[m « w o, H ' H

Editor Călin Vlasic ♦ Consilier editorial: Gheorghe

Crăciun ♦ Redactor Ovidiu Moceanu ♦ Culegere
computerizaţi fi tehnoredactate: Mana Crăciun ♦
Corectura; autorul ♦ Design copertă colecţie: Done Stan
♦ Procesare grafică copertă: VioreJ Mihart

Piteşti - Bucureşti - Braşov - Cluj-Nnpoco -

Constanţa ♦ Apărut: 2002 ♦ Editat în Romănia ♦
Printed in Romania

O Copyright Editura Paralela 45 pentru prezenta ediţie

Piteşti 0300, str. Fraţii Goleşti 128-130; telefax:

(048)63.14.39; (048)63.14.92; (048)21.45.33; e-mail:
ep45@pitesti.ro ♦ Bucureşti Sector 4, b-dul. Dimitrie
Cantemir, nr. 20, bl. 8, sc. A, et. 3, ap. 16; telVfax
(01)335.36.97; e-mail: bucurestip45@voxlinc.ro ♦
Braşov 2200, str. Paul Richter 7; tel./fax: (068)14.04.15;
e-mail. ep45@deltanet.ro ♦ CluJ-Napoca 3400, str.
Ion Popescu-Voiteşti 1-3, bl; D, sc. 3, ap. 43;
tel7fax: (064)43.4031; e-mail: ep45cj@rdslink.ro ♦
Constanţa 8700, str. Aloca Romulus, nr. I, tel.:
(041)510.212

www.edituraparalela45.ro

iTiparul executat la tipografia1

L Editurii PARALELA 45 |

ISBN 973-593-576-7
 IO A N M lR C E A lE L C I U

HAR ŞI LIBERTATE
în viziunea teologică
I a Sfântului Ioan Cassian
T ip ă rită cu binecuvântarea IPS Sale dr. Antonie PLĂMĂDEALĂ ,
Mitropolitul Ardealului, C rişanei şi M aram ureşului

jŞ
PARALELA 45
 Cuvân t înainte

Imi face plăcere să scriu aceste câteva cuvinte de introducere la cartea

părintelui lector dr. loan M ircea lelciu, intitulată H ar ş i libertate în viziunea
teologică a S fân tu lu i loan C a ssian . Pentru că acest Sfânt şi mare teolog al
lumii occidentale este, înainte de orice altceva, un sfânt al neamului românesc,
ca şi prietenul său Gherm an, am bii născuţi în Dobrogea, în ceea ce se numea
pe vremea aceea Scythia Minor, leagănul creştinismului românesc, pe unde a
trecut în că din vrem ea primară Sfântul Apostol Andrei, propovăduind
Evanghelia.
S e ştie că şi-a făcut ucenicia în Palestina, apoi, împreună cu Gherman, au
plecat în Egipt, unde s-a întreţinut cu cei mai mari Părinţi duhovniceşti ai
deşertului. In urma controverselor de acolo, a plecat în capitala Imperiului
Roman de R ăsărit, la Constantinopole, unde l-a găsit pe Sfântul loan Gură de
Aur. Apoi, atât e l cât ş i Gherm an au plecat cu scrisori către Papa, şi acolo
este momentul în care aceştia doi se despart şi nu mai ştim mai departe ce
s-a mai întâm plat cu Gherm an. Iar despre Sfântul loan Cassiaan se ştie că s-a
dus în O ccident unde şi-a continuat opera şi slujirea până la moarte, fiind
îngropat în catedrala din M arsilia.
Cartea părintelui lelciu se ocupă în continuare de scrierile Sfântului Cassian,
de C onlaţiu ni sau C o n v o rb iri cu P ă rin ţii, de Aşezăm intele m ănăstireşti şi
Despre întrup area D om nului, con tra lu i N estorie, luând apoi în studiu
raportul dintre A şe ză m in te le m ăn ăstireşti şi C onvorb irile duhovniceşti şi
oprindu-se în cele din urmă la sursele lui C assian.
in continuare tratează concepţia Sfântului Cassian în legătură cu căderea
omului în păcat, arătând care au fost capacităţile sau posibilităţile naturii uma­
ne după cădere.
Autorul acordă apoi o atenţie sp ecială Instituţiei a X ll-a şi Conferinţelor
a lll-a şi a X lll-a , studiind problem a cooperării dintre har şi libera voinţă la
Sfântul Cassian.
Toate acestea arată, pe scurt, punctele esenţiale asupra cărora a socotit
autorul a insista pentru a dem onstra ortodoxia lui Cassian ş i buna lui orientare
In teologie, care era în c ă la începuturile e i ş i care avea nevoie încă de multe
precizări până să se crista lize ze o dată pentru totdeauna.
 C artea părintelui loan M ircea le ld u se do ve d e şte a fi o bună orientare
asupra operei unuia dintre m arii P ă rin ţi d u h o vn ice şti d in A n tich ita te a creştină,
reuşind să facă lum ină în una dintre c e le m ai sp in o a se ş i d e lic a te chestiuni de
doctrină a “m arelui dobrogean’ : raportul dintre h ar şi lib e rta tea d e voinţă. Cu
argum ente extrase din opera sa . autorul face d ovada in co n testab ilă a ortodo­
xie i lu i C a ssia n în m aterie d e doctrină, a faptului că e l s e a flă pe lin ia dreaptă
şi sănătoasă a cugetăm te o lo g ice g re ce şti răsăritene.
Rem arcăm bogatul aparat c ritic ş i vasta bib liografie p a rcu rsă, ca re conferă
lucrării elem entele in d isp e n sab ile unei m unci ştiin ţifice b in e făcute.
îl felicităm pe tânărul doctor în te olog ie pentru a ce astă carte bine gândită
ş i bine închegată pe care vă îndem năm s-o citiţi.

17 iunie 2001
Duminica Sfinţilor Rom âni

dr. A ntonie P lămădeală,

M itrop olitul T ra n silv a n ie i

6
 P refaţă

In contextul însuşirii personale a mântuirii, de către fiecare credincios, pe

temeiul lucrării m ântuirii obiective realizate de lisus Hnstos. Foii ha Dum­
nezeu întrupat, problem atica raportului dintre har fi libertatea de voinţă a
constituit una dintre tem ele controversate ale teologiei creştine, dobândind
accente diferite în Răsărit f i Apus Subiectul in sine este deosebit de actual
pentru teologia contemporană, deoarece doctrina creştină despre hm fi liber­
tate. analizată şi aprofundată, poate constitui o punte de apropiere între teolo­
gia apuseană şi cea răsăriteană Faptul că această problemă este prezentată în
legătură cu Sfântul loan Cassian vine să confirme cele de mai sus
Cartea părintelui lect. dr. loan Mircea Jeleai este structurată pe şase
capitole m ari, un capitol de concluzii f i două apendice semantice cuprinzând
cuvinte şi expresii fo lo site de Cassian pentru descrierea noţiunilor de h m şi
de liberă voinţă.
La începutul prim ului capitol, intitulat Scythia M inor - Leagănul creş­
tinism ului rom ânesc, sunt prezentate cu o rigoare ştiinţifică rem arcabilă
detalii in legătură cu originea şi evoluţia vieţii creştine din această
provincie, ilustrată de numărul mare al vestigiilor arheologice şi de numărul
de m artiri de aici. Sunt limpede prezentate dezbaterile privitoare ¡a
autenticitatea inform aţiei despre activitatea misionară a Sf. Apostol Andrei
in părţile noastre, precum şi prim ele elemente ale organizării bisericeşti in
provincia Scythia Minor, cu ierarhi fi scriitori teologi. Aceştia au contribui!,
prin scrierile lor, la clarificarea f i fixarea ortodoxiei credinţei, aşa cum a
fo st stabilită la Sinoadele Ecumenice, sau la promovarea spiritualităţii
autentice răsăritene in Apusul Europei.
A l doilea capitol te ocupă de patria de origine a Sf. loan Cassum ft de
principalele etape a le vieţii tale. Autorul dovedeşte o bună cunoaştere a
diferitelor opinii privitoare la locul sau ţinutul in care acest mare trăitor şt
gânditor a l A ntichităţii creştine s-a născut, a celor care vorbesc de Sc/thkt
Minor, cât şi a celor care sugerează alte posibile locuri ale originii Im ui
Palestina, Siria, Kurdistan, Sardica, Constantinopol, Roma, Alena. Afe r sau
sudul Galiei, sprijinind în m od cuprinzător opinia celor care pledează pentru
originea dobrogeană a acestui Sfânt Părinte. Cu rigoare ştiinţifică }i detalii
suni prezentate prim ele etape ale vieţii Sf. loan Cassian: călătoria şi şederea
in Palestina şi Egipt. Apoi autorul îl urmăreşte pe călugărul Cassum Li
Constantinopol, la Roma şi, în fine. la M arsilia in sudul Gaiţei, u t punct
fin a l al traiectoriei sale spirituale
 in cel de-al treilea capitol, este analizată opera teologică a S f Ioan
Cassian, constând ut: D espre In stitu ţiile sau A şezăm intete m ănăstireşti de
obşte. C onlaţiuni sau C onvorbiri cu P ărinţii ş i D espre întruparea Dom­
n u lu i contra lu i Nestorie A ceste trei lucrări sunt prezentate cu un farm ec
descriptiv deosebit, având darul de a -l fa m ilia riza p e citito r cu conţinutul
operei Sf. Ioan Cassian, p e de o parte, dar ş i de a desluşi specificul,
accentele şi valenţele spirituale ale teologiei sale. C itatele ample, p e care
autorul le prezintă selectiv din opera lu i C assian atunci când analizează
patim ile şi remediile acestora, surprind profiinzim ea cugetărilor duhovniceşti
ale acestui Sfânt Părinte şi constituie adevărate pa g in i de filocalie.
Este prezentată apoi învăţătura despre natura umană înainte şi după
căderea în păcat. Sunt reliefate diferite aspecte a le antropologiei Sf. Ioan
Cassian, autorul subliniind fa p tu l că realitatea căderii în păcat este o dovadă
a posibilităţii libere a acestei determ inări într-o direcţie sau alta. In omul
căzut s-a îndepărtat energia harului divin necreat tocm ai ca o consecinţă a
căderii fizice: "omul a obturat în sine putinţa de a sta în legătură cu Dum­
nezeu, închizând calea pentru harul care, p rin el, trebuia să curgă peste
toată făptura
In ultimele două capitole autorul - care dovedeşte o bună cunoaştere a
literaturii de specialitate - înfăţişează şi analizează învăţătura lui Cassian
despre har şi libertatea de voinţă p e baza unei sistem atice aprofundări a
scrisului acestui Sfânt Părinte.
Cunoscutfiin d fa p tu l că, în contextul disputei dintre Augustin şi Pelagiu,
S f Ioan Cassian a fo st acuzat de semipelagianism , Ioan M ircea lelciu reu­
şeşte să dovedească ortodoxia acestuia din urmă, fid elita tea sa fa ţă de felu l
în care această învăţătură fundam entală a fo s t elaborată d e către Părinţii
Răsăriteni şi păstrată de către Biserica ortodoxă. Cu m ultă subtilitate şi
acurateţe teologică este prezentat procesul m ântuirii credinciosului prin
harul divin şi răspunsul liber a l acestuia, accentuându-se câteva aspecte
esenţiale: chemarea lui Dumnezeu, necesitatea universală a harului, nece­
sitatea şi capacitatea lim itată a liberei voinţe. Se subliniază fa p tu l că Ioan
Cassian “înţelege puterea lui Dumnezeu ca fiin d im plicată la fieca re nivel al
strădaniei omului spre mântuire şi sfinţenie. Dumnezeu iniţiază dorinţa de a
atinge noi nivele de desăvârşire... E l invită şi convoacă, inspiră şi mo­
tivează.. Harul lui Dumnezeu este necesar nu num ai pentru începutul
mântuirii credinciosului, ci pentru întregul proces a l m ântuirii sale. Harul
acesta reprezintă ajutorul lui Dumnezeu unit întotdeauna cu voinţa liberă a
omului. Cassian spune următoarele: "N oi nu voim să făgăduim libertatea
omului de a alege, ci să întărim adevărul că harul ş i ajutorul lu i Dumnezeu
este necesar omului în fiecare z i ş i în fieca re clipă. ”

8
 In cuprinsul cărţii este bine pusă in lumină contribuţia lui Cassian la
evidenţierea chem ării universale a lui Dumnezeu fi acordarea harului.
Chemarea aceasta se fa c e în moduri diferite, ca răspuns la unilateralizarea
tezelor lu i A ugustin, Cassian aduce in sprijinul concepţiei sale, in măsură
egală, textele scripturistice, demonstrând nevoia harului lui Dumnezeu fi
altele care arată necesitatea liberei voinţe umane. A retrage sau a tăgădui
oricare dintre acestea, înseamnă a distruge regula de credinţă a Bisericii
Prin această afirm aţie echilibrată Cassian amintefte de formula dogmatică
de la Calcedon. Pentru S f Ioan Cassian, nu întâietatea harului sau a liberei
voinţe este importantă, ci fa p tu l că Dumnezeu asistă fi este responsabil
pentru fieca re aspect al m ântuirii noastre.
Legată de problem a harului f i a libertăţii de voinţă se află fi cea a
predestinafiei, care reprezenta, de asemenea, un punct de controversă fi in
epoca S f Ioan Cassian. D in punct de vedere ortodox fi conform opiniei lui
Cassian, problem a predestinafiei implică libertatea omului de a colabora cu
harul şi chemarea tuturor oamenilor la mântuire. La baza ei nu stă o dedzie
arbitrară, ci preştiinţa lu i Dumnezeu.
Se cuvine a f i subliniat ş i fa p tu l că tema propriu-zisă a cărţii reprezintă o
sinteză patristico-dogm atică, deci interdisciplinară, motiv pentru care
valoarea ei creşte şi m ai mult. Impresionantă prin vastitatea literaturii de
specialitate p e care se bazează, prin metoda ştiinţţfică de lucru, prin acu­
rateţea şi abundenţa argumentării, cartea părintelui lect. dr. Ioan Mircea
lelciu constituie o solidă monografie asupra acestui Sfânt Părinte fi o
importantă lucrare dedicată problem ei raportului dintre har şi libera voinţă
Avem convingerea că, prin publicarea ei, literatura teologică se va îmbogăţi
fe ric it cu o lucrare de referinţă.

arhid. profi univ. dr. CONSTASTJS VOICU

 IffmoouctM
Monah din pruncie, trăind fi tu n o tcin d vu(a rramahatâ a vremii u k m
plinătatea a , v ia ţi care a fost categorisită de urai drept "nebune”,
loan Cavvian constituie una din u d e mei importante "punţi” de iegituri intre
monahismul răsăritean >i cel apusean, in vcrmil c i el intcrpretca/i viypi pjir«a
de ifinţcnie a pustnicilor răsâritcru, In special • călugărilor din l^ppt, in
cadrul contextual al climatului fi cugetării apusene
El recom andă principiile tradiţionale ale vieţii eremitice, călugărilor cart
trăiesc In cadrul comunităţilor cenobiticc şi Înţeleg harul şi rnila lui buni
nezeu in contextul întregii Sale creaţii, aşa cura au făcui o părinţii deţenuJui
Nici un alt reprezentant al epocii lui Cassian nu a prezenta! atăt de clar
urcuşul r>ufletului spre desăvârşire, prin purificarea de patimi, şi numai câţiva
Părinţi au influenţat spiritualitatea monahală aşa de mult ca el. Influenta sa,
mai ales In domeniul vieţii duhovniceşti, a tradiţiei şi a raportului dintre har fi
liberul arbitru, traversează secolele.
liste cunoscută importanţa pe care o are loan Caisian in istoria Bisericii
nedespărţite, din secolele IV şi V, fiind pe drept numit legislatorul fi condu*
câlorul vieţii monahale din sudul Guliei” şi, în general, întemeietorul vieţii
monahale din Apus.
Importanţa activităţii practice şi literare desfăşurată de loan Cassian după
părăsirea pământului său natal - Seythia Minor este deosebită. Format în
marc parte în Seythia Minor, unde i-a studiai temeinic şi permanent pe
clasici, iar apoi literatura teologică a vremii, Cassian a posedat intr-un mod
atât de subtil lim ba latină, încât u uimit lumea apuseană şi a făcut pe unii
cercetători de mai târziu ai vieţii şi operei sale, să se indoiască de originea sa,
neputând ci pricepe cum un “scit” poate fi atăt de educat. Tocmai pentru a
spulbera astfel dc îndoieli, în prima parte a lucrării am dedicat un spaţiu
relativ am plu prezentării unei schiţe istorice a provinciei romane Seythia
Minor. Am insistat în special asupra aspectelor vieţii creştine din provincia
Seythia Minor, începând cu originea apostolică a creştinismului, organizarea
bisericească a regiunii şi prezentarea câtorva profiluri de mari personalităţi
ierarhice şi teologice, care au jucat un rol important în controversele teolo­
gice din prim ele secole. Faptele dovedesc că în provincia romană Seythia
M inor a fost elaborată o teologic dc înaltă ţinută speculativă, ancorată în
tradiţia şi doctrina Sinoadelor Ecumenice ale Bisericii. Prin urmare, apariţia
unei personalităţi de talia Sfântului loan Cassian în Seythia Minor, este nu
numai posibilă, dar şi pe deplin justificată.
 In paginile ce urmoazA, vom prezenta InvAţAIuru SIAntnlul loun Clfliafl
referitoare la raportul dintre har fi libertatea de voinţă In procesul desAvArflrii
>i mântuirii Deoarece majoritatea cercetătorilor oceideiitali au anall/al
problema harului ţi libertăţii la Cassian prin “lentilele" învăţăturii lui
Augustin. acuzăndu-l pe nedrept dc seml-pclagiunism, am considerai cA csk
necesar fi oportun «S prezentflm gândirea lui Cassian ncdlsIorsionuiA dc Mirul
nici unei concepţii străine dc spiritul său, Intru lotul conform cu tnvâţâlurs
Bisericii Răsăritene. Dc aceea am căutat sil cităm In cxlento din opera tu,
pentru t 'i permite lui Castian xA vorbcascB pentru sine. Analiza făculA In
special Instituţiei a X ll-a fi Conferinţelor a 11l-a fi a XII l-a InlAlurA oria:
dubiu care ar încerca #ă umbrească ortodoxia lui Cassian. Iii aţa cum va
reiefi din lucrare - nu este nici pe departe scmi-pclagian, ci se silucazA pe
linia echilibrată a teologici Părinţilor răsări leul, pe cure o cunoflca foarte bine
fi din perspectiva căreia combate categoric atât exagerările lui Pclagiu, cAt fi
pe cele ale lui Auguatin.

12
 Llêtû abroviorilor

( H fJ t m C o rp V * MilipUfiVOI VMÍ**ÍH*lif*rruM t»iwonn»

ypM
y m patrología« <'ur%u% ( otnpUritH, W m» ym », m
! y f4i)y*
Pari*
y \ m pniraU q}* ( ur%v% i'vm pkUn, %m\m hâtm, «4 l¥ M w*
Pari•
i jj , . |i de rtitori B u tm tl,
§ JC . -H o u rt* » C h r* H * n iu t,P u it,
 S c y t h ia M in o r

LEAGĂNUL CREŞTINISMULUI ROMÂNESC

 O riginea apostolică a creştinismului românesc .
A s p e c t e a l e vieţii creştine In Scythia Minor
p â n ă în e p o c a S fântului Ioan C assian

în istoriografia românească, problemele legate de continuitatea daco­

română în spaţiul carpato-danubiano-pontic, a originii poporului român şi a
limbii sale, a locului şi momentului constituirii sale ca entitate etnică şi
politică, au ocupat, după cum era şi firesc, un loc important A lămuri
originile unui popor, mai ales când el este foarte vechi, cum e cazul poporului
român, constituie o întreprindere dificilă, mai întâi datorită cauzelor
obiective: puţinătatea izvoarelor şi lipsa lor de claritate. în ce priveşte
problemele legate de continuitatea şi etnogeneza românilor, au existat şi
există nu numai dificultăţi obiective, ci şi sentimente ori resentimente de
ordin politic manifestate de unii istorici străini1.1

1 O uproblemă” a continuităţii noastre în spaţiul carpato-danubiano-pontic, adică pe

pământul pe care ne-am născut şi trăim ari, a fost creată artificial de o serie de
istorici străini, cu mai bine de 200 de ani în urmă, care, interesaţi să justifice
ocuparea unor teritorii româneşti, în primul rând a Transilvaniei, au denaturat
adevărul istoric, elaborând teorii false şi tendenţioase. între aceştia, amintim pe: 1.
Fr. Sulzer, Geschichte der Moldau und Walachei, Halle, 1804; P. Hunfalvy, Die
Rumänen und ihre Ansprüche, Wien, 1883, şi în special pe Robert Roesler,
Romanische Studien. Untersuchungen zur älteren Geschichte Rumäniens,
Leipzig, 1871. Acesta din urmă este autorul aşa-numitei teorii imigraţioniste sau
roesleriană. Istoria a dovedit că teoria aceasta n-a fost elaborată din dorinţa de a
clarifica o problemă istorică, atât de importantă cum este aceea a etnogenezei unui
popor, ci cu scopul meschin de a justifica privilegiile unor naţiuni dominante. Că
aceasta este realitatea o dovedeşte şi faptul că, după prăbuşirea Imperiului
habsburgic, “pasiunea” aceasta de a clarifica problema etnogenezei românilor, a
- istoricilor austrieci, s-a stins, rămânând doar la unii istorici maghiari, continuând
şi astăzi în cercurile reacţionare ale emigraţiei maghiare. Consemnăm, lără a intra
în detalii, că în faţa acestei ofensive dezlănţuite de reprezentanţii teoriei
roeslieriene imigraţioniste, mai ales după primul război mondial, istorici români
de primă mână, ca: A.D. Xenopol, N. lorga, D. Onciul, V. Pârvan, P.P.
Panaitescu, Gh. Brătianu, C. Daicoviciu, C.C. Giurescu, Şt. Pascu, V. Netea şi
alţii, în lucrări de o acribie istorică excepţională, au combătut teoriile false emise
de istoricii stăini menţionaţi, elaborând cu argumente de necontestat, teza conti­
nuităţii neîntrerupte a doco-romanilor în spaţiul carpato-danubiano-pontic şi
asimilarea unor grupuri etnice alogene, în primul rând slave, în urma cărora s-a
încheiat procesul de etnogeneză al românilor.
17
 S u b lin ie m c ă şi originea şi răspândirea creştinismului p rin tre lo cu ito rii de
a ltă d a tă a i te rito riu lu i p a tn c i noastre a constituit o p reo c u p are constantă
p e n tru c e rc e tă to ri şi isto ric i. R e la tiv p u ţin e le mărturii literare şi d e a ltă natură
c a re s-a u p ă s tra t p â n ă az i s e c e r a te n t confruntate şi în tre g ite c u datele
a rh e o lo g ic e . C e rc e tă rile şi s ă p ă tu rile arheologice efectuate p e p arcu rsu l ulti­
m e lo r d e c e n ii a u îm b o g ă ţit mult informaţiile p e care Ic d eţin em cu p riv ire la
v e c h im e a c r e ş tin is m u lu i p e m eleagurile româneşti. Pe tem eiu l lor, putem

(Pentru am ănunte vezi: A. Arm bruster, R o m an itatea ro m ânilor. Istoria unei

idei. B ucureşti, 1972; L. Bârzu, C o n tin u ita te a populaţiei autohtone în T ra n ­
silv an ia în secolele IV -V . C im itiru l 1 d e la B ratci, Bucureşti 1973; Idem,
C o n tin u ita te a c re a ţie i m a te ria le şi sp iritu a le a p o p o ru lu i rom ân pe teritoriul
vechii D acii, B ucureşti, 1980; G heorghe I. Brătianu, O enigm ă şi un miracol
isto ric : p o p o ru l ro m â n . Bucureşti, 1988,212 p.; C. Daicoviciu, Le problèm e de
la c o n tin u ité en D acie. O b serv atio n s et précisions d ’o rd re historique et
» rh éo lo g iq u e, în “R evue de Transylvanie” , (1940), t VI, nr. I, p. 3-72; Idem,
D a k e r u n d R u m ä n e n , în voi. S ieb en b ü rg en , Bucureşti, 1943, vol. I, p. 175-186;
Id em , L a T ra n s y lv a n ie d a n s L ’a n tiq u ité , Buchares t, 1945, Idem , D er U rsprung
d e s ru m ä n is c h e n V olkes im L ich te d e r nevesten Forschungen und Aus­
g ra b u n g e n , în voi. D acica. S tu d ii şi artico le privind istoria veche a păm ân­
tu lu i ro m â n e sc , Bucureşti 1970, p. 544-558; C. Daicovicu, Em. Petrovici, Gh.
Ş tefan, F o rm a re a lim b ii şi a p o p o ru lu i ro m ân în Istoria Rom âniei, vol I,
B ucureşti, 1960, p. 775-808; I. Fisher, F o rm a re a lim bii rom âne, în Istoria
R o m â n ie i, vol. I, B ucureşti, 1981; C.C. Giurescu - Dinu C. Giurescu, Istoria
r o m â n ilo r d in cele m ai vechi tim p u ri p â n ă astăzi. Bucureşti, 1971; Idem ,
I s to r ia r o m â n ilo r, vol I, Bucureşti, 1974, C.C. Giurescu, F o rm area poporului
r o m â n , C raiova, 1978; AI. G raur F o rm a re a lim bii rom âne, în D icţionar de
is to rie v ec h e a R o m ân iei, Bucureşti, 1976, p. 271-276; VI. Iliescu, P ărăsirea
D ac iei în lu m in a iz v o a re lo r lite ra re , în “Studii şi Cercetări de Istorie Veche”,
(1971), nr. 22, p. 225-442; Idem , Die R äu m u n g D akiens und die Anwesenheit
d e r ro m a n is c h e n B e v ö lk eru n g n ö rd lich d e r D onau im Lichte d e r Schrift­
q u e lle n , în “ D acorom ania” , vol. I, Freiburg - München, 1973, p 5-28; Gh.
Ivănescu, Is to ria lim b ii ro m ân e , laşi, 1980; M. Macrca, V iaţa în Dacia
R o m a n ă , Bucureşti, 1969; H. Mihăiescu, L a langue latine d an s le sud-est de
l ’E u ro p e , B ucharest-Paris, 1978; D. Onciul, S crieri istorice, ed. A. Sacer-
doţeanu, vol. I, B ucureşti, 1968, p. 131-260; Şt. Pascu, L a génèse des peuples
r o m a n s . L ’o rig in e e t le d év elo p p em en t h isto riq u e d u peuple roum ain
C onférence en séance d ’ouverture au X V-èm e Congres International de Sciences
H istoriques, B ucharest, 1980, 31 p.; Al. Philippide, O rig in ea ro m ânilor, vol I-II,
Iaşi, 1923-1927; A ntonie Plămădeală, R o m an itate , co n tin u itate, unitate. Sibiu,
1 9 8 8 ,3 0 3 p; Em ilian Popescu, C o n tin u ita te a d aco -ro m an ă. Procesul de form a­
r e a p o p o ru lu i ro m â n şi a lim bii ro m ân e. Rolul creştinism ului, în “Glasul
B isericii” , an. X X X IX (1980), nr. 6-9, p. 573-589; Idem , In scripţiile greceşti şi
la tin e d in sec IV -X III, d esco p e rite în R o m ân ia, Bucureşti, 1976; D. Pretase,
18
afirm a acum , fără team a de a greşi că, în Scylhia M inor şi la fel în toate
provinciile D aciei nord-dunărene, existau, încă din primele secole după
Hristos, destui creştini care n-au întârziat - potrivit rânduielilor bisericeşti -
să se organizeze în comunităţi locale şi în episcopii1.

