va
„Voia a mea” şi pămîntului tău, „Lume lăcuită”, că va binevoi
Domnul în tine şi pămîntul tău să va descăleca în lăcuit. Şi ca şi cînd
petreace de lăcuiaşte tînărul cu ficioară, aşea vor lăcui fiii tăi cu tine;
şi va fi în ce chip să veseleaşte mirele de mireasă, aşea să va veseli
Domnul de tine.
Citenie 10.
Din Bítiia citenie. 22.
Fost-au după cuvintele aceastea, şi Dumnădzău ispitiia pre Avraám şi
dzîsă lui: „Avraám, Avraám!” Şi dzîsă: „Iata-mă-i, eu.” Şi dzîsă: „Ia
pre fiiul tău pre cel iubit ce î l-ai iubit, pre Isaác, şi te du la pămîntul
III 58v cel nalt şi să-l rădici acoló de jărtvă cu de toată roada / deasupra unui
munte carele- voi spune.” Şi să sculă Avraám deminea ă, înşălă
asînul său şi luă cu sine doi arga şi pre Isaác, fiiul său; şi despicînd
leamne de jărtvă a toată roada, să sculă de purceasă şi sosî la locul ce
i-au dzîs Dumnădzău în dzua a treia. Şi rădicînd Avraám ochii săi,
vădzu locul de departe. Şi dzîsă Avraám arga îlor săi: „Şede acii cu
266
În text, scris qúsõ.
asîna, iară eu şi cuconul om treace pănă ciia şi, închinîndu-ne, cătră

voi ne vom întoarce.” Şi luă Avraám leamnele de jărtva totplodiei şi
pusă în cîrca lui Isaác, fiiului său, şi luă focul a mînă şi cu îtul şi
purceasără amîndoi depreună. Şi dzîsă Isaác cătră Avraám, părintele
său: „Părinte!” Iară el dzîsă: „Ce iaste, fiiule?” Şi dzîsă: „Iaca focul şi
leamnele; unde iaste oaia cea de olocarpomă?” Şi dzîsă Avraám:
„Dumnădzău ş-a căuta şie oaie de olocarpomă, fiiule.” Şi ducîndu-să
amîndoi împreună, sosîră la locul carele i-au dzîsu-i Dumnădzău. Şi
zidi Avraám altariu şi clădi leamnele, şi-mpiedecînd pre Isaác, fiiul
său, îl pusă pre altariu deasupra leamnelor. Şi întinsă Avraám mîna sa
să ia cu îtul să giunghe pre fiiul său. Şi-l chemă îngerul Domnului din
ceriu şi dzîsă lui: „Avraám, Avraám!” Iară el dzîsă: „Iată-mă-i, eu.” Şi
dzîsă: „Nu pune mîna ta pre cucon, nice să-i faci nemică, că acmu
am cunoscut că te temi tu de Dumnădzău şi nu cru aş pre fiiul tău cel
III 59r iubit pentru mine.” Şi rădicînd Avraám ochii // săi, vădzu şi ádecă un
berbeace prins de coarne în tufă de savec. Şi mearse Avraám şi luă
berbeacele şi l-au rădicat în olocarpomă pentru Isaác, fiiul său. Şi
numi Avraám numele locului aceluia „Domnul vădzut-au”, ca să dzîcă
astădz: „În munte Domnul s-au ivit.” Şi chemă îngerul Domnului pre
Avraám a doáoră din ceriu, dzîcînd: „Asupra mea m-am giurat, dzîce
Domnul, prin carea feceş cuvîntul acesta şi nu cru aş pre fiiul tău cel
iubit pentru mine, drept aceaea blagoslovind blagoslovi-te-voi
şi-nmul înd voi mul î sămîn a ta ca stealele ceriului şi ca arina ce-i pre
la budza mării. Şi va moşteni sămîn a ta cetă île pizmaşilor şi
blagoslovi-să-vor în sămîn a ta toate limbile pămîntului, drep ce c-ai
ascultat glasului mieu.”
Citenie 11.
Din prorociia lui Isaíia citenie
Duhul Domnului pre mine pentru carele unsu-m-au, să binevestesc
mişeilor trimisu-m-au, să tămăduiesc pre cei înfrîn cu inema, să
propoveaduiesc robi ilor slobodzenie şi orbilor vedeare, să slobodzăsc
pre cei sfărîma în slobodzenie; să chem an Domnului priimit şi dzuă
de plata Dumnădzăului nostru; să mîngîiu pre to carii plîng, să să dea
celor ce plîng Sión slavă în loc de cenuşe, unsoare de veselie celora ce
plîng, îmbrăcămînt de slavă în loc de duh de mîhniciune. Şi să vor
numi Rod de direptate, Săditură Domnului în slavă. Şi vor zidi pustiile
III 59v veacinice pustiite den- / tîi, rădica-să-vor şi înnoi-să-vor cetă pustii,
pustiite de la rod în rod. Şi vor veni cei de altă rudă păscînd oile tale şi
inoplemenicii – plugari şi viiari voaă. Iară voi preu Domnului
chema-vă-ve , slujitori Dumnădzăului nostru dzîce-să-va voaă.
Vîrtutea limbilor vi mînca şi în bogă îia lor minuna ve fi. Pentru
ruşinea voastră cea-ndoită şi pentru stideala să va bucura partea lor.
Drept aceasta, pămîntul lor de-a doa oară vor ocina şi veselie
veacinică deasupra capului lor. Că eu, dară, sînt Domnul, de iubăsc
direptatea şi urăsc apucătura de strîmbătate. Şi voi da munca lor
direp îlor şi leage veacinică voi tocmi lor. Şi cunoaşte-s-a în limbi
sămîn a lor şi nepo îi lor în mijloc de năroade. Şi cine-i va vedea,
cunoaşte-i-va că aceştia sînt sămîn ă blagoslovită de Dumnădzău şi cu
veselie să va bucura de Domnul.
Citenie 12.
Din A-mp ra îlor a patra carte citenie
Fost-au o dzî de trecu Elisaé în Somán. Şi acoló – o femeaie,
giupîneasă mare, şi-l opri să mănînce pîine, şi cînd fu din destul ce
mergea el de întrắ, stătu să mănînce acoló. Şi dzîsă femeaia cătră
bărbatul ei: „Iată c-am cunoscut că omul lui Dumnădzău svînt treace
pre la noi totdeauna; să-i facem, dară, lui cerdac, loc mic, şi să-i
punem acoló pat şi masă şi jil şi candílă; şi va fi cînd va veni el pre
III 60r la // noi, va abate acoleá.” Şi fu într-o dzî, mearsă acoló de întrắ şi să
abătu în cerdac şi masă acoló. Şi dzîsă cătră Ghiezí, sluga sa:
„Cheamă-mi pre sumanita aceasta.” Şi o chemă şi stătu denaintea lui.
Şi dzîsă lui: „Spune cătră dînsă: «Iată că ne-ai slujit minunat toată
mirată slujba aceasta. Dară noi ce- vom sluji? Au doară ai vrun cuvînt
cătră împăratul sau cătră hatmanul?” Iară ea dzîsă: „N-am; în mijlocul
oamenilor miei eu lăcuiesc.” Şi dzîsă: „Ce trebuie a-i face?” Şi dzîsă
Ghiezí, sluga lui: „N-are cucon, şi bărbatul ei nu iaste bătrîn.” Şi
dzîsă: „Cheamă-o.” Şi o chemă şi stătu la uşe. Şi dzîsă Elisseé cătră
dînsă: „În vreamea aceasta, ca ceasul cel viu, tu vei dobîndi fiiu.” Iară
ea dzîsă: „Nu, Doamne, omule a lui Dumnădzău, nu minciuná pre
şarba ta.” Şi purceasă grea femeaia şi născu fiiu pre vreamea aceasta
ca-n ceasul cel viu, cum au grăit Elissaé. Şi crescu cuconul; şi cînd fu
de ieşi la tată-său cătră secerători, dzîsă tatălui său: „Capul mieu,
capul mieu!” Şi dzîsă slugii: „Ia-l de-l du la maică-sa.” Şi-l dusă la
maică-sa şi să culcắ pre genunchile ei pănă amiadzădz şi muri. Şi l-au
suitu-l în cerdac de l-au culcatu-l în patul omului lui Dumnădzău şi
închisă uşea preste dînsul şi ieşi. Şi chemă pre bărbatul ei şi dzîsă:
„Trimite-mi pre unul din ficiori şi o ásînă şi voi cură pănă la omul
lui Dumnădzău şi oi întoarce.” Şi-i dzîsă: „Cum să mergi tu la dînsul
III 60v astădz,că nice-i / lună noaă, nice sîmbătă?” Iară ea dzîsă: „Pace.” Şi
aşternu pre ásînă şi dzîsă cătră sluga ei: „Ia-mblă de pasă, nu-m zăbăvi
a mă sui, că de- voi dzîce, vino şi să purcedz; şi vei mearge la omul
lui Dumnădzău în muntele Carmílul.” Şi fu deaca vădzu Elisaé venită
pre însă, dzîsă cătră Ghiezí, sluga sa: „Iaca somaniteana ceaea. Acmu
aleargă în tîmpinarea ei şi-i vei dzîce: «Pace ie?»” Şi cursă în
tîmpinarea ei şi dzîsă ei: „Pace ie? Pace bărbatului tău? Pace-i
cuconului?” Iară ea dzîsă: „Pace.” Şi veni la Elissaé în munte şi să

prinsă pregiur picioarele lui. Şi să apropié Ghiezí să o dea în laturi şi
dzîsă Elissaé: „Lasă-o, că sufletul ei în duroare iaste şi Domnul au
ascuns de la mine şi nu mi-au spus.” Iară ea dzîsă: „Dară cerşut-am eu
cucon de la Domnul mieu? Căce am dzîs: «Nu glumi de mine!»” Şi
dzîsă Eliasseé lui Ghiezí: „Încinge mijlocul tău şi ia toiagul mieu a
mîna ta şi pasă; că de vei afla om, să-l blagosloveşti pre însul, şi de te
va blagoslovi omul, să nu-i răspundz lui, şi vei pune toiagul pre
obrazul cuconului.” Şi dzîsă maica cuconului: „Viu Dumnădzău şi viu
sufletul tău, de te-aş lăsa-te.” Şi să sculă Eliassaé şi purceasă după
dînsă. Şi Ghiezí sosî mainte de dînsă şi pusă toiagul pre fa a
cuconului, şi nu era glas, şi nu era audzîre. Şi să-ntoarsă în tîmpinarea
lui şi-i spusă lui dzîcînd: „Nu s-au sculat cuconul.” Şi întrắ Eliassaé în
III 61r casă şi ádecă cuconul murit, culcat în patul lui. Şi întrắ // Eliasaé în
casă şi încuié uşea preste amîndoiş şi să rugă lui Dumnădzău. Şi să sui
de să culcắ preste cucon şi-ş pusă gura sa preste gura lui, şi ochii săi
preste ochii lui, şi mînule sale preste mînule lui, şi picioarele sale
preste picioarele lui; şi-l suflắ şi să încujbắ preste dînsul şi să încăldzî
carnea cuconului. Şi întoarsă de să primblắ încoace şi încoleá şi să sui
şi plecă preste cucon pănă înde şeapte ori şi-ş deşchisă cuconul ochii
săi. Şi strigắ Eliassee pre Ghiezí şi dzîsă: „Cheamă pre somanita
aceasta.” Şi o chemă şi întrắ cătră dînsul şi dzîsă Eliasseé: „Ia-
cuconul tău.” Şi întrắ femeaia şi cădzu la picioarele lui şi să închinắ la
pămînt; şi-ş luă cuconul ei şi ieşí.
Aceastea dzîce Domnul: „Unde iaste cela ce-au scos din pămînt pre
păstoriul oilor? Unde iaste cela ce-au pus într-înşii duhul cel svînt?
Acela ce-au scos cu direapta pre Moisí, bra ul slăvii lui? S-au întărit
apa de fa a lui, ca să facă lui nume de slavă veacinică. Povă atu-i-au
prin prăpaste ca caii prin pustie, şi nu să osteniră, şi ca dobitoacele
prin cîmp, şi nu să spăriiară. S-au pugorît duh de la Domnul şi i-au
povă îtu-i. Aşea -ai purtatu-l poporul tău, ca să- faci nume de slavă.
Caută din ceri, Doamne, şi vedz din casa ta svîntă şi din slava ta: Unde
III 61v iaste mul îmea milii / tale ş-a cru ărilor tale? Că ne-ai suferitu-ne,
Doamne. Că tu eşti Părintele nostru! Avraám nu ne-au ştiut şi Izraíl nu
ne-au cunoscut; dară tu eşti, Doamne, Părintele nostru, izbăveaşte-ne;
de la-nceput numele tău pre noi iaste. A ce ne rătăciş, Doamne, de la
calea ta? Ai năsprit inemile noastre a nu ne teame de svin ia ta!
Întoarce pentru şerbii tăi, pentru neamurile ocinii tale, ca pu întel să
moştenim muntele svîntul tău. Pizmaşii noştri călcară svin itoarea ta.
Feacemu-ne ca de la-nceput cînd nu ne stăpîniiai, nice să numiia
numele Svin iii267 tale pre noi. De vei deşchide ceriul, cutremur va
cuprinde de la tine mun îi şi să vor topi ca ceara cum să topeaşte de
foc şi va arde foc pre pizmaşii tăi, şi vederat va fi numele tău
pizmaşilor tăi şi de fa a ta limbile spămînta-să-vor; cînd faci cealea
slăvite, cutremur prinde de la tine mun îi. Din veaci n-am audzît, nice
ochii noştri au vădzut Dumnădzău fără tine, şi lucrurile tale-s
adevărate. Şi vei face celor ce te rabdă milă, că va tîlni milă pre ceia
ce fac ce-i direptul şi căile tale pomenesc.
Aceastea dzîce Domnul: „Iaca, dzîle vin şi voi lega casii lui Izraíl şi
casii lui Iúda legătură noaă, nu ca legătura carea am legat părin ilor lor
la dzua luîndu-i eu de mîna lor de i-am scosu-i din pămîntul Eghíptului.
III 62r Că ei nu // rămasără în testamentul mieu şi eu încă am prigetat de
dînşii, dzîce Domnul. Că acesta testament carele îl voi testămentui
casii lui Izraíl după dzîlele acealea, dzîce Domnul: dîndu-mi legile
meale în cugetul lor şi pre inema lor scrie-le-voi, şi fi-le-voi lor în
Dumnădzău şi ei vor fi mie în popor. Şi nu vor învă a de-acii tot însul
pre de-aproapele său şi tot însul pre fratele său, dzîcînd: «Cunoaşte
pre Domnul», că to mă vor şti-mă, de la cel mic pănă la cel mare a
lor, dzîce Domnul, că milostiv voi fi pre nedireptă île lor şi de
greşealele lor nu voi mai pomeni.”
Citenie 15. Glava 3.
De prorociia lui Daniíl citenie
În anul al optspreace, Navuhodonósor împărat feace icoană de aur,
naltul ei – 60 de co şi latul ei – şease co , ş-au pusu-o în cîmpul lui
Deirá, în înutul Vavilónului. Şi trimisă Navuhodonosór împărat să
strîngă pre to ipaticii şi voievodzîi şi toparhii, igumenii şi tiranii şi cei
preste stăpînimi şi pre to boiarii ărîlor, să vie la obnovleniia icoanei
ce-au rădicat Navuhodonosór împărat. Şi să strînsără toparhii, ipatii,
voievodzîi, igumenii, tiranii, marii spre stăpînimi şi to boiarii ărîlor
la obnovleniia icoanei carea au rădicat Navuhodonosór împărat şi
stătură denaintea icoanei. Şi cranicul striga în vîrtute: „Voaă vă să
dzîce, păgîni, popoară, neamuri, limbi: «În ce ceas ve audzî glasul
III 62v de / trîmbită, de surlă şi ceateră, samvică şi psaltire şi de simfónie şi
de tot fealiul de muzícă, să căde să vă-nchina la icoana de aur carea
au pus Navuhodonosór împăratul; iară care nu va cădea să să-nchine,
într-acela ceas să va arunca în cuptoriul cel de foc ce arde.” Şi cînd fu
deaca audzîră năroadele glasul de trîmbită, surlă şi ceateră, samvică şi
psaltire şi simfónie şi tot fealiul de muzícă, cădzînd năroadele,
267
În text, scris svn*cïi˘.
neamurile, limbile, să-nchina la icoana de aur carea o pusă

Navuhodonosór împărat denaintea lor. Atunce s-apropiiară bărba
haldei de pîrîră pre iiudei la-mpăratul Navuhodonosór, dzîcînd:
„Împărate, în veaci să trăieşti! Tu, împărate, pus-ai poruncă a tot
omul, careleş deaca va audzî glasul trîmbitei, surlei, ceaterii,
samvichei şi psaltirei şi simfóniei ş-a tot fealiul de muzícă, şi de nu
va cădea să să-nchine icoanei de aur carea ai făcut, fi-va aruncat în
cuptoriul de foc ce arde. Deci sînt neşte bărba jidovi carii i-ai pus
pre lucrurile oraşului Vavilónului: Sedráh, Misáh şi Avdenagó, carii
n-ascultă de purunca ta, împărate, şi dumnădzăilor tăi nu slujesc şi
icoanei de aur ce-ai rădicat nu să închină.” Atunce Navuhodonosór,
cu mînie şi cu urgie, dzîsă să aducă pre Sedráh, Misáh şi
Avdenagó. Şi bărba îi aceştia să adusără naintea împăratului. Şi
răspunsă Navuhodonosór şi dzîsă lor: „Oare adevărat, Sedráh, Misáh
III 63r şi Avdenagó268, dumnădzăilor // miei nu sluji şi icoanei de aur carea
am rădicat nu vă închina ? Ce acmu să fi gata, ca deaca ve audzî
glasul trîmbitei, surlei şi ceaterei, samvichei şi psaltirei şi simfóniei
ş-a tot fealiul de muzícă, să căde să vă-nchina icoanei de aur carea
feciu; iară de nu vă ve închina, într-acel ceas ve fi arunca în
cuptoriul focului ce arde. Şi cine iaste Dumnădzăul carele-i să vă
scoa ă din mînule meale?” Răspunsără Sedráh, Misáh şi Avdenagó
grăind împăratului Navuhodonósor: „N-avem noi treabă de cuvîntul
acesta să răspundem ie! Că iaste Dumnădzăul nostru în ceriuri căruia
noi slujim putearnic să ne scoa ă din cuptoriul focului ce arde şi din
mînule tale, împărate, izbăvi-ne-va. Iară de nu, la ştire să- fie,
împărate, că dumnădzăilor tăi n-om sluji şi icoanei tale de aur ce-ai
rădicat nu ne vom închina.” Atunce Navuhodonosór să-mplu de mînie
şi vedearea obrazului lui să schimbă asupra lui Sedráh, Misáh şi
Avdenagó şi dzîsă: „Înfierbînta cuptoriul cu şeapte păr pănă cînd de
tot să va înfoca!” Şi a bărba vîrtucioş dzîsă: „Lega pre Sedráh, Misáh
şi Avdenagó de-i arunca în cuptoriul de foc ce arde!” Atunce bărba îi
aceia fură fereca cu nădragii269 lor şi cu cumănacele şi cu pulpările şi
îmbrăcămintele lor fură arunca în mijlocul cuptoriului de foc ce
ardea, drep ce că cuvîntul împăratului s-au întărit şi cuptoriul s-au
înfierbîntat cu asupră. Şi pre bărba îi ceia ce-au pîrît pre Sedráh, /
III 63v Misáh şi Avdenagó i-au umorîtu-i para focului dinpregiur. Iară
bărba îi tustrei aceştia, Sedráh, Misáh şi Avdenagó, cădzură în
mijlocul cuptoriului de foc ce ardea, fereca . Şi îmbla pren mijlocul
268
În text, scris Avdelag∑‘, probabil greşeală de tipar.
269
În text, scris nßdrácïiÂ, greşeală de tipar.
pării, lăudînd pre Dumnădzău şi blagoslovind pre Domnul. Şi

astîndu-le Azariia striga aşea şi deşchidzînd rostul său în mijlocul
focului, dzîsă: „Blagoslovit eşti, Doamne Dumnădzăul părin ilor
noştri, şi lăudat şi preaproslăvit numele tău în veaci. Că dirept eşti
pentru toate care feceş noaă şi toate lucrurile tale-s adevărate şi
direapte căile tale şi toate giudea ele tale-s adevărate. Şi giudecări de
adevărătate feceş preste toate ce-ai pornit asupra noastră şi pre cetatea
svîntă a părin ilor noştri, Ierusalim; că cu adevărătate şi cu giude
aduseş toate aceastea asupra noastră pentru păcatele noastre. Că
greşim postîmpind de la tine şi greşim întru toate; şi poruncile tale nu
le-am ascultat, nice am păzît, nice am făcut cum ai poruncit noaă, ca
să ne fie bine. Şi toate cîte feceş noaă şi toate cîte aduseş asupra
noastră, cu dirept giude ai făcut! Şi dedeş pre noi în mînule a pizmaş
fără de leage, spurca călcători, şi a împărat nedirept şi mai viclean
decît tot pămîntul. Şi acmu n-avem să ne deşchidem gura, ruşine şi
ocară de feacem şerbilor tăi şi cărora te cinstesc. Ce nu ne da pre noi
III 64r pănă în fîrşit pentru numele tău şi nu strica // legătura ta. Şi nu depărta
mila ta de pre noi, pentru Avraám cel iubit de tine şi pentru Isaác
şerbul tău şi pentru Izraíl svîntul tău, cărora le grăiş că vei înmul i
sămîn a lor ca stealele ceriului şi ca arina ce-i pre marginea mării. Că,
Despuitoriule, micşuratu-ne-am decît toate limbile şi sintem smeri în
tot pămîntul astădz pentru păcatele noastre. Şi nu iaste în vreamea
aceasta boiarnic şi proroc şi pova ă, nice jirtvă cu întreg de ars, nice
giungheare, nice prescuri, nice tămîie, nice loc de-a facerea jărtvă
naintea ta şi să aflăm milă. Ce cu sufletul înfrînt şi cu duh smerit să
him priimi . Ca în jărtvele cealea cu-ntregul de ars şi de berbeci şi de
tauri, ca în dzeci de mii de mieori graş, aşea să fie jărtva noastră
naintea ta astădzi şi să să obîrşască după tine; că nu iaste ruşine celora
ce să nedejduiesc spre tine. Şi acmu î urmăm cu toată inema şi ne
teamem de tine şi cercăm fa a ta. Nu ne lăsa la ruşine, ce fă cu noi
după blîndea ea ta şi după mul imea milii tale. Scoate-ne pre noi după
miratele tale şi dă slavă numelui tău, Doamne; şi să să ruşineadze to
carii arată şerbilor tăi reale. Şi să să stidească din toată vîrtutea şi
tăriia lor să să sfărîme; şi să cunoască că tu eşti Dumnădzău unul şi
slăvit în toată lumea.” Şi nu părăsiia aceia ce-i aruncară pre înşii,
slugile împăratului, ardzînd cuptoriul cu naft şi cu smoală şi cu cîl şi
III 64v cu vi ă uscată. Şi să / vărsa para deasupra cuptoriului în co patrudzeci
şi noaă şi încungiurắ şi pîrjoli pre carii∆ aflắ pregiur cuptoriul de haldei.
Iară îngerul Domnului să pugorî îndată la cei cu îlde Azariia în cuptoriu
şi scuturắ para focului de la cuptoriu. Şi feace în mijlocul cuptoriului
ca un vînt de roaă şuierînd şi nu s-au atins de dînşii nice leac focul,
nice i-au mîhnit, nice le-au supărat lor. Atunce aceşti trei ca dintr-un
rost cînta şi blagosloviia şi slăviia pre Dumnădzău în cuptoriu, grăind:

„Blagoslovit eşti, Doamne, Dumnădzăul părin ilor noştri, şi preacîntat
şi preaînăl at în veaci. Şi blagoslovit numele slăvii tale cel svînt, cel
preacîntat şi preaînăl at în veaci. Blagoslovit eşti în besearica svintei
slăvii tale şi preacîntat şi preaînăl at în veaci. Blagoslovit eşti, cela ce
vedz prăpăştile, şedzînd pre heruvimi, acel preacîntat şi preaînăl at în
veaci. Blagoslovit eşti pre scaunul slăvii împără iii tale, acel preacîntat
şi preaînăl at în veaci. Blagoslovit eşti în tăriia ceriului şi preacîntat şi
preaînăl at în veaci.”
Ne sculăm acii de cîntăm în strane ceastă la toate stihuri pripală:
Pre Domnul lăuda şi-l preaînăl a preste to veacii! Blagoslovi , toate
lucrurile Domnului, pre Domnul; cînta şi preaînăl a pre însul în
veaci! Blagoslovi , îngerii Domnului, ceriurile Domnului, pre Domnul;
III 65r cînta şi preaînăl a pre // însul în veaci! Blagoslovi , apele toate ceale
din sus de ceriuri, toate puterile Domnului, pre Domnul; cînta şi
preaînăl a pre însul în veaci! Blagoslovi , soarele şi lună, stealele
ceriului, pre Domnul; cînta şi preaînăl a pre însul! Blagoslovi , toate
ploi şi roaă şi toate vînturile, pre Domnul; cînta şi preaînăl a pre
însul în veaci! Blagoslovi , foc şi pripăc, frigul şi fierbinteală, pre
Domnul; cînta şi preaînăl a pre însul în veaci! Blagoslovi , roăle şi
chidele, ghe ile şi gerul, pre Domnul; cînta şi preaînăl a pre însul în
veaci! Blagoslovi , brumile şi ome ii, fulgerile şi nuării, pre Domnul;
cînta şi preaînăl ăm pre îns în veaci! Blagoslovi , lumină şi
întunearec, nop ile şi dzilele, pre Domnul; cînta şi preaînăl a pre
însul în veaci! Blagoslovi , pămîntul, mun ii şi dealuri şi toate ce cresc
într-înse, pre Domnul; cînta şi preaînăl a pre îns în veaci!
Blagoslovi , fîntîni, mări şi părao, chi ii şi toate ce să clătesc într-ape,
pre Domnul; cînta şi preaînăl a pre îns în veaci! Blagoslovi , toate
pasirile ceriului, fierile şi toate dobitoacele, pre Domnul; cînta şi
preaînăl a pre îns în veaci! Blagoslovi , fiii oamenilor, blagoslovască
Izraíl pre Domnul; cînta şi preaînăl a pre îns în veaci! Blagoslovi ,
preu ii Domnului, şerbii Domnului, pre Domnul, cînta şi preaînăl a
pre îns în veaci! Blagoslovi , duhuri şi sufletele direp ilor, cuvioşii şi /
III 65v smeri ii cu inema, pre Domnul; cînta şi preaînăl a pre îns în veaci!
Blagoslovi , Anánie, Azárie, Misaíl, pre Domnul; cînta şi preaînăl a
pre îns în veaci! Blagoslovi , apostolii, prorocii şi mîcenicii
Domnului, pre Domnul; cînta şi preaînăl a pre îns în veaci!
Blagoslovim Tatăl şi Fiiul şi Svîntul Duh, pre Domnul cîntăm şi
preaînăl îm întru to veacii! Lăudăm, blagoslovim, închinămu-ne
Domnului, cîntînd şi preaînăl înd pre însul în veaci!
Canonul Paştilor Îmvierii Domnului nostru Iisus Hristos

Peasna 1, glas 1.
A de îmviere dzuă, oameni, să ne luminăm! Pasha Domnului, pashă!
Că din moarte cătră trai şi de la pămînt spre ceri Hristos Dumnădzău
pre noi ne-au trecutu-ne, de biruire ce-i cîntăm.
Să ne cură îm sîm îrile şi să vedem pre neatinsă lumina cea de-mviere,
pre Hristos străluminînd. Bucura î-vă strigînd, vederat să-l audzîm, de
biruire cîntîndu-i.
Ceriurile-m vrednicie veselească-să, pămîntul bucure-să şi să prăznuiască
III 66r lumea cea vădzută toată şi ne- // vădzută, că Hristos s-au rădicat,
veselie veacinică.
Peasna 3, irmos.
Veni , beare noavă de vom bea, nu din piatră stearpă minunatecă, ce
nerumpăcios izvor din mormînt ce ne-au ploat Hristos, cu carele
ne-ntărim.
Acmu toate să-mplu∆ de lucori: ceriul şi pămîntul şi ceale ce-s
dedesupt. Să prăznuiască, dară, toată fapta scularea lui Hristos, în
carea s-au întărit.
Ieri cu tine mă-ngropam, Hristoase; cu tine mă stîrnesc astădz, ce te-ai
sculatu-te. M-am răstignit ie ieri; însu proslăveaşte-mă, Doamne,
întru-mpără iia ta.
Peasna 4, irmos.
Pre straje dumnădzăiască, Dumnădzău grainic Avvácum, să stea cu
noi şi să arate cu port luminat înger, cu cutedzare grăind: „Astădz îi
mîntuin ă în lume, că s-au sculat Hristos, precum toate le poate.”
Bărbătesc precum deşchisă acela ficioresc svînt zgău270, fu Hristos;
însă cumu-i om, mieluşel dzîce-să. N-are prihană, că-i neatins de tină;
ale noastre le paşte şi ca Dumnădzău adevărat deplin grăiaşte-să.
Ca de un an mieluşel, acel blagoslovit noaă, cunună Hristos, din voia
sa prin to s-au jărtvitu-să, pasha cea cură îtoare; şi iarăş din mormînt
cu frîmsea e a dereptă îi noaă ne-au lucit soarele. /
III 66v Tatăl lui Dumnădzău, Davíd, naintea raclii cortului sălta şi giuca; iară
gloata lui Dumnădzău cea svîntă, izbînda plăzăturilor vădzînd, să ne
bucurăm în Domnul, că s-au sculat Hristos ca un totputearnic.
Peasna 5, iermos.
Să mînecăm mînecuş adînc şi, în loc de mir, cîntecul să-i aducem
Stăpînului; şi pre Hristos să vedem, a dereptă îi soarele, tuturor via ă
străluminînd.
Nenumărata a ta milă cei de a iadului lan uje înfăşurat vădzîndu-o,
270
În text, scris zggßÁ.
spre lumină grăbiia, Hristoase, cu piciorul cel veasel, pasha giucînd

acea veacinică.
Să ne-apropiem, fecliiaşii, la purcedzătoriul Hristos de la mormînt ca
un mire, şi-mpreună să sărbăm cu dragi de praznice şiruri pasha
Domnului, slobodnica.
Peasna 6, irmos.
Deştins-ai în dedesupturi de pămînt ş-ai zrobit încuietori văcuite
închisori a obăda îlor, Hristoase; şi a treia dzî, ca dintru chit Ioná, te-ai
rădicat din groapă.
Ferind pece ile întregi, Hristoase, te-ai sculat de la groapă, care cheile
ficioarei n-ai stricatu-le la naşterea ta, ş-ai deşchisu-ne noaă por île de
la raiul.
Mîntuitoriule, vie şi negiunghiată jirtvă, ca un Dumnădzău însu tine
III 67r de voie te-ai adus Părintelui şi -ai rădicat // cu tot rodul pre Adám,
sculîndu-te din groapă.
Peasna 7, irmos.
Tinerii din cuptoriu ce-au mîntuit, de s-au făcutu-să om, pate muritori;
şi prin chin, mortateca cu de nestricat o-mbracă frîmsea e, sîngurul
blagoslovit, a părin Dumnădzău şi preaproslăvit.
Tîlc:
Ádecă Domnul Hristos Dumnădzău, carele cei trei otroci arunca în
foc de Navuhodonosór împărat i-au apărat nebeteji de foc, acela s-au
făcut om şi, cu patima şi moartea sa şi cu învierea sa, ne-au îmbrăcat
firea noastră cea muritoare cu bunăcuviin a nestricării ş-a vie ii
veacinice, carea o aşteptăm la giude cînd ne va îmvie Svin ia sa.
Muieri cu miruri dumnădzăieştile după tine cursără, care ca un mort şi
cu lacrămi cercînd, închinară-să veasele, viu Dumnădzău şi Paşte de
tăinuit alor tăi, Hristoase, ucenici, binevestiră.
A mor îi prăznuim umorîciune, iadului surpăciune, de altă via ă, de
veacinica-ntăie pîrgă; şi giucînd, să cîntăm vinovnicul, pre sîngur
blagoslovit, a părin ilor Dumnădzău şi preaproslăvit.
De-adevăr svin ită, în tot sărbăratecă, această svobodnică noapte cu
lucori, a străluminateca dzî a învierii fiind vestitoare, în carea cea fără
an lumină, de la mormînt cu trupul la to au străluminat. /
III 67v Peasna 8.
Aceasta ce-i chemată şi svîntă dzuă, carea-i una din sîmbete,
împărăteasă şi doamnă, praznicilor praznic şi sărbătoare iaste
sărbătoarelor, ce-ntr-însă blagoslovim pre Hristos cu veacii.
Veni , de cea noavă a viei roadă, dumnădzăiasca bucurie, în bună
sămnata dzî a învierii, de împără îia lui Hristos să gustăm, lăudîndu-l
ca pre Dumnădzău preste to veacii.
Caută- tîlcul la Matthéi 26, 29, Luca 21, 18.
Rădică- împregiur ochii, Siónule, de vedz; că iată că- veniră de

Dumnădzău lucind ca luminătorii, dintr-apus, din sevér şi de la mare
şi din răsărit, cuconii tăi, în tine blagoslovind pre Hristos cu veacii.
Isaiía 49, 18.
Tată totputearnic, Cuvîntule şi Duhule, în trei împreunată de staturi
osăbite, fire suprăfiin atecă şi preadumnădzăiatecă, în tine ne-am
botedzat şi pre tine blagoslovim preste to veacii.
Isaíia 60, 1.
Peasna 9, irmos.
Lumină-te, lumină-te, noul Ierusalím, că slava lui Dumnădzău pre tine
au răsărit! Saltă acmu şi hi voios, Sión! Iară tu, curată, te înfrîmşadză,
a lui Dumnădzău Maică, la scularea născutului tău.
O, de dumnădzăiescul, o, de drăgăstosul, o, de dulcele tău glas! Că cu
noi în de-adevăr ai giuruit se petreci pănă-n hotarul vacului, Hristoase;
care creştinii anghiră de nedeajde avînd, bucurămu-ne.
Matthéi 28, 20.
III 68r O, pasha cea mare şi preasvin ită, Hristoase! O, în elepciune // şi
Cuvîntule a lui Dumnădzău şi puteare, dă-ne mai chiar să te luăm
întru neînsărata dzuă a împără îii tale!
Sveatilnă:
Cu trupul dormiş ca mortul, Împăratul şi Domnul, a treia dzî te-ai
sculat, pre Adám sculînd din stricat, şi ai răsipit pre moarte; pasha
neputredzîrii, lumii de mîntuire.
Na271 Hvalite, glas 1.
Cîntămu- , Hristoase, spăsîtoarea patimă şi slăvim a ta înviere.
Cruce cela ce ai răbdat şi moartea ai călcat şi te-ai sculat de la mor ,
împacă-ne via a, Doamne, ca un sîngur de toate putearnic.
Care ai prădat iadul şi ai sculat pre omul cu scularea ta, Hristoase,
spodobeaşte-ne cu inemă curată să te cîntăm şi să te slăvim.
Dumnădzăioasa ta pugorîciune slăvind, strigăm ie, Hristoase.
Născutu-te-ai din ficioară şi nedespăr ît erai de la Părintele; pă ît-ai ca
omul şi de bunăvoie ai suferit cruce; sculatu-te-ai din mormînt, ca din
cămară de nuntă ieşind, pentru să spăseşti lumea, ca un iubitoriu de om.
TaΩe stixírï pásc™272. Glas 5.
Stih: Davßskrnñeñ b*ß i˚razidø∆ñså vráqi e˚g∑.273
III 68v Pasha cea svin ită astădz ni s-au arătat. Pashă noavă / svîntă, pashă
tăinuită, pashă întru tot cinstită, pashă Hristos izbăvitoriul; pashă fără
prihană, pashă mare, pashă credincioşilor, pashă por île raiului ce
271
În limba slavonă în text: „la”.
272
În limba slavonă în text: „Apoi stihirile Paştelui”.
273
În limba slavonă în text: „Înviază Dumnezeu şi să risipească vrăjmaşii lui”.
ne-au deşchis, pashă pre to ce svin eaşte credincioş.

Stih: Æko i˚wezáeñ7 dim7 da i˚sñeznø∆ñ7.274
Veni de la prăvire, femei de bine vestitoare, şi Sióanei dzîce î-i:
„Priimeaşte de la noi de bucurie veştile a îmvierii lui Hristos.
Desfeteadză-te, saltă şi te bucură, Ierusalímule, pre Împăratul Hristos
prăvindu-l de la mormînt ca pre un mire ieşind.”
Stih: Táko dapogibnø∆ñ7 gr™∆‚nici † líca bΩ*ïa.275
De miruri purtătoare femei foarte deminea ă astătură la groapa a
dătătoriului vie ii, aflară îngerul pre piatră şedzînd; şi acela le grăi
aşea de le dzîcea: „A ce cerca viul cu mor îi? A ce plînge neputredul
în stricămînt? Păsa de striga ucenicilor lui.”
Stih: SßiÂ dnÂ´ i'Ωe sßñvorì gß* vßzradÁe∆ñså.276
Pasha cea desfătată, pasha Domnului, pashă! Pashă tot cinstită ne-au
strălucitu-ne! Pasha, în bucurie unul pre alalt să ne cuprindem! O,
pashă răscumpărare de la voie rea! Că acmu din mormînt astădz ca din
cămară strălucind Hristos, femeile de bucurie le împlú, dzîcînd: „Striga
apostolilor!”
Slava... Iin*™..., glas 5: Vßskr*se∆nïå dn*´.277
III 69r A de înviere dzuă, şi să ne străluminăm cu praznicul // şi unii cu alal
să ne cuprindem. Să dzîcem „fra îlor” şi celora ce ne urăsc; să le
iertăm toate cu învierea şi aşea să strigăm: „Hristos s-au sculat de la
mor , cu moarte moartea călcînd, şi celor din mormînturi via ă dăruind.”
Evanghelie la liturghie.
De la Ioán svînta Evanghelie citenie.
La-nceput era Vuvîntul, şi Cuvîntul era cătră Dumnădzău, şi
Dumnădzău era acela Cuvîntul. Acesta era la-nceput cătră
Dumnădzău. Toate de însul făcute sînt şi fără dînsul nu s-au făcut nice
una cîte sînt făcute. Întru dînsul via ă era şi via a era lumina
oamenilor. Şi lumina la-ntunearec lumineadză, şi-ntunearecul pre însă
n-au cuprins. Fu un om trimis de la Dumnădzău, numele lui – Ioán.
Acesta au venit la mărtorie ca să mărturisască de lumină, ca to să
creadză pentru dînsul. Nu era el aceaea lumina, ce ca să mărturisască
pentru lumină. Era lumina cea adevărată, carea lumineadză pre tot
omul viitoriu în lume. În lume era, şi lumea de însul făcută iaste; şi
lumea pre însul nu-l cunoscu. Întru ale sale au venit, şi ai săii pre îns
nu-l priimiră. Iară cî îl priimiră pre însul, datu-le-au puteare cuconi
lui Dumnădzău să să facă, celora ce cred în numele lui; carii nu de pre
274
În limba slavonă în text: „Cum dispare fumul, să dispară”.
275
În limba slavonă în text: „Aşa pier păcătoşii de la fa a lui Dumnezeu”.
276
În limba slavonă în text: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm”.
277
În limba slavonă în text: „Ziua Învierii”.
sîngiuri, nice din voie de trup, nice din voie de bărbat, ce de la

Dumnădzău să născură. Şi Cuvîntul acela trup să feace ş-au sălăşluit în
III 69v noi şi / vădzum slava lui slavă, ca sîngur născutului din Părintele, plin
de har şi de adevărătate. Ioán mărturiseaşte de dînsul şi strigắ grăind:
„Acesta era carele am dzîs, acel după mine viitoriu naintea mea fu, că
mainte de mine era, şi din plinul lui noi to am luat şi har pentru har,
că leagea prin Moisí dată iaste, iară harul şi adevărătatea prin Iisus
Hristos fu.”
Naprepolovle∆nïe påtdesåtnïcîiÂ278
Văhod, prochimenul dzîlii şi citeniile.
Aceastea grăiaşte Domnul: „Din Sión va ieşi leage şi cuvîntul
Domnului din Ierusalím. Şi va giudeca pre mijloc de năroade multe şi
va înfrunta limbi279 putearnice, pănă departe; că toate năroadele vor
mearge careaş pre calea sa, iară noi vom mearge în numele Domnului
Dumnădzăului nostru în veaci.” Aceastea dzîce Domnul
totputearnicul: „Asculta , voi, dealuri şi mun îi şi văile şi urdzîturile
pămîntului, că-i giude ul Domnului cătră poporul său! Că-ş va întreba
cu Izraíl dzîcînd: «Poporul mieu, ce -am făcut ie? Sau ce te-am
mîhnitu-te? Răspunde-mi! Au căce te-am scosu-te din ara Eghipétului
şi din casă de şerbie te-am izbăvitu-te ş-am trimis nainte fea ii tale pre
III 70r Moiséi şi pre // Aaron? Poporul mieu, ce sfătuiră asupra ta nepriiatinii
şi cine -au datu- ştire? Că -am datu- ştire eu, omule, ce-i bine! Şi ce
Domnul cearcă la tine? Ce numai ca să faci giude şi să iubeşti mila şi
să fii gata a meargerea în urma fea ii Domnului Dumnădzăului tău.
Derep ce că-n vîrtute s-a mări Domnul şi va paşte turma sa cu pace
pănă la marginile pămîntului.»”
Aceastea grăiaşte Domnul: „Ceia ce sinte însăta , purceade la apă, şi
cî n-ave argint, ie-mbla de cumpăra şi să mînca şi să bea fără de
bani şi fără pre vin şi grăsîme. Că aceastea dzîce Domnul
totputearnicul voaă: glava 12, 3: «Poporul mieu, cerpi cu cofa apă în
veselie den fîntînele ceale de spăsenie.» Şi vei dzîce în dzua în aceaea:
«Lăuda în cîntec pre Domnul, striga numele lui, vesti în păgîni slava
lui, pomeni i-vă, că s-au înăl at numele lui!»”
Glava 55, 3: „Poporul mieu, asculta i-mă şi ve mînca bunuri şi să va
dezmierda în bunuri sufletul vostru. Lua aminte cu urechile voastre şi
urma căilor meale. Asculta i-mă şi va viia în bunuri sufletul vostru şi
278
În limba slavonă în text: „La jumătatea Peatdeseatni ei”.
279
În text, scris líbï.
voi tocmi voaă leage veacinică şi ve chema, cînduşi ve apropiia-vă

cătră mine. Să-ş părăsască necuratul căile sale şi vă-nturna cătră
mine; şi voi milui pre voi şi voi ierta păcatele voastre, că niceş sînt
III 70v sfaturile meale ca sfaturile voastre, dzîce Domnul. Ce pre cît / stă
departe ceriul de la pămînt, aşea stă departe calea mea de la căile
voastre şi gîndurile voastre de la gîndurile meale. Ca şi cînd ar cădea
ploaie sau omăt den ceriu şi nu s-a-ntoarce de-acoleá, pănă ce
va-mbăta pămîntul şi va topi şi va creaşte şi va da sămîn ă celuia ce
samănă şi pită de mîncat, aşea va hi cuvîntul mieu, carele, de va ieşi
din rostul mieu, nu s-a-nturna la mine deşert, pănă cînd va obîrşi toate
cîte am vrut şi voi spori căile meale şi porunciturile meale. Că cu
veselie î ieşi şi cu bucurie vă ve învă a; că mun îi şi dealurile să vor
schimba, aşteptîndu-vă cu bucurie, şi toate leamnele cîmpului vor
tropoti cu ramurile lor. Şi în loc de stivă va sui chiparís, iară în loc de
urdzîcă va sui mirsínă. Şi va hi Domnul în nume şi în sămn veacinic,
şi nu va lipsi”, dzîce Domnul Dumnădzău, Svîntul lui Izraíl.
În ălepciunea zidi şie casă şi înfipsă stîlpi şeapte. Giunghé a sale
giungheri şi direasă în păharul ei vin şi gătă a ei masă. Trimisă pre ale
ei slugi depreună chemînd cu naltă strigare la păhar, dzîcînd: „Cela
ce-i fără crieri abată-să spre mine.” Şi celor lipsi de crieri dzîsă:
„Veni de mînca a mea pită şi bea vin ce-am dires voaă. Lepăda
nebuniia şi ve trăi! Şi cerca mintea, ca să vie ui şi să isprăvi minte
III 71r în cunoştin ă. Care ceartă răni // îş va dobîndi necinste, cela ce va
dojeni pre necuratul îş va da prihană şie, că dojeanile necuratului îi
sînt beşici lui. Nu înfrunta pre cei răi, ca să nu te urască; înfruntă
pre-n eleptul şi te va-ndrăgi. Dă-n eleptului prihană şi mai în elept va
hi. Arată direptului şi va adaoge a priimirea. Începătura în ălepciunei
– frica280 Domnului şi sfatul svin ilor – în eleagere, iară a cunoaşterea
leagea, amintea iaste cea bună. Cu acesta, dară, chip multă vei trăi
vreame şi i să vor adaoge ai de via ă.”
De la Defteronmión citenie
Dzîsă Moisí cătră popor: „Acmu, Izraílule, ascultă direptările şi
giudea ele cîte eu voi învă a pre voi astădz a face, ca să hi vii şi să
feri şi să face ; că aceasta-i în ălepciunea voastră şi mintea înaintea
tuturor limbilor, oricîte or audzî îndereptările aceastea. Şi vor dzîce:
«Aceştia oameni sînt în elep şi măiestri şi neam mare-i aiesta.» Că
Domnul Dumnădzăul nostru iaste întru to carii ce-l vom striga. Şi
acmu vă lua aminte pre sine, toată casa lui Izraíl, şi vă feri sufletele
voastre foarte. Şi nu uitare toate cuvintele care vădzură ochii voştri şi
280
În text, scris doar ka, probabil greşeală de tipar.
să nu păşască în laturi de la inema voastră, în toate dzilele vie ii

voastre. Şi să aduce ficiorii voştri şi ficiorii ficiorilor voştri, în dzua ce
dzîsă cătră mine: «Strînge la besearecă oamenii şi ca să audză graiurile /
III 71v meale, pentru ca să deprindă a să teame de mine toate dzilele cîte vor
petreace ei pre pămînt şi ficiorii săi să-ş învea e. Şi v-apropiia de sta
la munte.» Şi muntele ardea cu foc pănă-n ceri, întunearec, cea ă şi
fum, şi glasul Domnului Dumnădzău cătră voi în munte din mijloc de
foc. Glasul graiurilor voi-l audziia şi chip n-a vădzut, ce glas. Şi v-au
spus voaă leagea sa carea-au legat voaă a face. Şi mie mi-au legat
Domnul în vreamea aceaea ca să vă învă pre voi la-ndereptări şi
giudea e ca să face pre pămînt. Vă grăi voaă Domnul în muntele lui
Horív din mijloc de foc.”
La V znesenie de cu sar
Stihire la vecernie, glas 6: Gß* vßznese∆så na nb*sa, da posle∆ñ´
Áñ™‚íñealå mírÁ.281
Poftorindu-le în dzeace.
Domnul s-au înăl at în ceruri ca să trimi ă pre Mîngăietoriul lumii.
Ceriurile gătară scaunul lui, nuării – suirea lui; îngerii să mirară, om
vădzînd din sus de dînşii. Părintele aşteaptă pre cela ce-l are în sînuri
depreună văcuitoriu. Duhul cel Svînt porunceaşte tuturor îngerilor săi:
„Rădica por , boiari, ale voastre. Toate limbile, tropoti cu mînule, că
au suit Hristos undeş era dintru-ntăi.” //
III 72r Doamne, de a ta văznesenie să înspăimară heruvimii, deacă te vădzură
tine, pre Dumnădzău, pre nuări în sus venind, pre cela carele preste
dînşii şedz; şi slăvimu-te, că-i dulce mila ta, slava ie.
În mun îi în cei svin prăvindu- năl ările, Hristoase, cela ce eşti
strălucoarea slăvii a Părintelui, sus lăudămu- străluminatul faieş a
fea ii chip; închinămu- patimile, cinstim învierea, slăvita văznesenie
slăvind, miluiaşte-ne.
Doamne, apostolii deaca te vădzură în nuori rădicat, cu plînsuri de
lacrămi, via ă dătătoriule Hristoase, de mîhniciune împlu , hlipind
dzîcea: „Stăpînule, nu ne lăsa săraci, carii din milă îndrăgiş pre şerbii
tăi, ca un milostiv; ce să ne trimi , precum ni te-ai făgăduit noaă,
preasvîntul tău Duh, străluminînd sufletele noastre.”
Doamne, a socotelii deacă împluş taină, luînd pre ai tăi ucinici, la
Muntele Maslinilor suiai şi ádecă vîrtoşitura ceriului o trecuş. Acela
ce pentru mine mizără îş ca mine şi te suiş de unde nu te despăr îsăş,
preasvîntul tău Duh trimite, luminînd sufletele noastre.
Slava.... Inn*™... Glas 6.
De sînurile a Părintelui nedespăr îndu-te, dulcele Iisúse, şi cu
281
În limba slavonă în text: „Domnul s-a înăl at la cer, ca să trimită pe Mîngîietorul lumii”.
peminteanii depreună deacă vie uiş, astădz de pre Muntele Maslinilor

te năl aş în slavă şi cădzuta fire a noastră, cu milă deacă o suiş, cu /
III 72v Părintele depreună o aşedzaş. Drept aceaea, cereştile a celor fără trup
şiraguri, de minune înspăimîndu-să, să buiguia mira şi, de tremur
cuprinş, a ta omdragoste măriia. Cu carii şi noi, ceşti de pre pămînt,
acea pre noi a ta împreună pugorîre şi acea de la noi suire
blagoslovind, ne rugăm ca neşte şerbi, dzîcînd: „Cela ce pre ucenicii
şi ceaea ce te născu, svîntă Dumnădzău Născătoare, de bucurie
nepovestită împluş într-a ta năl are, şi pre noi spodobeaşte a aleşilor
tăi bucurie pentru rugile lor, pentru mare mila ta.”
Văhod şi Sveatetihii şi prochimenul dzîlei.
Aceastea dzîce Domnul: „Fi-va în ceale de-apoi dzîle vederos muntele
Domnului şi casa lui Dumnădzău în vîrvîrile măgurilor. Şi să va năl a
mai presus de holmii şi vor veni într-însul toate limbile şi vor
purceade năroade multe şi vor dzîce: «Ia-mbla să ne suim în măgura
Domnului şi în casa Dumnădzăului lui Iiácov; şi ne va spune calea sa
şi vom purceade pre însă.”
Din prorociia Isaíei citenie. 62, 10.
Aceastea dzîce Domnul: „Purceade de vă primbla prin por île meale,
tocmi calea mea, face cale poporului mieu şi pietrile de pre cale în
laturi le lepăda . Rădica sămn în păgîni, că, iaca, Domnul audzît feace
III 73r pănă la marginea pămîntului. Spune // fiicei282 Sióncei: „Iaca,
mîntuitoriul -au venitu- , avînd a sa plată cu sine şi lucrul lui
naintea283 de fa a lui. Şi numi-l-va popor svînt, izbăvit de Domnul,
iară tu numi-te-vei Cercată cetate, şi nu Părăsîtă.” Cine-i acesta ce
vine din Edóm, roşitura hainelor lui – din Vosór? Acesta-i frumos în
veşmîntul său. Strígă cu vîrtute multă: „Eu îmi întrebu direptate şi
giudecată de mîntuin ă.” Derep ce- sînt roşii hainele şi
îmbrăcămintele tale ca de călcătoarea teascului, plină de tescuială?
Teascul călcatu-l-am sîngurel şi din a limbilor nu iaste om cu mine.
Mila Domnului pomenit-am şi bunătă île Domnului pomeni-voi.
Lauda Domnului – prespre toate carile va să ne dea noaă. Domnul –
giudecătoriu bun casii lui Izraíl, aduce-ne-va noaă după mila sa şi
după mul îmea direptă îi sale. Şi dzîsă: „De au nu284 poporul mieu
sînte , cuconi, şi nu vor fi neascultoi.” Şi le fu lor de mîntuin ă din
toată scîrba lor. Nice sol, nice înger, ce sîngur Domnul mîntuit-au pre
înş pentru că iubiia pre înş şi-i cru a pre înş; însuş au izbăvit pre înş
282
Cuvântul de semnalare de la sfarşitul paginii anterioare este fiicii.
283
În text, scris naíñå.
284
În text, scris dea'nù, greşeală de tipar.
şi i-au rădicatu-i pre înşii şi i-au prea-nnăl atu-i toate dzîlele veacului.
Din prorociia Zahariei citenie. Glava 4, 4.285
Aceastea dzîce Domnul: „Iaca, dzua vine a Domnului; şi vor sta
picioarele lui în dzua în aceaea pre Muntele Maslinilor împotriva
Ierusalímului, despre răsăritele soarelui. Şi în dzua în aceaea ieşi-va apă
III 73v vie din Ierusalím, / giumătate de dînsă în marea cea dintăi şi giumătate
de dînsă în marea cea de-apoi, în seacere şi-n primăvară fi-va aşea. Şi
fi-va Domnul în împărat preste tot pămîntul în dzua aceaea şi va fi
Domnul unul şi numele lui unul, încungiurînd tot pămîntul şi pustiia
de la Gavaá pănă la Remvón şi spre-austru de Ierusalím. Şi năl a-să-va
şi pre loc va rămînea, de la turma lui Veniamín pănă la locul por îi
ceii dintăi, pănă la poarta lui Gomór şi pănă la turnul lui Anameíl, şi
pănă la turnul unghiurilor286 şi pănă la storcătorile teascurile
împăratului. Şi vor lăcui într-însă şi anathema nu va camai fi; şi va
petreace Ierusalimul cu nedeajde.”
La litie. Stihire glas 1.
Vß‚e∆d´ nanebe∆sa.287
Suindu-te în ceriuri, de unde te-ai şi pugorît, să nu ne laş săraci,
Doamne, ce să vie al tău Duh aducînd pace lumii. Arată fiilor
oamenilor lucrurile puterii tale, Doamne, slava ie.
Glas 1.
Suitu-te-ai, Hristoase, la ne-nceputul tău Părinte, cela ce de necuprinsele
în scris a lui sînuri nu te-ai despăr ît, şi adăosătură şireagurile la lauda
Tresvîntului nu luară, ce un fiiu, şi după ce te feceş om cunoscură tine,
Doamne, sîngur născut Părintelui. În mul îmea milostivătă îlor tale,
miluiaşte-ne.
Glas 1.
III 74r Îngerii tăi, Doamne, apostolilor grăiia: „Bărba galileeani, // ce sta
căutînd în ceriu? Acesta iaste Hristos Dumnădzău ce s-au năl at de la
voi în ceriu; acesta va veni iarăş, în ce chip îl vădzut pre însul mărgînd
în ceriu. Sluji lui cu preacuviin ă şi cu direptate.”
Glas 4.
Cînd veniş în Muntele, Hristoase, a Maslinelor, a Părintelui să împli bună
păreare, îmbuiguiară-să cereştii îngeri şi să înspăimară cei mai dedesupt.
Astătură şi ucenicii cu bucurie tremura , cumuş le grăiiai lor. Ca un scaun
să gătiia din preajmă nuorul aşteptînd şi por île ceriul deşchidzînd cu
frîmsea e să vedea. Şi pămîntul ascundzătorile descopere, a lui Adám
pugorîre cît să să cunoască şi acea iarăş suire. Ce urmă să năl a ca de
285
În text, probabil, greşeală de tipar; trimiterea corectă este 14, 4.
286
În text, scris ÁµngÁril∑r´, greşeală de tipar.
287
În limba slavonă în text: „Suind la ceruri”.
mînă, iară rostul cu mare blagosloviiá, precum să audzîia. Nuărul pre

didesupt288 te lua şi ceriul înontru tine te sprejini. Lucrul acesta,
Doamne, îl lucraş mare şi preaslăvit, în spăseniia sufletelor noastre.
Glas 4.
Pugorîta fire a lui Adám în ceale de mai de gios păr a pămîntului,
Dumnădzăule, deaca o înnoiş şie, cu tineş mai sus de toată începătura
şi stăpîniia o suiş astădz. Că, precumuş o îndrăgiş, depreună o posădiş
şi, precumuş o miluiş, o împreunaş ieş. Deaca o-mpreunaş, depreună
pă îş, ca un fără patimă pătimind, o şi împreună slăviş. Dară cei fără
de trup, „Cine-i acesta”, grăiia, „frumosul bărbat? Dară nu-i om numai,
III 74v ce-i şi Dumnădzău şi om, îmbe depreună (firi)289/ care să veade.”
Drept aceaea, primeni îngerii în veşminte290 împregiur zbura de
ucinici, unii amu îngeri stînd, „Barba ”, striga, „galileeani, acest de la
voi ce să duce, acest Iisus om Dumnădzău, Dumnădzău om iarăş va
veni, giude viilor şi mor ilor şi credincioşilor, dăruind de greşeale
iertare şi acea mare milă.”
Glas 4.
Cînd te sus luaş în slavă, Hristoase Dumnădzău, ucenicii prăvind
nuorii te sprijeniia cu trupul; por île să rădicară ceale cereşti, horiul
îngerilor să bucura cu veselie, ceale mai de sus puteri striga grăind:
„Rădica por , boiari, ale voastre, şi va întra Împăratul slăvii.” Iară
ucinicii, spăimîndu-să, dzîcea: „Nu te despăr î de noi, păstoriul cel
bun, ce trimite-ne Duhul tău cel preasvînt care-ndirepteadză şi-ntăreaşte
sufletele noastre.”
Slava... Inn*™.... Glas 4.
Doamne, taina cea din veaci ascunsă şi din roduri deaca o împluş ca
un bun, veniş cu ucinicii tăi la Muntele Maslinilor avînd pre carea te
născu tine, pre tvore ul a tuturora şi făcători, că pre-aceaea carea în
patima291 ta ca o maică mai presus de to au durut, i s-au cădzut şi cu
slava trupului tău mai cu asupră să să-ndulcească de bucurie. De carea
şi noi dobîndind parte cu a ta la ceriuri suire, Despuitoriule, mila ta
acea mare, carea în noi să feace, o slăvim.
La Nastihoavne.292 Glas 2. //
III 75r Te-ai născut precum ai vrut, te iviş precum vruseş, pă îş trupeaşte,
288
În text, scris didesúnñ´, greşeală de tipar.
289
Paranteze în text.
290
În textul de la Iaşi, scris ve‚míneñ, greşeală de tipar.
291
În text, scris páñina.
292
Altă posibilă lec iune: La Na sñixóvne. Credem, însă, că denumirea slavonă a acestor
cântări era românizată (ca şi în cazul altora), datorită practicii îndelungate, altfel nu se
explică dublarea prepozi iei.
Dumnădzăul nostru. Din mor te sculaş călcînd moartea, sus te în

înăl aş în slavă, cela ce toate le împli, şi trimiséş noaă Duh
dumnădzăiesc ca să lăudăm şi să slăvim a ta dumnădzăire.
Stih: Toate limbile, ropoti în palme.
Suindu-te, Hristoase, de pre muntele Eleónului, puterile, prăvind alaltă
cătră alta, striga: „Cine iaste acesta?” Şi dzîsă cătră dînse: „Acesta
iaste cel mare şi putearnic293, acesta iaste acel putearnic în războiu,
acesta iaste294 adevăr Împăratul slăvii!” „Şi derep ce-i sînt lui roşii
veşmintele?” „Din Vosór vine, carea iaste a trupului.” Ce însu ca un
Dumnădzău na direapta deaca şedzuş a mărirei, trimiseş noaă Duhul
cel svînt, ca să povă ască şi să mîntuiască sufletele noastre.
Stih: Suitu-s-au Dumnădzău cu naltă strigare.
Te sus luaş în slavă din Muntele Maslinilor, Hristoase Dumnădzău, de
naintea alor tăi ucinici, şi şedzuş na direapta Părintelui, cela ce toate le
împli cu dumnădzăirea, şi trimiseş lor Duhul cel svînt, care
lumineadză şi-ntăreaşte şi svin eaşte sufletele noastre.
Slava... Inn*™... Glas 6.
Suitu-s-au Dumnădzău cu naltă strigare, Domnul cu glas de trîmbită,
pentru să înal e cădzuta icoană lui Adám şi să trimi ă Duh mîngîietori
să svin ască sufletele noastre.
Nn*™ †pÁwáe‚i.295
Tropari, glas 4. /
III 75v Sus te luaş în slavă, Hristoase, Dumnădzăul nostru, voioş făcînd pre
ucinici cu giuruita Svîntului Duh, adeverindu-să ei prin blagoslovenie
că tu eşti Fiiul lui Dumnădzău, izbăvitoriul lumii.
La út rn seadealne:
La 1 stiholog seadealna, glas 1.
P∑d kámeni znamenánÁ.296
Îngerii mirîndu-să de-a suişului strein şi ucinicii înspăimîndu-să
de-mfricatul năl ării, te suiş cu slavă ca un Dumnădzău şi por ile ie să
rădicară, Mîntuitoriule. Drept aceasta, puterile ceriurilor să minuna
strigînd: „Slava pugorîrii tale, Mîntuitoriule! Slava împără iii297 tale!
Slava năl ării tale, sîngur om iubitoriule!”
Verş.
Nà b* sñixol∑∆g´ glas 3: Krasóñe dvs˜ñva.298
293
În text, scris pÁñrnik˜, greşeală de tipar.
294
În text, scris åµsña, greşeală de tipar.
295
În limba slavonă în text: „Şi acum slobozeşte”.
296
În limba slavonă în text: „Podobii: Piatra care a fost pusă”.
297
În text, scris çn˜pßrßcïi˘.
298
În limba slavonă în text: „La stihologhia a doua: Frumuse ea fecioriei”.
Cel mainte de veaci Dumnădzău şi ne-nceput, ceaea ce ş-au luatu-ş

fire omenească îndumnădzăind cu taină, astădz s-au înăl at. Îngerii
nainte curînd apostolilor arăta pre-acesta ducîndu-să întru ceriuri cu
slavă multă, iară lui închinîndu-să, dzîcea: „Slava lui Dumnădzău
căruia s-au înăl at.”
Seadealne după polileu, glas 5: Sßbeznaçálnoe.299
Pugorîndu-te din ceriu la ceaste de pre pămînt, şi acea gios dzăcută
într-a iadului temni ă depreună sculaş ca Dumnădzău adamiiasca formă,
cu năl area ta, Hristoase, în ceriuri suindu-o, cu scaunul Părintelui tău
III 76r depreună a şedea o feceş, ca un milostiv şi iubitori de // om.
Stepenele antifoanelor300.
Troparul evangheliei, glas 4. Suitu-s-au Dumndzău cu naltă strigare,
Domnul.
Stih: Toate limbile, bate în palme.
Pásapnoi301. E9√g˜lïå Áµñrna g* şi Vßsk*rse∆nïe Xs˜vo302, psal. 50.
Slava..., glas 2. Zà a˚pñs˜l´ ml*ñv´... Inn*™...Zabce.303
De-acii PomilÁinás´ be* povelin304 ˜ , glas 6:
Astădz întru ceruri ceale de sus puteri, a noastră fire prăvind, să miră
de-a strein chip suire, nepricepîndu-să unele cătr-alalte, dzîcea:
„Cine-i acesta ce vine?” Şi deaca vădzură pre al său Stăpîn, cereştile
por să rădice învă a. Cu carile şi noi neoprit să cîntăm pre cela ce-i cu
trupul de-acoló iarăş viitori, ca un giude a tuturora şi Dumnădzău
totputearnic.
Canoanele. Cel På’ñ⁄i˘305 cu iermoasele în 8 şi cel 4 în 6. Û Ioán
Monah.
Peasna 1, glas 5, irmos.
Canun la V zneseniia Domnului nostru Iisus Hristos

Peasna 1:
Sp*siñelü bÁ* iµΩe vßmóri lü∆di nogámi nemókrßnami nasña vlßñomÁ
i fara∑∆na vßse voínsvom´ poñoplß‚omÁ tómÁ e˚dínomÁ vßspoím´
æµk∑ prosláviså.
III 76v Spăsîtoriului Dumnădzăului căruia în mare poporul cu picioare / neudate
299
În limba slavonă în text: „Împreună cu cel care nu are început (fărăînceputul)” („Cel
care împreună cu cineva nu are început”).
300
În text, scris anñóanelr´, greşeală de tipar.
301
Pa~sapnohv („Toată suflarea”).
302
În limba slavonă în text: „Evanghelia dimine ii 3”; „Înăl area lui Hristos”.
303
În limba slavonă în text: „De la Apostol citire... Şi acum... Născătoarei de Dumnezeu”.
304
În limba slavonă în text: „Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare...”.
305
În limba slavonă în text: „al cincilea”.
au povă at şi pre Faraon cu toată oastea ce-au înecat, acelui sîngurului

să-i cîntăm, că s-au proslăvit.
Tîlc:
Aceasta o cîntă poetícul, ádecă tvóre ul, făcătoriul canoanelor, din
cîntecul lui Moisí, peasna cea dintăi de la stihologhii, unde dzîce: „Să
cîntăm Domnului slăvit ce să proslăvi. Calul şi călăre ul au aruncat în
mare!”, c-au înecat Dumnădzău pre trúfaşul şi sămă ul, pre Faraon şi
toată oastea lui şi teleagele ceale de her cu harmată cum era
pre-atunce, de ieşiia la război cotigă pre 2 roate, coşul de o ăl cu 2 cai,
şi din coş zvîrliia cu fuşturi ascu îte viteajii de trecea prin platoşe. Cu
război tare ca acela au mărs Faraon după mişeii izrailteani pedestri şi
fără arme şi cu cróşnele în cîrcă. Pentr-aceaea Dumnădzău au smerit
pre sămă ul Faraon, căce cutedză∆ împrotiva lui Dumnădzău a ieşi
asupra mişeilor izrailteani, că le-au audzît de rugă de pedeapsă în
vreame lungă şi i-au izbăvitu-i. Deci şi noi, creştini, să-i cîntăm cîntec
de izbîndă lui Hristos ce ne-au izbăvit de Faraon – de diavol şi de
Eghipet – de iad şi ne-au petrecut prin apa svîntului botedz şi într-însă
au necat toată putearea păcatelor.
Sñ*g∑ I∑ána Damaskína ñvore∆nïe.306
Vßspoím´ vßsì lü∆dïe iµΩe narámÁ xerovímskÁ vßzns˜e‚Áså sß sláv∑õ
XÁ* i˚sßposadív‚Á nás´ ∑˚desnõå ∑µca, p™∆sn´ pob™’ dnõõ æ˚k∑
proslaviså. //
III 77r Să cîntăm, toate popoarăle, celuia ce pre umere de heruvimi s-au
năl at cu slavă Hristos şi cu sine ne-au pus a şedea în direapta
părintelui, cîntec de bucurie că s-au proslăvit.
Tîlc:
Aicea peave ul îmbie creştinătatea şi dzîce: „O, popoară blagocestive,
veni cu to îi să cîntăm şi să lăudăm pre Domnul Hristos ce s-au
înăl at în umerile heruvimilor în scaun şie leagăn, carîtă vie
însufletată, nu de lemn, nice cai pedestri, ce carîtă cu miile înfrîmşată
şi scaun de heruvimi, svin ii îngeri cei cu fea e de prunci nezlobivi, cu
slavă şi cinste mare. Să-l cîntăm şi să-l lăudăm pre Domnul nostru
Hristos acesta ce-au suit firea noastră de o au înscăunat în na direapta
părintelui în scaun proslăvit, cu cîntec de biruin ă şi de izbîndă ce s-au
proslăvit cu dumnădzăirea.”
X∑∆dañáe bÁ* i˚çl*k∑m´ Xa* líci aµgg*l´sñïiÂ vidå∆we sßplß∆ñïõ
vßví’‚nix´ Á˚˚divl™∆xõså, sß glásn∑Ωe vßsp™váxõ p™∆nïe pob™∆dn∑ æ˚k∑
prosláviså.
Pre mijlocitoriul lui Dumnădzău ş-a oamenilor, pre Hristos, horiurile307
îngerilor deaca vădzură cu trupul întru cei de sus, să minuna
şi-ntr-o-ntinsoare de glas sus cînta cîntare de biruire, că s-au proslăvit.
306
În limba slavonă în text: „Crea ie a Sfîntului Ioan Damaschin”.
Tîlc:
Aicea dzîce svîntul peave cum îngerii, deaca vădzură pre Hristos ce
să feace mijlocitori, ádecă stătu la mijloc între Dumnădzău Părintele
şi-ntre omul, de-mpreunắ omeniia cu dumnădzăirea, de încuscrắ şi
III 77v înrudeni rodul omenesc cu / ruda lui Dumnădzău, Fiiului Dumnădzău
Hristos, deaca-l vădzură Dumnădzău fiind şi om, deaca-l vădzură cu
peli ă şi trup pemintesc şi să suia cătră năl îme în ceri, să minuna şi să
sîia nu numai îngerii aceia ce-l suia şi-i slujiia, ce şi alalte şireaguri,
heruvimii, serafimii, şi într-o-ntinsoare de tocmală de glas cînta
cîntecul cel de biruire, ádecă „Aghios, aghios, aghios, Domnul Hristos
cu Părintele şi Duhul Svînt, plinu-i ceriul şi pămîntul de slava ta.”
Æ˚vlß∆‚omÁså bÁ* nagorù Sinà i˚zak∑∆n´ dáv‚omÁ bg*∑vidcÁ M∑√se∆Á
maslíçnïå †góri vßznes‚úså plß∆ñïõ, poím´ æ˚ko prosláviså.
Lui Dumnădzău ce s-au ivit pre Muntele Sináiului ş-au dat leagea
vădzătoriului de Dumnădzău Moiséi, de pre Muntele Maslinilor ce
s-au înăl at cu trupul, că s-au proslăvit.
Tîlc:
Aicea iară-mbie poetícul pre creştini să slăvască pre Domnul Hristos
şi dzîce: „Voi, oamenilor, popoarălor, gloatelor, veni să lăudăm şi să
proslăvim pre Dumnădzău ce-au dat leagea lui Moisei în Muntele
Sináiului, carele s-au arătat întăi în rugă lui Moiséi, acmu întrupat şi
înăl at cu trupul de pre Muntele Maslinilor, pre acesta sîngur
Dumnădzău să-l proslăvim, că s-au proslăvit cu minunile şi atunce şi
acmu astădz ce s-au înăl at.
Prçñsãa mñ*i bΩ*ïa vßplßw‚ag∑så i˚sñe∆be, i˚ † nå∆dr´ rodíñelå
III 78r ne †sñõplß∆‚ag∑ ba*, nepresñáno m∑lì vßså’kago // ∑˚bsñoánîå sp*sñi
iµxΩe sßzdà.
Preacurată Maica lui Dumnădzău, pre-acela ce s-au întrupat din tine şi
de sînul Părintelui nu s-au despăr ît Dumnădzău, nepărăsît roagă-l de
toată încungiurarea să mîntuiască pre carii au plămădit.
Tîlc:
Aicea întoarce svîntul peave cătră Precesta şi o proslăveaşte cu slava
Fiiului ei şi-i dzîce: „O, Ficioară curată şi Maică lui Dumnădzău,
roagă-te pentru noi lui Dumnădzău, Fiiului tău, nepărăsît, ce s-au
născut dintru tine şi din sînul Părintelui n-au lipsit, nice s-au despăr ît,
roagă-te lui totdeauna să ne spăsască, ce ne-au zidit” (ádecă aşea lesne
cum soagem noi pita din aloat şi de-acii o şi coacem de ni-i de sa îu
vie ii, aşea lesne Svin ia sa ne-au frămîntat din lut şi ne-au sopt şi
307
În text, scris gxórürile.
ne-au însufle ît)308, „roagă-l să ne scoa ă de la tot toiul şi năvala şi

încungiurarea nevoilor şi primejdilor.”
Alt canon a svîntului Iósif pre az veade, glas 4, irmos.