Problema continuităţii în Dacia în lumina arheologiei şi numismaticei. Bu­

cureşti, 1966; Al. Rosetti, Considérations sur la formation de la langue rou­
maine, în “Dacoromania”, vol. 1, Freiburg - München, 1973, p. 177-182, Mircca
Rusu, Aspecte ale relaţiilor dintre romanitatea orientală şi slavi, în “Acta
Musei Napocensis”, (1979), vol. XVI, p. 189-200; Nicolac Stoicescu, Continuita­
tea Românilor. Privire istoriografică, istoricul problemei, dovezile continuităţii.
Bucureşti, 1980, 246 p.; Nicolae Stoicescu, Ion Hurdubcţiu, Continuitatea daco­
rom ânilor în istoriografia română şi străină. Bucureşti, 1984, 231 p., Gh.
Ştefan, From area poporului român şi a limbii sale. Bucureşti, 1973; idem,
Iustiniana Prim a şi stăpânirea bizantini la Dunărea de Jos în sec. al Vl-lca,
Tumu Severin, 1974; C. Tagliavini, Originile limbilor neolatine, Bucureşti
1977; Dan Gh. Teodor, Teritoriul est-carpatic în veacurile V-XI. Contribuţii
arheologice şi istorice la problema formării poporului român, laşi, 1978,
M ărturii istorice şi monumente de artă creştină. Galaţi, 1979, p. 16-22; R.
Vulpe, Considérations historiques autour de l'évacuation de la Dacie, în
“Dacoromania”, vol. 1, Freiburg - München, 1973, p. 41-51; idem. Romanitate şi
creştinism, coordonate ale etnogenezei românilor, în voi. De la Dunăre la
M are; Eug. Zaharia, Populaţia românească în Transilvania în sec. V11-VI11.
C im itirul n r. 2 de la Bratei, Bucureşti, 1977; idem. Săpăturile de la Dridu.
C ontribuţie la arheologia şi istoria perioadei de formare a poporului român.
Bucureşti, 1967).
Dobrogea de astăzi a fost denumită Scythia Minor (Scytia Mică) spre deosebire de
Scythia Major (Scytia Mare) situată în stepa din sudul Ucrainei şi nordul Mării
Negre (cf. C. Aimer, Dobrogea, artic. în Dictionnaire D'archéologie Chrétienne
et de L iturgie, publié sous la direction du dom F. Cabrol et du dom H. Leclercq,
t. IV, p. 1, Paris, 1920, col. 1231-1260; K. Kretschmer, Scythia Minor, artic. în
Real-Encyclopädie d er Klassischen Altertumswissenschaft t. II, 1923, col.
946).
3 Amănunte la: Al. A. Munteanu, Monumente de arhitectură bisericească desco­
perite pe teritoriul patriei noastre din 1944 până în prezent, în “Biserica
Ortodoxă Română”, an. LXXXI1 (1961), nr. 1-2, p. 139-174; Mitropolit Til
Simedrea, Cel mai vechi docum ent arheologic creştin găsit pe teritoriul ţării
noastre, în “Glasul Bisericii”, an. XXVII (1968), nr. 5-6, p. 719-720,1. Bamea,
C reştinism ul în Scythia M inor după inscripţii, în “Studii Teologice”, an VI
(1954), nr. 1-2, p. 65-112; Idem, M onumente de artă creştină descoperite pe
te rito riu l Republicii Populare Române, în “Studii Teologice”, an. X (1958), nr.
5-6, p. 2778-310; an. XI (1960), nr. 3-4, p. 201-231; an. XVIII (1966), nr. 3-4, p.
133-181; Petre Diaconu, Urm e vechi creştine descoperite în sud-vestul
D obrogei, în “Biserica Ortodoxă Română", an. LXXX1 (1963), nr. 5-6, p. 546-
19
 1. Originea apo sto lic a a creştinism u lu i r o m ân esc

D upă cum rem arca, pe bună d rep tate, un cercetăto r contem poran, istoricii
“care au scris despre originile creştin ism u lu i la rom âni şi au dorit să-i arate
vechim ea sa m ilenară au m enţionat d e o b icei şi pe Sfântul A postol Andrei ca
posibil sau chiar sigur m isio n ar în S cy th ia M in o r (D obrogca) şi im plicit la
Tom is”4. A socierea num elui S fântului A postol A ndrei cu ţara noastră şi cu
alte regiuni din ju ru l M ării N egre ori cu P en in su la B alcanică coboară până în
secolul al X V II-lea5. A ceastă co n v in g ere a prezenţei Sfântului Apostol
A ndrei în S cythia M in o r a fost ex p rim ată şi o întâlnim frecvent la o scrie dc
istorici şi teologi rom âni şi străini d in seco lele al X lX -lca şi al X X -lca6.

547; I J . Russu, M ateriale arheologice paleocreştine din Transilvania, în

“Studii Teologice”, an. X (1958), nr. 5-6, p. 31-340.
cf. prof. dr Emilian Popescu, Izvoarele apostolice ale creştinismului românesc;
Sfântul A postol A ndrei şi Tom isul, în “Studii Teologice”, an. XLVI (1994), nr.
1-3, p. 80.
Mitropolitul Dosoftei al Moldovei ( t 1693) mcn|iona în Proloagclc sale pc luna
noiembrie, ziua a treizecea, că “Apostolului Andrei i-a revenit - prin sorţi -
Bitinia, Marca Neagră şi părţile Propontului, Halcedonul şi Vizantca, unde-i acum
Ţarigradul, Tracia şi Macedonia şi sosind la Dunăre, ce-i zic Dobrogea, şi altele
ce sunt la Dunăre, Tesalia şi acestea toate le-a umblat” (cf. N . Ştefânescu,
P ă tru n d e re a şi dezvoltarea creştinism ului în Scythia M inor, în voi. De la
D u n ă re ..., p. 24).
A mintim pe Nicodim A ghiontul, Euvo^apioiurji; xtDv S o S e m pr|vGJv_., l IV,
Constantinopol, 1842, p. 186; Gh. Şincai, Hronica Românilor şi a mai multor
n ea m u ri, t. I, Buda, 1844, p. 76-77; 1. D. Petrescu, M artirii crucii din ambele
D acii, Bucureşti, 1856, p. 20-21; Arhiereul Filaret Scriban, Istoria bisericească a
ro m â n ilo r pe scu rt. Iaşi, 1871, p. 1-3; Constantin Erbiceanu, Ulfda. Viaţa şi
d o c trin a sa, în “Biserica Ortodoxă Română”, (1901-1902), nr. 25, p. 946; G.M.
Ionescu, Isto ria Bisericii R om ânilor din Dacia T raiana 44-678 d. Hr., voi. I,
Bucureşti, 1905, p. 95; R. Netzhammer, Das altchristliche Tomis. Eine Kirchcn-
geschichtliche Studie, Salzburg, 1903, p. 3-6; idem. C reştinătatea în vechea
Torni, Baia Mare, 1904, p. 3-4; idem , Die christlichen A ltertum er der Do-
b ru d sc h a , Bukarest, 1918, p. 6-7; L Popescu-Spineni, Vechimea creştinismului
la ro m ân i, Bucureşti, 1934, p. 12; Anton D. Velcu, C ontribuţii la studiul creş­
tinism u lu i daco-rom an în secolele I-IV cLHr., Bucureşti, 1936, p. 22-27; Ion I.
Nistor, L egăturile cu O hrid a şi E x arh atu l Plaiurilor, în Analele Academiei
R om âne, M em oriile Secţiunii Istorice, seria III, t. XXVII, Bucureşti, 1945; Ioan
Rămureanu, Noi consideraţii privind p ătrunderea creştinism ului la traco-
geto-daci, în “Ortodoxia”, an. XX (1974), nr. 1, p. 168-171; idem, Sfinţi şi m ar­
tiri la T om is-C onstanţa, în “Biserica Ortodoxă Română”, an. LXXXII (1974),
nr. 7-8, p. 797-799; Pr. Niculae Şerbănescu, 1600 de ani de la prim a mărturie
d o cu m en ta ră despre existenţa episcopiei Tomisului, în “Biserica Ortodoxă
20
 A lţi istorici şi cercetători au m anifestat rezervă sau chiar îndoială faţă de
izvoarele ca re v o rb esc despre prezenţa şi predica Sfântului Apostol Andrei pe
p ăm ântul R om âniei. A stfel, pe la începutul secolului al XX-lea, istoricul
catolic C . A uncr, deşi adm ite posibilitatea ca Sfântul Apostol Andrei să fi
vizitat o raşele d e pe litoralul Mării N egre, îndeosebi cetatea Tomis, totuşi
afirm ă că nu ex istă nici o m ărturie istorică care să confirme acest fapt7, intr-
un alt studiu, acelaşi istoric preciza, tot referitor la această problemă, că ue
p o sib il c a S fâ n tu l A p o sto l A n d rei să f i p red ica t ş i în interiorul Scylhiei M inor
sa u a l D o b ro g ei d e azi, d a r num ai orăşenilor ş i claselor grecizale .
S avantul V asile P ârvan consideră şi el că nu dispune de nici o informaţie
sig u ră p rivind im plantarea creştinism ului în Oobrogea sau la daco-romanii
din stân ga D unării, înainte de m ijlocul secolului al IH-lea'. Istoricul francez
Jacques Z eillcr - care a studiat m ult problem a creştinismului din provinciile
dunărene ale Im periului R om an - socotea că tradiţia privitoare la prezenţa
Sfântului A postol A ndrei în Scythia M inor este lipsită de “garanţie
serio a să ” , c ă pasajul din Eusebiu este “am bigu” şi că “pătrunderea
creştin ism u lu i sp re g u rile D u n ă rii în p rim u l seco l nu este decât o sim plă
p o sib ilita te” 11. D.M . Pippidi refuză categoric să acorde credit ştirilor privind
m isiunea S fântului A postol A ndrei în ţinuturile dunărene, afirmând că
acestea sunt “şu b red e ş i izo la te” şi că Unu rezistă c r i t i c i r . Academicianul

Română", an. LXXXVl, (1969), nr. 9-10, p. 978-982; pr. prof. dr. Mircca
Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Bucureşti, 1991, p. 63-64.
C. Auncr, Dobrogca, artic. în Dictionnaire dArchéologie Chrétienne et de la
L iturgie..., t IV, p. 1, col. 1236.
Idem , Predicat-a un apostol în România?, în “Revista catolică”. Blaj, (1912), nr.
l,p . 40-58.
V. Pârvan, C ontribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman.
Bucureşti, 1911, p. 4,75,83.
0 Jacques Zeiller, L ’Em pire romain et l’Église, în col. “Histoire du Monde”, t. V,
Paris, 1928, p. 15.
Idem , Les origines chrétiennes dans les provinces danubiennes de l’Empire
rom ain, Paris, 1918, p. 28-30. în alte studii, Zeiller se arată şi mai rezervat fată de
posibilitatea propovăduirii Sfântului Apostol Andrei pe litoralul românesc al
Mării Negre, socotind ipoteza “conjuncturală” (cf. idem. L’expansion du
christianism e dans la Péninsule des Balkans du I-er en V-e siècle, în “Revue
Internationale des Etudes Balkaniques”, [Belgrad], I [1934-1935], i II, p. 414, J.
Lebreton; J. Zeiller, L’Église primitive, în Histoire de l’Eglise depuis les
origines ju sq u ’à nos jours, publieé sous la direction de A. Fliche et V. Martin, L
I, Paris, 1934, p. 283. Pentru conformitate şi amănunte, vezi: Niculae Şerbănescu,
1600 de ani de la prim a m ărturie docum entari..., p. 979-980).
D. M. Pippidi, Intorno allé fonti letterarie del cristianesmo daco-romano, în
“Revue Historique du Sud-Est Europénne”, XX, (1943), p. 173. Acest studiu a
21
 c Daicoviciu a fost cel m ai tranşant în această chestiune, afirm ând că teza
privitoare la vechim ea apostolică a creştinism ului “p e p ă m â n tu l R om âniei de
a z r este “absurdă ş i im p o sib ilă \ ca nefiind susţinută “docum entar prin
n im ic"1*.
A ceastă perspectivă ex prim ată d e istoricii am intiţi a influenţat, din păcate,
în m od negativ literatura n o astră istorică, m ai ales în epoca regim ului totalitar
com unist, epocă în care abordarea problem elor creştinism ului era privită ca
nepotrivită sau chiar pericu lo asă14. A stfel, în acest context a fost posibil ca,
un istoric şi arheolog de talia lui I. Barnea - cu studii tem einice de teologie -
să afirm e în legătură cu o rig in ea apostolică a creştinism ului românesc că
acesta se bazează pe ştiri “c o n tra d ic to r ii şi “ încă îndoielnice" şi să privească
relatările posterioare ale lui E usebiu d e C ezareea ca “leg en d a re"'5.
D in fericire, astăzi dispunem de mai m ulte inform aţii privind originea
creştinism ului rom ânesc — inclusiv cea apostolică —şi, pe baza acestora, pu­
tem afirm a cu certitudine că cei care au p rivit cu “neîncredere" şi “rezervă”
această p roblem ă s-au în şe la t16.
In legătură c u p rez en ţa Sfanţului A postol Andrei şi propovăduirea
E vangheliei pe teritoriul patriei noastre, m ai precis, în regiunea dintre Dunăre
şi M area N eagră, avem m ai m ulte surse d e inform aţie sau izvoare.
C ea dintâi şi cea m ai im portantă este cea pe care ne-o oferă Eusebiu de
C ezareea în 'E K K ta ia ia a n ic n I a x o p ia , cap. III, î- 3 17. El preia şi menţio-

apărut şi în versiune românească, cu titlul: în ju ru l izvoarelor literare ale

creştinism ului daco-rom an, în voi. Contribuţii la istoria veche a României,
vol. II, Bucureşti, 1967, p. 483-490.
acad. C. Daicoviciu, în ju ru l creştinismului din Dacia, în “Studii” (Revistă de
ştiinţă, filosofie şi arte), I, (1948), p. 122.
14 cf. prof. dr. Emilian Popescu, op.cit., p. 82.
1 I. Bamea, Les m onum ents paléochrétiens de Roumanie, Città del Vaticano,
1977, p. 9-10; idem , Din istoria Dobrogei, vol. Il, Bucureşti, 1968, p. 378-379.
1 prof. (h-. Emilian Popescu, op. cil., p. 82.
17 ”xGJv 5e lepOJv o a m p o ç TtpOJV catooroXov te koci paOiiTGJv eqxxjcaaav
KotTatmrpevTûw ttjv oiKOoji£vr|v, Gcopaç pev, gjçt) ïcapaSoaiç xepiexet rpv
n a p O ia v eiX.Tixev, AvSpeaç 5e S IicuOtav, lœ a w n ç tt]v A a ia v npoç ovç
icai Ô iarpiy/aç ev Etpepco zeXevra, n erp o ç 5ev novreo tcai ra X a x ia m i
B iO w ia K ouncaSoiaa. te koci A m a XEicnpuxeraai toiç (ek) 5uao7iopaç
lo u ô a io iç eoiKEv oç x a i em teXe i ev m f f i yevopevoç, aveoKoXomoOr] m m
KEpaXriç, o v z 0 ç av z o ç aÇi(ooaç juxOeiv. ti ôei jcepi nauX ou teyeiv, euro
IepoocKxA.Tip p exp i tov IAÀupixou TœnXripo) kotoç to euayyeXtou tou
Xp ia ro u x a i uoTEpov ev tt | Pcopn em N epovoç pepctprupT) koto ç ; tootcx
D prjevei m z a àe^ iv ev TpiTto T opo TtDv eiç tt]v Iev em v e^iynxiKCJv
eipr)Toa.” Traducerea textului este următoarea: “Când Sfinţii Apostoli şi ucenici
22
nează o tradiţie ( ita p a S o c iţ) cunoscută, se pare, mai întâi de Origen
( t 253) , după care, ţinutul dintre Dunăre şi Marc, precum şi oraşele greceşti
de p e ţărm ul stâng al Pontului Euxin au fost evanghelizate de Sfântul Apostol
A ndrei, căruia sorţii i-ar fi hărăzit creştinarea Scythiei*1819
¡t Problem a-cheie care s-a pus şi se pune este tocmai în legătură cu această
tradiţie, şi anum e, dacă ea este într-adevăr atât de veche şi credibilă, dacă a
fost consem nată şi transm isă de Origen, sau este mai târzie. Unii cercetători
au afirm at că pasajul respectiv ar fi lipsit de omogenitate, cuprinzând două
părţi, dintre care numai ultima - care se referă la Sfinţii Apostoli Petru şi
Pavel - a r proveni de la Origen, cealaltă ar avea la bază o tradiţie mai recentă,
înregistrată însuşi de Eusebiu şi, în felul acesta, valoarea informaţiei ar fi mai
m ică.20 D e asem enea trebuie precizat ce se înţelege prin Scythia, mai precis,
dacă se referă la Dobrogea (Scythia Minor) sau la Scythia Mare din sudul
Ucrainei.

ai Mântuitorului nostru s-au împrăştiat peste întreg pământul, lui Toma, după
spusele Tradiţiei, i-a căzut la sorţi ţara părţilor, lui Andrei, Scythia, lui loan. Asia,
unde şi-a petrecut viaţa până ce a murit la Efes, Petru pare să fi predicat evreilor
răspândiţi în Pont, Galatia, Bitinia, Cappadocia şi Asia, pentru ca mai apoi, ajuns
la Roma, să fie răstignit cu capul în jos, aşa cum singur dorise să pătimească. Ce
să mai spun de Pavel, care după ce a propovăduit Evanghelia lui Hristos din
Ierusalim până în părţile lllyricului, a fost martirizat în timpul lui Nero la Roma?
Toate acestea sunt spuse de Origen, întocmai, în cartea (sau volumul) a IH-a a
Comentariului la Geneză.” (Textul grec este reprodus după Eusèbe de Césarée,
Histoire ecclésiastique, livres I-IV, texte grec, traduction et adnotation par
Gustave Bardy, în col “Sources Chrétiennes”, Pans, 1952, p. 96-97).
18 Ibidem, p.97.
19 S-ar putea ca Scythia la care face referire textul lui Eusebiu, să fie Dobrogea
noastră de azi, căreia, mai înainte ca oficialitatea romană, la finele sec. al II Mea -
consfinţind o situaţie deja existentă - să-i zică Scythia Minor, poporul de multă
vreme îi spunea aşa (cf. Jacques Zeiller, Les origines chretiénnes dans les
provinces danubiennes..., p. 29; N. Iorga, Istoria Românilor, vol. Il, Bucureşti,
1936, p. 87).
30 Adolf von Harnack, Die Mission und Ausbreitung des Christentums in den
ersten drei Jahrhundertcn. Leipzig, 1924, vol. I, p. 109-110.

23
 Izvoarele h a g io g ra fic i
în unul din aceste izvoare hagiografice de limbă grecâ, în legătură cu
"Pătim irea Sfântului A postol A ndrei de la 30 N oiem brie”, citim că, după
înălţarea Domnului la cer, s-a tras la sorţi, unui apostol căzîndu-i o ţară,
altuia alta, pentru propovăduirea Evangheliei şi, astfel, lui Andrei i-a căzut
“toată regiunea B itin iei ş i P ontului, p ro vin ciile rom ane Thracia ş i Scythia,
apoi a m ers la Sevastopolis (în C rim eea)”*22.
Din această inform aţie constatăm că aria misionară a Sfanţului Andrei a
fost m ult mai largă cuprinzând în afară de Scythia, provincie menţionată de
Eusebiu, şi Bitinia, Pontul, Tracia şi chiar Crimeea.
într-o altă versiune, mai extinsă, a “P ă tim irii Sfântului A postol Andrei”,
inclusă în acelaşi Sinaxar, se indică o arie de propovăduire şi mai vastă,
cuprinzând o serie de provincii şi regiuni din A sia Mică, din jurul Mării
N egre, de la Dunăre şi din Peninsula Balcanică2324.
D upă toate probabilităţile, varianta aceasta mai extinsă a Sinaxarului Con-
stantinopoiitan a stat la baza afirm aţiilor lui Dosoflei, din Proloagcle pe luna
noiem brie. Din acelaşi Sinaxar aflăm am ănunte şi asupra activităţii Sfân­
tului A postol A ndrei în regiunile din sudul Rusiei, în Cherson, Bosfor şi la
neam urile alanilor şi abasgilor. Privitor la activitatea din regiunile de la
D unăre, trebuie să subliniem am ănuntul că Sfântul Andrei a hirotonit la
O dessos (V am a) pe unul din ucenicii săi, care se numea Amplias, sărbătorit

în legătură cu viaţa şi faptele Sfântului Apostol Andrei, există numeroase tradiţii

şi legende, care se concentrează în mare măsură şi asupra Bizanţului şi a spaţiului
eleno-balcanic. Analiza acestor tradiţii şi legende în general o găsim în lucrarea
lui Francisc Dvomik, The Idea of Apostolicity in Byzantium and the Lcgcnd of
the Apostole Andrew, Cambridge - Massachussets, 1958, p. 342. Pentru astfel de
legende care circulă şi la noi a se vedea: Diac. Ar. V(îmav), Câteva cuvinte cu
privire la Istoria episcopiei Tomisului, în “Tornis” (Revista eparhială de
Constanţa), an. IX (1932), nr. 8-9, p. 220-221; Maria Dinu, Legende dobrogene
despre Sfântul Apostol Andrei, în “Biserica Ortodoxă Română", an. LIII (1935),
p. 494-495 şi B. Petriceicu Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, voi. II,
Bucureşti, 1887, col. 1180-1185.
22 Vezi' Synaxarium Ecdesiae Constantinopolitanae, Opera et studio, ed. H.
Delehaye, în Propilaeum ad Acta Sanctorum Novembris, Bruxelles, 1902, col.
265-266.
23 “Lui Andrei, celui întâi chemat, ¡-au căzut la sorţi Bitinia, părţile Pontului Euxin
şi ale Propontidei (Marea de Marmara), cu cetăţile Chalcedon şi Bizanţ, Mace­
donia, Tracia şi regiunile care se întind până la Dunăre, Thesalia, Elada (Grecia
centrală), Achaia (Peleponezul) şi cetăţile Amissos, Trapezunt, Heraclea
(Pontului) şi Amastris” (Ibidem, col. 1266).
24 Vezi detaliile de la nota 5.
24
 în fiecare an la 30 Octombrie25. Unul din marii experţi în problemele creş­
tinismului răsăritean din secolul al XVIII-lea, a acreditat ideea că acest
Amplias ar putea fi aceeaşi persoană cu cea de care vorbeşte Slanţul Apostol
Pavel în Romani 16,8, cărora le scria “Salutaţi p e Amplias"2*.
“M onahul ş i preotuF ' Epifanie (secolul al IX-lea) menţionează şi el o
veche tradiţie în una din scrierile sale27, din care aflăm că Sfântul Apostol
Andrei a vestit Evanghelia în mai multe provincii ale Asiei Mici, apoi a mers
la Odessos (Vam a), unde a instalat ca episcop pe Apion28. Menţionăm că în
legătură cu activitatea misionară desfăşurată de Sfântul Apostol Andrei,
Epifanie am inteşte şi pe “s c iţi'29*32. Ulterior, relatările sale cu privire la acest
fapt au fost împrumutate şi de alţi scriitori bisericeşti .
Câteva secole mai târziu - mai precis în secolul al XlV-lea - Nichifor
Kallistos, în istoria sa, menţionează că Sfântul Apostol Andrei "a predicat în
p u stiu l scitic, la antropofagi, precum şi p e ambele ţărmuri al Pontului Euxin,
de n ord şi d e s u d 01.
Mai există alte ştiri privitoare la activitatea Sfântului Apostol Andrei la
“N iceea ş i N icodim ia şi întreaga ţară a B itiniei şi Gothiei cu regiunea din
ju r, la B izanţ ş i întreaga ţară a Traciei cu regiunea din ju r, până la marele
flu v iu a le cărui m aluri ne despart de barbari'22, ori la “greci şi barbari între
care ar putea f i so co tiţi şi sc iţii ’ .

25 Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae..., în op.cit., col. 177; J. Zeiller,

Lcs origines chrătienncs..., p. 165-166.
Michael le Quien, Oricns Christianus in quatror patriarchatus digestus, 11,
Parissiis, 1740, p. 1325.
27 P.G., 1. 120, col. 215-260.
“Andrei luându-şi discipolii săi a mers în Frigia Pacatiana, iar de aici a mers în
Mysia (Moesia) la Odyssopolis (Vama de astăzi) şi după câteva zile l-a pus
episcop pe Apion” (Ibidem, col. 229B). Observăm că, în timp ce Sinaxarul con-
stantinopolitan îl indică pe Amplias ca fiind hirotonit de Sfântul Apostol Andrei
ca episcop, Epifanie îl aminteşte pe Apion. Amănunte despre Epifanie ne oferă Fr.
Dvomik, op.cit., p. 207; 225-226.
29 P.G., t. 120, col. 221.
cf. C. Auner, Dobrogea, în op.cit., coL 1236.
Nichifor Kallistos Xantopoulos/EKKXTţiaoxucrţs Ioxopias, cap. II, 39, în P.G., t.
145, col. 860). în legătură cu predica Sfântului Apostol Andrei la antropofagi,
32 vezi: Fr. Dvomik, op.cit., p. 200 ş.u., unde sunt menţionate şi alte lucrări.
Vezi W. Cureton, Ancient Syriac Documents, London, 1864, p. 32-34; FLA.
J Lipsius, Die apokriphen Apostelgeschichten, Braunschweig, 1883, voi. I, p. 604.
Pseudo-Atanasius, Economium in Sanctum Andream Apostolum, în P.G., t.
28, col. 1107-1108.
25
 Localizarea Gothici, dc elitre Dvom ik, în C r im e e a , “ni/ e s te c o rec tă -
aşa cum pe bu n ă dreptate afirm i un cercetător contemporan - d e o a re c e e l nu
ia in c o n sid era re c o n te x tu l re g iu n ilo r in c a r e a c e a sta e s te În ca d ra tă şi
anum e, to a te d in m e d iu l b a lc a n ic; în p lu s , n u re m a rc ă m en ţio n a rea «m arelui
flu v iu ». c a re n u p o a te f i d e c â t D u n ă rea , d e c i e s te vo rb a d e G o th ia d u n ă ­
r e a n ă O eroare asemănătoare face D vom ik şi când se referă la Scythia -
m e n ţio n a tă de Euscbiu - pe care o localizează exclusiv în sudul Ucrainei, fitră
să se facă nici o referire la Scythia Minor343536.
D a c ă luăm în considerare regiunile noastre, este de remarcat că ele sunt
menţionate dc multe ori, fie ca Scythia sau teritoriile dc la Dunăre, fie ca
M oesia ori Thracia, Gothia şi regiunea din jur.
Informaţiile ce le deţinem din izvoarele hagiografice nu pot depăşi pe cea
dată de Eusebiu, chiar dacă valoarea ci este lapidară. Valoarea ci incon­
testabilă decurge din faptul că ea ne este transmisă de un istoric consacrat al
Bisericii, a cărui preţuire în lumea ştiinţifică continuă să crească o dată cu
scurgerea timpului şi, în al doilea rând, pentru că ca este foarte veche37*. în
ceea ce priveşte pasajul din Eusebiu la care ne referim şi în care este cuprinsă
tradiţia despre prezenţa Sfanţului Apostol Andrei în Scythia, acesta a atras
atenţia unor savanţi care au exprimat opinii divergente în privinţa unităţii lui.
U nii îl consideră unitar şi că ar fi fost reprodus de Eusebiu după Origen, alţii
însă se îndoiesc de acest lucru31. A d olf von Hamack este de părere că prima
parte a acestui pasaj, care se referă la Sfinţii Apostoli Toma, Andrei şi loan,
ar fi opera lui Eusebiu însuşi. Partea a doua, cuprinzând relatarea referitoare
la activitatea şi moartea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ar fi reproduse de
Eusebiu după Origen. Acelaşi cercetător consideră că Eusebiu ar fi găsit
undeva tradiţia privitoare la tragerea la sorţi pentru împărţirea zonelor de

34 cf. Fr. D vomik, op.cit., p. 216.

35 p ro f dr Emilian Popescu, o p .c it, p. 84. n. 30.
34 Fr. D vomik, o p .c it, p. 198 ş.u.
37 Deşi ca teolog a avut tendinţe ariene, multe din lucrările sale au supravieţuit în
cursul timpului mai cu seamă prin marea masă de informaţii culese din arhive, în
bună parte azi dispărute. De aceea, Eusebiu contează azi mai cu seamă ca istoric.
El a fost însă foarte muncitor până la adinei bătrâneţi şi, aşa cum pe bună dreptate
remarcă un renumit patrolog, cu excepţia lui Origcn, Eusebiu depăşeşte pe toţi
scriitorii Bisericii de Răsărit prin amploarea cercetărilor şi erudiţiei sale (cf.
Johannes Quasten, P atrology, Volume III: T h e G olden Age o f G reek Patristic
L ite ra tu re from th e C ouncil o f N icaea to th e C ouncil o f Chalcedon,
W estm inster, Maryland, 1992, p. 311).
31 A m ănunte despre opiniile exprimate de diferiţi savanţi în legătură cu acest pasaj
ne oferă A dolf von Hamack, op.cit., p. 109-110.
26
evanghelizare a celor trei apostoli Toma, Andrei şi loan şi ar fi pus-o alaiuri
de informaţiile lui Origen39,
Admiţând opinia lui Hamack, ar însemna că prima parte ar avea la bază o
tradiţie mai nouă şi deci mai puţin valoroasă decât aceea pe care ne-ar fi dat-o
Origcn însuşi, un autor cu mare reputaţie ştiinţifică şi pe care el ar fi con-
semnat-o un secol mai devreme.
Trebuie să remarcăm că în ediţia critică a Istoriei bisericeşti a lui
Eusebiu, din Sources C hrétiennes - Ia care ne-am referit mai înainte - G.
Bardy nu face nici o separare a textului într-o primă parte mai recentă şi cea
de-a doua, mai veche, aşa cum consideră Hamack. Referitor la amănuntele
asupra activităţii Sfântului Apostol Petru, Bardy spune că ele ar fi fost luate
de Origen din Faptele Sfântului Petru40.
îmbrăţişând punctul de vedere al lui Hamack, istoricul D.M. Pippidi
afirma: “ T ăgăduindpaternitatea lu i Origen pentru informaţiile transmise de
Eusebiu, le făgăduim în acelaşi tim p şi istoricitaiea...Recunoaşterea că ştirea
care ne interesează se întâlneşte pentru întâia oară la Eusebiu, n-o lipseşte
num ai d e p restig iu l unei vechim i inexistente, dar o fa c e suspectă, in măsura
în care a tâ ţia a u to ri creştin i din veacurile a l II-lea şi al III-lea, ale căror
opere n i s-a u păstrat, a r f i p u tu t să o înregistreze şi n-au făcut-o"4' . D.M.
Pippidi mai adaugă argumentaţiei sale şi faptul că, dacă am considera
inform aţia ca provenind de la Origen, atunci ea s-ar contrazice cu o altă
afirmaţie a autorului alexandrin, din C om entariul la Evanghelia de la
M atei, în care el trece printre popoarele care n-au auzit Cuvântul lui
D um nezeu pe sciţi, or Sfântul Apostol Andrei ar fi predicat în Scythia42.
Se im pune însă urm ătoarea precizare: pasajul la care se referă D.M.
Pippidi a fost înţeles şi altfel de istorici şi filologi şi el nu anihilează afirmaţia
lui O rigen privitoare la vestirea Evangheliei în Scythia43.

Ibidem, p. 110. Vezi şi Emilian Popescu, Studiu introductiv la Viaţa lui Con­
stan tin cel M are, în voi. Eusebiu de Cezareea, Scrieri, Partea a doua, în col.
“Părinţi şi Scriitori Bisericeşti”, nr. 14, Bucureşti, 1991, p. 4 ş.u.
40 Acta Petri, cap. XXXVII, în L. Vouaux, Les actes de Pierre, Paris, 1922, p 95-
96; 442-443.
41 D.M . Pippidi, în ju ru l izvoarelor literare ale creştinismului daco-roman. în
op.cit., p. 488.
42 Cf. Ibidem, p. 481 -484.
lată pasajul din Origen: “Quid autem dicamus de Britannis aut Germanis, qui sunt
circa Oceanum, vel apud barbaros Dacos et Sannatas et Scythas, quorum plunmi
nondum audierunt evangelii veibum, auditin sunt autem in ipsa saeculi consura-
matione.” (In M atheum commentariorum serios, 39, ad Matheum, 24, 9, în
P.G., t. 13, col. 1655). Textul pare a-afirma că mulţi (plunmi) dintre aceştia “n-au
auzit cuvântul Evangheliei” (cf. pr. prof. Dr. Mircea Păcurariu, op.cit., voi. 1, p.
27
 Observăm că principala obiecţie a lui U.M. n p p ia i era ca nici un seriilor
din secolele II-III nu m enţionează această tradiţie, ori el dorea confirmarea
ştirii lui Origen de către un izvor contem poran cu acesta. Unul dintre
cercetătorii care s-a ocupat m ult de problem a creştinism ului din Scythia
Minor, mai ales de inscripţiile din această regiune, a făcut cunoscut un izvor
datând tocmai din secolele IÎ-1II44. Este vorba de m ărturia lui Ipolit al Romei,
scriitor şi “d o cto r ecclesia e'* 5. Deşi a fost cel m ai im portant teolog al
Bisericii rom ane din secolul al 111-lea, faptele vieţii sale, la fel ca şi scrierile
sale, au fost curând “ uitatej în A pus, şi aceasta poate din cauza “a ctivită ţii
sale schism atice ş i a fa p tu lu i că a sc ris în lim ba grea că ’* 6.
Ipolit s-a născut în ju ru l anului 175 şi a fost contem poran cu O rigen47. în
tim pul prim ei decade a secolului al IlI-lea, el a fost o im portantă personalitate
în cadrul presbiterilor din Rom a. în ju ru l anului 212, când O rigen a vizitat
com unitatea creştină din Rom a, a ascultat în una din bisericile oraşului o pre­
dică în cinstea D om nului şi M ântuitorului nostru Iisus Hristos. Predicatorul a
fost Ipolit - pe atunci preot - care mai târziu va deveni primul anti-papă şi va
m uri ca m artir în ju ru l anului 235. în afara faptului că cei doi s-au întâlnit la
Rom a, s-ar putea ca ei să fi fost concetăţeni ai Alexandriei Egiptului şi, de ce
nu, să se fi cunoscut d e m ai înainte. Când facem această prezum ţie ne bazăm
pe faptul că, m ajoritatea cercetătorilor consideră că există m ulte şi suficiente
m otive pentru a crede că el n u a fost rom an şi nici cel puţin de origine latină.
U im itoarea sa cultură antică, în special cunoştinţele de filozofie greacă,
fam iliaritatea sa intim ă cu m isterele religiilor greceşti, precum şi întreaga sa
m entalitate, indică faptul că el provenea din Răsărit. Apoi, atitudinea sa
teologică şi înrudirea doctrinei sale despre Logos cu cea a teologilor greci,

67; tot în legătură cu părerile legate de acest text, a se vedea: J. Zei lier, op.cit., p.
28-29; 1. Popescu-Spineni, op.cit., p. 12; A. Iordănescu, Observaţiuni asupra
originilor creştinismului daco-roman, în “Revista clasică”, t XI-XII, [ 1939-
1940], p. 193-204).
44 prof. dr. Emilian Popescu, op.cit., p. 86-87.
45 Cf. Hippolytus, S t, artic. în The Oxford Dictionary of the Christian Church,
Edited by F.L. Cross, Second Edition by F.L. Cross and E.A. Livingstone, Oxford
U niversity Press, 1990, p. 652.
44 Ibidem.
47 Detalii în legătură cu via|a şi activitatea lui la; V. Saxer, Hippolyte, (Saint), artic.
in Dictionnaire d ’Histoire et de Géographie ecclésiastique, fasc. 139-140,
Pari*, 1990, col. 627-635; Berthold Altaner, Patrologia, Traduzione italiana di A.
Babolin S.I., Ed. Marictti, Genova, 1983, p. 166-173. (Vezi şi bibliografia
recomandată de autor).
28
fac dovada unei solide educaţii eleniste şi a legăturii sale cu Alexandria. El
e ste u n grec nu numai în expresie, ci şi în gândire4®.
într-una din scrierile sale dedicata activităţii misionare a Sfinţilor Apos­
toli, spune: “Andrei a vestit (Cuvântul Evangheliei, n.n.) sciţilor şi tracilor, a
fo s t răstignit la Patras în Achaia, fiin d legat in picioare de un măslin şi este
înmormântat acolo”* 49*.
Afirmaţia sa — chiar dacă se află inclusă în categoria “Dubia et sup-
p osita...” - este valoroasă, pe de o parte, pentru că ea confirmă activitatea
Sfântului Andrei în Scythia Minor, fiindcă el vorbeşte de sciţi şi de traci, iar
pe de altă parte, nu lasă singulară tradiţia consemnată de Eusebiu ca
provenind d e la Origen . Fiind contemporani, atât Origen cât şi Ipolit au putut
cunoaşte aceeaşi tradiţie privitoare la activitatea misionară a Sfinţilor
A postoli T om a, Andrei şi Ioan, tradiţie pe care au consemnat-o fiecare în
felul său.
Pe baza izvoarelor menţionate, putem afirma, că teza originii apostolice,
adică a vestirii Evangheliei pe pământul românesc de către Sf. Apostol
Andrei, capătă m ai m ultă forţă şi credibilitate, fiind atestată în primul rând de
tradiţia v e ch e m enţionată de Origen, Eusebiu şi Ipolit al Romei, precum şi de
izvoarele h agiografice de m ai târziu. D acă Origen şi Eusebiu includ în cadrul
ariei m isionare a Sf. A p. Andrei numai Scythia, Ipolit adaugă şi Thracia, iar
celelalte izvoare hagiografice extind această arie şi asupra Asiei Mici,
Peninsulei B alcan ice şi sudului Ucrainei. Veridicitatea ştirilor din izvoarele
hagiografice nu trebuie privită cu rezervă sau îndoială, deoarece aceste

4® Pentru toate acestea, vezi: Johannes Quaster, op.cit., voi. II: The Ante-Nicene
Literature after Irenaens, p. 163-165.
49 'AvSpeou; ZieuGaiţ, O pam iq Krţpu^cu^ eotccupcoOrţ ev fla ip a ic TTţq 'Axcuq
em eXaicu; opQiot; icat G a m eia i exei. (Cf. Ipolit, île p i xoxd IB arcoaxoXiiXD, în
P.G., t. 10, col. 951). (Vezi textul de la prof. dr. Emilian Popescu, op.cit., p 86-
87, n. 40).
0 Patrologi de marcă ca: F. Cayră, Patrologie et Hlstolre de la Theologie, t. I,
Paris, 1938, p. 211-219; Johannes Quastcn, op.cit., p. 165-195; Berthold Altaner,
op.cit., p. 166-173; Ioan G. Coman, Patrologie, voi. II, Bucureşti, 1985, p. 49-73,
nu includ scrierea Despre cei 12 Apostoli, în rândul operelor sale. Lucrarea apare
în P.G., L X, col. 920 - , înscrisă în grupa cu titlul: Apendix ad Sancti Hîppolvti
operum P artem ll. Dubia ac supposita complectens, alături de o alta, închinată
activităţii celor 70 de Apostoli, având titlul: Tou aveau 'boioXvtou xepi iujv
O'cotooxoXojv. Autorul acestor două lucrări - probabil Ipolit - manifestă un
interes pentru prezentarea activităţii apostolilor şi a modului in care şi-au sfârşit
viaţa. Din păcate amănuntele despre fiecare apostol în parte sunt puţine, lapidare
şi se reduc în genere asupra locului unde a predicat cuvântul Evangheliei şi a
modului cum a murit.
29
izvoare sunt confirmate, pentru mediul elenic, de o serie de scriitori din
secolele IV-V51.
În ceea ce priveşte denumirea de Scythia menţionată de aceste izvoare, ca
este, desigur, Dobrogea, teritoriul dintre Dunăre şi Mare, aşa cum au arătat
istorici ca Netzhammer52 şi Zeiller53. Când se referă la teritoriile din sudul
Ucrainei, izvoarele la care ne-am referit anterior, nu folosesc de obicei
cuvântul Scythia, ci localităţi precise, cum ar fi Sevastopolis, Bosfor sau
nume de populaţii ca abasgi, alani etc. La identificarea Scythiei cu Dobrogea
suntem îndreptăţiţi de apropierea care se face în izvoare, între această
provincie şi Thracia şi M oesia, de regiunile dunărene, de Gothia, de oraşul
Odessos, unde Sfântul Apostol Andrei ar fi hirotonit pe ucenicul său Amplias
- sau, după alte izvoare, pe Apion, ca episcop.
Ne-am referit la eroarea pe care o face Dvomik atunci când localizează
Scythia, menţionată de Eusebiu, exclusiv în sudul Ucrainei, nepomenind nici
un cuvânt de Scythia de la Dunăre54. Un argument adus de Dvomik în sprijinul
părerii sale este cel al prezenţei în oraşele greceşti de pe litoralul nordic al Mării
Negre, a numeroşi iudei cinstitori ai divinităţilor Theos, Hypsistos şi Sabasios,
divinităţi caracteristice populaţiei iudaice. S-a dovedit însă, că aceste divinităţi
sunt cinstite şi în cetăţile greceşti de pe litoralul vestic al Mării Negre, iar
legăturile acestora cu Orientul Apropiat au fost mai lesnicioase şi mai intense55.
Desigur, nu se exclude faptul ca prin Scythia, oamenii acelor timpuri să fii
înţeles şi zona largă, de stepă, din sudul Rusiei, dar oricum, teritoriul ţării
noastre dintre Dunăre şi Mare trebuie avut în vedere.
Cea mai veche menţiune a teritoriului de azi al Dobrogei, ca Scythia, se
întâlneşte într-o inscripţie greacă, datând de la începutul secolului al II-lea

5' Amintim pe: Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântarea XXXIII, 11, în P.G., t. 36, col.
228; Teodoret de Cyr, In te rp re ta d o in Psalmos (Ps. 116), în P.G., t. 80, col.
1805-1808 şi studiul lui E. Grosse-Brauckmann, Der Psaltertext bei Teodorei, în
N achrichten d e r G esellschaft d e r W issenschaften zu Göttingen. Phil.-hist.
Klasse, Göttingen, 1911, p. 336-365; Fer. Ieronim, Epistola 59 ad Marcelam, în
“Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinonim”, vol. 54, ed. I. Hilberg, Wienna,
1900-1918, p. 546 şi lucrarea de referinţă a lui F. Caval lera. Saint Jérôm e, sa vie
et son oeuvre, vol. I, Louvain-Paris, 1922, p. 167.
52 R. Netzhammer, Die christlichen A ltertüm er d e r D obrudscha..., p. 8-10.
Jacques Zeiller, o p .c itp. 249.
54 Vezi nota 36.
55 Vezi lorgu Stoian, Inscripţiile din Scythia M inor greceşti şi latine, în voi. Tomis
şi teritoriul său, vol. II, Bucureşti, 1987, nr. 157 (42); Em. Popescu, Basilique et
synagogue dans le Sud-Est de l’E urope e l’époque protobyzantine (I V-e - V l-e
siècles), în “Etudes byzantines et postbyzantines”, II, 1991, p. 11-12.
30
î.d.Hr., descoperita la Histria56, iar un secol mai târziu, din informaţiile
geografului Strabo (63 î.d.Hr. - 19 d.Hr.), aflăm amănuntul că se numea
“Mica Seif ie" -EicoGov jiiKpa57, pentru ca la sfârşitul secolului al Ill-lea să
devină provincia romană S c y th ia M in o r , având capitala la Tomis58 în epoca
când scria Eusebiu de Cezareea, teritoriul dintre Dunăre şi Mare se numea
Scythia Minor, iar frontiera dunăreană, “limes Scythicus".

2. A specte a le vieţii creştine în Scythia Minor

PÂNĂ ÎN SECOLUL AL VbLEA

Dacă pe baza izvoarelor analizate, prezenta Sfanţului Apostol Andrei în

Scythia Minor (Dobrogea) - mai precis, In cetăţile greceşti de pe litoralul
apusean al Pontului Euxin - este neîndoielnică, atunci tot atât de neîn­
doielnică trebuie să fie şi venirea sa la Tomis, mai ales că tocmai în această
perioadă oraşul a cunoscut epoca sa de maximă înflorire economică5960. La
Tomis era capitala provinciei şi Sfântul Apostol Andrei nu numai că n-a
ocolit-o, dar cu siguranţă că a vizitat-o în mod special, deoarece aceasta era
strategia urmată şi de ceilalţi apostoli în activitatea misionară, şi anume, de a
vesti Cuvântul Domnului mai întâi la oraşe şi apoi la ţară. Referindu-sc la
această stra te g ie m isio n a ră şi la Sf. Apostol Pavel, istoricul engelz Norman
Bayncs preciza: “S fâ n tu l P avel, cu o ch iu l unui general a ales capitalele de
provincii ca p u n cte stra teg ice în cucerirea lum ii pentru H ristos. A ceste
capitale era u fo r tă r e ţe ca re treb u ia u cu cerite cu orice preţ, aici, în special
Biserica p rim a ră a ve n it fa ţă în fa ţă cu cu ltu l im p eria l... .
Considerăm că Sfântul Apostol Andrei a adus la Tomis “vestea cea
bună“, punând bazele religiei iubirii între oameni şi că din momentul vestirii,
ea a rodit fâră întrerupere, în aşa fel încât comunitatea de aici a progresat
treptat, organizându-se în structuri ecleziastice.

56 D.M. Pippidi, Inscripţiile din Scythia Minor, greceşti şi latine, voi. I, Histria şi
îm p reju rim ile, Bucureşti, 1983, nr. 15, rândul 16.
57 Strabo, G eographia, VII, 4, 5, 12, la prof. D. Emilian Popescu, Izvoarele apos­
tolice..., p. 28, nr. 49; amănunte la G. Popa Lisseanu, Dacia în autorii clasici,
voi. 11: A utorii greci şi bizantini, Academia Română, “Studii şi Cercetări”, LXV,
Bucureşti, 1943, p. 30-60 şi Fontcs Historiae Daco-Romanac (Izvoarele Istoriei
României), voi. 1, Bucureşti, 1964, p. 245-250.
Radu Vulpe, Histoire anciennc de la Dobroudja, în voi. La Dobroudja, p. 281-
282; lorgu Stoian, Tomitana. Contribuţii epigraflce ia istoria Cetăţii Tomis,
Bucureşti, 1962, p. 50.
59 pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, op.cil., voi. I, p. 142.
60 cf. Norman Baynes, T he Byzantine Enipire, London, 1948, p. 76-78.
31
 Cu toată "tăcerea" m ârtuniJor istorice şi arheologice pentru perioada
cuprinsă intre s e c o le le II-III, la T om is şi în general în Scythia Minor au
existat m ici com unităţi c re ştin e cu m u lt înainte d e părăsirea Daciei de către
împăratul A u relian (270-275). L ip sa d o v ezilo r sau m ărturiilor arheologice ar
putea 1 ex p lica tă , f ie prin m odestele posibilităţi m ateriale ale primilor
creştini d e a ici. în g en era l oam enii săraci, fie p rin “ p ru d en ţa ” lor de a nu-şi
arăta p e faţă cred in ţa care, în prim ele seco le creştine e ra urmărită şi aspru
p ed ep sită d e autoritatea păgână rom ană. Ş tim apoi că în regiunile de graniţă
a le im periului - cu m erau D acia şi S cythia M inor — **controlul d e stat se
exercita m ai riguros'**. în sfârşit, nu poate fi om isă nici posibilitatea distrugerii
a cestor v e stig ii d e va lu rile popoarelor m igratoare, care asem enea unor tăvăluge,
ven in d "din lo cu ri d e un d e civiliza ţia în că n u -şi fă c u s e c a s ă * , au trecut prin
fo c tot c e e a c e s o c o te a u că aparţine civilizaţiei greco-rom ane.
C hiar şi cei care au privit cu “r e z e r v ă ’ o rig in ea apostolică a creştinismului
din Scythia M inor, consideră că au existat creştini izolaţi (în Dobrogea), încă
din prim ele secole ale erei noastre63 şi că, la străv ech ii locuitori de la Dunăre,
“creştin a rea a în cep u t p o a te m a i d ev re m e d e c â t n e la să să înţelegem
in sc rip ţiile ş i m onum entele, a d ic ă în a in te d e C o n sta n tin c e l M are'**. Aceşti
creştini, cu tim pul, d e b u n ă seam ă c ă s-au g ru p a t în m ici com unităţi, potrivit
rânduielilor b isericeşti65.