˝vrßzõ‘ Á˚sñámoa, i˚naplßnå∆ñså dúxa, i˚slóv∑ †rignõ cr*ci máñeri,
Iævlå∆så sv™∆ña∑ ñrßΩesñvÁå‘ i vßspoõ‘ radÁå∆så e˚å çÁdesà.
Deşchide-m-voiu rostul mieu şi să va-mplea de duhul cel svînt şi
cuvînt voi izbucni Împărăteasii Maicii; şi m-oi arăta străluminat
prăznuind şi voi cînta bucurîndu-mă pentr-a ei minuni.
Tîlc: /
III 78v Acesta irmos îl ia poetícul din psaltire, psalomul ˝rignõ src*e moe
slóvo bl*g∑.309 Că acesta psalom arată naşterea lui Hristos din Părintele
şi naşterea Svin iii sale din Preacista şi-l arată pre Svin ia sa ca pre un
împărat putearnic, iară pre Maica Svin iii sale ca o hiică Împăratului şi
Împărăteasă Duhului Svînt, cu mare adîncuri de în ăles pentru Svin ia
sa Preacista şi slava ei ş-a Fiiului Svin iii sale. Cine-i dăruit de la
Dumnădzău cu priceapere, citească şi tîlcuiască acela psalom; de iaste
slab la priceapere, citească Osmoglasnicul, ádecă Octáihul, ce-i
dzîcem noi Anghilestul, că va afla toate cuvintele acestuia psalom
răşchirate tîlcuite prin canoane, prin stihire, prin slave.
Vßskrß∆se ñrídnevenß iµΩe poesñe∆sñvÁ besßmrß∆ñnïiÂ i˚æ∆vils´ e˚sì
e˚dína deså∆ñim7 i˚vßså∆x´ Á˚ç*nk∑m´ i˚vßsñeçe‘ Xs* kß ∑µcÁ ∑µblakom´
nosím´, iµΩe vßse∆mÁ cr*ß.
Sculatu-te-ai a treia dzî, acel pre fire fără moarte, şi te-ai ivitu-te celor
unsprădzeace şi tuturor ucinicilor şi cursăş, Hristoase, la Părintele pre
nuăr călătorind, cela ce eşti a toate Împărat.
Tîlc:
O, Hristoase, a treia dzî ai învis, cela ce eşti hiriş310 fără moarte, cela
ce dai via a a toată dihaniia; şi te-ai arătat la to apostolii şi ucinicii şi
ca astădz ai încălecat pre nuăr călare, în carîtă de nuăr, de te-ai suit la
III 79r Părintele, ca cela ce eşti împărat311 preste // toate şi le-ai făcut toate.
Nuărul acela poate să fie ca şi la preobrajeniia Svin iii sale.
Vßpî∆eñ´ æ˚vesñß∆vnå, poå‘ Dv*d´ bg*o dßxniovénïiÂ, vßzî∆idÂ e gß* kß
nebésnim´, vßvßsliknoveni i˚ñrõ∆bi glása, i˚kß prß’v∑ sv™∆ñ´vnomÁ
∑µcÁ dosñiΩe‘.
Strígă camai vederat cîntînd David, acel sufletori de dumnădzăire:
„Suitu-s-au Domnul cătră ceale cereşti, cu strigare şi de bucin glas, şi
308
Parantezele îi apar in editorului.
309
În limba slavonă în text: „Cuvînt bun răspuns-a inima mea” (psalmul 44).
310
În text, scris gxíri‚7.
311
În text, scris ç˚pßráñï, greşeală de tipar.
cătră începătoriul luminelor Părinte sosî.”

Tîlc:
Acesta-i din Vßsì æ˚zíci vßsplewáñe rõkámi312, ce-au David prorocit,
ádecă „O, Hristoase, cum te sui cătră ceri cu holcă313 mare de cîntări şi
de urlete de trîmbite şi bucine şi cîntări îngereşti, de sosîş la
Dumnădzău, Părintele tău ş-a Duhului Svînt.”
Sßsñar™∆v‚ïiså gn* mír´ mnógimi sßgr™‚e∆nmi, ∑˚bnovlß∆ sñrásñïõ
i˚vßsñánïem´ sì, vßzíde ∑˚blák∑m´ poeím´ kß‘ nbsñ¥m´ sláva sláv™
ñvoe∆i.
Îmbătrînită, Doamne, lumea de multe greşeale o ai înnoit cu patima şi
îmvíerea ta. Te-ai suit cu nuărul purtat spre ceale cereşti, slava slăvii tale.
Tîlc:
O, Despuitoriule Iisuse Hristoase Dumnădzău, Împărate ceriului ş-a
pămîntului! Aceasta lume de gios carea au greşit de -au ieşit din
svînta poruncă şi s-au vechit şi s-au îmbătrînit în păcate, acmu Svin ia
III 79v ta o ai înnoit / şi o ai întinerit cu patimile şi cu svîntă învierea ta. Şi
deac-ai împlut toată spăseniia noastră, te-ai suit în carîtă de nuăr de
te-ai aşedzat la lumea cea de sus de-mpără ăşti cu Părintele şi cu
Duhul Svînt preste toate lumile, ceale de sus şi ceaste de gios, slava să
fie şi cinste slăvii tale.
Vldkõ r∑díla e˚sì vßs™∆x´ vßsenepor∑∆çnaa vldçce, iµΩe sñrásñ´
vólnõå prïe∆m‚ag∑, i˚vßz‚e∆d‚a kß‘ sv∑∆emÁ ∑µcÁ, e˚goΩe ne∑sñavì aµwe
i˚plß∆ñ´ vßzå∆ñ´.
Domnitoriu născuş tuturor, întru tot nevinovată Despuitoare, carele
patimă volnică au priimit şi s-au suit cătră al său Părinte, pre carele
n-au lăsat, săvai că trup ş-au luat.
Tîlc:
Cătră Svin ia sa Preacista dzîce peave ul svînt: „O, Despuitoare
Domnitoare ce domneşti şi stăpîneşti îngeri şi pre pămînt, carea ai
născut pre Stăpînul, pre Domnitoriul şi Tvore ul lumii ş-a tuturor,
carele au suferit de bunăvoia sa cu sfatul Părintelui şi a Duhului Svînt
de-au rădicat pre sine patima noastră şi ca astădz s-au suit la Părintele
său cel nedespăr ît, carele nicedănoară nu s-au despăr ît de Fiiul său,
săvai că s-au întrupat.
Catavasiia.
BΩs˜vnim´ pokrßven7 b¥v7 kß∆sn∑ æ˚z¥’çniiÂ mrák∑m´, skáza bg*∑
naç´rñánn¥iÂ zak∑’n´, Tínõ bò †ñræs˜ ∑˚çese‘ razúmnag∑, zríñ7 sõwag∑
i˚naÁçáeñså dúxa, razÁm7 poçiñáå bΩs˜ñvn¥mi p™sn´mi. //
III 80r Cu dumnădzăiască acoperit gîngavul negură, tîlcui de Dumnădzău
312
În limba slavonă în text: „Toate popoarele, bate i din palme” (psalmul 46).
313
În text, scris gxól7kß.
scrisa leage. Că tina scuturînd de la ochiul min îi, veade pre cela ce
iaste şi să-mva ă de-a Duhului în ălepciune, cinstind cu dumnădzăieşti
cîntări.314
Tîlc:
Adecă Moisí, deaca s-au suit în Muntele Sináiului la Dumnădzău,
unde s-au pugorît svin ia sa cu foc şi cu glasuri mare de trîmbite şi de
tunete şi fulgere, muntele ardea cu pară. Acoló s-au suit Moisei şi
Dumnădzău l-au acoperit cu nuăr şi i-au scris leagea pre leaspedz de
piatră de i-au dat şi de-amănunt l-au învă at; şi de gîngav şi neslobod
la limbă ce era, l-au făcut de-au grăit bine, căce c-au slujit bine lui
Dumnădzău. Au lepădat tina păcatelor cu postul şi cu ruga şi cu
slujba. Au cură îtu-ş mintea, ochiul sufletului, au vădzut pre cela ce
iaste, ádecă pre Dumnădzău, că Svin ia sa era şi iaste şi fi-va şi pre
noi, ce nu eram, ne-au făcut şi ne-au dăruit de sîntem şi ne va dărui de
vom fi. Acoló s-au învă at minte de la Duhul Svînt de-au proslăvit şi
au mul ămit lui Dumnădzău cu cîntări dumnădzăieşti.
Peasna 3.
SílÁõ krßsñà ñvoe∆g∑ x*e, Á˚ñvrßdì m∑e pom¥‚le∆nïe, p™∆ñi
i˚slßvíñi ñvoe‘ sp*síñelnoe vßznese∆nïe.
Cu putearea crucii tale, Hristoase, întăreaşte-mi cugetul a cînta şi a
slăvi a ta spăsîtoare înăl are. /
III 80v Vßz‚e∆l7 e˚sì Ωiznodávçe xe* kß‘ ∑µcÁ iµvßznesl´ esì ná‚7 r∑∆d´ çl*ko
lÁb˜çe, ne i˚zreçe∆nim´ bl*go õ˚ñróbïem´ svoím´.
Suitu-te-ai, via ă dătători Hristoase, la Părintele şi ai înăl at a noastră
rudă, iubitori de om, cu nespusă bună mila ta.
Çíni aµgg*l´sñïiÂ sp*se, çlçs˜koe e˚sñe∆sñv∑ vidå∆we sßvßsxodím∑ ñebì,
nepresñánn∑ Á˚divlå∆emi slavl™∆xõ.
Ceatele îngerilor, Hristoase, omeneasca fire vădzînd suită cu tine,
nepărăsît mirîndu-să slăviia.
U˚Ωasáaxõså aµgg*l´sñïiÂ líci Xe*, zrå∆we sßplß∆ñïü vßzne‚áså
iµvßsp™vaáxõ sñ*oe ñi vßznese∆nïe.
Să înspăima îngereştile horiuri, Hristoase, văzînd cu trupul înăl îndu-te, şi
lăuda a ta svîntă înăl are.
Bogorodicina.
Ml*i nepresñánn∑ preçísñaa vßplß∆w‚agoså i˚zloΩe∆sn´ ñv∑íx´
i˚zbavíñiså prelß∆sña kleve∆ñniçå p∑õ∆wixñå mñ*i bΩ*ïå.
Roagă nepărăsît, Preacurată, pre cela ce s-au întrupat din matrica ta să
să izbăvască de înşălăciunea pîrîşului carii te cîntă, Maică lui
Dumnădzău.
314
Pe exemplarul de la Muzeul Literaturii Române, Iaşi: marginal, de mână, apar o cruce
şi nota: Catavasis.
Tvoå‘ p™∆sn∑ slóvcå bcde, ΩívïiÂ i˚neñlånîiÂ i˚sñóçniçe, lík´

sßvßkÁplß’‚îå ñeb™‘ dÁxóven´ Á˚ñver´dì ivß bΩ*esñvń™iÂ sláv™
ñvoeiÂ, v™∆nca slávi spodobì.
Pre ai tăi lăudători, Născătoarea lui Dumnădzău, viu şi neputred izvorule,
hoară ce -au strînsu- sufletească întăreaşte-o şi la dumnădzăiasca slava
III 81r ta de cununa slăvii // spodobeaşte-o.
Vßzm™∆ñe vráña nbsñaa, se‘ prïíde Xs* cr*´ ñvári, vß ñ™∆l∑ ∑˚blß∆kså
ze∆mn∑, g∑ri™í‚im7 gl*áxõ silám´ d∑lñ™í‚ïa.
„Rădica por île ceriului, iac-au venit Hristos, Împăratul faptelor, în
trup îmbrăcîndu-să pemintesc”, celor mai de sus grăiia puteri ceale
mai de gios.
Poiskáv´ Xe* prelßwe∆nnag∑ lß∆sñïü zßmïín∑õ Adáma, æ˚k∑ seg∑‘
∑˚blß∆kså, vßz‚e∆l7 e˚sì i˚ s™∆l7 e˚sì ∑˚de∆snõå, æ˚ko sß prs˜ñólen´ ∑µcÁ,
poõ∆wim´ aµgg*lom´ ñeb™‘.
Cercaş, Hristoase, pre înşelatul cu nada şearpelui, pre Adám,
deaca-ntr-acesta te-mbrăcaş, suitu-te-ai de-ai şedzut de-a direapta, ca
ce eşti de un scaun cu Părintele, cîntîndu- îngerii ie.
Tîlc:
Ádecă: O, Doamne Hristoase, Svin ia ta ai cercat pre Adám cel rătăcit
de-nşălătura şearpelui ce să-mbrăcasă într-însul dracul, iară Svin ia ta
n-ai lăsat să fie pieitori, ce te-ai milostivit şi ai priimit de te-ai făcut
om, te-ai îmbrăcat cu trupul nostru cel pemintesc ş-ai îmblat de l-ai
cercat prin vistearele iadului de l-ai scos, deaca l-ai aflat pre Adám ce
te-ai îmbrăcat într-însul, şi te-ai suit de şedz de-a direapta Părintelui
tău, ca ce eşti de-atocma şi de-aseamenea şi într-un scaun cu Părintele.
Şi cu aceaea ce-ai făcut ai mîntuit ş-ai scos la acea cinste naltă pre
Adám şi Éva cu tot rodul nostru, care te cîntăm cu svin ii tăi îngeri, ce
III 81v te-au cîntat atuncea / la slăvita ta năl are ş-acmu te proslăvăsc şi te
cîntă nepărăsît în slava ta cea veacinică.
Ze∆∆mlå praznÁe∆ñ´ i˚ likßsñvúeñ´, radÁe∆ñså i˚ nb*o, vßznese∆nïem´ dns˜e
ñvórca ñvári, iµΩe proæ˚vle’nno sß‘ e˚dinív‚ago rasñoõ∆waaså xoñ™’nïe.
Pămîntul prăznuiaşte şi gioacă, să bucură şi ceriul cu înăl area astădz a
Făptoriului faptei, carele vederat au împreunat ceale despăr îte de voie.
Tîlc:
Adecă-ş face voia bună şi prăznuiaşte pămîntul şi să bucură ceriul,
adecă oamenii de pre pămînt şi îngerii cu ceriul, de năl area Domnului
Hristos, Tvore ului lor, carele Svin ia sa au împreunat ş-au împăcat ce
era firea peminteanilor despăr îtă de la Dumnădzău şi depărtată şi
urgesîtă de voia sa ce-au greşit Adám şi Éva; nime nu i-au silit de
greşiră şi să despăr îră, iară astădz firea peminteanilor o au împreunat
încă mai presus de cum era în rai, pentru rudeniia ce s-au rudit cu noi
Dumnădzău şi ne-au făcut şie moşneani cu Iisus Hristos, iubit Fiiul său.
Sßmß’rñi r∑Ωde’‚i razdrÁ‚íñelå, e˚dínogo besßmrß’ñnag∑ ba*, dv*∑

mñ*i prs˜çñaa, tógo prísn∑ ml*i Á˚mrßwvlå∆õwïõmå sñráñi
Á˚mrßñvíñi i˚spásñimå.
Mor îi ce-ai născut pre stricătoriul, pre sîngurul fără de moarte
Dumnădzău, Ficioară, Maică preacurată, acela pururea roagă-l, pre
III 82r acealea ce mă umoară chinuri să le // umoară şi să mă spăsască.
Razvrze‘ õ˚ñrób¥ bezçådsñvÁõ∆w∑i õ˚z¥, dosadõΩézlo Á˚drßΩímõå
bl*go çådsñvÁõwoi, e˚dina ml*ñva proroçíci dre∆vleáni, nosõ∆woiÂ dúx´
sßkrÁ‚e∆n´ kßsílnomÁ i˚ b*Á razúmom´.
Rumt-au zgăului a stearpă legături şi dosada cea nesuferită a ceii cu
plodul bun sîngură ruga proroci ei de mult Ánnei, ce-ş purta sufletul
înfrînt cătră putearnicul şi Dumnădzăul gîndurilor.315
Tîlcul:
Acesta irmos iaste din istoriia Ánnei, îmei lui Samuíl. Avea bărbatul
ei, Elcaná, 2 femei, pre Ána şi pre Fenána. Şi Fenána făcea cuconi,
iară Ánna nu făcea, că era stearpă. Deci cînd veniia Elcaná de la
besearică, aducea Fenánei parte şi pre cuconii ei păr , iară Ánnei
aducea numai o parte a ei, că cuconi n-avea, şi o lua în batgiocoră
Fenána. Deci ea mearsă la besearică cu inemă înfrîntă de să rugă lui
Dumnădzău să-i dea cuconi, să nu rămîie stearpă, şi să i-l închine
Svin iii sale. Şi acea rugă a ei cu inema înfrîntă au rumt legăturile
sterpiei zgăului ei şi au tăiat şi mustrarea ce pă îia de so îia ei, că i-au
datu-i Dumnădzău cucon pre Samoíl şi l-au închinatu-l lui
Dumnădzău, cum i-au giuruit, şi i-au datu-i Dumnădzău de-au făcut
şi al 6 cuconi după Samoíl, numai cu ruga sîngură din inemă înfrîntă
III 82v cătră putearnicul Dumnădzău, ce ştie gîndurile şi / cugetul cel ascuns,
ştie cine-i sămă şi cine-i smerit, nefă ărind ca ipocri ii ce să arată din
gură smeareni, iară din inemă sînt săme .
Peasna 4.
U˚sl¥‚áx´ slúx´ síli krßsña‘ æ˚ko ráiÂ †vßrze∆så e˚gorádi i˚vßzßpíx7
sláva síl™ ñvoe∆iÂ gn*.
Audzît-am audzul puterii crucii, cum raiul s-au deşchis pentru dînsă,
ş-am strigat: „Slava puterii tale, Doamne!”
Tîlc:
Aceasta o ia peave ul de la Avácom proroc, ce-au prorocit de
răstignirea Domnului Hristos; că pentru lemnul ce să închisease raiul,
acmu pentru putearea lemnului svintei crucii s-au deşchis şi Adám
iarăş ş-au încăput la cinstea cea dintăi. Pentr-aceaea strigăm: „Slava
puterii tale, Hristoase!”
315
În exemplarul de la Iaşi, adăugat de mână pe margine, de mână: Cata[va]sii.
Vßznese∆så vßsláv™ iµΩe aµgg*l∑m´ cr*ü Á˚ñ™‚íñelå nam † ∑µca posláv´.

Tå∆mΩe vßpïe∆m´, sláva síl™ ñvoe∆i gn*.
Năl atu-te-ai în slavă, cela ce eşti îngerilor Împărat, pre Mîngîitoriul
noaă de la Părintele trimisă∆ş; pentr-aceaea strigăm: „Slava316 puterii
tale, Doamne!”
Æ˚k∑ vßz¥∆de sp*s´ kß‘ ∑µcÁ sßplß∆ñïõ, Á˚diví‚aså e˚mù aµgg*l´skaa
v∑ínñsñva i vßzßpí‚a sláva síl™ ñvoe∆i gn*.
Deacă să sui Mîntuitoriul cătră Părintele cu trup, i să mirară lui a îngerilor
III 83r şiruri şi strigară: „Slava // puterii tale, Doamne!”
G∑∆rnïå síli gorn™∆n‚im7 vßpïáxõ, vráña vßzm™∆ñe XÁ* ná‚emÁ cr*ü,
e˚góΩe vßsp™váem´ vß kúp™ sß ∑µcem´ i dúxom´.
De mai de sus puteri celor mai de sus striga: „Por île rădica lui
Hristos, al nostru Împărat, carele îl cîntăm împreună cu Tatăl şi Duhul.”
Dv*aa rodì i˚máñernix´ nerazÁmå, nß‘ máñi Áµb∑e d™∆vaaΩea pr™bísñ´,
õµΩe vßsp™váõwïe, radÁíså bc*e vßziváem´.
Ficioara născu şi rîndurile maicelor nu pricepu, însă maică iaste, iară
ficioară au rămas; carea cîntînd, „Bucură-te, Născătoare de Dumnădzău”,
strigăm.
Tîlc:
Adecă Svin ia sa Preacista ficioară născu pre Hristos şi cumu-i rîndul
maicelor nemică n-au priceput. Că rîndurile maicelor sînt aceastea:
adecă culcuşul cu bărbat şi stricatul fetiei şi dureare şi deşchisul
zgăului şi plod de la bărbat la îngrecat; iară la născut, munci şi durori
greale şi deşchisătură zgăului şi sînge mult şi dzăcare 6 săptămîni
pănă a să-nchega. Iară la Svin ia sa nemică de-aceastea, ce numai
Duhul cel svînt au umbrit cu putearea celui de sus. Sîngur Dumnădzău
în svîntul pîntecele ei din svîntul ei sînge ş-au plămăditu-ş trup şi,
deaca ş-au împlut 9 luni, l-au născut cum sîngur Dumnădzău au ştiut;
III 83v iară / svînta Ficioară, cum l-au317 îngrecat fără patimă, aşea l-au şi
născut, fără leac de durori şi de rînduri femeieşti; şi întăi ficioară, şi la
naştere ficioară, şi după născut ficioară, adevărata lui Dumnădzău
Maică, blagoslovită Mariia.
Û˚n´318 irmos.
S™då∆iÂ vßsláv™ naprs˜ñl™ bΩsñs˜ßvn™, na ∑µblac™ légc™ prïide Û*S pre
bΩs˜ñ´vn¥iÂ, † preçísñïå dv*¥ i˚ sp*ee vßpïõwõå sláva síl™ ñvoe gi*.
Acela ce şeade în slavă pre scaun de dumnădzăire pre nuor iuşor veni
Iisus acel prea dumnădzăiesc, din preacurata Ficioară, şi mîntui pre
carii strigă: „Slava puterii tale, Doamne!”
316
În text, scris sláve, greşeală de tipar.
317
În text, scris l™Á, probabil greşeală de tipar.
318
În limba slavonă: „Şi acum”.
Tîlc:
Aceasta-i de la prorocul Isaíia, ce-au prorocit de-au dzîs de Domnul
Hristos: „Iată, Domnul va veni pre nuor iuşor, nu cu hreamăt şi cu
groază ce-au făcut în Eghípet, ce în bra e de ficioară” - cînd au pugorît
Svin ia sa la Eghípet fugind de Iród, acoló au surupat toată putearea
iadului. Suitu-s-au şi îngeri cu svîntul său nuăr iuşor, cinstitul său
trup. „Cu nuorul cel iuşor” iaste întăi svînta Ficioară Máriia ce l-au
purtat în pîntece şi în bra e. Al doile rînd, „nuor iuşor” iaste cinstitul
său trup, ce poartă plinul dumnădzăirei, că Svin ia sa iaste
Dumnădzău deplin, săvai că-i şi om deplin. A treia oară iaste sîngură
vîrtucioasă a lui puteare, c-au făcut toate cîte au vrut şi ne-au şi spăsît.
III 84r Ûµs* Ωízno dábec, poe∆m´ iµΩe vßzlübì, namaslíçnõå // g∑∆rõ
vßsxodíñ´, i˚síx´ bls˜vì i˚ ∑µç*å ∑˚blákom´ nosím´ n™∆dra dosñíΩe, æµΩe
nikákoΩe ∑˚sñavì.
Iisus de via ă dătătoriul, luînd carii ş-au iubit, la Maslinilor Munte să
suie şi pre-aceştia au blagoslovit; ş-a Părintelui cu nuorul purtat sîn
agiunsă, care nice într-un chip n-au părăsît.
Tîlc:
Ádecă Domnul Hristos luă iubi îi săi ucinici şi cu dînşii să sui la
Muntele Eleónului şi-ncălecắ pre nuor. Pre ucenici blagoslovi, iară
Svin ia sa sosî tocma în sînul Părintelui său, de care sîn nice dănăoară
n-au fost depărtat, nice despăr ît.
Mír´ vs˜e praznúeañ´ vidím¥iÂ i˚nevidímïiÂ, vßrádosñi aµgg*li likúõñ´
i˚ çl*ci, slavoclovå∆we nepresñánn∑ vßznese∆nïe iµzplß∆ñïõ sß
e˚dinív‚ag∑så nám7 bl*gosñïõ.
Lumea toată prăznuiaşte, vădzută şi nevădzută, cu bucurie îngerii
sălteadză şi oamenii, slavoslovind nepărăsît înăl area căruia cu trupul
s-au făcut una cu noi de bunătate.
Tîlc:
Au împreunat firea omenească a nostră cea slabă cu firea lui
Dumnădzău prin bunătatea sa, de-au făcut milă cu noi în chip ca ceaea
cînd împăratul îş ia împărăteasă din robii săi şi-i face moşneani
împără îii sale pentru împărăteasa sa, că să rudesc cuconii împăratului
cu cuconii robilor pentru împărăteasa şi să fac una şi un sînge şi o casă
domnul cu robul; ce-au fost roabă întăi, apoi iaste moşnean. /
III 84v RazdrÁ‚ív´ dßrΩávõ sßmß∆rñïõ, æ˚k∑ besßmrß∆ñen7 gß*, besßmrß∆ñïe
vßs™∆m´ darovál´ e˚sì çl*k∑ lü∆bçe, i˚vßznese∆så vßsláv™, zrå∆wimñå
çß∆sn¥m´ Áµçeník∑m´ Ûi*se vßse‘ sílne.
Rumt-ai putearea mor îi ca un nemuritori domn, nemuritorie tuturor ai
dăruit, de om iubitoriule, şi te-ai înăl at în slavă prăvindu-te cinsti ii
ucenici, Iisuse totputearnice.
Bl*Ωino çrévo ñvoe‘ vßse‘ neporóçnaa b¥s˜ iΩeboçr™∆v∑ aµdov∑ pr™sláv7no
i˚sñßwív‚ag∑ neskazánn∑ vßm™sñíñi spodobíså, eµgoΩe ml*i sps˜ñi

nás´ poõ∆wixñå.
Fericit pîntecele tău, în tot Nevinovată, să feace, că pre cela ce
pîntecele iadului preaslăvit l-au deşertat, netîlcuit a-l încăpea te-ai
spodobit; pre carele roagă-l să ne spăsască, carii te cîntăm.
Tîlc:
Că Svin ia sa Preacista au încăput în pîntecele Svin iii sale pre
Dumnădzău, carele lucru în ce chip şi cum nu să poate spune, cum
cela ce nu-l încap ceriurile l-au putut încăpea Svin ia sa. Pre cela
ce-au deşertat pîntecele iadului, c-au scos de-acoló sufletele direp ilor
ş-a tuturor carii au credzut cuvîntului319 Svin iii sale.
Citeaşte la 1 poslánïe péñrova320, glava 3, verşul 19.
Peasna 5.
U˚ñrßnÁõ∆we vßpîe∆mñi gn* sp*sin¥, ñì bo e˚sì bß* ná‚´, razv™ñeb™‘
i˚nógo ba* neznáem´.
Mînecînd strigăm ie: „Doamne, mîntuiaşte-ne, că tu eşti 321 //
III 85r Dumnădzăul nostru, fără tine pre altul Dumnădzău nu ştim.”
Ûµspßlnív´ veselî∆å vßså∆ç´skaa mls˜ñve, górnïim´ sílam´ sß plß∆ñîõ
pri‚e∆l´ e˚sì.
Împlînd toate de veselie, Milostivule, la puterile de sus cu trup ai venit.
Aµgg*lsk¥å síli vßze∆mlemañå vidå∆we vráña vßz¥váaxõ cr*ü ná‚emÁ
vßzm™∆ñe.
Îngereştile puteri rădicat vădzîndu-te, „Por île, striga, Împăratului
nostru rădica !”
Apósñoli vidå∆v‚e vßzv¥‚áema sp*sa, sßñrepe∆ñ∑m´ vßz¥váaxõ, cr*ü
ná‚emÁ sláva ñeb™‘.
Apostolii, deaca vădzură înăl at pre Mîntuitoriul, cu cutremur striga:
„Împăratului nostru, slava ie!”
Dv*õ porΩs˜sññv™ vßsp™∆vaem7ñå bcde, ñ¥∆bo ba* plßñïõ mírovi rodíla
e˚sì.
Ficioară după naştere te cîntăm, de Dumnădzău Născătoare, că tu pre
Dumnădzău cu trup lumii l-ai născutu-l.
U˚diví‚aså vßsåç´skaa, ∑˚ bΩs˜ñ´vn™iÂ sláv™ ñvoe∆iÂ, ñ¥∆bo ne i˚skús∑
brá‚naa dv*∑, prïå∆ñ7 vßõñr∑∆b™ iµΩe nadvßså∆mi sõ∆wago ba*, i˚rodíla
es˚˚ì bezl™∆ñnago sn*a, vßs™∆m7 vßsp™váõwim7 ñå mír´ podaváe‚i.
Minunară-să toate de dumnădzăiască slava ta, că tu, neatinsă de nuntă
Ficioară, ai priimit în zgău pre carele-i preste toate Dumnădzău şi ai
născut pre cel fără de ani Fiiu. Tuturora ce te cîntă pace le dăruieşti. /
319
În text, scris kÁv∆nñÁlÁiÂ, greşeală de tipar.
320
În limba slavonă: „Epistola lui Petru”.
321
În text, scris kß ñéew7, greşeală de tipar.
III 85v U˚mrßñvív´ sßmß∆rñ´, svoõ∆å sßmß∆rñîõ gi*, prïe∆m´ iµxΩe vßzlübív´,
vßz‚e∆l´ e˚sì namaslíçnõå g∑∆rõ sñ*õå, i˚ † ñõ∆dÁ vßsñeçe‘ Xe* kß‘
svóemÁ rodíñelü ∑˚blák∑m´ nosím´.
Deacă umorît moartea cu a ta moarte, Doamne, luaş pre carii -ai iubit,
te-ai suit la a Maslinilor Muntele cel svînt şi de-acoló merseşi în sus,
Hristoase, cătră al tău Născătoare pre nuăr călătorind.
Sñránn∑ ñv∑e‘ r∑Ωde∆sñv∑, sñránn∑ ñvoe‘ vßskrßse∆nïe, sñránn∑
i˚sñrá‚noe ñi Ωivodávçe, eµΩe †g∑∆ri bΩs˜eñvn∑e vßznesea∆nîe e˚Ωe
i˚zobraΩáå i˚lî∆å, çeñvór∑ kóni™ vßsxoΩ7dáa‚e, vßsp™váåñå‘ çl*k∑
lü∆bçe.
Minunată i-i naşterea, minunată i-i învíerea, minunată î-i şi straşnica
ta, de via ă dătătoriule, acea de la munte dumnădzăiască înăl are,
carea închipuind Ilíia cu 4 cai în sus zbura, cîntîndu-te, de om
iubitoriule.
Slava.
Zrå∆wim´ a˚pósñol∑m´ v™waáxõ aµgg*li, mõ∆Ωïå galile∆isñïiÂ, çñò
çüdíñeså vßznese∆nïü Ωiznodávca Xa*, sßiÂ prïídeñ´ páki naze∆mlå,
sõdíñi mírÁ vßse∆mÁ, æ˚ko sõ∆dïa pravedn™í‚ïiÂ.
Prăvindu-le, grăiia apostolilor îngerii: „Bărba galileeani, ce vă mira
de năl area vie uitoriului Hristos? Acesta va veni iarăş pre pămînt, să
giudece lumea toată ca giude ul cel preadirept.”
Inn*™...
III 86r Dv*õ sßxranívñå poroΩd´sñv™ neñl™∆nõ, vßsxodíñ´ Xs* // kß‘ ∑µcÁ bg*o
rodiñe∆lnice, e˚góΩe ne∑sñavì, aµweiÂ plßt prïå∆ñ´ i˚sñebe‘ Á˚mnõΩeiÂ ∑˚
d‚*evle∆nõ zamil∑sñ´ ne i˚zreçe∆nõå.
Re‚íñeln∑ sau i˚zmiváñelnõ.322
Ficioară deaca te-au ferit după naştere nestricată, să suie Hristos cătră
Părintele, de Dumnădzău Născătoare, pre carele n-au lăsat, săvai că şi
trup au luat din tine cuge ît şi însufle ît, prin milă negrăită.
Că focul destramă, dezleagă, cură eaşte.
Izmiváñenlõ ∑˚çiwe∆nïe sßgr™‚∆enïem´, ∑˚gnedßxnove∆niõå prîim™∆ñe
dx*a rósõ, ∑˚ çáda sv™∆ñ∑ ∑µbraznaa cr*kvnaa, nín™ †sï∑∆na b∑ i˚z¥∆de
zak∑∆n´, æ˚z¥∆k∑ ∑µgne zráçna dx*a bl*g∑déñ´.
Lăutoare cură îciune de păcate, cu foc suflărea ă priimi a Duhului
roaă, o, cuconi cu obraze lumina a besearicii, că astădz din Sión au
ieşit leage, acel de limbi înfocate a Duhului dar.
Tîlcul.
O, voi, cuconii cei cu obrazele pline de lumina cunoştin ii cu
Dumnădzău, cuconii svintei besearici, că v-au născutu-vă svînta
322
Scrisă oarecum aparte, aceasta pare o nota ie a lui Dosoftei; este posibil ca tipograful
s-o fi preluat automat.
besearică, priimi roaă a Duhului Svînt, roă înfocată, roaă nu umădă şi

cu aburel de vînt pemintesc, ce roaă înfocată cu aburel dumnădzăiesc,
ce suflă cu foc (nu cu foc de cesta ce arde şi veştedzeaşte, ce foc
luminători şi întrămători)323 şi de păcate cură îtoare, roaă înfocată ce
scaldă şi cură eaşte (înfocată că arde şi dezleagă păcatele); că astădz
III 86v au ieşit leage din Sión / şi darul Duhului Svînt ca neşte limbi.
Peasna 6.
„b¥de∆må be∆zna gróbΩe mí kiñ7 b¥sñ´, aµzΩe vßzßpíx´ kñe∆b™ çl*k∑
lúbcÁ, i˚sp*semå de∆snica ñvoa gi*.
Încungiuratu-m-au prăpastea, mormînt chitul îm fu; iară eu strigaiu
spre tine, iubitoriul de om, şi m-au spăsît direapta ta, Doamne.
Aceasta o ia peave ul de la prorocul Ioná, ce-l înghi îsă chitul în mare
ş-au strigat cătră Dumnădzău din rîndza chitului şi l-au scos
Dumnădzău sănătos. Aşea şi noi, cînd cădem în primejdile valurilor
lumii324 sălcie, şi cînd iarăş cădem de ne înghite chitul păcatelor, să nu
tăcem, ce să strigăm cătră milostivul Dumnădzău, că ne va spăsî şi ne
va scoate de la moarte ca şi pre Ioná, aşea de lesne.
Vßz¥grá‚aså a˚pósñoli zrå∆we nav¥sómõ dns˜e qiΩdíñelå vßzemlema,
Á˚povánïm´ dúxa i˚sñráx∑m´ zov™∆xõ, sláva bßsxódÁ ñvoe∆mÁ.
Săltară apostolii prăvind la năl îme astădz pre Ziditoriul luat, de
nedeajdea Duhului Svînt, şi cu frică striga: „Slava suitului tău!”
Tîlc:
Să bucurară svin ii apostoli şi le sălta inema şi sufletul şi de nedeajdea
Duhului Svînt ce le-au giuruit Domnul Hristos că le-a trimite şi,
vădzîndu-l pre Svin ia sa în slavă cerească suit, de pre pămînt cu frică
îl proslăviia.325 //
III 87r Predsñá‚e aµgg*li vßpïõ∆we Xe* Á˚çeník∑m´ ñvoím´, i˚mΩe ∑˚brázom´
vid™∆sñe Xa* vßsxod™∆wa plß∆ñîõ pák¥ prïide∆ñ´ prave∆den´ iµΩe vßs™∆x´
sõ∆dïå.
Astătură îngerii strigînd, Hristoase, ucinicilor tăi: „În ce chip vădzut
pre Hristos suindu-să cu trupul, iarăş va veni direptul a tuturor giude .”
Æ˚k∑ vid™∆‚e ñå‘ sp*se ná‚´ nbsñîå síli, nav¥sóñõ vßze∆mlema
sßñ™lóm´, vßz¥váxõ gl*åwe, velík∑ vl*ko çl*k∑ lü∆bïe ñvoe‘.
Deacă te vădzură, Mîntuitoriul nostru, cereştile puteri la năl îme suit
cu trupul, striga grăind: „Mare-i, Despuitoriule, de om dragostea ta.”
Kõpínõ ñå ne∑palimõ i˚górõ, i˚l™∆sñvicõ ∑˚ d‚*evle∆nn7 õå, i˚ dve∆r´
nebe∆snõå dosñoíno slavím´ Márïe slávnaa pravoslávn¥m´ poxvál∑.
323
Parantezele din acest paragraf îi apar in editorului.
324
În text, scris lúmï.
325
În textul de la Iaşi, foaia este ruptă, iar ultimele două silabe ale acestui cuvânt sunt
completate ulterior, de mână (-vie).
Rugule, tine, cel nears şi munte şi scară însufle îtă şi uşe cerească pre
vreadnicie326 slăvim, Márie slăvită, pravoslavnicilor laudă.
Tîlc:
Aicea iarăş laudă şi fericeaşte pre Svin ia sa Preacista peave ul şi-i
dzîce: „O, Ficioară de Dumnădzău, noi creştinii te slăvim şi te cinstim
şi mărturisim şi- dzîcem «rugul cel nears cu foc ce-au vădzut Moiséi
pre Dumnădzău» şi «muntele lui Daniíl ş-a lui Avácum», şi «poarta
lui Iezechiíl ş-a lui Iácov» şi «scara iarăş a lui Iácov cerească»; şi,
cădzîndu-să, te slăvim, Márie, Doamnă slăvită, lauda creştinilor de
spăsenie.” /
III 87v BΩs˜ñvnoe se‘ vßseçß∆snoe, sßvßr‚áõwe prazdensñvò, bg*o mõdrïiÂ bΩ*ïå
mñ*re, prïid™∆ñe rõkámi vßsplewím´, iµΩe †ne∆å r∑Ωde∆‚ag∑så
v™∆rÁå slavå∆we.
Dumnădzăiasca aceasta şi cu totul cinstita făcînd sărbare, cugetăre îi
de Dumnădzău, a Maicii lui Dumnădzău, veni , mînule să săltăm, acel
dintru dînsă născut Dumnădzău cu credin ă slăvind.
Dakáplåñ7 nám7 sßví‚e ∑˚bláci veselî∆e v™∆çn∑, Xs* bo ∑µblak∑m´ æ˚ko
xerÁvím∑m´ nosím´, kß‘ svoe∆mÁ ∑µcÁ vßsxodím´ dns˜e.
Să picureadze la noi de sus nuorii veselie veacinică, că Hristos de
nuor, ca de heruvimi, călare cătr-al său Părinte să suie astădz.
Tîlc:
Aicea aduce din cuvintele prorocului Isaíei poetícul şi face un feali
oarecare de înfă ărare, prosopoporían, şi dzîce să picureadze sau să
stropască preste noi de sus nuorii bucurie şi veselie veacinică, că
Hristos iaste nuăraşul şi roa, şi cum era suit în carîtă de heruvimi, aşea
să suie astădz la Dumnădzău, Părintele său.
Plß∆ñi æ˚vlß∆så podóbîe, æµΩe pre∆Ωderasñoõ∆waaså, vß e˚dín∑ sßbrál7
e˚sì çl*k∑ lü∆bçe, i˚vßznese∆så zrå∆wimñå, ñvoím´ Á˚çeník∑m´ we∆dre
kß‘ nbsñ¥m´.
Cu de trup ivindu-te chip, ceale dintăi despăr îte le strînsăş într-una,
iubitori, şi te-ai înăl at, prăvindu-te ai tăi ucinici, înduratule, spre ceale
cereşti.
Tîlc: //
III 88r O, Hristoase împărate, de vreame ce te-ai ivit cu chip de trup, ádecă
om deplin, ai împreunat ş-ai împăcat ceale de mult despăr îte – ádecă
pre oamenii ce era urghisi de la Svin ia sa i-au împăcat şi i-au făcut
iubi ; că veniş Svin ia ta de te-ntrupaş din sîngele nostru omenesc, din
svîntă Ficioară, şi ne-ai făcutu-ne Svin iii327tale fra şi moşneani cătră
iubit Părintele tău Dumnădzău; şi te-ai suit în ceri, prăvindu-te ucinicii
tăi.
326
În text, scris vrådniçïe, posibil datorită influen ei singularului.
327
În text, scris svncïi˘.
Çñ∑‘ çrßle∆ni ríz¥, plß∆ñi sß e˚dinív‚agoså debe∆sñi, sñ*ïiÂ aµgg*li Xa*

zrå∆we vewáaxõ, sñrásñi çísnïå bΩs˜ñvnïå nósåwa ∑µbrazi.
„Ce-s roşii veşmintele cu a trupului ce s-au împreunat grosîme?”
svin ii îngeri pre Hristos prăvind dzîcea, a patimii cinstite, dumnădzăieşti
purtînd chipuri.
Tîlc:
Să mira svin ii îngeri şi-ntreba înde sine şi dzîcea: „Ce-s roşii hainele
lui Hristos?” Că-l vedea cu trup gros ca şi noi, ádecă om deplin, şi-i
vedea suişul că-i dumnădzăiesc; îl vedea pre seamne adevărate că-i
Dumnădzău şi-mpăratul lor şi iarăş să mira vădzîndu-l om deplin şi
de-acii vădzîndu-l rănit în svintele palme şi svînta coastă şi svintele
picioare şi hainele Svin iii sale muiate în svînt sîngele său. Vedea
chipuri şi seamne de chinuri, că ducea la Părintele său Dumnădzău
III 88v jărtvă cătră Părintele pentru / noi. Vedea şi, mirîndu-să, întreba
de-acea svîntă şi îngerilor neştiută taină. Aceasta de demult o au prorocit
Isaíia, glava 63, verş 2.
P∑e∆m7 ∑˚ñrokovíce ñvoe zaçáñïe, poe∆m´ ñvoe‘ ne i˚zr7 eçe∆noe
roΩdesñv∑‘, iµΩe i˚zbavíx∑mså ñlå‘ i˚∑zl∑ble∆nïå iñå∆Ωkag∑ çísñaa
aµdova zañvore∆nïå.
Cîntămu- , Pruncă, a ta îngrecare, cîntăm a ta nespusă naştere cu carea
ne-am izbăvit de putregiune şi de dosadă şi de grea curată a iadului
închisoare.
Tîlc:
O, preasvîntă Cucoană, noi, credincioşii creştini, cîntăm şi
proslăvim328 îngrecarea ta şi lăudăm naşterea ta această şi nepovestită
cu carea noi am hălăduit de la pierdzare şi de la rău şi la închisori
greale şi mîhnite a iadului, că de-aceastea de toate ne-au izbăvit Fiiul
tău, blagoslovită Márie.
Catavas.
„˚c™we∆nïe nám7 Xe* i˚spase∆nïe vldk∑ vßsïál´ e˚sì i˚zde∆v¥, da æµk∑
proróka †qv™∆r™ m∑∆rskago †prß∆se i˚ Û∑ána, † ñlå‘ i˚sxiñí‚i, vßse∆g∑
a˚dáma vßseród´ napád‚a.
Condac, glas 2.
EµΩe ∑˚nás´ sßvrß‚ív´ sßmoñre∆nïe i˚ æµΩe názemli sß e˚dinív´
sßnebe∆snim¥ vßznese∆så Xe* be*, nikákoΩe † lõçáå nß‘ preb¥váå
ne†sñõ∆pn∑ ivßpïå‘ lÁbå∆wim7ñå aµz´ eµsm´ sßvámi i˚níkñoΩe nav¥‘. //
III 89r Acea329 pentru noi împlînd socoteală şi ceale de pre pămînt
împreunînd cu ceale din ceri, te-ai înăl at în slavă, Hristoase
Dumnădzău, nice într-un chip despăr îndu-te, ce petrecînd nedepărtat
328
În text, scris prolßvím´, greşeală de tipar
329
Cuvântul de semnalare de la sfârşitul paginii anterioare: aceastea.
şi strigînd cărora te iubăsc: „Eu sînt cu voi şi nime nu-i asupra

voastră!”
Icos.
ÆµΩe nazemlì názemli ∑˚sñavlß∆‚e, i˚pepe∆lnaa pß∆rsñi Á˚ñõpáøwe
prïid™∆ñe vßspråne∆m´, i˚nav¥soñõ‘ vßzved™∆m7 ∑µçi i˚mísl¥ prosñrå∆m´
zr™∆nïå i˚çü∆bsñva vßkúp™ na nbsñaa vráña mßrñvn¥iÂ, nepwúim´ bíñi
namaslíçn™i vßgór™. I˚vßziráñi na i˚zbavlå∆õwag∑ na ∑µblac™
vß‚e∆d‚a, †ñõ∆dÁ b8o gß* na nbs˜sa vßsñeçe‘, tám∑ i˚ lübo darováñïiÂ
dári razdade‘ a˚pósñol∑m´ svoím´, Á˚ñ™‚ív´ æµk∑ ∑µc*ß, i˚Áñvrßdív´
iµx´, nasñavív´ æ˚k∑ sn*v´, igl*av´ cß ním´, ne†lõçáõså vás´, az´ eµsm7
sßvámi i˚níkñoΩe náv¥.
Cealea ale pămîntului pre pămînt lăsînd şi cealea ale cenuşii ărnei
părăsînd, veni să ne strînim şi la năl îme să suim ochii şi gîndurile, să
tindem vederile şi sîm îrile împreună spre por île ceriului noi,
mortacii, să gîndim a fi la Eleón în munte şi a prăvi la cela ce ne
izbăveaşte pre nuor purtat, că de-acoleá Domnul cătră ceri purceasă,
acoló şi iubitul dăruitori daruri au împăr ît apostolilor săi, i-au
mîngîiat ca părintele şi i-au întăritu-i, i-au îndereptat ca neşte fii ş-au
III 89v grăit cătră dînşii: / „Nu mă despar de voi. Eu sînt cu voi şi nime nu-i
asupră-vă.”
Stihuri la prolog.
Sinaxarion.
Ek dexias cathí sas patriki Loghe.
Pístin mathitaís vevaiotéran deíxas.330
˝de∆snõå så∆d´ ∑µca* svoe∆g∑ slóve,
V™∆rõ Á˚çeníkk∑m´ ñvr´d™∆i‚Á pokazáv´.
De-a direapta deaca şedzuş a Părintelui tău, Cuvîntule,
Credin a ucinicilor mai tare o feceş.
Într-aceastaş dzî, gioia, a cincea săptămînă după Paşte, Înăl area

prăznuim a Domnului şi Dumnădzău şi Mîntuitoriul nostru Iisus
Hristos. De vreame ce cînd era lăcuind cu ucinicii săi, mainte de
patime, le-au giuruit venirea Duhului Svînt, dzîcînd: „Mai folos vă va
fi să mărg eu; că de n-oi mearge eu, Mîngîitoriul nu va veni.” Şi iarăş:
„Cîn’, dară, va veni acela, va-mvă a-vă în toată dereptatea.” Şi deaca
au învis din mor patrudzăci de dzîle, li să arăta lor nu în gloate, ce
osăbi cu dînşii petrecînd, mîncînd şi bînd, adeverindu-le a sa învíere.
Mai apoi multe de împără îia ceriului le-au făgăduit. Şi le porunci de
la Ierusalím să nu să despar ă, ce să petreacă acoló, să aşteapte fericita
venire a Duhului Svînt, să să boteadze şi din Svin ia sa, că numai
330
*Ek dexia'" kaqivsa" patrikh'", Lovge, / Pivstin maqhtaiv" bebaiotevran deivxa".
III 90r într-apă sîngur era // botedza de Ioán întăi. (Mai apoi săvai că
povesteaşte svîntul Epifánie, episcopul de Chípru, cum bogoslovinu
Ioán să fie botedzat pre Svin ia sa Preacista, şi iarăş Pétră cu Ioán pre
alal apostoli.)331 Şi le-au poruncitu-le să petreacă în Ierusalím pentru
ca să să adevereadze întăi acoló evangheliia, ca nu cumva, ducîndu-să
în streinătate, să-i poată cleveti, şi căce că trebuia ca neşte viteaj
de-acoló să-ş găteadze şi să-ş tocmască armele Duhului Svînt şi
de-acii gata să purceadză asupra pizmaşilor lui Hristos. Ce de vreame
c-au sosît ceasul Înăl ării, i-au suitu-i pre ucinici la Muntele Eleónului
– şi să cheamă aşea muntele căce-i plin de pomăt de maslini; şi
vorovind cu dînşii de propoveadaniia carea vor mărturisi preste lume
şi încă şi de nepovestită a lui şi viitoare împără îie. Şi vădzîndu-i că
vor să-l întreabe pre Svin ia sa de cealea ce le sînt de treabă, fiind de
fa ă şi preasvînta a lui Maică, le pusă îngeri nainte, arătîndu-le suişul
ceriului. Şi prăvind ei, să luă din mijlocul lor, că-l rădicắ nuărul, şi
aşea îngerii petrecîndu-l şi strigînd cătră alal să rădice por île şi
mirîndu-să de roşiul sîngelui trupului Svin iii sale, să sui şi şedzu de-a
direapta Părintelui, îndumnădzăind trupul. Şi îndrăznesc de voi dzîce
că-l feace de-atocma cu dumnădzăirea prin care noi ne feacem pace,
vrajba bătrînă răsîpind. Deci apostolilor îngerii în chip de voinici332 să
III 90v feaceră şi / le dzîsără: „Bărba galileeani, a ce sta aşea înspăima
mirîndu-vă şi cătră ceriuri prăvind? Acesta Iisus Dumnădzău carele-l
vede cu trupul mărgînd în ceri, acesta iarăş va veni cu trupul precum
îl vede , însă nu prosteaşte, ca dintăi, şi mîlcomiş, ce cu slavă mare,
precum vede acmu că-l petrec svin ii îngeri.” Atunce apostolii, deacă
obîrşiră de prăvit, să-ntoarsără de la Muntele Eleónului, că iaste
aproape de Ierusalím, 2000 şi 40 de paş, că atîta numai avea voaie
evreii sîmbăta a călători333, că aşea au aşedzat Moiséi, atî a paş să
calce sîmbătă, că atîta le era şi cortul legii, ádecă besearica, de
aproape de tabără atî ia paş, atîta cale era volnici a îmbla sîmbăta, cît
numai să le fie de mărs la rugă, iară mai mult, nu; pentr-aceaea să
cheamă „cale de sîmbătă”. Unora le pare că sîmbătă au fost năl area
Svin iii sale, ce de-aceaea o ei greşesc, carii le pare aşea. Iară
apostolii, deacă să-nturnară, să suiră în casa cea de sus, unde era de să
aduna, cu mironosi ele şi preasvînta Maica lui Iisus, cu rugă şi cu
molitve şi cu slujbe îndelepnicindu-să şi aşteptînd fericita pogorîre a
Duhului Svînt, precum li s-au făgăduit. Care te năl aş în slavă,
Hristoase Iisuse, adevăratul nostru Dumnădzău, miluiaşte-ne adevăr.
Peasna 7.
331
Paranteze în text.
332
În text, scris voníç´, greşeală de tipar.
333
În text, accentuat călătóri, probabil greşeală de tipar.
III 91r IµΩe vßpe∆wi ∑˚gn¥∆n™iÂ p™∆sn∑ sl∑∆vcå sp*s´d™∆ñi, bls˜ve∆n7 // bß* ∑˚cß
*
ná‚ix7.
Carele în cuptoriul de foc cîntăre ii mîntuiş cuconi, blagoslovit
Dumnădzăul părin ilor noştri.
IµΩe na∑blác™ sv™∆ña vßznese∆i˘så i˚spás´ míra bls˜vén´ bß* ∑µcß *
ná‚ux´.
Carele pre nuori de lumină te năl aş şi mîntuiş lumea, blagoslovit
Narám∑ Xe* zablõ∆Ωd7‚se vßzå∆ñ´ e˚sñe∆sñv∑, vßznese∆så b*Á i˚ ∑µcÁ*
prive∆l´ e˚sì.
De-a umăr, Hristoase, rătăcita rădicaş de luaş fire, năl îndu-te lui,
Dumnădzău şi Părintelui o adusăş.
Tîlc.
O, Hristoase Împărate, dzîce poetícul, carele ai rădicat de-ai dus pre
umere firea omenească cea rătăcită, oaia cea pierdută, păstoriul cel
bun, şi o adusăş la Dumnădzăul nostru şi al tău Părinte, blagoslovit să
fie Dumnădzăul nostru carele eşti de ne-ai mîntuit şi ne-ai dus pominoc
lui Dumnădzău.
Vßz‚e∆d¥iÂ vßplß∆ñi kßbesñele∆snomÁ ∑µcÁ blagoslove∆n bß* ∑˚ñec´
ná‚ix´.
Carele te-ai suit cu trupul la Părintele cel fără trup, blagoslovit
Tin necrothéisan imon tì amartia aras fisin, tò so idío patrí sóter
prosígaghes.334
Umorîta a noastră prin păcat rădicaş fire, alui tău hiriş Părinte,
Mîntuitoriule, o aduseş. /
III 91v O ek parthénu tehtheis in Theotókon apirgáso evloghitós o Theos o
ton patéron imon.335
Care din ficioară te născuş şi de Dumnădzău Născătoare o feceş,
blagoslovit Dumnădzăul părin ilor noştri.
Iµn´. Irmos.
NeposlÁΩí‚a ñvári bg*o mõ∆drïiÂ páçe qiΩdíñelå, nß‘ ∑µgnń∑e
prewe∆nïe mõΩß∆sk¥ popráv‚e, radováxõsõ poõ∆we, pr™p™∆ñ¥iÂ ∑µñec7
ná‚ix7 be* blagósloven esì.
Nu slujiră faptei de Dumnădzău cugetăre ii, decît Făptoriului, ce a
focului îngrozîtură bărbăteaşte călcînd, să bucura cîntînd:
„Preacîntatule a părin ilor noştri Dumnădzău, blagoslovit eşti.”
334
ΤhVν ν ω i' αν h&µw'ν h/' a&mα iva/ a[[ α φuv ν, w/' w/' i* ίῳ pα iV sw'
π ο hvγαγ .
335
&O e*k parqevnou tecqeiv" h}n qeotovkon a*peirgavsw eu*logitoV" o& qeov" o& tw'n
patevrwn h&mw'n.
Tîlc.
Navuhodonosór, împăratul cel mare, ş-au făcutu-ş trupul de aur vărsat
foarte mare, ca de uriiaş, şi l-au pus într-un cîmp larg, anume Deirá,
pre temelie scumpă. Ş-au din toată lumea craii şi domnii şi putearnicii
şi nărod mare la svin eniia icoanei sale, asămănîndu-să şi
potrivindu-să cu Dumnădzău, ş-au făcut şi un cuptori mare şi groaznic
şi l-au aprins. Ş-au strigat crainicii: „Cine nu să va-nchina cu fa a pănă
la pămînt naintea icoanei cînd va audzî trîmbitele şi musíchiia, acela
va fi aruncat într-acel cuptori.” Deci să-nchinară to . Numai trei copii
din casa împăratului nu vrură să să-nchine. Deci îi pîrîră neşte clevetnici
III 92r şi le luă sama împăratul. Şi ei dzîsără: „Noi, împărate, // altui
Dumnădzău nu ne vom închina, fără de unuia Dumnădzău ce-au făcut
ceriul şi pămîntul şi toată dihaniia, făce i-i voia.” Şi fură arunca în
cuptori în mijlocul focului, lega şi fereca . Iară îngerul lui
Dumnădzău s-au pogorît la dînşii în cuptori de i-au ruărat şi i-au
dezlegat. Şi focul era de 49 de co de pălăia ş-au sorbit pre to ce era
pregiur cuptori de arunca zăgneată. Atunce vădzu împăratul şi
să-nchinắ şi el lui Dumnădzău căruia slujiia Ananíia, Azaríia, Misail.
Citeaşte peasna 7 şi 8 de la stihologhii sau la prorocul Daniíl, că te vei
umili. Aceştiia cuconi au închipuit întruparea Domnului Hristos,
carele sîngur ne-ntrupat Fiiul lui Dumnădzău, de mare sfat înger, s-au
pugorît la dînşii şi i-au ruărat cu Duhul Svînt, că era harnici
devestăvnici cu trupul şi cu sufletul. Aceştia-s ficiori lui Ezechíia
împărat acelui bun ce-au mutat soarele 6 spi e înapoi.
Sv™∆ñel´ ñebe‘ sv™∆ñ´ sõwa podå∆ñ´ ∑µblak´ gi*, †zemlå‘ páçe Áµma
vßsprîemléma inebe∆snïiÂ sßbóri vßsxvalí‚a sß‘ a˚pósñoli gl*we be*
blagoslove∆n´ e˚sì.
Luminat tine lumină fiind te-au rădicat nuor, Doamne, de la pămînt
mai presus de cuget înăl at, şi săboarăle ceriului lăudară cu apostolii
grăind: „Dumnădzău, blagoslovit eşti!”
Tîlc.
O, Hristoase Împărate, Despoitoriule, dzîce poetícul, nuăr prealuminat
III 92v te-au rădicat de la pămînt, că tu eşti / lumina cea nelutatecă, şi te-au
suit mai sus de unde agiunge mintea omului, ádecă din sus de toate
ceriurile şi de toate năl îmile, tocma la Părintele în scaun de-a
direapta. Şi suindu-te, svin ii îngeri te petrecea cu laudă şi cu cîntări
de biruire şi apostolii, gios, depreună te proslăviră, că tu eşti
blagoslovitul Dumnădzău părin ilor noştri.
Rõ∆kami vßsì radÁõ∆weså vßsplewím´, vßznese∆nïem´ Xrisñóvim´,
i˚vßsklikn™7m´ vßz¥∆de bß* vßglás™ ñrõ∆bn™, i˚s™de‘ ∑˚de∆snõå æ˚k∑
sßpresñólen´ ∑µcÁ vßv™∆ki.
Cu mînule to , bucurîndu-ne, să săltăm de năl area lui Hristos şi să

strigăm sus: „Suitu-s-au Dumnădzău în glas de trîmbită şi şedzu de-a
direapta, ca cela ce-i de un scaun cu Părintele în veaci!”
Tîlc.
O, voi, creştinilor, credincioşilor, veni to să ne bucurăm şi să săltăm
cu mînule la svînta înăl are şi suire ce s-au suit Domnul nostru Hristos
şi să facem holcă şi chiot sufletesc cu cîntec de biruire; ca ceia ce fac
chiot deaca biruiesc la război, aşea noi cu sufletul într-adîncul inemii
în taină să strigăm, să s-audză la Dumnădzău, că Domnul nostru
Hristos cu glas de trîmbi e şi de musícă îngerească s-au suit şi şeade
de-a direapta Părintelui în scaun, că Svin ia sa iaste de un scaun cu
Părintele, de şeade şi împără eaşte în veaci, depreună cu Duhul Svînt
nedespăr ît Dumnădzău.
III 93r Poå‘ dr™∆vle m∑√sì velíkïiÂ vßznváa‚e, dapoklonå∆ñså // vßsxodå∆we
XÁ* nebe∆snïiÂ aµgg*li æ˚k∑ vßs™∆x7 c*rü, e˚múΩe zove∆m´ ∑µcem7 i˚ bß*
Cîntînd de demult Moiséi marele striga: „Să să-nchine suindu-să lui
Hristos cereştii îngeri, ca-mpăratului tuturor!”. Căruia strigăm: „A
părin ilor Domnul şi Dumnădzăul, blagoslovit eşti!”
Tîlc.
Acicea aduce peave ul mărturie pre Moiséi, prorocul cel mare, unde
strígă să să-nchine Domnului Hristos ce să suie în ceri: „Bucura î-vă,
voi, ceriuri, depreună cu dînsul!” şi ca să să-nchine lui to îngerii lui
Dumnădzău. Bucura î-vă şi voi, limbile, cu poporul lui şi să i
să-ntărească lui to fiii lui Dumnădzău!
∑µ çÁde∆s´ preslávn¥x´, kák∑ vßm™sñíla e˚sì ba* nevßm™sñímag∑ bg*o
blagodå∆ñnaa iµΩeplß∆ñïõ ∑˚bniwáv‚ag∑, i˚sßsláv∑õ mnógoõ
vßnebe∆snaa vßznes‚agoså dnes7, i˚ ∑˚boΩív‚a çl*ki.
O, de ciudease preaslăvite, cum ai încăput pre Dumnădzău cel
ne-ncăput, Dăruita lui Dumnădzău, pre cela ce cu trupul să lăsă
measer şi cu slavă multă întru ceale cereşti s-au înăl at astădz ş-au
îndumnădzăit oamenii.
Tîlc.
Dzîce cîntecul: „O, preasvîntă Ficioară, o, minuni preaslăvite ce
vedem, cum încăpuş pre Dumnădzău ce nu-l încape toată lumea, acela
ce să feace measer cu trupul pentru noi de petrecu în lume să
milcuiască pre to , şi să înăl ă cu slavă mare să proslăvască pre to ; din
III 93v strica / ce eram, ne-au de iznoavă lămurit şi ne-au cură ît şi ne-au
dumnădzăit, dăruindu-ne împără ie şi via a cea veacinică.”
Catavasiia.
Sßglásn∑ Á˚sñra‚ì ∑˚rgánskaa p™∆sn´, poçiñáñi zláño sßñvore∆nn¥iÂ
bezdú‚nïiÂ ∑µbraz´, u'ñe‚íñelevaΩe sveñonósnaa blagode∆ñ´,
poçiñáeñ eµΩe vßpíñi ñro˜ce e˚dína, ravnomówna beznaçå∆lna

Tocmitul în glas turburắ a organelor cîntec să cinstească336 acel de aur
făcut fără de suflet obraz; iară a mîngăietoriului a străluminatul dar
cinsteaşte a striga: „Troi ă sîngură aseamenea de puteare ne-ncepută,
blagoslovită eşti!”
Tîlc.
Acicea arată trîmbitele şi bucinele şi toată mul îmea de musícă carile
au turburat ş-au îngrozît acel nărod din toată lumea strîns ca să facă
cinste acelui obraz de aur a lui Navuhodonósor, fără suflet, nice de un
folos; şi arată iarăş acel svînt sunet a Duhului Svînt, a Mîngîitoriului,
carele mîngîie şi ne lumineadză a cunoaşte pre adevăratul
Dumnădzău, Dumnădzăul viu, şi ne arată cum vom face cinste Svin iii
sale proslăvindu-l în trei întregi státuri şi fea e osăbite şi nedespăr îte,
Svînta Troi ă, unul Dumnădzău blagoslovit.
Peasna 8.
IµΩe i˚z ∑µca* pre∆Ωde v™∆k´ roΩde∆na sn*a i˚ ba*, i˚vßposlå∆dn™a l™∆ñom´
vßpl´we∆nna i˚z dv*¥ mñ*re, swn*ci poíñe lü∆dïe, i˚pr™vßznosíñe
vßvßså‘ v™∆k¥. //
III 94r Pre acel din Părintele mainte de veaci născut Fiiu şi Dumnădzău şi în
ceale de-apoi a anilor întrupat din Ficioara Maică, preu îi cînta ,
poporeanii, şi preaînăl a întru to veacii.
Tîlc.
Aicea, arătînd îmbe naşterile a Domnului Hristos, cea din Părintele, ce
s-au născut de mai denainte de to veacii şi de toate începăturile, şi cea
din svînta Ficioară Máriia, în veacul cest mai de-apoi ce s-au întrupat
şi s-au născut, îndeamnă şi strigă poetícul cu glasul cuconilor din
cuptori să-l cînte pre Svin ia sa toată lumea cea vădzută şi cea
cugetată, precum să veade la 8 peasnă a stihologhiilor.
IµΩe vßdvóü sõwe∆sñvÁ vßzleñ™∆v‚a Ωiznodávca Xa*, na nb*sa sßslávoõ
i˚ ∑µcÁ sßs™∆wa, swn*ci poíñe lúdîe prevßznosíñe e˚gò vßv™∆k¥.
În doaă fiin e ce-au zburat dătătoriul de via ă Hristos în ceriuri cu
slavă şi cu Părintele alaturea ce şeade, preu îi, cînta , poporeanii,
preaînăl a preste to veacii.
Tîlc.
Ádecă Domnul Hristos, cum s-au suit în ceriuri cu doaă fiin e. Fiin a
să cheamă lătineaşte substan ie, greceaşte usía, rumîneaşte fiin ă. Că
fiin a iaste un lucru ce iaste. Deci toată lumea cea sus şi ceastă de gios
întăi nu era, şi din nefiind le-au făcut Dumnădzău în fiin ă, ádecă le-au
făcut de sînt. Noi, încă, cînd cugetăm să facem ceva, un meşterşug,
336
În text, scris sßçinsñ™∆slõ, greşeală de tipar
III 94v de-l facem, el iaste, / de nu-l facem, el nu iaste; sau cuconi, de-i
facem, ei sînt fiin ă, iară de nu-i facem, ei nu sînt. Însă omul iaste pre
lume fiin ă mai de-a hirea, căce că-i cugetătoriu şi cuvîntăre şi
cunoscători şi volnic a face bine şi slobod; toate le are de la
Dumnădzău, carele i-au făcutu-i fiin a din nefiin ă. Iară Dumnădzău,
fiind cu fiin a mai presus de toată fiin a, căce că Svin ia sa au făcut
toată fiin a şi firea tuturor şi le-au dat a fi din ce nu era şi le-au dăruit
şi a trăi; acela milostivul Dumnădzău au împreunat fiin a sa cea
dumnădzăiască cu fiin a noastră ceastă omenească, că s-au născut
Svin ia sa de s-au făcut om deplin, în fiin ă în deplină în sfat şi în fire,
şi s-au făcut unul statul, în doaă fiin e de firi întregi. Cu aceale îmbe
firi şi fiin e au zburat la Părintele său ce l-au născut din fiin a sa,
Părintele fără maică mainte de to veacii şi de toată fiin ă; la acela au
zburat Svin ia sa cu slavă după ce s-au născut pre pămînt fără tată, din
ficioară preacurată şi preasvîntă şi aleasă din toată lumea, iubită
Părintelui, Maică337 Fiiului său celui iubit. Şi şeade de-a latura în
scaunul dumnădzăirii sale cu Părintele, omul Hristos Dumnădzău.
IµΩe †rabóñ¥ ñvár´ i˚dólskïå i˚zbavlß∆‚ag∑ i˚predsñavlß∆‚a ñõ‘
svobódnõ svoe∆mÁ ∑µcÁ, tå‘ sp*se poe∆m´ i˚ñå‘ i˚pr™vßznosím´ vv*k¥.
III 95r Cela ce lumea din şerbiia idolească ai izbăvit şi o // ai pusu-o slobodă
naintea Părintelui tău, tine, Mîntuitoriule, cîntăm şi tine înăl ăm preste
to veacii.
Tîlc.
Iarăş dzîce peave ul gîndul poveştii, cum noi oamenii, Hristoase
împărate, lăudăm şi te proslăvim, Fiiul lui Dumnădzău, c-ai mîntuit
ş-ai slobodzît lumea şi făptura de la şerbiia şi slujba idolilor şi o ai suit
de o ai arătat Părintelui tău mîntuită şi slobodzîtă şi ferită; şi o ai cinstit
mai presus şi mai mult decît îngerii şi i-ai datu-i înpără îia ceriului cea
fericită; că întăi era de să stricasă lumea din voia ei, prin greşală.
IµΩe svoím´ sßxoΩde∆nïem´ nizlóΩ‚ago sßposñáña i˚svoím7
vßz‚e∆sñvïem´ sßproslavlß∆‚ag∑ çl*ka, sw*nenïiÂ poíñe lü∆dïe
i˚prevßznosím´ vßv™∆ki.
Pre cela ce cu a sa pugorîre au oborît pre pizmaşul şi cu a sa suire de-a
laturea ce-au proslăvit pre omul, preu îi, cînta , poporeanii, preanăl a
preste to veacii.
Tîlc.
Aicea îmbie gloatele şi dzîce: „O, voi, gloatelor, preu şi poporeani,
cînta şi înăl a pre Domnul Hristos carele au plecat la pace cu rodul
nostru ce era pieitori, iară Svin ia sa s-au plecat şi s-au smerit pentru
noi, vinova îi, cel nevinovat; pentru robii Stăpînul au plecat la pace,
au rădicat asupra sa vina noastră, au cură ît greşala, au iertat vina, au
337
În text, scris mákõ, greşeală de tipar.
III 95v luat de-al nostru şi ne-au / dat de-al său; s-au făcut om şi ne-au dăruit
dumnădzăirea, ne-au făcut ai săi, ce eram streina de Svin ia sa; au
supus pre pizmaşul şi îndemnătoriul răului şi l-au oborît sup talpele
noastre, şi pre noi cu sine ne-au proslăvit la Dumnădzău, Părintele său.”
Ton heruvim ipertéra anedihthis Theotóke agni, en ti gastrí su ton
tútois epohúmenon evástasas, on vrotí imnúmen ke iperipsúmen eis
pántas tus eónas.338
De heruvimi mai naltă te-arătaş, Născătoarea lui Dumnădzău curată,
că în zgăul tău pre cela ce şeade pre dînşii în carîtă ai purtat în bra e;
pre acela noi, peminteanii, cîntăm şi preanăl ăm în to veacii.
„˚ñróki bl*go çßsñívïå vßne∆wi, roΩde∆sñvo bgdrçe spásl∑ eµsñ´,
ñógda Áµbo ∑˚brazúemo nn*™Ωe d™i˚sñvúemo veselea∆nnõõ vßså‘ vßzdviΩe‘
poõ∆wõ ga* vßsp™váeñe d™∆la i˚prevßznosíñe e˚g∑‘ vßvßså‘ v™∆k¥.
Cuconi cu bună credin ă în cuptori naşterea Născătoarei de Dumnădzău
i-au mîntuit, atunce închipuind, iară acmu plinindu-să. Lumea toată au
sculat cîntînd: „Pre Domnul cînta , lucrurile, şi preaînăl a preste to
veacii!”
Æ˚ví‚eså Áµmi a˚pósñol∑m´ navßznese∆nïe i˚v™wáaxõ çñ∑‘ vßziráõwe
sñoíñe div™∆weså sß∆iÂ vßsxodå∆n vß nebe∆snaa prïídeñ´ pák¥ sõdíñi
i˚Ωe nazemlì çl*k∑m´ sõdïå‘ s¥∆iÂ e˚dín´.
III 96r Iviră-să cugetele la apostoli339 în văznesenie şi spunea: // „A ce sta
prăvind, mirîndu-vă? Acesta ce să suie întru ceale din ceriuri veni-va
iarăş să giudece oamenilor de pre pămînt, giude fiind sîngur.”
Tîlc.
Aicea spune cum să iviră cugetele, ádecă îngerii – că sînt fără trup,
n-au trup să să vadză, ce sînt ca cugetul – iară ei să iviră în chip de
oameni cătră apostoli la înăl are şi le dzîcea: „Ce prăvind sta de vă
mira înspăima cătră ceri? Vede î-l cum mearge cătră ceri; aşea iarăş
va veni de va giudeca lumea ca un giude adevărat.”
Dadím7 b*Á velíçïe, xvál¥ sßglásïe vßsklikn™∆m´, vßspoím´ likúim´
rõkámiΩe vßsplewím´, vßz¥∆de b*ß ná‚´ nà nb*sa †zemlå‘ a˚gg*l∑m´
a˚rxángel∑m´ poõ∆wim´ ñog∑‘, æ˚k∑ vldkõ i˚ñvórca vßs™∆x´.
Să dăm lui Dumnădzău mărire de laudă, viers tocmit să strigăm, să
cîntăm, să dăn uim, cu mînule să săltăm. Suitu-s-au Dumnădzăul
nostru de pre pămînt în ceri, îngerii, arhanghelii cîntîndu-l, ca
Despuitoriul şi Tvore ul tuturor.
Bls˜vím´ ∑˚ca* i˚sn*a i˚sñ*g∑ dx*a g*a.
338
Tw'n ceroubiVm u&pertevra a*nedeivcqh" qeotovke a&gnhv, e*n th/' gastriv sou toVn
touvtoi" e*pocouvmenon e*bavstasa", o$n brotoiV u&mnou'men kaiV u&peruyou'men ei*"
pavnta" touv" ai*w'na".
339
În text, scris a˚pásñolï.
Blagoslovim pre Părintele, Fiiul şi Svîntul Duh, Domnul.

Vßzå∆ñså preví‚‚e a˚gg*l´ e˚ss˜ñv∑ ná‚e i˚spád‚ee, i˚na ps˜rñl™ b¥s˜
posaΩde∆nn∑ bΩs˜ñß∆vn™ páçe sßmísla, prïid™∆ñe ñrßΩ´sñvÁím´
i˚vßzov™∆m´, gi* poíñe d™∆la i˚pr™vßznosíñe e˚g∑‘ vßv™∆ki. /
III 96v Înăl atu-s-au din sus de îngeri firea noastră cea cădzută şi pre scaun fu
pusă dumnădzăiesc, mai presus de cugetul. Veni să sărbăm şi să
strigăm: „Pre Domnul cînta , lucrurile, şi-l preaînăl a preste to veacii!”
Se‘ sn*ß ñvòiÂ bcde pl™nív´ krß∆sñom´ svoím´ sßmß∆rñ´, vßskrß∆se
ñridßne∆ven´ i˚Áçeník∑m´ svoím´ æ˚blõ∆så, vßsñeçe‘ kß‘ nbsñím´,
sßnímiΩe ñeb™∆ poklanå∆õweså poe∆m´ i˚pr™vßznosím´ vßvßså‘ v™∆ki.
Ia, Fiiul tău, Născătoarea lui Dumnădzău, prădînd cu crucea sa
moartea, s-au sculat a treia dzî şi ucinicilor săi s-au arătat, să sui la
ceale din ceri; şi cu dînşii ie închinîndu-ne, te cîntăm şi preînăl ăm
preste to veacii.
Peasna 9.
Tebe‘ e˚Ωe páçe Áµma i˚slóva máñer´ bΩ*ïõ vßl™∆ño bezl™∆ñ7nago
nei˚zreçe∆nn∑ róΩd´‚õå, v™∆rnïiÂ e˚díno mõ∆drßn∑ veliçáem´.
Tine, ce mai presus de cuget şi de cuvînt, Maică lui Dumnădzău, în an
pre cel fără de ai negrăit ce l-ai născut, credincioşii într-un gînd mărind.
Tebe‘ i˚zbavíñelå mírÁ Xa* b*a, a˚pósñoli vid™∆we boΩesñß∆vn™
vßzv¥‚áema, sßsñráx∑m´ i˚graõ∆we veliçáaxõ.
Tine, Izbăvitoriul lumii Hristos Dumnădzău, apostolii deaca vădzură
dumnădzăiaşte înăl at, cu frică giucînd măriia. //
III 97r Tv∑õ‘ ∑˚boΩív‚õõså plß∆ñ´ zrå∆we Xe*, navisóñõ aµggli drúg´ drúgÁ
vßziváxõ, vß iµsñinõ sß∆iÂ eµsñ´ bß* ná‚´.
Al tău îndumnădzăit trup vădzînd, Hristoase, la năl îme, îngerii altul
cătr-alalt striga: „Adevăr acesta-i Dumnădzăul nostru!”
Tîlc.
O, Hristoase, dzîce poetícul, îngerii tăi, deaca vădzură trupul tău
îndumnădzăit de să suia la naltul năl îmii, unii cătr-alal dzîcea:
„Adevărat acesta iaste Domnul şi Dumnădzăul nostru şi să ne-nchinăm
Svin iii sale!”
Se ton asomáton táxeis, He o Theós, en nefélais airómenon idúsai
ekráigazon: to tis dóxis vasileí pílas arate.340
Tine a fără trup ceate, Hristoase Dumnădzău, în nuori rădicat deaca

vădzură, striga: „A slăvii Împăratului por île rădica !”
Tebe‘ sß‚e∆d‚ag∑ dáΩe do posl™∆nåå zemlå‘ i˚çl*ka sps˜‚a,
i˚vßsxoΩde∆nïem´ ñvoim segò vßzvisív‚a veliçáem´.
340
SeV tw'n a*swmavtwn tavxei", CristeV o& qeov", e*n nefevlai" ai*rovmenon i*dou'sai
e*krauvgazon: tw'/ th'" dovxh" basilei' puvla" a!rate.
Tine, ce te-ai pugorît pănă în deapoiurile pămîntului şi pre omul ai

spăsît şi cu suişul tău pre acesta l-ai înăl at, te mărim.
RadÁíså bc*e mñ*i Xa* ba*, e˚goΩe rodíla e˚sì, dn*es´ † ze∆mlå
vßznosíma, sß a˚pósñoli zrå∆wi vßzveliçíla e˚sì.
Bucură-te, Născătoare de Dumnădzău, Maica lui Hristos Dumnădzău
III 97v care l-ai născutu-l, astădz de la pămînt înăl îndu-să / 341cu apostolii
prăvind l-ai mărit.
Peasna 9.
Vßså∆k´ ze∆mn∑ r∑∆dnïiÂ davßzigráeñså dúxom´ prosv™wáem´,
i˚dalikßsñvúeñΩe nevew´sñß∆vnix´ Áµmov´ es˜sñvò, poçiñáõwi sw*noe
ñrßΩßsñvò bΩ*ïa mñ*re, i˚davßpïeñ7, rádÁiså preblaΩe∆nnaa bcdea
çísña prísn∑ dv*∑.
Tot peminteanul să gioace cu duhul străluminat şi să facă horbă a
nelutatece cugeturi fire, cinstind svin ita sărbătoare a Maicei lui
Dumnădzău, şi ca să strige: „Bucură-te, prefericită Născătoare de
Dumnădzău, pururea342 ficioară!”
Pripeala.
Aµggli vßsxoΩde∆nïe prçs˜ñïå vid™∆v‚e Á˚Ωasáxõså kák∑ sß slávoõ
vßzå∆ñså †zemlå‘ nanb*∑.
Îngerii suirea Despuitoriului deaca vădzură, să mirară cum cu slavă
s-au rădicat de la pămînt în ceri.
O8‹ dár∑v´ i˚Ωe páçe posñiΩe∆nîa, ∑8‹ ñaínsñva sñrá‚na vßse∆mi bò
vldçs˜ñvÁåiÂ †zemlå‘ †xodå‘ kß‘ nbsñim´, Á˚çeník∑m´ poslà dx*´ sñ*ïiÂ,
prosv™ñívïiÂ iµx´ sßm¥∆sl´ i˚ ∑µgn´ nisßd™là blgdñïõ.
O, de daruri ce-s prespre agiuns, o, de taină streină, că cela ce preste
toate stăpîneaşte, de la pămînt ducîndu-să cătră a ceriului, ucinicilor
trimisă Duhul cel Preasvînt ce le-au străluminat mintea şi de foc i-au
făcut cu darul!
III 98r Líci úçeniçß’sñïiÂ gß* reçe‘, v¥‘ s™díñe vß Û˚erúsalíme // i˚ aµz´ nisposlå‘
vám´ Á˚ñ™‚íñelå iµnog∑, ∑µcÁ sßpresñólna i˚mn™‘ rávn∑ çß∆sna eµgoΩe
vídiñe vßzimáema i˚ ∑µblak∑m´ sv*ñlom7 n∑síma.
Ceatele ucinicilor Domnul dzîsă: „Voi şede în Ierusalím, şi eu voi
trimite-vă Mîngăitori altul, Părintelui de un scaun şi mie aseamene cu
cinstea, carele mă vede rădicat şi cu nuor luminat purtat.”
Aggheloi tin anodon tu Despótu oron exeplíttonto pos meta dóxis
epírthi apo tís ghis eis tá ano.343
341
În text se repetă cuvântul înăl îndu-să.
342
În text, scris púrå, greşeală de tipar.
343
A
[ ggevloi thVn a[nodon tou' Despovtou o&rw'nte" e*xeplhvttonto pw'" metaV dovxh"
e*pivrqh a*poV th'" gh'" ei*" taV a!nw. [= Îngerii, văzând înăl area Stăpânului, s-au
cutremurat cum a fost ridicat cu slavă de la pământ la cele înalte.]
Vßzå∆ñså æµv™ velel™∆pïe v¥∆‚e nebe∆s´, plß∆ñïõ ∑˚bniwáv‚ag∑ i˚

sßs™d™∆nïem´ ∑µca poçßñe∆så e˚sñe∆sñv∑ ná‚e †pád‚ee,
tñrßΩßsñÁím´ i˚sßglásn∑ vßsì vßsklikn™∆m´, i˚vßsplewím´ rõkámi
radÁõ∆weså.
Rădicatu-s-au vederat mare cuviin a pre din sus de ceriuri a celuia
ce-au cu trupul meserit, şi cu de-a laturea în şedeare cu Părintele s-au
cinstit firea noastră cea cădzută. Să sărbăm şi cu viers tocmit to să
strigăm şi să săltăm cu mînule bucurîndu-ne.
Tîlc.
Iarăş poetícul dzîce cum firea noastră, ce era scăpată şi cădzută de la
cinste, acmu s-au rădicat aiavea, ádecă vederat, de să veade, că mai
sus decît toate nalturile şi decît toate cinstile s-au suit şi s-au înăl at
III 98v pentru Domnul Hristos. Că Svin ia sa s-au pugorît de la / Părintele
nedespăr ît de-au venit pre pămînt, născîndu-să din svînta Ficioară om
deplin; firea noastră cea lipsită şi neputincioasă şi slabă şi ticăloasă de
lipsă, foame, seate, osteneală, boală şi dureare, streinătate şi nemilă,
toate aceastea le-au suferit naltul Dumnădzău pentru noi, cei cădzu ,
că noi aceastea nu le vream avea di n-am fi greşit. Şi încă şi-n suflet
eram mor , că eram depărta de darul lui Dumnădzău. Iară acmu mai
mult ne-au dăruit Dumnădzău, smerindu-să Svin ia sa cu a noastră
neputin ă de meserătate; mai mult ne-au dăruit, că firea noastră o au
suit de-au pusu-o alaturea în scaun cu Părintele. Că Svin ia sa s-au dat
firii noastre de iaste hiriş firea noastră, ádecă om deplin; cu ceaea ce
iaste om deplin s-au rudit cu noi şi s-au înfră ît de-adevărat, cu ceaea
ce-i Dumnădzău deplin ne-au scos de la cădeare şi de la sîla păcatelor
ş-a puterii iadului şi ne-au dăruit împără îie cu sine în via a de veaci în
cinste de-a direapta puterii, unde-i Svin ia sa cu Părintele în cuviin a
cea naltă a Svin ii sale, mai sus de toate ceriurile. Deci să sărbăm cu
lucruri bune şi cu glas tocmit to să strigăm; ádecă cumu-i cîntecul
scóposul de-l cîntă mul odată şi-l dzîc to odată şi nu-l greşesc să
tragă unul într-o parte, altul într-alta, ce să margă şi viersul, şi cuvîntul
într-o-ntinsoare nesmintită, într-un gînd, într-o pravoslavie şi credin ă
III 99r curată, să dăm chiot bucurîndu-ne de izbîndă ce-au făcut // pentru noi
Împăratul nostru Iisus Hristos, c-au biruit de ne-au izbăvit şi s-au
proslăvit şi ne-au dat şi noaă să biruim şi să ne proslăvim. Chiuitul
iaste la noi într-adîncul inemii ruga şi cîntarea cu tăceare, să ştie
numai Dumnădzău văsclicnoveniia noastră şi taina cură îii graiului
sufletesc; fără mîndrie, cu smerenie, bucurîndu-ne să săltăm mînule,
făcîndu-ne svînta cruce şi dînd milostenie.
Sv™∆ñ´ †sv™∆ña vßsïávïiÂ vßsè neporóçnaa i˚sñeb™‘ vßsïà imrák´
bezboΩî∆a ves˜ razdrÁ‚ì, i˚vßnówi spå∆wix´ prosv™ñì, sego rádi vßsì
podlßgÁ ñå vß v™∆k¥ prísn∑ Á˚blaΩásm´.
Lumina din lumină ce-au strălucit, dintru tot Nevinovată, din tine au
răsărit şi ponegreala nedumnădzăirei toată o au răsăpit şi pre cei în
noapte adormi i-au străluminat. Pentr-aceaea, pre datorie tine în veaci
pururea fericim.
Tîlc.
Aicea iarăş cîntătoriul cătră preasvînta Născătoarea de Dumnădzău
dzîce: „O, Ficioară preasvîntă şi curată Maică lui Dumnădzău, Fiiul
tău şi Cuvîntul lui Dumnădzău, Fiiul tău ce iaste lumină din lumină,
ádecă din Părintele, ce-i lumină; acela Fiiul tău Hristos, ce era
nevădzută lumină, ádecă ce nu-s harnici ochii păcătoşilor să o poată
vedea, lumina acea strălucoasă s-au ivit, s-au născut din tine, Ficioară,
III 99v Maică lui Dumnădzău, s-au / născut din tine ş-au răsărit de-au
străluminat în lume ş-au gonit ş-au răsîpit tot întunearecul şi
ponegreala păgînătă îi şi nedumnădzăirei. Ş-au străluminat şi pre cei
dormi ce-au adormit în noaptea neştiin ii, ádecă ceia ce era limbi de
nu ştiia de Dumnădzău şi din nepriceaperea lor să-nchina idolilor ş-au
murit aşea, neştiind pre Dumnădzău. Pentr-aceia carii au adormit,
ádecă au murit în noaptea neştiin ei, că neştiin a-i ca şi noaptea, că nu
veade omul noaptea ce face; aşea era mainte de venirea Domnului
Hristos, noapte, ádecă neştiin ă. Că atunce încă era în lume 2 ceate de
oameni, cumu-s ş-acmu; că unii iubăsc a face bine, al îi iubăsc a face
rău. Şi acmu ceia ce iubăsc a face bine văd ce fac şi cui fac şi pentru
ce fac, că ştiu că slujesc lui Dumnădzău, făcînd bine pentru via a şi
împără îia veacinică. Aşea şi ceia ce fac reale şi iubăsc a face rău, văd
ce fac şi cui fac şi pentru ce fac, că fac răul şi-l fac nepriitoriului
slujbă, pentru muncă veacinică. Iară atunce era noapte, ádecă
neştiin ă, şi ceia ce iubiia a face bine nu ştiia cui l-or face, că-l făcea
idolilor. Deci pre aceia adormi în noaptea neştiin ii s-au pugorît
Domnul Hristos la dînşii în iad de i-au străluminat şi i-au încredin at
şi depreună cu cei credincioş i-au scos, ádecă cu ceia ce avea leage pre
Dumnădzău. Că deosăbi de păgîni era şi cu leage oameni pre lume;
III 100r era leage din fire, era şi leage scrisă, // pănă cînd au venit dzua cea
luminată, ádică Domnul Hristos, de-au străluminat preste toate neştiin ele
ş-au răsîpit toate întunearecurile ş-au cură ît ponegreala păcatelor de
pre credincioş. Pentr-aceaea noi, ca neşte datori cu miile ce sîntem
Svin iii tale, Maică blagoslovită a lui Dumnădzău Fiiului tău iubit
Iisus Hristos şi Ficioară blagoslovită şi neputredă, în veaci te lăudăm
cu ferice şi cu mul ămită, spăseniia noastră şi binele nostru cel veacinic.
RadÁíså cr*ce mñ*re db*am´ sláv∑, vßså∆ka b∑‘ Á˚d∑bobrawáñelna
i˚d∑bro bl*g∑ X¥∆ñrosñnaa gl*iva Áµsña v™ñïiÂ sñvováñi nemogõ∆ñ´
p™∆ñiñå d∑sñoín∑, iizÁm™váeñΩe Áµm´ vßså∆k7 ñvoe‘ roΩde∆sv∑
rßzÁm™∆ñi, ñ™∆mΩe ñå‘ sßglásn∑ slavím´.
Bucură-te, împărăteasă maicelor, featelor slavă, că tot rostul

lesne-ntorcători şi binegrăitoriu a măiestri nu pot să te cînte cum să
cade şi slăbeaşte gîndul tot naşterea ta a priceape; pentr-aceaea tine cu
tocmit glas slăvim.
O, Ficioară şi svîntă Maică a svîntului Dumnădzău şi împărăteasă,
bucură-te şi te veseleaşte, că tu eşti cinstea şi lauda maicelor şi tu eşti
cinstea şi lauda featelor ficiori elor curate. Toate rosturile a măiestrilor
celora ce ştiu grăi frumos şi ştiu purta cuvîntul bine nu pot birui cum
III 100v să cade să te laude cu cît au învă at ei ritorícă, ádecă graiul cel /
măiestru, învă at la şcoală, niceş poate mintea tuturor, ádecă şi a
îngerilor, şi oamenilor, să poată a o cugeta naşterea ta cea svîntă în ce
chip fu şi în ce chip taină straşnică ca aceasta, Dumnădzău să să facă
om. Pentr-aceaea, cu un glas tocmit şi potrivit, cu to îi cu credin ă şi
cu dragoste te slăvim şi te cîntăm, Ficioară preasvîntă şi Maică lui
Dumnădzău.
Exapostilárion aftómelon.344
Sv™ñílna samoglásna.345
U˚çeník∑m´ zrå∆wimñå vßznese∆så Xe* kß‘ ∑µcÁ346 sßs™då, aµgg*li pred7
ñekõ∆we z∑vå∆xõ, vßzm™∆ñe vráña vßzme∆ñe, cr*´ bò vßz¥∆de
kßnaçálnomÁ sv™∆ñÁ sláv¥.
Ucinicii prăvindu-te, te-ai suit, Hristoase, la Părintele unde, şedzînd
de-a laturea, îngerii, sîrguind nainte, striga: „Rădica por , rădica î-le,
că-mpăratul s-au suit la-ntăi străluminătoarea slavă!”
Ádecă la Părintele luminelor, ádecă a Fiiului şi a Duhului Svînt.
Na hvalite. Glas 1. P∑d nbsÃn¥m´ çín∑m´.347

Naçå∆lnici aµgg*l∑m´ sßmañrå∆øwe sp*se, vßsxoΩde∆nïa sñranñ∑e,
nedoÁm™váaxõså drúg´ drúgÁ, çñò vid™∆nïe se‘, çl*k∑ Áµb∑ zrák∑m´
vidímïiÂ, æ˚k∑Ωe b*ß prev¥∆‚e nb*s´ sß plß∆ñïõ vßsxódin´.
Începătorii îngerilor socotind, Mîntuitoriule, a suitului strein, nu să
III 101r pricepea unul cătr-alalt // ce-i videaniia aceasta, că-i om cu chipul acesta
ce să veade şi ca un Dumnădzău din sus de ceriuri cu trupul să suie.
Galileáne zrå∆we vßznese‘náñå, †maslíçnîå sßplß∆ñïõ slóve, sl¥‚áxõ
aµgg*l∑m´ vßpïõ∆wim´ iµm´, çñò sñoíñe zrå∆we, sß∆iÂ prïídeñ´ pák¥
sßplß∆ñïõ, iµmΩe ∑µbraz∑m´ vid™∆sñe.
Galileeanii, vădzînd înăl îndu-te de la Eleónului cu trupul, Cuvîntule,
audzîia pre îngerii strigîndu-le: „Ce sta prăvind? Acesta va veni iarăş
cu trupul, în ce chip l-a vădzutu-l.”
344
*Exaposteilavrion au*tovmelon.
345
În limba slavonă în text: „Luminânda”.
346
În text, scris ÁµcÁ, greşeală de tipar.
347
În limba slavonă în text: „Cu ceata cerească”.
Aµgg*lski i˚Ωe vßmír™ ñrßΩßsvÁõ∆we, iµΩe napresñól™ sláv™ b*Á

nosímomÁ, vßzßpî∆em´ p™∆nîe, Svñ*ñ´ e˚sì ∑µce nbsñ¥iÂ, sßprísn∑
sõ∆wnoe slóv∑, svñ*´ e˚sì i˚ d‚*e pre sñ*¥iÂ.
Îngereaşte carii sîntem în lume sărbînd, celuia ce pre scaun de slavă
Dumnădzău şeade să-i strigăm cîntare: „Svînt eşti, Părintele ceresc, cu
de pururea fiind Cuvîntule, svînt eşti, şi Duhul acel preasvînt.”
Slava. i˚nn*™.
R∑dílså e˚sì æ˚k∑ sám´ vßsxoñ™‘ æ˚víså æ˚k∑Ωe i˚znolív´, posñradáv´
plß∆ñïõ be* ná‚´, izmrß∆ñvix´ vßskrß∆se popráv´ sßmrß∆ñ´, vßznese∆så
vßsláv™ iµΩe vßså çß∆skaa i˚splßnå∆åiÂ, i˚posláv´ nám´ dúx´ boΩeñve∆nïiÂ
i˚Ωe vßsp™váñi i˚slávi‚i ñvoe‘ b∑Ωe∆sñv∑.
III 101v Născutu-te-ai cum sîngur vrusăş; ivitu-te-ai pre- / cum -ai învoit;
chinuit-ai cu trupul, Dumnădzăul nostru. Din mor te-ai sculat,
călcat-ai moartea; te-ai năl at în slavă, cela ce toate le plineşti, şi ne
trimisăş Duhul cel dumnădzăiesc, ca să slăvim şi să cîntăm a ta
dumnădzăire.
Tîlcul.
Dzîce iarăş peave ul sau cîntecul cătră Domnul Hristos: „O, Hristoase,
născutu-te-ai pentru spăseniia noastră cum ai vrut, cu naştere minunată şi
slăvită. Ivitu-te-ai în lume precum te-ai milostivit, suferit-ai patimă şi
moarte pre trup. Ce tu eşti Dumnădzăul nostru, că ai călcat iadul ş-ai
răsîpit moartea cea sufletească şi te-ai sculat din mor . Şi te-ai suit
de-ai zburat cu slavă în carîtă de nuăr străluminat, cu slavă, Svin ia ta,
acela carele toate le împli; c-ai împlut ceriurile toate de îngeri ce-ai
făcut şi pămîntul de toată dihaniia şi marea şi văzduhul. Că toate le-ai
făcut şi toate le împli şi tutinderea te afli, tuturor credincioşilor
într-agiutori. Şi ne-ai trimis de la Părintele Duhul tău cel Preasvînt de
ne-ai împlut de darul tău cel nedeşertat şi de-n ălepciune, să te ştim
cînta pre Svin ia ta, Iisus Hristoase, cu Părintele şi Duhul acel Svînt,
acel curat, acel străluminători, acel mîngîitori şi adeverit.”
A Nedelii Sñ*¥x ∑˚c*ß348 caută la dechevrie după 17 PredroΩdesñv∑∆m´
Xrisñóvim´.349 //
III 102r350 La Peatideseni .

De cu sară, la gi* vßzváx´.351
Punem stihire 10 şi cîntăm ceale-ntăi trei stihire. Poftorim cea dintăi,
de-acii ceale a doa stihire iarăş poftorim cea dintăi. Iară ceaste-s pe
glas 1.
348
În limba slavonă în text: „(Duminica) Sfin ilor Părin i”.
349
În limba slavonă în text: „Înainte de Naşterea lui Hristos”.
350
Filă nenumerotată în text.
351
În limba slavonă în text: „Doamne, strigat-am”.
Petdeseatni a prăznuim ş-a Duhului venire şi de mainte pus timp de

giuruită ş-a nedeajde împlutură şi taină cîtă ca o mare şi cinstită. Drept
aceaea strigăm ie: „Ziditoriule a tuturora, Doamne, slava ie!”
B‚ ñß∆Ωde.352
Cu limbi de alt neam ai înnoit, Hristoase, pre ai tăi ucinici, ca cu dînse
să te strige, pre fără moarte Cuvînt şi Dumnădzău, carele dai sufletelor
noastre acea mare milă.
TßΩ.353
Toate le dă Duhul cel Svînt: izvoreaşte prorocíi, preu obîrşeaşte,
necărturăre în ălepciune au învă at, păscari bogoslovnici arătă, toată
aduneadză pusoarea besearicii. Cela ce eşti de o-mpreună fiin ă şi de
o-mpreună scaun Tatălui şi Fiiului, Mîngîietoriule, slava ie!
Glas 2.
Vădzum lumina cea adevărată, luăm Duhul ceresc, aflăm credin ă
adevărată, nedespăr îtă Troi ă închinînd, că ea pre noi ne-au spăsît.
III 102v În proroci ne-ai spusu-ne cale de mîntuin ă şi-ntr-apostoli / ai străluminat,
Mîntuitoriule al nostru, darule Duhului tău. Tu eşti Dumnădzău întăi,
tu şi după aceastea, şi în veaci tu eşti Dumnădzăul nostru.
TΩ.
În cur île tale cînta-te-voi, lăudînd pre Mîntuitoriul lumii; şi plecînd
genunchile, închina- -voi nebiruita puteare, în sară şi-n diminea ă
şi-ntr-amiadză- , şi-n toată vreamea blagoslovi-te-voi, Doamne.
Tß∆Ω.
În cur île tale, Doamne, credincioşii genunchiul sufletului ş-a trupului
suplecînd, te cîntăm, pre ne-nceputul Părinte şi pre dinpreună Fiiu şi
cel de pururea fiind şi preasvîntul Duh, carele lumineadză şi svin eaşte
sufletele noastre.
Tß∆Ω7.
Troi ă într-o fiin ă să lăudăm, pre Părintele şi Fiiul şi Svîntul Duh, că
aşea au strigat to prorocii şi apostolii cu mîcenicii.
Slava. Inn*™. Glas 8.
A lui Léon Dispot împărat.
Veni , năroade, a-n trei státuri Dumnădzăire să ne-nchinăm, Fiiul în
Tatăl cu Svîntul Duh, că Tatăl fără de ai născu Fiiu de pururea fiind
cu-mpreună de scaun; şi Duhul Svînt era întru Tatăl cu Hiiul slăvit,
ună puteare, ună fiin ă, ună dumnădzăire. Căriia închinîndu-ne to
dzîcem: „Svîntul Dumnădzău, cela ce toate în şir le feceş prin Fiiul
cu-mpreună lucrarea Svîntului Duh, Svîntul tare, prin care pre
Tatăl cunoscum şi Duhul cel Svînt veni în lume, Svîntul fără moarte,
352
În limba slavonă în text: „La fel ca mai sus”.
353
În limba slavonă în text: „La fel”.
III 103r mîngîitoriul Duh // care de la Părintele purceade şi-n Fiiul odihneaşte;
Troi ă svîntă, slava ie!”
Văhod Sveatetihii. Prochimenul dzîlii şi citeniile.
De la Cisle citenie. Glava 11.
Dzîsă Domnul cătră Moisí: „Strînge-mi şeaptedzeci de bărba din
bătrînii poporului, carii sîngur tu ştii că aceştiia sînt bătrînii poporului
şi cărtularii lor. Şi să-i aduci în cortul mărturiei şi vor sta acii cu tine.
Şi mă voi pugorî şi voi grăi acoleá cu tine şi voi lua de duhul ce-i pre
tine, de voi pune deasupra lor. Şi vor împreună sprejeni cu tine
pornitura poporului şi să nu-i por tu sîngur.” Şi adunắ Moisí
şeaptedzăci de bărba din bătrînii poporului şi-i pusă pre înşii
dinpregiurul cortului. Şi să pugorî Domnul în nuor şi grăi cătră Moisí
şi luă din duhul celui de pre dîns şi pusă preste cei şeaptedzeci de
bărba îi cei bătrîni. Şi deacă să odihni duhul pre dînşii, şi
prorocestvuiră în tabără şi nu camai adaosără. Şi rămasără doi bărba
în tabără, numele unuia – Eldád şi numele lui al doile – Moldád, şi să
odihni pre dînşii duhul. Şi aceştia era din cei scriş şi nu-ntrasă la cort
şi prorocestvuiră în tabără. Şi alergă un tînăr de deade veaste lui Moisí
III 103v şi-i spusă grăind: / „Eldád şi Moldád prorocesvuiesc în tabără.” Şi
răspundzînd Iisús a lui Naví, cela ce dvorbiia înaintea lui Moisí, alesul
lui, de dzîsă: „Doamne Moisí, opreaşte-i!” Şi dzîsă Moisí cătră dîns:
„Au î pare rău pentru mine? O, că de-ar da să fie tot poporul
Domnului proroci, deaca dă Domnul Duhul său pre dînşii!” Şi să dusă
Moisí în tabără, el şi bătrînii lui Izraíl. Şi duh ieşi de la Domnul şi
adusă cîrstei de peste mare şi aşternu pregiur tabără, de o parte cale de
o dzî, şi cale de o dzi de altă parte dinpregiurul taberii, şi ca doi co de
la pămînt.
Din prorociia lui Ioíl citenie. Glava 2.
Aceastea dzîce Domnul: „Cuconii tăi, Siónule, bucura şi vă veseli de
Domnul Dumnădzăul vostru, că vă deade voaă mîncări în dereptate; şi
va ploa voaă ploaie timpurie şi tîrdzîie, ca şi de mainte. Şi să vor
împlea arile tale de grîu şi de pline s-or vărsa cădzîle tale de vin şi de
undelemn la călcat. Şi voi întoarce de voi da voaă, pentru aii ce-au
mîncat lăcusta şi cărăbuşii şi rugina şi găsealni a, putearea mea cea
mare carea trimiş întru voi, şi ve mînca mîncînd şi ve sătura, şi ve
lăuda numele Domnului Dumnădzăului vostru, carele feace cu voi
minunate. Şi nu să va ruşina poporul mieu în veac. Şi ve cunoaşte că
III 104r în mijlocul lui Izraíl eu sînt, şi eu – // Domnul Dumnădzăul vostru, şi
nu iaste altul mai mult decît mine; şi nu să va mai ruşina de-acmu
poporul mieu în veac. Şi va hi după aceastea, voi turna din Duhul
mieu preste toată carnea şi vor prorocestvui ficiorii voştri şi featele
voastre, şi bătrînii voştri visuri vor visa, şi tinerii voştri videnii vor
vedea. Şi, dară, pre şerbii miei şi pre slujnicile meale, în dzilele
acealea, voi turna de Duhul mieu şi vor prorocestvui. Şi voi da minuni
în ceri, sus, şi seamne pre pămînt, gios, sînge şi foc şi pară de fum.
Soarele să va răstoarce în întunearec şi luna în sînge, mainte de ce va
veni dzua Domnului cea mare şi luminată. Şi va hi, tot însul cela ce va
chema numele Domnului spăsî-să-va.”
Din prorociia lui Ezichiíl citenie. Glava 36, verş 24.
Aceastea dzîce Domnul: „Lua-vă-voi din păgîni şi voi strînge-vă din
toate neamurile şi voi băga-vă în pămîntul vostru. Şi voi stropi preste
voi apă curată şi ve cură î-vă de toate necură îile voastre şi de la to
idolii voştri354 şi voi cură î-vă pre voi. Şi voi da voaă inemă noaă şi
duh nou voi da voaă. Şi voi lua inema cea de piatră din trupul vostru şi
voi da voaă inemă de carne şi Duhul mieu voi da întru voi. Şi voi face
III 104v ca-ntru îndireptările meale să-mbla şi giudecă île meale să feri / şi să
face şi să lăcui pre pămîntul care am dat părin ilor voştri. Şi-m ve hi
mie în poporeani, iară eu voi hi voaă în Dumnădzău.”
La litie. Samoglasnice, glas 2, trei din vecernie.

Vßpror∑∆cex´ vßzvesñíl´ e˚sì põ∆ñ´ spase∆nïe.
Vßdv∑∆råx´ ñvoíx´ vßspoå∆ñå spása mírÁ. şi
Vßdvóråx7 ñv∑íx´ gi* v™∆rnïiÂ kol™∆nå d‚*ï i˚ñ™∆lÁ podklon˜‚e.355
Slava. Inn*™. Glas 8.
Egda dúx´ svoi nizposl´ e˚sì gi*.356
Cînd Duhul tău l-ai gios trimis, Doamne, şedzu îlor apostolilor, atunce
a evreilor cuconi, prăvind, să-nspăimară cu mirat, că-i audziia pre înşii
spuind cu alte streine limbi, precum Duhul le da lor; că prostaci ei
fiind, să-n ălep iră şi pre păgîni cătră credin ă vînară; ceale
dumnădzăieşti ritoriciiá. Drept aceaea, şi noi strigăm ie: „Cela ce pre
pămînt te iviş şi de la înşălăciune mîntuiş pre noi, Doamne, slava ie!”
La Nastihoavne. Samoglasnice, glas 8.
Nepricepînd păgînii, Doamne, a preasvîntului Duh în apostolii tăi
făcuta puteare, schimbăciunea limbilor be ie a fi să gîndiia; iară noi,
întări de dînşii, nepărăsînd aşea grăim: „Duhul tău cel Svînt nu-l lua
de la noi, rugămu-ne, om iubitoriule!”
III 105r Stih. // Inemă curată zideaşte în mine, Dumnădzăule.
354
În text, scris v∑∆wrïi˘.
355
În limba slavonă în text: „Prin proroci ai binevestit să cînte mîntuire”; În cetă ile tale
să fie cîntat Mîntuitorul lumii”; În cetă ile tale, Doamne, credincioşii au închinat
genunchiul sufletului şi al trupului”.
356
În limba slavonă în text: „Cînd l-ai trimis pe Duhul tău, Doamne”.
Doamne, a Svîntului Duh suprăvenire pre apostolii tăi de sa îu

împlînd, într-alte limbi a grăi i-au tocmitu-i. Drept aceaea, preaslăvitul
celor amu necredincioş be ie să părea, iară credincioşilor solie de
spăsenie. A căruia de strălucoare şi pre noi spodobeaşte, rugămu-ne,
om iubitoriule.
Stih: Nu mă lepăda de la fa a ta şi Duhul tău cel Svînt nu-l lua de la
mine.
Împăratul ceriului, Mîngîitoriule, Duhul adevărătă îi, care tutinderea
eşti fiind şi toate le plineşti, visteariul bunurilor şi de via ă dătătoriu,
vino şi te sălăşluiaşte întru noi şi ne cură eaşte pre noi de la toată
imăciunea şi mîntuiaşte, bunule, sufletele noastre.
Slava. I˚nn*™. Glas 8.
Limbile oarecînd de mult să mestecară pentru cutedzarea făcăturii
trupului, iară limbile acmu să în elep îră pentru slava a Dumnădzău
cunoaşterei. Acoló au osîndit pre necura îi cu greşala; acicea lumínă
Hristos pre păscarii cu Duhul. Atunce să deşertă amu îia cătră certare,
iară acmu să noiaşte împreunarea graiului cătră spăseniia sufletelor
noastre.
Tropari de slobodzît şi de bß* gß*357 glas 8:
Blagoslovit eşti, Hristoase, Dumnădzăul nostru, care cu totul în ălep
III 105v pre păscari arătaş, trimi îndu-le Duhul / cel Svînt, şi prin înşii lumea
cu năvodul vînaş; iubitori de om, slava ie.
La itros, după-ntăiul stiholog.
Şedeare glas 4. Podóbïe U˚divíså I˚∑∆sif´.358
Cel după praznic credincioş şi de obîrşire praznic să prăznuim
luminat. Aceasta iaste de Cinzeci, de făgadă împlutură şi de întăi
pusoare, că-ntr-însă focul Mîngîietoriului să pogorî pre pămînt ca în
chipul de limbi şi ucenici au luminat şi pre-aceştia cereşti tăinuitori
feace. Lumina veni a Paraclitul şi lumea au luminat.
Şi pun citenie. Şi după al doile stiholog, şedeare iarăş pre u˚divíså
I˚∑∆sif´.
A Duhului izvor pogorîndu-să la cei pre pămînt în foc purtate rîuri
împăr îndu-să cugetat, pre apostoli-i ruăra străluminîndu-i şi le fu lor
nuăr ruăros, focul luminîndu-i pre înş şi ploîndu-i para. Pentru carii
noi am luat darul, pentru focul şi pentru apă. Lumina veni a Paraclitul
şi pre lumea au luminat.
Verş. Şi iarăş citenie. Şi după poleleu, şedeare glas 8: P∑v™le∆n∑e
ñaínsv∑.359
357
În limba slavonă în text: „Dumnezeu este Domnul”.
358
În limba slavonă în text: „Alcătuire (podobie): Minunatu-s-a Iosif”.
359
În limba slavonă în text: „Taina cea poruncită”.
După scularea, Hristoase, acea din mormînt şi cătră naltul ceriului

dumnădzăiesc suit, bogovidnicilor slava ta trimi înd, înduratule, Duh
III 106r adevăr deacă-nnoiş pre // ucenici, deci ca o ceatere musicească, la to
vederat spusără cu dumnădzăiescul bătăuş tăinuit, Mîntuitoriule,
răsunările şi socoteala ta.
Verş.
Şi antifonul treapcelor, cel dintăi, glas 4: ˝ ü˚nósñi moe∆å.360
Şi prochimenul, glas 4.
Duhul tău cel bun mă va-ndirepta la pămînt dirept.
Stih. Doamne, ascultă rugii meale.
Pásapi∑iÂ. Evanghelie utrăna 9: De la „Ioán cînd fu sara” pănă la
„Să nescăror ve opri, opri-să-vor”.
Vßskrßse∆nïå xv*∑ nu dzîcem, ce îndată PomólÁiÂ me be*. Slava. Za
a˚pósñol´. Inn*™. Za bogorodíce. De-acii stihul lui p∑míÁiÂmå be* pe
glas 6. Cr*ü nb*¥iÂ şi canoanele praznicului.361
Canon la svînta Petdeseatni

Căruia-i kraegrane∆sîå362 Penticostin eortázomen363, Peatideseatni ă
prăznuim.
Peasna 1, glas 7, irmos.
Põçín∑õ p∑krì fara∑∆na sß∑rõ∆Ωïem´, sßkrÁ‚áåiÂ bráni v¥sók∑õ
m¥∆‚ceõ poím´ e˚mÁ æ˚k∑ prosláviså.
Bulboaca coperi pre Faraon cu carăle. Cela ce sfărîmă războaiele cu
naltul său bra , să-i cîntăm lui, că s-au proslăvit. /
III 106v D™∆l∑m´ æ˚k∑Ωe dre∆vle Á˚çeník∑m´ ∑˚b™wáså, Á˚ñ™‚íñelå dúxa
p∑slál7 e˚sì, Xe*, vßsïáv´ mír´ Sv™∆ñ´ çl*k∑ lü∆bçe.
Cu lucrul precum demult ucenicilor te-ai giuruit, Mîngăietoriul Duh
trimis-ai, Hristoase; ai strălucit lumii lumină, iubitori de om.
Zak∑∆n∑m´ dróvle propov™dánn∑e i˚proróki, i˚splńíså bΩñs˜vnag∑
dúxa dßne∆s´, vßs™∆m´b∑‘ v™∆rnim´ blgdñ´ i˚zlïáså.
Cu leagea de demult propoveaduitul şi cu prorocii împlutu-s-au a
Duhului dumnădzăiesc astădz, că tuturor credincioşilor darul s-au turnat.
I8n´ canon iamvicesc, căruia-i capul rîndului Theioghenés Lóghe,
Pnéuma parákliton pálin allon ek ghenétou kólpon icas epihthoníois
360
În limba slavonă în text: „În tinere ele mele”.
361
În limba slavonă în text: „Învierea lui Hristos”; „Miluieşte-mă, Dumnezeule”; „Pentru
Apostol”; „Şi acum...”; „Pentru Născătoarea de Dumnezeu”; „Miluieşte-mă, Doamne”;
„Împăratul ceresc”.
362
În limba slavonă în text: „acrostih”.
363
În limba greacă în text: „Cincizecimea sărbătorim” (PenthkosthVn e&ortavzomen).
oia pyrós glossisi féron theótitos aylou símateis fytlis kai hárin
ymnopólois.364
Ádecă: „O, de Dumnădzău născute Cuvîntule!” sau: „O, Fiiule şi
Cuvîntule a lui Dumnădzău, Duhul Mîngîitoriul iarăş altul de la
Părintele din sîn trimis-ai peminteanilor ca de foc limbi, aducea de
dumnădzăiasca şi fără trup sămn de a ta rudă şi dar cărora te cîntă.” //
III 107r Acest canon iamvicesc, aşea să cheamă meşterşugul făpturii lui în
verşuri iamviceşti, şi căpe ealele cuvintelor, în tropare, începăturile
verşurilor, cuprind aceale slove toate ce să tîlcuiesc precum le-am
scris rumîneaşte. Iară dáscalul iaste chir Ioán Arclá.
Glas 4.
Th BΩs˜ñvn¥m´ pokrßve∆n´ b¥∆v´ kß∆sn∑ æ˚z¥∆çnïiÂ mrák∑m7
E Skazà bg*o pisánn¥iÂ zak∑‘n´.
I ñínõ bò †ñræ∆s´ ∑˚çe∆se ramnag∑
O zríñ´ sõ∆wag∑ i˚naÁçáeñså dúxa
G RázÁm´ p∑çiñáå b∑Ωesñß∆vnimi p™∆sn7mi.
Cu dumnădzăiesc acoperit tîrdzîul de limbă nuor,
Tîlcuí de Dumnădzău scrisa leage,
Tina ce ş-au scuturat de la ochiul gîndului,
Veade pre cela ce iaste şi să-mva ă de Duhul,
În ălepciune cinstind cu dumnădzăieşti cîntări.
Tîlc.
Moiséi prorocul era la limbă tîrdzîu, că era din pruncie ars la limbă,
băgasă în gură cărbune aprins. Acesta Moiséi l-au acoperit în Muntele
Sináiului nuorul lui Dumnădzău şi l-au împlut de în ălepciune, de-au
putut tîlcuí leagea cea scrisă de deagetul lui Dumnădzău, căce c-au
grăit gură cu gură cu Dumnădzău şi l-au vădzutu-l pre Svin ia sa, pre
Acela ce iaste. Că l-au întrebat Moiséi să-ş spuie numele, ca să ştie
cum va răspunde lui Faraon cînd l-a-ntreba: „Care Dumnădzău te-au
III 107v mînat?” / Şi Svin ia sa i-au spusu-i lui Moiséi: „Aşea să dzîci: «Cela
ce iaste m-au trimis, Ow^n, cum vedem scris în cunună la Domnul Hristos,
ce să dzîce S¥iÂ Sõ∆wag∑ Sõ∆womÁ Sõ∆wag∑, ∑8^ S¥iÂ Sõ∆wim´
∑˚sõ∆w∑m´.”365
E Rek∑∆‚e çísñaa i˚bΩs^´ñvna Á˚sñà

N razlõçe∆nïe vám´ nebõ∆deñ´ ∑8^ ñrúqi
364
QeiogeneV" Lovge, Pneu'ma paravklhton pavlin a[llon e*k genevtou kovlpwn h^ka"
e*picqonivoi" oiâ puroV" glwvsshsi fevron qeovthto" a*u<lou, sh'ma teh'" fuvtlh",
kaiV cavrin u&mnopovloi".
365
În limba slavonă în text: „Acesta sfîntul celui care sfin eşte pe cel care sfin eşte”.
E aµzb∑‘ na ∑µçem´ b¥∆‚någ∑ presñ∑∆l™

S sßs™då‘ i˚zl™∆õ dúxa,
L vßsïáñi lübe∆wim´ blgdñ´ ∑˚bílnõå,
O Nag∑rõ‘ vß‚e∆d´ i˚sñinñ™iÂ‚ee sl∑∆v∑
G ñíx∑ ∑µbrazn∑ sßvßr7‚áeñ´ srdce
E d™∆l∑m´ b∑‘ sk∑nçáv´ vßzveselì drúg¥
P dixánïem´ núΩd7n∑m´ i˚ ∑µgnńimi æ˚zíki
N rßzdáv´ dúx´ Xs* æ˚k∑Ωe ∑˚bewáså.366
Grăi curatul şi dumnădzăiescul rost:
„Despăr îre n-i avea, o, priiatini,
Că eu într-a Părintelui de sus scaun
Alaturea şedzînd, voi turna de Duh
Să scripască iubi îlor darul ne-mputat.”
În munte suind, adeveritul Cuvînt
Cu lin obraz face inemă;
Cu lucrul c-au obîrşit, au veselit priiatinii
Cu suflare reapede şi înfocate limbi
Au împăr ît Duh Hristos, cum s-au făgăduit.
Tîlc.
III 108r Ádecă suind Hristos la Muntele Eleónului la văznesenie, // alintindu-le
inema şi mîngîindu-i pre iubi îi săi priiatini şi apostoli, să nu dorească
de ducerea Svin iii sale, ce le-au atunce giuruit că le va trimite, acmu
au împlut cu lucrul, că le-au trimis de la Părintele Duhul Svînt şi le-au
împăr ît limbi de foc cu darul Svin iii sale.
Peasna 3.
ØµΩe sßv¥∆‚e sõ∆lõ Á˚çeníkom7 Xe*, d∑∆ndeΩe ∑˚bleçe∆ñeså rekõ∆l´ e˚sì.
S™díñe vß i˚erÁsalím™, aµzΩe æ˚k∑ me∆ne Á˚ñe‚íñelå i˚n∑∆g∑, dúxa
moe∆g∑Ωe i7 ∑µç*å p∑slå‘, ∑˚ne∆mΩe Á˚ñvrßdíñeså.367
„Acea de sus puteare”, ucinicilor, Hristoase, „pănă ve îmbrăca-vă”,
dzîsu-le-ai, „şede în Ierusalim, iară eu ca mine Mîngîitor pre altul,
Duhul mieu ş-a Părintelui, voi trimite, de care ve întări-vă.”
Æ˚Ωe boΩs˜ñvnag∑ dúxa na‚e∆d‚aa síla, razd™l‚ïiÂså drévle glás´, zl™‘
e˚dín∑ mislív‚ix7, vß eÈdín∑ míslïe bΩs˜ñvń™ sßvßkÁpì razúm´,
vßrazÁmlå∆õwi v™∆rn¥å ñro˜cõ, ∑˚nenΩe Á˚ñvßrdíx∑mså.
Acea dumnădzăiască a Duhului pogorîtă puteare, acel despăr ît de
mult glas cu rău ce sfătuisă, într-o-ntinsoare de sfat dumnădzăiaşte
le-au împreunat mintea, în ălep înd pre credincioş cu Troi a, de carea
ne-am întăritu-ne.
366
Textul slavon şi echivalentul în limba română sunt plasate în coloane paralele.
367
Textul slavon şi traducerea sa în limba română sunt plasate în coloane paralele.
Tîlc.
Aicea aduce istoríia cum această368 dumnădzăiască a Duhului Svînt
puteare ce s-au pugorît pre svin ii apostoli au împreunat sfatul şi ştiin a
III 108v la un loc, care mai de / mult iarăş această svîntă puteare au împăr ît
limbile acelor ce cutedzasă de făcea turnul; că era lumea toată strînsă
de lucra şi avea graiul unul to , pre o limbă grăiia to . Şi pentru acea
greşală s-au pugorît Dumnădzău şi le-au despăr ît limba în 72 de
limbi. Iară acmu la svin ii apostoli s-au pugorît Dumnădzău şi le-au
împreunat limbile toate, că apostolii grăiia pre o limbă şi toate năroade
de prin toate ărîle audzîia cineş în limba sa şi-n ălegea propoveadaniia
svin ilor apostoli, precum spune la Deánîe369, glava 2, verş 6: Sßnide∆så
nar∑∆d´ i˚sm™síså æ˚k∑ sli‚áxõ e˚dín´ kß∆Ωdoix´ sv∑ím´ æ˚z¥∆k∑m´
gl*åwix´, i˚próçaå.370 Şi să-mplú lumea de darul lui Dumnădzău în
Svînta Troi ă creştinîndu-să şi în ălep îndu-să.
In´. Irmos.
E RasñrßΩe‘ õ˚ñr∑∆bi bez çådsñvÁõ∆wïå õµz¥,
Y dosádõΩezl∑‘ Á˚drßΩímõ bl*g∑çådsñvÁõ∆w∑iÂ
M e˚dína mlñ*va proroçícõ drevle‘
A A˚nii n∑så∆w∑iÂ dúx´ sßkrÁ‚e‘n´,
P k´síln∑mÁ i˚ b*Á razÁm∑m´.
Rumt-au zgăului stearpei legăturile
Şi mustrarea cea nesuferită a ceii plodnice
Sîngură ruga a proroci ei de mult,
Annei, ce purta suflet înfrînt
Cătră cel tare şi Dumnădzăul gîndurilor.371
Tîlc. //
III 109r Elcaná avea 2 femei. Fenána-i făcea cuconi, Anna era stearpă; şi,
mustrată de Fenána, feace rugă la Dumnădzău şi ruga ei rumpsă
legătura sterpiei din zgăul ei, de născu pre Samoíl proroc, şi rumpsă şi
mustrarea ce o mustra Fenána. Aşea svînta besearică mainte cînd era
stearpă o mustra ceia cu leagea, ádecă evreii, iară acmu aceaea
mustrare s-au rumt, că besearica noastră plodeaşte sufleteaşte cuconii
săi dintru Hristos, bărbatul ei. 54, 1, Isaíia.
A NeposñíΩna eµsñ´ bg*∑ naçálnaa,
R v™∆ñïå bò i˚z æ˚vì bezkníΩnïå,
368
În text, scris a˚çáñõ, greşeală de tipar.
369
În limba slavonă: Faptele apostolilor.
370
În limba slavonă în text: „S-a adunat mul imea şi s-a tulburat, căci auzea fiecare pe
fiecare vorbind în limba sa”.
371
Textul slavon şi traducerea sa în limba română sunt plasate în coloane paralele.
A dov∑∆ln¥ pre mõd7rcå vßz Á˚wáõwix´ slóvom7,