E x isten ţa u n o r străv ech i a d e p ţi a i lu i H risto s, a d ic ă a unor creştini in

teritoriul din tre D unăre şi M are, p re c u m şi în D a c ia , este afirm ată de un izvor
istorico-literar. E ste v o rb a d e in fo rm a ţia p e c a r e n e -o d ă unul din mani
ap o lo g eţi d e lim b ă latin ă. T e rtu lia n d in C a rta g in a (1 6 0 -2 4 0 ), care precizează
c ă p rin tre n e a m u rile “s u p u se ¡u i H risto s în c ă d e p e vrem ea sa , te numără şi1*9

1 C Daicoviciu, în ja r u l creştin ism alo i d in D a c ia ..., p. 123; Idem, La Tran­

sylvanie d an s l'A n tiq u ité, Bucharest. 1945, p. 156 ş.u.
62 dr. Antonie Plămădeală, T ra n silv an ia , a d e v ă ru ri din tre c u t - adevăruri de azi.
în “Telegraful Român*', (1987), nr. 13-14, p. 1.
Sj I. Baroca. P erio ad a D o m in atu lu i (sec. IV -V II), în Din Isto ria Dobrogei, vol. IL
p. 379; C f şi C. Daicoviciu, D e p ro b lè m e d e Ia con tin u ité en Dacie..., p. 36.
Acelaşi studiu a aparţinut şi în versiunea rom ânească sub titlul: Problema
co n tin u ită ţii in D acia, în “Anuarul Institutului d e studii clasice", voi. IU, Cluj.
1941. p. 234.
B p.p. Panaitescj. In tro d u c e re în isto ria c u ltu rii ro m ân eşti, mai ales cap. Origi­
nile creştinism ului la rom âni începuturile creştinismului la Dunărea de Jos.
Bucureşti, 1969, p. 96.
9 C. Daicoviciu. în j a r u l c re ştin ism u lu i d in D a c ia ..., p. 124.
32
sarm afii, d a cii şi sc iţii* * . Concluzia care se impune din acest pasaj este dL
desigur, nu in totalitatea lor neamurile respective menţionate de Tertulian cre­
deau în H ristos, ci doar că numele Său era cunoscut unora din ei,67*69Afirmaţia
lui Tertulian are o valoare deosebită, deoarece ea provine de la un apologet
creştin, care a trăit in a doua jum ătate a secolului al 11-lea şi prima jumătate a
secolului al IU-lea. O r, ştim că, in lupta lor de apărare a creştinismului faţă de
atacurile păgânilor şi iudeilor, apologeţii trebuiau să fie foarte bine pregătiţi
şi afirm aţiile lor sprijinite pe surse de informaţii indubitabile. Tertulian lasă
să se înţeleagă că in vrem ea sa Cuvântul Evangheliei ajunsese cel puţin şi la o
parte din com ponenţii acestor popoare, trăitoare şi in părţile Dunării de Jos.

Precizăm că în secolele II-III, numărul creştinilor nu va fi fost prea mare,

dar unii cercetători consideră că existenţa lor în Scythia Minor este atestată
de o excepţională piesă arheologică creştină descoperită la Constanţa in cea
de-a doua jum ătate a secolului al XlX-lea. Este vorba de o gemmă (comalinăj
care acum se află la British Museum din Londra şi care constituie o

M “In quern alium universae genres credidenmd, nisi in Christum qui om venii... el
caetra gentes, (...) et Galliarum diversae naiiones. et Brntanonn inacceaaa,
Romanis loco, Christo vero subdita, el Sannatonnn et Daconm a Gennanonan
et Scytharum t i abditumm raultamm gentium et provinrunrm et ■nlaram ntiha-
rinn nobis ignoratum. et quae enumerare minus poscumm. In quibus ousubus
locis Chnsti nonuem, qui jam venit, rcgnat" (cf Liber adversa* J odatos cap.
VIL in PJL , l 2, col. 650).
7 pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, op.ăl., p. 67.
69 In legătură cu această gemmă. vezi: Cecil Smith, The Crucifixion on greet gem.
in “The Annual o f the British School at Athens", t ID, 1996-1997. p. 201-206;
O.M. Dalton. Catalogue of Early Christian antiquities and objects from the
Christian East in the Department o f British and Medieval antiqmrtpc and
ethnography of the British M useum. London, 1901, p. 7, n. 43 şi pi. L ar. 43.
rândul 4; British Museum: A G uide to the Early Christian and byzandne
antiquities, ed. IL Oxford, 1921. p. 88-91, fig. 55; H. Lecierq. Croix et ernrifix.
artic. in Dictionnaire d’Archeo logic chretienne et de U tnrgie. L VH, p. 1. P m
1924, col. 816; Idem. Mauael d’Arcbeologie chretienne depui* Ies origjnes
jusqu’au V III-e sie d e , L U, Paris, 1907, p. 368; Cart Maria Kanfinana.
Handbuch der christitebeo Arcfaiologie, 3. Padertwm, 1922. p. 609. fig. 301.
nr. 4; F r i. Dolger, T xO oc Das Ftsksymbol in fruhchristficher Zeh, I-er B a d .
ReUgionsgo c h ic b tlic h e und epigraphische l i t e r s uchuagea. Roma. 1910. p.
323; G . t ie Jexphamon. La m ix des monuments. Notes et etndes tTAr-
cheologigie chretienne. Paris et Bruxelles, 1930, p. 152; E. C o w h n c k . Moan*
m enti cristiani n d l’Illirico. in “Epbemeris dacoromâna". A a w n o defla m d a
 "dovadă directă" a prezenţei creştinismului pe pământul dintre Dunăre şi
Mare.4* Această gemmă, constituie “ce/ m ai vechi docum ent arheologic
creştin"7071din câte s-au descoperit până acum pe pământul ţării noastre, având
pe el, rudimentar executată, scena Răstignirii, iar în partea de sus, cuvântiţl

După opinia unor specialişti, această gemmă ar aparţine secolului al II-lea

cLHr.72*Scena Răstignirii de pe ea este socotită "cea m ai tim purie înfăţişare a
acestui episod din viaţa păm ântească a M ântuitorului, păstrată până
acum ” sau "una din cele m ai vechi reprezentări ale R ăstignirii’7 . Ori
tocmai acest fapt, că scena îl înfăţişează pe Mântuitorul “pironit p e cruce",
constituie după unii un indiciu că gemmă nu ar fi chiar aşa de veche (secolul
0 d.Hr.), deoarece acest amănunt în iconografía Răstignirii apare mai târziu.
Bizantinologul O.M. Dalton a combătut această obiecţie arătând că în
scena Răstignirii de pe gemmă descoperită la Tomis nici un cui nu pironeşte
braţele M ântuitorului Iisus Hristos de traversa crucii din gravură. Pe gemmă,
în spatele figurii Mântuitorului, se află o cruce în formă de “T”, sub a cărei
traversă sunt întinse braţele Sale fără nici un fel de “leg ă tu ră ‘ (cui, n.n)75.
A cest fa p t, cum pe bună dreptate s-a subliniat de un cercetător76, ar pleda
mai degrabă pentru vechimea unei astfel de înfăţişări a scenei Răstignirii,
deoarece creştinii din primele două secole aveau vie în minte şi în suflet

romena di Roma, IX, Roma, 1940, p. 112-113, p. 75; L Bamea, Creştinismul în

Scythia M inor după in scrip ţii..., p. 78 şi 81; Idem, Quelques considérations
su r les inscriptions chrétiennes de la Scythie M ineure, in “Dacia”, Revue
d ’Archéologie et d ’histoire ancienne, N.S., 1, (1957), p. 279.
** L Bamea, C reştinism ul In Scythia M inor d n p i in scrip ţii..., p. 78.
70 Tit Sünedrea, Cel m ai vechi docum ent arheologic creştin găsit pe teritoriul
ţării noastre, in “Glasul Bisericii”, an. XXVII (1968), nr. 7-8, p. 719-720.
71 Vezi descrierea gem mei la Preotul Niculae Şerbănescu, 1600 de ani de la prima
m ărturie docum entară despre existenţa episcopiei T o m isu lu i..., p. 984-985, n.
119.
72 l. Bamea socoteşte că ea provine din sec. IV-V d.Hr., op. cil. (cf. Perioada Domi­
natului..., p. 556, fig. 68, I ). Alţi cercetători sunt înclinaţi a crede că gemma
aceasta - ajunsă la Tomis de undeva din Orient - nu poate urca, in ceea ce
priveşte vechimea, dincolo de “pacea bisericii”, adică până in sec. al IV-lea d.Hr.
(Vezi O. de Jerphanion, op.cit., p. 150 şi 152). Aceasta şi datorită faptului că
“simbolul crucii nu apare niciodată la o epocă atăt de timpurie” (E. Condurachi,
o p xit., p. 112; Karl Künstle, Iconographe der christlichen Kunst, I-cr Band,
Freiburg un Bretsgan, 1928, p. 447).
Cecil Smith, o p .ett, p. 206; O.M. Dalton, op.cit., p. 7.
14 E. Condurachi, op.cit. ,p . 112.
c f O.M. Dalton, op.cit., p. 7,
H Preot Niculae Şerbănescu, o p .c itp . 984, n. 118.
34
clipele de grea suferinţă ale M ântuitorului de pe Golgota şi, înfăţişând ico­
nografic acest tragic evenim ent din viaţa pământească a Mântuitorului, au
om is d e a m ai pune aici şi cuiele. Conchidem afumând că lipsa cuielor - şi
chiar a oricărei alte legături - din scena Răstignirii de pe gemma de la Tomis,
p led ea ză p e n tru vech im ea ei, în comparaţie cu alte scene similare în care
apar şi cuiele bătute în m âinile lui Hristos .
G ravura R ăstignirii de p e gem m ă, precum şi cuvântul i/fh ic. dovedesc
caracterul creştin al acesteia şi totodată şi existenţa unor creştini şi a unei
vieţi creştine în S cythia M inor în perioada respectivă.
Pe lângă această gem m ă, in împrejurimile Tonusului a fost descoperită o
altă m ărturie epigrafică, datată c a provenind din prima jumătate a secolului al
IlI-lea, care confirm ă şi ea, indirect însă, prezenţa creştinismului in acest oraş
şi în apropierea lui.
Este vorba despre o in sc rip ţie fu n e ra ră redactată in limba greacă. În
care se vorbeşte despre un oarecare Hylas care, murind de o boală grea, a fost
înm orm ântat la un loc num ai cu cei doi copii, Hermogene şi Panthera, deoa­
rece soţia sa, M atrona, schirabându-şi credinţa, a trebuit să fie înmormântată
în a ltă parte.
B izantinologul D . R usso ( t 1939), care a stabilit textul acestei inscripţii,
se pare că i-a şi dat interpretarea cea mai apropiată de adevăr. El consideră că
în acel tim p, o asem enea “ruptură* între membrii atât de apropiaţi ai unei
fam ilii, încât să trebuiască să stea separaţi şi după moarte, nu putea avea loc
decât când unul dintre soţi, cum e aici cazul Matronei, ar fi trecut la creş­
tinism . L a orice altă religie din Tonusul acelor vremuri s-ar fi convertit
M atrona, nici una n -ar fi adus-o in situaţia ca, după moarte, să stea
uteparatdT de soţul şi de copiii ei. O asemenea situaţie in acea epocă nu puica
să i-o creeze decât religia creştină, care nu permitea adepţilor săi să fie
înm orm ântaţi la un loc cu necreştinii . Precizăm că sensul şi implicit d au

cf. H Leclerq, Croix et crucifix..., col. 3050; Idem, Manud d ’Arcfceotept

chretienne..., p. 368; O.M. Dalton, op.cii., p. 7; Fr. I. Doiger. tyjfoc Das
FUchsymbol in frOhchristiicber Z r it.., p. 323
Inscripţia a fost publicată pentru prima dată de arheologul Gr. G. Tocilcscu. In­
se hriften aus d tr Dobmdschia, in “ArdiaeoJoţnchcpfgrapbuci* Maohci
lungea”, VIII, Atena, 1884, p, 16, nr. 48.
Textul tradus al inscripţiei este următorul; “Eu, Hyla» am p u n t de o boală grea
după ce am înmormântat p e iubitul meu fiu. Hermogen; a fi Juca mea Panthera a
fo tt Înmormântată alături de mine , In timp ce tafta mea Matrona fi-a tchtmhai
credinţa”, - In limba greacă are forma accasb KatUavov ev vovoo» /( jjjxt ]
peftaprţcOkr; O jjc , Epţuryeviţv © ay«c tov ş u to v pov xuiv oXau «v .
a u v epot xateOn O vfttttpm , M atinuvaţ yupeoş. iofyrv
acestei inscripţii au dat naştere Ia opinii contradictorii*80812. Astfel, I. Bamea,
după ce, în prealabil, a acordat credit interpretării lui D. Russo arătând că în
textul respectivei inscripţii se întrevede “cea m a i veche m ărturie despre
prezenţa creştinism ului in Scythia M inor”, afirm ă mai apoi, în mod
paradoxal, că inscripţia “nu cuprinde în realitate n ici o referire sigură la
religia creştină"*1.
In ciuda acestor “opinii contradictorii”, mesajul inscripţiei de faţă oferă în
mod indirect o certitudine, un argument, că în prim a jum ătate a secolului al
IlI-Iea, în împrejurimile Tomisului şi cu atât mai m ult în oraş, existau creştini
care respectau cu sfinţenie anumite “prescripţii” şi că aceştia erau, cu sigu­
ranţă, organizaţi în vreun fel.
Amintim apoi o stelă de calcar fu n e ra ră 82 descoperită la Tomis în 1961,
cu ocazia unor lucrări edilitare. Ruptă în două bucăţi, are partea superioară
decorată ca un capac de sarcofag, cu un fronton m ărginit de două acrotcre şi
palmete. în fronton e reprezentată o pasăre care ciuguleşte dintr-un strugure.
Sub frontron, intr-un cadru dreptunghiular se află un bărbat, o femeie şi la
centru un copil, care sunt de fapt tatăl, mama şi fiul. Pe m am a profilată care
desparte relieful de frontonul de deasupra se află scris cuvântul “ 7to p v r)p a ”.
Textul inscripţiei, însum ând 22 de rânduri, are următorul conţinut: “N im ic nu
stă în puterea oam enilor, totul se desfăşoară după voia D estinului. Ş i eu
m -am grăbit să-m i cresc un copil ş i să-m i înfiripez nădejdi, dar voinţei m ele
i-a luat-o înainte hotărârea D estinului p rin acest m orm ânt. P otrivit hotărârii
destinului, dragii m ei, ş i eu în lum ea aceasta m i-am p lă tit obolul, m ai înainte
d e a f i tânăr ş i a intra în rândul bărbaţilor. Am m urit fiin d copil m ic, d e şase
ani şi m ă num eam L illas. Eu, ta tă l Bassianus, i-am ridicat acestuia morm ânt,

ocp£i\|ra|i£vr|Ç (cf. D. Russo, Inscription grecque de Tomis, Extrait d?:“îstros”,

(Revue Roumaine d'Archéologie et d’Histoire Ancienne), Bucharest, 1936, I, p.
175-178).
80 Vezi Radu Vulpe, Histoire ancienne de la Dobroudja..., p. 288, plus referirile
de la nota 2: Jeanne et Louis Robert, Bulletin épigraphique, în “Revue des
Études Grecques”, an. LXXII (1959), nr. 257, p. 211, nu acceptă interpretarea dată
de D. Russo, pe care o socotesc “aberantă", fără să încerce, cât de cât, să lămu­
rească motivul pentru care, după moarte, cei doi soţi, Hylas şi Matrona, n-au putut
fi aşezaţi sub aceeaşi lespede funerară. I. Bamea, Creştinismul în Scythia Minor
după inscripţii..., p. 77-78; Idem, Quelques considérations sur les inscriptions
chréthiennes de la Scythie Mineure..., p. 276.
81 Idem, Perioada Dominatului..., în op.cit., p. 379.
82 Se află la Muzeul din Constanţa, inventar nr. 2055. Descrierea ei o face A.
Anicescu, în “Studii Clasice”, (1963), nr. 5, p. 323-328, fig. 5, şi Emilian
Popescu, in Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie, (1975), nr. 26, p.
79-93 (cu fotografii şi studiu amănunţit).
36
nu după rânduiala fir ii, c i îm preună cu sofia m ea Ianuaria, m ult înlăcrimată,
plângem naşterea Jară d e durere a copilului Răm âi cu bine, drumefule, şi fii
sănătos în schim b p en tru a lţii \ 83
Pasărea din fronton este, foarte probabil, un porumbel şi de aceea trebuie
interpretată ca simbol creştin .84 Nesigur este doar decorul de la sfârşitul
inscripţiei, anume, dacă el reprezintă o frunză de iederă stilizată sau un peşte,
in cazul din urm ă, ar fi tot un simbol creştin.
Spre deosebire de fronton, care sugerează faptul că stela a fost pusă de
creştini, textul însuşi al inscripţiei nu conţine nimic care să trădeze credinţa
creştină. Lucrul acesta poate fi explicat prin faptul că, la începutul epocii

“'Yicopvqpa
OuSev en avôpowtoiç, M opaiç Siurto
Ttavxa KuxXeixoa,
rai yap eya aneoSov 0pe ij/ai tekvov
Kca eiç etonôaç oryeoOai,
aAA'ejico ßooXqv Kpi%iç e«j»0axev
ODVEKtXTÜJißü).
(oç xpiCTiç eon (piXoi pot) yq to
Xpetov ajtenoa,
rtpiv pe poAav pexpov qXmqç
Koa eiç araSpaç qiœoOai.
itaiç coveÇaexqç tutôoçveicuç
AiXXaç eraAoupqv.
a) xoupov odx ooiœç Baaaiavoç
pvêrqç atôeyEipa,
Ôuv yap£xq Iavßapia iq tioXd
SaKptnatq
pupopevoi xoaSoç iqv
ccTtaôq yeveoiv.
Xcapoiç, ù) rcapoôeixa,
Kai uyeivoiç tcoXiv
aXXoïç.”
(cf. Em. Popescu, Inscripţiile din sec. IV-XIII descoperite în România..., p.
51-52).
Vezi: J.P. Kirsch, Colombe, artic. în Dictionnaire d’Arhéologie Chrétienne et
de Liturgie, tome III, pars 2, Paris, 194, col. 2 198-223); Künstle, Taube, arte. în
Real-Enzyclopädie der christlichen Alterûnmer unter Mitwirkung mehrerer
Fachgenossen, bearbeitet von F X Kraus, Sühling, Die Taube als religiöses
Symbol im christlichén Altertum, Römische Quartalschnften, Suppl Heft 24.
Freiburg im Breisgau, 1930.
37
 , __ , ... „ w n ti în i d e c n u i r a m c Şl u c u t t c u IU reercn g e n ra
creştine. nu e x is iâ u autori c re ş tin i uc 11 r> > L

fK M ţj H n i M . , . 1 i .
T o i In I o m i s a f o s t d e s c o p e r i t a o m a s f t m o n o l i t ă d i n c a lc a r , c u douA p i ­
c i o a r e * " . d c p r o v e n i e n ţ ă p r o b a b i l d i n c a m e r e l e f u n e r a r e d in n e c ro p o la o r a ­
ş u lu i. a x â n d p e o b o r d u r ă o in s c r i p ţ i e d i s p u s ă în d o u ă r â n d u r i. L a m y lo c u l
p r i m u l u i r â n d c r e p r e z e n t a t u n p o r u m b e l , i a r l a s f â r ş i t u l c e lu i d c -a l d o ile a , u n
p e ş t e S u b i n s c r i p ţ i e p a r e s ă f i e m o n o g r a m a l u i U s u s l l n s t o s în c a d ra tă I n tr - u n
co rc * I n s c r i p ţ i a a x e u r m ă t o r u l c u p r i n s : " F e r i c i t u l u i T im a tc i, d i n p a r te n h a
Ovfttcts. a w k r u i c a n e o f it n u m e le d e E m a n u c r
C u v â n t u l ţ u u c n p io t ; d i n in s c r ip ţie e s t e u n e p i t e t u / t i n l î n e p i g r a f u l
c r e ş t i n ă c a r e în s o ţ e ş t e a t â t n u m e le c e lo r v i i , dar m a i a le s a c e lo r morţi,
p r e c e d a i s a u n u d e a r tic o l.
T im o tc i v a ti f o s t o p e r s o n a lita te r e l i g i o a s ă , d u p ă u n i i m a r t i r * 9, i a r d u p fl
a lţii s e c r e d e c ă e s t e a c e la ş i c u e p i s c o p u l d e T o n u s , m e n ţ i o n a t î n a n u l 4 3 1 , ca
p a rticip a n t l a S in o d u l a l l l l - l c a E c u m e n i c d e l a Tfes**0 . M a sa c u i n s c r i p ţ i e e s te
c e e a c e s p e c i a l i ş t i i n u m e s c o x p c u t e z a o r y a i r t S v 81 ş i a f o l o s i t î n t r - o c o n ­
s tr u c ţie f u n e r a r ă ^ l a a g a p e le d e p o m e n i r e a l e d e f u n c t u l u i s ă v â r ş i t e î n a n u m i t e
a n u lu i. ‘ T o a te c a r a c t e r i s t i c i l e l a c a r e n e - a m r e f e r i t o i m p u n a fi o
in s c r ip ţie c r e ş t i n ă fu n era ră d i n s e c o l u l a l IV -le a .
In a n u l l% H . în c a r tie r u l T o c n i s N o r d , a f o s t d e s c o p e r i t ă o p l a c ă d e
m a i m u r ă . a \ a n d p e c a o in s c r i p ţ i e In lim b a g r e a c ă c u u r m ă to r u l c o n ţin u t:
" A i c i o d i h n e ş t e m a r t i r u l l u i H r is t o s ş i e p i s c o p u l . O b s e r v ă m cft te x tu l in ­
s c r i p ţ i e i p o m e n e ş t e n u m e le u n u i m artir c a r e a f o s t e p i s c o p . B a z â n d u - s e p e
c a r a c t e r e l e p a l e o g r a f i c e , s p e c ia liş tii c o n s id e r ă c ă i n s c r i p ţ i a n u e m a i v e c h e d e
s e c o l u l a l I V -le a . In S c y t h ia M in o r au p utut e x i s t a m a r t i r i ş i d u p ă

c f. E m iliao P o p e s c u , a p .c u ., p . 5 3 .
A m ă n u n t e la : R . B e r i în g e r . E in f r ü h c h r i s t l i c h e r A g a p e n t i s c h a u s K o n s t a n z a , In
B y z m a t i i k x s c b - N e u g r i e c h i s c h e - J a h r b ü c b e r , I I, B e r lin - A th e n , 1 9 2 1 , p . 1 S 0 -1 S 3 ; I.
B a r a c a , T o r o A a i o x p i C T i f l l P o f f l 9 v o io ta x T ip to v , A th e n a , p . 5 8 - 5 9 , fig . 9 , R.
V u lp e , f i t s t o i r e a i c i e n n e d e l a D o b r o u d j a . . . . p . 3 4 7 .
* M o n o g ra m u l şi c e r c u l în ca re a fo st încadrat a cesta , a f o s t o b s e r v a t d e G r. To-
c tle a c u . c o n te sta t d e N e t z h a m m e r şi n e r e p r o d u s d e n im e n i după a c e e a (cf. Emil ian
P o p e a m , op.cit. , p. 6 0 ).
TEB p u j o a p u o T iş io O e io m a p a A i v i o u v e o t p u m o x o u ÎU O \ic tv o \ri\h * \lh id c m ).
m R- B c r lin şc r . o p c it. p. 1 5 0 -1 5 3 .
R . N m t i m i i mrr D ie c h r is t lic h e n A lte r tü m e r d e r D o b r u d s c h a . . . , p . 4 5 -4 6 .
L m iiia n P o p e a m , op cit., p. 6 0 .
92 R . B c r iio p r . o p e t t , p. 153.
” "T in an n n ii. X g u r u n > tcoo. e r a c n c o m o ^ e v x a u O a keitcx _” ( c f . E m ilia n P o p e sc u.
o p a f . p 58 V c / j ş i p r e z e n t a r e a f ă c u tă d e I. B a m e a In “ P o n tic a ” , [ 1 9 7 4 ], n r. 7, p
3 7 b - 3 0 0 , n r . I« fig- 1)-
38
recunoaşterea creştinismului ca religie licitâ. Când Tăcem această afirmaţie,
ne gândim la faptul cA era epoca năvălirii popoarelor migratoare. Numeroa­
sele “năvăliri barbare" au putut provoca victime in rândul creştinilor, mai
ales printre aceia care Rkceau operă misionară.
I. Bamea presupune că numele martirului şi episcopului căzut in lacună ar
fi fost Titus, numit de unele texte Philus, pomenit in Acta Sanctorom la 3
ianuarie şi ar fi pătimit pe timpul Împăratului Licimus, cândva intre anii 319-
323 . Acesta ar fi fost cel de al doilea episcop cunoscut la Tomis, după
Lvangclicus, care a trăit in vremea lui Diocleţian. Cercetătorii consideră că
inscripţia o fost aşezată la intrarea unui m artirium construit spre sfârşitul
secolului al IV-lca şi începutul secolului al V-lea pentru adăpostirea moaş­
telor puse iniţial într-un mormânt modest9596.
O altă placă de marmură, descoperită tot la Constanţa in zona cartierului
tătăresc, şi datată din secolele IV-V, are următoarea inscripţie in limba latină:
| Pentru Theodulc. soţia mea, care a fo s t fiic a preotului Patricius. Şi am pus
acest e p ita f spre am intirea noastră şi a mea, care sunt încă in viaţă (...) ceea
ce este dem n d e ..
Atât numele de Theodule, cât şi de Patricius sunt frecvent întâlnite in
epigrafía creştină97*. Precizăm că Patricius este al doilea preot atestat până
acum in Scythia Minor**.
între anii 1905-1906, a fost descoperit la Tomis (Constanţa), intr-un
sarcofag, un opaiţ de pământ, împreună cu alte resturi de vase. Face parte din
categoria opaiţelor piriform e (în formă de pară, njL). In centrul discului se
află două orificii pentru turnat uleiul, chipul lui Hristos cu barbă şi p ir lung,
îmbrăcat intr-o m antie lungă, cu mâinile ridicate spre binecuvântare încadrate
de inscripţia “P acea M ea o dau vouă"99. La picioarele lui Hristos sunt două

** cf Fontes Historiae Daco-Romanae. voi. II, Bucureşti, 1970, p. 704-707.

* Emilian Popescu, op c it, p. 58.
96 Detalii la: Gr. Tocîlescu-Otto Hirschfeld. Archiologisch-epigraphische Mittei­
lungen aus Österreich-Ungarn, 8, 1884, p. 16, nr 17: Corpus lnscriptionum
La tina rum , Berlin, III, 7583, V. Pârvan. Contribuţii epigrafice la creşti-
nismul..., p. 64.
Textul latin al inscripţiei este următorul: “Pro Theodule coniuce mea quae fiul Iilia
Patricii prcsbyteri ae titulum posui ad memoriam m um m me supentanten ,juad
digne. (ef. Emilian Popescu, op.cit., p. 62, nr. 27 [cu desen]).
97 Ernestus Diehl, Inscriptiones latinac christianae veteres. voi. (II, Berolim,
1931. p. 122 şi 157.
cf. Emilian Popescu, op.cit., p. 62 şi p. 211, nr. 203
Vezi prezentările făcute dc l.D. Ştelâncscu in “ByzantiorT (1931), nr. 6, p. 571-
574, fig. 23; M. Macrea în “Dacia" (1945-1947), nr. 11-12, p. 288, nr. 3 şi Corina
39
ramuri de palm ier aşezate cruciş. D easupra capului lui lisus, pe m âner, se
distinge o figură feminină în picioare, probabil M aica D om nului10010, iar de ju r
îm prejur sunt busturilc celor 12 A postoli, nenum iţi, dar cu figuri distincte.
Obiectul datează din secolul al IV-lea.
Textul latin de pe opaiţ este o parte dintr-un verset din Evanghelia lui
Ioan l0>, cuvinte rostite de M ântuitorul după C ina cea de Taină şi care au fost
introduse în cele mai vechi liturghii, răm ânând în cult până astăzi. Acest
obiect l-am m enţionat, pentru că între descoperirile de până acum de la Tomis
şi din alte părţi, opaiţul cu figuraţia şi inscripţia descrise este unic. Interesul
său constă în faptul că n e relatează un pasaj din Evanghelie, pasaj care a
intrat în cultul creştin. Pe de altă parte, atât ca m otiv de reprezentare, cât şi ca
realizare artistică, obiectul tom itan se înscrie printre piesele reprezentative.
Reprezentarea lui lisus H ristos în picioare sau şezând, personificând pe Bunul
Păstor, se mai întâlneşte p e opaiţe provenite din secolele IV -V 102.
O stelă din m arm ură găsită în Constanţa cu ocazia efectuării unor săpături
are o inscripţie în lim ba greacă, încadrată într-un chenar sim plu. L a începutul
primului rând se află o cruce, iar la sfârşitul ultim ului rând, o frunză de
iederă103. Textul inscripţiei este următorul: “A ic is e odihneşte H eraclide, citeţ
a l S fin tei b iserici universale” 104.
Term enul de “citeţ” - avoryvGxrnv; - sau “lector*’ face parte din gradele
inferioare ale B isericii105, şi acesta citea cu voce tare în biserică, texte în afara
celor din E vanghelie rezervate preotului şi diaconului. El m ai avea ca sarcină
să aprindă lum ânările, să poarte sfeşnicul în timpul procesiunilor şi să dea
cădelniţa în tim pul slujbei.