K i˚glõbókïå n∑∆wi i˚zimáwix´
L lü∆di bezçil¥∆nîå bliblisñánïem´ dúxa.
I Bå∆‚e i˚sxóden´ † ner∑Ωde∆nna sv™∆ña,
T vßsesíln∑ d™isñńo sv™∆ñna neizreçe∆nna zárå
O eµg∑Ωe e˚Ωe sn*∑m´ ∑˚ñeçß∆skõå vlásñ´
III 109v N nn*™ i˚z æ˚vlå∆eñ´ sß- / es^˚sñvn∑ zare∆nïe,
P ∑µgnńïiÂ glás´ vßsï∑∆n™ æ˚zík∑m´.
III 109r Necuprinsă-i acea de dumnădzăire-ncepătoare,
Dáscali c-au arătat pre acei necărtulari,
Destul măiestri înfrîngînd rosturi cu cuvîntul
Şi dintr-adîncă noapte sco înd
Gloate nenumărate cu strălucoarea Duhului.
Era purcedzătoriu din nenăscută lumină,
Totputearnică lucrărea ă luminată, nespusă lucoare,
A căruia cea prin Fiiul părin asca puteare
III 109v Acmu o arată de o fire / strălucoare
Înfocatul glas în Sión năroadelor.372
Tîlc.
Dzîce tropariul cum că Duhul cel Svînt era şi este purcedzători din
Părintele, din lumina cea nenăscută, Duhul cel Svînt acel putearnic în
toate, acel lucrăre , c-au făcut lumea ş-au lucrat de-au gătat; acel
străluminători, c-au strălucit din Părintele de-au luminat lumea şi
trupeaşte, şi sufleteaşte; Duhul cel Svînt, carele-i prin Fiiul a
Părintelui puteare, că Fiiul de la Părintele său au luat de-au trimis
Duhul său cel Svînt apostolilor; carele-i de o dată cu Părintele, de o
fire; şi ca astădz glasul cel înfocat arată în Sión limbilor strălucoarea
acea dumnădzăiască a Svîntului Duh.
Peasna 4.
Sßmarñrå∆å prorók´ eµΩe vß posl™∆dn™a ñv∑e‘ Xe* pri‚e∆sñvïe,
vßpïá‚e, ñvoõ‘ Á˚sli‚áx´ gi* sílõ, æ˚ko vßså∆ spásñi xrísñi ñvoå‘
pri‚e∆l´ e˚sì.373
Socotind prorocul acea de-apoi a ta, Hristoase, venire, striga:
„Audzîtu- -am, Doamne, putearea, că pre to să mîntuieşti
pomazannicii tăi ai venit!”
IµΩe vßproróc™x´ gl*av¥iÂ i˚zakón∑m´ prov™dánn¥iÂ, pßrv™∆e
372
Textul slavon şi traducerea în limba română sunt plasate în coloane paralele.
373
Textul slavon şi traducerea în limba română sunt plasate în coloane paralele.
III 110r nesßvrß‚e∆nn¥m´, bß* iµsñinïiÂ Á˚ñe‚íñel´, vß // sl∑∆va slÁΩíñelex´

i˚vv™díñelex´ poznaváeñså dn*s´.
III 109v Carele în proroci au grăit şi de leage-i mărturisit, mai dintăi celor
III 110r nedesăvîrşit, Dumnădzău adevărat mîn- // gîitoriul, într-a cuvîntului
slujitori şi mărturisitori să cunoaşte astădz.
Zname∆nïe bΩs˜ñva n∑så‘, a˚pósñol∑m´ ∑µgnem´ dx*ß razd™líså,
isñránn¥mi æ˚zíki i˚zæ˚vì, æ˚k∑ † ∑µca bΩs˜ñvnaa síla grådõ∆waa eµsñ´
samopovel™∆nnaa.
Sămn de dumnădzăire purtînd, apostolilor cu foc Duhul s-au împăr ît
şi cu streine limbi au arătat cum că-i de la Părintele dumnădzăiască
puteare viitoare, sîngură poroncită.
Tîlc.
Aicea arată cum Duhul Svînt au venit de-au adus şi s-au împăr ît
apostolilor cu limbi de foc şi străluminate. Că Dumnădzău iaste foc de
arde pre păcătoş şi lumineadză pre cei direp . Ş-au adus şi sămn de
dumnădzăire, de să arătă şi să cunoscu la apostoli cu minunate limbi.
Şi cum sîngur volnic au venit de la Părintele cu puteare şi domnie şi
cum iaste sîngur voit, nesilit mearge unde iubeaşte. Şi s-au arătat cu
limbi, că limba iaste de spune şi arată cugetele şi sfaturile gîndului; că
aşea şi Duhul Svînt spune şi arată sfaturile şi gîndurile lui
Dumnădzău.
A Cr*´ cr*em´ æµk∑v´ i˚zñák∑vaΩde‘ e˚dín´,
L sl∑∆vo pro‚e∆d´ i˚z ∑7cÓa nepovínna, /
III 110v I rávn∑ mównïiÂ svóiÂ dúx´ a˚pósñol∑m´,
N i˚sñine∆n´ poslál´ e˚sì æ˚k∑ blgdñel´
A poõ∆wim´ sláva drßΩáv™ ñvoe∆i gi*.374
III 110r Împărat împăra îlor, hiriş din hiriş, sîngur Cuvîntul ieşind din
Părintele cel fără cauză, /
III 110v Potrivnic de puteare al său Duh apostolilor
Adeverit trimis-ai, ca un bunătă îtori,
Cărora cînta slava puterii tale, Doamne.
Tîlc.
Ádecă: „O, Împărate preste to împăra îi, Fiiule şi Cuvîntule a lui
Dumnădzău! Tu eşti lumină din lumină, tu eşti Dumnădzău din
Dumnădzău, Oios ex oiu375, æµk∑v´ i˚z æµk∑vaΩde, cum din cum sau
aşea dintr-aşea sau hiriş din hiriş. Că cumu-i Tatăl Dumnădzău, aşea-i
şi Fiiul. Deci Fiiul au ieşit din trupul ca sine, ádecă din Părintele. Însă
Fiiul şi Duhul Svînt au cauză pre Părintele, că sînt din Părintele, iară
374
Textul slavon şi cel în limba română sunt dispuse pe coloane paralele.
375
Oi\o" e*x oi!ou; sintagma este scrisă cu caractere slavone în text (Oî@os e˚≈ oî&ú).
Părintele n-are cauză pre nime, că nu-i născut, nice-i venit de nicăiuri;
iară Fiiul iaste hiriş născut din Părintele şi Duhul Svînt purceade iarăş
de la Părintele şi sînt de o dată cu Părintele, nu de-aiurea veni . Numai
la atîta sînt osăbi , că Fiiul să naşte din Părintele şi Duhul Svînt
purceade din Părintele. Deci Svin ia sa Domnul Hristos, Împăratul
împăra îlor, aseamenea din de-aseamenea sîngur, Cuvîntul ieşind din
Părintele cel fără cauză, ádecă nenăscut de-aiuri. Şi trimisă Duhul
său cel Svînt, cel de-aseamene cu putearea şi cu cinstea, şie l-au trimis
III 111r învoit ucinicilor săi de la // Părintele de unde-i şi Svin ia sa, de-acoló
au luat, de la iubitul său Părinte, de-au dat iubi îlor săi ucinici.
L Bánå bΩs˜ñvnõå káki b¥∆ñïå,
L slóvÁ rasñvorív´ sß lóΩnim´ e˚sñe∆sv∑m´
O dßΩdoñoçí‚imi sñrúå †neñl™∆nna,
N probode∆nna ñì rebrà ∑8^ bΩ*ïiÂ slóve,
E zapeçañl™∆å ñ∑∆ploñ∑õ dúxa. 376
Scălduş dumnădzăiesc de prăfacere,
Cuvînt mestecînd cu-ncheiata fire,
Plói-mi şipot din neputredă
Împunsă a ta coastă, o, a lui Dumnădzău Cuvîntule,
Pecetluind cu căldura Duhului.
Tîlc.
Ádecă scăldătoarea svîntului botedz cu carele ne prefacem, ádecă ne
naştem de iznoavă, ca şi un vas scump, odor de aur ce-i stricat şi-l
topăsc acela aur de iznoavă, de-l fac vasul iarăş în podoaba cea dintăi,
aşea svîntul botedz ne noiaşte, că Cuvîntul lui Dumnădzău cel prisne
s-au făcut una cu firea omului cea mestecată. Că omul iaste din doaă
încheiat, ádecă trup şi suflet. Deci acel Cuvînt a lui Dumnădzău s-au
mestecat cu firea omului cea încheiată şi din coasta sa ne-au ploat
şipot îndoit din împuntura suli ii, sînge şi apă, sîngele Svin iii sale,
să ne priceştuim, iară apa, să ne botedzăm. Şi pecetluiaşte, ádecă
obîrşeaşte cu căldura Duhului Svînt, carele astădz le-au trimis. Că
III 111v şi / pruncul în pîntecele maică-sa are căldură, de-l creaşte şi-l naşte, şi
la faptul lumii Duhul Svînt a lui Dumnădzău să purta deasupra apei
de-ncăldzîia şi înviia şi obîrşiia. Că Dumnădzău cu Cuvîntul au întărit
ceriurile şi cu Duhul Svînt din rostul său toată putearea lor; acela
Cuvîntul, ádecă Fiiul Svin iii sale, au mestecat de s-au făcut om deplin
şi nice leac n-au smintitu-ş dumnădzăirea ce au îndumnădzăit
omenirea, cu svîntă întruparea sa, fără de nice o turburare.
K Preklanå∆eñ´ vßså‘ Á˚ñ™‚íñelü kol™∆na
376
Texul slavon şi traducerea sa sunt dispuse în coloane paralele.
G sínÁΩe ∑8^çÁ* ∑8^cÁÓ sß‘ es˜sñß∆vnÁ

E vßlíc™x´ bò v™∆sñ7 ñrïe∆x7 sõw´sñv∑‘
N i˚sñínn∑ nepresñõ∆pn∑ bezl™∆ñn∑ e˚dín∑,
E vßsïá bo‘ sv™∆ñ´ blagodå∆ñ´ dúxa.377
Pleacă-ş toate la Mîngîitori genunchile
Şi Fiiului Părintelui şi Părintelui ce-i de o fire,
Că în fea e trei îş ştie fiin a
Adevărată, ne-apropiată, fără ai sîngură,
C-au străluminat lumină darul Duhului.
Ádecă toată lumea de sus şi de gios pleacă genunchile de închină378
Svîntului Duh Mîngîitoriului şi Fiiului Părintelui şi Părintelui, că-i de
o fire Svin ia sa cu Fiiul său şi cu Duhul său. Că-ş ştie Svin ia sa fiin a
că-i în trei osăbite fea e de státuri; iaste adevărată fiin a Svin iii sale,
iaste neapropiată, că nemică nu să poate atinge de Svin ia sa; iaste
III 112r fără ani, că Svin ia sa // au făcut aii şi veacii şi vremile ceale de sus de
veaci şi veacii ceşti de-apoi şi ceia ce nu vor avea sfîrşenie. Că Svin ia
sa-i din sus de toate neapropiiată, necuprinsă, ş-au străluminat darul
Duhului Svînt ucinicilor.
T Sßvr´‚áiñ´så vßsì bg*o naçálnoõ,
O e˚líci slÁΩíñele ñriseánnag∑ sõwß∆sñva,
Y páçe e˚sñesñva bò sßvßr‚áeñ æ˚k∑ blgdñel´,
K i˚ ∑˚gne zraçit Xs v7spsñïe
O vßsü‘ podáåt blgdñ´ dx*a.379
Găta î-vă to cu de dumnădzăire-ncepătornică,
Cî slujitori a de trei strălucori fiin ă,
Că mai presus de fire dereage ca un bunătă îtori
Şi-i înfocadză Hristos în spăsenie,
Tot dăruind darul Duhului.
Aicea îndeamnă poetícul pre to oamenii şi dzîce: „Cî sînte şerbi şi
slujitori Svintei Troi e ceii în trei strălucori o fire şi o dumnădzăire,
veni de sluji şi vă-nchina Svintei şi începătoarei de dumnădzăire
Troi e, că Hristos pre din sus de fire găteadză şi întregadză şi înnoiaşte
ca un bunătă îtori şi face lumina şi înfoca spre spăsenie pre oamenii
cei credincioş şi le dăruiaşte tot darul Duhului Svînt.”
Peasna 5.
Sñráxa rádi ñvoe∆g∑ prïå∆ñïiÂ gi* vßçre∆v™ prorók∑m´, i˚roΩde∆nnïiÂ
377
378
În text, scris çn˜kíkõ, greşeală de tipar.
379
Textul slavon şi cel în limba română sunt dispuse în coloane paralele.
III 112v naze∆mli dúx´ spase∆nïa, a˚pósñolska srcda / qiΩde∆ñ´s çísña,

i˚vßv™∆rn¥x´ práv´ ∑˚bnavlå∆eñså, sv™∆ñ´ bò i˚mír´ zane‘ ñv∑à
povel™∆nïa.
III 112r Acel pentru frica ta priimit, Doamne, în pîntecele prorocilor şi
III 112v născut pre pămînt Duh de spăsenie, apostoleşti inemi / zideaşte curate
şi în credincioş dirept să înnoiaşte, că-i lumină şi pace, direp ce a tale
porunci.
Na‚e∆d‚aa síla dns˜e, sî∆åeñ´ dúx´ práv´, dúx´ premõ∆drosñi boΩî∆a,
dúx´ † ∑8^ca* i˚sxodå∆i,Â i˚sínom´ v™∆rn¥m´ nám7 æ˚vlß∆så podáñelen7,
vßníxΩe vßselå∆eñså e˚sñe∆sñv∑m´, vßne∆nΩe zríñså sñ*osñi.
Pugorîta puteare astădz, acesta-i Duhul cel bun, Duhul în ălepciunii
lui Dumnădzău, Duh de la Părintele purces, şi prin Fiiul credzu îlor
noaă ce s-au arătat dători, în carii să sălăşluiaşte380 cu firea, în care să
veade cu svin ie.
L R™∆‚íñeln∑ ∑˚çiwe∆nïe sßgre‚e∆nïem7
P ∑µgne dõxnovénõå prîim™∆ñe dúxa rósõ,
W ∑µ çå∆da sv™∆ño ∑µbraz7naa cßrkóvna,
N nn*™ †si∑∆na bò i˚zíde zakón´,
I æ˚z¥∆k∑ ∑µgne zráçnaa dx*a bldgñ7.381
Dezlegătoare cură îciune382 de păcate,
Foc suflărea ă priimi a Duhului roaă,
O, cuconi de lumină-mfă a a besearicii,
Acmu din Sión c-au ieşit leage,
De limbi foc înfe ît a Duhului dar.
Tîlc.
O, cuconi lumina a svintei besearici, priimi 383 scăldătoarea şi
cură îciunea 384 cea cu foc suflărea ă roaă, ádecă roaă ce suflă cu
III 113r foc de cură eaşte păcatele, care roaă iaste a Duhului Svînt. // Că acmu
astădz în Sión în Ierusalím au ieşit leage şi împăcăciune şi dar, a de
bunătatea şi darul Preasvîntului Duh ce s-au ivit şi s-au arătat în chip
de limbi de foc pentru cură îtul păcatelor şi învă ătura bunătă îlor ce
strălumineadză spre via ă de vecie.
K Æµk∑Ωe blg*∑ i˚zvolì sám∑vlásn™,
A ne∑bladánnïiÂ sßxodíñ´ dúx´ † ∑8^c*a,
S Á˚prmõdrå∆å æ˚zíki a˚pósñolï,
380
În text, scris sßlßñlÁå∆we, greşeală de tipar.
381
382
În text, scris kÁrßcßcõçü∆ne, probabil greşeală de tipar.
383
În text se repetă cuvântul priimi , greşeală de tipar.
384
În text se repetă secven a şi cură îciunea, greşeală de tipar.
E zapeçañlå∆å Ωivonósnoe slóvo,

P ∑˚ç*e síln∑ sß ∑˚brázno e˚Ωe sp*s´ reçe‘.385
Precum binevru de sine învoit,
Nestăpînit pugoară Duhul de la Părintele,
În ălep înd cu limbi pre apostoli,
Pecetluind purtătoriul de via ă Cuvînt,
A Părintelui vîrtute de un obraz Mîntuitoriul ce-au dzîs.
Ádecă cum s-au făgăduit, aşea au şi împlut Hristos ucinicilor, că le-au
trimis de la Părintele Duhul cel Svînt, cel nestăpînit, ce i-au în ălep ît
cu limbi.
I Iµsc™lå∆a‚e sßmísl´ Áµbo † gr™∆xa
X i˚seb™‘ Á˚sñraá‚e a˚pósñol∑m´386
Th bß* slóvo vßsenaçálnoe preçísñ´ dóm´, /
III 113v O e˚dín∑ mównag∑Ωe i˚ sß‘ sõ∆w´sñvß∆nag∑,
N nn*™ vßselå∆eñ´ dúxa sïánïe.387
III 113r Tămăduia amu crierii de păcat
Şi şie-ş tocmiia apostolilor
Dumnădzău Cuvîntul pre tot mai marele preacurată casă /
III 113v Acelui de o puteare şi de o fiin ă,
Acmu însălăşluiaşte a Duhului lucoare.
Dzîce cîntecul cum Hristos, şedzînd la cină cu ucinicii, cînd le dzîsă:
„Voi sinte cura , însă nu to .”, atunce le tămădui sufletul şi mintea de
păcate şi-i feace de-i gătă şie casă curată şi cinstită şi de treabă la
propoveadaniia credin ei. Iară astădz lumina şi strălucoarea şi darul
Svîntului Duh, ce iaste de o puteare şi de o fiin ă şi de un scaun
de-aseamenea cu Părintele şi cu Fiiul, au aşedzatu-să în lăcuin ă în
Svin ii săi apostoli şi au luminat şi i-au învă at să margă în lume să
strige taina credin ii.
388
Tîlcul acesta-i lui Æµk∑Ωe blg*∑ i˚zvolì sámovlásn™, ce-am uitat:
Duhul cel Svînt, cel de o fiin ă şi un scaun, au venit de-au pugorît de
la Părintele cu puteare şi stăpînie a sa, cum au vrut ş-au iubit; care
Svînt şi Mîngăitori Duh au în ălep ît ş-au luminat ş-au învă at pre
apostoli cu limbi străluminate şi înfocate ş-au adeverin at ş-au întărit a
Fiiului lui Dumnădzău acel purtăre de via ă şi dătători de via ă, ádecă
385
Textul slavon şi traducerea în română sunt dispuse în coloane paralele.
386
În text, scris a˚sñol∑m´, probabil greşeală de tipar.
387
388
În text, în acest loc apare o cruce, care face trimitere la versurile din seria anterioară
(marcate şi ele printr-o cruce, cf. nota 370, şi al căror început este reprodus aici de
Dosoftei), neurmate de un tîlc, din eroarea mitropolitului, pe care şi-o şi mărturiseşte.
cuvîntul ce-au dzîs apostolilor Hristos: „Cînd va veni Mîngăitoriul,

Duhul dereptă îi, va-nderepta-vă la toată dereptatea. Şi de la al mieu
III 114r va lua şi va spune voaă”, ádecă // „de la a mea învă ătură”; „şi
mărturiia va lua să vă spuie pre un cuvînt cu mine.”
Peasna 6.
Plaváõwago búreõ Ωíñe∆isÂ k¥x´ mß∆lv´, i˚sßkoráblem7 poñáplåem7
gr™∆x¥, i˚dú‚eñl™∆nnÁ qvå∆rü prim™ñáem´, æ˚k∑ Û˚∑nà Xe* vßpïõ∆ñi, †
sßmrß∆ñon∑∆snîå må‘ glõbíni vßzvedì.389
Ame ît de spumele valurilor lumii, cu curabiia necat de păcate şi a
stricătoare de suflet hiară aruncat ca Ioná, Hristoase, strig ie: „De
aducătoarea mor îi adîncime scoate-mă!”
Tîlc.
Ioná prorocul au fugit de unde-l mîna Dumnădzău să prorocească
nineviteanilor, să le prorocească că-i va prăpădi; şi cunoscînd că va
ierta Dumnădzău, au fugit, să nu iasă de minciună. Ş-au mărs pre
Marea Albă, iară marea s-au turburat de era să piiaie toată curabiia
pentru dunsul. Şi le-au spus vina sa şi s-au dat de l-au aruncat în mare.
Şi l-au înghi ît chitul, l-au purtat trei dzîle în rîndză; şi s-au rugat lui
Dumnădzău şi l-au borît chitul şi i-au căutat numai de-au mărs unde-l
mînă şi n-au scăpat de ce să temea. Aşea şi eu, Doamne, ame ît de
turbureala mării de mă loveaşte grea ă, ce vor să mă neace grijile
aceştii lumi cu curăbiiari cu tot, ádecă păcatele, şi sînt aruncat nu
chitului ce mănîncă la trup, ce chitului ce mănîncă suflete; ce mă rog:
scoate-mă, cum ai scos pre Ioná. /
III 114v ˝ dx*a ñvoe∆g∑ naplß∆ñ´ vßså∆kõ, æ˚k∑Ωe rekl´ e˚sì bogáñn∑ i˚zlïå‘ i˚
i˚splßní‚eså vßså∆ç´skaa razúma gi*, æ˚k∑ † ∑µc*a sn*´ neñl™∆nno
rodílså e˚sì, i˚dúx´ nerazd™∆ln™ pro i˚sxodit.390
De Duhul tău preste peli a toată, precum ai dzîs, de-agiuns ai turnat,
de să-mplură toate de-n ălepciune, Doamne; că din Părintele Fiiu fără
putredzîie te-ai născut şi Duhul nedespăr ît purceade.
Tîlc.
Aşea astădz precum au prorocit prorocul Ioíl D™an^391 2, verş 17: Pre
tot omul ai turnat Duhul tău cel Svînt de să-mplú lumea toată de
ştiin a ta, Doamne. Ştiu în toată lumea că i-i naşterea din Părintele şi
purceaderea Duhului Svînt nedespăr îtă. Naşterea i-i fără putregiune
ş-a Svîntului tău Duh fără patimă purcesul din Părintele prin Svin ia ta
şi nedespăr ît de Svin ia ta.
I „˚c™we∆nïe nám´ Xe* i˚spase∆nïe,
389
390
391
Denumirea slavonă a căr ii Faptele apostolilor.
O vldka vßsïál e˚si † dvÓn

I da æ˚k∑ proróka † qv™∆rå m∑∆rskag∑,
S † prß∆si Û∑nõ‘ † ñlå‘ i˚sxiñí‚i,
O vßse∆go a˚dáma vßseródna pád‚a.392
Milostivire ne eşti, Hristoase, şi spăsenie; Despuitoriul, ai străluminat
din Ficioară, ca cum prorocul din hiara mării, din guşe pre Ioná de
putregiune s-apuci, pre tot Adámul cu tot rodul cădzut.
Tîlc. //
III 115r O, Hristoase, tu eşti mila noastră, că te-ai milostivit pre noi şi ne-ai
mîntuit; Despuitoriul nostru şi Stăpînul, ai străluminat din svînta
Ficioară de-ai mîntuit rodul nostru; cum ai mîntuit pre Ioná prorocul
din guşea chitului, dintr-acea hiară groaznică de mare l-ai apucat
neputred, aşea pre Adám din rîndza iadului cu tot rodul ce cădzusă ai
apucat de-ai scos. Că Svin ia ta eşti milostivirea şi cură îciunea
noastră, că te-ai rădicat jărtvă Părintelui pentru noi de l-ai milostivit
pre noi; ce eram urgisi şi streina şi cădzu de la milă, acmu ne-ai
făcut iubi şi milui şi ai săi ie, Dumnădzăului nostru, şi iubitului tău
Părinte. Că ne-ai cură ît de toate păcatele şi de păgînie şi din gura
şearpelui vicleanului ce-au viclenit pre Adám.
I VßΩdel™∆iÂ7 nám7 práv´ vßõ˚ñróbax, v™∆çno prïe∆m‚7 im7 dúx´ ∑˚bnovle∆nïiÂ
A ∑µç*e i˚sxóden7, vßse∆gda sßvßkÁple∆n´,
P tíni mrß∆skïå palíñelen7 skvß∆rn´,
Y kálaΩe sßmísl∑m´ çisñíñelen7
R vßsedrßΩíñelü.393
Dorit noă dirept în fica , cu vecie ce-am luat Duh de-nnoire de la
Părintele purcedzători394 pururea-mpreunat, de tina urîtă ardzători de
spurcăciuni, de imăciunea gîndului cură îtoriu, totputearnice.
Tîlc.
O, putearnice şi veacinice-mpărate Hristoase, acel dorit şi adevărat
III 115v şi curat Duhul tău cel Svînt, ce-l ai de la / Părintele pururea
nedespăr ît, pururea-mpreunat, acela cu vecie ni l-ai dat să-l avem,
ce-am luat în fica îi noştri, cum dzîce prorocul Davíd: Dx*´ práv´
∑˚bnovì vß õµñrob™ m∑e∆i, „Duhul tău cel Svînt înnoiaşte în fica îi
miei”, ádecă în inemă şi-m plămîne, de-m svin eaşte toate sîm îrile.
Duhul tău cel Svînt, ce arde şi cură eaşte toată tina păcatelor şi
imăciunilor celor sufleteşti, Duhul tău cel putearnic ne-ai dat de-am
luat, cu care totdeauna ne-nnoieşti şi ne svin eşti.
392
393
394
În text, scris pÁçeqßñórï, greşeală de tipar.
O ˇeláñeln∑ dosñoánïe a˚pósñ∑l∑m´,

S s∑nå∆n∑m´ Ωdõ∆wim7 ñvoe‘ pri‚e∆sñvïe,
G poznánïe dúx´ ∑µç*e roΩdesñvß∆na sl∑∆va
L bldå besñÁdnõ æ˚ziçß∆skix´ laskánïiÂ
W sk∑∆r∑ pokazúe‚i ∑µgnedõxn∑ve∆nnim7 s™de∆nïem7.395
Îndrăgit dar apostolilor
Sioneani ce-aşteaptă a ta venire,
Cunoştin ă Duh a din Părinte născut Cuvînt
Minciuna dîrză a păgîneşti lingăriciuni
De sîrg396 ară cu de foc suflărea a şedeare.
Tîlc.
O, dragă şi dorită dăruin ă, o, Duhul cel Svînt, cel dorit, că tu ai arătat
de-am cunoscut pre Domnul Hristos că-i adevărat Fiiul lui
Dumnădzău. Tu ai arătat toată taina Svintei Troi e cu pugorîrea ta. Tu
eşti doritul dar apostolesc ce te-au aşteptat în Sión sioneanii ceriului.
III 116r Tu ne-ai dat a cunoaşte că-i de la Părintele // Cuvîntul Hristos,
Domnul nostru. Tu ai înfruntat păgînii şi batgiocuritorii carii lua în rîs
şi lingăriia pre svin ii tăi apostoli de-i făcea că-s bea . De sîrg le-ai
tăiat ocara, că te-ai pugorît cu suflare înfocată de-ai şedzut preste
dînşii cu sămn de limbi de foc, de te-au propoveaduit în toate limbile
cu Părintele şi cu Fiiul.
Condac glas 6.
Egdà sß‚ed´ æ˚zíki razm™sì, razd™lå∆a‚e ple∆mena v¥∆‚nïiÂ, eµgda
∑µgnńïå æ˚zíki razdaá‚e, vßsß e˚dinenïe edíno vßs™∆x´ prizvà
i˚sßglásno slavím´ pre sñ*ïiÂ dúx´.397
Cînd s-au pugorît de-au limbile mestecat, despăr îia năroadele cel de
sus. Cînd de foc limbi împăr î, într-o uniciune pre to chemă şi
într-o-ntinsoare de glas slăvim Preasvîntul Duh.
Icos.
Sîrgă şi stavără dă mîngîiare şerbilor tăi, Iisuse, cînd să mîhnesc
sufletele noastre. Nu te despăr î de sufletele noastre la scîrbe, nu te
depărta de crierii noştri la încungiurări, ce pururea sîrguiaşte la noi de
vino şi te apropie. Acela ce eşti tutinderea şi precum cu apostolii tăi ai
petrecut depreună pururea, aşea şi pre carii te doresc ii împreună la
tine, milostivule; ca fiind împreuna , pre tine să cîntăm şi să proslăvim
Preasvîntul Duh.
Sinaxarion. /
395
396
În text, scris desõ∆rk´, greşeală de tipar.
397
III 116v Pnoi viaía glossopyrseutos nemei, Hs. tò theion pneuma tois
apostolois.398
Cu reapede vînt limbi înfocate-mparte
Hristos Duhul său Preasvînt apostolilor.
Ekkehytai megalo eni imati pneuma alieusi.399
Turnatu-s-au în mare dzî Duh păscarilor.
Într-aceastaş dzî, dumineca a opta de la Paşte, Svînta Peatdeseatni ă,
ádecă Cindzăcile, sărbăm. Şi aceasta o luăm din căr île evreieşti, că
cum prăznuia ei Cindzăcile, cinstind a şeaptea număr, că şi de la Paşte
trecînd 50 de dzîle luară leagea, aşea şi noi, de după Paşte sărbînd 50
de dzîle, Duhul cel Svînt luăm, carele ne tocmeaşte leagea şi
ne-ndireaptă la toată adevara, rînduindu-ne în cealea ce plac lui
Dumnădzău. Şi să să ştie că la evrei era trei sărbători mari: Paştele,
Cindzăcile şi Cucicele. Deci Paştele făcea pentru pomenirea trecutului
Mării Roşie, că pasha să tîlcuiaşte „trecătoare” sau „mutare”. Aceaea
trecătoare de atunci a evreilor au fost închipuind trecătoarea noastră
de la întunecatul păcat cătră rai iarăş mutare şi suire. Cindzăcile sărba
pentru pomenirea patimilor pustiei şi cum cu multe scîrbe au străbătut
de-au întrat în ara cea făgăduită, că atunce şi de roadă de grîu şi
III de vin să-ndulciră. // Şi închipuia patima401 necredin ii noastre, a
117r400 limbilor ce-am străbătut de-am hălăduit la credin ă în svînta besearică,
că atunce şi noi ne priceştuim de stăpînescul trup şi sînge. Deci unii
dzîc că pentr-aceaea să prăznuia la evrei Cindzăcile, iară al îi pentru
cinstea celor 50 de dzîle ce-au postit Moiséi de-au luat leagea cea
scrisă de Dumnădzău, într-aceaeaşi pomenind şi jirtva de jirtviră
vi ălului vărsat şi de alte carile Moiséi, suind în munte şi pugorînd, au
isprăvit. Iară unora li s-au părut Cindzăcile evreii să fie scornit pentru
căce cinstiia a şeaptea, cum am dzîs, că şi şeaptele, el de sine înşeptit,
face Cindzăcile, neagiungînd o dzî. Deci cinstea Peatdeseatni ii nu
numai în dzăci, ce şi în ai deaca soseaşte, din carii şi acel la dînşii ce
fac de-i dzîc „Iovileon”, ce să tîlcuiaşte „iertare”; că înşeptind aii de
şeapte ori aşea iaste, cînd şi arinile lăsa nesămănate şi viile ierta şi
dobitoacele ierta de lucru spre odihnă şi robilor celor cumpăra iertare
şi slobodzenie de să ducea.
Iară al treile praznic – Schinopighiia, ádecă Cucicele, că-ş făcea sălaşe
de frundze; care prăznuia după culesul a toată roada, după cinci luni
de la Paşte. Şi să face acesta praznic în pomana dzîlei în carea Moiséi
398
Pnoh'/ biaiva/ glwssopurseuvtw" nevmei, C" toV qei'on pneu'ma toi'" a*postovloi".
399
*Ekkevcutai megavlw/ e&nhV h!mati pneu'ma a&lieu'si.
400
În text, scris rz, greşeală de tipar.
401
În text, scris páñina.
mainte au întins acel în Muntele Sináiul vădzut de nuor şi făcut de

Veseleíl, marele meşter, cort; că sălaşe şi ei făcînd, aceaea sărbătoare
III 117v prăznuiesc şi, / în arini petrecînd, mul ămind lui Dumnădzău, roada
agonisitei sale culegea. Într-aceasta dzî să pare că şi Davíd psalomii
culesurilor să fie scris, iper ton línon402, aşea i-au deasupra titluit; chip
era ş-aceaea de învierea noastră din mor . Că fiind răsăpite a noastre
corturi, ádecă trupurile, şi iarăş închegate, de roada agonisitei noastre
atunce ne vom îndulci prăznuind în corturile, sălaşele ceale veacinice.
Şi trebuie a şti că într-aceaea dzî de Cindzăcile făcîndu-să, Duhul cel
Svînt la svin ii ucinici s-au pugorît, iară de vreame ce svin ii socotiră
şi învoiră a aşedza praznicele, iată şi noi pentru mărirea Preasvîntului
şi făcătoriului de via ă Duhului, căce că iaste una din Svînta şi
via ă-ncepătornică Troi ă; iată şi noi pre mîine om spune: „Duhul
Svînt au venit.”
Prin a svin ilor apostoli rugi, Hristoase, Dumnădzăul nostru, miluiaşte-ne.
Amen.
Peasna 7.
I˚Ωe vßpe∆w´ ∑µgnńõå vßvßrΩéni pridbnïiÂ ∑˚ñróci, ∑˚gn´ vßrósõ
preloΩí‚a, p™∆nïõ síce vßpïõ∆we, blagosl∑ve∆n´ e˚sì gi* be* ∑µc*´ ná‚ix´.
Acei în cuptoriul înfocat arunca svin cuconi focul în roaă premeniră,
cu cîntare aşea strigînd: „Blagoslovit eşti, Doamne, Dumnădzăul
părin ilor noştri!”403
III 118r V™ñÁõ∆wim´ boΩesñvß∆na veliçî∆å a˚pósñol∑m´, // dúxa d™∆nsñvo
nepwevá‚eså pïå∆nsñvo neverÁõ∆wim´, iµmΩe ñróica poznaváeñså
e˚dín7 bß* ∑µñec ná‚ix´.
III 117v Ritoricind dumnădzăieştile măriri apostolii, a Du- // hului facere să
// părea be ie necredincioşilor, prin carea Troi a să cunoaşte unul
III 118r Dumnădzău a părin ilor noştri.
Tîlc.
Dzîce poetícul cum necredaşii şi păgînii, deacă audzîră pre apostoli
spuind şi strigînd aceale dumnădzăieşti şi preaslăvite măriri şi taine a
lui Dumnădzău, gîndiră că sînt bea de vin şi nu pricepusă că-i darul
cel dumnădzăiesc a Preasvîntului Duh, că nu înusă minte de prorocul
Ioíl, unde dzîce că să va-nturna darul Duhului Svînt în tot trupul de
om. Prin dar şi facere să cunoaşte Svînta Troi ă, unul Dumnădzău. Că
apostolii era neînvă a de ritorícă şi limbi nu ştiusă, iară atunci să feaceră
mai presus de to retóricii şi ştiură toate limbile, de grăiia tuturor
căruiaş în limba lor, şi s-au proslăvit Dumnădzăul părin ilor noştri.
402
&UpeVr tw'n lhnw'n [= pentru teascuri]. În text, scris xín∑n, probabil greşeală a
tipografului.
403
Textul slavon şi traducerea în limba română sunt dispuse în coloane paralele.
Nerazd™∆lnoe e˚sñesñv∑‘ prav∑slávn∑ bg*o slovím·, ba* ∑µca*

beznaçálnag∑, ñóåΩde vlásñi slóva i˚ dúxa, blagoslove∆n´ bß* ∑µñec
ná‚ix7.
Nedespăr îta fire cu pravoslavie să de Dumnădzău cuvîntăm,
Dumnădzău Părinte ne-nceput, de-aceaeaş puteare Cuvîntul şi Duhul,
blagoslovit Dumnădzăul părin ilor noştri.
Tîlc.
III 118v Aicea dzîce poeticul: „Cînte-i Svintei Troi e cum noi, / oamenii, cu
bună închinăciune şi cu direaptă cinste slavoslovim şi cîntăm şi
lăudăm firea şi fiin a dumnădzăirii acea nedespăr îtă şi nedespreunată,
carea nice să desparte, nice să despreună. Întăi cîntăm Dumnădzău pre
Părintele cel ne-nceput, ce n-are începătură, şi pre Fiiul şi Cuvîntul lui
Dumnădzău Părintele şi Duhul cel Svînt, carile sînt tot într-aceaeaş
puteare, tutetreale fea e, neosăbită firea şi putearea şi dumnădzăirea.
Blagoslovit Dumnădzăul părin ilor noştri.
S Sßglásn∑ Á˚sñra‚ì ∑˚rgánskaa p™∆sn´,
S poçiñáñi zláñ∑ sßñvore∆nnîiÂ bez dÁ‚ñîiÂ ∑µbraz,
I u˚ñ™‚íñeleva sv™∆ñonósnaa blgdñ´
P404 poçiñáeñ´ eµΩe vßpíñi ñróice e˚dína.
I Tocmit-ai glas spărié a organelor cîntare,
A cinsti de aur făcutul fără suflet obraz,
Iară a Mîngîitoriului luminătoarea bunătate
Cinsteaşte a striga: „Troi ă sîngură,
De potrivă putearnică fără-ncepătură, blagoslovită eşti!”
Tîlc.
Aicea spune poetícul poveastea lui Navuhodonósor împărat, ce-au pus
icoana sa să i să-nchine gloatele şi năroadele. Şi cei trei otroci nu
vrură să i să-nchine. Şi-i aruncară în cuptoriul cel înfocat. Spune
poetícul cum cîntecul dzîcăturilor şi grăiniciia şi strigarea acelor
III organe, adecă fluiere, lăute, // cimpoi, trîmbite, surle şi alte măiestrii
119r405 de urlete, sunete ce-au făcut Navuhodonísor, aceaea musícă tocmită
au înturburat năroadele şi le-au dat frică năroadelor să să-nchine
acelui chip de aur a lui Navuhodonósor, acelui chip fără suflet. Iară
darul Mîngîitoriului, Duhului Svînt, îmbie şi îndeamnă să cinstească şi
să să închine lui Dumnădzău celui în trei ipostase, ádecă státuri, şi să
dzîcă: „O, Troi ă de o fiin ă şi de un scaun şi fără-ncepătură, tu eşti
blagoslovită şi slăvită pururea!”
404
Probabil, greşeală de tipar sub influen a ini ialei din textul slavon; aici ar fi trebuit să
fie S.
405
În text scris r*®, greşeală de tipar.
F Glsã prorokov™wáñeln¥iÂ nerazÁm™∆we,

E gl*axõ vín∑ sßd™lanñoe bezúmnïiÂ pîån˜sñvo
R r™∆çi sñranñi æ˚k∑ sl¥‚á‚å a˚pósñol´
O blg*oç´sñívïiÂΩe ñi vßpïem´ boΩesñvß∆n™
Th406 ∑˚boΩíñelü vßs™∆x7 blagoslove∆n´ e˚sì.
Glasul de prorocii grăit necunoscînd,
Grăia de vin făcută nebunii be îie
Graiuri minunate deac-audzîră la apostoli.
Binecredzătorii strigăm ie dumnădzăiaşte:
„Dumnădzăitoriul tuturor, blagoslovit eşti!”
Tîlc.
Spune poetícul cum necredincioşii evreii nu cunoştea glasul acela
ce-au prorocit prorocul Ioíl, cum va să să toarne Duhul Svînt preste
tot trupul. Ei dzîcea că cuvintele ceale preaslăvite ce propoveaduia
III 119v apostolii sînt be îie de vin şi neştiin ă. Şi dzîcea / că acela grai iaste
plin de vin şi nu pricepea că ei grăiesc în toate limbile din toată lumea ce
era strînse acoló pentru praznicul, pentru să-n ăleagă to , cineş în limba
sa. Iară noi, binecredzătorii creştini, dzîcem şi strigăm dumnădzăiaşte,
cum să cade: „O, Dumnădzău a toată lumea, blagoslovit eşti!”
Th BΩs˜ñvń¥iÂ vßzgrßm™‘ vidå∆iÂ glása
E BΩs˜ñß∆vn¥iÂ Û˚∑íl´ bg*o naçaln™’n‚ag∑
O ImΩe i˚zlå∆õ re∆k‚a æ˚k∑Ωe slóv∑
T † dúxa moe∆g∑, sßvßzßpïõ∆ñ´, e˚sñe∆sñv∑
I Trisïánno sv™∆ñloe blagoslove∆n´ e˚sì.
Dumnădzăiesc tină vădzătoriul glas,
Dumnădzăiescul Ioíl, de dumnădzăire-ncepătoriul
„Cărora voi turna, ce-au dzîs, ca şi Cuvîntul,
De Duhul mieu, de vor împreună striga:
«Fire-n trei strălucori luminată, blagoslovit eşti!»”407
Tîlc.
Aicea spune cum văzătoriul cel dumnădzăiesc, ádecă dumnădzăiescul
proroc Ioíl, tunắ dumnădzăiesc glas de mărturisi de Duhul Svînt că-l
va trimite Părintele, începătoriul de dumnădzăire, cum au trimis şi pre
Cuvîntul său, ádecă pre Fiiul. Aşea au dzîs Ioíl din rostul Părintelui că
în dzîlele de-apoi dzîce Domnul: „Voi turna din Duhul mieu preste tot
trupul şi vor proroci cuconii voştri şi featele voastre”, glava 2, verş 28.
406
Probabil, greşeală de tipar; conform cheii acrostihului, aici ar fi trebuit să fie N.
407
Textul slavon şi versiunea românească sunt dispuse în coloane paralele.
III Aşea au tunat glas dumnădzăiesc de la // Părintele, că va trimite şi

110ar408 Duhul Svînt, ca şi pre Fiiul, de-au împreunat credincioşii a striga aşea:
„O, fire svîntă şi blagoslovită, Dumnădzău în trei strălucori, blagoslovită
să fii!”
T Tre∆ñïiÂ Áµb∑ glg*o Á˚d™lív´ çás∑n˜ bl*go då∆ñ´
O æ˚k∑ dà æ˚vit ñrisñávi poçiñáñi
S Vßprosñóñ™ vlásñi
A Nß‘ vßedínom´ nn*™ dn*e gospódsk∑m´
Y sn*´ ∑µcß * i˚ dúx7 blagosl∑ven´ e˚sì.409
Al treia bine ne-mpăr î din ceasuri dar,
Pentru ca s-arate trei státuri a cinsti
Într-o sîngurăciune de puteare.
Însă într-una acmu de dzî domnească
Fiiul, Părintele, Duhul, blagoslovit eşti.
Tîlc.
Ádecă al treile ceas s-au nărocit de-au împăr ît darul, că-n al treile
ceas au trimis Dumnădzău Svîntul Duh. Şi aceasta încă-i taină, ca să
ne arate a cinsti trei státuri a lui Dumnădzău într-o sîngurată puteare,
ádecă să nu dzîcem trei puteri, ce numai una: una domniia, una firea,
una voia. Prostota să cheamă fiece va fi într-una, ca şi să dzîcem
vinul: de-a hi într-una, va fi prisne, iară de-a hi în 2, iată că nu-i
prisne, ce-i îndoit cu apă sau cu miiare; sau argintul, cînd iaste prisne
sau mestecat. Deci Dumnădzău iaste prisne, unul ne-ndoit, ne-ntreit,
ne-mpătrit, ce-i într-una, ádecă prisne. Deci ce iaste prisne n-are
mestecătură, nice adaosură. /
III 110av Deci Dumnădzău de pre fire şi de pre stăpînie şi vlastie iaste într-una
şi voia, şi facerea, iară státurile obrazelor sînt trei la Svin ia sa, ádecă
Părintele, Fiiul şi Duhul Svînt. Şi svoinstve trei, că Părintele iaste
sîngur Părinte Fiiului şi Fiiul iaste Fii Părintelui sîngur şi Duhul Svînt
iaste sîngur Duh Părintelui şi Fiiului şi i-i purcesătura din Părintele şi
odihna întru Fiiul. O sîngurăciune de vlastie, carea s-au adeverit că
astădz, în svîntă dzî duminecă, blagoslovit să fie.
Peasna 8.
Ne∑pálna ∑µgnü vßsináiÂ pripriçáw‚ïåså kõpína, ba* skazà, kß∆sn∑
æ˚zíçnÁ i˚gõgnívÁ M∑√séüÂ i˚d™∆ñi rßve∆nïe boΩî∆e ñrì, ne i˚znÁre∆ni
∑µgnem´ p™∆vcå pokazà, vßså‘ d™∆la g∑∆spodne ga* poíñe i˚pre vßznosíñe
e˚g∑ vßvßså‘ v™∆k¥.410
408
Greşeală de numerotare în text.
409
410
Nepîrlită de foc în Sinái ce s-au lipit căpinul, pre Dumnădzău au arătat

tîrdzîului de limbă şi gîngavului Moiséi şi pre cuconi rîhna lui
Dumnădzău trei nemistui de foc cîntători îi feace. Toate lucrurile
Domnului, pre Domnul cînta şi-l preaînăl a preste to veacii.
Tîlc.
Aicea aduce istoríia rugului ce-au vădzut Moiséi în Muntele Sináiului,
că era înfocat şi nice leac nu să pîrjoliia, nice să veştedzîia de acel
svînt foc carele arăta că-i sîngur Dumnădzău viu de-au ferit căpinul
III 120r neatins. // Şi istoriia otrocilor, de rîhna ce avea pentru Dumnădzău nu
s-au putut lipi focul de dînşii, ce încă i-au făcutu-i peave de-i cîntară
aceale blagoslovenii svinte şi minunate, precum să veade, peasna 8.
Că aşea şi pre svin ii apostoli nu i-au ars, ce i-au străluminat şi i-au
făcut propoveadnici şi mărturisitori Svintei Troi e focul ce s-au pus
preste dînşii în chip de limbi.
fiivóñnÁ sßví‚e búrnÁ nósimÁ, ‚Ámóvn™ vßse svñ*g∑ dúxa ribárem´
dixánïü, ∑µgn´ novidnix´ æ˚z¥k´, velíçïa boΩî∆å v™ñïisñvováaxõ. vßså‘
d™∆la g∑’spodnå ga* poíñe i˚ prevßznosíñe e˚g∑‘ vßvßså‘ v™∆ki.411
Viiatecă de sus reapede purtată, sunătoare a a Preasvîntului Duh
păscarilor suflare, cu de foc închipuite limbi măririle lui Dumnădzău
le grăiia. Toate lucrurile Domnului, pre Domnul cînta şi-l preaînăl a
întru to veacii.
Tîlc.
C-au suflat Dumnădzău în obrazul lui Adám suflare vie de l-au făcut
viu. Aceaea suflare veiatecă a Duhului Svînt, ca vîntul reapede ce face
sunet sau tunet, aşea au fost pugorîrea Duhului Svînt pre svin ii apostoli,
de i-au împlut de toată în ălepciunea şi ştiin a a grăi de Dumnădzău.
Æ˚k∑ nà nekasáemõå prevßsx∑då∆we górõ, neboõ∆weså ∑µgnå
III 120v sñra‚õ∆wa, / prïid™∆ñe i˚sñán™m´ vßgór™ sï∑∆n™, vßgrád™ Ωivág∑ ba*,
dúxa nas¥wénim´ Á˚çeník∑m´ nn*™ sßlikßsñvúõwe, vßså‘ d™∆la gdÓnå
ga* poíñe i˚pr™vßznosíñe e˚gò vßvßså‘ v™∆k¥.412
III 120r Ca la neatinsul suindu-ne munte, netemîndu-ne de focul ce sparie,
III 120v veni / şi să stăm în Muntele Siónului, în cetatea viului Dumnădzău,
cu de Duhul Svînt sătuii ucinici acmu horbind, toate lucrurile
Domnului pre Domnul cînta şi-l preaînăl a preste to veacii.
Tîlc.
Iarăş peave ul înviteadză şi îndeamnă şi îmbie pre credincioşii creştini
şi dzîce: „O, creştini blagoslovi , blăma să ne suim să stăm în Muntele
Siónului – ádecă în svînta besearică, în cetatea lui Dumnădzău viu.
Veni , nu vă teamere de focul cela ce înfricoşea şi înspăima pre Moisí
411
412
în Muntele Sináiului, cînd luă din mîna lui Dumnădzău leaspedzîle. Să

cutedzăm, că acmu au venit Dumnădzău nu să ne-ngrozască, ca pre
izrailteanii, cînd nu cutedza nice să s-apropie de Muntele Sináiului, ce
numai prăviia de departe cu multă frică. Blăma cu dragoste să stăm în
svînta besearică, să ne-ndulcim de Dumnădzău. Veni să facem
hoară413 cu ucinicii cei sătui de Duhul Svînt. Şi faptele toate a lui
Dumnădzău, lăuda pre Dumnădzău şi-l preaînăl a preste to veacii.”
L R™∆‚iñ7 õµz¥ i˚∑r∑‚áeñ´ plámen´,
III 121r O Trisv™∆ñlïiÂ bg*onaçá- // lïå ∑µbraz´,
Y poõ‘ñ´ d™∆ñi, blagoslovíñΩe e˚dínago, spása i˚
S sßd™∆ñelå æ˚k∑ blagod™ñelå,
I sßñvore∆n7naa vßsåç´ska ñvár´.
III 120v Dezleagă legăturile şi ruoreadză para
III 121r Treluminatul de bogonacea- // lie chip.
Cîntă cuconii şi blagosloveaşte pre unul Mîntuitoriu şi
Tot Făptoriu, c-a binelui făcători,
Făcuta-n şir toata zidire.
Tîlc.
Aceasta încă-i istoríia otrocilor, cum Svînta Troi ă, cu chipul Svin iii
sale, c-au fost cuconii trei, deci acela svînt chip le-au dezlegat
legăturile şi le-au răcorit para focului. Şi ei, cuconii acei trei,
blagoslovăsc şi slăvăsc pre Dumnădzău. Şi toată zidirea, ádecă toată
lumea, că-i zidită şi făcută de Dumnădzău, îl mărturiseaşte şi-l ascultă
ca şi focul, că nu s-au nice leac atins de acei trei cuconi. Bogonacealie
iaste un cuvînt legat din 2, dumnădzăiască-ncepătoríe, ádecă că
Svînta Troi ă iaste începătoare de dumnădzăire şi de domnie, gospod´
naçálïe. /
III 121v M Pomå∆n´ Xs* çl*ko spasñix´ slove∆s´,
A æ˚Ωe † ∑µca sli‚áv´ a˚pósñol∑m´ reçe‘,
T dúx´ ñvoríñ´ æ˚z¥∆k∑ ∑µgn´
E nim´ vid™∆nïem´ naså∆d´, blagoslove∆nnag∑ prisva-
I å∆õwi, ∑˚ñÁΩde∆na poet- / ñå ñvár´.414
III 121r Pomenirea Hristos a de oameni spăsîtoare cuvinte
Ce-au de la Părintele audzît apostolilor spusă.
Duhul face limbi înfocate cu chipul şedzînd,
III 121v Pre blagoslovitul făcîndu-l al său, streinata te cîn- / tă lumea.
Tîlc.
413
În text, scris gx∑árõ.
414
Aicea dzîce Hristos cătră apostoli cuvintele ce-au audzît de la

Părintele şi le spusă şi pomenirea acelor de spăsenie cuvinte. Şi Duhul
Svînt ce s-au ivit în limbi de foc le-au dat pomenire şi le-au adus
aminte şi i-au în ălep ît cu cuvîntul dumnădzăiesc ce le-au dat Domnul
Hristos. Şi lumea şi fapta cea înstreinată de demult acmu s-au
împrietinit cu Dumnădzău, de-l cîntă şi-l proslăveaşte pre Svin ia sa.
S Sps*ñeln™ samo bldçn™ prix∑då, sv™∆ñ´
F samosïå∆ñelen´ i˚podáñelen´ sv™∆ña s¥∆i,Â
Y pri‚e∆l´ e˚sì nasiwáå a˚pósñol¥,
T çß∆sn∑ æ˚k∑ dixánïe ñvoím´ rabom7, Á˚ñ™‚íñelnïiÂ Ωe‘ dúx´ podáe‚i.
Mîntuitoreaşte sîngur stăpîneaşte viind, lumină
sîngur strălucoroasă şi dătăroasă de lumină fiind,
venit-ai, săturînd pre apostoli,
cinstită ca suflarea alor tăi şerbi, Mîngîitoriul Duhul Svînt le dai.
Tîlc.
O, Hristoase Împărate, Svin ia ta, cu mîntuin ă şi cu stăpînie ce ne-au
venit Duhul tău cel svînt, lumina acea sîngură de sine luminată şi
dăruitoare de lumină, aceaea ce-au venit la apostoli de i-au împlut şi
i-au săturat de dar de cinste şi de-n ălepciune, Duhul cel Svînt, cel
III 122r cinstit şi slăvit, ca o suflare // şi ca un vînt. Că tu, Fiiule şi Cuvîntule a
lui Dumnădzău şi Împăratul slăvii, să ne dăruieşti şi să ne dai Duhul
cel Svînt, acel mîngîitori, să ne mîngîie şi să ne-mpace la Părintele tău
pre noi, şerbii tăi.
I Vßsp™∆‚a prorók´ dúxa nas¥we∆na Á˚sñà tvoe‘ ñe
S lesn™ ∑µ cr*ü pri‚e∆sñvïe
K i dúx´ † nå∆dr´ ∑˚ç*esk¥x´ proi˚z‚ed
A nesßzdán7 sßsßd™∆ñelen7 sßpresñólen´ ñvoì,
I poslál´ e˚sì vß çlç*enïå, v™∆rn7 im´ poçß∆sñ´.415
Cînta a proroci de Duh sătulul rost, a ta cu trupul, o, împărate, venire.
Şi Duhul din sînul părin esc venind,
nezidit, depreună ziditori, depreună în scaun cu tine,
trimis-ai, pentru întruparea416, credincioşilor cinste.417
Tîlc.
Dzîce cum rostul cel svînt, cel plin şi sătul de Duhul Svînt, a
prorocilor au cîntat ş-au lăudat, Hristoase Împărate, Domnul slăvii, a
ta venire şi-ntrupare ce-au venit în lume. Şi iarăş tu, iubitul lui
Dumnădzău Fii, ai trimis de la Părintele Duhul cel Svînt la svin ii tăi
415
416
În text, scris ç˚ñrÁpáçrå, greşeală de tipar.
417
În text, scris çínñe, greşeală de tipar.
apostoli, Duhul tău cel Svînt ce purceade din sînul Părintelui, Duhul
cel Svînt, cel nezidit, cel de o-mpreună fiin ă şi de o-mpreună în scaun
cu tine şi de o-mpreună în slavă şi cinste şi-mpără îie;
de-aseamene-mpreună cu Svin ia ta, Fiiul şi Cuvîntul lui Dumnădzău
şi Părintele, ai trimisu-l de la Părintele de-au cinstit ş-au proslăvit a ta
svîntă întrupare la credincioş.
Peasna 9. /
III 122v Ne‘ñlåi˚skús∑m7 roΩde∆‚i, i˚vßsex¥ñrßcÁ slóvÁ plßt zaimováv‚i,
máñi nei˚skÁs∑mõ∆Ωnaa dv*o bogorodíce, prïåñíliwe neposñoánnag∑
vßm™sñíliwe bezm™∆rnag∑ sßd™∆ñelå ñvoe∆g∑ ñe∆be veliçáem´.
Nu cu de stricare ispită ai născut ş-a totmăiestrului Cuvînt peli ă ai
prumutat, Maică neispitită de bărbat, Ficioară de Dumnădzău
născătoare. Priimitoarea nesuferitului, încăpătoarea nesămuitului
Ziditoriului tău, pre tine mărim.
Tîlc.
Aicea iarăş dzîce poetícul cătră preasvînta Preacistă, la a 9 peasnă:
„O, Preasvîntă Ficioară şi Maică lui Dumnădzău, Svin ia ta, ce fuseş
vas şi sprejinitoare de sprijiniş pre Fiiul lui Dumnădzău în svînt
pîntecele tău! Svin ia ta, ce fuseş încăpătoare celui ne-ncăput şi
Făcătoriului tău, că l-ai născut fără leac de ispită bărbătească, ai
împrumutat din svînt trup şi sîngele tău cel ficioresc Tvore ului tău, de
s-au născut din svîntă fetiia ta, Ficioară. Cela ce-au făcut pre Adám
din lut, celuia ce-au scos pre Éva fără maică din tată, acela s-au
prumutat din Svin ia ta cum au vrut ş-au iubit, de s-au născut. Svin iii
tale ne-nchinăm şi mărim slava ta!”
Napolå∆wen dre∆vle ∑µgnńen kole∆snici, revníñel´ ∑µgne dßxnove∆nnïiÂ
III 123r radÁõså no- // sim´, e˚Ωe nn*™ vßsïáv‚eenad7 dõxnõ’ñïe skazáa‚e
sßv¥∆‚e a˚pósñol∑m´, † ne∆goΩe ∑˚sv™ñív‚eså, ñróicõ vßs™∆m´
skßzá‚å.418
III 122v Pre pălăitoare de mult înfocată carîtă rîvnaciul foc suflăre
III 123r bucurîndu-să // purtat, ceastă de-acmu strălucită suflare spunea de sus
apostolilor; de la care străluminîndu-să, Troi a tuturor arătară.
Tîlc.
Aicea arată minunea ce s-au făcut la Ilie prorocul, cînd s-au suit cu
carîtă de foc spre ceri. Şi o aduce aceasta poetícul pentru adeverin a şi
încredin area tainei Svîntului Duh. Spune poetícul că oarecînd,
demult, fulgera şi pălăiá străluminînd carîta acea de foc. Ilie acel svînt
şi rîhnaci, ce rîhniia pentru Dumnădzău, era veasel mărgînd călare în
carîtă de foc ca aceaea. Acela plăzuia taina şi darul ce-au străluminat
astădz svin ilor apostoli de la naltul ceriului, suflare înfocată a
418
Duhului Svînt. Cum atunce la Ilie, aşea şi acmu la svin ii apostoli s-au
arătat darul Duhului Svînt în limbi de foc. De la care dar deaca să
luminară, ce fusease întăi necărtulari şi neînvă a , ei cunoscură şi
ştiură taina Svintei Troi e, de tîlcuiră tuturor credincioşilor.
Zakóna e˚sñe∆sñv´ króm™, sñránn∑ sli‚á‚eså, Áçeník∑m´ e˚din∑mÁ
III 123v b∑‘ glásÁ gaså∆wÁ, dúxa blagodå∆ñïõ razlíçn™ ∑˚gla‚áxõså, / lü∆dïe
plámena i˚æz¥∆ci, boΩesñß∆vnaa velíçïå, ñroicõ razúmÁ naÁçáemi.
III 123r De leagea firilor osăbi minunat să audzîia; ucinicilor unul, dară,
III 123v glas glăsînd, cu a Duhului dar împăr ît să răsuna, / gloate, năroade şi
limbi dumnădzăieştile măriri, a Troi ei în ăles învă îndu-să.
Tîlc.
Spune peave ul cum streinat şi preaslăvit lucru s-au audzît, denafară
de obicina firii omeneşti, direp ce că de la un glas şi de la un grai de
limbă ce ştiia apostolii, (ádecă evreiaşte numai, că altă limbă nu
ştiusă)419, iară cu darul Duhului Svînt, glasul graiului lor să-mpăr îia
pre toate limbile, de să-n ălegea răsunînd într-audzul lor. Că era
părtheani, mideani, elamiteani, aravi, criteani, chipriiani şi alte multe
limbi strînse, să mira unde-ş audzîia limbile sale din rostul apostolilor
şi în ăleasără de să-mvă ară taina Svintei Troi e şi mărirea dumnădzăirii
Svin iii sale o lă îră în toată lumea.
Pre-aceale vremi de veaci era-n toată lumea slujba idolilor,
că-mvă asă vrăjmaşul pre oameni de-ş făcusă dumnădzăi drăceşti.
Cine ce rău făcea, aşea avea dumnădzău aceluia feali de păcat.
Curvele şi curvarii avea pre dzîna dragostelor, lătinii îi dzîcea Vénera
şi o mutară la luceafărul cel mare, că acela luceafăr face tărie
góni elor, de să gonesc dobitoacele, şi oamenilor le face poftă spre
plod, de să mul ăsc oamenii pre lume şi vita. Grecii o chema acea
dzînă Chípra şi Afrodíta şi dzîna dragostelor; iară noi, creştinii, îi
III 124r dzîcem // dzîna spurcăciunelor ş-a necură îilor ce ş-au scornit păgînii,
oamenii cei nestîmpăra a păgînătă îi. Şugube ii avea pre Cron,
lătineaşte-l chema Saturnus, Luceafărul Sîmbetei. Spurcăcioşii iubiia
pre Zéves, lătineaşte-i dzîcea Iovís, ádecă Gioi; să fie fost şi om ca
acesta spurcat şi după moarte l-au pus nebunii, oamenii iubitorii de
spurcăciuni, în dumnădzăi, de-l cinstiia, de făcea toate pîngăriturile
fără nice un păcat. Şi i-au pusu-i nume Dumnădzăul Tunului şi-l scriu
a mînă cu fulgerul, în car înfocat cu 2 hulturi înhăma . Cine iubiia
cură îia, aceluia încă-i scornisă vrăjmaşul pre Athína,
dzîna-n ălepciunilor, ca nice cei în ălep şi cura să nu fie fără păcat.
Era Soarele, Luna, Mar şi Miercuri şi Luna şi alte multe basne de
dumnădzăi. Şi deprinş fiind oamenii cu multe fealiuri de dumnădzăi,
419
Paranteză în text.
audzîia veaste de izrailteani că au numai un Dumnădzău şi-i întreace

pre to din toată lumea; carele n-are începătură, carele au potopit
lumea cu apă şi Sodómul cu foc şi pre Faraon cu Marea Roşie; carele
au hrănit pre izrailteani în pustie 40 de ai cu bucate din ceri şi hainele
nu li s-au mai vechit; carele s-au pugorît în Muntele Sináiului de-au
dat leage. Pre acesta Dumnădzău curat şi iubitori dereptă ii ştiindu-l
că au izrailteanii, veniia din toată lumea păgînii, limbile, în veaste la
III 124v Ierusalím, la Paşte, de să-nchina. Dară / de unde ştiia ei şi cine-i
îndrepta? Era izrailteani răşchira în toată lumea, din prădz ce de
multe ori era prădată acea ară svîntă pentru păcatele lor, cînd scîrbiia
pre milostivul Dumnădzău; şi pre-acoló, prin ări pre unde era aşedza
ei, siliia la Paşte de năzuia să să afle la Ierusalím, că aşea scrie leagea
lui Moiséi: de trei ori într-un an tot omul să să afle la Ierusalím, ádecă
la Paşte şi la Rusalii şi la cules. Deci să lua cu dînşii şi de-aceale limbi
de pre unde lăcuia ei de veniia cu dînşii; pentr-aceaea era atîtea limbi
strînse la svînta Peatdeseatni ă. Şi încă nu numai atîta, ce şi evreii acei
veni nu ştiia evreiaşte, că-ş uitasă limba, ca şi pănă astădz, cum
vedem, că jidovii grăiesc nem eaşte şi frînceaşte şi ruseaşte, iară limba
sa o au uitat. Pentr-aceaea era atîta fealiuri de limbi la Ierusalím.
X RadÁíså cr*ce máñer∑ d™∆vam´ sláv∑,
A vßså∆kabo blag∑x¥’ñr∑sñ7na i˚dobr∑ gl*iva Áµsña,
R v™ñïiÂsñvováñi nemóΩet p™∆ñi ñå‘ dosñoín∑
I i zÁm™váeñ´ Áµm´vßså∆k7 roΩde∆sñvo ñvoe∆ razÁm™∆ñi,
O420 ñ™∆mΩe ñå‘ sßlüb∑∆vïõ slavíñ´.421
Bucură-te,-mpărăteasă, maice featelor slavă, că tot bun măiestru şi
bine grăitori rost a ritoricí nu poate să te cînte cum să cade şi ame eaşte
gîndul tot născutul tău a-l gîndi. Pentr-aceaea, tine cu drag slăvim.
Tîlc. //
III 125r Iarăş poetícul cătră svînta Preacistă dzîce: „O, Ficioară preasvîntă,
Născătoarea lui Dumnădzău şi Împărăteasă, bucură-te şi te veseleaşte,
că Svin ia ta eşti cinstea şi slava maicelor şi featelor ficioare. Că tot
rostul de rítor, de învă a şi măiestri şi în ălep , nu poate să agiungă a
te slăvi cum să cade şi toată mintea omenească şi îngerească ame eaşte şi
nu poate să priceapă svînta ta naştere cum să feace şi să împlú, de să
născu om Dumnădzău, Dumnădzău om. Pentr-aceaea, cu dragoste te
slăvim şi te cîntăm, blagoslovită Maică lui Dumnădzău, Ficioară.”
Y P™∆ñi podobáeñ´ e˚sñe∆sñvo Ωíznńõå ∑˚ñrokovícõ,
M e˚dína bo vß çre∆v™ sßkr¥‘ slóvo,
420
Probabil greşeală de tipar; conform cheii acrostihului, aici ar fi trebuit să fie N.
421
N nedõ∆gÁõwee i˚scelå∆õwee çloveçß∆skoe e˚sñesñvò, e˚Ωe