Nicolescu, M oştenirea artei bizantine în România, Bucureşti, 1971, p. 29, pl.

29 (foto).
100 Emilian Popescu, op.cit., p. 90-91, nr. 54 (prezentarea e însoţită de desen).
101 Cap. 14, 27 “Pacem meam do vobis, pacem meam commendo vobis, non sicut
mundus dat, pacem do vobis".
102 Vezi: H. Leclercq, în Dictionnaire d ’Arhéologie Chrétienne et de la Liturgie, t.
IV, p. I, col. 1167 ş.u.
103 D.M. Teodorescu, Monumente inedite din Tomis, Bucureşti, 1918, p. 29-33, nr.
16, fig. 21-22 (foto + desen); V. Pârvan, Nuove considerationi sul vescovato
délia Scizia Minore..., p. 133 şi Radu Vulpe, Histoire ancienne de la
D obroudja..., p. 345-346.
104 “+ E Wkxôe KoraiciTai HpaxAiÔTiç avcqGJoxxnv; tt| ç a y ia ç r a t raGoA-ticnç
emcXeaiaç” (cf. Emilian Popescu, op.cit., p. 81-83, nr. 45).
105 E interesant modul în care este definită noţiunea de avayvûJaTTiç sau lector:
“designetur ab eo tempore quo nevit et poteat legere” (cf. J. Leunclavius, Juris
greco-romani tam canonici quam civilis, LII, Francoforti, 1596, p. 94,10).
40
 R eferitor la expresia kcx Go X ik t i e io d iio ia , aceasta semnifică, probabil,
Biserica U niversală O rtodoxă în opoziţie cu cea eretică, deoarece In sânul
bisericii ereziile au fost frecvente în cursul secolelor IV-VI106. Această stelă
datează din secolele V -V I.
In ce priveşte teo lo g ia in scrip ţiilo r, aproape toate funerare, precizăm că
este una populară, dar ortodoxă: Biserica este socotită sfântă şi universală, se
cere m ila lui D um nezeu pentru cei morţi, se manifestă nădejde în înviere şi
bucuria pentru viaţa veşnică, se elogiază martirii, se fac rugăciuni pentru
odihna celor adorm iţi şi se consem nează texte scripturistice, care erau în
com ponenţa slujbelor religioase care se oficiau la acea vreme107.
M ulte din textele inscripţiilor sunt luate din Sfânta Scriptură: Psalmi,
Isaia, Evanghelii, m ai ales a Sf. Ioan {“lu m in ct, “viaţă“, “lum ina lui Dum­
nezeu”, "pacea” etc). U nele din formele sau apelativele referitoare la Hristos
şi la M aica D om nului au un substrat teologic mai adânc şi pot reflecta hotă­
rârile unor sinoade ecum enice, ca cele de la Efes şi Calcedon.
Inscripţiile creştine din Scythia M inor ne prezintă astfel o teologie în
formule sim ple, biblice şi liturgice, cu caracter eshatologic, dar bazată pe o
adâncă ontologie a credinţei creştine întărită de o continuă reflexie patristică
din alte regiuni ale Bisericii şi de hotărârile sinoadelor ecumenice.
C redinţa şi nădejdea în înviere constituie doi piloni ai teologiei eshato-
logice a acestor inscripţii. Textele martirologice sunt antinestoriene, coincizând
cu întreaga orientare a autorilor de origine scitică, care este şi ea antines-
toriană, de la Sfântul Ioan Cassian la Ioan Maxenţiu (secolele IV-VI).

3. Martiri creştini din ţinutul dintre Dunăre şi Mare

IN SECOLUL AL IV-LEA

La sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea, numărul

creştinilor a crescut sim ţitor, dovadă mulţimea de martiri din Scythia Minor,
din timpul persecuţiei lui Diocleţian (284-305)108 şi în timpul celei pornite

06 Sensul acestei expresii este dezbătut de Paul Lemerle, Philippes et la Macédoine

orientale â l'époque chrétienne et byzantine. Racherches d’histoire et d’arhé-
ologie. Album et texte, vol. I, Paris, 1945, p. 93-101.
Vezi I. Bamea, Creştinismul în Scythia Minor după inscripţii..., Inscripţiile nr.
28, p. 101; nr. 42,53, p. 105,107; nr. 45, p. 105-106; nr. 54, p. 107; nr. 23,24,25,
p. 100-104; nr. 40, p. 104.
08 Vezi lucrarea lui Paul Allard, La persecution de Dioclétien et le triomphe de
l’Église, 2 voi., Paris, 1908.
41
prin anii 119-322 de cAtrc împăratul U ciniu (308-324)lw. Apărând cu preţul |
vieţii lor InvAţAUira lui I InMo.s, mulţi creştini de pe pământul Scythiei Minor
(l)obntgcu de a/i), ou primit cununu martirajului. Marele lor număr denotă,
pe de o parte, vitalitatea creştinismului printre locuitorii din acel timp ai
provinciei Scythia Minor, vitalitate care întăreşte convingerea că, creşti­
nismul ajunsese printre autohtonii provinciei romane dintre Dunăre şi Mure,
cu mult înainte de această perioadă, iar pe de alta, pe linie de credinţă orto­
doxă, dovedeşte continuitatea elementului autohton daco-roman şi în acest
spaţiu de pământ românesc.
Martirologiile şi sinoxarclc creştine 10 pom enesc pentru acest timp,
numele a numeroşi mucenici pentru Hristos1" din T om is112, Durostomm ,*1

109 Bibliografia asupra persecuţiilor este enormă (cf. Jean Michel Homus, Evangile
et Laborum , Genève, I960, p. 166 ş.u., 169 ş.u., 172 ş.u; vezi şi Istoria biseri­
cească universală, vol. I, Bucureşti, 1975, în special bibliografia indicată la p. 97
şi 10 2 ).
1,0 Principalele colecţii în care sunt editate vechile martirologii sunt: Acta Santo-
ru m ..., collegit, digressit notis illustravit Joannes Bollandus, thcologus, Socictatis
Jesu ..., Ed. novísima, curante Joane Camandet, Paris - Roma - Bruxelles, 1863-
1825 (64 voi); Blbliotheca H agiographica G raeca, ed Fr. Halkin, ed. III,
Bruxelles, 1857, (3 voi); Biblioteca H ag iographica L atin a, ed. Socii Bollan-
diani, Bruxelles, 1849 (2 voi); Nicodim Aghioritul, lo v a Ç a p iO T n ç tGJv ôtoôexa
pTjGfoA) tou eviauTOU, Atena, 1862 - 1863 (3 vol); Idem , ed. II, Atena, 1856;
Vies des saints et des bien h eureux selon l'o r d r e du C a le n d rie r avec l'his­
torique des fêtes, Commencé par R.P. Baudet de Famborough (4 vol), continué
par les Pères bénédictins de l’abaye Sainte Marie de Paris, Paris, 1938 - 1956 (12
vol); dr. Gherasim Timuş, D icţionar agiograflc, cu p rin zân d pe scu rt vieţile
sfinţilor, Bucureşti, 1898; Hippolyte Delehaye, S aints de T h ra ce et de Mésie,
Bruxelles 1912; H. Leclreq, Les m arty rs. Recueil de pièces authentiques sur les
m artyrs depuis les origines d u christianism e ju s q u 'a u XX-e siècle..., Paris,
1903; Herbert Musurillo, T h e Acts o f the C h ristian M a rty rs, Oxford, 1979.
11 Un studiu temeinic asupra martirilor din Scythia Minor ne oferă pr. prof. Ene
Branişte, M artiri şi sfinţi pe p ăm ân tu l D obrogei de azi, în voi. De la Dunăre la
M a re ..., p. 34-62.
1,2 Pentru istoricul oraşului Tomis şi a unor aspecte ale vieţii creştine, vezi: V.
Pârvan, Nuovi consider azi oni sul vescovado della Scizla M inore, în “Rendi-
conti della Pontifica Accademia di Archeologia”, II, Roma, 1924; I. Bamea,
Creştinism ul în Scythia M inor d u p ă in sc rip ţii..., p. 65-112; drd. Ilie Geor-
gescu, V iaţa creştină în Tom is, în “ Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, an.
XXXVIII (1962), nr. 1-2, p. 15-32; pr. prof. dr. M ircea Păcurariu, op.cit., vol. I, p.
966-992.
Menţionăm că în persecuţiile lui Diocleţian şi Liciniu, Tomisul a dat cei mai mulţi
martiri. Aici - conform martirologii lor creştine amintite - au suferit: Claudiu
42
A xiopolis11 t Dinogeţia , N ovio d u n u m 116 şi H alm yris117. T o t aici am intim şi
pc m a rtir ii d e tu N ic u life i. C u ocazia efectuării unor săpături arheologice în

Eugen, R odi şl trei fra ţi: Argeus, M arcellan şi Narcis (la 3 Ianuarie); apoi,
Evagrlus, Benignus, Crcstus, A retuş, Rufux, Sinnldls, Patricius, Zosimus şi
Pappus (la 3 Aprilie); Paul, Chlrlac, Paula, Fellclana, Felix, Torna, Emil (la 20
Iunie); M an mus, Strator, Tcodol, Marina, Rodofla, Secundlnus şi Thomus (la 5
Iulie); Zenon, M ima, Vltalls, Rufinus, Evangclus, Ursln, Secunda, Agnes (la 9
iulie); Aurelian, M atian, Domnus. h a n , Dlomld, Emilian şi alţi 39 de martiri (la
10 Iulie). M arcel. M ana. /oan şi Petrux, a clericului Serapion şi a ostaşului Petru
(la 27 August); Gordian, H eiia, Zotic, Lucian şi Vaierian şi Seleucus (la 13
Septembrie) şi mulţi alţii (cf. Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae. . în
op cit., col. 40-41; C. Auncr, M artirii dobrogeni, în “Revista catolică“, an. I
(1912), nr. 2, p. 282-288; Idem , D obrogea..., op.clt., col. 1238-1240; Beda
Venerabilul, M a rty ro lo g ia..., în P.L., t. 94, col. 801; 802; 872; 952; 1060; Jaques
Zeiller, Les originea ch rlth ien n e ..., p. 117-119; R. Netzhammer, Das altchrist­
liche T o rn i..., p. 7-9; idem , Die christlichen A ltertüm er der D obrudscha..., p.
15-18; dr. Simion Reli, M a rtiri creştini în ţările daco-romanc, în Omagiu înalt
P rea Sfinţiei Sale d r. Nicolac Bălan, M itropolitul Ardealului, la 20 de ani de
arh ip ăsto rire. Sibiu, 1940, p. 705-706; pr. prof. I. Rămureanu, Sfinţi şi m artiri
la T om is-C onstanţa, In “Biserica Ortodoxă Română“, an. XCII (1974), nr. 7-8, p.
975 ş.u.
113 La Durostorum sunt pomeniţi următorii martiri: Dasius, Nicandru, Marcian,
Pasicrat, Valention, Iuliu; Hesichius şi Emilian (Vezi: V. Pârvan, Municipium
A u re liu m D urostorum , în “Revista di Filologia e di Istruzione classica”, an. II
fasc. 3, Torino, 1924, p. 327-329; G. Popa-Lisseanu, încercare de monografie
a su p ra cetăţii D ristor-SUistra, Bucureşti, 1913, p. 81-95; R. Vulpe, Histoire
a n c ie n n e ..., p. 289-290; R. Netzhammer, Die christlichen M ärtyrer am Ister,
Bucureşti, 1938, p. 3-6; Ioan Pulpea [Rămureanu], Sfanţul mucenic Emilian din
D u ro sto r - Studiu critic şi traducerea actului său m arţiric, în “Biserica
Ortodoxă Română“, an. LXII [1944], nr. 4-6, p. 125-140; Fr. Halkin, Saint
E m ilie n de D urostorum , m arty r sous Julien, în “Analecta Bollandiana”, L XC,
Paris-Roma-Bruxelles, 1972, p. 27-35; 1946, p. 224-230); C. Auner, Sfinţi din
T r a c ia şi M oesia, în “Revista catolică“, an. II (1913), nr. 2, p. 78-84, pr. prof.
Ene Branişte, M a rtiri creştini la Dunăre în tim pul persecuţiilor: M artiriul Sf.
D asiu s, în “Almanahul parohiei ortodoxe române din Vicna pe anul 1976”, p. 85-
95; Idem , Sfinţi m ărtu risito ri şi m artiri cinstiţi de strămoşii noştri pe
p ăm â n tu l rom ânesc d in tre D unăre şi M are, în lumina m ărturiilor istorice,
e p ig r a fic e şi arheologice, în voi. Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos în
tr e c u t şi astăzi, Galaţi, 1981, p. 111-126.
1 4 După Tomis, al doilea centru important al Scythiei Minor în ceea ce priveşte
numărul şi însemnătatea martirilor care au pătimit sau erau cinstiţi acolo în epoca
paleocreştină, este vechiul Axiopolis (lângă Cernavodă de azi), oraş întemeiat,
probabil, de către tomitani (sec. I-III d. Hr.), port pe malul drept al Dunării, cu
intensă viaţă comercială, sediu al unei legiuni romane, Legio Herculeo. şi cetate
43
 militer*, făcând parte din limesul apusean al provinciei, care urma cursul Dunării
până la vărsarea ei în Mare.
Şi aici, ultimele persecuţii declanşate de Diocleţian şi coregenţii săi, Maximian şi
Galeriu, şi continuate de Liciniu au făcut numeroase victime în rândul creştinilor.
Amintim pe: Chirii, Chindeas şi Tasius (sau Dasyus), toţi trei suferind în timpul
persecuţiei lui Diocleţian (cf. Auner, M artirii d o b ro g e n i..., p. 288-289; 290-291:
Idem, Dobrogea..., în op.cit., voi. 1240; Hippolyte Delehaye, Saints de Thracc
et de M ésie..., p. 259-260; Jaques Zeiller, op.cit., p. 116-117; I. Bamea, O
inscripţie creştini de la Axiopolis, în “Studii T eologice”, an. VI (1954), nr. 3-4,
p. 219-228; R. Netzhammer, D ie christllichen Altertfim er der Dobrudseha... p.
122-124: Petrei S. Năsturel, In legătu ri cu inscripţia despre mucenicii de la
Axiopolis, în “Ortodoxia”, an. VI (1954), nr. 4 , p. 585-587.
115 Vechea cetate română şi apoi bizantină, cu numele Dinogeţia (azi Cetatea-
Bisericufă lângă satul Garvăn, jud. Tulcea, descoperită prin săpăturile din ultimul
timp, care au adus la lumină şi resturile unei bazilici creştine din sec. IV-V (Vezi:
I Baroca, G arvin-D inogeţia, în coJ. “Monumente ale Patriei noastre”, Bucureşti,
1961), e amintită în M artirologiul hieronym ian, potrivit căruia, aici au fost
martirizaţi Faustimus, Marcialis, lamarius, Alexandru şi Eupropius (cf. Jaques
Zeiller, op.cit., p. 120; R. Netzhammer, D ie christlichen M ărtyrer am Istcr...,
p. 12, nr. 76; C. Auner, M artirii d o b ro g en i..., p. 277-291).
Vechiul oraş Noviodunum (lângă Isaccea de azi, jud. Tulcea), era unul din
punctele de sprijin ale flotei militare care avea paza limesului dunărean al
imperiului în epoca stăpânirii romane (sec. 1-1V ) şi a celei bizantine (sec. X-XII)
şi totodată important centru comercial la Dunăre (I. Bam ea, Dinogeţia et No­
viodunum deux villes byzantines du B as-D anu be, în “Revue des Etudes Sud-
Est Européennes”, an. IX [1971], nr. 3, p. 349-352, 360-362). Fundamentele unei
bazilici, cu trei nave din sec. V, descoperită în 1956, indică existenţa unei
puternice comunităţi creştine, cu organizare bisericească, cler slujitor şi locaşuri
de cult, care a dat şi ea numeroşi martiri în epoca paleocreştină. Menţionăm pe
Paulus, Peregrinus, M inerim, Aquilinus, Victor şi Calcorm (R. Netzhammer,
op cit., p. 13, C. Auner, D o b ro g e a ..., în op.cit., col. 1240); apoi pe Flavian şi
Ftlip (cf. F. Nau, Un m artyrologe e t d ou ze M in o lo g es, în “Patrologia Ori-
entalis”, t. X, Paris, 1915, p. 1-17); pe Galdunus, N initta, Forttunio şi alţii (cf. C.
Erbiceanu, Ulfila, viaţa şi activitatea lui, sa u sta r ea creştinism u lu i în Dacia
Traiană şi Aurefiană în sec. al IV -lea, Bucureşti, 1898, extras din voi. Biserica
Ortodoxă R om ână), p. 76.
¡ g Menţionat încă din sec. I d.Hr. (Pliniu, H ist. n at., IV, 23 ), oraşul Halmyris era
situai la vărsarea Dunării în Marea Neagră, lângă Dunavăţul de azi (jud. Tulcea),
între lacul Razclm (care era pe atunci un g o l f al M ării N egre şi se numea
Halmyris, adică apă sărată ) ş i malul românesc de azi al braţului Sfântul Gheorghe
aJ marelui fluviu.
Fiind punctul de confluenţă al Dunării cu Marea Neagră, unde se întâlneau
drumurile de pe uscat care urmau cursul fluviului cu c ele de pe ţărmul apusean al
mirii, el constituia un important centru com ercial şi punct strategic pentru apărarea
44
localitatea Niculiţel (jud. Tul cea), a fost descoperită în 1971 o bazilică cu trei
nave şi o absidă semicirculară, nu departe de vechiul Noviodunum. Cercetătorii
care s-au ocupat de aceste vestigii consideră că a fost construită la sfârşitul
secolului al IV-lea sau cel mai târziu, la începutul secolului al V-lea. Valoarea
acestei bazilici constă în cripta sa, sau martyrion-\i\, plasată sub altar.
în interiorul criptei s-a descoperit o ladă mortuară care a servit ca mor­
mânt colectiv, adăpostind osemintele a patru martiri. în partea superioară a
pereţilor, în dreapta şi în stânga lăzii, se găsesc două inscripţii greceşti, cu
semne incizate şi vopsite în roşu: pe peretele din stânga, sub monograma lui
Hristos, este scris: jiapTupeq %pioT6 u (martirii Iui Hristos), iar pe peretele
din dreapta, sub o cruce asemănătoare dar de dimensiuni mai mari, sunt
consemnate în scris numele celor patru martiri: Zoticos, Attalos, Kamasis şi
Filipos - papT upeq Zîdtikoq, AxxaXo<^ K a p a a iq , OiXuocoq,li.

frontierei de nord a imperiului, fiind întărit cu cetate militară, reînnoită şi ea de

Justinian. (Procopius, De edifidis, IV, 7). După unele ştiri, aici a fost exilat
Eunomius, şeful arienilor, de către împăratul Teodosie la 383 (cf. Filostorgiu,
Istoria bisericească, trad. rom. mitrop. Iosif Gheorghian, Bucureşti, 1898, p. 263).
Ca şi în celelalte oraşe greceşti şi romane de pe malul Mării Negre şi al Dunării, şi
la Holmyris creştinismul a pătruns de timpuriu. Sângeroasa persecuţie a lui
Diocleţian şi a coregenţilor lui a făcut aici două victime ilustre: Epictet şi Astion,
care sunt poate cei mai vechi martiri creştini pe teritoriul Dobrogei (cf. R. Vulpe,
H istoire ancienne de la D obroudja..., p. 290; I. Barnea, Perioada Domina­
tu lu i..., p. 380). Precizăm că aceşti doi martiri fac parte dintre puţinii martiri
dobrogeni ale căror acte martiri ce ni s-au păstrat, oferindu-ne informaţii preţioase
despre viaţa, timpul, cauzele şi felul pătimirii lor, ca şi despre felul cum s-a
desfăşurat în general persecuţia lui Diocleţian în regiunile dunărene. (Herbert
Rosweyde editează actele celor doi martiri dobrogeni în Vita Patrum,
Antwerpen, 1615 şi sunt reproduse mai târziu în Acta Sanctorum, ed. de
Bollandişti, t. XXIX, Paris-Roma, 1867, p. 538-561); vezi şi Hippolyte Delehaye,
Les m artyrs Epictet et Astion, în “Bulletin de la Section Historique de
l’Academie Roumaine”, t. XIV, Bucucreşti, 1928, p. 1-5: R. Netzhammer, Epictet
und A stion. Diokletianische M ärtyrer am Donaudelta Zug, 1936,22 p.; Nestor
V om icescu, Una dintre prim ele scrieri ale literaturii române străvechi:
uPătim irea sfinţilor Epictet şi Astion” (de la cumpăna secolelor Hl-IV), în
“Mitropolia Olteniei”, an. XLI, (1989), nr. 1, p. 20-74 fTraducerea actului martiric
e făcută de prof. David Popescu, p. 75-117).
11 în legătură cu martirii de la Niculiţel, pentru amănunte, a se vedea: Victor H.
Bauman, Bazilica cu “m artiyricon” din epoca romanităţii târzii, descoperită
la N iculiţel (jud. Tulcea), în “Buletinul Monumentelor Istorice”, an. XLI (1972),
nr. 2, p. 17-26; Idem, Consideraţii preliminare asupra bazilicii creştine din
satul N iculiţel, în “Pontica”, (Constanţa), V, (1972), p. 547-564; Idem, Nouveaux
tém oignages chrétiens su r les lim es nord scythique: la basilique à anartyrium
45
 Sub nivelul cnptei martince s-au d esco p e rit resturi dintr-un mormânt
m artine m ai vechi, destinat adăposlirii moaştelor a doi martiri necunoscuţi.
Pe lângă resturi de oase, s-au mai găsit aici şi două vase de ofrandă precum şi
o placă de gresie, cu o inscripţie în limba greacă: “A ic i ş i a co lo sângele de
martiri". Se pare că aceşti doi martiri necunoscuţi sunt “c e i mai vechi martiri
dobrogeni. p o a te d in tim p u l p e r se c u ţie i lu i D e d u s (2 4 9 -2 5 //' .
in a doua jumătate a secolului al IV-lea, pe locul în care au fost înhumaţi
cei patru şi peste mormântul cu cei doi martiri necunoscuţi, s-a ridicat
bazilica creştină pe care am amintit-o, probabil cu scopul cinstirii lor în
fiecare an. Probabil această bazilică, sau mănăstire, ce se va fi ridicat aici, a
dat satului numele de Mănăstirişte, întâlnit în câteva izvoare medievale.
Subliniem că bazilica de la Niculiţel prezintă o mare importanţă pentru istoria
Bisericii noastre, căci aici s-au păstrat singurele moaşte de martiri, desco­
perite până în prezent pe teritoriul României.
Numele sfinţilor martiri dobrogeni menţionaţi în martirologii arată că ei
erau de origini etnice diverse: greci sau orientali de provenienţă micro-
asiatică (mai ales în oraşele-colonii de pe malul apusean al Pontului Euxin),
traci , sciţi, geto-daci, sarmaţi, goţi, bastami, ceea ce dovedeşte că, creş­
tinismul a pătruns şi la băştinaşi. Cei mai mulţi poartă însă nume latine, fapt
ce “p ro b ea ză d ă in u irea la tin ită ţii în a ce a stă reg iu n e a D obrogei, chiar
p rin tre în ch in ă to rii n o ii re lig ii, o rig in a ri d in O rie n t"n ].

de basse époque rom aine de couverte à Niculiţel (dep. de Tulcea), în “Dacia",

Revue d'arheologie et d'histoire ancienne. Nouvelle Serie, t. XVI, Bucharest,
1972, p. 189-202+16 m i ; Idem , Noi dovezi arheologice referitoare la vechimea
m artirilor de la Niculiţel, în “ Biserica Ortodoxă Română”, an. XCIV (1976), nr.
5-6. p. 580-586; 1. Bamea, Un m arty riu m descoperit la Niculiţel, jud. Tulcea,
în “Studii şi Cercetări de Istorie Veche”, t. XXIV, Bucureşti, 1973, nr. 1, p. 123-
126; Idem, M artyriun-ul de la Niculiţel, în “Biserica Ortodoxă Română", an.
XCI (1973), nr. 1-2, p. 218-228; Ioan I. Rămureanu, M artirii creştini de la
Niculiţel descoperiţi în anul 1971, în “ Biserica Ortodoxă Română", an. XCI
(1973), nr. 3-5, p. 464-471; P.S. Năsturel, Q u atre m aryres de Noviodunum
(Scythie M ineure), în “Analecta Bollandiana”, 91, (1973), nr. 1-2, p. 5-8; Petre
Diaconu, Despre d ata pătim irii lui Zottikos, Kamassis, Attalos şi Philippos, în
“Studii şi Cercetări de Istorie Veche”, t. XXIV, Bucureşti, 1973, nr. 5-6, p. 580-
586; Idem, Din nou despre m a rtirii de la Niculiţel, în voi. Spiritualitate şi
istorie la întorsura C a rp a ţilo r, vol. I, Buzău, 1983, p. 278-283.
1 pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, optcit., vol. I, p. 89.
V. BeSeliev, Die T h ra k c r im ausgchenden A ltertum , în “Studii clasice",
(Bucureşti), IH, 1961, p. 253.
! R_ Vulpe, H istoire ancienne de D o b ro u d ja..., p. 291; V. Pârvan, Contribuţii
epigrafice la istoria creştinism ului d aco -ro m an ..., p. 9 ş.u.
46
 Cu toate că valoarea istorică a acestor acte martirice a fost de multe ori
pusă la îndoială de anumiţi cercetători, azi nimeni nu se mai poate îndoi
totuşi de faptul că, In timpul domniei lui Diocleţian, creştinismul exista la
Tomis şi în Scythia Minor, unde se afirma tot mai mult, fíe prin noi
convertiri, fie prin mişcările de populaţie cunoscute. Creştinii reprezentau în
acelaşi timp aproape toate straturile sociale şi profesiunile sau îndeletnicirile
cele mai diverse: soldaţi şi ofiţeri în armata romană (ca Marcian şi Nicandru),
funcţionari şi înalţi demnitari în aparatul administrativ şi de stat (ca Vigi­
lanţiu, judecător de profesie, care s-a convertit la Hristos , şi care e pomenit
în actele martirice ale lui Epictet şi Astion de la Halmyris), clerici (ca Sfântul
Epictet de la Halmyris şi Serapion de la Tomis), cultivatori de pământ,
meseriaşi, negustori ş.a.m.d.