O de∆snimi s™dáliwi nn*™ posaΩde∆nn∑ ∑µca
P posláv´ bldgñ´ dúxa.422
A cînta să cade fire-mvierea ă Pruncă, că sîngură în pîntece ascunsă
Cuvîntul, neputincioasa tămăduind omeneasca fire; carea-n direapta-n
scaun acmu ce-i aşedzată la Părintele, de-au trimis darul Duhului.
Tîlc.
Iarăş cătră preasvîntă Preacista poetícul dzîce: „O, Ficioară, de
Dumnădzău Născătoare, cade-să şi să cuvine cu direptate să te cîntăm
şi să te proslăvim, preasvînta Ficioară şi Pruncă fire-mvierea ă, c-ai
III 125v Svin ia ta învis firea noastră cea omorîtă şi muricioasă o ai / învis şi o
ai tămăduit, firea noastră423 cea lîngedă, pentru svîntă îngrecarea ta.
C-ai îngrecat din Duhul Svînt pre Cuvîntul, pre Fiiul lui Dumnădzău,
ce cu cuvîntul învie mor îi, născutu-l-ai, carele ne-au tămăduit de
moarte veacinică şi ne-au dăruit via ă de vecie şi ne-au făcut loc de-a
direapta scaunului unde şeade cu Părintele depreună de-mpără eaşte.
Acoló au aşedzat firea noastră şi de-acoló ne-au trimis darul Duhului
Svînt.”
O Elíc™m7 dßxnõ‘ bg*oñoçna bldgñ´,
L sv*ñå∆weså bl´sñõ∆weså i˚zm™ne∆ni,
O sñránnim´ i˚zm™ne∆nïem´ blgol™pn™∆i‚im´,
I ravn∑mow´sñvÁå∆we, nes™kóm∑ v™då’we,
S premõ’dro ñrisv™∆ñl∑ sõwß∆sñv∑ slavim7.424
A cî au suflat de Dumnădzău cursul dar, străluminînd fulgerînd
muta , cu streină mutare în dumnădzăiască frîmsea e,
Acea de o aseamene în puteare nedespăr îtă ştiind, prea-n ăleaptă
trelucorată fiin ă slăvim.
Tîlc.
Dzîce poetícul: „O, oamenilor, întru cî v-au suflatu-vă şi v-au
venitu-vă darul cel de Dumnădzău turnat a Duhului Svînt de-au
curs la inemile voastre de sînte lumina ca lumina şi ca fulgerul de
scripi , muta din fire pemintească în fire cerească şi premeni de
gînduri peminteşti şi împodobi şi schimba cu podoabă cuvioasă
dumnădzăiască a svîntului botedz, într-acea streină, minunată, //
III 126r frumoasă podoabă şi slăvită muta , ádecă schimba ! O, oamenilor, noi
to cî ne-au dăruit Dumnădzău cu lumina sa aceasta de-am vădzut
ş-am cunoscut cu deadins taina Svintei Troi e425 ce iaste nedespăr îtă,
422
423
În text, scris noásrõ, greşeală de tipar.
424
425
În text, scris ñróiçe, greşeală de tipar.
că nu să taie, nice să desparte, şi iaste aseamene de puteare, slăvim şi

cîntăm acea svîntă trelucorată, că-i în trei lucori, ádecă trei státuri,
ipostase, acea svîntă fiin ă şi fire în ăleaptă în trei lucori, în trei sori, şi
nevădzută, şi cu cugetul neagiunsă, şi cu mintea necuprinsă, slăvim.”
Sveatílna.
Vßse‘ sñ*îiÂ d‚*e i˚sxodå∆n i˚z ∑µca, i˚ sn*∑m´ pri‚edïiÂ bezkníΩnim´
Á˚çeník∑m´, i˚Ωe ñå‘ b*a poznáv‚ix´ sp*si ∑˚ svñ*i vßs™∆x´.426
Preasvîntul Duh, ce ieşi din Părintele şi prin Fiiul ai venit necărtulăre îlor
ucenici, pre carii te Dumnădzău cunoscură, spăseaşte-i, svin eaşte-i
pre to .
Sv™∆ñ´ ∑µcß * , sv™∆ñ´ slóvo, sv™∆ñ´ i˚ svñ*¥iÂ dúx´, i˚Ωe vß
æ˚z¥∆c™x´∑µgnńix´ a˚p∑∆sñol∑m´ prïíde, i˚ñ™∆m´ vßså∆ñvar´
nasñavlå∆õñ´ kß‘ sv™∆ñÁ bg*o razúmïå.
Lumină Părintele, lumină Cuvîntul, lumină şi Svîntul Duh carele în
limbi de foc apostolilor au venit şi cu dînsul toată lumea o-ndireaptă
cătră lumina cunoştin ei lui Dumnădzău.
Nahvalite, glas 4. /
v Preslávnaa dßne∆s´ vid™∆‚a vßsì æ˚z¥∆ci vßgrád™ davíd∑v™, e˚gda dúx´
III 126
sß níde sñ*¥iÂ vß ∑µgnńix´ æ˚zíc™x´, æ˚k∑Ωe bogo gl*ívïiÂ lúka
napisúeñ´. Reçe∆ bò sßbránn∑m´ Á˚çeníkom´ Xrisñóv™m´, b¥∆sñ´ glás´
æ˚k∑Ωe nosímÁ núΩnÁ dixánïü, i i˚splńì dóm´ i˚de∆Ωe bå∆xõ sßdå∆we,
i˚vßsí naçá‚a v™wáñi, sñránnimi gl*¥, sñránnimi vel™∆nm¥,
sñránnimi Á˚çe∆nmi sñ*¥å ñróicõ.427
Preaslăvite astădz vădzură toate limbile în cetatea lui David, cînd
Duhul s-au pugorît cel Svînt cu focate limbi, precum şi de Dumnădzău
grăitoriul Lúca scrie, că dzîsă: „Deaca să strînsără ucinicii lui Hristos,
fu glas ca şi cînd bate reapede vînt şi împlú casa unde era de şedea. Şi
to începură a grăi cu streine graiuri, cu streine porunci, cu streine
îmvă ături, de-a Svintei Troi e.”
Dx*ß sñ*iiÂ bå∆‚e Áµb∑ prísn∑ i˚ e˚˚sñ7 i˚bõ∆deñ7, níΩe naçináem´ níΩe
presñáem´ kß‘ prísn∑ ∑µc*Á i˚ sn*Á, sßçine∆n´ i˚ sßçislå∆em´, Ωivot i˚
Ωiv∑ñvorå‘, sv™∆ñ´ †sv™∆ña pro i˚sx∑då‘, samoblág´ i˚ i˚sñóçnik´
bl7gosñi, iµmΩ
7 e ∑µcß
* poznaváeñså i˚ sn*ß slavíñså i˚ †vßs™∆x´
III 127r znáeñså, e˚dína síla // e˚dín∑ sßçeñánïe e˚díno poklolïe sñ*¥å ñróicõ.
III 126v Duhul cel Svînt era amu pururea şi iaste şi fi-va, nice începînd, nice
părăsînd, ce pururea Părintelui şi Fiiului de-a laturea în ceată şi în
număr, via ă şi învie ători, lumină din lumină purcedzătoriu, de sine
bun şi fîntînă de bunătate, prin carele Părintele să cunoaşte şi Fiiul
426
427
III 127r să slăveaşte // şi de to iaste ştiut, una putearea, una adunăciunea, una
închinăciunea Svintei Troi e.
Tîlc.
Aicea ia mărturiia poetícul de la svñÓ¥iÂ428 Grigórie Bogoslóv, la
cuvintele lui, cum Duhul Svînt era pururea şi iaste şi fi-va, ádecă
Duhul Svînt şi dumnădzăirea era pururea şi iaste şi totdeauna va fi şi
fîrşit n-are. Şi cînd dzîce „Duhul cel Svînt”, arată dumnădzăirea toată,
că Duhul Svînt mîngîitoriul nicedănăoară nu s-au început, nice s-a mai
svîrşi, ce pururea-i cu Părintele şi cu Duhul şi să numără şi Svin ia sa
şi să cinsteaşte de-aseamene Dumnădzău deplin ca şi alalte 2 fea e sau
státuri, ádecă Tatăl şi Fiiul, numai căce au osăbiciune cu al săul: ádecă
cum are Părintele al săul său a naşte pre Fiiul şi a scoate Duhul Svînt,
şi cum are Fiiul al săul său a să naşte din Părintele, aşea şi Duhul
Svînt are al săul său a purceade din Părintele şi a să odihni pre Fiiul.
Aşea li-i osăbiciunea, numai cu cît să osăbăsc al săurile persoanelor:
Părintele are osăbiciune cu părin iia şi Fiiul cu fiíia şi Duhul Svînt
purceaderea. Că Părintele naşte, Fiiul să naşte, Duhul purceade. Deci
Duhul Svînt iaste via a, de şti tot ce-i în Părintele şi în Fiiul, cum şti
sufletul omului tot ce-i în mintea lui şi în cuvîntul lui. Duhul Svînt
iaste via ă şi face vie île şi iaste lumină şi iase din lumină, din
III 127v Părintele, / şi iaste sîngur de sine bun şi izvor şi fîntînă bunătă îi. Cu
acesta şi pentr-acesta Părintele cunoaşte-să şi creade-să şi Fiiul să
slăveaşte şi să cinsteaşte şi de to să cunoaşte şi să slăveaşte. Una
putearea şi cinstea iaste a Svintei Troi e, una-i împreunăciunea şi
una-i închinăciunea şi slavoslóviia şi cîntarea, nedespăr îtă.
Dx*ß sñ*iiÂ i˚Ωivóñ´ i˚Ωív´ i˚sñóçnik´ Áµmen´, dúx´ premõ∆drosñi dÁx7
razÁma, blág´ práv´ u˚men´ bldçsñvúåiÂ ∑˚çiwáõ sßgr™‚e∆nïå, b*ß i˚
b∑goñvorå‘, ∑µgń´ † ∑µgnå i˚sxódå, gl*å, d™∆å, razd™lå∆å dar∑vánïå,
iµmΩe proróci vßsì i˚ bΩ*ïi a˚pósñoli, sß mõçeníki v™nçá‚aså,
sñranñ∑ sli‚ánïe, sñránn∑ vid™∆nïe, ∑µgn´ rßzd™lå∆så vßradánïå
darovánïem´.
Duhul Svînt, lumină şi via ă şi viu izvor cugetat, Duh de în ăles, bun,
dirept cugetăre , stăpînitori, cură înd greşealele, Dumnădzău şi
dumnădzăitori, foc din foc ieşind, grăind, lucrînd, împăr înd darurile,
prin carele prorocii to ş-a lui Dumnădzău apostoli cu mîcenicii
să-ncununară, streină audzîre, streină vedeare, focul împăr îndu-să în
împăr îturi de daruri.
428
În limba slavonă: „Sfântul”.
Tîlc.
Iarăş poetícul îne gîndul cel dintăi şi dzîce cum Duhul cel Svînt
iaste lumină şi via ă şi izvor viu şi cugetat netrupăre şi iaste, cum
dzîce prorocul Isaíia, Duh de-n ălepciune429, Duh de cunoştin ă şi //
III 128r priceapere, curat, bun şi dulce stăpînitori, că domneaşte şi-l
stăpîneaşte şi ştearge păcatele oamenilor, că iaste Dumnădzău şi face
pre oameni dumnădzăi, după dar şi pusoare. Foc din foc, că iase din
Părintele şi grăiaşte şi-n ălep eaşte şi tălmăceaşte şi lucreadză şi face
şi-mparte daruri tuturor, cît trebuie şi să cade. Că prin mijlocul Svin iii
sale să feaceră prorocii şi apostolii to şi să-ncununară şi să proslăviră
depreună cu svin ii mîcenici. Strein preaslăvit iaste audzîtul, strein şi
slăvit iaste vădzutul şi prăvitul Svîntului Duh. Jeratec şi foc iaste
cugetat şi să-mparte în împăr îturi de daruri.
Slava. Glas 6.
Cr*ü nbsñ¥iÂ Á˚ñ™‚íñelü d‚*e iµsñin¥ i˚Ωe vß∆zde s¥∆iÂ i˚vßså∆
i˚splńå∆å, skróviwe blágix´ i˚Ωízni podáñelü, prïidì i˚vßselíså
vßnì i˚∑çisñì nì † vßså∆k∑å skvrß∆ne i spási blágïiÂ dú‚å ná‚å.
Împăratul ceriului, Mîngîitoriule, Duhul direptă îi, care tutinderea eşti
şi toate le plineşti, visteariu de bunuri şi via ă dătătoriule, vino şi te
sălăşluiaşte în noi şi ne cură eaşte de toată imăciunea şi mîntuiaşte,
dulce, sufletele noastre.
Tîlc.
Iarăş poetícul acealeaş cuvinte dzîce cătră Duhul cel Svînt şi să roagă
să vie să lăcuiască întru dînsul şi întru credincioşii creştini. Dzîce:
III 128v „O, Împăratul / ceriului, Duhul cel Svînt, cel mîngîitori, Duhul
direptă îi, cela ce te afli pretutinderea la inemile ceale curate şi le
plineşti toate, ádecă ceale ştirbite şi stricate sau ceale neplinite, cum şi
di-nceput cu cuvîntul Domnului ceriurile să-ntăriră, şi cu tine, Duhul
rostului lui celui svînt, toată putearea lor. Că tu eşti visteariul a tot
binele, tu eşti via a şi dai via ă: Şi suflắ Dumnădzău în obrazul lui
Adám suflare de via ă de-i feace sufletul într-însul. Că tu eşti dătoriul
vie ii şi agiutoriul vie ii. Vino, rugămu-te, Duhul cel Svînt, de petreci
în inema şi mintea noastră, ca să fim cură î de toată tina păcatelor şi
să ne spăseşti sufletele de la moartea veacinică. Că fără tine noi
sîntem mor sufleteaşte, fără lumină la-ntunearec430 şi fără via ă, iară
cu Svin ia ta vom fi lumina şi cu tine vom vedea lumină şi vom fi în
via ă veacinică, cu sufletul mîntuit, că tu eşti dulcele nostru
Dumnădzău de la Părintele pentru Iisus Hristos adevăr.
429
În text, scris dencßpçü∆ne, greşeală de tipar.
430
În text, scris lantÁnå∆ren´, greşeală de tipar.
ñàΩe slavoslóvïe vekík∑ i˚ †púsñ´, sícev´.431

IµΩe vßvid™∆nïiÂ ∑µgnńix´ æ˚zík´ sßnb*se nisposlávïiÂ prs˜ñïiÂ svoiÂ dúx´
na sñ*ïå svoå Á˚çeníki i˚ a˚pósñoli, Xs* iµsñinïiÂ bß* ná‚´, mpliñvámi
III 129r pre // çísñïå e˚g∑‘ máñer´, svåñix´ slávnix´ i˚vßse‘ xválnix a˚pósñol´
i˚ vßs™∆x´ sñ*ix7, pomilÁe∆ñ´ i˚spase∆ñ n¥, æ˚k∑ blág´ i˚ çl*k∑ lü∆bec´.432
III 128v Cela ce în chip de-mfocate limbi din ceri au trimis Preasvîntul său
Duh spre svin ii săi ucinici şi apostoli, Hristos adevărat, Dumnădzăul
III 129r nostru, pentru ruga preacistei sale Maice şi a svin slăvi // şi în tot
lăuda apostolii şi a tuturor svin ilor, să ne miluiască şi să ne spăsască
ca un dulce şi de om iubitori.
La svînta liturghie. Antifoanele.
În loc de sñ*niÂ be: e˚lícõ vß x*a kr´sñísñeså433: Cî în Hristos v-a
botedzat, în Hristos v-am îmbrăcat. Aliluiia.
Dumineca Tuturor Svin ilor

Din prorociia Isáiei citenie. Glava 43.
Aceastea dzîce Domnul: „To păgînii să strînsără în grămadă şi să vor
strînge boiari dintru dînşii. Cine va vesti aceastea întru dînş, sau ceale
di-nceput, cine audzîte va face-le voaă? Aducă-ş marturii săi şi
să-nderepteadze şi spuie cu direptul: «Hi i-m marturi.» Şi eu – martur,
Domnul Dumnădzău, şi cuconul ce l-am alesu-mi, ca să cunoaşte şi
să-m creade şi să-n ăleage că eu sînt şi naintea mea n-au fost alt
Dumnădzău şi după mine nu va fi. Eu sînt Dumnădzău şi nu iaste
fără mine cine mîntui; eu am dat veaste ş-am mîntuit, am probrăzit şi
III 129v n-au fost întru voi / strein. Voi – mie martori, şi eu martur, Domnul
Dumnădzău. Că de la-nceput434 eu sînt, şi nu iaste cine din mînule
meale să scoa ă. Voiu face, şi cine să-ntoarcă aceaea?” Aşea dzîce
Dumnădzău, cela ce ne izbăveaşte pre noi, Svîntul lui Izraíl.
Alte doă caută-le la dechevrie în 5, ceale dintăi.
St*™iÂ‚omÁ gpdnÁ Û˚∑akímÁ, patrïárxÁ Cárskago Gráda Móskvi i˚ v7se∆å

R∑∆sïiÂ, velík∑n i mál∑n i8 próçïå
Sñíxi v∑lóski™.435
Lăudată s-aibă direptul pomană
431
În limba slavonă în text: „Apoi slavoslovia mare şi otpustul, astfel”.
432
433
În limba slavonă în text: „Sfinte Dumnezeule”; „Cî i în Hristos v-a i botezat”.
434
În text, scris deaançepúñ´, greşeală de tipar.
435
În limba slavonă în text: „Sanctită ii sale Domnului Ioachim, patriarhul oraşului
împărătesc al Moscovei şi al întregii Rusii, al celor mari şi al celor mici şi al celorlal i.
Versuri de binecuvântare”.
În ceriu şi pre lume, fără de prihană,

Că şi de la Móscvă luceaşte lucoare,
Întindzînd lungi radze, -n bun nume supt soare.
Ioachím svîntul, a svînta cetate
Acea-mpărătească436, de creştinătate,
La dîns pentru mila cine năzuiaşte
Cu ovilit suflet, bine-l dăruiaşte.
C-am năzuit şi noi la svînta lui fa ă;
Priimitu-ne-au bine ruga cu dulcea ă.
Din patrierşie datu-ne-au tipare,
Sufletească treabă, şi bine ne pare. //
III 130r Dea-i Dumnădzău parte şi-n ceriu să lucească,
De-a rîndul cu svin ii să să proslăvască. Amin.
Sn*ß sñ*osñi ñvoe∆å smere∆n¥iÂ D∑s∑®e∆iÂ miñropolíñ´ SÁçávskïiÂ.437
Aceasta o aflaiu acmu şi-n cartea a cincea lui Evsévie Svîntul de
Pamfíliia, episcopul de Chesáriia Palestínii, unde scrie via a marelui
Constantín împărat, în a cincea carte:
I Iudi ii fuerit cum signum, terram adebit,
A giude ului sămnul fi-va, cînd pămîntul va asuda,
E E elo veniet prin eps per secula futurus,
Din ceriu veni-va Domnitoriul prin veacii ce va să vie
S S ili et ut carnem prezens et iudi em orbem,
Pentru ca trupul de fa ă şi să giudece lumea,
O Omnis homo hunc438 fiduscve Deum, inviduscve videbit,
Tot omul pre-acesta creştin domn şi cel urît vedea-l-va,
Y Una cum sanctis ex elsum fine sub aevi,
Împreună cu svin ii pre naltul în sfîrşit supt veacul,
S Sede sedens animas ensebit corpora et ipsa,
-N scaun şedzînd, sufletele va-ntreba şi trupure înse.
H Hersos erit mundus439, spinas ferit undicve tellius,
elini-s-a lumea şi spini creaşte-vor pre tot pămîntul,
R Reii iens simulahra homines440 et munera ditis,
Lepădînd idoli oameni şi darurile boga îlor, /
436
În text, scris a˚çå∆m7pßrßtõ∆skõ.
437
În limba slavonă în text: „Fiul Sfin iei tale cel smerit Dosoftei, mitropolitul Sucevei”.
438
În text, scris gx∑’mo, gxúnk´.
439
În text, scris mõ∆ndÁs7.
440
În text, scris gxóminês´.
III 130v I Incvirens portas, infringhet car eris atri,

Cercînd por île zdrobi-va a temni ei iadului.
S Sic et enim cunctae venit liux libera carni,
Aşea şi dară a tot va veni lumină slobodă trup.
T Tunc sanctis ignis sontes aeternus aduret,
Atunci svin ilor focul pre vinova veacinici va arde,
O Occultos actus omnes tunc cviscve locvetur,
Ascunsele fapte toate atunci tot însul va spune,
S Sed tenebrosa Deus colliustrans pectora pandet,
Ce-ntunecoasele Domnul luminînd piepturi va deşchide.
Th Threnus erit cunctis et stridor dentis adesi,
Jeale fi-va-n to şi scrîşnet dintelui ros,
E Effughiet solis iubar, astrorumcvae horeae,
Fugi-va soarelui radza şi a stealelor şireaguri,
O Omne poli liumen solvetur et aurea liuna,
A tot ceriu lucă s-a rumpe şi acea de aur lună,
Y Vallies extolliet, colliescve averti e perdet,
Văile năl a-va, dealuri de vîrv gios le-a răsîpi-le.
Y Uscvam nec elsum mortalibus, aut grave cvic cvam
Nice-au mai fost nalt mortacilor, sau greu ceva ca aceasta,
I Inde aecvi montes campis, hinc441 erulia ponti,
Dincoace tocma mun cu şesuri, dincolea apele mării,
O Omne ratis spernen onus, his et442 fulmine telius,
Tot a corabie or lepăda tar, va căsca cu fulger pămîntul,
S Sic fontes simul ares ent, et fliuminis alvei,
Aşea fîntîni cu tot vor săca ş-a părăului matce. //
III 131r S Stridulia tum cverulium sonitum tuba fundet olimbo,
Zbierătoriu atunce groaznic sunet bucinul va da din ceriu,
O Orbis grande malium rughiens et damna futura,
Lumii năvarnic rău rugind şi osînde fiitoare,
T Tartareumcve haos monstrabit terra de his ens443,
Ş-a Tartarului prăpaste va ivi pămîntul căscînd,
I Et venient omnes reghes, domini ante tribunal,
Şi veni-vor to îi craii la Domnul nainte-n giude .
R Refliuet e elo tunc sulfuris amnis et ignis,
441
În text, scris gxínk´.
442
În text, scris gxísceñ7.
443
În text, scris gxíscens7.
Va curra din ceriu atunci de iarbă pucioasă părău şi de foc.

S Sic cunctorum hominum444 fient manifesta sepulhra,
Aşea tuturora oamenii vor fi deşchise mormînturi,
T Tunc lignum445 fidis erit exoptabile cornu,
Atunce lemneul svin ilor fi-va foarte dorit cornu,
A Atcve piorum vita hominum446 nocumentacve mundi,
Ş-a bunilor via ă oameni şi supărările lumii
Y Undis liustrabunt bis seno in fonte vocatos,
Cu apele limpedzî-vor într-a 12 fîntîni pre chema ,
R Rex pastoris erit nobis et ferrea virga,
Crai a păstoriu fi-ne-va noă şi de her vargă.
O Omnipotens Deus est praescriptus versibus istis,
Totputearnic Dumnădzău iaste scrisul cu verşuri aceastea,
S Servator nostro aeternus rex passus amore,
Spăsîtoriu pentr-a nostru veacinic crai ce-au pă ît liubov.447
444
În text, scris gxómin¨m´.
445
Marginal, la finalul versului, marcată în text printr-o paranteză, nota: -gneum.
446
În text, scris gxomín¨m´.
447
Iudicii fuerit cum signum, terra madebit, / E coelo veniet princeps per secula futurus,
/ Scilicet ut carnem presens et iudicet orbem, / Omnis homo hunc fidusque Deum,
infidusque videbit / Una cum sanctis excelsum fine sub aevi, / Sede sedene animas
censebit corpora et ipsa. / Hersos erit mundus, spinas ferit undique tellus, / Reiciens
simulachra homines et munera ditis, / Inquirens portas, infringet carceris atri, / Sic et
enim cunctae venit lux libera carni, / Tunc sanctis ignis sontes aeternus aduret, /
Occultos actus omnes tunc quisque loquetur, / Sed tenebrosa Deus collustrans pectora
pandet, / Threnus erit cunctis et stridor dentis adesi, / Effugiet solis iubar, astrorumque
choreae, / Omne poli lumen solvetur et aurea luna, / Valles extollet, collesque avertice
perdet, / Usquam nec celsum mortalibus, aut grave quic quam, / Inde aequi montes
campis, hinc cerulia ponti, / Omne ratis spernen onus, hiscet fulmine tellus, / Sic
fontes simul arescent et fluminis alvei, / Stridula tum querulum sonitum tuba fundet
olimbo, / Orbis grande malum rugiens et damna futura, / Tartareumque chaos
monstrabit terra dehiscens, / Et venient omnes reges, domini ante tribunal, / Refluet e
coelo tunc sulphuris amnis et ignis, / Sic cunctorum hominum fient manifesta
sepulchra, / Tunc lignum (ligneum) fidis erit exoptabile cornu, / Atque piorum vita
hominum nocumentaque mundi, / Undis lustrabunt bis seno in fonte vocatos, / ex
pastoris erit nobis et ferrea virga, / Omnipotens Deus est praescriptus versibus istis, /
Servator nostro aeternus, rex passus amore. Cf. şi Ursu, Note şi variante, p. 482-482,
care reproduce transcrierea făcută de Ştefan Ciobanu; Munteanu, Lexicologie, p. 175,
nota 130. Op iuni pe care le considerăm eronate în transcrierea anterioară (în afară de
cele corectate deja de Eugen Munteanu): v. 5: individusque în loc de infidusque; v. 8:
tellis în loc de tellus (E. Munteanu propune aici ca solu ie terris); v. 15: choreae în loc
de horae; v. 18: quisquam în loc de quic quam; v. 22: querulum în loc de querulium.
III 131v Şi aceasta-i sivila Erithréa, carea însăş pre sine / a şeasea după potop
rudenie au trăit ş-au fost popă lui Apolón. Şi cu dumnădzăiasca
însuflare au prorocit cu verşuri, la-ncepătură avînd tot verşul careleş
cîte una de-aceaste slove pre rînd, precum şi le-am scris pre marginea
verşurilor, carele dzîc aşea: „Iisus Hristos, Theou yiós sotír stavros”,
ádecă „Iisus Hristos, a lui Dumnădzău Fiiu, Spăsîtoriu, cruce”.
Fost-au în dzîlele lui Ghedeón sivila Eritréa Erofíli aceasta, şi era mai
cinsteşe de alalte sivile, cînd Ghedeón au mîntuit pre izrailteani de
Amalíc. De-aceasta scrie Apolodórus Eritreánul să-i fie fost dintr-un
oraş, ádecă din Erítru. Scris-au de Troáda că să va strica şi de alte
monárhii. Să purta în port călugăresc şi purta în cap cămălaucă, era
miadză vîrstă, mîhnită la fa ă, sabie goală a mînă, măr rătund supt
picioare cu steale, în chip de ceriu. Scris-au ş-aceastea de Domnul
Hristos:
In ultima aetate humiliabitur448 proles divina, et puelliari offi io
educabitur,449
În veacul cel de-apoi să va smeri plodul lui Dumnădzău şi cu
pruncească slujbă să va scoate,
Iunghebitur humanitati deitas, ia ebit infeno agnus Deus et homo450,
elighitcve sibi ex piscatoribus e lectis numerum duode inarium.451
Smeritul Dosoftei, Mitropolitul Suceavschii. //
III 132r Şi iată-le-s şi leşeaşte.452 /
III 132v Liactán ius de la siville de dzua giude ului scrie: Cînd va veni sfîrşitul
lumii vor fi spaime mari carile n-au mai fost. Tot fealiul de răutate s-a
ivi în oameni. Dereptatea în oameni, credin a, pacea, stidin a, mila,
inema cea milostivă şi îndurată şi alte bunătă or peri. Ceia ce vor fi
buni vor pă î rău de cei răi, nice o milă pre cuconi şi pre săraci
şi mişei nu va fi. Lăcomiile şi pricile preste măsură, bărbă îia lor
448
În text, scris gxÁmilïabíñÁr´.
449
In ultima aetate humiliabitur proles divina et puellari officio educabitur.
450
În text, scris gxÁmaniñáñi, gxóm∑.
451
Iungebitur humanitati deitas, iacebit infeno agnus Deus et homo, elligitque sibi ex
piscatoribus et lectis numerum duodecinarium. [Divinitatea va fi unită cu omenescul,
Va sta în fîn mielul, Dumnezeu şi om, şi îşi va lua aleşi dintre pescari, doisprezece la
număr].
452
Urmează versuri în polonă, cu alfabet chirilic; transcrierea lor este reprodusă la Ursu,
Note şi variante, p. 483-484. Marginal, trimiteri biblice: Isaíia 49 (versul 5), Psalom
Vßsv™ñloñïx7 (v. 6), Apocalipsis (v. 7), Isaíia 40 (v. 8), Matthéi 24 (v. 9), Solonean. 2
(v. 10), Isaíia 6 (v. 13), Ioan 5 (v. 15), Corinth. 4 (v. 17), Lucá 12 (v. 20), Lucá 14 (v.
21), Ioíl 2 (v. 24), Isaíia 40 (v. 26), Isaíia 4 (v. 27), Varúh 6 (v. 29), Isaíia 33 (v. 30),
Ezechiíl 38 (v. 32), Isaíia 18 (v. 33), Corinthea. 15 (v. 34), Isaíia 5 (v. 35), Rimleani
14 (v. 37), Ioíl 4 (v. 38), Lucá 6 (v. 39).
III 133r va-ntoarce în domnie blăstămă ască: războaie împărecheate, tatăl //

asupră de ficior, ficior asupră de tată; scaunele maimarilor vor fi fără
cinste şi fără ascultare ş-or scorni legi cine ştie pentru asuprealele
maimarilor besearicii. În ălep îi şi cei harnici vor fi de rîs.
Blaznii, mîniiacii, nebunii, be îvii, fărmăcătorii vor fi la cinste.
Bătrînii cu tinerii s-or pomcişea. Soarele, luna, stealele, ceriul din fire
s-or schimosî. Foame , umoruri, oşti, cutremururi de pămînt,
întunecăciuni de soare şi de lună adease, comituri, ádecă steale cu
coadă, pohoaie mari de ape, războaie, gîndaci. De-aciia împără îile
s-or rumpe, s-a înea lumea cu dzeace putearnici. S-a rădica unul
dintre dînşii mai cumplit şi mai rău, carele Ásiia şi África va cuprinde
şi alte ări supt sine va supune; şi va rumpe legile şi va pune a sa leage
şi va aşedza, domniia sa o va muta dintr-o parte de lume la altă parte.
După dînsul, s-a scula altul mai amar, carele rămăşi ele celui dintăi va
supăra; cît n-au stricat cela, va strica cesta. Atunce va fi cătră
Dumnădzău mare strigare, suspini, boacete nestîmpărate de la to
oamenii de-a valoma, groază de nevoi şi de muncă. Odihnă şi somn
n-a mai hi şi toată lumea şi svînta besearică s-a pustií de om. De-aciia
un mincinos proroc s-a scula; pre oamenii cei svin , direp şi
dumnădzăieşti va face goană 42 de luni şi va da poruncă să-l laude,
III 133v să-l facă că-i Hristos. Şi seamne va face / şi mul oameni va trage la
sine cu-nşălăciuni şi-i va înhera în frunte şi să vor închina seamnelor
lui. Carii nu vor vrea să să-nchine, va face goană asupră-le, de să vor
bejeni fugind, mistuindu-să prin mun şi prăpăşti pustii; şi-i
va-ncungiura. Atunce credincioşii vor striga la Dumnădzău cu glasuri
mare, plîngînd şi suspinînd, şi vor dzîce: „Doamne, Dumnădzăul
nostru, fie- milă de noi!” Lui Dumnădzău i s-a face milă de glasurile
lor şi va mîna la dînşii înger din soare carele toată lumea va potoli şi o
va odihni de armăşiia lui. Va lepăda giugul cel greu de pre oameni şi
va răcori inemile lor. De-aciia Domnul Dumnădzău s-a pogorî cu
putearea sa şi-i va ieşi înainte mare strălucoare şi puteare necugetată
cu mul îme de îngeri şi va ucide pre to carii s-or lepăda, cît va cură
sîngele ca păraole. Şi domnul lor va sili să scape; ce îl vor prinde şi-l
vor lega cu lan uje de foc şi-l vor arunca la locul lui în iad, ca să
odihnească lumea cu pace. Şi de-aciia, deaca va aşedza pacea, giude
mare de pripă pentru viii şi pentru mor îi pre pămînt va fi. Şi
credincioşilor carii vor fi vii le va da supt puteare toată păgînimea,
iară mor îi îi va aduce la mila sa. Iară răilor le va dzîce: „Duce î-vă în
muncă veacinică!” Şi va sta împără îia direp ilor 1000 de ai. Atunce
vor fi vremile de aur, de carile au scris de demult. Soarele, luna,
stealele vor fi mai luminoase. Pămîntul fără trudă-ş va da toată roada.
III 134r Miiare, // lapte din pămînt vor izvorî. Herile-ş vor uita sălbăticiia; leul
cu vacile, lupul cu oile depreună vor lăcui, porumbii cu uliii depreună

vor zbura, şearpele ş-a cură î veninul, nice o săzdanie nu s-a hrăni cu
sîngele altuia. Iară după 1000 de ai, cînd iarăş dracul s-a dezlega, va
turbura oamenii cei păgîni asupra credincioşilor, atîta cît vor porni
iarăş gonenie asupra direp ilor şi-i vor scoate din lăcaşe, atîta cît s-or
vîrî prin pămînt de vor petreace de răul lor ascunş. De-aciia
Dumnădzău va slobodzî asupră-le din ceri iarbă pucioasă cu foc şi va
arde oamenii cei răi şi spurca şi idoloslujiteli. Iară credincioşii de prin
pămînt ascunş vor vedea aiavea răscumpărarea asupra pizmaşilor săi
carii s-a desface pămîntul şi-i va înghi î. Atunce Domnul Dumnădzău
cu foc lumea şi oamenii va înnoi, atîta cît va fi pămîntul ca cristalul de
limpede. Iară oamenii vor lua trup slăvit şi luminat şi sănătos şi vor
petreace în loc ales în mila lui Dumnădzău putearnic.
Aceastea Liactán ius au scris în căr île sale mai apoi la fîrşit,
sco îndu-le din căr île sivilelor şi din proroci. Dară noi avem destul
Svînta Evanghelie, de spune camai adevărat.
Canonul la svînta Blagoveaştenie /

v
III 134 Căruia greceaşte i-i vlavele troparelor pre az veade, ádecă 1, 2, 3, 4, 5,
7, 8, 9, iară rumîneaşte n-ai cum le pune, aşea că limba-i alta. Ceastă
dintăi iaste cuvîntul rugătoriului, iară glagoli iaste a lui Gavriíl, iară P
a Preacistii.
Glas 4, †brßzõ Á˚sñámoa.453
Cînte- , Despuitoare, trăgîndu-ş vioara duhului, Davíd, părintele tău!
Ascultă-mă, fiică, bucuratecul glasul arhanghelului bucurie- vesteaşte
acea negrăită. Psalom 44, 11.
G: Strigu- , bucurîndu-mă: Pleacă- ureachea şi-mi adintă, a Domnului
spuindu- culcuş nesămănat; c-ai aflatu- dar denaintea Domnului, ce
n-au mai aflat cîndva alta, Preacurată.” Lucá 1, 42.
P: Vădeaşte-mi, îngerule, a graiurilor puteare cum va fi precum
dzîsăş; grăiaşte-mi limpede cum voi îngreca, fată fiind ficioară, dară
cum m-oi face-mă maică tvore u-mieu? Lucá.
G: Cu-nşălăciuni a- grăi o cugetedz, precum să veade, şi mă bucur
vădzîndu- paza ta cea tare. Cuteadză, Doamnă, că lui Dumnădzău,
cînd va, cu lesne i să plinesc şi preaslăvitele. Lucá.
Peasna 3.
ñvoe‘ p™∆sn∑slóvcå bogoródice. b¥t454 49, 10.
III 135r P: Lipsit-au boiarin din Iúda şi vreamea de-acmu înc-au // sosît, în
453
În limba slavonă în text: „Deschide-voi gura mea”.
454
În limba slavonă în text: „Ai tăi cântăre i, Născătoare de Dumnezeu. Facerea”.
carea s-a ivi sine a limbilor nedeajdea Hristos; iară tu cum îl voi naşte,
ficioară fiind, limpedzeaşte-mi. Luca 1, 34.
G: Întrebi de mine a şti, Ficioară, acel chip a-ngrecării tale; ce acesta-i
netîlcuit, iară Duhul acel Preasvînt cu lucrărea ă puteare umbrindu-te,
va deisvui. Luca 1, 35. b¥t 3.
P: Strămoaşe-mea Evva, priimind sfatul a şearpelui, de rai s-au
scăpat, de Dumnădzău fu gonită; deci de-aceaea eu mă tem, de
privitişul tău strein, avînd sîială de lunicuş. Lucá 1, 30.
G: A Domnului dvorbitori trimis sînt, dumnădzăiescul vestindu- sfat.
A ce mi te temi, Totcurată, de care tine să teame; ce mi te sîieşti,
Stăpînă, de mine-n frică cinstea ce- pasc?
Peasna 4.
S™då∆n vß sláv™ na presñól™ b∑Ωe.455 Isaíia 7, 14.
P: De o svîntă ficiori ă ce-a să nască audzît-am, prorocul de demult
pre Emmanuíl ce l-au prorocit; ce eu doresc să pricep cum de-a lui
Dumnădzău mestecare firea de om va putea răbda? I8sxod456 3, 2.
G: Dat-au veaste demult rugul neatins de foc ce-au rămas, ce-au
suferit para; dăruită ce eşti, Preacîntată, pentru tine taina ceaea ce-i
preaslăvită, după născut rămîi curată, pururea ficioară.
P: Străluminat de lucoarea lui Dumnădzău putearnicul, direptă îi
III 135v crainic, spune, Gavriíl, cu direptate, / cum nestricată rămîind457
cură îia mea, Cuvînt voi naşte cu trup pre acel fără de trup?
G: Cu sîială- ca o slugă î dvoresc, Doamnă, nainte, cu frică,
Ficioară, a le socoti cu sîin ă mi-i. Ca ploaia preste lînă pogorî-să-va
pre tine cuvîntul Părintelui ce-au binevrut. Psalom 71, 6.
Peasna 5.
Á˚dívi‚eså vßså∆çßskaa.458
P: Să pricep nu î le poci covintelor de-adevărat, că minuni s-au făcut
de multe ori în dumnădzăiasca sîlă făcînd minuni, chipurile seamnele
legii; iară fără mărituş n-a mai fost să nască fată.
G: Mărite Preacurată, mirată î-i şi minunea, că însă pre
marele-mpăratul iai în găoace de-au întrupatu-să. Tine te plăzuiesc a
proroci pilde şi ciumilituri ş-a legii sămnăturile.
P: Acel de to ne-ncăput şi tuturor ce-i nevădzut, cum acesta va
putea-n fetescul zgău lăcui ce-au el însuş plămădit? Cum voi îngreca
eu Dumnădzău, Cuvîntul cel ne-nceput Părintelui şi Duhului?
455
În limba slavonă în text: „Cel ce stai în slavă pe scaun, Doamne”.
456
Denumirea slavonă a căr ii Ieşirea.
457
În text, scris r™mõínd´.
458
În limba slavonă în text: „To i s-au minunat”.
G: Cătr-al tău strămoş Davíd de giuruită ce i-au dzîs că va pune

plodul zgăului tău în scaunul459 a-mpără îii sale, bunătatea tine lui
Iacov, sîngură ce te-au ales, cuvîntăre svîn it sălaş. Psalom 46, 5.
Peasna 6, irmos. //
III 136r Evóise protypon tin tafín tin triimeron o profytis Ionas en to kítei
deómenos: Ek fthoras me rysai, Iisu vasileu ton dynámeon.460
Strigat-au închipuind îngroparea de trei dzîle gîcitoriul Ioná-n nontrul
de chit rugîndu-să: „Din pierdzare ia-mă, Iisuse, -mpăratul puterilor!”
P: Graieloru- , Gavriíle, glasu- de bucurie ce-am priimitu- , veseliia
Domnului împlutu-m-au, că bucurie-m spui, bucurie-m vesteşti ce
n-are sfîrşit.
G: Deade- î-să svînta bucurie, Maica Domnului; bucură-te, ie toată
fapta- strigă, Mireasă Domnului, că însă Maică Fiiului Domnului
te-ară chiar.
P: A Évvei acmu cu mine să să strice osînda şi să să dea de pre mine
datoriia ei astădz; şi cu mine vina cea bătrînă să să dea cum mai
di-ntreg.
G: Giuruitu-s-au Dumnădzău lui Avraám strămoşul să-ş ureadze în
sămîn a lui limbile, Curată; pentru tine istov, giuruita deplin ş-au luat
astădz.
Peasna 7. neposlÁΩí‚å.461
P: Lumina ne-ncărnată-m spui cu carne de trup, carea să-mpréună prin
mila sa cea multă, luminate bune veşti, dumnădzăieşti strigări, acmu
strigîndu-mi: „Blagoslovitu-i, Curată, plodul svînt pîntecelui tău!”
III 136v G: Bucură-te, Doamnă Ficioară preacurată şi a lui Dumnădzău / svînt
vas, făclie de lumină! Scularea lui Adám eşti, Évei răscumpărul,
muntele cel svînt, luminată besearică, casa nuntii fără moarte.
P462: Sufletul -au limpedzît şi trupul -au svin it, besearică te-au făcut
ca să-ncapi pre Dumnădzău; cort de Dumnădzău frîmşat, însufletat
sălaş! Asupră- venirea Duhului acel Preasvînt şi vie ii curată Maică!
G: Luminată lumînare de Domnul faptă, casă nuntei te vădz şi secrii
într-aurat. Pre dătătoriul legii î ia, Mireasă a Domnului, ce-au de bine
vrut omenescul a izbăvi cu tine, chipul cel stricat.
Peasna 8. Catavas. Slí‚i ∑˚ñrokovíce.463
459
În text, scris skáÁl´, greşeală de tipar.
460
*Ebovhse protupw'n thVn tafhVn thVn trihvmeron o& profhvth" *Iwna'" e*n tw'/ khvtei
deovmeno": *Ek fqora'" me r&us ' ai *Ihsou' basileu' tw'n dunavmewn.
461
În limba slavonă în text: „Cei ce nu au slujit (nu s-au plecat)”.
462
Probabil greşeală de tipar; replica este a lui Gabriel.
463
În limba slavonă în text: „Ascultă, fecioară”.
Acue, córi parthéne agní, eipáto di o Gavriíla

Audz, Pruncă Ficioară curată, spuie, dară, Gavriíl
Vulín ypsístu arháian alithinín,
Sfatul Celui de sus bătrîn adevărat:
Ghenu pros ypodohín etoimi Theu
„Fii de-a luarea gătată pre Dumnădzău,
Diá su gar o ahoritos vrotois synanastréfetai,
Că pentru tine ne-ncăputul cu peminteanii lăcuiaşte,
Dió kai háiron voo: Evlogheite, pánta ta erga Kyriu, ton Kirion.
Şi, bucurîndu-mă, strig: Blagoslovi , toate lucrurile Domnului, pre
Domnul!”
Ennoia pasa ittatai vronton, antéfisei i parthénos,
„Cugetul tot să-nvince omenesc, i-au răspunsu-i Ficioara, //
III 137r Zitúsa aper moi fthégki parádoxa,
Cercînd aceastea care-m spui, preaslăvite,
Isthin su tois lógois alla dédoika,
Mă-ndulciiu de cuvintele- ; ce temu-mă,
Thamvitheisa mi apáti me os Evan pórro nempseis Theu,
Că m-am spăriiat, nu cu nadă, ca pre Éva, să mă-mpar de Domnul,
Allomos ide voás: Evlogheite, pánta ta erga Kiriu, ton Kirion.
Ce, însă, te vădz că strigi: «Blagoslovi , toate lucrurile Domnului, pre
Domnul!»”
Ide su to aporon lélytai, fisí pros táuta o Gavriíl,
„Iată- , nepriceaperea să dezlegă, dzîsă spre-aceastea Gavriíl,
Kalos gar efis to pragma distékmarton,
Bine că dzîsăş că-i lucrul cu nelesne,
Lógois son heiléon peitharhúsa loipon
Cuvintelor budzeloru- plecîndu-te de-acmu,
Mi amfívalle os plásmati,
Nu te-ndoí ca de omizî,
Os prágmati de písteue, ego gar háiron voo: Evloghite.
Ca de-adevărului creade, că eu, bucurîndu-mă, strig: Blagoslovi , toate
lucrurile Domnului, pre Domnul!”
Nómos utos Theóthen vrotóis, i amemptos authis fisí,
„Leagea ceasta-i de la Dumnădzău oamenilor, Neocita iarăş dzîsă,
Xynú erotos tókon proérhesthai,
Din a doi iobostea cuconul să iasă,
Ukoida syzy∆gu pantelós idonín,
Nu ştiu de mărituş nice leac dulcea ă; /
III 137v Pos un légheis oti téxomai? Fobúmai mi apáti laléis.

Dară cum grăieşti că voi naşte? Temu-mă să nu cu nadă dzîci.
Allómos ide voás: Evlogheite, pánta ta erga Kiriu, ton Kirion.
Ce, însă, iată că strigi: «Blagoslovi , toate lucrurile Domnului, pre
Domnul!»”
Rímata aper moi fthégghi semní, o anghelos pálin voa,
„Cuvintele ce-m spui, Preacurată464, arhanghelul iarăş strígă,
Syníthus pélei lohéias465 anthrópon thniton.
A obicnită iaste naştere de oameni mortaci.
Ton ontos Theón soi epagghélomai
Pre-adevăratul Dumnădzău î făgăduiesc,
Yper lógon te kai ennoian sarkúmenon os oiden ek sú.
Pre din sus de cuvînt şi de cuget întrupat cum ştie din tine.
Dio kai háiron voo: Evlogheite, pánta ta erga Kiriiu.
Deci, veselindu-mă, strig: Blagoslovi , toate lucrurile Domnului!”
Faini moi alitheías rítor, katétheto i parthénos,
„Mi te-ară dereptă îi grainic, priimi de dzîsă Ficioara,
Harás gar koinis elílithas agghelos,
De bucuriia, dară, tuturor venit-ai sol,
Psyhin un epí kathígnismai Pnéumati,
Sufletul că mi-am cură ît cu Duhul Svînt.
Os to rima su ghenéstho moi skinúto en emoi o Theos,
Pre cuvîntul tău facă-mi-să, mîie în mine Dumnădzău,
Pros on voo metá su: Evlogheite, pánta ta erga Kyriu, ton466.
La care strig cu tine: Blagoslovi , toate lucrurile Domnului, pre
Domnul şi pre din sus îl înăl a preste to veacii!” //
III 138r Peasna 9. Pre az veade îndărăpt.
Os empsýho Theu kivoto,
Ca la-nsufle ît Dumnădzăului chivot,
Psavéto midamós heir amyíton,
Să nu s-atingă mîni a ne-ncredzu ,
Heili dé piston ti Theotóko asighítos,
Iară rostul credzu îlor Preacistii netăcut
Fonín tu agghélu anamelpéto
464
În text, scris prßkÁráñõ.
465
În text, scris logxéïas.
466
Lipseşte din text ultimul cuvânt al frazei.
Glasul arhanghelului467 sus să-i cînte,

En agalliásei voonta: Haíre, Keharitoméni, Kirios meta sú.
În bucurie care strigă: „Bucură-te, Dăruită, Domnul iaste cu tine!”
Yper énnoian syllavúsa Theón
Din sus de gînd zemislind pre Dumnădzău,
Tis fýseos thesmús elathes córi,
A firii hotar ai trecut, Ficioară,
Sy gar en to tíktein ta mitéron diédras
Că tu la născut de-ale maicelor ai scăpat,
Reystí fýsis per kathestikya
Curătoare fire săvai fiind. Deci în vrednicie î audz:
Othen epaxíos akueis: Haíre, Keharitoméni, o Kyrios meta su.
„Bucură-te, Dăruită, Dumnădzău cu tine!”
Pos thilázeis gála parthéne agný
Cum apleci cu lapte, Ficioară curată,
U férei exeipein glóssa vroteia,
Nu poate să spuie limbă peminteană, /
III 138v Xénon gar fýseos epideíknysai prágma,
Că strein firii ară lucru,
Nomímu gonís orus ypervaínon.
A legii de naştere hotariu covîrşind.468
Othen epaxíos akueis: Haíre, Keharitoméni, o Kyrios meta su.
Deci cum să cade î audz: „Bucură-te, Dăruită, Domnul cu tine!”
Mistikos tais ierotéyktois Grafais
Cu ascuns de svînt făcutele Scripturi
Laleítai peri sou míter Ypsístu
Să dzîce de tine, Maică Naltului,
Klímaka gar pálai Iakov se protipúsan
Că scară de demult Iácov tine plăzuind,
Idón vásis Theu auti efi i kai epaxios akúeis
Deaca vădzu radzîm lui Dumnădzău, aceasta-i dzîsă, carea cum să
cade audz:469
Haíre, Keharitoméni, o Kirios meta sú.
467
Lec iunea este incertă. În text, cuvântul este scris a8’ggellÁÁi˘. Este posibilă şi o
încercare de copiere a termenului grecesc.
468
În text, acest vers este scris în continuarea celui grecesc, pe marginea paginii, posibil
pentru a corecta o eroare tipografică ini ială.
469
În text, secven a care audz este scrisă pe marginea rândului următor, separată de
textul grecesc printr-o paranteză, probabil din dorin a de economisire a hârtiei.
Bucură-te, Dăruită, Domnul cu tine!

Thaumaston to ierofanti Moisei
Minunată sfîntariu lui Moiséi,
I vátos kai to pyr edeixe téras
Căpinul şi focul deade minune
Ziton de to péras eis diávasin hrúnu
Şi cercînd împlutul în treacăt de vreame,
En córi agní efi katoptéyso i os Theotóko470 lehthei
În Pruncă curată, dzîsă, voi vedea ei ca Maicii Domnului să să dzîcă.
Haíre, Keharitoméni, o Kirios meta sú
Bucură-te, Dăruită, Domnul cu tine,
Daniíl se oros kalí noitón.
Daniil te munte dzîce cugetat. //
III 139r Ghennítrian Theu, Isaías,
Maică lui Dumnădzău, el Isaiía
Vlepei de os pókon Ghedeón, o Davíd de
Te veade ca lîna Ghedeón, iară Davíd
Aghíasma fáskei, pýlin dé se allos,
Svin itoare- dzîce, uşe- dzîce altul,
O dé Gavriíl soi kraygázei: Haíre, Keharitoméni, o Kýrios meta sú.
Iară Gavriíl, el î strigă: „Bucură-te, Dăruită, Domnul iaste cu tine!”471
470
În text scris ®eokóko, greşeală de tipar.
471
!Akoue, kovrh parqevne a&gnhv, ei*pavtw dhV o& Gαbrihvl / BoulhVn &Uyivstou a*rcaivan
a*lhqinhvn. / Genou' proV" u&podochVn e&toivmh qeou' / DiaV sou' gaVr o& a*cwvrhto"
brotoi'" sunanastrevfetai / DioV kaiV cavirwn bow': Eu*logei'te, pavnta taV e!rga
Kuvriou, toVn Kuvrion. / [Ennoia pa'sa h&tta'tai brotw'n, a*ntevfhsen h& parqevno", /
Zhtou'sa a@per moi fqevggh/ paravdoxa, / @Hsqhn sou toi'" lovgoi", a*llaV devdoika, /
Qambhqei'sa mhV a*pavth/ me w&" Eu[an povrrw pemyh/" qeou', / *All’ o@mw" i[de boa'/":
Eu*logei'te pavnta taV e!rga Kurivou toVn Kuvrion. / [Ide soi toV a[poron levlutai,
fhsiV proV" tau'ta o& Gabrihvl, / Kalw'" gaVr e[fh" toV pra'gma dustevkmarton. /
Lovgoi" sw'n ceilevwn peiqarcou'sa loipovn, / MhV a*mfivballe w&" plavsmath, / W J "
pravgmati deV pivsteue, e!gwV gaVr caivrwn bow': Eu*logei'te. / Novmo" ou|to" Qeovqen
brotoi'", h* a[mempto" au\qh" fhsiv, / Xunou' e[rwto" tovkon proevrcesqai, / Ou*k
oi\da suzuvgou pantelw'" h&donhvn. / Pw'" ou\n levgei" o@ti tevxomai; fobou'mai mhV
a*pavth/ lalh'/", / *All’ o@mw" i[de boa'/": Eu*logei'te, pavnta taV e!rga Kurivou, toVn
Kuvrion. / &Rhvmata a@per moi fqevggh/ semnhv, o& a[ggelo" pavlin boa',/ / Sunhvqou"
pevlei locevia" a*nqrwvpwn qnhtw'n, / ToVn o[ntw" QeoVn soi e*paggevllomai, / &UpeVr
lovgon te kaiV e[nnoian sarkouvmenon w&" oi%den e*k sou'. / DioV kaiV caivrwn bow':
Eu*logei'te, pavnta taV e!rga Kurivou. / Faivnh/ moi a*lhqeiva" r&hvtwr, katevqeto h&
parqevno", / Cara'" gaVr koinh'" e*lhvluqa" a[ggelo", / YuchVn ou\n e*peiV
kaqhvgnismai Pneuvmati, / &W" toV r&h'ma sou genevsqw moi, skhnouvtw e*n e*moiV o&
Qeov", / ProV" o$n bow' metaV sou': Eu*logei'te, pavnta taV e!rga Kurivou, toVn[Kuvrion].
/ &W" e*myucw'/ Qeou' kibwtw'/, / Yauevtw mhdamw'" ceiVr a*muhvtwn, / Ceivlh dev pistw'n
Din a lui Súida

Vß‘ dn*i blagoçßsñívag∑ Û˚Ásñína cr*å bå∆‚e n™∆kño naçálnik´ Û˚Ádé∑m´
i˚menem´ Ïe∑dósïe. IµΩe bå∆‚e znáem7 mnógimi i˚ sam∑∆mÁ cr*vi. I
i˚m™∆a‚e drúga Xrisñelnína, sre∆bro kúznßca iµmenem´ fnlíppa.
B™∆xõΩe ∑˚b∑∆i pismeníñi q™∆l∑. N™kógdaΩe poricáõwÁ i˚Ádeín∑vi
xrisñïanín´, ∑˚ne¨v™rénïi vß Xa* ba* ná‚eg∑, ∑µnΩe, v™∆rõ mi‘ i˚m™∆i
drúΩe, æ˚k∑ i˚qå∆l∑ i˚zv™sñíxså ∑˚ xrs˜ñ™ æ’k∑ i˚sñinén´ eÊ’sñ´ bΩÓïiÂ
snÓ´, vßsemírnag∑ rádi spasénïå sß‚édîn, † ba* ∑˚c*a, i˚vßplßñívså. Nß‘
nasilúeñmi prisñrásñïe bogañß∆sñva, i˚sláva privr™∆mennaa. V™∆m7 b∑‘
aµwe krßwõ∆så, nesßñv∑rå∆ñmå pañrïárxa. Nõ‘ eµwe dáså Á˚v™rí‚i
∑˚mn™ iµΩe eµsm´ i˚zv™wén´, slí‚i † méne, krïeñså vßná‚em r∑∆d™
svíñ∑n´ kondíçnïiÂ vßne∆mΩe e˚gda bå∆‚e c™∆la cr*kov´ Solomón∑va, vß
I˚erÁsalïm™. Pis∑váxõså svw*nici poiµmeni kv* sõ∆we çísl∑m´, /
III 139v poçíslÁ búkvam7. IµpoçíslÁ knígam´ sñ*im´. (ñolík∑ b∑ kníg´ sñ*ix´
vßvéñs™n) i˚ eµgda kñò †ñ™∆x7 k*v Á˚mirá‚e, sßbiráxõså próçïi,
i˚sõ∆d∑m´ i˚Ωr™∆bïem´ iµn∑g∑ ∑˚biráxõ, i˚ i˚splßn™∆xõ m™∆sñ∑
mrß∆ñvag∑. Iµñák∑ prilÁçíså Xrisñóvi, i˚zbráñiså sõ∆d∑m´ ñ™∆x´ k*a
sw*nik´ i˚ eµgda bßsx∑ñ™∆‚a Á˚pisáñi e˚g∑‘, prizvá‚å máñere. (Û∑síf´
b∑‘ Á˚Ωe b™∆‚e Á˚mrl´) Ivßprosí‚a õ˚˜ i˚ i˚spov™dà, æ˚k∑ ∑µc*a názemli
sn*´ m∑i ÂsßiÂ neimáñ´. Nß‘ a˚gg*l´ bl*g∑ v™sñími, i˚ i˚må e˚mù nareçe‘.
T™∆mΩe dv*∑õ porodíx´, i˚ pr™bíx7 poroΩdésñv™ e˚g∑‘ dv*oõ dosél™.
I˚prizvá‚e bábi i˚ ispiñáv‚e, ∑˚br™ñó‚a ñák∑. Dà æµk∑Ωe
Á˚v™rív‚eså vßpisá‚e q™∆l∑ divív‚eså, sî∆ce naçßrñáv‚e. Vß ∑˚n´
síca dn*´ skoiçása ∑˚n7 síca sw*nïk´, i˚vßnég∑ m™∆sñ∑ bísñ´ ∑µbwim´
ná‚im´ i˚zvolénïem´ î*s sn*ß b*a Ωivág∑, i˚d™∆vïå Márîå. Isvíñ∑k´ ñßiÂ
th'/ Qeotovkw/ a*sighvtw" / FwnhVn tou' a[ggevlou a*namevlponta / *En a*galliavsei

bowvnta: Cai're, Kecaritwmevnh, Kuvrio" meta$ sou'. / &UpeVr e!nnoian sullabou'sa
Qeovn, / Th'" fuvsew" qesmouV" e[laqe" kovrh, / SuV gaVr e*n tw'/ tivktein taV mhtevrwn
dievdras, / &ReusthV fuvsi" per kaqesthkui'a. / @Oqen e*paxivw" a*kouvei": Cai're,
Kecaritwmevnh, o& Kuvrio" metaV sou'. / Pw'" qhlavzei" gavla, parqevne agnhV, / Ou*
fevrei e*xeipei'n glw'ssa broteiva, / Xevnon gaVr fuvsew" e*pideivknusai pra'gma, /
Nomivmou gonh'" o@rou" u&perbai'non: / @Oqen e*paxivw" a*kouvei": Cai're,
Kecaritwmevnh, o& Kuvrio" metaV sou'. / Mustikw'" tai'" i&eroteuvktoi" Grafai'", /
Lalei'tai periV sou', mh'ter U & yivstou, / Klivmaka gaVr pavlai *IakwVb se
protupou'san, / *IdwVn bavsei" Qeou' au@th e[fh ᾗ kaiV e*paxivw" a*kouvei":Cai're,
Kecaritwmevnh, o& Kuvrio" metaV sou'. / Qaumastovn tw' i&erofanth/ Mwsei', / &H
bavto" kaiV toV pu'r e[deixe tevra" / Zhtw'n deV toV pevra" ei*" diavbasin cruvnou / *En
kovrh/ a&gnh'/ e[fh katopteuvsw h\/ w&" Qeotovkw/ lecqeivh: Cai're, Kecaritwmevnh, o&
Kuvrio" metaV sou'. / DanihVl se o[ro" kalei' nohtovn. / Gennhvtrian Qeou' &Hsai?a", /
Blevpei deV w&" povkon Gedewvn, o Daui<d dev / &Agivasma favskei, puvlhn deV se a[llo". /
O deV GabrihVl soi kraugavzei: Cai're, Kecaritwmevnh, o& Kuvrio" metaV sou'.
sír™ç´ k∑n˜dik´ dáΩe do in*™ xrane∆n´ eµsñ7 vßc™∆losñi vßñiverïád™

q™∆l∑ ñain˜sñß∆vn™, i˚mene‘ spodobí‚å vid™∆ñi e˚g∑.472
Din a lui Súida
Oti473 Ávgust Chésari deaca stătu împărat, mearsă la capiştea
idolească să-ntreabe pre Pythíia idolul cine va-mpără î474 după dînsul.
Şi-i dzîsă: „Cucon evreu îm porunceaşte, a dumnădzăi ferici
ce-mpără eaşte, această casă să lipsăsc şi la iad de-acmuş să lăcuiesc.
Deci te du mîlcom din capiştile noastre.” Şi ieşind de la vraje Ávgust,
au rădicat în Capetólie oltariu ş-au scris deasupra lătineaşte: Oltariul
acesta-i a-ntăi născutului Dumnădzău: O nomos utos esti tu
protogonu Theu.475 //
IV 1r476 Prorociile şi parimii preste an la s rb tori şi la praznice ce îmbl

cu mineiul
Septevrie 1. La vecernie.
472
În zilele binecredinciosului Iustinian împărat era un conducător al iudeilor cu numele
Teodosie, cunoscut de mul i şi de însuşi împăratul. El avea un prieten creştin, meşter
în argint, pe nume Filip. Erau amândoi foarte învă a i. În vremea aceea, iudeii nu-i
acceptau pe noii creştini, nu credeau în Hristos, Dumnezeul nostru, pe care, prin
credin ă, noi îl avem aproape, căci de mult s-a vestit că Hristos este adevărat Fiul lui
Dumnezeu, care s-a întrupat de la Dumnezeu Tatăl ca să vestească mîntuirea întregii
lumi, neacceptând patima bogă iei şi slava vremelnică dacă ne botezăm lui,
patriarhului celui nefăcut. Dar în această privin ă a fost dat să se convingă despre
mine, că sunt vestit. Ascultă la mine. A fost ascuns în neamul nostru un act în care
atunci era toată biserica lui Solomon, la Ierusalim. Se scriau (numeau) preo ii după
numele a 22 de numere sfinte şi după numărul sfintelor căr i. (Atâtea căr i sfinte erau
cunoscute.) Şi când cineva dintre aceştia 22 murea, se adunau ceilal i şi prin sor i îl
alegeau pe cel care era pus în locul mortului. Şi aşa i s-a făcut şi lui Hristos să fie ales
prin sor i alături de cei 21 de preo i. Şi atunci când au vrut să-l înscrie pe el, au
chemat-o pe mama [lui] (Iosif atunci era deja mort). Şi au întrebat-o şi a mărturisit că
„Tată pe pământ fiul meu nu are. Un îngerul l-a binevestit şi a spus numele lui. Aşa
fecioară am născut şi înainte de a-l naşte am rămas fecioară.” Şi le-au chemat pe
bătrâne şi au cercetat şi au aflat că aşa era. Ca să se încredin eze, au scris mult,
mirându-se, şi la fel au aflat. În locul preotului aceluia săvârşit în acea zi, a fost numit
cel hotărât pentru noi Iisus, Fiul lui Dumnezeu celui viu şi al Fecioarei Maria. Şi acest
zapis, adică condac, până azi, este păzit întreg la Tiberiada, în mare taină; şi pe mine
m-a învrednicit să-l văd.
473
Este conjunc ia grecească o@ti ‘căci’.
474
În text, scris vapßrßcõ.
475
&O nomov" ou!to" e*stiV tou' protogovnou Qeou'.
476
Începe altă numărătoare.
Duhul Domnului pre mine, prin carele pomăzuitu-m-au a binevesti

measerilor, trimisu-m-au a tămădui pre cei înfrîn cu inema, a striga
prăda îlor slobodzenie şi orbilor vedeare, a chema anul Domnului
priimit şi dzuă de dată Dumnădzăului nostru; a mîngîia pre to carii
plîng, a da cela ce plîng Sión slavă în loc de cenuşe, unsoare de
veselie celora ce plîng, podoabă de slavă în loc de suflet mîhnit. Şi
chema-să-vor rudă direptă îi, plîntarea Domnului în slavă. Şi vor zidi
pustietă île ceale de demult, pustiite dintăi. Rădica-să-vor şi înnoi-vor
cetă pustiite din rod în rod; şi vor veni cei de altă rudă de vor paşte
IV 1v oile tale / şi inoplemenicii plugari şi viiari voă, iară voi preu
Domnului ve numi-vă, slujitori Dumnădzăului vostru dzîce-să-va
voă. Vîrtutea limbilor mînca-ve şi în bogă îia lor mîna ve fi. Pentru
ruşinea voastră cea îndoită şi pentru stideala bucura-să-va partea
voastră. Drept aceasta, ara lor de-a doa oară ocina-vor şi veselie
veacinică pre capetele lor. Că eu, dară, sînt Domnul, ce iubăsc
direptatea şi urăsc apucările strîmbătă îi. Şi da-voi munca lor
direp ilor şi legătură veacinică voi lega lor. Şi cunoaşte-să-va întru
limbi sămîn a lor şi nepo îi lor în mijloc de năroade. Şi cine-i va
vedea, cunoaşte-i-va că aceaşte sînt sămîn ă blagoslovită în veaci de la
Dumnădzău şi cu veselie veseli-să-vor de Domnul.
Din Levit citenie
Grăi Domnul fiilor lui Izraíl, dzîcînd: „De ve în poruncile meale
îmbla şi îmvă ăturile meale feri şi ve face-le, da-voi ploaia în
vreamea sa şi pămîntul da-va vipturile sale şi leamnele cîmpilor
da-ş-vor poamele lor. Şi vă să va agiunge trierul cu culesul viilor, şi
culesul să va agiunge cu sămănatul. Şi vi mînca pîinea voastră în
sa îu şi ve lăcui cu nedejde mare în ara voastră. Şi voi da pace în ara
voastră şi nu va fi cine să vă sparie. Şi voi piiarde fierile din ara
voastră şi război de oaste nu va treace prin ara voastră. Şi vor cădea
IV 2r vrăjmaşii voştri denaintea voastră şi vor // goni din voi cinci pre o sută
şi o sută de voi goni-va dzăci de mii. Şi voi căuta preste voi şi voi
blagoslovi pre voi şi voi creaşte-vă şi voi mul î-vă şi voi pune legătura
mea cu voi. Şi vi mînca ceale vechi şi vechi preste vechi şi ceale
vechi din fa a celor novă le ve osăbi. Şi nu va fi grea ă sufletului
mieu de voi. Şi voi îmbla prin voi şi voi fi voă Dumnădzău şi voi îm
ve fi popor. Iară de nu-m ve asculta, nice ve face îmvă ăturile meale
aceastea, ce le ve lepăda-le şi de giudecă île meale n-a băga samă
sufletul vostru, cît voi să nu face toate poruncile meale, şi eu voi
face-vă aşea: oi pune asupra voastră becisniciia şi ve sămăna în deşert
sămănăturile voastre şi vor mînca munca voastră pizmaşii voştri. Şi
voi opri fa a mea asupra voastră. Şi vi cădea denaintea vrăjmaşilor
voştri şi vor goni-vă şi ve fugi, nime gonindu-vă, şi voi sfărîma ocara
săme iii voastre. Şi voi pune ceriul vostru ca de fier şi pămîntul vostru
ca de aramă. Şi va fi în deşert vîrtutea voastră; şi pămîntul vostru nu-ş
va da sămîn a sa şi leamnele cîmpului nu-ş vor da poamele sale. Şi voi
slobodzî asupră-vă fierile ceale sireape a pămîntului şi vor conceni
dobitoacele voastre; şi va împu îna-vă pre voi sabiia cea pornită
asupră-vă. Şi va fi ara voastră pustie şi cur île voastre pustii. Că voi
purceasăt spre mine lăturiş, şi eu încă voi purceade spre voi cu mînie
IV 2v de curmedzîş,” dzîce Domnul Dumnădzău totpu- / tearnicul, Svîntul
lui Izrail.
Din În lepciunea lui Solomón citenie
Direptul de va sosî a să sfîrşi, în odihneală va fi. Că bătrînea ă-i
cinsteşte, nice-a de mul ani, nice cu cislă de ani să numără; iară
căruntea ea iaste mintea oamenilor, şi vîrsta de bătrînea e – via a cea
neîntinată. Plăcut lui Dumnădzău fiind, s-au îndrăgit şi vie uind cu
păcătoşii, s-au mutat, s-au apucat, ca nu cumva răutatea să schimbe
mintea lui sau vicleşugul să înşeale sufletul lui. Că rîhneala răută îi ne
grăiaşte ceale bune şi învierbădzarea pohtei strămută mintea cea fără
răutate. Fîrşindu-să în pu înel, au împlut ani lungi, că plăcut era
Domnului sufletul lui; drept aceasta, au stejit din mijlocul
vicleşugului. Iară năroadele, deaca vădzură şi nu pricepură, nice
pusără în gînd una ca aceasta, că darul şi mila în cuvioşii lui şi
socotin a într-aleşii lui.
Septevrie 8. RoΩde∆stvÁ prs˜toiÂ bc*i.477

Prochimenul dzîlei.
Şi propocestviile caute-le în avgust în 15, la slujba U˚spe∆nïniÂ Bc*i.478 //
IV 3r Septevrie 14, la dzua Svintei Cruci
Prochimenul dzîlei.
De la Ishod citenie
Rădicắ Moiséi pre fiii lui Izraíl de la Marea Roşie şi-i dusă la pustie
Sur. Şi îmblară trei dzîle prin pustie şi nu găsîia apă nice să bea. Şi
veniră la merra şi nu putea să bea apă din merră, că era amară; drept
aceaea numiră numele locului aceluia Amărăciune. Şi cîrtiia nărodul
asupra lui Moisii, dzîcînd: „Ce vom bea?” Şi strigắ Moisii cătră
Domnul şi i-au arătatu-i Domnul lemn şi l-au băgat într-apă şi s-au
îndulcit apa. Acoló i-au pusu-i Dumnădzău direptări şi giudecă . Şi
acoló îl ispitiia şi-i dzîsă: „De vei cu ascultare asculta de Domnul
Dumnădzăul tău şi cealea plăcute naintea lui de vei face şi- vei băga
477
În limba slavonă în text: „La Naşterea preacuratei Născătoare de Dumnezeu”.
478
În limba slavonă în text: „Adormirii Maicii Domnului”.
în urechi poruncile lui şi vei feri toate direptările lui, toată boala carea
v
IV 3 am pornit asupra eghipteanilor nu voi porni / asupra ta. Că eu sînt
Domnul, carele te is elesc.” Şi veniră în Elím şi era acoló 12 fîntîni de
apă şi 70 de stîlpări de finicuri. Şi descălecară acoló, pre lîngă ape.
De-acii să rădicară de la Elím şi veni toată nărodzîme fiilor lui Izraíl
în pustiia Sim, carea iaste între Elím şi între Siná.
Fiiule, nu te slăbi de certarea Domnului, nice te leşina de dînsul
mustrat. Că pre carele iubeaşte Domnul îl ceartă şi bate pre tot fiiul
pre care priimeaşte. Ferice de omul ce-au aflat în ălepciune şi de
miriciosul ce ştie priceapere, că mai bine aceasta să-ş cîştige, decît de
aur şi de argint visteare; mai de cinste iaste decît pietrile scumpe, nu
să potriveaşte ei nice un rău. Binecunoscută iaste tuturor celora ce o
iubăsc şi tot lucrul cinstit nu iaste vreadnic ei. Că lungime de trai şi
ani de via ă – în direapta ei, iară în stînga ei – bogă îie şi slavă. Din
rostul ei purceade direptate, leage şi milă pre limbă poartă. Căile ei –
căli bune şi toate cărările ei – cu pace. Lemn de via ă iaste tuturor
cărora să în de dînsă şi celora ce să radzîmă într-însă, ca pre Domnul,
fără sminteală.
Din prorocie Isaíei citenie. Glava 60.
IV 4r Aceastea dzîce Domnul: „Deşchide-să-vor por île tale, Ie- // rusalim,
dzua şi noaptea, şi nu să vor închide, întru să aducă în tine putearea
limbilor şi pre împăra îi lor aduş. Că, dară, limbile şi împăra îi carii nu
vor sluji ie peri-vor şi păgînii cu pustietate să vor pustii. Şi slava
Livánului la tine va veni, cu chiparís şi pevg şi cu chedru depreună, să
slăvăsc locul cel svînt al mieu şi locul picioarelor meale
proslăvi-l-voi. Şi vor mearge cătră tine înfricoşea fiii celora ce te-au
smerit şi te-au amărît şi să vor închina la urmele picioarelor tale to
carii te-au amărîtu-te. Şi te vei chema „Cetatea Domnului”, Sión a
Svîntului lui Izraíl, pentru ceaea ce te făcusăş părăsîtă şi urîtă şi nu era
cine- agiuta. Şi pune-te-voi veselie veacinică şi bucurie a rude de
roduri. Şi vei suge laptele limbilor şi bogă îia împăra îlor mînca-vei.
Şi vei cunoaşte că eu sînt Domnul cela ce te mîntuiesc şi te izbăvăsc,
Svîntul lui Izraíl.”
Septevrie 26, la Prestavlenie Svîntului Evanghelist Ioán Bogoslov

Vßx∑∆d´. Prokímen´ dn*ü. I çñe∆nïå g*. Naníx7Ωe nes™düem´, nò
sñoím´.479
Din S bornica înt ie Poslanie a Svîntului / Ioán citenie 1. 1 Glava
479
În limba slavonă în text: „Văhod. Prochimenul zilei şi citenia 3. La acestea nu ne
aşezăm, ci stăm drept”.
IV 4v 3, 21.
Iubi ilor, de nu ne va inema noastră vinui pre noi, îndrăznire avem la
Dumnădzău, şi oriceş om ceare, lua-vom de la Svin ia sa. Căce
poruncile lui păzîm şi ceale plăcute naintea lui facem. Şi aceasta-i
porunca lui, ca să creadem în numele Fiiului său Iisus Hristos şi să
iubim unii pre-alal , precum ne-au dat îmvă ătură. Şi cela ce păzeaşte
poruncile lui întru dînsul petreace, şi el într-însul. Şi prin aceasta ştim
că rămîne în noi din Duhul care ne-au dat noă.
4, 1. Iubi îlor, nu a fiecare duh creade ; ce să ispiti duhurile, oare de
la Dumnădzău sînt, că mul mincinoş proroci veniră în lume. Prin
aceasta să cunoaşte Duhul lui Dumnădzău: tot duhul care
mărturiseaşte pre Iisus Hristos în trup venit de la Dumnădzău iaste, şi
tot duhul care nu mărturiseaşte pre Iisus Hristos în trup venit de la
Dumnădzău nu iaste, ce acesta iaste a lui Antíhrist, care î audzît că va
veni şi acmu în lume iaste amu. Voi de la Dumnădzău sînte ,
cuconaşilor, ş-a biruitu-i pre înşii; că mai mare iaste cel în voi decît
cel în lume. Ei din lume sînt, drept aceasta din lume grăiesc şi lumea
pre înşii ascultă. Noi de la Dumnădzău sîntem; acela ce cunoaşte pre
IV 5r Dumnădzău ascultă pre noi, iară cela ce // nu iaste de la Dumnădzău
nu ne ascultă noă.
Din S bornica Poslanie a lui Ioán citenie
Iubi ilor, de-au aşea Dumnădzău îndrăgit pre noi, şi noi datori sîntem
unii pre-alal să iubim. Dumnădzău nímerea undeva cîndva au vădzut.
De ne vom iubi unii pre-alal , Dumnădzău în noi petreace şi dragostea
lui întregată480 iaste întru noi. În aceasta cunoaştem că întru dînsul
petreacem şi el întru noi, că dintru Duhul său dat-au noă şi noi
vădzum şi mărturisim că Părintele au trimis pre Fiiul mîntuitoriu
lumii. Cela ce va mărturisi că Iisus iaste Fiiul lui Dumnădzău,
Dumnădzău într-acela petreace şi acela întru Dumnădzău. Şi noi
cunoscum şi credzum dragostea care o are Dumnădzău întru noi.
Dumnădzău dragoste iaste. Şi acela ce petreace întru dragoste, în
Dumnădzău petreace şi Dumnădzău într-însul.
Din S bornica Poslanie a lui Ioán citenie
Iubi ilor, să neştine va dzîce: „Iubăsc pre Dumnădzău” şi pre fratele
său ureaşte, mincinos iaste. Că acela ce nu iubeaşte pre fratele său
ce-l veade, pre Dumnădzău, ce n-au vădzut, cum poate să iubască? Şi
IV 5v această poruncă avem de la dînsul, ca / cela ce iubeaşte pre
Dumnădzău să iubască şi pre fratele său.
Glava 5, 1. Fiecarele ce creade că Iisus iaste Hristos, de la
Dumnădzău născut iaste; şi fiecarele ce iubeaşte pre cela ce-au născut,
480
În text scris ç˚ñegráñõ, greşeală de tipar.
iubeaşte şi pre cel născut dintr-însul. Într-aceasta să cunoaşte că iubim

pre fiii lui Dumnădzău, cînd pre Dumnădzău iubim şi poruncile lui le
păzîm. Aceasta, dară, iaste dragostea lui Dumnădzău, ca poruncile lui
să le păzîm. Şi poruncile lui greale nu sînt. Că tot ce-i născut din
Dumnădzău biruiaşte pre lumea. Şi aceasta iaste biruirea carea au
biruit pre lumea, credin a noastră. Cine iaste care biruiaşte lumea, de
nu cela ce creade că Iisus iaste Fiiul lui Dumnădzău?
La liturghie. Prochimen, glas 8.
Vßvßså ze∆mlå i˚ zî∆iÂde v™wánïe i˚x´.
Stih: Nb*sa pov™dÁõñ´ slávõ bΩ*ïõ.481
Din S bornica Poslanie a svîntului Ioán citenie. 4, 12.
Pre Dumndzău nimenea nicăirea n-au vădzut. De iubim unii
pre-alal , Dumnădzău în noi petreace şi dragostea lui întregată-i în
noi. În aceasta cunoaştem că-ntru dînsul petreacem şi el întru noi, că
din Duhul său au dat noă. Şi noi vădzum şi mărturisim că Părintele au
IV 6r trimis pre Fiiul mîntuitoriu lumii. // Cela ce va mărturisi că Iisus iaste
Fiiul lui Dumnădzău, Dumnădzău într-îns petreace şi acela în
Dumnădzău. Şi noi cunoscum şi credzum dragostea carea o are
Dumnădzău în noi. Dumnădzău dragoste iaste, şi cela ce petreace întru
dragoste, în Dumnădzău petreace şi Dumnădzău într-însul. Într-aceasta
s-au întrăgit dragostea lui Dumnădzău cu noi, pentru să avem
îndrăznire la dzua giudecă îi. Că precum acela iaste, şi noi sîntem în
lumea aceasta. Frică nu iaste dragoste, ce întreaga dragoste afară
scoate frica, că frica muncă are, ş-acel ce i-i frică nu să întregadză întru
dragoste. Noi îl iubim pre însul, că Svin ia sa întăiul au îndrăgit pre noi.
Alliluia. Glas 1.
Iµspov™då∆ñ´ nb*sa çüdesà ñvoà gi*.
Stih: Bg*´ proslavlå∆em´ vßsßv™∆ñ™∆x´ sñ*¥x´.482
De la Ioán Svînta Evanghelie citenie
În vreamea aceaea, sta la crucea lui Iisus maica lui şi sora maică-sa,
Máriia a lui Cléopa, şi Máriia Magdalína. Iară Iisus, vădzînd pre
maică-sa şi pre ucinicul stînd, carele iubiia, dzîsă maicii sale:
„Nevastă, iaca fiiul tău.” De-acii dzîsă ucinicului: „Iaca maică-ta.” Şi
dintr-acela ceas luă ucinicul pre însă întru ale sale. Acesta iaste
ucinicul care mărturiseaşte pentr-aceastea ş-au 483 scris aceastea şi
IV 6v ştim că adevărată iaste mărturiia lui. / Sînt, dară, şi alte multe cîte au
481
În limba slavonă în text: „În tot pămîntul să iasă vestirea lui”; „Cerurile vestesc slava
lui Dumnezeu”.
482
În limba slavonă în text: „Cerurile mărturisesc slava ta, Doamne”; „Pe Dumnezeu să-l
proslăvim, pe Sfîntul sfin ilor”.
483
În text, scris a‚ÁÂ, greşeală de tipar.
făcut Iisus, carile, de s-ari scrie cîte una, nice însăş îm pare lumea c-ar
încăpea aceale ce s-ari scrie căr .
Priçásñna vßvßså‘ ze∆mlå‘.484
Octovrie dup 11 dzîle, dumineca st*¥x7 †c´485, parimiile caute-le

după Văznesenie sau la dechevrie după 12: Nede∆lå pred7roΩdesñvóm´
xrs˜ñovom´.486
Octovrie 14, caute dechevrie 5.
Octovrie 26, la Sveatîi Dimitrie

Văhod, prochimen dzîlei.
Den prorociia Isaíei citenie. Glava 63.
Întoarce-te din ceriu, Doamne, şi caută din svîntul tău şi din slava ta:
Unde iaste rîvna ta şi vîrtutea ta? Unde iaste mul îmea milei tale şi
ieftinătă îi tale? Că ne îngăduiai, Doamne. Că tu eşti Părintele no- //
IV 7r stru. Avraám nu ne ştie pre noi şi Izraíl nu ne cunoaşte; ce tu eşti,
Doamne, Părintele nostru. Izbăveaşte-ne; di-nceput numele tău pre noi
iaste. A ce ne şuvăiş, Doamne, de-am rătăcit de la calea ta, ai înăsprit
inemile noastre a nu ne teame de tine? Întoarce pentru şerbii tăi,
pentru plemile moşteniii tale, ca pu întel să moştenim muntele cel
svînt al tău. Pizmaşii noştri călcară svin itoarea ta. Ne feacem ca şi
întăi, cînd nu stăpîniiai preste noi, nice să chema numele tău pre noi.
De vei deşchide ceriul, tremur va cuprinde de tine mun îi şi să vor topi
ca ceara de fa ă de foc topită şi va arde focul pre pizmaşii şi vederit va
fi numele tău pizmaşilor tăi. De fa a ta păgînii turbura-să-vor. Cînd
faci aceale slăvite, tremur cuprinde de tine mun îi. Din veaci n-am
audzît, nice ochii noştri vădzură Dumnădzău mai mult de tine, şi
lucrurile tale-s adevărate. Şi vei face celora ce te rabdă milă, că va
tîmpina milă pre ceia ce fac dereptate şi căile tale pomenesc. Şi acmu,
Doamne, Părintele nostru tu eşti, iară noi sîntem tină; şi tu –
Plăzmătoriul nostru şi lucruri mînulor tale to noi. Nu te mîniia pre
noi, Doamne, pănă în foarte şi nu în vreame pomeni păcatele noastre.
Şi acmu caută, Doamne, că nărodul tău sîntem to noi.
Den prorociia Ieremiei citenie. Glava 2.
IV 7v Aceaste grăiaşte Domnul: „Mi-am adus aminte de mi- / la tinerea elor
tale şi de ibostea logodnei tale, ceaea ce urmai tu Svîntului lui Izraíl.”
484
În limba slavonă în text: „Aşteptare în tot pământul”.
485
În limba slavonă în text: „Sfin ilor Părin i”.
486
În limba slavonă în text: „Duminica dinaintea Naşterii lui Hristos”.
Grăiaşte Domnul, Svîntul lui Izraíl: „Domnului pîrgă vipturilor lui.

To carii mănîncă pre însul greşesc, reale vor veni asupră-le, grăiaşte
Domnul. Audzî cuvîntul Domnului, casa lui Iiácov şi toată părin iia
casii lui Izraíl! Aceastea grăiaşte Domnul: «Ce aflară părin ii voştri în
mine greşală, de fugiră departe de mine şi purceasără în urma
deşer îlor şi să deşertă îră şi dzîsără: ‘Unde iaste Domnul ce ne-au
scos din pămîntul Eghipétului şi ne-au povă at în pustie, în pămînt
necercat şi necălcat, în pămînt fără de apă şi fără de plod şi în umbră
de moarte, în pămînt în carele n-au trecut printr-însul om, nice s-au
sălăşluit fiiu de om acoló?’ Şi v-am băgatu-vă în Carmíl, ca să mînca
roada lui şi dulce île lui. Ş-a întrat ş-a spurcat pămîntul mieu şi ocina
mea o pusăt în pîngăriciuni. Popii nu dzîsără487: ‘Unde iaste Domnul?’
şi ceia ce în leagea nu mă ştiură şi păstorii păgînă îră împrotiva mea.
Şi prorocii prorocestvuiră cu Vaál şi în dosul celor fără folos
purceasără. Pentr-aceasta încă mă voi giudeca cu voi, grăiaşte
Domnul, şi cătră fiii fiilor voştri îm voi întreba. Păsa de treace la
óstrovele Hettím şi căuta în Chidar şi trimite de socoti foarte; şi să
vede de s-au făcut unele ca aceastea. Şi de-ş schimbă păgînii dum- //
IV 8r nădzăii săi, şi ei nu sînt dumnădzăi; iară nărodul mieu au schimbatu-ş
slava sa din carea nu să vor folosî. S-au înspăimat ceriul de-aceasta
ş-au tremurat cu multul foarte»”, grăiaşte Domnul.
A-n lepciunea lui Solomón citenie
A direp îlor suflete – în mînule lui Dumnădzău şi nu s-a atinge de
dînşii munca. Să părură în ochii neîn ălep îlor a murirea şi s-au socotit
răută îre ieşitul lor şi acea de la noi ducere – sfărîmare. Ei, dară, sînt
în pace, că deşi în fa a oamenilor vor lua muncă, upovăin a lor de fără
moarte-i plină; şi cu pu înteale certîndu-să, cu mari daruri dărui vor
fi. Că Dumnădzău i-au cercatu-i şi i-au aflatu-i destoinici şie. Ca aurul
în ulcea i-au lămuritu-i şi ca o cu de toată roada întreagă jărtvă i-au
priimitu-i la sine. Şi la vreamea căutării lor vor străluci şi ca scînteaiele
în păiuşuri vor cură. Vor giudeca pre păgîni şi vor stăpîni pre năroade
şi va împără î cu dînşii Domnul în veaci. Ceia ce nedejdiuiesc spre
însul vor priceape adevara şi credzu îi întru dragoste vor răbda lîngă
dînsul; că harul şi mila – întru preacuvioşii lui şi căutare – întru aleşii lui.
IV 8v Noievrie 8, S borul Svin ilor / Îngeri.
Văhod. Sveate tihii. Prochimenul dzîlei i citeniia 3.
De la Iisus a lui Naví citenie. Glava 5.
Fost-au, cúmuş era Iisus în Iérihon, rădicắ de căută cu ochii săi şi
vădzu om stînd în preajma sa şi sabiia zmultă lui în mîna lui. Şi
apropiindu-să Iisus, dzîsă lui: „Al nostru eşti, au de-a pizmaşilor?”
487
În text, scris qõsßrå.
Iară el dzîsă lui: „Eu-s arhistratigul puterii Domnului, acmu am venit.”

Şi Iisus cădzu cu fa a la pămînt şi dzîsă lui: „Domnitoriule, ce
porunceşti şerbului tău?” Şi dzîsă arhistratigul Domnului cătră Iisus:
„Dezleagă căl ămintea de la picioarele tale, că locul pre carele tu stai
pre dînsul svînt iaste.” Şi feace Iisus aşea.
A Giudecilor citenie. Glava 6.
Fost-au în dzua aceaea, şi s-au întărit Madiám asupra fiilor lui Izraíl.
Şi ei strigară cătră Dumnădzău şi ádecă îngerul Domnului veni şi
şedzu supt stăjarul ce iaste în Efrátha. Şi Ghedeón, fiiul lui Ioás,
mlătiia grîu într-are şi păzîia să fugă de fa a lui Madiám. Şi să ivisă
cătră dînsul îngerul Domnului şi dzîsă cătră dînsul: „Domnul cu
tine, putearnic de vîrtute!” Şi dzîsă cătră dînsul Ghedeón: „Cu mine,
IV 8ar488 Doamne! Şi deaca iaste Domnul // cu noi, dară direp ce ne-au
aflatu-ne pre noi toate realele aceastea? Şi unde sînt toate minunatele
lui, cîte ne povestiră noă părin ii noştri, dzîcînd: «De au nu din
Eghípet ne-au scos pre noi Domnul?»? Şi acmu ne-au lepădat pre noi
şi ne-au datu-ne în mîna lui Madiám!” Şi căută spre dînsul îngerul
Domnului şi dzîsă lui: „Pasă cu putearea ta cu aceaea şi vei mîntui pre
Izraíl din mîna lui Madiiám; iată că te trimiş!” Şi dzîsă cătră dînsul
Ghedeón: „Cu mine, Doamne; cu ce voi mîntui pre Izraíl? Iacă, miia
mea iaste mai suptîie în Manasí şi eu sînt mai mic în casa părintelui
mieu.” Şi dzîsă cătră dînsul Domnul: „Că voi fi cu tine şi vei bate pre
madiamii ca pre un om sîngur.” Şi dzîsă cătră dînsul Ghedeón: „Şi
de-am aflat har naintea ochilor tăi şi-m vei face astădz toate cîte grăiş
cu mine, nu te duce de-aciia pănă voi veni la tine şi-m voi aduce jărtva
mea de voi pune naintea ta.” Şi dzîsă îngerul Domnului: „Eu sînt; şi
voi şedea489 pănă te vei întoarce-te.” Şi Ghedeón întrắ şi feace un ied
de la capre şi o efi măsură de fănină adzîme şi carnea pusă în blid, iară
dzama turnă în oală. Şi scoasă la dînsul supt stăjar şi închinắ. Şi-i
dzîsă îngerul Domnului: „Ia carnea şi pîinile ceale fără covas şi
pune pre piatră.” Şi feace aşea. Şi tinsă îngerul Domnului capătul
toiagului celui din mîna sa şi să atinsă de carne şi de adzîme şi s-au aprins
IV 8av foc din piatră / ş-au mîncat toată jirtva. Şi îngerul Domnului să dusă
din ochii lui. Şi vădzu Ghedeón că îngerul Domnului iaste şi dzîsă
Ghedeón: „Vai mie, Doamne, că vădzuiu îngerul Domnului fa ă cătră
fa ă!” Şi dzîsă lui Domnul: „Pace ie. Nu te teame, nu vei muri.” Şi
zidi Ghedeon oltar Domnului acoló şi i-au pusu-i numele „Pacea
Domnului”, pănă în dzua de astădz.
Din prorociia lui Isaíei citenie. Glava 4490.
488
489
În text, scris ‚ådå‘.
490
De fapt, este cap. 14; la Dosoftei, probabil, greşeală de tipar.
Aceastea dzîce Domnul: „Tot pămîntul să strige cu bucurie! Şi

leamnele Livánului s-or bucura asupra ta şi chedrii Livánului vor
dzîce: «De cînd tu te-ai adormit, nu s-au suit cine taie pre noi!» Iadul
gios s-au amărît tîlnindu-te, venindu- tu, au rădicat asupra ta uriiaş,
pe to carii au stăpînit pămîntului; carii să sculară de pre scaune, to
împăra îi limbilor. To vor răspunde şi vor dzîce ie: «Dară şi tu fuseş
prins în robie, ca şi noi, şi între noi fuseş numerat.» S-au pugorît în iad
slava ta şi acea multă a ta veselie491. Supt tine vor aştearne putregai şi
acoperemîntul tău – viiarmele. Cum cădzu din ceriu Luceafărul, acela
ce deminea ă răsare! Te zdrobiş în pămînt, cela ce trimiteai în toate
limbile! Ce tu dzîsăş în gîndul tău: «În ceriu m-oi sui-mă, din sus de
steale ceriului voi pune scaunul mieu; voi şedea în munte nalt, preste
mun îi cei nal ce-s spre miadzănoapte. Şi mă voi sui-mă din sus de
IV 9r nuori şi voi fi // aseamenea Celui de sus.» Iară acmu în iad te vei
pogorî, în fundurile pămîntului. Ceia ce te vor vedea mira-să-vor de
tine şi vor dzîce de tine: «Acesta om carele ascu îia pămîntul? Carele
clătiia împăra îi, carele pusă lumea toată pustie şi cetă île ei au răsîpit,
pre cei în robie n-au slobodzît la casele lor?» To împăra îi pămîntului
adormiră cu cinste, omul în casa sa; iară tu vei fi lepădat în mun , ca
un mort mîrşav, cu mul mor giunghia de sabie de să pogoară în iad.
În ce chipu-i cămeaşea cruntă în sînge, de nu-i curată, aşea nice tu nu
vei fi curat, direp ce că pămîntul mieu ai stricat şi pre oamenii miei ai
ucis!”
Noievrie 13, la Sveatîi Ioán Zlatoust

Sveate tihii.
Lumină mîngăioasă, a svîntă slavă, a fără moarte Părinte ceresc, Svînt
fericit, Iisuse Hristoase, venind într-a soarelui scăpătat de vădzum
lumină de sară, cîntăm Tatăl şi Fiiul şi Svîntul Duh Dumnădzău.
Cade-să tine în toate vremi a cînta în toate glasuri cuvioase, Fiiule a
lui Dumnădzău, via ă ce dedeş; pentr-aceaea lumea te slăveaşte.
Prochimenul dzîlei şi parimiile. /
IV 9v Din a Pildelor a lui Solomón citenie
Pomana direptului – cu laude şi blagosloveniia Domnului în capul lui.
Ferice de omul ce-au aflat în ălepciune şi muriciosul ce ştie
priceapere, că mai bine-i aceaea să-ş cîştige decît de aur şi de argint
visteare; că mai de cinste iaste decît pietrile scumpe şi tot lucrul
scump nu iaste vreadnică ei. Că din rostul ei purceade direptatea,
leage şi milă pre limbă poartă. Drept aceaea, asculta î-mă, o,
cuconaşilor, că cinsteşe voi grăi, şi ferice de omul carele a meale căi
491
În text, scris velî’e, greşeală de tipar.
va păzî. Că ieşiturile meale-s ieşituri de via ă şi să găteadză vreare de

la Domnul. Drept aceasta, vă rog pre voi şi slobodzăsc al mieu glas
fiilor omeneşti. Că eu, în ălepciunea, am tocmit svat şi cunoştin ă şi
pricepere. Eu am chemat, al mieu-i svatul şi tăriia, a mea-i priceaperea
şi a mea-i vîrtutea. Eu pre carii mă iubăsc îm sînt dragi şi ceia ce mă
cearcă afla-vor har492. Să gîndi , dară, nepricepoşii, hîtrie493, şi cei
nedomoli , băga inemă. Asculta î-mă şi iarăş cinsteşe că voi grăi şi
deşchidzu din budze cele direapte. Că adevărătate va chiti gîtlejul
mieu, că-s urîcioase denaintea mea budzele mincinoase. Cu direptate-s
toate graiurile rostului mieu, nemică nu-i într-înse sucit, nice noduros.
IV 10r Toate neatede sînt celora ce în ăleg şi // direapte celora ce află
pricepere. Că vă spuiu voă cu dirept, ca să fie în Domnul nedeajdea
voastră şi să vă împle de duh.
Din În lepciunea lui Solomón494 citenie
Rostul direptului picureadză în ălepciune şi budzele a bărba ştiutoare
sînt de haruri495. Rostul în ălep îlor chiteaşte în ălepciune şi direptatea
izbăveaşte pre înşii de la moarte. Fîrşindu-să omul dirept, nu piiare
nedeajdea, că fiiul dirept să naşte spre via ă şi în bunurile sale poamă
de direptate-ş va culeage. Lumina direp îlor totdeauna şi de la Domnul
afla-ş-vor har496 şi slavă. Limba în ălep îlor bune ştie şi în inema lor să
odihneaşte în ălepciunea. Iubeaşte Domnul cuvioase inemi, priimi ,
dară, sînt lui to ceia ce-s fără prihană în cale. În ălepciunea Domnului
lumineadză fa a celui cu minte, că-i agiunge pre ceia ce o doresc pre
însă pănă a nu să priceape şi cu bună îndemînă să veade celora ce o
iubăsc. Cine să va mîneca la dînsă, nu s-a osteni, şi cela ce nu va
dormi pentru dînsă, de sîrg fără grije va fi. Că pre ciia ce sînt
vreadnici ei ea încungiură cercînd şi prin cărări li să năluceaşte cu
bună inemă. În ălepciunii nu va birui nice dănăoară răutatea.
Pentr-aceastea şi iubostariu mă feaciu frămsea elor ei şi o sărutaiu pre
însă şi o am cercat din tinerea ea mea. Ş-am cerşutu-o mireasă să o
IV 10v aduc mie, / că cela ce a tuturora stăpînul o au îndrăgit pre însă. Că
tăinuitoriu svînt iaste a ştiin ii lui Dumnădzău şi aflătoriu lucrurelor
lui. Ostenealele ei sînt plăcute bunătă şi minte întreagă de cură îie şi
gînd bun ea îmva ă, dereptate şi bărbă îie, decît carile mai de treabă nu
iaste nice una în traiul oamenilor. Iară deşi multă îmvă ătură de
dăscălie pofteaşte cineva, ştie ceale di-nceput şi ceale fiitoare
asămeneadză. Ştie întorsuri de cuvinte şi dezlegături de ciumilituri.
492
493
În text, scris gxõñrî’e.
494
În text, scris solpmón´, greşeală de tipar.
495
În text, scris gxárÁrï.
496
Seamne şi ciude mai denainte le ştie şi izbîndirile timpurilor şi

vremilor, şi tuturora dătătoare de sfat iaste bună. Că nemuritorie iaste
într-însă şi bună slavă la împreunăciunea cuvintelor ei. Drept aceasta,
m-am rugat Domnului şi m-am cucerit lui ş-am dzîs din toată inema
mea: „Dumnădzăul părin ilor şi Domnul milei, cela ce feceş toate cu
cuvîntul tău şi cu în ălepciunea ta ai înfirat de-ai gătat pre omul, ca să
stăpîneadze preste ceale de tine făcute fapte şi să poarte în cîrmă
lumea cu preacuviin ă şi cu direptate; dă-mi pre ceaea ce-i la scaunele
tale lîngă tine şedzătoare în ălepciune şi nu mă cu probă lepăda de la
cuconii tăi, că eu-s şerbul tău şi ficior slujnicei tale. Trimite-o de la
svînt lăcaşul tău şi de la scaunul slăvii tale ca, depreună fiind cu mine,
să mă învea e ce iaste bineplăcut la tine şi să mă povă ască la
cunoştin ă şi să mă ferească întru slava ei. Că gîndurile mortacilor
IV 11r toate-s fricoase // şi de sminteală sînt cugetă île lor.”
De În lepciunea lui Solomón citenie
Cînd să cinsteaşte cu lăudări svinte direptul, veseli-să-vor năroadele.
Că nemuritorie iaste pomeana lui, căce şi lui Dumnădzău iaste
cunoscut, şi la oameni, şi-i plăcut la Domnul sufletul lui. Să dori cu
drag, drept aceaea, o, oamenilor, în ălepciunea şi să o pofti , şi ve
îmvă a-vă. Că începătura ei iaste liubovul şi paza legilor. Cinsti
în ălepciunea, ca în veaci să împără î . Spune-vă-voi şi n-oi ascunde
de voi tainele lui Dumnădzău; că acela şi în ălepciunii povă aş iaste, şi
în ălep îlor îndireptătoriu, şi toată mintea ş-a lucrărilor meşterşug.
Ceaea ce este tuturor minte învă at-au în ălepciune. Că iaste într-însă
duh cugetăre svînt, strălucoare a lumină văcuitoare şi icoană bunătă îi
lui Dumnădzău. Ea priiateni lui Dumndzău şi proroci isprăveaşte şi
mai de-a firea iaste decît soarele şi de toate a stealelor pusoare. Cu
lumina potrivindu-o, să află mai denainte. Ea pre ceia ce-i slujesc ei
din durori au izbăvit ş-au îndereptatu-i497 în cărări direapte; datu-le-au
cunoaştere svîntă şi i-au apăratu-i de ceia ce vineadză. Şi vitejie
vîrtucioasă le-au dăruit lor, ca să în ăleagă to că mai tare decît toate
iaste credin a cea bună şi nu va birui nice dănăoară răutatea asupra
IV 11v în ălepciunii, nici-ş va treace pre vicleanii înfruntîndu-i / giudecata.
Că dzîsără întru eiş, sfătuind nu dirept: „Să facem sîlă asupra celui
dirept, să nu cru ăm cuviin a lui, nice să ne ruşinăm de căruntea ea a
bătrîn de mul ai. Fie-ne noă putearea leage. Şi să căpuim pre cel
dirept, că nu ni-i de treabă noă şi să pune împrotivă lucrurilor noastre
şi ne îmfrunteadză greşelele certării noastre. Să spune că are
cunoştin a lui Dumnădzău şi ficior Domnului pre sine numeaşte. Ne
fu noă de îmfruntare gîndurilor noastre. Greu ne iaste noă şi vedem că
nu să potriveaşte cu altora via a lui şi schimbate cărările lui. În
497
În text, scris ç˚derpñáñÁiÂ, greşeală de tipar.
pîngăriciune ne-am menit lui şi să depărteadză de la căile noastre ca

de necură îi şi fericeaşte ceale de-apoi direp ilor. Să vedem, dară, oare
sînt cuvintele lui adevărate? Şi să ispitim ceale în izbînda lui, cu ocară
şi cu muncă să le cercăm, ca să cunoaştem blîndea ea cea miloasă a lui
şi să-i iscodim nezlobiviia lui. Cu moarte grozavă să-l osîndim pre
însul, că va fi pravă din cuvintele lui.” Aceastea gîndiră şi să rătăciră,
că i-au orbitu-i pre înşii răutatea lor şi nu cunoscură tainele lui
Dumnădzău, nice giudecară că tu eşti Dumnădzău sîngur, carele a
vie ii ai şi a mor îi stăpînie şi mîntuieşti la vreame de scîrbă şi
izbăveşti de la tot răul, acela înduratul şi milostivul şi dătătoriul
cuvioşilor tăi har 498 şi cu al tău bra trúfaşilor te pui împotrivă. //
IV 13r499 Noievrie 21, la V vedenie
Pre St*óiÂ Bc*i500
Văhod. Prochimenul dzîlei i citeniia 3.
De la Ishod citenie
Grăi Domnul cătră Moisí, dzîcînd: „În dzua întăie a luna întăia vei
întinde cortul mărturiei şi vei pune chivotul şi-l vei acoperi cu
catapeteazmă. Şi vei băga masa şi sveaştnicul şi vei pune cădilni a cea
de aur, de tămîiat denaintea chivotului mărturiei. Şi vei pune
acoperemîntul catapetazmei pre uşea cortului mărturiei. Şi vei lua
undelemnul cel de pomăzanie şi vei pomăzui cortul şi toate cîte-s
într-însul şi-l vei svin i, şi toate vasele lui, şi vor fi svinte. Şi vei svin i
oltariul şi va fi oltariul Svîntă Svintelor”. Şi feace Moisí toate cîte
porunci lui Domnul Dumnădzău, Svîntul lui Izrail. Şi acoperi nuorul
cortul mărturiei şi de slava Domnului s-au împlut cortul. Şi nu putu
Moisii să între în cortul mărturiei, că umbriia deasupră-i nuorul, şi de
slava Domnului să împlu cortul. /
IV 13v Din A triia împ r ie citeniia
Fost-au, deaca obîrşi Solomón de-a zidirea casa Domnului, şi gătă de
besearică pre to bătrînii lui Izraíl în Sión, întru să aducă chivotul
legăturii Domnului din cetatea lui David, aceasta iaste Sion. Şi
rădicară preu ii chivotul legăturii Domnului şi cortul mărturiei şi toate
vasele svinte, şi împăratul şi tot Izraílul – nainte chivotului. Şi băgară
preu ii chivotul legăturii Domnului la locul său în davirul casii, în
Sñ*aa Sñ*¥x´501, supt aripile heruvimilor. Şi heruvimii întinse avea
aripile preste locul chivotului şi acoperiia heruvimii preste chivot şi
preste svintele lui deasupra. Şi nu era în chivot mai mult de ceale doaă
498
499
500
În limba slavonă în text: „Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”.
501
În limba slavonă în text: „Sfânta Sfintelor”.
table a legii carile le-au pus Moisí în Horív, cealea ce feace legătură
Domnul. Şi cînd fu deaca ieşiră preu îi din svîntul, şi nuorul împlu
casa şi putură preu ii să stea să slujască de fa a nuorului, că împlusă
slava casa Domnului Dumnădzăului atotputearnicul.
De prorociia lui Iezichiil citenie
Aceastea dzîce Domnul: „Fi-va, de la dzua cea a opta şi mai presus,
face-vor preu ii pre oltariu jărtvele cu-ntreg de ars ale voastre şi ceale
a spăseniii502 voastre şi voi priimi-vă pre voi”, dzîce Adonai Domnul.
IV 14r Şi mă-n- // toarsă pre calea uşii Svintelor ceii mai denafară, ceiia ce
caută cătră răsărituri, şi aceaea era încuiată. Şi dzîsă Domnul cătră
mine: „Fiiule de om, uşea aceasta încuiată va fi, că Domnul
Dumnădzăul lui Izrail va treace pintr-însă, şi va fi încuiată. Că
voievodul acesta şeade într-însă să mănince pîine. De cătră calea
Elámului prin uşe va întra şi pre calea lui va ieşi”. Şi mă băgă pre
calea uşii Svintelor ceii de cătră seaver, împotriva argealii. Şi vădzui,
şi ádecă-i plină de slavă casa Domnului.
Noievrie 30, St*go slávnago aÈpósñ∑la An7dréå Pßrvozván7nag∑503

Din s bornica înt ie Poslanie a Svîntului Petr Apostol citenie.
Zacealo 58.
Petră, apostolul lui Iisus Hristos, aleşilor nemearnicilor răşchirării,
Pontului, Galátiei, Cappadóchiei, Asiei ş-a Vithíniei, de pre
providen iia lui Dumnădzău Părintele cu svin irea Duhului, în
ascultarea şi stropirea sîngelui lui Iisus Hristos, har voă şi pace să
IV 14v să înmul ască! Iubi ilor, pentru carea spăse- / nie a sufletelor cercară
şi ispitiră prorocii, carii pentru acel viitoriu în voi dar au prorocit,
ispitind în care şi în ce fealiu de tîmp sămna acel întru dînşii Duh a lui
Hristos, de mainte ce mărturisiia ceale de pre Hristos patimi şi ceale
după dinsele slăvi. Cărora mi s-au descoperit cum că nu lor, ce noă, ce
slujiia acealea carile acmu să spusără voă, prin ceia ce vă binevestiră
cu Duhul Svînt trimis din ceriu, în cealea ce doresc îngerii să
prăvască. Drept aceaea, încingîndu-vă şoldurile gîndului vostru,
preveghind deplin, să nedejdui spre acel ce să aduce voă dar la
arătarea lui Iisus Hristos, ca neşte cuconi ascultoi, neshimosîndu-vă în
ceale dintăi în nepriceaperea voastră pohte; ce precumu-i cela ce v-au
chemat pre voi svînt, şi înşivă svin în toată petreacerea să fi .
Pentr-aceaea scris iaste: „Svin fi , că eu svînt sînt.” Şi de vreame că
Tată chema pre cela ce nefă ărit giudecă după a fietecăruia lucru, cu
frică a străiniciii voastre vreame să petreace , ştiind voi că nu
502
În text scris spßsenïi˘.
503
În limba slavonă în text: „A sfîntului slăvitului apostol Andrei, cel întîi chemat”.
putredzători argint şi aur v-a răscumpărat din deşarta voastră

petreacere din părin dată, ce cu cinstitul sînge ca de mieluşel fără
prihană şi fără imăciune Hristos, orînduit de mainte de-nceputul504
lumii şi ivit în ceaste de-apoi vremi pentru voi, carii prin însul creade
în Dumnădzău, în cela ce l-au sculat din mor şi slavă lui ce i-au dat,
cît credin a voastră şi nedeajdea să fie în Dumnădzău. Sufletele
IV 15r voastre ce le-a cură ît într-ascultarea adevărătă îi cu // duhul, cu
iubire de fră îie nefă ărită, din curată inemă unii pre-alal să iubi cu
întins, rănăscîndu-vă nu din sămîn ă putreditoare, ce din neputreditoare,
prin cuvîntul a lui viu Dumnădzău şi treitoriu în veaci. Derep ce că
toate trupurile-s ca iarba şi toată slava omului iaste ca floarea ierbii:
au săcat iarba, şi floarea ei au cădzut. Iară cuvîntul Domnului petreace
în veaci. Şi acesta-i cuvîntul care s-au binevestit în voi. Lepădînd,
dară, toată răutatea şi tot vicleşugul şi ipocrisiile şi zavistiile şi toate
clevetele, ca neşte acmu născu cuconaş cuvîntăre ul şi nevicleniciosul
lapte să dori , ca într-însul să creaşte , de vreame ce-a gustat că iaste
bun Domnul. La carele deacă ve veni, la piatra acea vie de oameni
nebăgată-n samă, iară de Dumnădzău aleasă şi cinstită, şi înşivă ca
neşte pietri vii vă ve clădi casă sufletească, preu îie svîntă, întru să
rădica jărtve sufleteşti, bine priimite lui Dumnădzău prin Iisus
Hristos. Drep ce şi cuprinde în Scriptură: „Iaca că puiu în Sión piatră
de pus la capul unghiului aleasă, cinstită, şi cela ce va creade într-însă
nu să va ruşina.”
Din s bornica Poslanie a svîntului apostol Petr citenie. Zacealo
59.
Iubi ilor, Hristos pentru noi pă înd, voă lăsînd iscălitură de izvod,
IV 15v ca să urma după urmele lui, / carele păcat n-au făcut, nice s-au aflat
vicleşug în rostul lui, carele, suduit, nu întorcea să suduiască, pă înd,
nu îngroziia, ce lăsa pre certarea celuia ce giudică cu direptate. Carele
păcatele noastre însuş le-au rădicat cu trupul său pre lemn ca, de
păcate părăsîndu-ne, cu direptatea să vie uim. Cu a căruia a lui rană
v-a sănătoşat, că era ca neşte oi rătăcite, dară v-a întors acmu la
păstoriul şi socotitoriul sufletelor voastre.
Glava 4, 1.505
Aşijdere femeile, subdîndu-vă alor voştri bărba , ca şi săvai oarecarii
nu să potol cuvîntului pentr-a femeilor cu dînse petreacere, fără cuvînt
dobîndi-să-vor deaca vor oglindi acea cu frică curată petreacerea
voastră. Cărora le fie nu acea din afară împletitura cosî ălor şi
podobitura cu peteală sau a îmbrăcămîntului de haine podoabă, ce acel
504
În text, scris den˜çepúñl7, greşeală de tipar.
505
Este cap. 3, 1 în Biblia sinodală actuală.
ascuns a inemii om în cea neputredzîtoare a blîndului linului Duh,

carea iaste denaintea lui Dumnădzău de multă cinste. Că aşea oarecînd
şi svintele femei care nedejdiuia pre Dumnădzău podobiia pre sine,
subdîndu-să alor săi bărba , precum Sárra au ascultat pre Avraám,
domn pre însul chemîndu-l, cărora vă feacet cuconi, bine făcînd şi
netemîndu-vă nice de o frică. Bărba îi, aşijdere, depreună lăcuind
după ştiin ă, ca unui mai slab vas femeiesc împăr înd cinste, ca ce
şi-mpreună ocinători darului vie îi, întru să nu curma rugile voastre.
IV 16r Iară cea de-apoi506, to întru-mpreunat507 cuget, miloş, // iubitori de
fra , miloş de la inemă, priiatnici, ne-ntorcînd rău pentru rău sau
sudalmă drept sudalmă, ce împrotivă blagoslovind, ca ceaea ce şti că
spre ceastă sînte şi chema , ca blagoslovenie să ocina .
Din S bornica înt ia poslanie a svîntului apostol Petr citenie.
Zaceali 61.
Iubi îlor, Hristos amu deacă pătimi pentru noi cu trupul, şi voi-n-
acelaş gînd să vă-mplătoşa ; că cela ce pătimi pre trup s-au părăsît de
păcat, întru nu camai a omeneşti pohte, ce voii lui Dumnădzău alaltă
cu trupul să vie uiască vreame. Destul, dară, vă-i trecutul timp a
traiului voia păgînilor ce-a lucrat, petrecînd în necură îi aselghiceşti,
pohte, vinării, mîncaturi, băuturi şi fără cădin ă slujbe idoleşti, în
carea să miră căce n-alerga voi în aceaeaş a nesa îu de păcat
mestecare suduind. Carii vor da samă la cela ce are gata să giudece
viii şi mor îi. Că drept aceastaş şi mor îlor s-au binevestit, ca să să
giudece amu după cumu-s oameni cu trupul şi să viiadze după cumu-i
Dumnădzău cu duhul. A tuturor, dară, fîrşit s-au apropiiat; drept
aceaea, vă-n ălep i şi preveghia la rugi. Şi mainte de toate, acea între
voi dragoste întinsă avînd, că liubovul va acoperi mul îmea păcatelor.
IV 16v Iubitori de oaspe unii cătr-a- / lal fără de-mputat, fietecarele cum
ş-au luatu-ş darul între dînşi-vă slujindu-l ca neşte buni ispravnici a tot
fealiul de darul lui Dumnădzău. Să neştine grăiaşte, ca cuvintele lui
Dumnădzău; să neştine slujeaşte, ca din putearea carea i-o dă
Dumnădzău, ca întru toate să să slăvască Dumnădzău prin Iisus
Hristos, a căruia iaste slava şi domniia în veaci de veaci. Amin.
Acest canon de rugă cătră svin ia sa Precista, vădzînd că-i prea

frumos de rugă şi umilenie şi ispoveadanie, l-am tipărit. Aflatu-l-am
că mearge naintea canoanelor a svîntului apostol Andrei în 30 a lui
noievrie. Pre glas 1.
506
În text, scris d™pooÔ, greşeală de tipar.
507
Altă lec iune posibilă: într-un preunat.
Irmos: P™∆sn´ pob™dnøå.508 Pripeala.

Prç˜ñáa Bc*e sps˜íma gr™∆‚nago.509
Ca însă pre cel fără de ani, în ai ce l-ai născut întrupat, Preasvîntă,
Preacurată, toate ceale cu anii a ticălosului-mi suflet patimi is ealeaşte.
Ranele, Preacurată, alui mieu suflet ş-a inemii nesîm îre, gîndului
întunecare şi a mintii schimbături cură eaşte ca o milostivă cu ale tale
rugi. Slava.
Lumina ce o născuş, pre izbăvitoriul mieu, de la-ntunearec scoate-mă
IV 17r şi de la munci, Preacurată, de ceale veacini- // ce de-acolea, ca,
spăsîndu-mă, să laud mărirea ta.
A mintii meale, Preacurată, ponegreale cu lumina depărteadză-le,
carea lumina născuş acea din sus de minte, şi-m dăruiaşte, Milostivă,
lumina să prăvăsc acea dintru tine răsărită noă.
Peasna 3, irmos. DaÁñvßr7díñså srdce moè.510
A sterpitului gîndului mieu sterpiia toată depărtează-o şi rodit sufletul
mieu în bunătă să-l ară , preasvîntă Dumnădzău Născătoare, agiutoare
creştinilor.511
Izbăveaşte-mă de la toată osînda şi de multe poticale a şearpelui, de
văcuitul foc şi de-ntunearec, întru tot Nevinovată, ceaea ce lumina o
născuş noă acea ne-nsărată. Slava.
Acea neapărată giudecată şi focul acel nestîns şi răspunsul, Curată,
acela straşnic cu totul temu-mă. Pripeaşte, mîntuiaşte mainte de fîrşit,
bună milostivă, pre şerbul tău. Iµnín™.
Blagoslovit a pîntecelui tău plod, Ficiorea tot lăudată, că pre acei
strica cu plodul pomului, prin lemnul crucii sale, nestricării feceş
partnici cu dumnădzăiescul dar.
Catavasiia. Sp*si †b™∆d´ rabì svoå‘.512
Şi aceasta: Caută de sus cu milă, tot cîntată Dumnădzău Născătoare,
preste a mea cumplită a trupului boală şi sănătoşadză a sufletului mieu
neputin ă.
Sădealna, glas 8: Premø∆drosñi.513
IV 17v Idoleasca dîrjie gios oborînd şi a Domnului Hristos pa- / timi dorind,
Andréie fericitule, arătatu-te-ai apostol, din ceriu tuturora izvorînd
minunile, şi limbilor te feceş fericit îmvă ătoriu. Deci a ta pomană
cum să cade o cinstim şi, cu cîntări lăudînd, cu credin ă te mărim. A
508
În limba slavonă în text: „Cîntare de victorie”.
509
În limba slavonă în text: „Preacurată Născătoare de Dumnezeu, mîntuieşte-mă din
greşeală”.
510
În limba slavonă în text: „Să se întărească inima mea”.
511
În text, scris krewílor´, greşeală de tipar.
512
În limba slavonă în text: „Mîntuieşte din nevoie pe robii tăi”.
513
În limba slavonă în text: „În elepciunea”.
Domnului apostole, roagă pre Hristos Dumnădzău de greşeale iertare

să ni să dea, căror cu cinste slăvim svîntă nevoin a ta. Slava. In*™.
Soarele lu nuorule celui cugetat, a dumnădzăiasca lumină sveaştnicule
de aur strălucos, ne-ntinată, neimată, întru tot fără prihană Domnitoare,
întunecosulu-mi suflet de orbiciunea patimilor cu a nepătimirii zări
lumineadză-l, rogu-mă, şi spurcata inema mea spală-o cu şiurile
umileniei, iară cu de păcăin ă lacrămi de glodiştea izbăveaşte-mă a
păcatelor, pentru să- strig cu liubov, spăsîndu-mă: „Dumnădzău
Născătoare, pururea Ficioară, roagă Fiiul tău şi Dumnădzăul mieu de
păcate iertare să mi să dea, că pre Svin ia ta nedejdiuiesc514, şerbul tău.”
Peasna 4. Dx*m´ providå‘, prs˜ñáa bc*e sps˜ì nás´.515
Ficioară preasvîntă, neimatul cort a lui Dumnădzău, imatul mine în
greşale cură eaşte-mă acmu, cu a milostivătă îlor tale picuri preacurate,
şi-m dă mînă de-agiutoriu, ca să strig: „Slava ta ie, Curată, de
Dumnădzău slăvită!”
Besearică svin ită te-arătaş lui Dumnădzău, ce-au în tine lăcuit,
Ficioară, preste minte; lui te roagă, de-a păcatelor pre noi tină să ne
cură ască, ca să ne facem şi lăcaş Duhului Svînt. //
IV 18r Miluiaşte-mă, însă ce-ai născut izvorul milei, Dumnădzău Născătoare, şi
dezleagă cumplita sufletului mieu boală şi depărtarea inemii de
lacrămi şiuri şi umilenie mainte de fîrşit, dumnădzăiască dăruindu-mi
cu ruga ta. In*™.
Cugetînd prorocul în Duhul lui Dumnădzău, munte tine scrisu-te-au
umbrit, Preacurată; pre topi ii de arsura multelor greşeale răcoreaşte-i,
cură eaşte-i cu ruga ta, Ficioară, însă păminteanilor îndireptare.
Peasna 5, irmos. TvóiÂ mír´ dáΩd´ nám´.516
A ta pace dă noă, Fiiule a lui Dumnădzău, că altul fără tine
Dumnădzău nu ştim, numele tău numim, că Dumnădzău viilor şi
mor îlor tu eşti.
Vederile inemii meale deşchide-o, Curată, să-m vădz luminat
dumnădzăiasca lucoare şi a ta slavă acea nepovestită, ca milă să
dobîndesc şi veacinică slavă.
În doă voi pre unul, din cinstita născuş Troi ă, Preacurată, purtînd unul
stat; pre carele întins roagă-l pre to pre noi să ne mîntuiască. Slava.
Preacurată, ca ce născuş Mîntuitoriu şi Dumnădzău, roagă-te din toată
mine scîrba şi de boale şi de răutate întreg să hălăduiesc eu, al tău
netreabnic şerb. In˜.
514
În text, scris: dneeΩdüe∆sk´, greşeală de tipar.
515
În limba slavonă în text: „Cu duhul cugetând... Preacurată Născătoare de Dumnezeu,
izbăveşte-ne pe noi”.
516
În limba slavonă în text: „Pacea ta dă-ne-o nouă”.
Roagă pre carele-l născuş, Ficioară, preste gînd, să să spăsască carii cu

credin ă ie strigă: „Bucură-te, Ficioară tot nevinovată, bucură-te,
blagoslovită lumii folosîtoare!” /
IV 18v Peasna 6, irmos517. ProrókÁ i˚∑n™‘ podobå∆∆så.518
Pre prorocul Ioná închipuindu-l, î strig: „A mea via ă, bunule,
izbăveaşte de stricat şi scoate-mă, mîntuitoriul lumii, ce- strig: Slava îie!
În multe ce-s întinat păcate, cu necutedzat obraz mă rog Svin iii519
tale, cea adevăr bună, cort lui Hristos ne-ntinat, spală-mă de toată tina
cu ruga ta.
Chivernisătoriu îm fii, pururea ce-s înotînd în luciul cumplitelor a
lumii năpăşti, şi mă mîntuiaşte, spre-a spăseniii vad îndireptîndu-mă.
Slava.
Trevalure520 de gînduri şi de patimi adusori şi adîncuri de păcat
ticălosul mieu suflet îmvăluiesc; agiută-mi, svîntă Despuitoare. IiÓn™.
Măriri ie pururea făcut-au Domnul Hristos, care roagă-l pururea să-ş
mărească pre mine bogatele sale mile, Svin ia ta, de Dumnădzău dăruită.
Într-aceastaş dzî cuvînt pentru ivirea botegiunii ărîi Rusăşti de

svîntul apostol Andréi, cum veniia în ara Rúsiei ş-au blagoslovit
locul şi cruce au înfipt, unde-i acmu Chíevul.
Svîntul apostol Andréi, lăcuind în Sinóp îmvă înd nărodul şi
botedzîndu-i, de-acoló trecu în Corsún. Şi audzînd că-i aproape gura
Dníprului521 şi poate de-acoló mearge la slaveani şi la vareaj şi de la
IV 19r vareaghi la Rîm; iară deasupra Dníprului audzî că iaste // Volócul,
pădure spre apa Vólota, şi pre Vólotă să între în Ilmen, iazer mare, din
care cură părăul Volhovul şi mearge în iazerul mare Nevó şi aceluia
iazer întră gura în marea vareajilor. Şi pre-aceaea mare mărgi pănă la
Rîm şi de la Rîm pre aceaeaş mare vii la arigrád şi de la arigrád
întri iarăş în Marea Neagră în carea cură Dníprul. Iară Dníprul vine
din pădurea Vólocov de cură spre-amiadză . Iară Dviná dintr-aceaeaş
pădure cură spre miadzănoapte, de întră în marea vareajilor.
Dintr-aceaeaş pădure cură şi Vólga spre răsărit şi întră cu 70 de guri în
Marea Hvalísca522. Drept aceaea, din Rósiia po a mearge pre Vólga la
bolgari şi la Hvalis, şi la răsărit a mearge în soartea lui Sim; iară pre
Dviná, la vareaş şi din vareaj la Rîm şi la pleamea lui Ham. Iară
517
În text, scris Ûros´, greşeală de tipar.
518
În limba slavonă în text: „Pe prorocul Iona imitîndu-l”.
519
În text, scris svÓncïi.
520
În text, accentuat tréválÁre.
521
În text, scris DníprilÁiÂi, probabil greşeală de tipar.
522
Veche denumire a Mării Caspice.
Dníprul cură în Marea Neagră cu trei guri ce să cheamă Marea

Rusască. Deci pre acea mare au îmvă at svîntul Andréi şi de-acolea
mearse la Rîm. Şi veni la gura Dníprului şi luă pre Dnípru în sus; şi cu
tîmplarea lui Dumnădzău veni de stătu supt dealuri la ărmuri unde-i
oraşul Chíevul. Şi diminea ă, sculîndu-să, dzîsă ucinicilor celor cu
sine: „Vede măgurile aceastea, că în mun îi aceştia va străluci
bunătatea, darul lui Dumnădzău, şi s-a face oraş mare şi besearici
multe va rădica Dumnădzău acie şi cu svîntul botedz va lumina ara
aceasta.” Şi suindu-să în mun ii aceştia, i-au blagoslovit şi, făcînd
IV 19v rugă la Dumnădzău, pusă cruce. Şi de-acoló / mearse la Novogrod şi
de-acoló la Rîm. Iară în Peloponís fu răstignit pentru Hristos de
Egheát, împăratul Tírului. Deci să-i dzîcem to : „Bucură-te, svinte
Andréie apostole, ce-ai blagoslovit ara noastră şi ai proobrăzuit svîntul
botedz ce-am noi dobîndit de la credinciosul Vladimér! Bucură-te,
c-ai sămănat svînta îmvă ătură în toată lumea! Bucură-te, ucenice a lui
Hristos şi al nostru îmvă ătoriu! Nu părăsî pentru noi rugîndu-te cu
preasvînta Dumnădzău Născătoare, cu Ioan Crăstitel şi cu apostolii
svin , cu carii ne izbăvi rugîndu-vă Domnului Hristos.” Amin.
Peasna 7. IΩevßpéwï ∑˚ñróki ñvoå sp*se.523
Pre cei în cuptoriu cuconii tăi, Mîntuitoriule, nu i-au atins, nice i-au
supăratu-i focul; atunce tutetrei ca dintr-un rost lăuda şi blagosloviia
grăind: „Blagoslovit Dumnădzăul părin ilor noştri!”
Spurcă îtul mieu, Preacurată, suflet svin eaşte-l pururea şerbului tău,
Preasvîntă, şi a gîndului cumplitele prădz şi a inemii depărtări ş-a
dimonilor năvăli de sîrg cură eaşte.
Umorît de chinurile trupului, tot Nevinovatecă, înviiadză mintea mea
şi a lui Dumnădzău plăcute a face întăreaşte-mă, ca să te măresc şi să
slăvăsc pururea bunătatea ta. Slava.
Umoară-mi, Domnitoare curată, a trupului patimi ş-a sufletului
IV 20r mieu smerit, tina cumplită ştergînd, Fi- // cioară, şi de datul sămii
amar la nevădzu îi vrăjmaş izbăveaşte şi mîntuiaşte-mă.
Tine, preasvîntă Curată cinsteşe, şerbii tăi pururea dzua şi noaptea
cădem cu zdrobită inemă, cu necutedzat obraz rugîndu-ne izbăvire de
greşeale să aflăm prin ruga ta.
Peasna 8. Eµg∑∆Ωe boå∆ñså a˚gg* li i˚vßså‘ voin7sñva.524
De carele sătăm525, îngerii şi toate vonicimile, ca de Ziditoriul şi
Domnul, lăuda , preu , slăvi , cuconi, blagoslovi , năroade, şi-l preaînăl a
preste to veacii!
523
În limba slavonă în text: „Pe cei în cuptor tinerii tăi, mîntuitorule”.
524
În limba slavonă în text: „De care se tem îngerii şi toate armatele”.
525
Conform versului de mai sus („se tem”), ar fi aici o greşeală de tipar.
Să-ntrupadză cel fără trup din tine dumnădzăiaşte; căruia roagă-te,

Totcurată, patimile sufletului mieu să le umoară şi să-l îmvie pre îns,
ce-i umorît de mult de răul păcat.
Tămăduiş sfărîmătura lui Adám peminteanul, pre mîntuitoriul
născînd, Preacurată, pre Dumnădzău, lui te roagă ranele sufletului
mieu să lecuiască şi nevindecatele boale. Slava.
Rădică-mă, ce-s cădzut într-adîncul răută îlor; pre aceşti ce mă luptă
bate-i vrăjmaş, ce-mi săgetară cu necădzute dulce sufletul. Preacurată,
nu mă treace, ce te milostiveaşte şi spăseaşte-mă. I˚nin™.
Lecuiaşte, Curată, patimile inemii meale, ce-ai născut pre vraciul
tuturor, şi mă fă părtaş la partea direp ilor, Ficioară, pre Hristos rugînd.
Peasna 9, irmos. Sv™ñon∑∆sn¥iÂ ∑µblák´ vß∆iΩ 7 e vßs™∆x7.526 /
IV 20v Luminatul nuor în carele a tuturora stăpînul ca ploaia din ceriu pre
lînă s-au pugorît şi s-au întrupat pentru noi, de s-au făcut om, acel
fără-nceput, să o mărim to , ca o Maică a Dumnădzăului nostru
preacinstită curată.
Iubitoriu păcatelor ce sînt, cu nebăgare samă-m petrec şi de giudecata
cea neşuvăită mă cutremur, Preacurată; la carea fereaşte-mă cu ale tale
svinte rugi, dumnădzăiască Ficioară, neosîndit, să proslăvăsc pre
Svin ia ta ca folosîtoarea sufletului mieu.
Cutremuru-mă de divanul, Ficioară, şi de neascundzătorii ochi a
Fiiului tău, lucruri de grea ă pre pămînt ce-am isprăvit. Drept aceasta,
strig ie: „Tot milostivă Domnitoare, agiută-mi, şi de nevoia527 cea
de-atunci scoate şi mă mîntuiaşte, Preacurată. Slava.
Cîtă-i de straşnică dzua a-ntrebării, Ficioară, cîtu-i răspunsul528 de
îmfricat, cîtă-i de cumplită ruşinea! Cine va putea să stea de-aciia?
Preacurată Despuitoare, miluiaşte ticălosulu-mi suflet şi mainte de
fîrşit dăruiaşte-mi iertare, Preacurată. I˚nín™.
Lumina ce născuş dumnădzăiască, mine întunecatul în toate ticalele
vicleanului şi-n toate răută île, ce-am mîniiat pre milostivul Fiiul tău
şi Dumnădzău, ceaea ce eşti cu totul fără prihană, lumineadză-mă,
ducînd spre bune fapte, ca ceaea ce eşti prilej tuturor bunătă îlor.
Prs˜ñaa bc*e sp*i nas´.529 //
IV 21r 530
Supt a ta milostivire carii năzuiesc cu credin ă şi să-nchină cu
direaptă închinăciune Fiiului tău, Ficioară, Dumnădzău Născătoare, ca
526
În limba slavonă în text: „Luminatul nor în care al tuturor”.
527
În text, scris nevóø.
528
În text, scris: rßspÁmsÁl7.
529
În limba slavonă în text: „Preacurată Născătoare de Dumnezeu, mîntuieşte-ne pe noi”.
530
În exemplarul de la Iaşi, filele următoare, până la final, lipsesc; por iunea echivalentă
din parimiar este copiată de mână, ulterior, după o variantă diferită de cea a lui Dosoftei.
unui Dumnădzău şi Domn a toată lumea, roagă-te să mă izbăvască de

stricat, de primejdii şi de tot fealiu de năpăşti.
Slava Svîntului, glas 8.
Pre strigătoriul credin ei şi slujitoriul cuvîntului, pre Andréi, să-l
binecinstim, că acesta pre oamenii dintr-adînc undeaşte, în loc de
undilişte, crucea în mînă înînd; şi ca struna slobodzînd putearea,
scoate sufletele de la înşelăciunea vrajmaşului şi le închină lui
Dumnădzău, dar bun priimit. Pururea pre acesta noi, credincioşii, cu
ceata ucinicilor lui Hristos să-l binecinstim, să să roage Svin iii531 sale
să ne fie milostiv la dzua de giude .
Inín™. Bogorodicina.
Priimeaşte, Vitleém, pre a lui Dumnădzău mitropolie, că lumina cea
nescăpătată la tine să o nască vine. Îngeri, mira î-vă în ceriu; oameni,
slăvi pre pămînt; vălhovnici de la Persídă, treslăvitul dar aduce de-i
închina ; păstori, fluierînd, tresvîntul cîntec cînta , toată dihaniia să
laude pre a tuturora Făcătoriul!
Dechevrie 5, preacuviosul p rintele nostru Sava osvin itul. /

IV 21v Văhod, prochimenul dzîlei i citenie 3.
Di-n lepciunea lui Solomón citenie. Glava 3.
A direp ilor suflete – în mîna lui Dumnădzău şi nu să va atinge de
dînşii muncă. Să părură în ochii nebunilor a murirea şi ş-au menit
răutate ieşitul lor şi acea de la noi ducere, sfărîmăciune, iară532 ei sînt
întru pace. Că, dară, şi-ntre ochii oamenilor de vor lua muncă, nedeajde
lor iaste de fără moarte plină şi cu pu întel dojeni , cu mare bunătă să
vor dărui, că Dumnădzău i-au cercatu-i şi i-au aflatu-i destoinici şie.
Ca aurul în topitoare i-au ispititu-i şi ca olocarpomă de jirtvă i-au
priimitu-i. Şi la vreamea cercetării lor vor strălumina şi ca neşte scîntei
în păiuş vor cură, vor giudeca pre păgîni şi vor stăpîni pre popoară; şi va
împără î cu dînşii Domnul în veaci. Ceia ce nedejdiuiesc spre însul
vor priceape adevărătatea şi credincioşii în dragoste vor lăcui cu dinsul;
că harul şi mila – îm precuvioşii lui şi cercetare – întru aleşii lui.
Di-n lepciunea lui Solomón citenie. Glava 5.
Direp îi în veaci vie uiesc şi cu Domnul – plata lor şi grijin a lor de la
Cel de sus. Drept aceaea, vor lua împără îia cea de bună cuviin ă şi
diadimă frîmse ii din mîna Domnului, că cu direapta sa va acoperi pre
IV 22r înş şi cu bra ul său va scuti pre înş. Lua-ş-va armă- // tură rîvna sa şi
va întrarma stíhiile lumii în răscumpărare pizmaşilor. Îmbrăca-va
531
În text, scris svnÓcïi.
532
În text, scris Írß, greşeală de tipar.
platoşe direptatea şi-ş va obloji coiful giude nefă ărit. Lua-ş-va pavă ă
nebiruită preacuviin ă şi-ş va ascu î năprasnică urgie în loc de sabie.
Va rădica cu dîns război lumea asupra nebunilor. Purceade-vor bine
chibzuite săge de fulgere şi ca din bun încujbat arc a nuorilor la
proşce lovăsc şi din praştie de piatră de mînie pline vor cădea smide.
Mînia-să-va asupra lor apa mării, iară păraole vor năvăli cu potop de
năprasnă. Împotrivă le va sta lor duhul puterii şi ca vivorni a îi va
vîntura pre înş, de va pustii tot pămîntul fărăleagea şi fapturile ceale
reale va răsturna scaune de putearnici. Deci asculta voi, împăra , şi să
în ăleage ; învă a î-vă, putearnicilor a hotarălor pămîntului! Asculta ,
ceia ce ine mul îmile şi vă dîrji cu năroade de limbi! Că vă s-au dat
de la Domnul înearea voastră şi puterniciia de la Cel de sus.
Din În lepciunea lui Solomón citenie
Direptul de va sosî a să fîrşi, în răpaos va fi. Că bătrînea ea cea de
cinste nu-i de mul ai, nice în număr de ai să numără; şi căruntea ele
iaste în ălepciunea oamenilor şi vîrstă de bătrînea e, via ă nespurcată.
Bineplăcut lui Dumnădzău fiind, îndrăgit fu şi, petrecînd pre mijloc de
IV 22v păcătoş, s-au pristăvit, fu apucat ca cu răutatea să izmenească /
în ălesul lui sau înşelăciunea să prelăstească sufletul lui. Că iubostea
răului întunecă binele şi zburdarea poftei premeneaşte minte fără de
rău. Sfîrşindu-să în pu în, împlu ai mul , că plăcut fu lui Dumnădzău
sufletul lui; derept aceasta s-au grăbit din mijloc de vicleşug. Iară
oamenii, vădzînd şi ne-n ălegînd, nice puind în gînd una ca aceasta; că
bunul dar şi mila – în precuvioşii lui şi socotin a – în aleşii lui.
Dechevrie 6, a dentru svin p rintele nostru Nicoláe,

arhiepiscópul de Mirlichíia, f c toriul de minuni. Parămiile
caute-le la noievrie 13, la sveatîi Ioán Zlatoústii.
Dechevrie 12, a dentru svin p rintele nostru Spiridón. Parămii

caute-le la noievrie 13.
Dechevrie 13, svin ii mîcinici Evstrátia, Avxéntia, Evghénia,

Mardária şi i Orésta. Parămiile caute-le la octovrie 26.
Dechevrie 17, svîntul proroc Daniíl.