4. Mo n um ente v e c h i c r e ş t in e e x is t e n t e

P E TERITORIUL SCYTHIEI MINOR, ÎN SECOLELE I V - W

La începutul secolul al IV-lea, Edictul de toleranţă religioasă de la

M ediolan din 313 a adus o perioadă de pace în Biserică şi acest lucru a
determinat sporirea simţitoare a numărului creştinilor în întreaga provincie,
dar mai ales în centrele urbane din Scythia Minor, în special la Tomis.
Mărturii în sprijinul acestei afirmaţii, sunt bazilicile, pe care aceşti creştini şi
le-au ridicat în vechile centre ale provinciei Scythia Minor.
Dintre toate descoperirile pe's-au făcut până în prezent în vechiul Tomis,
bazilicile prezintă o importanţă deosebită. Astfel, pe la mijlocul secolului al
IV-lea, istoricul bisericesc Sózomen ne informează că la Tomis existau cel
puţin două locaşuri de închinai^, dintre care unul, se pare, foarte încăpător.
Este vorba de una din cele şase bazilici descoperite la Tomis123, cunoscută*1

m Hyppolyte Delehaye, Les martyrs Epictet et Astion, în op.cit., p. 1-5; Idem,

Saints de Thrace..., p. 273-271.
1 Pentru aceste bazilici, vezi: I. Bamea, Roman-byzantine bazilicae descovered in
Dobrogea between 1948-1958, în “Dacia”, nouvelle serie, 11, (1958), p. 331-349;
Idem, Nouvelles considérations sur les basiliques chrétiennes de Dobroudja,
în “Dacia”, an. XI-X1I (1945-1947), Bucureşti, 1948, p. 221-241; Em. Condu-
rachi, Monumenti christiani nell’ lllirico, în “Ephemeris Dacoromana”, an. IX
(1940), p. 1-118; A. Rădulescu, Monumente romano-bizantine din sectorul de vest
al cetăţii Tomis, Constanţa, 1966,86 p.; Idem, Bazilici şi monumente creştine în
contextul etnogenezei româneşti din sec. I11-1V, în Dobrogea, în voi.
Monumente istorice şi izvoare creştine, Galaţi, 1987, p. 7-77: Epifanie Norocel,
Bazilicile din Dobrogea, în “Glasul Bisericii”, an. XL (1981), nr. 3-5, p. 345-
372; Idem, Bazilicile din Tomis, în vol.“De la Dunăre la Mare...”, p. 84-89.
47
su b n um ele B azilica “ cm fr e s c ă ''1*. Ea se a flă în c u rte a L ic e u lu i n r.2 din
C o n stan ţa, în ap ro p ie re d e faleza p o rtu lu i. D a to rită n o ilo r c o n stru c ţii, acest
ed ificiu p aleo c re ştin a su ferit d istru g e ri m ari, ia r o p a rte d in el se a flă şi acum
su b fu n d aţiile liceului. P are a fi u n a d in b a z ilic ile m a ri a le D o b ro g e i, cu
elem e n te a rh itecto n ice d eo seb ite. C e rc e tă rile c a re s-a u făc u t, au d u s la d e s­
c o p e rire a u n o r u rm e d e pardoseli în m o z aic c u p lă c i m ic i d e m a rm u ră de
form ă dreptunghiulară şi colorate. L a ac ea stă b az ilică s -a c e rcetat nu m ai cripta,
aşez ată însp re a lta r cu n işe şi scară d e a c c e s sp re v e st. P e p e re ţii crip tei se
p ăstrează, p e o m a re su p rafaţă, p ic tu ra în fre scă în fă ţişâ n d p ă tra te şi d rep t­
ungh iu ri cu d ec o ru ri g eo m etric e şi flori stiliz ate , m a i a les b u jo ri m a ri . 123
B azilicile d esco p e rite p â n ă acu m la T o m is s u n t m o n u m e n te d e arh itectu ră
im portantă, ca re d em o n strea ză îm p ă m â n ten ire a stilu lu i ro m a n d e co n stru cţie,
p u terea ec o n o m ic ă a lo c aln icilo r d in acel tim p şi o m o g e n iz a re a p o p u la ţiilo r
etero g en e şi ind ig en e p rin cre ştin a re . E x iste n ţa m a i m u lto r b a z ilic i, unele
c h ia r ap ro p ia te în tre ele, cu m su n t cele d e la T o m is, d e sc o p e rite p â n ă în pre­
zen t, d o v ed e şte cu p riso sin ţă răsp â n d irea ra p id ă a c re ştin is m u lu i p recu m şi
o rg an iz area sa. E pisco p ii T o m isu lu i au p a rtic ip a t la s in o a d e le ecu m en ice,
stăruind pen tru p ăstra rea cre d in ţei celei d rep te . F ă ră în d o ia lă c ă ei au av u t o
contrib u ţie im p o rta n tă şi la rid ic area , tra n sm ite re a şi a firm a re a stilu lu i ro-
m an o -b izan tin la b a z ilic ile d e p e ac este lo cu ri. 134

134 Unii cercetători presupun că în acest edificiu creştin ar fi avut loc “conflictul“ pe
tema credinţei dintre neînfricatul episcop tomitan Brctanion şi împăratul Valens,
despre care Sozomcn ne relatează următoarele: “căci, precum se parc, dacă se
întâmplă că bisericile erau conduse bine de oam eni înzdrăveniţi nu-şi schimbau
credinţa de mai înainte. Fără îndoială, se spune că din această pricin ă f i sciţii au
răm as la vechea lo r credinţă. N eam ul acestora are m ulte oraşe, sa te şl cetăţi.
Capitala este Tomis, oraş mare şi bogat, pe ţărmul mării, pe malul stflng, pentru
cine pluteşte cu corabia în Pontul numit Euxin. Şi până în ziua de azi stăpâneşte
acolo vechiul obicei ca bisericile întregului neam să aibă un singur episcop. In
timpul acela le oblăduia Brctanion, şi împăratul Valens a venit la Tomis. Intrând
în biserică, şi îndemnăndu-l, cum obişnuia el, să se unească cu cei din secta
potrivnică, Bretanion a discutat cu mult curaj... despre dogma de la Sinodul de la
Niceea, apoi l-a părăsit şi s-a dus în altă biserică, iar poporul l-a însoţit. Şi se
adunase aproape tot oraşul ca să-l vadă pe împărat, bănuind că se va întâmpla ceva
deosebit... şi prinzându-1 pe Bretanion a poruncit ca să-l ducă în exil, iar nu mult
după aceea a dat ordin să fie adus din nou (în locul său). Căci sciţii sunt supăraţi
pentru exilarea episcopului şi se temea să nu pună la cale o răscoală, ştiind că sunt
viteji şi, prin poziţia locurilor, necesar lumii romane, fiind aşezaţi ca un zid în faţa
prosiunii barbarilor...“ (cf. Sozomcn, E tcicto ţo ia o T iK T ţ la x o p ia VI, 21, în P.G.,
t. 67, coL 1345).
125 Epifame Norocel Tomitanul, Bazilicile din T om is, în op.clt., p. 87.
48
 La Tropaeum Traiani (azi Adamclisi), cetate întemeiată de Traian, refă­
cută de Constantin cel Marc şi Liciniu, s-au descoperit până în prezent cinci
bazilici din secolele V-Vl, dintre care patru parohiale şi una cimitirială.
a) B azilica cim itirială, plasată pe o colină In nordul cetăţii, în cimitir, este
de plan rectangular. Savantul V. Pârvan consideră că bazilica a fost construită
de împăratul Constantin cel Mare (306-337 d.Hr.), fiind una din cele mai
vechi din Scythia M inor12612789.
b) B azilica m arm oreeană, situată la intrarea In cetate, lângă poarta de
vest, in faţa marelui turn rectangular al zidului de incintă, este numită aşa
convenţional, din pricina numeroaselor elemente arhitectonice de marmură
care o înfrumuseţau: coloane, colonete, capiteluri cu impostă, plăci de
cancclla, cu ornamente diverse. Lungimea bazilicii, fără atrium, este de
25,50 m, fiind singura bazilică elenistică cu atrium descoperită până In pre­
zent în Dobrogca . N ava centrală este despărţită de celelalte două laterale
prin şiruri de coloane. Conform tipului elenistic, li distingem de la vest la est:
nartexr-ul, imediat după atrium; naos-ul cu cele trei nave şi altarul, preş-
bytherium , cu nivelul cel mai înalt. în centrul atriumului se afla o fântână,
phiale, cu resturile unui canal12*.
Elementul cel mai semnificativ al acestui locaş II constituie baptisteriul
zidit la sud In apropierea atriului. Este o m ică construcţie cu trei încăperi
unite printr-un coridor îngust ale căror rosturi erau legate de botezul cate-
humenilor. O altă m ică încăpere la nord-vestul edificiului este considerată ca
locuinţă a episcopului, iar cele care încing la răsărit absida rotundă formează
un pastophorium u>.
Bazilica de m arm ură din Civitas Tropaccnsium , construită iniţial la mij­
locul secolului al IV-lca, sub Constantin, reprezintă, după analiza mate­
rialelor arheologice făcută dc V. Pârvan, cea de-a patra fază de reconstrucţie
a sa, cea de după anul 530 d.Hr. şi cu precădere din epoca lui Justinian (527-
565 d.Hr.). Ea a servit drept catedrală episcopală, proba evidentă fiind
baptisterium-ul construit, se pare, in ultim a fază a existenţei sale, la sfârşitul

126 V . P â rv a n , Cetatea T r o p a e u m : c o n s i d e r a ţi i is to ric e , In “Buletinul Comisiunii

M o n u m e n te lo r Isto ric e ” , IV, Bucureşti, 1912, p. 1-2 şi 163-191.
127 A m ă n u n te la p r. p ro f. d r. Mircea Păcurariu, op.cit., vol. I, p. 162-165.
128 Pentru a lte d e ta lii v e zi: G rig o re Io n e sc u , I s t o r i a A r h i t e c tu r i i în R o m â n ia , in voi.
I: De la orânduirea c o m u n e i p r i m i t iv e p â n ă ia s f â r ş i t u l v e a c u lu i a l X V I-le a ,
B u c u re ş ti, 1 9 6 3 , p. 4 6 -4 7 .
129 I. B a m e a , Nouvelles c o n s i d é r a t i o n s ..., p . 2 2 2 ; 2 2 4 -2 2 7 ; Idem, P e r io a d a D o ­
m inatului..., p . 4 6 7 -4 7 1 ; V. Barbu, A d a m c lis i, Bucureşti, 1965, p 48-53; A.
K a tc h a tria n , L e s b a p t i s t è r e s p a lé o c h r é t ie n s . P la n s , n o tic e s e t b ib lio g r a p h ie ,
P a ris, 1 9 6 2 , p . 6 2 ş.u .
49
secolului al V 1-lea înainte de marea invazie avaro-slavă de la începutul
secolul al VH-lea.
c) O altă bazilică a fost descoperită în centrul cetăţii la sfârşitul veacului
trecut. Este vorba de aşa numita bazilica fo re n sis, din secolul al IV-lca.
Menţionăm această capodoperă arhitecturală fiindcă pe latura sa de nord -
este orientată nord-sud - s-a adăugat ulterior o bisericuţă dintr-o navă, poate
o capelă, construită din pietre legate cu pământ. In felul acesta, latura îngustă
a bazilicii profane, devine cea lungă a bazilicii creştine, de 24 de m etri, având
la răsănt o mică absidă.
Incontestabil, adosarea acestui locaş creştin marelui edificiu, construit se
pare de Constantin sau Licinius pentru nevoi administrative, econom ice şi
juridice, se explică prin extinderea practicilor liturgice, prilejuite de întâlnirile
publice ale cetăţii în secolele V -V II130.
d) Tot la Tropaeum Traiani a fost descoperită bazilica zisă wcisternă“,
deoarece, conform opiniei mai multor cercetători, a fost ridicată pe funda­
mentul unui rezervor de apă roman ale cărui ziduri masive pot fi observate
astăzi, ca urmare a săpăturilor arheologice efectuate. Ruinele ci închid u n
spaţiu dreptunghiular (19,70 x 6,80 m), pe laturile lungi având câte două
ziduri paralele, la distanţa de 0,75 m unul de altul, dând prim ilor cercetători
impresia că este o bazilică “dublă"' .
La răsărit are o absidă, al cărei aspect poligonal din interior este dat de
latura estică a cisternei: absida îl suprapune şi a obligat pe constructorii
bazilicii să-i respecte în substrucţie latura dreaptă. Linia sem icirculară din
exterior întrece cu mult lărgimea navei centrale. Aşa numiţii “contraforţC ’ de
pe colţurile de vest ale navei sunt în realitate canaturile unor intrări şi
confirmă ipoteza existenţei celor trei nave.
Oricum, aspectul deosebit al bazilicii este dat nu numai de faptul că are
fundaţiile pe un rezervor de apă, ci şi de fragmentele de coloane, colonete,
căpiţele de ciborium etc., provenind de la un edificiu impunător, care nu
putea fi decât opera unor constructori romani din secolul V d.H r132.*1

130 R. Vulpe, H isto ire a n c ie n n e d e Ia D o b r o u d j a ..., p. 336-344: G. M um u, Noi

s ă p ă tu r i în c e ta te a T r o p a e u m , în “Buletinul Comisiunii Monumentelor
Istorice’’, 111, Bucureşti, 1910, p. 157-161; dr. Adrian Rădulescu, Bazilicile
c re ştin e d e la A xiopolis, C a lla tis şi T r o p a e u m T r a i a n i , în voi. D e la Dunăre la
M a r e ..., p . 94.
1 ! Gr. TocilesciL F o u illes e t re c h e r c h e s a rh e o lo g iq u e s e n R o u m a n ie , Bucharest,
1900, p. 90-91; G. Mumu, op.cit., IV, p. 79-81.
1 ‘ Detalii şi concluzii la G. Mumu, De la cetatea T r o p a e u m Adamclisi: “ bazilica
c is te rn ă “ , în “Analele Academiei Române. Memoriile Sciţiunii istorice”, t. 36,
Bucureşti, 1913-1914, p. 421-440.
 e) Ultim a bazilicii descoperiţi} până acum la Tropacum Traiani, este bazilica
cu tra n sep t sau în formfi de ‘T \ num ită iniţial “bazilica b iz a n tin a Ea este cea
mai m arc dintre toate cele cinci bazilici de la Tropacum, având dimensiunile de
33,80 m lungim e şi 10,70 m lăţime, întreefind cu mult, de-o parte şi de alta,
lărgimea celor trei nave. Ea este rezultatul unui plan arhitectural destinat să
includă un spaţiu cât mai larg pentru credincioşi şi cler113.
Ca prim ă particularitate constatată aici este că faţă de celelalte bazilici
cunoscute până acum în Scythia M inor, cea cu transept arc încă o absidă mai
m ică înscrisă celei m ari. R. N ctzhum m cr credea că este un dcombuln-
torium , pe când I. Bunica u dem onstrat că era vorba de un synthronum 1*5',
nivelul său fiind cu 1 2 cm mai sus decât al navei.
C ripta bazilicii avea scara de acces în interior tot pc latura de sud.
Cavitatea d in subsol arc pc latura de răsărit nişa unui reliquarium , iar pe cea
de nord, una mai m arc, poate pentru ofrande.
Tot referitor la această bazilică mai reţinem o altă particularitate: aceea câ
buptistcriul îl constituite cele trei încăperi anexe ce se înşiruic pc latura lungă
de la nord, de la transcot spre apus, asem ănătoare cu o bazilică descoperită la
Filippi în M acedonia 13 .
După toate probabilităţile, cele două bazilici cu baptisteriu de la Tropacum
nu puteau exista în acelaşi tim p, sau mai bine zis, nu puteau funcţiona decât
pentru com unităţi creştine de orientări dogm atice diferite. S-a mai em is şi
ipoteza că, dacă cum va se va stabili că cele două bazilici au funcţional si­
multan, atunci, neapărat una dintre ele a fost ortodoxă, iar cealaltă aparţinea
unei com unităţi eretice, poate arian ă*136137.
La C allatis - străvechea cetate a Callatidei, fondată în secolul VI î.d.Mr. -
a fost descoperită în colţul de nord-est al vechii cetăţi, o bazilică pa leo ­
creştina d e tip siria n (sau cu atrium lateral). Edificiul ni se înfăţişează ca un
mare com plex ce se deosebeşte net de celalte bazilici similare de tip elenistic,
“fiin d pâ n ă la această d a tă un icu l locaş creştin de arhitectură orientală de
p e terito riu l D obrogei ş i o ra rita te ch ia r pen tru P ensinsula B alcanică” 138.

11 dr. Adrian R ă d u le sc u op.cit., p. 94.

'Î Vezi: R . Netzhammer, A u s R u m ä n i e n , 1, Einsiedeln, 1909, p. 275, 284-294;
Idem, Die christlichen A l t e r t ü m e r d e r D o b r u d s c h a ..., p. 113-209.
IU Amănunte la 1. B a m e a , N o u v e lle s c o n s i d é r a ti o n s s u r le b a s iliq u e s c h ré tie n n e s
de D o b r o u d j a . . . , p . 221 ş.u.; Idem, D in is t o r ia D o b ro g e i, vol. Il, Bucureşti,
1 9 6 8 , p. 462 ş.u .
136 Vezi P. Lemerle, PhiUppes e t la M a c c d o in e o r ie n ta le a P é p o q u e c h r é tie n n e s et
byzantine, Paris, 1 9 4 5 , p. 323-324.
137 cf. d r. A d ria n R ă d u le s c u , op.cit., p . 9 5 -9 6 .
138 Ibidem, p . 9 0 -9 1 .
51
 B azilica a fost construită la sfârşitul se c o lu lu i al IV -le a s a u în c e p u tu l c elu i
urm ător, iar m ai târziu, la începutul secolului aJ V l-lea , su b îm p ă ra tu l
A nastasie I (49I-5I8)139, latura d e su d a sălii d rep tu n g h iu lare a fo st îm p ă rţită
p n n zid u n în trei încăperi sa u compartimente: c ea d in m ijlo c s e rv e a c a a lta r,
cea d in spre vest ca p ro th esis (p ro sc o m id iar) ia r cea d in sp re e st c a diaconicon.
Naosul comunica spre e st p rin tr-o sin g u ră in tra re c u un s o m p tu o s atrium,
m ărg in it de p o rtice a co p erite, su sţin u te la c e le p a tru c o lţu ri d e p ila ş tri în
form ă de “L ”. A cest sp aţiu , d e fap t, e ra o c u rte in te rio ară , e ra d e s tin a t
cateh u m en ilo r şi p e n ite n ţilo r şi a v e a în c o lţu l su d -v e stic un p u ţ r itu a l, d e u n d e
sc sc o ica a p a n ecesară p e n tru litu rg h ie, b o te z şi c e le la lte s e r v ic ii.1 S e
co n sid eră c ă atrium-ul era d e sp ă rţit d e b a z ilic ă p rin n a rte x . L a su d ,
“complexul bazilicii' sirie n e e ste c o m p le ta t d e un baptisterium şi u n v e stib u l.
Trei e le m en te d ifere n ţia ză b a zilic a d e tip sirian d e la C a lla tis d e te x tu l
e d ificiilo r p a le o cre ştin e d in S c y th ia M in o r:
a. o rien tare a a lta ru lu i sp re sud
b. lip sa absidei
c. a m p la sare a la te ra lă a atriumului şi n u lo n g itu d in a l, în c o n tin u a re a
naosului sa u a n a rte x u lu i.
C a rac te ristic ile sirie n e a Ic b a z ilic ii c o n sta u în lip sa a b s id e i şi îm p ă r ţir e a
a lta ru lu i in trei în că p eri. V e stig iile d e m a rm u ră g ă site c u o c a z ia e f e c tu ă r ii s ă ­
p ă tu rilo r, c ă p iţe le c u fro n to n în fo rm ă d e c a p e te d e b e rb e c , p lă c i d e
cancellum , fu su ri d e c o lo a n e , d o v e d e s c c ă a fo st un e d if ic iu fru m o s îm p o ­
d o b it.
D a că resturile n c c c rc c ta tc ale e d ific iu lu i d in p a rte a d e r ă s ă r it s e d o v e d e s c
a fi lo cu in ţe, re şe d in ţă c c c lc s ia s lic ă s a u n o b ilia ră , a tu n c i s - a r c o n f ir m a o p in ia
exprimată mai dem ult, că ne aflăm în fa ţa u n u i p a la t e p is c o p a l s a u p a tr ic ia n .
P re z e n ţa a c e s te i b a z ilic i d e tip s iria n la C a lla tis tr e b u ie p u s ă în le g ă tu ră n u
numai cu o influenţă orientală, ci c h ia r c u p re z e n ţa u n o r s ir ie n i în această
colonie grecească din Scythia M inor141.
La Axiopolis, azi llinog, lângă C e rn a v o d ă , G r. T o c ile s c u ş i P i P o lo n ic a u
descoperit două bazilici. Una era situată în p a r te a d e n o r d , a v â n d o s i n g u r ă •

• Vezi I. Uamca, Contrlhuilon lo Dohrudja hlstory under Anastasia« I, în

“Dacia”, NA, IV, 1960, p. W 4 i§ ,
() prezentare ţi o analiză exhaustivă a descoperirilor făcute la Callatis ne oferă: C.
Preda, hm Popescu şi Y. Diaconu, Săpăturile arheologice de la Mangalia
( ( sllatls), in “Materiale", VIII\ 1962, p, 442-445: Dinu Theodorcscu, L’cdfflce
romano-hl/aniln de ('aliaţii, in "Dacia”, N A , VII, 1963, p. 257-300 şi Hm.
(oridurachi, Problema unor bazilici creştine de la Histria şl C allatis, în
“Pontica”, IV, 1971, p. 182-188.
1 1 pr praf. dr Mircea Păcurariu, ap.cit., voi, f, p, 164-165.
navă, în care s-au g ăsit osem intele unor m artiri ale căror num e le cunoaştem
dintr-o inscripţie: C h irii, C hindeas şi T asios (sau D asius). In p artea de
m iazănoapte se alătură o capelă funerară d e 4 x2 m , unde se pare că a fost
înhum at corniţele federal G ib o stes şi fiica sa, A n th u sa 142. Al d oilea locaş
descoperit, se parc că era o bazilică episcopală, deoarece avea b ap tiseriu 143.
C ercetările arheologice întreprinse şi p e lim es-u l dunărean, cuprins între
cetăţile T roesm is şi N oviodunum , au scos la lum ină o serie d e edificii desti­
nate cultului creştin, care uim esc şi astăzi prin m ărim ea şi am plasam entul lor.
Pe baza lo r putem afirm a că în secolul al IV -lea avem deja de-a face cu o
lume creştin ă constituită şi bine organizată. D e fapt, prim ele bazilici creştine
din D obrogca au fost cercetate tocm ai în această zonă.
Planurile întocm ite d e A m broise Baudry în urm a săpăturilor arheologice
efectuate în 1865, îm preună cu G ustave Boissiere, în incinta cetăţii de la
Troesm is (Igliţa-Turcoaia), ne relevă existenţa a trei edificii bazilicale. Lăsând
la o parte cea mai m ică dintre bazilicile de la Troesm is, a cărei reconstituire
ipotetică este îndoielnică144, celelalte două edificii bazilicale, confirm ate şi de
reconstituirea făcută d e Al. S. Ştefan după aerofotogram ă, au un plan
rectangular, fiind îm părţite d e către două şiruri de coloane in trei nave,
prezentând spre faţadă o încăpere destinată n a rtexu lu i, caracteristic bisericilor
creştine din perioada rom anităţii târzii. A m bele sunt orientate spre răsărit, cea
mai m are dintre ele având o absidă sem icirculară într-o încăpere rectangulară,
cea de-a doua term inându-se printr-o absidă cu latura exterioară pcntagonalâ 5.
Deşi bazilicile d e la T roesm is au fost datate c a aparţinând epocii lui
Justinian146, pe baza d atelor furnizate d e cercetarea altor edificii creştin e din
cetăţile dunărene, specialiştii consideră c ă ele reprezintă construcţii mai noi
sau refaceri târzii ale unor bazilici paleocreştine din a doua ju m ătate a secolul
al IV -lea147.
Prin d im ensiunile sale im presionante şi planul său deosebit , bazilica
marc de la T roesm is i-a în d rep tăţit p e cercetători să considere că ne aflăm în