Sara la văhod. Prochimenul dzîlei i citenia 3.
Din prorociia lui Daniíl citenie. Glava 7.
Dzîsă Daniil: „Vădzut-am în videniia mea noaptea, şi ádecă patru
IV 23r vînturile ceriului rădzîmară în marea // cea mare. Şi patru fieri mari
ieşiia din mare, nesămănîndu-ş şie. Vedeam, şi ádecă a patra hiară –
săma ă şi straşnică şi vîrtucioasă preste măsură. Din ii ei – de fier mari

şi unghile de-a aramă, mîncînd şi zdrumicînd, şi rămăşi ele în picioare
călcînd; şi aceaea îş dessămăna cu multul decît fierile de-ntăi şi coarne
avea dzeace. Şi căutam şi-l oglindiiam, şi ádecă alt corn mititel au
răsărit în mijlocul lor, trei coarne denainte să rumpsără denaintea lui.
Şi ádecă ochi ca de om – în cornul acela şi gură ce grăiia mare şi făcea
război cu svin ii. Prăviiam, pănă cînd scaunele să pusără şi cel vechiu
de dzîle şedzu; şi haina lui – albă ca omătul şi părul capului lui – ca
lîna cea curată. Scaunul lui – pară de foc, carîta lui – foc pălăitoriu, rîu
de foc cura de mergea pre denaintea lui, mii de mii slujiia lui şi dzăci
de mii de-ntunearece dvoriia naintea lui. Giude ul şedzu şi căr île să
deşchisără. Şi vădzuiu atunce din glasul cuvintelor mare carile cornul
acela grăiia, pănă ce s-au ucis fiara ş-au perit şi trupul ei s-au dat să
ardză în foc; şi a celoralalte fieri li s-au premenit stăpîniia şi lungare
de trai li s-au dat lor pănă în an şi în timp. Prăviiam în visul nop îi, şi
ádecă cu nuării ceriului ca un fiiu de om venind era şi pănă la vechiul
dzîlelor au sosît şi denaintea lui să adusă. Şi lui i să deade stăpîniia şi
IV 23v cinstea şi împără îia şi toate năroadele, neamu- / rile şi limbile lui vor
sluji. Stăpîniia lui – stăpînie veacinică, carea nu s-a mai treace, şi
împără îia lui nu s-a mai răsîpi.
În dzua aceaea dzîsă nărodul cătră împăratul Dárie: „Daniíl din fiii533
pleanului jidovăsc nu s-au plecat poruncii tale, împărate, şi nu bagă în
samă de sorocul ce-ai pus, că în trei vremi să nu-ş ceaie la
Dumnădzăul său cerşerile sale.” Atunce, dacă audzî împăratul
cuvîntul acesta, i s-au făcut jeale de-aceasta şi de Daniil şi cerea să-l
izbăvască. Şi era pănă-n sară rugînd să-l mîntuiască. Atunce, bărba îi
aceia grăiră împăratului: „Caută, împărate, că mideanilor şi persilor nu
place a schimba sorocul şi ustavul ce-a pune împăratul.” Atunce
împăratul dzîsă de adusără pre Daniíl şi-l aruncară în groapa leilor. Şi
dzîsă împăratul lui Daniíl: „Dumnădzău, căruia tu slujeşti pururea,
izbăvi-te-va.” Şi adusără o piatră de astupară gura gropii şi pecetlui
împăratul cu inelul său şi cu inealele boiarilor săi, ca să nu să schimbe
facerea pentru Daniíl. Şi să dusă împăratul şi să culcă fără cină şi
bucate nu-i dusără; şi somnul să dusă de la dînsul. Şi încheie
Dumnădzău gurile leilor şi nu dodeiră lui Daniíl. Atunce împăratul să
sculă deminea ă la lumină şi veni reapede la groapa leilor. Şi
apropiindu-să spre groapă, la Daniíl, strigă cu goid mare: „Daniíle,
IV 24r şerbul lui Dumnădzău viu, Dumnădzăul tău, // căruia tu slujeşti
pururea, potut-au să te scoa ă din gurile leilor?” Şi dzîsă Daniíl cătră
533
În text, scris fî’i.Â
împăratul: „Împărate, în veaci să trăieşti! Dumnădzăul mieu trimis-au

îngerul său ş-au încheiat gurile leilor şi nu-m stricară; că s-au aflat
dereptatea mea naintea lui şi naintea ta, împărate, greşală n-am făcut.”
Atunce împăratul s-au bucurat de dînsul şi dzîsă pre Daniíl să scoa ă
din groapă. Şi-l scoasără pre Daniíl din groapă şi betejie nu s-au aflat
pre dînsul, c-au credzut în Dumnădzăul său. Şi dzîsă împăratul de
adusără pre oamenii carii pîrîsă pre Daniíl şi-i aruncară în groapa
leilor, şi copiii534 şi femeile lor; şi nu sosîia la fund, pănă-i învinciia
leii şi le sfărîma ciolanele. Atunce Dárie împărat scrisă la toate
năroadele, pleamenilor şi limbilor, lăcuitorilor în tot pămîntul: „Pacea
să vă să înmul ască! Din fa a mea poruncitu-s-au poruncă, cum prin
tot pămîntul împără îii meale să tremure şi să să teamă de fa a
Dumnădzăului lui Daniíl! Că acela-i Dumnădzău viu şi trăitoriu în
veaci şi-mpără îia lui nu să va răsîpi. Şi stăpîniia lui pănă-n fîrşit
sprejineaşte şi izbăveaşte şi face seamne şi minuni în ceriu şi pre
pămînt, acela ce-au izbăvit pre Daniíl din gura leilor.”
În vremile acealea era în Vavilón un zmău mare şi-l cinstiia
IV 24v vaviloneanii. Şi dzîsă împăratul cătră Da- / niíl: „Au dzîce-vei şi
acesta că-i de-a aramă? Acesta-i viu, mănîncă şi bea. N-ii putea să
dzîci că nu-i acesta Dumnădzău viu. Deci închină-te lui.” Şi dzîsă
Daniíl: „Domnului Dumnădzăului mieu m-oi închina, că acela-i
Dumnădzău viu. Iară tu, împărate, dă-mi voie şi-l voi ucide pre zmăul,
fără sabie, fără bă .” Şi dzîsă împăratul: „Dau- î-l.” Şi luă Daniíl
smoală şi iarbă pucioasă şi lînă şi le hiarsă împreună şi feace gămălie
şi o aruncă în gura zmăului; şi o înghi î şi crepă. Şi dzîsă Daniíl:
„Iată-vă-s cinstealiştele voastre.” Şi deaca audzîră vaviloneanii,
bănuiră foarte şi să porniră asupra împăratului. Şi dzîsără: „Iiudeul
stătu împărat; pre Vil l-au zdrobit şi pre zmău l-au ucis şi pre popi au
tăiat.” Şi dzîsără, venind la-mpăratul: „Să ne dai pre Daniíl; iară de
nu, te vom ucide, şi casa ta.” Şi vădzînd împăratul că-l strîng foarte şi
de sîlă deade pre Daniíl. Iară ei îl aruncară în groapa leilor ş-au şedzut
6 dzîle. Şi era în groapă 7 lei şi le da pre dzî doă trupuri şi doă oi. Iară
atunce nu le dedease nemică, pentru să mănînce pre Daniíl. Iară
Avvácum prorocul era în ara Jidovască. Şi hiarsă hertură şi,
dumicînd pîine în coşni ă, mergea535 în cîmp să ducă săcerătorilor. Şi
grăi îngerul Domnului cătră Avvácum să ducă prîndzul ce are în
Vavilón, lui Daniíl, în groapa leilor. Şi dzîsă Avvácum: „Doamne,
Vavilónul nu-l ştiu; şi cum să ştiu groapa?” Şi-l luă îngerul Domnului
534
În text, scris kopî’i.Â
535
În text, scris mår¡å‘.
IV 25r de creaşte- // tul lui şi îindu-l de părul lui şi-l pusă în Vavilon,
deasupra gropii, în reapede duhului; şi strigă Avvácum grăind:
„Daniíle, Daniíle, priimeaşte- prîndzul ce -au trimis Dumnădzău!” Şi
dzîsă Daniíl: „Dară -ai adus aminte, Doamne, şi n-ai lăsat pre carii te
iubăsc!” Şi să sculă Daniíl de mîncă. Iară îngerul Domnului pusă pre
Avvácum îndată la locul său. Iară împăratul veni a şeapte dzî să
jeluiască pre Daniíl. Şi veni deasupra gropii şi căută şi ádecă Daniíl
şeade. Şi strigă împăratul cu glas mare şi dzîsă: „Mare eşti, Doamne,
Dumnădzăul lui Daniíl, şi nu-i altul, fără tine!” Şi-l trasă de-l scoasă,
iară pre vinova îi pagubii lui i-au aruncatu-i în groapă şi-i mîncară
denaintea lui.
Dechevrie dup 17, Nedélå stˆ¥x ˝c*´ predr∑Ωde∆sñvom7

536
Xrisñóv¥m´.
Aceastea-s şi la Nedélå sñîx´ †c*´ şi la toate săboară.
Văhod, prochimenul dzîlei i citenia 3.
De la Bitie citenie. Glava 8, 14.537
Audzînd Avraám că s-au robit Lot, nepotu-său de frate, numărắ pre ai
săi ficiori de casă, trei sute şi optspreace, şi goni lungînd după dînşii
pănă în Dan. Şi au lovit pre dînşii noaptea, sîngur şi ficiorii săi cu
dînşii, şi i-au înfrîntu-i şi i-au luat în goană pănă la Hovál, carea
IV 25v iaste în na stinga Damáscu- / lui; ş-au întors to caii sodomilor şi pe
Lot, nepotulu-ş de frate, l-au întors, şi toată avearea lui şi femeile şi
nărodul. Şi ieşi împăratul Sodómelor în tîmpinarea lui, după ce s-au
înturnat ei de la tăietura lui Hodologomór, şi cu împăra îi cei cu
dînsul, în zăpodiia lui Saví; aceasta era Cîmpul Împăra îlor. Şi
Melhisedéc, fiiul împăratului Salím, scosu-le-au pîine şi vin, că era,
dară, preut lui Dumnădzău celui de sus. Şi blagoslovi pre Avraám şi
dzîsă: „Blagoslovit Avraám lui Dumnădzău celui de sus, carele au
zidit ceriul şi pămîntul! Şi blagoslovit Dumnădzăul cel de sus, carele
deade pre vrăjmaşii tăi supt mîna ta!”
De la Defteronomíon citenie. Glava 10.
Dzîsă Móisi cătră fiii lui Izraíl: „Căuta , iacă, vă dediu naintea voastră
pămîntul; întra de-l ocina , care s-au giurat Domnul părin ilor voştri,
lui Avraám şi lui Isaác şi Iacóv, să-l dea lor şi sămin ii lor după dînşii.
Ş-am dzîs cătră voi în vreamea aceaea, dzîcînd: «Nu voi putea însumi
să port pre voi. Domnul Dumnădzău au înmul ît pre voi şi, iacă,
astădz sînte ca stealele ceriului de mul . Domnul Dumnădzăul
părin ilor voştri să vă adaogă voă, ca să fi cu miile îndoi , şi să vă
blagoslovască pre voi, precum au grăit voă!» Ş-am luat din voi bărba
536
În limba slavonă în text: „Duminica Sfin ilor Părin i, înainte de Naşterea lui Hristos”.
537
Probabil greşeală de tipar; în Biblia sinodală actuală: 14, 14.
în ălep şi măiestri şi schitaci şi i-am pusu-i pre înş să oblăduiască

IV 26 r
preste // voi: miiaş şi sutari şi cindzăceari şi vătaş pre dzăci şi diiaci
giudecilor voştri. Şi am poruncit voă în vreamea aceaea dzîcînd:
«Asculta între mijloc de fra îi voştri şi giudeca dirept între mijloc de
bărbat şi-ntre mijloc de fratele lui şi-ntre mijloc de venitul lui. Să nu
cunoaşte obraz la giude , după mic şi după mare să giudeci, să nu te
sfieşti de fa ă de om, că giude ul a lui Dumnădzău iaste!»”
De la Defteronomíon citenie. Glava 10.
Dzîsă Móisii cătră fiii lui Izraíl: „Iaca, a Domnului Dumnădzăului tău
– ceriul şi ceriul ceriului, pămîntul şi toate şi cîte-s într-însul. Însă pre
părin ii voştri i-au de mainte ales Domnul să-ş îndrăgească pre înşii
ş-au ales sămîn a lor cu dînşii decît toate limbile, ca şi-n dzua aceasta.
Şi să rătedza împregiur năspriia inemile voastre şi cerbicea voastră nu
o mai spărlici de-acmu. Că, dară, Domnul Dumnădzăul vostru,
acesta-i Dumnădzău dumnădzăilor şi Domn domnilor, Dumnădzăul
cela mare şi vîrtucios şi straşnic, carele nu minuneadză obrazul, nice
va lua mîzdă; face giude nemernicului şi săracului şi vădovei şi
iubeaşte pre nemearnicul, să-i dea pîine şi veşmînt. De Domnul
Dumnădzăul tău să temi şi lui unuia să slujeşti şi la dînsul să te lipeşti
şi cu numele lui ti-i giura. Acela-i lauda ta şi acesta-i Dumnădzăul tău,
carele -au făcutu- aceaste mari şi slăvite, ce le538 vădzură ochii tăi.” /
IV 26v Dechevrie în 25, de pre trup N scutul Domnului şi Dumn dz ului
şi Mîntuitoriului nostru Iisus Hristos.
Văhod cu evangheliia şi sveate tihii şi prochimenul dzîlii.
˝ Bitiia citenie. Glava 1.
Di-nceput feace Dumnădzău ceriul şi pămîntul. Iară pămîntul era
nevădzut şi netocmit şi-ntunearec – deasupra prăpăştii; şi duhul lui
Dumnădzău să purta pre deasupra apei. Şi dzîsă Dumnădzău: „Facă-să
lumină.” Şi să feace lumină. Şi vădzu Dumnădzău lumina că-i bună.
Şi osăbi Dumnădzău în mijloc de lumină şi-n mijloc de-ntunearec. Şi
numi Dumnădzău lumină dzuă, iară întunearecul numi noapte. Şi să
feace sară, şi să feace diminea ă539, dzua întăie. Şi dzîsă Dumnădzău:
„Facă-să întăritură în mijlocul apei şi să fie despăr înd între mijloc
de apă şi apă.” Şi fu aşea. Şi feace Dumnădzău întăritura şi despăr î
IV 27r Dumnădzău între mijloc de // apă cea de deasupra întăriturii şi-ntre
mijloc de apă cea desuptul întăriturii. Şi numi Dumnădzău întăritura
ceriu. Şi vădzu Dumnădzău că-i bine. Şi să feace diminea ă, dzua a
doa. Şi dzîsă Dumnădzău: „Strîngă-să apa cea de supt ceriu într-o
adunătură şi ivască-să uscatul.” Şi fu aşea. Şi să strînsă apa cea
538
În text, scris çå’le, posibil greşeală de tipar.
539
În text, scris dimnæ’cø, greşeală de tipar.
dedesuptul ceriului întru adunările sale şi să ivi uscatul. Şi pusă

Dumnădzău nume uscatului pămînt, iară strînsurilor apelor le pusă
nume mări. Şi vădzu Dumnădzău că-i bine. Şi dzîsă Dumnădzău: „Să
răsare pămîntul buruiană de iarbă sămănînd sămîn ă, pre rudă şi pre
sămănăciune, lemn de roadă ce face poame, căruia i-i sămîn a lui
într-însul, pre rudă pre pămînt.” Şi fu aşea. Şi scoasă pămîntul
buruiană de iarbă sămănînd sămîn ă, pre rudă şi pre sămănăciune, şi
lemn de roadă ce face poame, căruia-i sămîn a lui într-însul, pre rudă
pre pămînt. Şi vădzu Dumnădzău că-i bine. Şi să feace sara, şi să
feace diminea ă, dzua a treia.
Din Cisle citenie. Glava 24.
Fu duhul lui Dumnădzău pre Valaám; şi luînd ciumilitura sa, şi dzîsă:
„Cîtu-s de bune casele lui Iiácov, sălaşele tale, Izraíl! Ca nişte văi cu
păduri umbroase şi ca nişte pomeate pră păraoă şi ca nişte corturi ce
le-au înhiptu-le Domnul, ca de chedri, lîngă ape. Ieşi-va om din
sămîn a lui şi va domni a limbi multe şi să va năl a împără îia lui şi să
IV 27v va creaşte. Dumnădzău l-au îndireptatu-l de la Eghípet, / ca slava
inorogului său. Mînca-va ara pizmaşilor săi şi grăsîmile lor din
măduhă le va suge şi cu săge ile sale va săgeta pre pizmaşii. Să culcă
de să odihni ca leul şi ca puiul de leu; şi cine-l va stîrni pre însul? Ceia
ce te blagoslovesc, blagoslovi sînt, şi ceia ce te blastămă, blăstăma
sînt. Răsări-va steaoa din Iiácov şi să va scula om din Izraíl şi va
zdrobi pre maimarii lui Moáv şi va jecui fiii lui Sith. Şi-i va hi Edóm
uric şi-i va hi uric Isáv, pizmaşul lui, şi pre Izraíl feace vîrtute.”
Din prorociia lui Mihéi citenie. Glava 4.
„În dzîlele acealea, dzîce Domnul, voi strînge pre acea sfărîmată şi pre
acea lepădată o voi priimi şi pre carii am părăsît. Şi voi pune pre acea
sfărîmată în rămăşi ă şi pre acea părăsîtă în limbă tare şi va împără î
Domnul preste dînşii în muntele Siónului, de pre acmu şi pănă în
veac. Şi tu, Vifleém, casa lui Efrátha, au doară împu înată eşti în miile
lui Iúda? Că dintru tine îm va ieşi maimarele, să fie boiarin în Izraíl.
Ieşiturile lui dintru-ntăi din dzîle de veac. Derept aceaea, da-i-va pre
înşii pănă la vreamea născătoarei. Naşte-va, şi rămaşii fra îlor lui vor
întoarce pre fiii lui Izraíl. Şi va sta şi va căuta şi va paşte turma sa în
vîrtute Domnul şi cu slava numelui Domnului Dumnădzăului lor
IV 28r stăpîni- // vor, derep ce că acmu să vor mări pănă la marginile
pămîntului.”
De-acii ne sculăm de cîntăm cest tropari, glas 6:
Ascundzînd te născuş sup vîrtoapă; ce ceriul iarăş tine te propovedui,
ca o gură pre steaoa nainte sco înd, Mîntuitoriule; şi vălhovnici -au
adusu- cu credin ă, carii să-nchina ie; cu carii miluiaşte-ne.
Stih 1: Temeliile lui în mun ii svin .
Şi iaca, inoplemenicii540 şi Tírul şi nărodul ethiopilor.

Domnul povesti-va în scriptură năroadelor şi boiarilor cestora ce să
născură într-însă. Slava.
Fîrşitul tropariului. I˚nín™ tropariul deplin.
De-acii iarăş citeniile.
Aceastea grăiaşte Domnul: „Ieşi-va toiag din rădăcina lui Ieséi şi
floare din rădăcina lui să va sui. Şi să va odihni pre însul duhul lui
Dumnădzău, duh de-n ălepciune şi de priceapere, duh de sfat şi de
vîrtute, duh de cunoaştere şi de bună credin ă; duh de frica lui
Dumnădzău va-mplea pre însul. Nu după slavă va giudeca, nice după
grai va înfrunta, ce va giudeca întru dereptate a smeri ilor giude şi va
înfrunta cu dereptariul pre slăvi ii pămîntului. Şi va bate pămîntul cu
cuvîntul rostului său şi cu duhul din budzele sale va ucide necura îi. Şi
IV 28v va hi cu dereptate încins pregiur / mijlocul său şi cu dereptate înfăşat
coastele sale. Atunce împreună să va paşte lupul cu cîrlanii şi pardul
împreună va odihni cu iedul şi vi ălul cu leul şi cu taurul depreună să
vor paşte şi-mpreună cuconii lor vor hi; şi leul ca boul va mînca paie.
Şi cucon sugărel pre bortă de aspide şi cel în ărcat pre covrul puilor de
aspide mîna îş va pune şi nu-i vor putea face rău, nice vor să piardză
nice pre unul în muntele cel svînt al mieu. Că s-au împlut tot pămîntul
a cunoaştere pre Domnul, ca apa cea multă să-mpresure mările. Şi va
hi în dzua aceaea rădăcina lui Ieséi şi acela ce să scoală a hi mai mare
pre păgîni şi pre dînsul limbile nădejdiuiesc, şi va hi odihneala lui
cinste.”
Din prorociia Ieremíei citenie. Glava 3.
Acesta-i541 Dumnădzăul nostru, nu să va meni altul spre dîns. Aflat-au
toată calea de ştiin ă ş-au datu-o lui Iiácov, ficiorului său, şi lui Izraíl,
celui iubit de dînsul. După aceastea, pre pămînt s-au ivit şi cu oamenii
împreună au petrecut. Aceasta-i partea poruncilor lui Dumnădzău şi
leagea ceaea ce iaste în veac. To carii o în pre însă, li-i în via ă, iară
carii o părăsăsc pre însă vor muri. Întoarce-te, Iiácove, şi te prinde de
dînsă, aleargă pre zare îm preajma luminii ei; nu da altuia slava ta şi
cealea ce- sînt de folos ie a limbă streină. Ferice de noi, de
izrailteanii542, că cealea ce plac lui Dumnădzău la noi ştiute sînt. //
IV 29r Din prorociia lui Daniíl citenie. Glava 2.
Dzîsă Daniíl lui Navohodonosór: „Tu, împărate, prăviiai, şi ádecă o
icoană mare. Şi icoana aceaea şi obrazul ei înăl at stînd denaintea
540
În text, scris i˚nopleméçïiÂ, greşeală de tipar.
541
În text, scris aµçésñaà, greşeală de tipar.
542
În text, scris i˚zdrailñå∆nïiÂ.
fea ii tale şi visul ei – straşnic. Icoană a căriia-i era capul de aur curat,
mînule şi pieptul şi bra ele ei de argint; pînticele şi stînghile de aramă,
fluierile de her; picioarele, parte oarece de her şi parte oarece de hîrb.
Prăviiai, pănă cînd să tăie piatră de la munte fără mînă şi lovi pre
icoană la picioarele ceale de her şi de hîrb şi le sfărîmắ de tot. Atuncea
să sfărîmară deodată hîrbul, herul, arama, argintul şi aurul şi să
feaceră ca pravul di-ntr-are de vară. Şi le-au rădicatu-le mul îmea
vîntului şi loc nu s-au găsît lor; şi piatra ceaea ce-au lovit pre icoană
să feace în munte mare şi împlu tot pămîntul. Acesta- iaste visul, şi
dezlegătura lui spune-vom înaintea împăratului. Va rădica
Dumnădzăul ceriului împără îie carea în veaci nu să va strica,
şi-mpără îia lui nărodului altuia nu să va lăsa. Şi va sup iia şi va
vîntura toate împără îile şi ea să va rădica543 în veaci, în ce chip
vădzuş că din munte să tăie o piatră fără de mînă şi zdrumicắ pre
hîrbul, pre herul, pre arama, pre argintul, pre aurul. Dumnădzăul mare
arătă împăratului cealea ce să cade a fi dup-aceastea; şi adevăratu-i
visul şi credzută-i dezlegătura lui.” /
IV 29v Tropari, glas 6.
Răsîpiş, Hristoase din Ficioară, cugetatul soarele direptă îi şi steaoa
te-au arătat, în vîrtoapă încăput, acel nenăscut; vălhovnici îndereptaş
la-nchinarea ta, cu carii te mărim, via ă dătătoriule544, slava ie.
Stih. Domnul stătu împărat, în bună cuviin ă s-au îmbrăcat.
Rădicară păraole, Doamne, rădicară păraole glasurile lui.
Minunate-s năl ăturile mării, minunatu-i întru nalturi Domnul.
Slava. Fîrşitul tropariului. I˚nín™ tropariul tot.
Cucon să născu noă, fiiu, şi s-au dat noă, căruia începătura să feace
pre umărul lui; şi să cheamă numele lui A de mare sfat înger, Minunat
săveatnic, Dumnădzău vîrtucios, Stăpînitoriu, Boiarin păcii, Tată
fiitoriului veac”. Că va aduce pace preste boiari, pace şi sănătatea lor.
Mare-i stăpîniia lui şi păcii lui nu iaste obîrşie. Pre scaunul lui Davíd
şi pre împără îia lui va şedea să o tocmască şi să o sprijenească pre
însă în giude şi-n dereptate de pre-acmu şi pănă în veac. Rîhna
Domnului Dumnădzăului Savaoth face-le-va aceastea.
Din prorociia Isaíei citenie545. Glava 7.
IV 30r Adaosă Dumnădzău a grăi cătră Aház dzîcînd: „Ceare- // ie sămn de
la Domnul Dumnădzăul tău, într-adîncime şi-n năl îme.” Şi dzîsă
543
În text, scris rßdiikà, greşeală de tipar.
544
În text, scris dßñ∑∆rüle, greşeală de tipar.
545
În text, scris poroçíå, ténïe, greşeli de tipar.
Aház: „Nu voi ceare, nice voi ispiti pre Domnul.” Şi dzîsă Isaíia:
„Asculta , dară, casa lui Davíd! Au doară-i pu în voaă osteneală a da
oamenilor? Şi cum Domnului da dodeială? Derept aceasta, va da
Domnul sîngur voaă sămn. Iaca, ficioara în pîntece va lua şi va naşte
fiiu, şi vor chema numele lui Emmanuíl. Unt şi miiare va mînca;
mainte pănă a nu cunoaşte el sau a osăbi ceale vicleane, va aleage cel
bun, derep ce că mainte pănă a nu cunoaşte cuconul binele sau răul va
lepăda răul, întru să aleagă cel bun.”
Glava 8: Şi dzîsă Domnul cătră mine: „Ia- ie hîrtie novă mare şi
scrie într-însă cu scriptură de om: ascu ît prada să facă în jacuri, că au
sosît amu. Şi marturi să-m faci credincioş oameni, pre Úrie preutul şi
pre Zaharíia, fiiul lui Varáhie.” Şi mă apropiiaiu cătră proroci ă şi-n
pîntece luă şi născu fiiu. Şi dzîsă546 mie Domnul: „Cheamă numele lui
De sîrg pradă ascu ît jecuiaşte, derep ce că mainte pănă a nu şti cuconul
a chema tată sau mamă, lua-va putearea Damáscului şi dobîndele
Samaríei în preajma împăratului Asírilor. Cu noi – Dumnădzău, să
cunoaşte , limbi, şi fi învincite! Audzî pănă-n obîrşeniile pămîntului,
vîrtucioşii, învinci i-vă, că dară iarăş de vă ve învîrtucioşea, şi iarăş
învinci ve fi! Şi orice sfat ve sfătui, răsîpi-l-va Domnul, şi cuvînt
orice-a grăi, nu va trăi întru voi, că-i cu noi Dumnădzău! /
IV 30v Şi iase diaconul de dzîce páki547 şi popa răspunde Æko svñ*´ e˚si b*e
n‚*´548 şi cîntă aghios. Şi prochimenul apostolului, glas 1.
Domnul dzîsă cătră mine: „Fiiul mieu eşti tu.”
Stih. Ceare de la mine şi voi da ie limbile.
C tr evrei poslaniia svîntului apostol Pavel citenie
Cu multe păr şi în multe chipuri demult Dumnădzău deaca grăi
părin ilor cu prorocii, mai apoi în dzîlele aceastea grăi noaă cu Fiiul,
care-l pusă ocinători tuturor, prin carele şi veacii feace. Carele şi-i
fiind strălucoare slăvii şi şăruitoriu statului lui şi purtînd pre toate cu
cuvîntul puterii sale, prin sine cură îciune făcînd păcatelor, şedzu în
direapta scaunului măririi întru nalturi, cu atîta camai bun fiind decît
îngerii, cît camai osăbit decît dînşii au ocinat nume. Că cui au dzîs
cîndva din îngeri: „Fiiul mieu eşti tu, eu astădz te născui”? Şi iarăş:
„Eu voi hi lui Tată, iară el îm va fi Fiiu”? Şi cînd, iarăş, aduce pre cel
întăi născut în lume, dzîce: „Să i să închine lui to îngerii lui
Dumnădzău.” Şi, dară, cătră îngerii dzîce: „Cela ce face pre îngerii săi
duhuri şi slujitorii săi de foc pară.” Iară cătră Fiiu: „Scaunul tău,
Dumnădzău, în veacul de veac! Toiag de dereptate – toiagul împără îii
546
În text, scris qsø, greşeală de tipar.
547
În limba slavonă în text: „Iarăşi, din nou”.
548
În limba slavonă în text: „Căci sfînt eşti, Dumnezeul nostru”.
IV 31r tale.” Iubit-ai dereptatea ş-ai urît strîm- // bătatea; derept aceaea, te
unsă, Dumnădzăule, Dumnădzăul tău cu oloi de bucurie, mai presus
decît părtaşii tăi.” Şi tu de-nceputuri, Doamne, pămîntul întemeiaş, şi
lucruri mînulor tale sînt ceriurile! Iale vor peri, iară tu tot vei trăi; şi
to ca haina să vor vechí şi ca o îmbrăcăminte le vei învăli şi să vor
schimba! Iară tu tot acelaş eşti şi aii tăi nu vor lipsi. Dară cătră carele
de îngeri au dzîs cîndva: „Şedz de na direapta mea pănă cînd voi pune
pre pizmaşii tăi podnojie picioarelor tale”? De-au nu to sînt de slujbă
duhuri în slujbă trimise, pentru ceia ce vor să ocineadze spăseniia?
Drept aceasta, să cade camai cu multul noi să luăm aminte acestor
audzite, să nu cîndva să ne scăpăm. Că de vreame acel prin îngeri
grăit cuvînt fu adeverit şi toată călcarea şi neascultarea au luat
direaptă simbrie, cum noi să scăpăm de-atîta mare negîndind
spăsenie? Carea începătura luînd a să grăi prin Domnul, de la ceia
ce-au audzît întru noi s-au întărit.
Aliluia. Glas 8.
Stih. Dzîsă Domnul Domnului mieu: „Şedz de-a direapta mea.”
Toiag de puteare va trimite ie Domnul.
Din pîntece de mainte de luceafăr te-am născut.
Evanghelie de la Lúca
În dzîlele acealea, ieşi poruncă de la Chésar Avgust să să scrie în
IV 31v toate lumea. / Aceasta scrisoare întăi să feace domnind în Siríia
Chirichíe. Şi mergea to de să scriia cineş la a sa cetate. Deci să sui şi
Iósif de la Galiléa, din cetatea Nazarét, în jidovime, la cetatea lui
Davíd, carea să cheamă Vithléem, drep ceaea ce era el din casa şi din
moşiia lui Davíd, să să scrie cu Mariiám, logodită şie femeaie, fiind
grea. Şi fu cînd era ei acoló, să-mplură dzîlele să nască ea; şi născu
pre hiiul ei pre cel întăi născut şi-n scutece l-au înfăşat şi l-au culcat în
iasle, derep ce că nu le era lor loc de găzduit. Şi păstorii era în satul
într-acelaş priveghind şi străjuind străjile nop ii pregiur turma lor. Şi
ádecă îngerul Domnului astătu la dînş şi slava Domnului au luminat
pregiur dînş. Şi să îmfricoşară cu frică mare. Şi dzîsă lor îngerul: „Nu
vă teamere ! Iată că vă binevestesc voă bucurie mare, carea va hi
tuturor oamenilor. Că să născu voaă astădz mîntuitoriu, carele iaste
Hristos Domnul, în cetatea lui Davíd. Şi aceasta-i voă sămnul: afla-ve
prunc în scutece înfăşat culcat în iasle.” Şi de pripă să feace cu îngerul
mul îme de oaste cerească ce cînta pre Dumnădzău şi dzîcea: „Slava
întru cei de sus lui Dumnădzău şi pre pămînt pace, întru oameni bună
vreare.” Şi fu deaca să dusără de la dînş în ceriu îngerii, iară oamenii,
păstorii, dzîsără unii cătr-alal : „Ian blema pănă la Vithleém şi să
vedem cuvîntul acesta549 ce să feace, carele Domnul ne-au arătat noă.”

Şi mearseră păzînd. Şi aflară pre Mariiam şi pre Iósif şi pruncul culcat
IV 32r în iasle. Şi // deaca vădzură, spusără de cuvîntul ce li s-au dzîs lor, de
cuvîntul acesta; şi to carii audzîră să minunară de aceale grăite de la
păstori. Iară Mariiám toate le socotiia cuvintele aceastea, clădindu-le
în inema ei. Şi să-nturnară păstorii slăvind şi cîntînd pre Dumnădzău,
pentru toate cealea ce audzîră şi vădzură, precum s-au grăit cătră dînşii.
Şi de-a rîndul Svînta Liturghie Marelui Vasilie.
Priceasna: Eníte ton kyrion.550
Dechevrie 27. Svîntul apostol şi înt i mîcenic şi arhidiacón Stéfan

Sara la vecernie. Prochimenul dzîlei şi parimiile 3; caute-le la
noievrie 30, ceale doă dîntăi, iară a treia să o cau la dechevrie, în 5:
Direptul de va sosî.
Ghenuarie 1, la Obreazanie
Din Bitiia citenie. Glava 17.
Ivitu-s-au Domnul lui Avraam şi dzîsă lui: „Eu sînt Dumnădzăul
IV 32v tău; slujeaşte cu bună plăceare naintea mea şi / fii fără prihană. Şi voi
pune testamentul mieu între mijlocul mieu şi-ntre mijlocul tău
şi-nmul î-te-voi foarte şi fi-vei tată a mul îme de limbi. Şi nu să va
chema numele tău Avram, ce fi-va numele tău Avraám, că tată a multe
limbi pusu-te-am. Şi creaşte-te-voi foarte, foarte şi pune-te-voi în
limbi şi împăra din tine ieşi-vor. Şi pune-voi testamentul mieu între
mijlocul mieu şi-ntre mijlocul tău şi-ntre mijlocul semin ii tale, după
tine, în rudeniile lor, în testamentul veacinic, şi fi-voi lor Dumnădzău.”
Şi cădzu Avraám pre fa a sa şi să închinắ Domnului. Şi dzîsă
Dumnădzău cătră Avraám: „Tu, dară, testamentul mieu vei păzî, tu şi
sămîn a ta după tine, în rudeniile lor. Şi acesta-i testamentul carele îl
vei păzî, între mijlocul mieu şi-ntre mijlocul sămin ei tale după tine, în
rudeniile lor: rătedza-să-va voă tot bărbătăscul şi ve rătedza pelí a
pu îşoarei voastre şi fi-va în sămn de testament între mijloc de mine şi
de voi. Şi cuconul de opt dzîle să va rătedza voă, tot bărbătescul în
născările voastre. Şi fătul parte bărbătească carele nu ş-a rătedza péli a
pu îşoarei lui în dzua în a opta, piiarde-să-va sufletul acela din
rudeniia lui, căce testamentul mieu au stricat.”
Din a Pildelor citenie. Glava 8, 22.
Domnul ziditu-m-au începătură căilor sale, în lucrurile sale; mainte
IV 33r de veac întemeiatu-m-au, // la începătură, mainte pănă pămîntul a nu-l
face, pănă prăpăştile a nu le face, mainte pănă a nu veni izvoarăle
549
În text, scris a˚çe∆ña, greşeală de tipar.
550
Ai*nei~te toVn Kuvrion [= Lăuda i-l pe Domnul].
apelor, mainte pănă a nu mun îi să-ntăriră şi mainte de to holmii mă

naşte. Domnul feace oraşe şi nelăcuite şi hrani e lăcuite celor pre sup
ceriu. Cînd gătiia ceriul, depreună eram cu dînsul, şi cînd osăbiia al
său scaun de vînturi, cînd vîrtucioase făcea ceale de sus neguri şi cum
vîrtoase punea izvoară celor sup ceriu; cînd punea mării tare pusoarea
ei, şi apele nu trec gura ei, şi tari făcea urdzîturile pămîntului, eram
lîngă dînsul de-aseamenea. Eu eram cu carea să bucura şi în toate
dzîle mă veseliiam în fa a lui, pre toată vreamea.
Din a Pildelor citenie. Glava 10.
Rostul direptului picură în ălepciune.
Scrisă-i la noievrie 13.
Ghenuarie 6, la Bogoiavlenie
Văhod cu evanghelie. Prochimenul dzîlei i citenia po rådù551. Cea
dintăi iaste scrisă la Născut; a dooa-i aceasta:
De-a Ieşitului citenie. Glava 14.
Dzîsă Domnul cătră Moisei: „Ce strigi cătră mine? Grăiaşte cătră
IV 33v fiii lui Izraíl şi să-ngiuge. Iară / tu rădică toiagul tău şi-ntinde mîna ta
preste mare şi o rumpe şi să între fiii lui Izrail în mijlocul mării, pre
uscat. Şi, iaca, eu voi năspri inema lui Faraon şi a slugilor lui şi a
eghipteanilor tuturor şi vor întra după dînş. Şi mă voi proslăvi în
Faraon şi în toată oastea lui şi în cotigile lui şi în caii lui. Şi vor
cunoaşte to eghipteanii că eu sînt Domnul, proslăvindu-mă în Faraon
şi în cotigi şi în călăre ii lui.” Întinsu-ş-au, dară, Moisei mîna preste
mare; şi împinsă Domnul marea cu vînt de-amiadzădz năvarnic preste
toată noaptea şi feace marea sacă şi să despicắ apa. Şi întrară fiii lui
Izraíl în mijlocul mării, preste uscat, şi apa le era păreate de na
direapta şi păreate de na stînga. Şi alergară eghipteanii şi-ntrară după
dînşii, to caii lui Faraon şi cotigile de război şi călărimea, în mijlocul
mării. Îş întinsă, dară, Moisí mîna preste mare şi tocmi apa de cătră
dzuă la locul său; iară eghipteanii fugiia supt apă. Şi scuturắ Domnul
pre eghipteani în mijlocul mării. Şi-ntorcîndu-să apa, vîrtejind au
acoperit cotigele şi călăre ii şi toată putearea lui Faraon ce întrasă
după dînşii preste mare; n-au rămas de dînşii nice unul. Iară fiii lui
Izraíl îmblară pre uscat pre mijlocul mării.
Din a Ieşitului citenie. Glava 15.
IV 34r Rădicắ Moisí pre fiii lui Izraíl de la Mare Roşie // şi-i dusă în pustiia
ce să cheamă Sur. Şi îmblară trei dzîle prin pustie şi nu afla apă cît
nice să bea. Şi veniră la merra şi nu putea să bea apă din merra, că era
amară; drept aceaea, s-au numit numele locului aceluia Amărăciune.
551
În limba slavonă în text: „rar; deosebit”.
Şi holciia552 nărodul asupra lui Moisí, dzîcînd: „Ce vom bea?” Şi

strigắ Moisí cătră Domnul. Şi i-au arătatu-i Domnul lemn; şi l-au
băgatu-l într-apă şi s-au îndulcit apa. Acoló îi pusă lui Dumnădzău
direptări şi giudea e şi acoló pre însul îl ispitiia şi-i dzîsă: „De vei cu
audzul audzî glasul Domnului Dumnădzăului tău şi ceale plăcute
înaintea lui de vei face şi- vei băga în urechi poruncile lui şi vei feri
toate direptările lui, toată boala ceaea ce-am adus asupra eghipteanilor
nu o voi aduce asupra ta; că eu sînt Domnul, cela ce te tămăduiesc pre
tine.” Şi veniră la Elím şi era acoló doaăspreace fîntîni de ape şi
şeaptedzăci de steble de finic; şi să tăbărîră acoló pre lîngă ape.
Rădicară-să, dară, de la Elím şi veni tot săborul fiilor lui Izraíl la
pustiia ce să cheamă Sim, carea iaste între Elim şi între Sinái.
Tropar, glas 5.
Ivişi-te în lume, cela ce-ai făcut lumea, ca să luminedzi pre cei
la-ntunearec ce şed; om iubitoriule, slava ie. Stih.
Dumnădzăule, cru ă-ne şi ne blagosloveaşte,
Ca să luminedz pre cei la-ntunearec ce şed. Stih. /
IV 34v Întru să cunoaştem pre pămînt calea ta.
Ca să luminedz pre cei la-ntunearec553 ce şed.
Stih. Mărturisască- î-să năroadele, Dumnădzău,
Ca să luminedz pre cei la-ntunearec ce şed. Om iubitoriule, slava ie.
Slava. I˚nín™ cea dintăi: Ivişi-te.
De la Iisus a lui Naviin citenie. Glava 3.
Dzîsă Domnul cătră Iisus: „În dzua aceasta, înceape-voi a te înăl a
denaintea tuturor fiilor lui Izraíl, ca să cunoască că precum am fost cu
Moisí, aşea voi hi cu tine. Şi acmu, porunceaşte popilor şi celora ce
rădică chivotul legii, dzîcîndu-le: «Deaca ve întra în partea apei
Iordánului, să şi sta în Iordán.»” Şi deaca purceasără popii ce rădícă
chivotul legii în Iordán, şi picioarele popilor celora ce rădică chivotul
să-ntinsără în partea apei Iordánului. Iară Iordánul să împlea preste tot
temeiul său, ca în dzîlele săceratului grînelor. Şi să opriră apele cealea
ce să pugorîia de sus într-o grămadă, stînd departe foarte de la Damín
cetatea, pănă la partea lui Cariathiarím; iară ceaea ce să pugorîia s-au
pugorît în Marea lui Aravá, pănă la Marea Slátinilor, pănă de tot ce-au
lipsit. Şi nărodul sta în preajma Erihónului. Şi stătură popii ceia ce
purta chivotul Legii Domnului, pre uscat în mijlocul Iordánului gata.
Şi to fiii lui Izraíl trecură pre uscat, pănă ce fîrşi tot nărodul trecînd //
IV 35r la pustie.
552
În text, scris gxolçiå‘.
553
În text, scris lan7ñÁnå∆rekk, greşeală de tipar.
Din A-mp r îilor a patra citenie. Glava 2.

Dzîsă Ilie cătră Eliséi: „Şedz, dară, acicea, că Domnul m-au mînat
pănă la Iordán.” Şi dzîsă Elisaé: „Viu Domnul şi viu sufletul tău, de
te-aş lăsa-te.” Şi purceasără amîndoi. Şi cindzăci de bărba din fiii
prorocilor veniră şi stătură în preajmă de departe, iară ei amîndoi sta
deasupra Iordánului. Şi luă Ilie sarica sa şi o învălătuci şi lovi cu dînsa
apele; şi să curmắ apa dincoace şi dincolea şi trecură amîndoi pre
uscat. Şi cînd fu deaca trecură, dzîsă Ilie cătră Elisaé: „Ceare ce- voi
face, mainte pănă nu m-oi lua de la tine.” Şi dzîsă Elisaé: „Să fie,
dară, duhul ce iaste pre tine, îndoit pre mine.” Şi dzîsă Ilíe: „Ai năsprit
cerşind; însă de mă vei vedea luîndu-mă de la tine, fi- -va ie aşea, iară
de nu mă vei vedea, nu- va hi.” Şi cînd fu mărgînd ei şi vorovind,
adecă un car de foc şi cai de foc şi despăr î între mijlocul amînduror;
şi să luă sus Ilíe cu volbură ca în ceriu. Şi Elisaé prăviia şi el striga
cătră ceriu: „Tată, tată! Tu eşti carîta lui Izraíl şi carîtaşul lui!” Şi nu
l-au mai vădzut de-cíi. Şi s-au apucat Elisaé de haina sa şi o rupsă în
doă şi sprejeni saríca lui Ilíe Elisaé, ce-au cădzut deasupra lui. Şi să
IV 35v în- / toarsă Elisaé şi stătu la budza Iordánului şi lovi apele şi nu să
despăr îră. Şi dzîsă Elisaé: „Unde iaste Dumnădzăul lui Ilie, părintelui
mieu?” Şi lovi Elisaé apele de-a doara şi s-au despăr ît apele şi au
trecut pre uscat.
Din A-mp r îilor a patra citenie. 5.
Venit-au Neemán, boiarinul împăratului Asiriilor, cu carîtele sale şi cu
caii lui, şi stătu la uşea lui Elisaé. Şi trimisă Elisaé vestitoriu cătră
dînsul, dzîcînd: „Pasă de te spală în Iordán de şeapte ori; şi s-a
întoarce peli a ta la tine şi te vei cură î.” Şi să mînié Neemán şi să
dusă şi dzîsă: „Iată, eu dzîceam că va ieşi la mine şi va chema cu
numele Domnului Dumnădzăului său şi-ş va pune mîna sa pre
pricăjiciune şi o va strînge de pre trupul mieu. Dară nu-i mai bun
Arvaná şi Farfá, păraole Damáscului, decît Iordánul şi decît toate
apele lui Izraíl? De-au n-aş mearge să mă scald într-însele şi să mă
cură ăsc?” Şi să-ntoarsă şi să dusă cu mînie. Şi să apropiară ficiorii lui
de-i dzîsără: „Părinte, că de -are fi mare cuvînt grăit cătră tine
prorocul, de au nu l-ai face? Ce precum -au dzîsă- , scaldă-te şi te
cură eaşte.” Şi s-au pugorît Neeman şi s-au botedzat în Iordán de 7
ori, pre cuvîntul omului lui Dumnădzău; şi s-au întors peli a lui pre
dînsul ca de cucon mic şi s-au cură ît. //
IV 36r Tropar, glas 6.
Păcătoşilor şi vameşilor prin mul îmea milei tale ivitu-te-ai,
Mîntuitoriul nostru; dară unde vrea avea lumina ta să lumineadze, fără
numai celor la-ntunearec ce şed? Doamne, slava ie!
Stih. Domnul să împără î, cu bunăcuviin ă s-au îmbrăcat.
Unde vrea avea lumina ta să lumineadze554.

Stih. Rădicară păraole, Doamne, rădicară păraole glasurile lor.
Unde vrea avea lumina ta.
Stih. Minunate-s năl ările mării, minunatu-i în nalturi Domnul.
Slava. i˚nªn™. Păcătoşilor şi vameşilor: tot tropariul.
Aceastea dzîce Domnul: „Scălda î-vă şi cura face-ve . Lepăda
vicleşugurile de la sufletele voastre de denaintea ochilor miei.
Părăsî î-vă de vicleşugurile voastre. Învă a î-vă bine a face. Căuta
giude ul, izbăvi asupritul, giudeca săracul, înderepta văduva. Veni
şi să ne-ntrebăm, grăiaşte Domnul. Şi de vor hi păcatele voastre ca
mohorî ala, ca omătul voi albi, iară de vor hi ca roşala, ca noatena
voiu albi. Şi de ve vrea şi de m-e asculta, bunurile pămîntului ve
mînca; iară de nu ve vrea şi de nu m-e asculta, sabiia va mînca-vă
pre voi, că rostul Domnului le-au grăit aceastea.”
De la Bitiia citenie. Glava 32.
IV 36v Rădicînd ochii Iiácov, vădzu oastea lui Dumnădzău tă- / bărîtă. Şi-l
tîmpinară pre îns îngerii lui Dumnădzău. Şi dzîsă Iiácov deaca vădzu
pre înşii: „Oastea lui Dumnădzău-i aceasta?” Şi pusă numele locului
aceluia Oaste. Şi trimisă Iiácov soli naintea sa cătră Isáv, fratele său,
în pămîntul lui Asír, în ara lui Edóm, şi le deade poruncă dzîcînd:
„Aşea ve dzîce Domnului mieu, lui Isáv: «Aşea grăiéşte sluga ta
Iiácov: ‘Cu Laván am petrecut ş-am zăbăvit pănă pre-acmu. Şi mi-am
făcutu-mi oi şi boi şi asini şi robi şi roabe. Şi am trimis să dau ştire
Domnului mieu, lui Isáv, să găsască har sluga ta naintea ta.’»” Şi
vîrtăjiră solii cătră Iiácov, dzîcînd: „Mearsem la Isáv, fratele tău, şi
vine la tîmpinarea ta; şi patru sute de bărba – cu dînsul.” Şi să temu
Iiácov foarte, de să mira ce-a face. Şi despăr î gloata cea cu dînsul şi
boii şi oile în doaă pîlcuri. Şi dzîsă Iiácov: „De va veni Isáv la un pîlc
şi-l va tăia, fi-va pîlcul al doile de hălăduit.” Şi dzîsă Iiácov:
„Dumnădzăul părintelui mieu, lui Avraám, şi Dumnădzăul părintelui
mieu, lui Isaác, Doamne, cela ce mi-ai555 dzîsu-mi: «Întoarce-te la
pămîntul născutului tău şi bine î voi face», soseaşte-mi de toată
direptatea şi de toată adevărătatea carea o feceş slugii tale, că cu
toiagul mieu cu acesta am trecut Iordánul.”
Din a Ieşitului citenie. Glava 2.
554
În text sunt notate numai primele două silabe ale cuvântului, sßlÁmi.
555
În text, scris mïå’iÂ.
IV 37r Pugorîtu-s-au fata lui Faraon să să scalde în părău // şi roabele să

primbla pre lîngă părău. Şi vădzînd un sicriiaş în stuh556, trimisă pre
roabă să-l ia; şi dacă-l deşchisă, veade cucon plîngînd în sicriiu. Şi
l-au cru atu-l fiica lui Faraon şi dzîsă: „Din cuconii ovreilor iaste
acesta.” Şi dzîsă sora lui featii lui Faraon: „Vrea-vei să- chem o
femeaie aplecătoare din evrei şi- va apleca cuconul?” Şi dzîsă ei fata
lui Faraon: „Pasă.” Şi mearse tinereaoa de chemă pre maica
cuconului. Şi dzîsă cătră dînsă fata lui Faraon: „Socoteaşte-mi cuconul
acesta şi mi-l apleacă, iară eu î voiu da simbriia.” Şi luă femeaia
cuconul şi-l apleca. Şi deaca să îmbărbătă cuconul, l-au dusu-l la fata
lui Faraon şi-i fu ei în loc de fiiu. Şi i-au pusu-i numele lui Moisii,
dzîcînd: „Că dintr-apă l-am luatu-l.”
Din a Giudea elor citenie. Glava 6.
Dzîsă Ghedeón cătră Dumnădzău: „De mîntuieşti cu mîna mea pre
Izrail, în ce chip dzîsăş, iată, eu oi pune o lînă de noatină înfă are; şi
de s-a naşte roaă preste lînă numai, iară preste tot pămîntul uscăciune,
voi cunoaşte că mîntuieşti cu mîna mea pre Izraíl, în ce chip ai
grăit.” Şi fu aşea. Şi mînecîndu-să Ghedeón deminea ă, apucắ lîna şi
stoarsă roaă de pre lînă, plin un căuş de apă. Şi dzîsă Ghedeón cătră
IV 37v Dumnădzău: „Să nu să mînie urgiia ta asupra mea; şi / voiu chema
încă o dată şi voiu ispiti încă o dată cu lîna, să fie, dară, uscăciune
numai pre lînă, iară preste tot pămîntul roaă.” Şi feace Dumnădzău
aşea în noaptea aceaea; şi fu uscăciune numai pre lînă, iară preste tot
pămîntul să feace roaă.
Din Împ r îile a patra citenie. Glava 18.557
Dzîsă Ilie cătră nărod: „Da î-vă spre mine.” Şi să deade tot nărodul
spre dînsul. Şi luă Ilie 12 pietri pre numerul a doaăsprădzeace neamuri
a lui Izraíl, cum au grăit Domnul cătră dînsul, dzîcînd: „Izraíl fi-va
numele tău.” Şi zidi pietrile şi tămădui altariul Domnului acel săpat şi
feace hăleşteu încăpătoriu ca de doaă brăzdări de sămănat pregiur
oltariu şi pusă despicăturile pre oltariul ce feace. Şi demică jirtva cea
de ars cu-ntregul şi o pusă pre despicături de o clădi pre oltariu. Şi
dzîsă Ilie: „Lua î-mi patru veadre de apă şi să să toarne preste oltariu
şi preste jîrtve şi preste despicături. Şi dzîsă: „Îndoi .” Şi îndoiră. Şi
dzîsă: „Întrei .” Şi întreiră. Şi mergea apa împregiurul altariului şi
hăleşteul să împlu de apă. Şi strigắ Iliia în ceriu şi dzîsă:
„Dumnădzăul lui Avraám şi Dumnădzăul lui Isaác şi Dumnădzăul lui
Iácov, audzî-mi astădz pentru foc! Şi să cunoască tot nărodul acesta că
tu eşti sîngur Domnul Dumnădzăul lui Izraíl şi eu – şerbul tău şi
556
În text, scris sñúgx´.
557
În Biblia sinodală actuală: 3 Regi 18, 30.
IV 38r pentru tine le feci toate aceastea şi // tu vîrtejiş inema nărodului

acestuie după tine.” Şi cădzu foc din ceriu şi mîncă jărtvele
olocaftomatelor şi despicăturile şi apa de pre dînsele şi apa cea din
hăleşteu558, şi pietrile şi ărna linsă focul. Şi cădzu tot nărodul pre fa a
lor şi dzîsără: „Adevăratu-i Domnul, acelaş iaste Dumnădzău.”
Din A-mp r îilor a patra citenie. Glava 2.
Dzîsără oamenii cetă îi Ierihónului cătră Eliseé: „Iaca, descălicătura
cetă îi aceştiia iaste bună, precum şi tu, Doamne, vedz, şi apele sînt
reale şi stearpe.” Şi dzîsă Elisaé: „Lua o cofă noă şi băga într-însă
sare.” Şi o luă. Şi ieşi la ieşiturile apelor. Şi lepădă acoló sarea şi
dzîsă: „Aceastea dzîce Domnul: «Vindec apele aceastea, n-a camai hi
într-acolea muritoriu, nice stirpită drep dînsele.»” Şi să tămăduiră
apele pănă în dzua aceasta, pre cuvîntul ce-au grăit Elisaé.
Aceastea dzîce Domnul: „La vreame priimită ascultatu- -am şi la dzî
de mîntuit agiutatu- -am. Şi plăzmuitu-te-am şi datu-te-am şi
pusu-te-am în legătură de pace cu limbile, întru să aşedz pămîntul şi
să ocinedz ocină pustiei, grăind celor în legături: «Ieşi !» şi celor la
întunearec: «Descoperi i-vă!» Întru toate căile paşte-să-vor şi în toate
cărările – păşunea lor. N-or flămîndzî, nice or însăta; nice-i va lovi
IV 38v pripăcul, / nice soarele. Ce acela ce-i miluiaşte mîngîia-i va pre înş şi
pre fîntîni de ape va purta pre înş. Şi voi pune to mun îi în cale şi toate
cărările de păşuni lor. Iaca, ceştia de departe veni-vor, ceştia de la
miadzănoapte şi de la mare, iară al îi din pămîntul persilor. Veselească-să
ceriurile şi bucure-să pămîntul; arunce mun îi veselie şi dealurile
dereptate, că milui Dumnădzău nărodul său şi pre smeri ii nărodului
mîngîiatu-i-au. Drept aceaea dzîsă, dară, Siónul: «Părăsîtu-m-au
Domnul şi Dumnădzău m-au uitatu-mă.» Au uita-va maica cuconul ei,
sau să nu-i fie milă de cuconii pîntecelui ei? Iară de le va şi aceastea
uita femeaia, iară eu nu te voi uita-te,” dzîce Domnul totputearnicul.
De-aciia diacoste mici şi cîntă aghios.
Prochimenul, glas 3.
Domnul, luminătoriul mieu şi mîntuitoriul mieu, de cine să mă tem.
Stih. Domnul, scutitoriu vie ii meale.
Apostol cătră Corintheani, zacealo 143: De iaste post pănă la
giumătate, iară de nu este post, de la giumătate.
Aliluia. Glas 6.
Izbucnit-au inema mea cuvînt bun.
Stih. Ghizdav în frămsea e decît fiii omeneşti.
558
În text, scris xle´wéÁÂ, greşeală de tipar.
Evanghelie. Lúca, zacealo 9.

Şi de-a rîndul dumnădzăiască Liturghie marelui Vasilie.
Priceasna. Hvalite gªa. //
IV 39r Ghenuarie 17. Svîntului Antónie.