142 dr. Adrian Rădulcscu, op.cit., p. 90; ídem , Bazilici şi monumente creştine în
contextul etnogenezei româneşti din sec. III-VII în Dobrogea, in op c it, p. 7-77.
41 pr. prof. dr. Mircca Păcurariu, op.cit., voi. I, p. 166.
44 cf. prof. V.H. Baumann, De la T urcoaia la NiculiţeL M ărturii şi monumente
vechi creştine, In voi. De la D unăre..., p. 111.
45 Vezi comentariul luí AI.S. Ştefan, în “ Buletinul Monumentelor Istorice”, an. XL
(1971), nr. 4, p. 44, inclusiv notele.
46 i Bamca, Nouvellc* co n iid eratio n i..., p. 227.
147 prof. V.H. Baumann, op.cit., p. 112.
?4l După A. Baudry, latura bazilicii este dc 30 m, iar după reconstituirea luí Al. S.
Ştefan, dc 34,36 m (cf. V.H. Baumann, op.cit., p. 116, nr. 4; vezi şi p 112, fig 41).
53
 faţa unui edificiu episcopal. Potrivit planurilor lui A. Baudry şi a recon­
stituirii lui Al.S. Ştefan, reiese că la Troesmis suntem în faţa unui com plex
bazilical cu numeroase încăperi, a căror destinaţie - locuinţe pentru clerici,
diaconicoane, baptisteruri, camere de oaspeţi ş.a.m.d. - era cerută de
importanţa edificiului paleocreştin, ca centru al vieţii liturgice şi religioase, şi
în general, al vieţii creştine in toate manifestările sale149.
In nord-vestul Dobrogei, lângă localitatea Garvăn, cercetările arheologice
efectuate în anul 1951, au dus la descoperirea vestigiilor unei bazilici pale­
ocreştine situate în incinta cetăţii Dinogeţia1S0. Această bazilică aparţine
secolului al IV-lea, adică epocii de maximă dezvoltare a vieţii din cetate,
atestată de grija deosebită cu care se construiesc edificiile publice sau par­
ticulare şi de numărul important de monede din timpul lui Constantin cel Mare.
Ridicată foarte probabil în timpul lui Constantin cel Mare sau al urm aşilor
săi direcţi, bazilica se sprijină cu latura m ică de incinta de sud-vest a cetăţii.
Orientarea sa spre nord-est, având intrarea laterală dinspre nord-vest se
datorează încadrării edificiului bazilical în planul arhitectural urbanistic al
cetăţii. Distrusă foarte probabil în timpul invaziei hunilor, bazilica a fost
refăcută in timpul împăratului Anastasie, cărămizi cu ştampila acestuia fiind
găsite in dărâmăturile de deasupra celui de al doilea pavaj din apropierea
intrării. Bazilica a suferit o nouă refacere în secolul al Vl-lea, sub Justinian,
când i s-a anexat o clădire pentagonală compusă din două încăperi în prelun­
girea absidei pe care o înglobează în interior. Fragmentele de coloane şi
căpiţele cu volute descoperite în interior, pavimentul de cărămidă refăcut în
timpul lui Anastasie, ca şi dimensiunile edificiului, 16 m Iumgime şi 9,70 m
lăţime, ne demonstrează că la Dinogeţia exista în secolele 1V-V1 o bazilică
parohială destinată nevoilor liturgice ale comunităţii creştine de aici151.
Cetatea N oviodunum , azi Isaccea, a fost principalul sediu al flotei dună­
rene şi a devenit in timpul romanităţii pivotul apărării sectorului nord-scitic şi
unul din principalele puncte ale comerţului roman la Dunărea de Jo s 152 şi al
penetraţiei creştinismului la nordul Dunării. Săpăturile arheologice care au
fost efectuate aici în 1958 au scos la iveală resturile unei bazilici rectan­
gulare. Bazilica este orientată cu absida semicirculară spre nord, datorită
integrării ei. ca şi la Dinogeţia, într-un sistem urbanistic existent deja la data
construirii ei. Edificiul, de proporţii asemănătoare celui de la D inogeţia153, şi*

L Bamea. op.cit.. p. 240.

* Amănunte b Ion Bamea. Dinogeţia. Bucureşti, 1969,60 p. + 48 ilustrate.
a VJJ Baumann, op.cit, p. 112-113, fig, 43.
A. Pigamol L’empire chréetien (325-395), în Histoire generale, fondée par G.
Goltz. L IV, U-èaune partie, p. 299.
15,40 m lungime şi 9,80 m làfime (cf. V.H. Baumann, o p .c itp. 113).
54
in parte contem poran acestuia, era com pus din trei nave şi un n artex 154*.
D im ensiunile reduse ale edificiului, ca şi plasarea sa la periferia cetăţii, ne
relevă prezenţa unei bazilici parohiale, construită probabil în cursul secolului
al V -lea, pentru a îm plini nevoile spirituale ale creştinilor dintr-unul din car­
tierele cetăţii.
D in secolul al V l-lea, N oviodunum -ul e cunoscut ca fiind reşedinţă
episcopală 135 şi a avut cu siguranţă un locaş de cult corespunzător, în afară de
cel m enţionat.
La Ibida sau Libida (azi satul Slava Rusă, jud. Tulcea), mare centru urba­
nistic şi m ilitar în perioada rom ană şi romano-bizantină, cercetările arheologice
care s-au întreprins aici, au scos la iveală ruinele unei mari bazilici, unică din
punct de vedere arhitectonic în toată provincia Scythia M inor156. E a este for­
m ată din trei nave şi trei abside orientate spre răsărit, dintre care absida centrală
este de dim ensiuni m ai m ari decât cele laterale. Realizarea unui asemenea
edificiu cu trei abside a fost solicitată desigur de cerinţele cultului divin, în
special de oficializarea liturghiei arhiereşti, care implică pe lângă prezenţa
arhiereului şi preotului şi prezenţa a unu sau doi diaconi.
în ce priveşte dim ensiunea acestei bazilici, ştim exact doar lărgim ea ei -
22 m 157*.E a are o deosebită im portanţă, nu numai pentru cunoaşterea evoluţiei
cultului, în special a evoluţiei liturgice, ci şi a influenţelor arhitecturii bizan-
tine in arta rom anească .
M ai m enţionăm c ă săpăturile arheologice care s-au efectuat la Ibida în
perioada interbelică au dus la descoperirea încă a patru capiteluri care
probabil provin de la bazilica descrisă m ai su s159. Ele sunt făcute din m ar­
m ură albă, frum os şlefuită, iar ca form ă păstrează im posta stilului ionic.
Feţele capitelurilor sunt decorate c u crucea “latină“ şi o frunză cu trei lobi,
dispusă fără preferinţe. Pe faţa altui capitel nu ne apare ca decor decât un disc

H
1
Ibidem, p. 113-114, fig. 45.
Cari de Boor, N achtrăge zu den Notitiae Episcopatum. în “Zeitschrift fur
Kirchengeschite”, XII, 1891, 519-534, şi XIV, p. 573-599; Jean Darrouzes,
Nodtiae Episcopatum Ecclesiae Constantinopolitanae. Texte critique, introduc -
don et notes, Paris, 1981.
156 I. Bamea, în “Dacia”, XI-XII, 1945-1947, p. 277 ş.u.
1 prof. Gavrilă Simeon, Vestigii şi m ărturii creştine din zona Gurilor Dunării, în
voi. De la D unăre..., p. 108, fig. 39.
Referitor la arhitectura bazilicilor, vezi Petre Vintiiescu, Elemente de istona
artei creştine, în “Biserica Ortodoxă Română“, an. LXXXIV (1966), nr. 1-2, p.
152-158; nr. 3-4, p. 331-355; şi voi. A rta creştină în România: Secolele III-VI,
Studiu introd. şi prezentarea planşelor I. Bamea, Bucureşti, 1979, p. 278.
159 Descrierea lor o face I. Bamea, în “Dacia”, NS, II, 1958, p. 346-349, fig. 12.
55
în relief. Toate acestea sunt indicii care sprijini datarea lor ce concordă cu a
bazilicii, în a doua jumătate a secolul VI.
La Beroe (azi Piatra Freciţei, jud.Tulcea), pe braţul M icin al Dunării, au
fost degajate fundaţiile unei bazilici paleocreştine, ce pare să fie din timpul
lui Constantin cel Mare şi cea mai veche din sud-estul Europei160.
La cetatea A rganum (corn. Jurilovca, jud.Tulcea) au fost descoperite
ruinele de la trei edificii creştine161. Prima bazilică datează, după toate
probabilităţile, de la sfârşitul secolului al Vl-lea. Ea ne apare sub o formă
modestă, nu atât ca dimensiuni, căci măsoară o lungime de 20,60 m şi 7 m
lărgime, ci mai ales prin simplitatea arhitectonică, a lipsei de elemente
sculpturale şi decorative, ca şi prin tehnica de construcţie. Bazilica are ataşată
o construcţie anexă formată din două încăperi162. Cea de a doua bazilică este
mai marc şi s-a conchis că ea a funcţionat în perioada penultimei faze de
locuire a oraşului (din prima jumătate a secolului VI şi pănă la sfârşitul acelui
secol). Ruinele acestei bazilici cu trei nave impresionează şi astăzi prin
mărimea şi tehnica în care este realizată. Construită cu ziduri din piatră,
legată cu mortar de var şi groase de 0,80 m, această bazilică măsoară o
suprafaţă dc 20,20 m lungime şi 13,60 m lărgime.
Planul arhitectural interior este alcătuit din: altar cu interiorul în formă
semicirculară, iar exteriorul semihexagonal, flancat de pastophoria, urmat
apoi de naos, unde două rânduri de pilaştri îl împart în trei nave. Prin latura
de sud naosul comunica cu o mică încăpere, ce ar putea fi considerată ca
baptisteriu, iar din narthex se putea intra de asemenea într-o altă încăpere163.
Continuarea cercetărilor în acest sector al cetăţii a dus la descoperirea
ruinelor unei abside şi a capetelor navelor laterale cu bazele unor pilaştri de la
o altă bazilică ce aparţine unui nivel de locuire mai vechi, adică din secolul
V. Arheologii au putut constata că bazilica cu trei nave din secolul VI, a fost
construită în cea mai mare parte pe temelia uneia mai vechi. Ambele bazilici
au altarele orientale spre sud, cu excepţia primei bazilici, cea cu o singură
n av ă, al cărei altar are o deviere de 20 de grade spre nord-est.
La 12 km sud-est de cetatea Noviodunum, în legătură cu care izvoarele
hagiografice amintesc un număr impresionant de creştini martirizaţi, în satul*10

pr. prof. dr. Mircea Pâcurariu, op.cit., vol. I, p. 166.

6 Concluziile acestor cercetări sunt prezentate de Paul Nicorescu, în Academie
Roumaine: Bulletin de la Section historique, L XXV, Bucureşti, 1944, p. 91-
101. fig. 1-3.
Ib I Bamea, în “Dacia”, Xl-XII..., p. 227-230, fig. 12; prof. Gavrilă Simeon, op.cit
p. 106-107, fig. 36.
prof. Gavrilă Simeon, op.cit. s p. 107, fig. 38.
36
N iculiţel, a fost descoperită o b azilici paleocreştină . D escoperită şi
cercetată arheologic în cursul anilor 1971-1975, bazilica paleocreştină de la
N iculiţel apare ca un edificiu rectangular, com pus din trei nave şi un nartex
deschis spre o curte interioară asem ănătoare atriumului. A bsida sem icirculară
a bazilicii este orientată spre nord-est. A ceastă bazilică, de proporţii
considerabile (aproxim ativ 36 m lungim e şi 14 m lăţime), a fost destinată
adăpostirii osem intelor unui num ăr de şase martiri.
Situată în m ediul rural într-o aşezare rom ană ale cărei începuturi coboară
până în secolul I d.Hr. prezintă un deosebit interes şi o importanţă deosebită.
Sub pardoseala altarului a fost descoperită cripta-m artyrium , de formă cubică
şi plan trapezoidal, acoperită de o cupolă em isferică sprijinită pe pandativi,
fiind cea mai veche construcţie creştină de acest gen cunoscută până în
prezent .165 In urm a cercetărilor efectuate, specialiştii au constatat că structura
criptei este etajată: încăperea superioară fiind rezervată osemintelor m artirilor
Z otikos, A íta lo s, K am asis şi P hylippos, ale căror nume se găsesc scrise cu
roşu pe pereţii încăperii, iar spaţiul de jo s fiind destinat adăpostirii relicvelor
a doi m artiri necunoscuţi166.
S-a constatat cu ocazia săpăturilor efectuate existenţa unui mormânt
martiric şi a unei anexe, anterioare datei la care au fost construite cripta şi
bazilica paleocreştină. Prezenţa unei cantităţi mari de păm ânt în care se aflau
resturile um ane din subsolul criptei, a unei inscripţii martirice care astupa
intrarea acesteia, fără a menţiona numele martirilor, ca şi mormântul martiric
din apropiere, constituie argumente în sprijinul ipotezei avansate de unul din
specialiştii care s-a ocupat m ult de cercetarea bazilicii de la Niculiţel, şi
anume că, “resturile um ane din zona subterană a crip tei aparţin celor m ai

1M După aprecierile lui Aldo Nestori, martyrion-u\ descoperit la Niculiţel este “una
dintre descoperirile cele mai importante ale secolului nostru..." (cf. “Osservatore
Romano", 26 mai, 1973, p. 3); Victor H. Baumann, Bazilica cu “martiricon” din
epoca romanităţii târzii, descoperită la Niculiţel (jud. Tulcea), în “Buletinul
Monumentelor istorice”, an. XLI (1972), nr. 2, p. 17-26; Ion Bamea, Le mar-
tyrion de Niculiţel, în “Bulletin d’arhéologie Sud-Est européenne", Bucharest,
(1975), nr. 3, p. 131-146; idemy Les monuments paléochrétienes de Roumanie,
Roma, 1977, p. 125-178; V.H. Baumann, Câteva precizări rezultate din
cercetarea monumentelor paleocreştine din comuna Niculiţel (jud. Tulcea). în
“Acta Musei Napocensis”, t. XIV, Cluj, 1977, p. 245-267.
■ V.H. Baumann, De la Turcoaia la Niculiţel..., p. 114-115, fig. 47; vezi şi A.
Grabar, M artyrium, în vol. L’Architécture, Paris, Collège de France, 1946, p.
81-87.
166 Vezi inscripţia şi vasele relicvale ale celor doi martiri necunoscuţi din zona
inferioară a criptei la V.H. Baumann, op.cil., p. 115, fig. 48.
57
vechi m ariiri dobrogeni a te sta ţi a rh eo lo g ic ” . 16 M ai precizăm că b azilica de
la Niculiţel a fost ridicată la sfârşitul secolul IV , în im ediata v ecin ătate a unui
m orm ânt m artine mai vechi. O rientarea criptei şi a absidei bazilicii spre
nord-est, şi nu spre răsărit, cum prevedeau prescripţiile C o n stitu ţiilo r
a p o sto lice'1**, dovedeşte încă odată că orientarea bazilicilor paleocreştine nu
urm a o regulă precisă, ci era im pusă de o situaţie dată. In cazul bazilicii de la
N iculiţel, este vorba de o orientare spre nord-est a vechiului m orm ânt
m artine, pe axul căruia s-au construit cripta şi absida bazilicii şi care a fost
inclus in zona prezbitcrium -ului.
D escoperirea acestui im portant edificiu bazilica! relevă şi un aspect
deosebit pentru istoria noastră: cei patru m artiri cunoscuţi arheologic şi ates­
taţi de izvoarele hagiografice, au fost m artirizaţi la nordul D unării în tim pul
persecuţiilor religioase întreprinse de către căpeteniile vizigote între anii 369-
372 d-Hr. ; iar apoi, faptul că factorul creştin a contribuit la m enţionarea
unităţii culturale a rom anităţii de pe am bele m aluri ale D unării.
Printre cele mai im portante descoperiri arheologice, făcute în a doua
jum ătate a secolului nostru pe teritoriul ţării noastre, se num ără şi bisericuţele
rupestre şi anexele lor, unice de acest gen, din cariera de cretă situată la sud-
vest de com una M urfatlar (B asarabi), ju d . C onstanţa170.

Dezbaterea acestei probleme o face, V.H. Baumann, în studiul Noi dovezi arhe­
ologice la vechimea martirilor de la Niculiţel, în “Biserica Ortodoxă Română**,
aaX C IV (!9 7 6 ).n r.5 -6 .
Vezi P Nau, Constitutions Apostollquet, in Dlctionnaire de Theologic
C'afhotique, L III, Deuxieme pârtie. Paris, 1923, col. 1520-1537 şi F.X. Funk, Die
Apostotischei Konstitutionen, Rottenbourg, 1891.
** P. Diaconu, Despre data pătimirii lui Zotikos, Attains, KamaiU şi Philippo»,
In “Studii şi Cercetări de istorie Veche**, 24, ( 1973), nr, 4, p. 633-641; P. Năsturel,
Q ustre n irty rn de Noviodunum (fccythle Mfneure), în "Analecta Bollan-
dtana", 91, (1973), nr. 1-2, p. 5-8, Prof I. Rimureanu, Martirii creştini de la
Hicuhtci, descoperiţi io 1971. în “Biserica Ortodoxă Română“, an, XC! (1973),
nr 3-5, p 464-471; I Barnca. Martyrionul de la Niculiţel, în “Biserica Ortodoxă
Română*, an XCI 0973), nr. 1-2, p. 218-225,
* Iu legătură cu aceste bisericuţe există o literaturi de specialitate substanţială.
AflMtim ion Bârnei, Monumentele de artă creştină descoperite pe teritoriul
R f l n i r i . in “Studii Teologice**, an. X II (I960), nr. 3-4, p. 211-219 şi an, XVII
(1965), ar. 3-4, p, 160-172; idem, Let m onuments rupestres de Basarabi en
Dobrodja in 'Labieri A/cb&logjques”, XIII, Pariu, 1962, p, 187-208, Idem ,
Reprezentarea labriniiulul pe monumentele rupestre de la Basarabi, In
" S fc A itiC e rw iirid t Istoric Veche**, X IV , (1963), nr, I, p. 189-195; P, Diaconu
ţi f S Năsturei, C âteva observaţii în legătură cu complexul arheologic de la
M urfnttnr (Bnsarahi). m Mrt/opoiia Olteniei”, an. XX (1968), nr. 11-12, p, 937-
946 (os Baroca. Monument! bizantini in MzimanJa fra II VII ad 11 VIII «acolo,
H
 Pc panta dc nord a masivului dc cretă, lucrătorii din carieră au descoperit
la data dc 11 iunie 1957, o intrare într-o mică încăpere comunicând cu alte
două încăperi săpate In masivul alb şi uşor de cioplit. Cercetările arheologice
întreprinse la faţa locului au stabilit că este vorba dc o bisericuţă, mai precis
"de cel m ai vechi locaş de cult creştin din ţara noastră păstrai in în­
tregim e"'1' .
Săpăturile arheologice efectuate sub conducerea renumitului profesor ţi
arheolog I. Bamca, în 1957 şi Intre 1959-1962, au dus la descoperirea a încă
cinci bisericuţe sau paraclise, încăperi funerare, galerii şi morminte cioplite In
masivul de cretă. Din totalul de şase bisericuţe, patru grupate la un loc In
partea dc nord-est a masivului au fost numite convenţional cu siglele B |, &2,
B], B4, iar celelalte două, situate la o distanţă de 30-40 m spre vest, cu siglele
E* şi Ef.
Deşi profesorul 1. Bamca, care a condus cercetările arheologice dc la
Basarabi, pc baza unei inscripţii In litere chirilice mari descoperită la bise­
ricuţa B| , a socotit că ele ar data de la sfârşitul secolului al X-lea şi
începutul secolului al Xl-lca, totuşi le-am menţionat la capitolul edificiilor
paleocreştine, deoarece dc atunci încoace, tot mai mulţi cercetători le
consideră mult mai vechi şi anume de la sfârşitul secolului al IV-lea sau
începutul secolului al V-lca .1 3

Jn uCorso di cultura wull’artc ravcnnatc e bizantina", XVIII, Ravcnna, 1971, nr.

71-93.
,7> cf. prof. loan Bamca, Bisericuţele rupestre de la Murfatlar, In voi. De la
Dunăre la M are.,., p. 134,
11 Este vorba d c inscripţia c u litere chirilice m ari şi neregulate, desco p erită deasupra
intrării lân g ă o altă inscripţie runicâ, care, d u p ă cum s-a presupus, indică anul
când a fost să p a tă bisericuţa: Mlcat 6500" ~ ad ică, anul 922 ilhidcm).
n cf. pr. prof. dr, Mircca Pâcurariu, op,cit., voi. I, p. 167; Diac. P.J, D avid, Primii
martiri creştini cunoscuţi pe teritoriul Patriei noastre, In "M itropolia O lteniei",
an. XXIV (1972), nr, 3-4, p. 280 ş.u. Idem, Coincidenţe şi relaţii generale
(indirecte) Intre Anglia şi Dacoromania (sec. III-XIII), In "B iserica O rtodoxă
Română", an. XVII (1975), nr. 5-6, p. 746-781.
Acest "coridor al invaziilor", cum pc bună dreptate a foit numită Kcythia Minor, a
fost teatrul unor lupte puternice încă din primele secole ale erei creştine Intre
Imperiul rornano-bi/anlin şi aşa numiţii "barbari", printre care ic înţelegeau şi goţii,
indiferent dc ramura din care făceau parte (cf. Gordon liant, Geografic IlUtorUţue
d’Europc, Paris, 1939, p. 67). Aceştia îşi fac simţită prezenţi In nordul Mării Negre
In jurul anului 200 d.l l„ amcstccându-sc cu carpii. Sc parc efi şi împăratul Caracal» a
avut lupte cu ci (C. Daicoviciu, Problema continuităţii Iu Dacia, in “Anuarul
Institutului dc Studii clasice" voi, III, Cluj, 1936-1940, p. 48-49).
\ m sfârşitul sce. al lll-lca, barbarii îşi fac simţită pre/enţu şi la Dunărea de Jos prin
numeroasele incursiuni in sudul Dunării, dc unde aduceau prizonieri, consolidând in
59
 Mai menţionăm că s-au descoperit peste 60 de inscripţii (g rafîte) cu
caractere runice, la care se adaugă două cu slove glagolitice, aproape 20 de
inscripţii c h irilic e 174 şi două în lim ba g reacă175.