Caută-le la dechevrie, în 5.
Ghenuarie 18. Caută-le la noievrie 13.
Ghenuarie 20. Caută-le la dechevrie 5.
Ghenuarie 25, sªt¥iÂ Grigórie Bogoslov. Caută-le la noievrie 13.
Ghenuarie 30, Svin ilor Trisvetitlielor. Caută-le la Nedelea stªx´

˝c*´ napoi, la dechevrie pred7roΩdesñvom7 Xrs∫ñovim7.
Una de la Devteronomíon, glava 10: Dzîsă Moisí cătră fiii lui Izraíl:
„Iaca, a Domnului Dumnădzăului tău ceriul.”
Alta de la Devteronomíon, glava 1: Dzîsă Moisí cătră fiii lui Izraíl:
„Căuta , iacă, vă dediu naintea voastră pămîntul, întra de-l ocina .”
Iară a treia-i la octovrie în 26:
Din În ălepciunea lui Solomón citenie.
A direp ilor suflete în mîna lui Dumnădzău. /
IV 39v F uvrar 2, la svînta Streatenie a Domnului n stru Iisus Hristos

Văhod. Prochimenul dzîlei i citeniia tri.
Din a Ieşitului citenie. Glava 12.559
Grăi Domnul cătră Moisí în dzua aceaea carea scoasă pre fiii lui Izrail
din pămîntul Eghipétului, dzîcînd: „Svin eaşte-mi tot întăi născutul ce
să naşte întăi de deşchide zgău întru fiii lui Izraíl.” Şi purceasă Moisí
şi strînsă tot nărodul şi dzîsă: „ îne minte dzua aceasta în carea a
ieşit din pămîntul Eghipétului, din casă de şerbie, că cu mînă
vîrtucioasă Domnul v-au scos pre voi de-acicea, şi să feri leagea
aceasta. Şi fi-va deaca va băga pre voi Domnul Dumnădzău în
pămîntul hananeilor, în ce chip au giurat părin ilor voştri, şi să despar
tot întăiul născut, ce deşchide zgău, ceia ce sînt fe Domnului. Şi fi-va
deaca te va întreba după aceastea hiiul tău grăind: «Ce iaste aceasta?»,
şi vei dzîce lui: «Că în mînă putearnică ne-au scos pre noi Domnul din
pămîntul Eghipétului, din casa de şerbie. Dară cînd să năspri Faraon
IV 40r a ne slo- // bodzî pre noi, ucisă Domnul tot întăiul născut în pămîntul
559
Eghipétului, de la întăi născu îi de om pănă la întăi născu îi

dobitoacelor. Drept aceasta, eu jărtvăsc Domnului tot deşchidzătoriul
de zgău, cealea ce sînt bărbătuş, şi tot întăiul născut a fiilor miei voiu
descumpăra; şi va fi în sămn pre mîna ta şi neclătit denaintea ochilor
tăi. Că aşea au dzîs Domnul totputearnicul: ‘Că întăi născu îi a fiilor
tăi da-i-vei mie.’» Şi fi-va, tot însul ce va naşte făt parte bărbătească,
în dzua a opta va rătedza peli a pu ii lui şi treidzeci şi trei de dzile nu
va întra în svin itoarea lui Dumnădzău cătră popa, pănă să vor împlea
dzîlele cură îrei. Şi după aceastea vei aduce Domnului mieor de un an,
fără prihană, de ars cu întregul jărtvă, şi pui de porumb sau de turturea
la uşea cortului mărturiei cătră preutul. Sau în locul acestora vei aduce
denaintea Domnului doi puişori de porumb sau doaă turtureale şi va
milostivi pentru dînsul preutul. Că cu dare da în plată aceştia mie-m
sînt din to fiii lui Izraíl şi i-am luatu-i pre înş. Şi i-am svin itu-i pre
înş mie, pentru întăi născu îi eghipteanilor, întru carea dzî am bătut tot
întăiul născut în pămîntul Eghipétului, de la om pănă la dobitoc”,
dzîs-au Dumnădzău naltul, Svîntul lui Izraíl.
Din prorociia Isaíei citenie. Glava 6. /
IV 40v Fost-au în anul care au murit Óziia împărat, vădzuiu pre Domnul
şedzînd pre scaun nalt şi rădicat şi plină casa de slava lui. Şi serafimi
sta dimpregiurul lui, şease aripi la unul şi şease aripi la altul; şi, dară,
cu ceale doaă acoperiia obraze sale, iară cu doaă îş acoperiia
picioarele lor şi cu ceale doaă zbura. Şi striga altul cătră celalalt şi
grăiia: „Svînt, svînt, svînt Domnul Savaoth560, plinu-i ceriul şi tot
pămîntul de slava lui!” Şi s-au rădicat pragul deasupra uşii de glasul
ce striga şi casa s-au împlut de fum. Şi dzîş: „O, ticălosul de eu, că
m-am împuns în umilenie! Că om fiindu-mi şi necurate budze
avîndu-mi, în mijloc de nărod necurate budze ce au eu lăcuiesc şi pre
Împăratul Domnul Savaoth vădzuiu cu ochii miei!” Şi să trimisă la
mine unul din serafimi şi în mîna lui avea cărbune înfocat, care cu
cleaşte luă din altariu; şi atinsă la rostul mieu şi dzîsă: „Iacă, s-au atins
aceasta de budzele tale, şi va lua de pre tine fărălegile tale şi păcatele
tale va cură î.” Şi audzîiu glasul Domnului grăind: „Pre cine să
trimi u? Şi cine va mearge cătră nărodul acesta?” Şi dzîşu: „Iaca eu,
trimite-mă!” Şi dzîsă: „Pasă! Şi să dzîci nărodului acestuia: «Cu
audzul ve audzî, şi nu ve priceape, şi căutînd ve căuta, şi n-i
vedea.» Că s-au îngroşeat inema nărodului acestuia şi cu urechile greu
IV 41r audzîră şi cu ochii // lor mijiră, nu cîndva să vadză cu ochii şi cu
urechile561 să audză şi cu inema să priceapă şi să să întoarcă şi să
560
În text, scris Sav∑∆®, greşeală de tipar.
561
În text, scris u˚ríkile, greşeală de tipar.
tămăduiesc pre înş.” Şi dzîş: „Pănă cînd, Doamne?” Şi dzîsă: „Pănă ce

să vor pustii cetă île, ca să nu să lăcuiască, şi case, ca să nu fie a
oameni562, şi pămîntul să va părăsî pustiiu. Şi după aceastea va lungi
pre oamenii563 şi564 să vor înmul î acei rămaş pre pămînt.”
Iaca, Domnul şeade pre nuoraş iuşurel şi va mearge în Eghípet. Şi să
vor scutura făcutele de mîni a Eghíptului de fa a lui şi inema lor să va
micşora într-înşii. Şi să va turbura duhul lor într-înşii şi sfatul lor va
răsîpi şi va da pre Eghíptul în mînule de stăpîni. Că aceastea dzîce
Domnul Domnitoriul, svîntul Savaoth: „Bea-vor eghipteanii apa de
marginea mării, 565iară părăul va lipsi şi va săca.” Aceastea dzîce
Domnul: „Unde- sînt acmu în ălep ii tăi? Vestească ie şi spuie ie
ce-au sfătuit Domnul Savaoth Eghíptului! La dzua aceaea, fi-vor
eghipteanii ca muierile în frică şi în cutremur de fa a mînei Domnului
Savaoth carea însuş va pune preste dînş. Şi va fi altariu Domnului în
ara eghipteanilor şi stîlpul spre hotarul ei Domnului şi va fi de sămn
în veac Domnului Savaoth în ara Eghíptului. Că vor striga cătră
Domnul şi va trimite lor Domnul om carele va mîntui pre înşii. Şi
IV 41v cunoscut va hi Domnul eghipteanilor şi vor cunoaşte eghi- / pteanii
pre Domnul în dzua aceaea şi vor face jărtvă şi dar şi să vor ruga şi
vor da făgadele sale Domnului.
Mart 9, la Svin ii 40 de mîcinici. Caută-le la octovrie în 26.
Mart 25, Svînta Blagoveaştenie a presvintei Domnitoarei noastre

Dumn dz u N sc toarei şi pururea Ficioarei Máriei.
Cate-le la septevrie în 8.
Iară la liturghie, de-a hi dzî de post, să dzîc 4, din Triod doă şi
ceastea doă a praznicului.
De la Ishod citenie. Glava 3.
Întrắ Moisí în muntele lui Dumnădzău Horív şi i s-au arătat lui îngerul
Domnului în pară de foc din tufă de rug. Şi veade că tufa arde cu foc
şi tufa nu să pîrjoliia; şi dzîsă Moisí: „Voi treace să văd videniia mare
această, ce iaste de nu să arde tufa.” Iară deaca vădzu Domnul că să
aprópie să vadză, l-au chematu-l din tufa de rug dzîcînd: „Moisí,
IV 42r Moisí!” Iară el dzîsă: „Ce iaste, Doamne?” Şi // dzîsă: „Nu te apropiia
acii. Dezleagă legătura de la picioarele tale, că locul în care tu stai
562
În text, scris a'∑’menï, greşeală de tipar.
563
În text, scris a'∑’menïiÂ, greşeală de tipar.
564
În text se repetă conjunc ia şi.
565
În text apare, înaintea acestui cuvânt, secven a pß, greşeală de tipar.
pămînt svînt iaste.” Şi dzîsă lui: „Eu sînt Dumnădzăul tatălui tău,
Dumnădzăul lui Avraám şi Dumnădzăul lui Isaác şi Dumnădzăul lui
Iiácov.” Şi-ş ascunsă Moisí fa a sa, că să sîia a căuta naintea lui
Dumnădzău. Şi dzîsă Domnul cătră Moisí: „Vădzînd vădzuiu răul
poporului mieu în Eghípet şi îpătul lor l-am audzît de ceia ce-i mînă
la lucru. Vădzut-am durearea lor şi m-am pugorît ca să-i sco pre înşii
din ara aceaea şi să-i bag pre înşii în ară dulce şi multă, în pămînt ce
cură miiare şi lapte.”
Domnul ziditu-m-au începătura căilor sale.
Scrisă-i la Obreazanie, ghenuar 1.
April 23, Svîntul mare mîcinic Gheorghie.

Din prorociia Isaíei citenie. Glava 43. Caută-le la nedélå vßs™’x7
stx´566.
Mai 8. Caută-le la septevrie 26.
IV 42v Mai 21, Pomenirea svin ilor sl - / vi de Dumn dz u stemi şi

tocma ca apostolii mare567 împ ra Constantín şi Eléna
Văhod şi sveate tihii şi prochimenul dzîlii. Şi de s-a tîmpla la
Văznesenie sau la Petideseatni ă, întăi să pui părimiile a praznicului,
deci a svin ilor.
Din A-mp ra îlor a patra citenie. Glava 8.
Stătu Solomón denaintea fea ii oltariului Domnului, în fa a a toată
beseareca lui Izraíl, şi-ş tinsă mînule în ceriu şi dzîsă: „Doamne,
Dumnădzăul lui Izrail, nu iaste Dumnădzău ca tine în ceriu sus şi pre
pămînt gios! De vreame că ceriul ceriului nu te vor cuprinde, cum
casa aceasta carea am zidit numelui tău? Ce pentr-aceaea şi vei căuta
pre ruga mea, Doamne, Dumnădzăul lui Izraíl, întru să audz rugii şi
făgadii cu carea şerbul tău să roagă naintea ta cătră tine astădz, întru
să fie ochii tăi deşchiş la casa aceasta dzua şi noaptea, carea dzîsăş:
«Fi-va numele mieu acolea, întru să audz rugării ce să roagă şerbul tău
în locul acesta, dzua şi noaptea.» Şi vei audzî rugăciunile şerbului tău
şi a poporului tău, Izraíl, cînd să roagă la locul acesta; şi tu să audz la
locul lăcaşului tău în cer şi să faci şi milostiv să fii lor.”
Bucureadze-să sufletul mieu de Domnul, că mă îmbrăcă cu îmbrăcămînt
IV 43r de spăsenie şi cu cămeaşe de veselie // mă-nvăscu, ca unui mire îm
566
În limba slavonă în text: „Duminica tuturor sfin ilor”.
567
În text, scris mráe, greşeală de tipar.
pusă cunună şi ca mireasa mă-mpodobi cu podoabă. Şi ca un pămînt

ce-ş creaşte floarea sa şi ca gradina ce-ş sămănăturile răsare, aşea va
răsări Domnul direptate şi bucurie denaintea tuturor limbilor. Pentru
Sión nu voi tăcea şi pentru Ierusalím nu voi părăsî, pănă cînd va ieşi
ca lumina dereptatea mea şi mîntuin a mea ca făcliia va arde. Şi vor
veadea limbile dereptatea ta şi to împăra îi pămîntului – slava ta; şi te
va chema cu numele tău cel nou carele Domnul î-l va numi. Şi vei hi
cunună de bunătate în mînule Domnului şi diadimă de-mpără îie în
mîna Dumnădzăului tău. Şi nu te vei camai chema părăsîtă şi pămîntul
tău nu să va camai chema pustiiu, că ie să va numi numele mieu cel
nou şi ara ta – lăcuită. Că va binevoi Domnul întru tine şi pămîntul
tău împreună să va lăcui. Şi ca cela ce împreună lăcuiaşte giune cu
ficioară, aşea vor lăcui cuconii tăi cu tine. Şi va hi, în ce chip să va
veseli mirele de mireasă, aşea să va veseli Domnul de tine.
Lumineadză-te, lumineadză-te, Ierusalím, că- vine a ta lumină şi
slava Domnului pre tine au răsărit! Că iată că-ntunearec va împresura
IV 43v pămîntul şi negură preste limbi, iară / preste tine să va ivi Domnul şi
slava lui pre tine să va vedea. Şi vor purceade împăra pre lumina ta şi
limbi pre strelucoarea răsăritului tău. Rădică împregiur ochii tăi şi-
vedz aduna cuconii tăi. Vini- -vor to fiii tăi de departe şi fiicele tale
pre bra e să vor rădica. Atunce vei vedea şi te vei bucura şi te vei
teame şi te vei buigui cu inema, că va muta întru tine boga îia mării şi
păgînesc popor. Şi- vor veni turme de cămile şi te vor acoperi cămile
de Madiám şi de Ghefár; şi to de la Savvá î vor veni aducîndu- aur
şi tămîie aduce- -vor şi piatră scumpă şi izbînda de la Domnul î vor
binevesti. Şi toate oile de Chidár î să vor strînge ie şi berbeci de
Naveóth î vor veni ie. Şi să vor rădica priimite pre oltariul tău şi casa
rugii meale proslăvi-să-va. Cine sînt, dară, ia caută-i, ca nuorii de
zboară şi ca porumbi ele cu puişorii săi? Pre mine iaste Siónul, pre
mine ostrovele aşteptară şi corabii de Tharsis întru-ntăiuri să- aduc
cuconii tăi de departe, şi argintul şi aurul lor cu dînşii, pentru numele
Domnului cel svînt şi pentru ca Svîntul lui Izraíl slăvit să fie. Şi vor
zidi ficiorii altor neamuri zidiurile tale şi împăra îi limbilor
vorbi-vor ie înainte; că prin urgie te bătui şi prin mila mea te
îndrăgiiu. Şi să vor deşchide por ile tale, Ierusalím, totdeauna dzua
şi noaptea şi nu să vor închide, întru să bag la tine putearea limbilor
IV 44r şi // împăra îi lor aduş. Că limbile şi împăra îi carii nu vor sluji ie
peri-vor şi păgînii de pustieciune pustii-să-vor. Şi slava Livánului la
tine va vini, cu chiparis şi pevg şi chedru depreună, să slăvăsc locul
cel svînt al mieu şi locul picioarelor meale slăvi-l-voi. Şi vor mearge
cătră tine înfricoşea ficiorii celor ce te smeriră şi te mîniiară şi să vor
închina la urmele picioarelor tale to ceia ce te-au mîniiat. Şi te vei

chema Cetatea Domnului, Siónul a Svîntului Izraíl, pentru ceaea ce te
făcusăş568 părăsîtă şi urîtă şi nu era cine- agiuta. Şi te voi pune
bucurie veacinică, de veselie a rod de rod. Şi vei suge laptele limbilor
şi boga îia împăra îlor vei mînca. Şi vei cunoaşte că eu sînt Domnul
carele te mîntuiesc şi te izbăvăsc, Dumnădzăul lui Izraíl. Şi-n loc de
aramă î voi aduce aur şi-n loc de her î voi aduce argint şi în loc de
leamne î voi aduce aramă şi în loc de leamne – her. Şi voi da boiarii
tăi pre pace şi episcopii tăi în dereptate şi nu s-a camai audzî
strîmbătate în pămîntul tău, nice sfărîmătură, nice becisnicie în
hotarăle tale, ce să va chema Mîntuin ă zîdiurile tale şi por île tale –
Podoabă. Şi nu- va camai hi soarele în lumină de dzî, nice răsăritul
lunii î va lumina noaptea, ceva fi Domnul lumină veacinică şi
Dumnădzău – slavă. Că nu va apune soarele ie şi luna nu î s-a ştirbi,
că- va hi Domnul lumină veacinică; şi- vor treace dzîlele cealea de
IV 44v jalobă569 şi poporeani ie – to direp ii şi prin / vac vor ocina pămîntul,
păzînd răsada lucrurilor mînulor lui în slavă. Cel pu în va hi cu miile
şi cel mai mic – în limbă mare; şi eu, Domnul, pre vreame îi voi
strînge pre înş.
Iiunie 12, Precuviosul p rintele nostru Onúfrie Eghipteanul.

Caută-le la dechevrie 5.
Iunie 24, la roΩdéstvo570 svîntului sl vit proroc Predteci571 şi

Botedz toriu Ioan
După prochimen, citenia tri.
Din Bitiia citenie. Glava 17.
Dzîsă Domnul Dumnădzău lui Avraám: „Sára, femeaia ta, nu să va
chema numele ei Sára, ce Sárra va fi numele ei. Şi o voi blagoslovi
pre însă şi- voi da dintr-însa cucon şi blagoslovi-l voi; şi va fi în limbi
şi împăra limbilor dintr-însul ieşi-vor.” Şi cădzu Avraám pre fa a sa şi
dzîsă în gîndul său: „Dară celui de o sută de ai naşte-să-va fiiu? Şi
Sárra, de noădzăci de ai fiind, oare naşte-va?” Şi dzîsă Dumnădzău lui
Avraám: „Aşea iaste. Iaca, Sárra, femeaia ta, va naşte ie fiiu şi vei
chema numele lui Isaác. Şi voi pune testamentul mieu cătră dînsul în
IV 45r legătură veacinică.” Avraám, dară, şi Sa- // rra era bătrîni, trecu cu
568
În text, scris fßkÁså∆‚es´, greşeală de tipar.
569
În text, accentuat: jálóbă.
570
În limba slavonă: „Naşterea”.
571
În text, scris predteç´; altă lec iune posibilă: prediteci, mai aproape de etimonul
slavon (pr™diteça ‘praecursor’, cf. F. Miklosich, Lexikon).
dzîlele. Şi rîsă Sárra întru sine, dzîcînd: „Deaca nu mi-au fost pănă
acmu, şi domnu mieu iaste bătrîn.” Şi dzîsă Domnul Dumnădzău lui
Avraám: „Ce iaste de rîsă Sárra întru sine dzîcînd: «Oare de-adevărat
voi naşte? Şi eu sînt îmbătrînită!» De au nu să poate la Dumnădzău tot
cuvîntul?” Şi Domnul Dumnădzău cercetă pre Sárra, precum au grăit.
Şi purcedzînd grea, născu lui Avraám fiiu în bătrînea e, precum i-au
grăit lui Domnul Dumnădzău. Şi l-au obrezuit a opta dzî, precum i-au
poroncit Domnul Dumnădzău. Şi Avraám era de o sută de ai cînd i
s-au născut fiiu-său Isaác. Şi dzîsă Sárra: „Rîs îm feace Domnul
Dumnădzău, că oricineş va audzî, bucura-mi-să-va.” Şi dzîsă: „Cine
va da ştire lui Avraám că apleacă Sárra, c-am născut cucon la
bătrînea ele meale?” Şi crescu cuconul şi să în ărcă. Şi feace Avraám
ospă mare în carea dzî s-au în ărcat Isaác, fiiu-său.
Din a Giudecilor citenie. Glava 13.
În dzîlele acealea, fu un om din neamul lui Dan, şi numele lui –
Manóe; şi femeaia lui – stearpă şi nu năştea. Şi să arătă îngerul
Domnului cătră femeaia şi dzîsă cătră dînsa: „Iaca, tu eşti stearpă; şi
în pîntece vei lua şi vei naşte fiiu. Şi acmu, fereaşte să nu beai vin şi
băuturi ce îmbată şi să nu mănînci de tot ce nu-i curat. Că, iaca, tu în
pîntece vei lua şi vei naşte fiiu, şi fier să nu îmble pre capul lui; că
IV 45v nazireu svin it lui Dumnădzău va fi cuconul / din pîntece.” Şi mearse
femeaia de spusă bărbatului ei, dzîcînd: „Că omul lui Dumnădzău au
venit cătră mine; şi chipul lui – ca chipul de îngerul lui Dumnădzău,
luminat foarte. Şi-m dzîsă: «Iaca, în pîntece vei lua şi vei naşte fiiu; şi
acmu să nu beai vin şi rachiu şi să nu măninci tot ce nu-i curat, că
nazireu lui Dumnădzău va fi cuconul dîn pîntece pănă la moartea
sa.»” Şi să rugă Manoé lui Dumnădzău şi dzîsă: „Rogu-mă, Doamne,
omul care trimisăş la noi să vie iarăş şi să ne lumineadze ce vom face
cuconului ca să să nască.” (Şi ascultắ Dumnădzău ruga lui Manóe.)572
Şi veni îngerul la Manóe şi dzîsă: „De toate cîte am dzîs cătră femeaia
ta ca să să ferească, cîte ies din vie să nu mănînce, şi vin şi rachiu să
nu bea.” Şi dzîsă Manóe cătră îngerul Domnului: „Cum i-i numele?
Ca deaca va veni cuvîntul tău, să te slăvim.” Şi dzîsă îngerul Domnului:
„A ce întrebi numele mieu? Că acela iaste minunat.” Şi n-au adaos
de-acii îngerul Domnului a să ivi la Manoé şi la femeaia lui.
Aceastea grăiaşte Domnul: „Mîngîia , mîngîia oamenii miei, dzîce
Dumnădzău. Preu , grăi în inema Ierusalímului, ruga î-l, că s-au
împlut smereniia lui. Că i s-au dezlegat ei greşala, c-au luat din mîna
Domnului îndoite păcatele ei. Glasul strigătoriului în pustie: «Găti
calea Domnului, direapte face cărările Dumnădzăului nostru!» În
572
Între paranteze în text.
IV 46r573 munte nalt te suie, cela ce bineveşteşti // Siónului, nal ă cu vîrtute

glasul tău, ce te binevesteşti Ierusalímului; năl a , nu vă teamere ! Eu,
Domnul Dumnădzău, eu voi audzî, Dumnădzăul lui Izraíl, şi nu-i voi
părăsî pre înşii; ce voi deşchide din mun părao şi-n mijloc de cîmpi,
izvoară. Face-voi pustiia cu iazere şi pămîntul cel însătat, cu
adăpători. Veselească-să ceriul de sus şi nuorii picureadze dereptate!
Să răsaie pămîntul şi să vlăstireadze milă, şi dereptate să vestească
depreună! Glas de veselie răspunde , audzîtă să fie aceasta pănă la
marginile pămîntului! Spune c-au izbăvit Domnul pre şerbul său
Iiácov; şi de vor însăta prin pustie, le va scoate apă din piatră.
Veseleaşte-te, stearpă, ceaea ce nu năşteai; rumpe şi strigă, ceaea ce
nu boliiai de prunc! Că mul îs cuconii pustiei cu mai mare mul îme
decît a ceiia ce avea pre bărbatul.
Iiunie 29, la Svin ii sl vi şi în tot l uda apostoli Pétr şi Pável
Văhod, prochimenul dzîlei i citeniia tri.
Din S bornica înt ie poslanie a svîntului apostol Petr citenie
Fra îlor, blagoslovit Dumnădzău şi Părintele Domnului nostru
IV 46v Iisus Hristos, care după multul milei sale au / rănăscut pre noi spre
nedeajde vie, prin învierea lui Iisus Hristos din mor , spre moştenie
nestricăcioasă şi neimată şi neveştedzîtoare, ferită în ceriuri pentru
noi, carii cu putearea lui Dumnădzău sîntem păzî prin credin ă, în
spăsănie gata să să descopere la vreamea de-apoi. Întru carea a vă
bucura pu înel acmu cu dulce iaste, căce v-a mîhnit în mult fealiul de
năpăşti. Pentru ca lămuritura voastră a credin ei, cu multul mai de cinste
decît aurul cel spălat şi prin foc lămurit, să să afle în laudă şi slavă şi
cinste la descoperemîntul lui Iisus Hristos care, nevădzîndu-l, iubi . În
carele acmu neoglindind, dară credzînd, vă veseli cu bucurie negrăită şi
proslăvită, dobîndindu-vă574 obîrşiia credin ii voastre, spăsenie sufletelor.
Iubi îlor, încingînd şoldurile gîndului vostru, preveghind, cu-ntregul
să nedejdiui 575 spre aducătoriul voaă har576, la ivitura lui Iisus Hristos,
ca neşte cuconi ascultoi, neschimosîndu-vă cu ceale dintăi în neştiin a
voastră pofte. Ce precumu-i cela ce v-au chemat pre voi svînt, şi voi
svin în toată petrecaniia să fi , derep ce că scris iaste: „Svin fi , că şi
eu svînt sînt.” Şi de vreame că Părinte chema pre cela ce nefă ărat
IV 47r giudecă după fiete a căruia lucru, în frică cel a nemerniciii voa- // stre
timp îl petreace , ştiind că nu cu putregăioase de argint sau de aur v-a
573
În text scris 45, greşeală de numerotare.
574
În text, scris dibøn7din˜dÁvø, greşeală de tipar.
575
În text, scris neΩdüíc7, greşeală de tipar.
576
izbăvit din deşarta voastră de la moş dată petreacere, ce cu cinstit

sîngele ca de mieluşel fără prihană şi fără întinare Hristos.
Iubi îlor, rogu-vă, ca neşte nemearnici şi veni , să vă depărta de
trupeştile pofte carile să oştesc asupra sufletului, petreacerea voastră
avînd bună între păgîni, pentru ca în cealea ce vă clevetesc pre voi ca
făcători de rău, din ceale bune fapturi oglindind, să laude pre
Dumnădzău în dzua căutării. Pleca î-vă, drept aceaea, a toată
omeneasca săzdanie, pentru Domnul; săvai a împărat, ca ce că-i mai
de sus; săvai a ighemoni, ca ce că-s de dînsul trimiş, de răscumpărare
amu făcătorilor de rău, iară de laudă celora ce fac bine. Că aşea iaste
voia lui Dumnădzău: bine făcînd, să asculta gura neştiin ei a oameni
neîn ălep , ca neşte slobodaş şi nu ca ce-a avea acoperemînt răută ii
slobodniciia; ce, ca neşte slugi a lui Dumnădzău, pre to să cinsti ,
fră îia să iubi , de Dumnădzău să vă teame , pre împăratul să cinsti .
Slugile, fi ascultoi întru tot stăpînilor voştri, nu numai celor buni şi
IV 47v miloş, ce şi celor aspri. Că aceas- / ta-i harul, cînd neştine pentru
ştiin a lui Dumnădzău sufere de rabdă scîrbele, pă înd cu strîmbul. Că,
dară, ce laudă-i dintr-aceaea cînd ve greşi şi vi răbda bătaie? Ce cînd
ve face bine şi pă înd ve răbda, aceasta-i har la Dumnădzău. Că
ş-într-aceasta sînte chema . Că şi Hristos au pă ît pentru noi, noă
lăsînd izvod ca să urma urmelor lui; carele păcat n-au făcut, nice s-au
aflat înşelăciune în rostul lui. Carele, suduit, nu întorcea577 sudalma,
pă înd, nu îngroziia, ce lăsa pre sama celuia ce giudecă cu direptate.
Careleş şi greşealele noastre însuş le-au rădicat cu trupul său pre lemn,
ca murind de cătră păcate, să vie uim direptă îi. Celuia ce cu a lui
vănătăi v-a tămăduit; că era ca oile rătăci , dară v-a întors acmu la
păstoriul şi socotitoriul sufletelor voastre.
Iulie 20, Svîntul proroc Ilíe

Văhod şi prochimenul dzîlei.
Din A-mp ra îlor a treia citenie. Glava 17.
Fu cuvîntul Domnului cătră Ilie prorocul şi dzîsă cătră Aháv: „Viu
Domnul Dumnădzăul puterilor, Dumnădzăul lui Izraíl, căruia lui
IV 48r dvoredz denaintea lui astădz, // de va hi într-aii aceştia roaă şi ploaie,
fără numai prin rostul mieu.” Şi fu graiul Domnului cătră Ilíe, dzîcînd:
„Pasă de-acicea spre răsărituri şi te ascunde la părăul Horáth, ce-i în
fa a Iordánului. Şi va hi, din părău de vei bea apă şi corbilor oi
porunci să te hrănească 578acoló.” Şi purceasă şi feace Ilíe pre cuvîntul
577
În text, scris çn˜ñoárçå‘, greşeală de tipar.
578
În text, scris gxrßnæ’skø.
Domnului, şi şedzu la părău Horáth, la fa a Iordánului. Şi corbii

aducea lui pîini diminea a şi carne înde sara şi din părău bea apă. Şi
cînd fu după dzile şi săcă părăul şi nu fu ploaie pre pămînt. 579(Şi fu
graiul Domnului cătră Ilíe, dzîcînd: „Scoală de pasă la Arétha
Sidónului şi vei şedea acoló. Şi, iacă, voi porunci unii muiere văduve
să te hrănească.” Şi să sculă de mearsă la Arétha, la poarta cetă îi, şi
ádecă acoló o muiare văduvă culegea lemnuşeale. Şi strigắ Ilíe după
dînsă şi dzîsă ei: „Adă-mi pu inea apă într-un văscior şi voi bea”. Şi
purceasă să-i aducă. Şi strigă Ilié după dînsă şi dzîsă: „Ia-mi, dară, şi o
bucă ea de pîine de-m adă în mîna ta şi ca să mănînc”. Şi dzîsă
femeaia: „Viu Domnul Dumnădzăul tău că de iaste la mine pîine de
supt spudză, ce numai cîtu-i un pumn de fănină în putină şi pu înel
undelemn în urcior. Şi iacă-m culegu doaă lemnuşeale şi voiu mearge
de-m voiu face mie şi cuconilor miei şi vom mînca şi vom muri.” Şi
dzîsă Ilíe cătră dînsă: „Cuteadză de întră şi fă pre graiul tău. Dară
să-mi faci mie de-acolea adzîmioară mică întăi şi să-mi sco să-mi
IV 48v aduci; iară / ie şi cuconilor tăi vei face mai apoi. Că aceastea dzîce
Domnul Dumnădzăul lui Izraíl: «Vadra cu fănina n-a mai scădea şi
urciorul cu undelemnul nu să va mai împu îna, pănă la dzî ce va da
Domnul Dumnădzău ploaie pre fa a a tot pămîntul.»” Şi purceasă
femeaia şi feace după graiul lui Ilie. Şi-i deade lui şi mîncă el şi ea şi
cuconii ei. Şi din dzua aceaea, vadra cu fănina n-au mai scădzut şi
urciorul cu undelemnul nu s-au mai împu înat, după cuvîntul
Domnului ce-au grăit cu mîna lui Ilíe. Şi fu după graiurile aceastea, şi
să războli fiiul femeii, stăpînii casii; şi era boala lui mare foarte, pănă
cînd nu rămasă într-îns suflet. Şi dzîsă femeaia cătră Ilie: „Ce-i mie şi
ie, omule a lui Dumnădzău? Ai întrat la mine a pomenirea păcatele
meale şi a umorîrea pre fiiul mieu.” Şi dzîsă Ilíe cătră dînsa: „Dă-mi
pre fiiul tău.” Şi luă pre îns din bra ele ei şi-l dusă în cerdac unde el
şedea acoló şi-l culcắ în patul lui. Şi strigắ Ilie şi dzîsă: „Vai mie,
Doamne, martorule văduvei cu carea eu trăiesc cu dînsa, şi o supăraş
de-i umorîş pre fiiul ei!” Şi suflắ pre cucon de trei ori şi chemă pre
Domnul şi dzîsă: „Doamne, Dumnădzăul mieu, întoarcă-să, dară,
sufletul cuconului acestuia într-însul!” Şi să feace aşea. Şi strigắ pre
cuconul. Şi audzî Domnul în glasul lui Ilíe şi să întoarsă sufletul
cuconului la nontrurile lui şi învisă. Şi luă Ilíe pre cucon şi-l pugorî de
la cerdac în casă şi-l deade maică-sa. Şi dzîsă Ilie: „Vedz că-i viu fiiul
IV 49r tău.” // „580[Cu]noscuiu că tu omul eşti a lui Dumnădzău şi graiul
Domnului în rostul tău adevărat.”)
579
În text, paranteza este precedată de o cruce.
580
Lipseşte un pasaj din text, probabil dintr-o eroare a tipografului.
Din A-mp r îilor a treia citenie. Glava 18.

(581Şi fu după dzile multe şi graiul Domnului fu cătră Ilie în anul cel al
treia, dzîcînd: „Du-te şi te arată lui Aháv, şi voi da ploaie pre fa a
pămîntului.” Şi purceasă Ilie să să arate lui Aháv. Şi era foamete tare
în Samáriia. Şi chemă Aháv pre Avdiu, pre ispravnicul casii; şi Avdíu
era temîndu-să de Domnul foarte. Şi era cînd ucidea Iezavéla pre
prorocii Domnului şi luă Avdiu o sută de bărba proroci de i-au ascuns
cîte cindzăci în doaă peşteri şi-i hrăniia pre înşii cu pîine şi cu apă. Şi
dzîsă Aháv cătră Avdíu: „Vino să cutrierăm prin ară şi pre la
izvoarăle apelor şi pre la toate păraole, doară vom găsî iarbă şi ne vom
cru a caii şi mîşcoii582 şi să nu piiaie din dobitoace.” Şi-ş împăr îră
calea ca să o petreacă printr-însă. Aháv purceasă pre o cale însuş şi
Avdiu au purces pre altă cale sîngur. Şi era Avdiu în drum şi veni Ilíe
în timpinarea lui. Şi Avdiu să sîi de cădzu cu fa a la pămînt şi dzîsă:
„Tu eşti însu , domnul mieu, Ilie?” Şi dzîsă Ilíe cătră Avdiú: „Eu
sînt. Purceade de spune Domnului tău: «Iaca Ilie.»” Şi dzîsă Avdiu:
IV 49v „Ce-am greşit de dai pre şerbul tău pre mînule / lui Ahav, să mă
umoară? Viu Domnul Dumnădzăul tău de iaste limbă sau împără îie583
să nu hie trimis Domnul mieu să te cearce. Ş-am dzîs: «Nu iaste»; ş-au
pătruns împără îia şi oraşele ei şi nu te-au aflat. Şi acmu tu dzîci:
«Purceade de spune Domnului tău: «Iaca Ilie.» Şi va hi, cum eu voiu
mearge de la tine, şi duhul Domnului te va lua într-alt pămînt carele
eu nu ştiu; şi deaca voiu întra de voiu spune lui Aháv, şi nu te va găsî
şi mă va ucide. Şi iacă şerbul tău iaste temîndu-să de Dumnădzău din
tinerea ea sa. Dară nu î s-au spusu- domnului mieu în ce chip feciu
cînd ucidea Ezavéla pre prorocii Domnului? Şi am luat din prorocii
Domnului o sută de bărba de i-am ascuns în peşteri, cîte cindzăci, şi
i-am hrănitu-i cu pîine şi cu apă. Şi acmu tu îmi dzîci: «Du-te de
spune domnului tău: ‘Iaca Ilíe’», şi mă va ucide.” Şi dzîsă Ilie: „Viu
Domnul puterilor căruia dvoresc naintea lui, că astădz mă voi arăta
lui.” Şi purceasă Avdíu în tîmpinarea lui Aháv şi-i spusă lui. Şi alergă
Aháv în timpinare lui Ilie. Şi fu, cum vădzu Aháv pre Ilie, dzîsă cătră
dînsul: „Tu eşti acela ce surupi pre Izraíl?” Şi dzîsă Ilíe: „Nu surup eu
pre Izraíl, ce tu şi casa tatălui tău, cînd lăsat voi pre Domnul
Dumnădzăul vostru şi v-a dus după Vaalím. Şi acmu trimite de
strînge la mine pre tot Izraílul, la muntele lui Carmíl, şi pre prorocii
lui Vaal şi cei cindzeci584 a ruşinei şi prorocii pădurilor, carii mănîncă
581
Paranteză în text.
582
În text, scris mß‚koÔ.
583
În text, scris ç˚mpßrø∆e, greşeală de tipar.
584
În text, scris çin7qeq´, greşeală de tipar.
IV 50r masa Ezavélii.” Şi trimisă Aháv în tot Iz- // raílul şi strînsă şi pre to
prorocii la muntele lui Carmíl. Şi dzîsă lor Ilie: „Pănă cînd voi ve
şchiopăta într-îmbe subgenunchile voastre? De iaste Domnul
Dumnădzăul, purceade după dînsul; iară de iaste Vaál acela, păsa
după dînsul.” Şi dzîsă Ilíe cătră nărod: „Eu am rămas proroc
Domnului sînguratec, şi prorocii pădurii foarte-s mul .” Şi dzîsă Ilíe:
„Să ni să dea, dară, noaă doi boi şi să-ş aleagă ei şie pre unul; şi să şi-l
demice şi să-l puie pre leamne, şi foc să nu puie. Şi eu voiu face pre
boul celalalt, şi foc nu voiu pune. Şi striga cu numele dumnădzăului
vostru, şi eu voiu chema în numele Domnului Dumnădzăului mieu; şi
fi-va, dumnădzăul cela carele va audzî cu foc, acesta-i Dumnădzău.”
Şi răspunsă tot nărodul şi dzîsă: „Bunu-i graiul ce grăiş astădz.” Şi
dzîsă Ilíe prorocilor ruşinii: „Aleage î-vă şie pre vi elul pre unul şi
face voi întăi, că sinte mul voi, şi chema în numele dumnădzăului
vostru, şi foc nu punere .” Şi luară vi ălul şi feaceră aşea; şi chemară
cu numele lui Vaál de diminea ă pănă amiadzădz şi dzîsără:
„Audzî-ne, Vaále, audzî-ne!” Şi nu era glas, şi nu era audzîre, şi
alerga pregiur jărtăvnic ce făcusă. Şi fu amiadzădz; şi batgiocori pre
înş Ilíe Thezviteanul şi le dzîsă: „Striga cu glas mare, că are voroavă,
sau îş trebuiaşte, sau doară doarme, şi să să deşteapte!” Şi-l chema cu
glas mare şi să croia pre obiceaiul lor cu cu îte şi cu croiale pănă în
IV 50v vărsatul sîngelui pre dînşii. Şi pro- / rociia pănă cînd trecu după
amiadzădz; şi cînd fu la585 vreamea să să suie jărtva, şi nu era glas. Şi
grăi Ilíe Thezviteanul cătră prorocii spurcărilor dzîcînd: „Da î-vă în
laturi de-acmu, şi eu voiu face jirtva mea cea cu totul de ars.” Şi să
deaderă în laturi. Şi dzîsă Ilíe cătră nărod: „Apropiia î-vă cătră mine!”
Şi să apropiară tot nărodul cătră dînsul. Şi luă Ilie doaăspreace pietri,
pre numărul a doaăspreace neamuri a lui Izraíl, cum au grăit Domnul
cătră dîns dzîcînd: „Izraíl fi-va numele tău!” Şi zidi pietrile în numele
Domnului şi vindecă altariul Domnului cel săpat şi feace hălăşteu să
încapă doaă măsuri de sămîn ă pregiur altariu. Şi clădi leamnele pre
altariu ce feace şi demică jirtva cea de ars cu-ntregul şi o pusă pre
despicăturile ceale de leamne. Şi dzîsă Ilíe: „Aduce î-mi patru veadre
de apă şi le turna preste jărtvă şi preste leamne!” Şi feaceră aşea. Şi
dzîsă: „Îndoi !” Şi îndoiră. Şi dzîsă: „Întrei !” Şi întreiră. Şi mergea
apa împregiurul altariului şi hăleşteul să-mplu de apă. Şi strigă Ilíe
cătră ceriu şi dzîsă: „Doamne, Dumnădzăul lui Avraám şi Isaác şi
Iiácov, audzî-mă astădz pentru foc şi astădz să cunoască tot nărodul
acesta că tu eşti sîngur Domnul Dumnădzăul lui Izraíl şi eu – şerbul
tău şi pentru tine feciu toate lucrurile aceastea! Audzî-mă, Doamne,
585
În text se repetă cuvântul la, greşeală de tipar.
audzî-mă pentru foc şi să cunoască nărodul acesta că tu eşti Domnul

IV 51 r586
Dumnădzăul lui Izraíl şi tu ai vîrtejit inema nărodului // acestuia după
tine.” Şi cădzu foc de la Domnul din ceriu şi mîncă olócavsta jărtvă şi
leamnele şi apa cea din hălăşteu şi pietrile şi ărna au lins focul. Şi
cădzu tot nărodul gios pre fa a lor şi dzîsără: „Adevărat Domnul iaste
sîngur Dumnădzău.” Şi dzîsă Ilíe cătră nărod: „Prinde î-mi pre
prorocii lui Vaál, nime să nu scape de dînşii.” Şi-i prinsără pre înş. Şi
i-au pugorîtu-i Ilie la părăul lui Chirson şi i-au giungheatu-i pre înş
acoló. Şi dzîsă Ilíe cătră Aháv: „Sui de mănîncă şi bea, că vine glas de
picioare de ploaie.” Şi să sui Aháv să mănînce şi să bea. Şi Ilíe să sui
în Carmíl şi să plecă la pămînt şi pusă obrazul său între genunchile
sale şi dzîsă slugii sale: „Sui-te de caută în calea mării.” Şi să sui de
oglindi ficiorul şi dzîsă: „Nu iaste necăiurea.” Şi dzîsă Ilíe: „Şi tu te
întoarce de şeapte ori.” Şi să întoarsă ficiorul de şeapte ori. Şi cînd fu
n-a şeaptea, adecă o neguri ă mititea cîtu-i o urmă bărbătească suind
apă din mare. Şi dzîsă: „Sui de dzî lui Aháv: «Înhamă carul tău şi să te
cubori să nu te apuce ploaia.” Şi cînd fu pănă cicea şi pănă ciia, şi
ceriul să întunecắ de nuori şi de vînt şi să feace ploaie mare. Şi
plîngea şi mergea Aháv pănă la Izraíl. Şi mîna Domnului fu pre Ilie
şi-ş strînsă cu brîul pîntecele său, şi alerga naintea lui Aháv pănă la
Izraíl. Glava 19. Şi spusă Aháv Ezavélii, muierii sale, toate cîte feace
Ilie şi cum ucisă prorocii în sabie. Şi trimisă Ezavél de-i dzîsă: „Tu /
IV 51v eşti Ilie, şi eu – Ezavéla. Aceastea să-m facă mie dumnădzăii şi
aceastea să-m adaogă, că într-aceasta vreame voiu pune sufletul tău ca
unuia de-aceia.” Şi să temu Ilíe şi să sculă şi să dusă pentru capul său.
Şi veni la Virsaveé, în pămîntul Iúdii, şi lăsă ficiorul său acoló, şi el să
dusă la pustie, cale de o dzî, şi veni de şedzu supt brădet şi-ş cerea
sufletului său să moară. Şi dzîsă: „Agiunge-mi acmu, ia-mi, dară,
sufletul mieu de la mine, Doamne, că nu sînt mai bun eu decît
tată-mieu.” Şi adormi de somnắ acoló, supt pom. Şi ádecă oarecine
s-au atins de dînsul şi dzîsă lui: „Scoală de mănîncă şi bea.” Şi căută
Ilíe, şi ádecă la căpătîiul său adzîmă de alac şi urcior cu apă. Şi să
sculă de mîncă şi bău şi să-ntoarsă de adormi. Şi să-ntoarsă îngerul
Domnului a doaoră şi să atinsă de dînsul şi-i dzîsă lui: „Scoală de
mănîncă şi bea, că departe de tine calea.” Şi să sculă şi bău şi mearsă
în vîrtutea mîncării aceiia 40 de dzîle şi 40 de nop , (587pănă la
muntele lui Dumnădzău Horív. Şi-ntră acoló în peşteră şi masă acoló.
Şi ádecă graiul Domnului cătră dînsul şi-i dzîsă: „Ce cau pre cicea,
Ilíe?” Şi dzîsă Ilíe: „Jeluind am jeluit Domnului totputearnicului, că te
586
În text, scris ka, greşeală de tipar.
587
Paranteză şi majusculă în text; înaintea parantezei apare un ornament floral.
părăsîră fiii lui Izraíl. Altarele tale le răsîpiră şi prorocii tăi umorîră în
sabie. Ş-am rămas eu sînguratec şi-m cearcă sufletul mieu să mi-l ia.”
Şi dzîsă: „Vei ieşi mîine şi vei sta înaintea Domnului în munte. Iacă,
IV 52r va treace Domnul. Şi ádecă vî- // nt mare şi putearnic topind mun ii şi
sfărîmînd pietrile denaintea Domnului în munte; nu-i în vînt Domnul;
şi după vînt – vivor, şi nu-i în vivor Domnul; şi după vivor – foc, şi
nu-i în foc Domnul. Şi după foc – glas de vintecel sup îre, şi aci-i
Domnul.” Şi cînd fu deaca audzî Ilie, acoperi obrazul său cu sareca sa
şi mearsă de stătu supt peşteră. Şi ádecă cătră dînsul glas şi dzîsă: „Ce
tu acicea, Ilie?” Şi dzîsă Ilie: „Jeluind am jeluit pre Domnul
totputearnicul, că părăsîră legămîntul tău fiii lui Izraíl. Oltarele tale
răsîpiră şi prorocii tăi ucisără cu sabiia; şi rămaş eu sîngură ăl şi
cearcă sufletul mieu să mi-l ia.” Şi dzîsă Domnul cătră dînsul: „Pasă
de te-ntoarce în calea ta. Şi vei mearge în drumul pustiei Damáscului
şi vei pomăzui pre Azaíl împărat Siríii şi pre Iiú, fiiul lui Namesí, vei
pomăzui împărat preste Izraíl, şi pre Elisaé, fiiul lui Safát de la
Velmaulá, vei pomăzui în proroc pentru tine.”
De A-mp r îilor a patra citenie. Glava 2.
Dzîsă Ilíe cătră Elisaé. Scrisă-i ghenarie 6, list 25.
Avgust 6, la Svînta Preobrejenie

Sara la vecernie. Prochimenul dzîlei i citenia tri.
De la Ishod citenie. Glava 24. /
IV 52v Dzîsă Domnul cătră Moiséi: „Sui-te cătră mine în munte şi stăi acicea.
Şi da- -voi leaspedzîle ceale de piatră, leagea şi poruncile carile am
scris, să le înlegiuieşti lor.” Şi să sculă Moiséi şi Iisús, ce-i dvoriia lui,
şi să suiră în muntele lui Dumnădzău. Şi bătrînilor dzîsără: „Mîlcomi
acii pănă ne vom întoarce cătră voi. Şi ia, Aáron şi Or cu voi; să
nescui s-a tîmpla giude , margă la dînşii.” Şi să sui Moiséi în munte şi
acoperi nuor muntele. Şi s-au pugorît slava lui Dumnădzău pre muntele
Sináiului şi l-au acoperit 6 dzîle. Şi chemă Domnul pre Moiséi a
şeaptea dzî din mijlocul nuorului; iară videniia slăvii Domnului – ca
focul ardzînd pre vîrvul muntelui, în preajma fiilor lui Izraíl. Şi întrắ
Moiséi în mijlocul nuorului şi să sui pre munte; şi era acoló pre munte
40 de dzîle şi 40 de nop .
˝ IÊsxóda588 citenie. Glava 34589.
Într-acealea dzîle, grăi Domnul cătră Moiséi fa ă cătră fa ă, ca neştine
cînd grăiaşte cătră al său priiatin, şi să trimitea la săbor. Iară sluga
Isus, fiiul lui Naví, tînăr, nu ieşiia din cort. Şi dzîsă Moiséi cătră
588
În limba slavonă: „Din Ieşirea”.
589
Domnul: „Iată, tu îm dzîci: «Scoate oamenii aceştia!» Şi tu nu-mi

arătaş pre carele vei trimite cu mine, ce tu mi-ai dzîsu-mi: «Ştiu-te
IV 53r mai presus decît pre to şi dar ai de la mine». Deci // de-am aflat dar
denaintea ta, arată-mi-te însu di-n ăles să te vădz, ca deac-am aflat
dar denaintea ta, şi ca să cunosc că-i poporul tău neamul acesta.” Şi
dzîsă: „Însumi nainte î voi mearge şi te voi odihni-te.” Şi dzîsă cătră
Svin ia sa: „Că de nu vei tu-mpreună mergea590 cu noi, nu mă scoate
de-aciia. Dară cum s-a şti adevăr c-am aflat dar la tine eu şi poporul
tău? Ce de vei mearge Svin ia ta cu noi, şi mă voi proslăvi eu şi
poporul tău decît to păgînii, limbile ce-s pre pămînt.” Şi dzîsă
Domnul cătră Moiséi: „Şi acesta cuvînt ce dzîsăş î-l voi face, că aflaş
dar denaintea mea şi te ştiu mai presus decît pre to .” Şi dzîsă:
„Arată-mi slava ta.” Şi dzîsă Svin ia sa: „Eu voi treace mainte de tine
cu slava mea şi vei chema cu numele mieu pre Domnul nainte- . Şi
voiu milui pre cine miluiesc şi voi cru a pre cine cru .” Şi dzîsă: „Ni-i
putea vedea fa a mea, că nu poate vedea omul fa a mea şi să fie viu.
Iaca locul la mine şi vei sta pre piatră; şi deaca va treace slava mea, şi
te voi pune în gaura pietrii şi voi coperi cu mîna mea preste tine
pănă voi treace; şi-m voi lua mîna, şi atunce vei vedea napoiurile
meale, iară fa a mea nu î s-a arăta.” Şi să mînecă Moiséi de
deminea ă şi ieşi la muntele Sináiului, cum i-au dzîsu-i Domnul591.
Şi să pugorî Domnul în nuor şi stătu nainte-i acii Moiséi şi chemă cu
numele Domnului şi veni Domnul naintea fea ii lui. Şi chemă Domnul
IV 53v Dumnădzăul înduratul şi milostivul, îndelung / răbdătoriu şi mult milostiv
şi adeverit. Şi grăbi Moiséi de să plecă la pămînt şi să-nchinắ Domnului.
Din A-mp r îilor a treia citenie. Glava 19.
În dzîlele acealea, veni Ilíe în Bersabeé, carea iaste pămîntul Iúdii, şi-ş
lăsă ficiorul acii. Şi el mearsă în pustie cale de o dzî şi veni de şedzu
supt brădet şi cerşu să-ş dea sufletul. Şi dzîsă: „Agiunge-mi acmu,
ia-mi, dară, sufletul de la mine, Doamne, că nu sînt eu mai bun decît
tată-mieu.” Şi să culcă de adormi acoló supt molidvu. Şi ádecă
oarecine s-au atins de dînsul şi-i dzîsă: „Scoală de mănîncă şi bea.” Şi
să-mpregiur căută Ilíe; şi ádecă la căpătiiul lui – adzîmă de alac şi
cană cu apă. Şi să sculă de mîncă şi bău şi să-ntoarsă de adormi. Şi
să-ntoarsă îngerul Domnului de-a daora de l-a deşteptat şi i-au dzîsu-i:
„Scoală de mănîncă şi bea, că-i departe de tine calea.” Şi să sculă de
mîncă şi bău şi mearsă în tăriia mîncării aceiia 40 de dzîle şi 40 de
nop la muntele lui Dumnădzău Horív. Şi întrắ în peşteră şi să sălăşlui
într-însă. Şi ádecă graiul Domnului cătră dînsul şi-i dzîsă: „Ce cau
590
În text, scris må’r¡å‘, probabil greşeală de tipar.
591
În text, scris dm*mnÁl´, greşeală de tipar.
pre cicea, Ilíe?” Şi dzîsă Ilíe: „Rîhnind rîhnit-am Domnului

atotputearnicului, că te părăsîră fiii lui Izraíl; oltarele tale le săpară şi
prorocii tău ucisără în sabie. Ş-am rămas eu sîngur şi caută sufletul
IV 54r mieu să-l ia.” Şi dzîsă Domnul: „Vei ieşi mîine şi vei sta // denaintea592
fea ii Domnului în munte. Iacă, va treace Domnul. Şi ádecă duh mare
şi tare topind mun îi şi sfărîmînd pietrile naintea593 Domnului; nu-i în
vînt Domnul. Şi după vînt – cutremur; nu-i în cutremur Domnul. Şi după
cutremur – foc; nu-i în foc Domnul594. Şi după foc – glas de linişte
sup îre, şi aci-i Domnul.” Şi cînd fu deaca audzî Ilie, acoperi fa a sa cu
sareca sa şi ieşi de stătu la gura peşterii. Şi-i dzîsă Dumnădzău: „Pasă
de te-ntoarce în calea ta; şi vei mearge în calea pustiei Damáscului şi
vei pomăzui pre Eliséi, fiiul lui Safát, în locul tău proroc.”
Avgust 15 NaÁspe∆n⁄e prçs˜t⁄å vlçdca ná‚eå bc*ø iprsño dv*i mar⁄∆å595.

Prochimenul dzîlei i citenia tri.
˝ Bitiia citenie. Glava 28.
Ieşi Iiácov de la Pu ul Giurămîntului şi mearse în Hărán. Şi aflắ loc de
dormi acoló, că apusease soarele. Şi luă din pietrile locului aceluia
de-ş pusă căpătîi, şi dormi într-acela loc şi vis vădzu. Şi ádecă scara
rădzîmată în pămînt, a căriia vîrvul agiungea pănă în ceriu; şi îngerii
IV 54v lui Dumnădzău suia şi pogorîia pre / însă şi Domnul să rădzîma pre
dînsă. Şi dzîsă: „Eu, Dumnădzău lui Avraám, părintelui tău, şi
Dumnădzău lui Isaác; nu te teame! Pămîntul pre carele tu dormi, ie îl
voi da şi sămîn ei tale. Şi va fi sămîn a ta ca arina pămîntului şi să va
lă î pănă la mare şi livă şi miadzănoapte şi spre răsărite; şi să vor
blagoslovi de tine toate neamurile pămîntului şi de sămîn a ta. Şi iacă,
eu sînt cu tine, păzîndu-te în calea în toată, încătro ce vei mearge; şi te
voi întoarce în pămîntul acesta, că nu te voi părăsî pănă cînd î voi
face toate cîte -am grăit.” Şi să sculă Iiácov din somnul său şi dzîsă:
„Că iaste Domnul în locul acesta şi eu nu ştiusăm.” Şi să înfricoşe şi
dzîsă: „Dară el straşnic loc iaste acesta. Nu-i aceasta, ce-i casa lui
Dumnădzău, şi aceasta-i poarta ceriului.”
În ălepciunea ş-au ziditu-ş casă, rădicắ stîlpi şeapte, giunghé a sale
jărtve şi direasă în păhar al ei vin şi găti a sa masă. Trimisă a sale
slugi chemînd cu naltă strigare la păhar, grăind: „Cine-i de voi fără
crieri, pleace spre mine!” Şi celor lipsi de crieri dzîsă: „Veni de
592
Cuvântul de semnalare de pe pagina anterioară: denainte.
593
În text, scris naíñå, greşeală de tipar.
594
În text, scris Dm*mnÁl´, greşeală de tipar.
595
În limba slavonă: „La Adormirea precuratei, fericitei noastre Născătoare de
Dumnezeu şi pururea fecioară Maria”.
mînca a mea pîine şi bea vin ce-am deres voaă. Părăsî nebuniia şi
ve víe îm veaci să împără î . Cerca în ălepciunea, ca să vie ui .
Înderepta de isprăvi mintea în cunoştin ă. Cine dojeneaşte răii
IV 55r dobîndeaşte necinste, că probrăzînd pre necuratul, îş // va lua prihană;
că probrăzala necuratului îi sînt beşici. Nu probrăzî răii, să nu te
urască; probrăzeaşte în ăleptul, şi te va îndrăgi. Dă vină în ăleptului şi
mai în ălept să va face. Arată direptului, şi va adaoge a deprinde.
Începătura în ălepciunii – frica Domnului, şi sfatul svin ilor – mintea;
iară a priceape leagea, de gîndul cel bun iaste. Că cu acesta chip mul
vei trăi ai şi î să vor adaoge aii vie ii tale.
˝ proroçésva IÊezekïíleva596 citenie. Glava 43.
Aceastea dzîce Domnul: „Fi-va de la dzua a opta”. Şi de-aciia scrisă-i
la noievrie 21, list 13.
Avgust 29, la T iatul cinstitului cap a svîntului Ioán, Botedz toriul

Domnului Hristos
Sara la vecernie. Prochimenul dzîlei şi citenii trei.
Aceastea grăiaşte Domnul: „Mîngîia , mîngîia pre oamenii miei”, dzîce
Dumnădzău. Caută-o în 24 a lunii lui iiunie, la Născutul Svin iii597 sale.
A doa-i aceasta:
Din prorociia lui Maláhie citenie. Glava 3.
Aceastea grăiaşte Domnul totputearnicul: „Iaca, eu voi trimite pre
IV 55v îngerul mieu nainte de fa a ta, / carele va tocmi calea ta denaintea ta.
Şi va veni în besearica sa Domnul, carele voi îl căuta . Şi cine va
suferi dzua întrării lui, sau cine va putea sta la ivitul lui? Derep ce că
acela va purceade ca focul în topitoare şi ca iarba spălătorilor. 598(Zö’lö
farbö’skïe. Herba599 fullonum.) Şi va şedea sleind şi lămurind ca argintul
şi ca aurul şi va cură î pre fiii lui Leví şi-i va turna pre înşii ca pre
aurul şi ca pre argintul. Şi vor fi Domnului aducînd jărtve cu direptate
şi va plăcea Domnului jărtva Iúdei şi a Ierusalímului, ca-n dzîle de
veac şi ca anii de mainte. Şi m-oi apropiia cătră voi cu giude şi voi fi
martur reapede asupra fărmăcătoarelor şi asupra preacurvărea elor şi
asupra celora ce să giură pre numele mieu cu strîmbul şi asupra celora
ce opresc simbriia năimi ilor şi fac sîlă văduvelor şi dau brînci săracelor;
şi asupra celora ce strîmbadză giude ul nemearnicului şi asupra celora
ce nu să tem de mine, dzîce Domnul totputearnicul. Derep ce că eu sînt
596
În limba slavonă: „Din prorocia lui Iezechiel”.
597
În text, scris sncïi.
598
Paranteze în text.
599
În text, scris gxérba.
Domnul Dumnădzăul vostru, şi nu mă schimb, şi voi, fiii lui Iiácov, nu

vă părăsît de la păcatele părin ilor voştri, ce a datu-vă în laturi de la
legiuitele meale şi nu le-a ferit. Întoarce î-vă cătră mine şi oi întoarce-mă
spre voi”, dzîce Domnul totputearnicul. „Şi vor ferici-vă toate limbile,
şi ve cunoaşte că eu sînt Domnul, ce caut între direptul şi-ntre cel strîmb,
la dzua aceaea carea eu o fac de cru at celora ce mă iubăsc.” Glava 4. //
IV 56r „Să cunoaşte , dară, şi să pomeni leagea lui Moiséi, şerbul mieu,
precum i-am poruncitu-i în Horív, cătră tot Izraílul, porunci
şi-ndireptări600. Şi iaca, eu trimi voă pre Ilíe Thezviteanul, mainte
pănă a veni dzua Domnului cea mare şi străluminată; carele va tocmi
inema tatălui cătră fiiu şi inema a om cătră de-aproapele său, ca să nu
viind să lovăsc pămîntul de năprasnă”, dzîce Domnul totputearnicul,
Dumnădzăul lui Izraíl.
Di-n lepciunea lui Solomon citenie. Glava 4.
Direptul de va sosî a să fîrşi, în răpaos va fi. (16)601 Va osîndi direptul
murind pre cei vii necura , că vor vedea moartea direptului şi nu s-or
priceape ce sfătuiră de dînsul. Că-i va trînti Domnul pre necura îi cu
obrazele la pămînt şi-i va scutura pănă la rădăcini; şi pănă în cel
de-apoi să vor usca în dureare, şi pomana lor va peri. Că-ş vor veni în
gîndul păcatelor lor spămînta şi va înfrunta pre înşii dimprotivă
fărălegile lor. Atunce va sta cu îndrăznire multă direptul între fa a
celora ce l-au scîrbit pre însul şi celora ce tăgăduiesc durorile lui.
Vădzîndu-l, înspăima-să-vor cu frică cumplită şi-ş vor ieşi din minte
de preaslăvită mîntuin a lui. Că vor dzîce întru sine căindu-să şi de
strîmtoare vor suspina şi vor dzîce: „Acesta era carele îl aveam
oarecînd în rîs şi în pildă de ocară, nebunii noi. Petreacerea lui o
IV 56v socotiiam nebunie şi moartea lui – fără / cinste. Cum s-au menit în fiii
lui Dumnădzău şi în svin ii sor ul lui iaste. Poate că ne-am rătăcitu-ne
din calea direptă îi şi a direptă îi lumină n-au lucit preste noi şi soarele
n-au lucit noă. De fărăleage împlutu-ne-am şi de cărarea perirei ş-am
îmblat în cărări ne-mblate, iară calea Domnului n-am cunoscut.602
(Dară ce ne-au folosît mîndriia? Şi bogă îia cea cu mîndrie, dară ce
dobîndă ne-au adus aceasta? Că-s trecătoare toate lucrurile aceastea ca
umbra şi ca solul ce aleargă nainte şi ca corabiia ce noată reapede pre
apă; carea deaca o treace, nu-i pot afla urma, nice cărarea fundului ei
între valuri. Sau ca pasărea ce zboară pre văzduh, unde nice un sămn
nu să află de calea ei, fără numai sunetul aripilor ei împrăştiind iuşorul
vînt şi despicînd cu năvală calea văzduhului; clătind cu răsprăştiiatele
600
În text, scris ‚in7direpñß’rïi˘, greşeală de tipar.
601
Paranteze în text.
602
Paranteze în text; înaintea parantezei apare o cruce.
aripi au zburat în ceaea parte, şi de-acii nice un sămn a zburării sale

nu să găseaşte. Sau ca săgeata slobodzîtă la proşcă însămnată,
despicîndu-să cu dînsă văzduhul, acii iarăş să înbină, de nu să mai ştie
trecătoarea ei. Aşea şi noi, născîndu-ne, aciiş ne fîrşim şi nu putum
nice un sămn de bunătate s-arătăm şi răul nostru ne fîrşim. Unele ca
aceastea grăiră în iad aceia ce fac păcate, că nădeajdea făcătoriului de
rău iaste ca fulgii cînd îi apucă vîntul şi ca spuma cea cingăşea, carea
de năvală să răsîpeaşte, şi ca fumul ce-l împraştie vîntul, şi ca
pomenirea oaspelui ce să duce într-aceaeaş dzî. Iară direp ii în veaci
vor trăi şi la Domnul le iaste plata lor şi grija603 lor de la Cel de sus.
Cu Dumn dz u cone ul Parimiilor.
603
În text, scris griΩca, greşeală de tipar.

Postcolonial Reflections On Luke 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Postcolonial Reflections On Luke 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

E D I T U R A U N I V E R S I T Ă Ţ I I „A L E X A N D R U I O A N C U Z A” I A S I

PARIMIILE PRESTE AN, O CARTE SINGULAR ÎN CULTURA

NOT ASUPRA EDI IEI............................................................................... 35

GLOSAR ........................................................................................................... 65

BIBLIOGRAFIE .............................................................................................. 87

PARIMIILE PRESTE AN............................................................................... 95

FACSIMILE ................................................................................................... 357

lecturi diverse şi cunoştin e lingvistice bogate. Caracterul inedit al textului

1. Din istoria unei vechi c r i de lectur : prophetologion

1.1. Tradi ia bizantin

Pe de altă parte, G. Engberg consideră că tradi ia prophetologionului

testamentare propriu–zise, textul con ine şi indica ii referitoare la tipul slujbei în

1.2. Tradi ia slavon : parimejnik

1.3. Exist o tradi ie româneasc a parimiarului?

succesive, preluări integrale sau fragmentare, curente de opinii, toate acestea

că pericopele veterotestamentare destinate lecturii în biserică sunt incluse, încă

Un inventar al exemplarelor parimiarului lui Dosoftei a fost realizat de

2. Structura şi con inutul Parimiilor preste an

cronologic al domnilor Moldovei şi obişnuita închinare către voievod (în acel

2.2. Con inutul Parimiilor preste an; probleme specifice

din În elepciunea lui Solomon: 3, 1-7, 9; 4,1; 4,7-15; 4,16-5,15; 5,15-6,2;

Is. Parimiile preste Parimiile preste

şi noaptea, întru noaptea, şi nu să să vor închide, se vor

Cetate Svîntului lui sfin ilor Israil.

în toate versiunile; în schimb, apare în plus, şi în concordan ă cu versiunile

Câmpulung pentru mitropolitul Teodosie al ării Româneşti. Astfel, cercetătorul

dintre parimiarele greceşti şi Septuaginta.34 Pe de altă parte, dacă este să

2.2.2. Imnurile şi canoanele

rîndului Theioghenés Lóghe, Pnéuma parákliton pálin allon ek ghenétou kólpon

judecata finală şi semnele care o anun ă. La sfârşit, mitropolitul comunică şi

Glosarul consemnează termenii învechi i, pe cei cu circula ie restrânsă şi,

Grafia Parimiilor preste an

În stabilirea valorii slovelor în Parimiile preste an am avut în vedere mai mul i

în condi iile în care se poate pune la dispozi ia cititorului facsimilul textului;

Mai re inem din studiul autorului citat, ca pe un principiu mereu actual,

În opinia noastră, o edi ie de text vechi ar trebui să armonizeze două cerin e

De asemenea, observăm că, în ciuda tendin ei de notare a lui ă prin ß şi a lui î

lexicală; de exemplu, substantivul strßn7súrile (o singură ocuren ă în text, II 2v)

când cele cu e reflectă pronun ia39. De aceeaşi părere este şi L. Onu40.

a) În tipăriturile contemporane norma este utilizarea lui å, ™, æ în

(5v), taegaeduieste (3v), să ne tiemem (4v) etc. De asemenea, diftongul –ea în

formele cu oa apar în alternan ă cu cele cu o (alternan ă care ar putea fi, însă,

Singurul element constant (şi singurul distinctiv) era «nazalitatea»”, sau „o

amploarea fenomenului în Via a şi petreacerea svin ilor; M. Cobzaru

nu este întotdeauna consecventă în cadrul aceluiaşi psalm şi că rimele nu sunt

Alte particularit i ale grafiei în Parimiile preste an

84-85; ea apare şi în câteva scrisori de la începutul secolului al XVII-lea, ale

Vocala a este suprascrisă în ñoañê (I 6r).

lan7ñÁnå∆rêkk, la-ntunearec, IV 34v; fßkÁså∆‚ês´, făcusăş, IV 44r; çn˜ñoárçå‘,

întregată, IV 5r; a‚ÁÂ, ş-au, IV 6r; dnêêΩdüê∆sk´, nedejdiuiesc, IV 17v; xlê´wê∆Á,

În realizarea edi iei critice a Parimiilor preste an, am beneficiat de

achip í, vb. 4 tranz. ‘a pipăi’

astîndu verb gerunziu [3] 63v;

bezacónnic, -i subst. masc., adj. ‘nelegiuit’:

brudivíe, subst.fem. ‘nebunie; simplitate’:

buiác, - adj. ‘sălbatic, sirep; (d. vegeta ie) roditor, îmbelşugat’:

cámai, adv. ‘mai; niciodată nu mai..., nu încă’

Cisle subst. propriu fem. nom.-ac. [3] 103r; [4] 27r;

custá, vb. 1 intranz. ‘a trăi’:

dáscal, -i subst. masc. ‘om învă at, înstruit, cult’:

dvorbitori subst. comun masc. sg. nom.-ac. neart. [3] 135r;

efi, subst. fem. ‘măsură de capacitate pentru cereale’

fáche, –uri subst. fem. ‘făclie’