nordul fluviului elementul roman, care era deja destul de puternic (vezi: Mana
Comşa, S ar la romanisation des territoires nord-danubiens aux III-e-IV-e siècle
de me., în vol. Nouvelles études d’Histoire, t VIII, Bucureşti, 1965, p. 28-29).
Elementul got s-a amestecat cu cel autohton, influenţându-se reciproc. Aşa cum era
de aşteptai autohtonii erau prezenţi în întreaga Dacie, inclusiv în Scythia Minor,
formând marea masă a populaţiei acestor ţinuturi stăpânite de “naţiunea în arme”, a
năvălitorilor (C. Daicoviciu, op c u , p. 61). Deşi goţii se prezentau ca un fel de
“tabere militare” in mijlocul populaţiei autohtone, de ia care se mulţumeau să
perceapă un tribul totuşi ei au avut numeroase legături cu această populaţie locală.
Dacă considerăm inscripţiile de la Murfatlar ca aparţinând sec. IV-V, trebuie
observat c i nu se poate stabili o corespondenţă între caracterele folosite aici şi cele
de la Pietroasa sau de ia Radu-Negru. Faptul acesta s-ar putea explica prin faptul că
populaţia gotă era divizată în clase: aristocraţia şi masele largi populare. Aristocraţia
şi-a păstrat limba ei proprie, limba gotă cultă, pe când populaţia avea o scriere şi o
limbă inferioare din punct de vedere lexical şi gramatical (C . Diaconu şi N.
Angheiescu. Despre necropola din sec. IV e.n. de la Radu Negru, în “Studii şi
Cercetări de Istorie Veche", l XIV, 1, Bucureşti, 1963, p. 167-174). Acestei
populaţii formate in convieţuirea elementelor daco-romane cu cele gote îi putem
datora începutul monumentelor de la Murfatlar. Vieţuitorii acestui complex mo­
nastic se pare că nu au cunoscut alfabetul lui Uifila.
1 4 Amănunte la: G. Mihăilă, Inscripţii slave vechi de la M urfatlar (Basarabi), în
“Studii şi Cercetări Lingvistice”, Bucureşti, I, 1964, p. 39-58 şi în voi. Contri­
buţii la istoria culturii şi literaturii române vechi Bucureşti, 1972, p. 78-103.
175 Prima inscripţie este zgâriată pe un stâlp din naosul bisericuţei B4 şi are următorul
conţinut: “IKuptf 1 porţOti tov ÔouAov ôou lâxnţtp repea (pvrepov) - Doamne
ajută robului tău losif” (cf. Emilian Popescu, Inscripţiile din sec. IV-XIII,
descoperite..., p. 211). Iniţial, s-a presupus că losif a fost călugăr sau “faţa
bisericescă” ce, împreună cu şefii feudali de la Murfatlar, “se află în fruntea
populaţiei ce trudea din greu pentru exploatarea carierei şi construirea valului de
piatră” (I. Bamea, Din istoria D obrogel voi. III, p. 114). I. Bamea stabileşte că
losif a fost preoi ca şi Dimian, pe care-i aminteşte o inscripţie în limba slavă din
y f r f i biserică. (Vezi articolul lui Bamea în “Studii şi Cercetări de Istorie Veche
şi Arheologic”, 26, Bucureşti, 1975, p. 79-93).
A doua inscripţie a fost zgâriată cu un obiect foarte ascuţit pe peretele din dreapta
al bisericuţei B4, in stânga intrării sus, în cavoul anexă al acesteia. Este greu
lizibilă. Specialiştii au stabilit că textul inscripţiei ar fi: “TGJ Mapnco |i(Tţvi) (t)v
(& rn 0 v o ç j i £1*4 (eza ifçr - luna Manie, mdictjonul 10 = anul 6490 (982) (cf. I.
B am ea, Dia istoria Dobrogei. vol III, 212, fig. 64 desen; Em. Popescu, op.cii., p.
2) 1-212, nr 204 şi desen;. Inscripţia indică data de fondare a bisericii, dar lectura
este m ei nesigură. Ceri este faptul c i “ambele inscripţii atestă - alături de alte
60
 De inscripţiile sau grafitele socotite ranice - nedescifrate încă şi în număr
de 60, s-au ocupat mai mulţi cercetători, fără să ajungă la concluzii unanim
acceptate. Unii au emis ipoteza că inscripţiile de aici ar aparţine rămăşiţelor
târzii ale goţilor creştini din secolul IV, fiind scrise cu caractere runice176,
alţii credeau că au caracterul alfabetului latin vulgar, folosit prin secolele
IV-V1 . Cercetătorul Damian P. Bogdan le consideră pe unele drept rune
turcice, de tip protobulgar, iar pe altele protoglagolitice şi protochirilice.m
Pr. Alexandru N. Stănciulescu, a ajuns la concluzia că grafitele aparţin
mai multor etape de scriere, etape diferite din punct de vedere al limbii
folosite cât şi a timpului în care s-au făcut. Astfel, în opinia sa există “texte in
lim ba gotă, două variante de tranziţie gotă-veche germanică, veche-ger-
m anică propriu-zisâ ş i protobulgarâ“.* între aceste etape există totuşi
legături destul de strânse, care se pot observa cu uşurinţă chiar numai anali­
zând comparativ valoarea semnelor grafice. El mai consideră că unele din
caracterele specifice scrierii de aici aparţin unor scrieri autohtone geto-
daceIS0. La fel, unele din figurile zoomorfe incizate pe pereţii bisericuţelor de
aici, ca figurile de cerb stilizat181 şi şarpele112, s-ar datora tot autohtonilor
geto-daci.

elemente arhitectonice şi de cultură materială - prezenţa aici a populaţiei

autohtone creştine, cunoscătoare a limbii greceşti" (Em. Popescu, op.cit., p. 212).
176 Detalii la Petre Diaconu şi Petre Năsturel, op.cit., p. 937-946.
177 Victor Brătulescu, Sfântul Nicodim, în “Mitropolia Olteniei”, 1970, nr. 5-6, p.
594.
171 Damian P. Bogdan, Grafitele de la Basarabî, în “Analele Universităţii
Bucucreşti, Seria Ştiinţe Sociale-istorice”, an. IX, t. XVI, (1961), p. 40-41.
179 pr. Alexandru N. Stănciulescu, Contribuţii la descoperirea inscripţiilor de la
M urfatlar (Basarabî), în “Biserica Ortodoxă Română", an. CXV (1977), nr. 9-
12. p. 1025.
H Ibidem, p. 1032.
111 “Faptul că artistul care a incizat această figură - precizează Alexandru N.
Stănciulescu şi-a ales tocmai un cerb, animal mai puţin întâlnit în iconografia
creştină, scoate în evidenţă şi o altă afinitate a vieţuitorilor acestui centru
mănăstiresc. Mai precis, putem spune că aceştia nu erau străini de tradiţiile daco-
geticc, în folclorul şi mitologia cărora cerbul ocupa un loc de seamă” (ibidem).
ltl in legătură cu reprezentările zoomorfe printre care şi aceea a şerpilor, de pe pereţii
bisericuţelor, nu trebuie să uităm că “şarpele pe vase este un vechi element de
decor geto-dac, din epoca fierului prin epoca romană, la epoca migraţiilor...
şarpele de pe vasele din Dacia romană e ceva naţional dac” (cf. Daicoviciu,
op.cit., p. 70). in complexul bazilical de la Basarabi avem chiar şarpe cu cap de
animal, după toate probabilităţile de lup, amănunt deosebit de semnificativ şi care
vorbeşte prin sine însuşi (cf. pr. Alexandru N. Stănciulescu, op.ciL , p. 1033).
61
 Atât descifrările, cât şi comentariile făcute pe marginea textului ori a unor
reprezentări zoomorfe şi antropomorfe incizate pe pereţii bisericuţelor ru­
pestre de la Basarabi, nu sunt definitive, ci se prezintă doar ca ipoteze, ca o
“încercare modestă de a aduce o contribuţie la elucidarea unor problem e
care frăm ântă de m ai m ulte decenii, nu num ai p e specialişti, ci şi p e toţi
aceia care sunt pasionaţi de cunoaşterea trecutului nostru"1* .
Mai precizăm că s-au emis mai multe ipoteze cu privire la monumentele
rupestre de la Basarabi, printre care şi aceea că avem de-a face cu o aşezare
monahală, o “m icii lavră a p eşterilo r" aşa cum vom cunoaşte mai târziu184.
Primii vieţuitori, sihaştri sau pustnici, s-au aşezat în locuri retrase ca acesta,
unde şi-au săpat bisericuţe şi chilii în care să trăiască şi să se roage, şi
cavouri, în care să fie îngropaţi. Din secolul al IV-lea, acest complex mo­
nastic a avut o existenţă aproape permanentă până la sfârşitul secolului al
X-lea sau începutul celui următor, transmiţându-se elementele religioase
creştine şi de cultură, de la o generaţie la alta.
Aceste locaşuri de închinare menţionate, dezvăluie pe de o parte mulţimea
creştinilor existenţi în Scythia Minor la sfârşitul secolului al Hl-lea şi începutul
secolului următor, iar pe de altă parte, lasă să se înţeleagă că creştinii puteau
avea pe atunci şi un fel de organizare bisericească. De asemenea,
există indicii sigure că alături de ele, existau în această provincie în secolul al
IV-lea şi aşezăm inte m onahale sau mănăstiri propriu-zise, unele înfiinţate de
secta audierilor1*5 iar altele ortodoxe1*6. într-o astfel de comunitate monahală

ltî Ibidem, p. 1034.

IM Vezi: 1. Bamea şi V. Bilciurescu, Şantierul arheologic Basarabi, în “Materiale
de Arheologie“, VI, (1959), p. 548; pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, op.cit., voi. I, p.
169: pr. Alexandru N. Stănciulescu, op.ciL, p. 1024 şi 1030.
lk' În prima jumătate a sec. al IV-lea se aflau în Scythia Minor şi în părţile de Răsărit
ale Daciei Carpatice nu numai misionarii şi clericii ortodocşi şi arieni, ci şi
audienii, adepţii episcopului Audius din Mesopotamia. Audienii formau o sectă
dizidentă faţă de Biserica universală (ortodoxă), mai degrabă schismatică decât
eretică. Audius, întemeietorul sectei, împreună cu o parte din aderenţii săi, a fost
exilat de împăratul Constantin (337-361) din Mesopotamia - patria sa - în Dacia
Pontică (Dobrogea de azi), numită oficial din 292, de la marea reformă
administrativ teritorială a împăratului Diocliţian (287-305) şi Scythia Minor.
Aceştia au găsit aici o populaţie numeroasă geto-dacă romanizată şi greacă, în
curs de organizare bisericească, populaţie la care creştinismul a început să
pătrundă din a doua jumătate a sec. al Il-lea, prin predica Sf. Ap. Andrei şi din
secolele II şi 111, datorită misionarilor veniţi din provinciile Asiei Mici, din
insulele Hellespontului, din Macedonia şi Grecia centrală, precum şi din
provinciile mai depărtate din Răsărit, Palestina şi Siria şi chiar Egipt (cf. fon
Bamea, Relaţiile provinciei Scythia M inor cu Asia Mică fi Egiptul, în
62
“Pontica”, V, [1972], p. 251-265; S. Scorpan, La continuité de la population et
des traditions getes dans les conditions de la romanisation de la Scythia
Minor, în “Pontica”, VI, [1973], p, 137-151; E. Lozovan, Aux origines du
christianisme daco-scythique, în vol. Geschichte der Hunen, cd. Fr. Altheim,
Band IV, Berlin, 1962, p. 152-153; A. Iordănescu, Observaţiuni asupra
originilor creştinismului daco-roman, în “Revista clasică”, t. Xl-XJI, Bucureşti,
1939-1940, p. 192-202; G. Stadmuller, Die Christianisierung Sûdosteuropas als
Forschungsproblem, în “Kyrios”, VI, [1943], p. 61-102; A. Velcu, Contribuţii
la studiul creştinismului daco-roman, sec. 1-IV, d.Hr., Bucureşti, 1936, p. 1-30;
J. Zeiller, L’expansion du christianisme dans la penisule des Balkans du 1-er
au V-e siècle, în “Revue internationale des études balcaniques”, Belgrad, 1,1934-
1935, t. II, p. 414 şi 420; idem, Les origines chrétiennes dans les provinces
danubiennes..., p. 26-52). Sf. Epifaniu (t 403), episcopul Salaminei, face o
prezentare exhaustivă a doctrinei şi activităţii misionare a audienilor în cap. LXX
al lucrării sale Panarion sau Contra ereziilor (P.G., t. 42, col. 339-372. Vezi şi
textul critic al acestei lucrări în Die griechischen christlichen Schriftsteller der
ersten Jahrhunderte, Holl Band III, 1 [37], Leipzig, 1933, p. 232-249).
Deşi în prima fază Sf. Epifaniu i-a menajat pe audieni pentru viaţa lor morală,
înaltă şi curată, socotindu-i numai schismatici şi nu eretici, mai târziu el a
condamnat totuşi antropomorfismul lor. Astfel, după relatările Fer. Ieronim, cu
ocazia unei întâlniri cu episcopul loan al Ierusalimului - în urma cuvântării
acestuia - Sf. Epifaniu a declarat următoarele: “Tot ceea ce a spus fratele meu (e
vorba de loan al Ierusalimului, n.n.), care prin vârstă e fiul, contra ereziei antropo-
morfiţilor, este bine şi potrivit cu credinţa. Eu, de asemenea, o condamn cu pro­
pria mea voce” (Fer. Ieronim, Contra Joannem Hierosolymitanum ad Pam-
m a c h iu m , Cartea 1 ,11: Antropomorphitac, în P.L., t. 23, col. 380 CD).
Printre altele, audienii n-au voit să accepte hotărârile Sinodului I Ecumenic de la
Niceea din 325 referitoare la data Paştilor, potrivit cărora Paştele trebuie sărbătorit
într-o duminică după lună plină, după echinochţiul de primăvară, ci, după părerea
lor trebuie sărbătorit în vinerea răstignirii Domnului, când iudeii pregăteau azimile
şi mielul pascal pentru sâmbăta din 14 nissan (aprilie). In fundamentarea opiniei
lor, audienii se prevalau de o lucrare apocrifă intitulată A iaiafyc, ouiootoAxov-
Constituţia Apostolilor, pe care Epifaniu o considera ortodoxă. (Sf. Epifaniu,
Contra tuturor ereziilor, LXX, 10, ed. K. Holl, p. 243; L. Duchesne, La
question de la Pâque au concile de Nicée, în “Revue des questions historiques”,
1 XXVIII, [1880] 1-er juillet, p. 31-33). Lucrarea nu trebuie insă confundată cu
scrierea autentică Aiaxayoa tŒv owtootoXcov - Constituţiile apostolice, care in
mod lămurit interzice creştinilor să celebreze Paştele odată cu iudeii, precizând
următoarele: “Voi, fraţilor care aţi fost răscumpăraţi cu scumpul sânge al lui Hristos,
trebuie să sărbătoriţi zilele Paştilor cu îngrijire şi cu luare aminte după echinocfiu, ca
să nu sărbătoriţi de două ori intr-un an, amintirea unei patimi, ci o dată pe an, spre
aducerea aminte de Cel ce a murit o singură dată. Nu mai ţineţi la obiceiul de a
serba Paştele odată cu iudeii... Voi însă observaţi cu grijă echinocţiul de primăvară,
care cade în ziua a douăzeci şi doua a lunci Distra (martie)... ca nu cumva să serbăm
63
se va fi stabilit şi renum itul şi învăţatul monah din secolul al FV-lea, Ioan
Cassian, care m ărturisea lui C astor, c ă “din co p ilă rie” s-a stabilit printre

Paştele de două ori în acelaşi an, sau s i serbăm ziua învierii Domnului în altă zi, ci
numai duminica - (Û X ev KUpiaKTţ povr\ (Didascalia et Constitutiones
Apostolorum, ed. F. X. Funk, 1 1, Paderbon, 1905, p. 287 şi 289; Aşezămintele şi
canoanele apostolice, traduse din original de pr. I. Mihălcescu, pr. M. Pâslam şi pr.
Gh. Niţu, Cartea V, cap. 17, t II, 1928, p. 136-137; pr. prof. dr. loan G. Coman,
Patrôfegfe, vol. Il, Bucucreşti, 1985, p. 520-521).
Tot Sfântul Epifaniu ne dă informaţia că Audius, după ce a convertit la creştinism
mulţi păgâni din Scythia Minor, a trecut apoi din această provincie în nordul
Dunării, “i/i interiorul ţârii goţilor, a instruit p e m ulţi dintre g o ţi (la religia
creştină) şi a înfiinţat in însăşi G oţia (adică în Dacia nord-dunăreană) m ănăstiri,
in care se practica vieţuirea monahicească, fecio ria şi asceza. (Sf. Epifaniu,
op.cit., LXX, 14, 5, ed. K. Holl, p. 247; Fontes H istoriae Daco-Romanac, t. II,
Bucureşti, 1970, p. 172).
Nu se poate cunoaşte precis în care anume regiuni din Goţia nord-dunăreană au
predicat Audius şi discipolii săi creştinismul şi au înfiinţat mănăstiri, dar ţinând
cont de faptul că, începând din sec. al III-lea Goţia nord-dunăreană cuprindea
regiunile de răsărit ale Munteniei de azi şi sudul Moldovei, se poate presupune că
audienii au răspândit creştinismul în aceste regiuni, întemeind mănăstiri în părţile
retrase din munţi, mai ferite de năvăliri şi jafuri. După toate probabilităţile Audius
şi urmaşii săi s-au stabilit printre goţii de sub conducerea lui Atanaric, deoarece
celalată ramură a goţilor conduşi de Fritigem, care era favorabil creştinilor, îşi
aveau episcopul lor ortodox în persoana lui Goddas, care a păstorit la goţi şi peste
populaţia autohtonă geto-daco-romană, între anii 347-380 (cf. Bibliotheca
Hagiographica G raeca, ed. Fr. Halkin, t III, Bruxelles, 1957, p. 661; H.
Delehaye, Saints de T hrace et de Mesie, p. 215-216; J. Zeiller, Les origines
chrétiennes..., p. 438-440; C. Erbiceanu, Ulfila. Viaţa şi doctrina lui sau starea
creştinismului în Dacia T ra ia n a..., p. 58-59).
Alte detalii despre audieni şi activitatea acestora.găsim la: pr. prof. I. Rămureanu,
Mişcarea audienilor în Dacia Pontică şi nord-dunăreană (sec. IV-V), în
“Biserica Ortodoxă Română“, an. XCVI (1978), nr. 9-10, p. 1053-1070; A.
Reigner, Audée, art. în Dictionnaire d ’H istoire et de G éographie Ecclé­
siastique, t V, Paris, 1931, col. 299-300; G. Barei lie, Audiens, artic. în Diction­
naire de Théologie Catholique, 1. 1 , 2, Paris, 1923, col. 2265-2267; Gh. Hefele -
Dom H. Leclercq, Les Audiens, în Histoire des Conciles d ’après les docum ents
originaux, 1. 1 , 1-ère partie, Paris, 1907, p. 479-488.
Sf. Epifaniu precizează de asemenea că în a doua jumătate a sec. al IV-lea, existau
în Scythia Minor aşezămintele monahale ale audienilor (cf. P.G., t. 42, col. 372B).
16 Monahismul a dăinuit în Scythia Minor până târziu. Puternicul centru monahal ce
mai apoi a fiinţat în complexul rupestru de la Basarabi, ar fi o probă pentru
această susţinere.
călugării din provincia lui, de la care asculta îndemnuri şi vedea exem ple,1
şi tot de aici, în mod cert, au plecat în jurul anului 380 Sf. loan Cassian şi
fratele său de cin Gherman, iar aproximativ un secol mai târziu, “călugării
sciţi”, în frunte cu D ionisie cel M ic, loan Maxenţiu, Leonţiu, Petru, Ahile etc.
Până în stadiul actual al cercetătorilor arheologice, nu s-a putut localiza
precis această mănăstire care, probabil, nu poate fi cea menţionată de Sf.
Epifaniu şi aparţinând lui Audius şi audienilor>st, căci aceştia erau arieni. E
cert însă că un asemenea aşezământ monahal sau grupul de mănăstiri care va
fi existat în Scythia Minor - poate la Niculiţel sau în împrejurimi (în estul
Munteniei sau sudul M oldovei) - a însemnat mult pentru protejarea
populaţiei de prăpădul adus de barbari, pentru cultivarea ortodoxiei credinţei
şi pentru cunoaşterea daco-romanismului în afara provinciei, până în
Palestina, Egipt, Constantinopol, Roma şi sudul Galiei, prin cei mai calificaţi
dintre mesagerii acestor mănăstiri: Sfântul loan Cassian, Dionisie cel Mic,
loan Maxenţiu etc.
Mănăstirile din Scythia Minor - pe măsura posibilităţilor lor - au ocrotit
poporul de calamităţile barbare, cum o făceau Mănăstirea Albă în Egipt, sub
A w a Şenute, cum o vor face Blachemae la Constantinopol, iar mai târziu
mănăstirile din Ţările Române.

1 “...pueritia nostra inter cosdem constitui atque ipsorum incitaţi coddians

adhortationibus et exemplis” (cf. J. Cassian, De institutis coenobiorum..., par. 4,
în Jean Cassien, Institutions cénobitiqnes..., în “ Sources chrétiennes”, nr. 109,
ed. Jean Claude Guy, Paris, 1965, p. 24,26).
r? O analiză competentă a acestei chestiuni vezi la: prof. dr. Emilian Popescu,
O rganizarea eclesiastică a provinciei Scythia M inor în sec. IV-VI, în “Studii
Teologice”, an. XXXII, Seria Ii-a, (1980), nr. 7-10, p. 590-605; idem, Une liste
des cites grecques d u V I-e siècle de notre ère, în “Actes du Il-e Congres
international des études du sud-est européen” (Athènes, 7-13 mai 1970), L II, p
323-332; idem , C ontributions a la géographie historique de la Péninsule
Balkanique aux V -e-V III-e siècles de notre ère, în “Dacia”, N.S., L 13, (1969),
p. 403-415; idem , Z u r G eschichte d er Kleinskythien in der Spătantike. Ein
epigraphisher B eitrag, în “Dacia”, N.S., t. 19, (1975), p. 181-182; idem,
Praesides duces et episcopatus provinciae Scythiae im Lichte einiger
ïnschriften a us dem 1. Bis 6 . Jh ., în Epigraphica. Travaux dédiés ai Vll-e
Congres d ’épigraphie greque et latine (Constantin, 9-i5 septembrie, 1977),
recueillis et publiés par D.M. Pippidi et Em. Popescu, Bucharest, 1977, p. 271-
283; idem, T h e C ity o f Tom is as an autocephalous Archbishopie of Sythia
M inor (D obroudja). R em arks on the Chronology of Epiphanus Notitia, în
“Byzantiaka”, (1986), nr. 6 , p. 123-148; idem, începuturile îndepărtate ale
autocefaliei Bisericii O rtodoxe Rom âne: Tomisul, arhiepiscopie autocefală, în
voi. C entenarul autocefaliei Bisericii O rtodoxe Române, Bucureşti, 1987, p.
327-353.
65
 5. O r g a n iz a r e a b is e r ic e a s c ă în p r o v in c ia S c y t h ia M in o r : Ie r a r h i şi

SCRIITORI TEOLOGI DIN SCYTHIA MINOR

A. Importanta pe care o are Scythia Minor, actuala Dobroge, în cadrul

creştinismului românesc, fiind prima regiune din spa(iu) carpato-danubiano-
pontic unde a fost propovăduit şi făcut cunoscut cuvântul Evangheliei, în­
dreptăţeşte o succintă prezentare a modului cum a fost organizată din punct
de vedere bisericesc .
Problematica creştinismului în Scythia Minor, a pătrunderii şi răspândirii
acestuia în primele putru secole, apoi a fo rm ei organizatorice adoptate,
anume a unirii comunităţilor înfiinţate într-un singur episcopat ori în mai
multe, şi a momentului când s-a produs această schimbare fundamentală a
fost abordată destul de frecvent de literatura istorică în trecut, cât şi mai
recent, fără însă să se fî ajuns la soluţii mulţumitoare190.
Problema care ne interesează aici în chip special, şi anume a existentei
uneia sau mai multor episcopate în Scythia Minor, a determinat efectuarea
mai multor tatonări şi emiterea unor ipoteze contradictorii din partea
cercetătorilor. Unii au afirmat că ar fi fost doar un singur episcopat la Tomis
pentru întreaga provincie, iar alţii, că ar fi fost mai multe, fără însă să poată
expune şi documenta logic şi convingător această evoluţie.
După cum este cunoscut, există destul de numeroase ştiri antice care
amintesc existenţa unui singur episcopat ia Tomis pentru întreaga provincie.
In categoria aceasta intră informaţiile oferite de istoricii bisericeşti, Sozomcn
şi Teodorei de Cyr, actele sinodale din secolele IV-V, o scrisoare de răspuns
a episcopului de Tomis la enciclica împăratului Leon I din anul 458, o lege a
împăratului Zenon din 480, Notitia episcopatum a lui Epifanius, datată în
secolul al Vll-lea şi scriitorii bizantini de mai târziu, ca Nicetas Choniatcs şi
Nichifor Kallistos Xantopoulos. Mai multe episcopate, în total 15, în frunte
cu Tomisul, cu rang de mitropolie, indică clar doar un singur document. Este
vorba de Notitia episcopatum, editată de renumitul savant german Cari de
Boor, la sfârşitul secolului trecut. Trebuie însă să precizăm că autenticitatea

lw Vezi detaliile oferite la nota 185.

|g° Precizăm c i majoritatea istoricilor, care s-au ocupat de trecutul Dobrogei ori a
regiunilor dunărene, ca R. Netzhammer, V. Pârvan, J. Zeiller şi R. Vulpe, au
încercat să dea un răspuns şi acestor probleme, dar dificultăţile pe care trebuiau să
le înfrunte erau determinate, pe de o parte, de documentarea săracă, iar pe de altă
parte, de faptul că şi ştirile existente erau contradictorii. (Vezi: Vasile Pârvan,
Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-rom an..., p. 67-68;
Jacques Zeiller. Les origines chrétiennes dans les provinces danubiennes..., p.
170; Radu Vulpe, Histoire ancienne de la Dobroudja..., p. 321-321).
66
acestui d o c u m e n t a fost contestată de o serie de cercetători ca Louis
D u c h e s n e 191, Jaques Zeiller192, Emst Honigmann193, Vitalien Laurent194*şi
alţii193. Aceştia susţineau că nu avem de-a face cu o listă reală de episcopate,
ci d o a r cu o copie a lucrării lui Hierocles, Synecdemus, făcută de un autor
b ise ric esc, care n-ar fi procedat decât la transcrierea numărului mare de oraşe
d in S y n e c d e m u s la genitiv - urmând modelul listelor episcopale, transfor-
m ân d u -le în sedii episcopale. După autorii citaţi, dovada cea mai elocventă a
procedeului folosit de autorul bisericesc anonim l-ar constitui, între altele,
situ a ţia d in Scythia Minor, unde documentele atestă doar un singur episcopat,
cel d e T o m is. Unanimitatea ştirilor antice, menţionate şi prestigiul ştiinţific
de c are s e b u c u ră istoricii menţionaţi în cercul savanţilor, au determinat şi pe
istoricii m o d e rn i să adopte un punct de vedere comun privitor la starea
b ise ric ea sc ă a Scythiei şi să manifeste mare rezervă faţă de Notifia
episcopatul» a lui Cari de Boor.
D oi d in tre is to ric ii c a re s-au ocupat în mod special de creştinismul din
S c y th ia M in o r, R. Netzhammer196 şi J. Zeiller197, nu admit decât existenţa
e p is c o p a tu lu i de T o m is , iar ca arie de jurisdicţie, întreaga provincie, fără
e p isco p i s u fra g a n i.
R e n u m itu l isto ric şi arheolog român
V. Pârvan, care s-a ocupat de Scythia
M in o r, in c lu siv d e aspectul organizării
bisericeşti, a adoptat faţă de N o tifia
episcopatum o atitudine care s-a modificat cu timpul198.

191 Les anciennes évêchés d e la G rèce, în “Mélanges d’arhéologic et d’histoire", 15,

1895, p. 375-385.
192 Les origines chrétiennes..., p. 170,364-373.
193 Le Synccdcmos d’Hieraklcs et l'opuscule géographique de Georges de Chypre,
Texte, commentaire et cartes, în “Corpus Bruxellensc Histoire Byzantinac. Forma
imperii Byzantini", fasc. 1, Bruxelles, 1939, p. 3-5.
IW Vezi “Byzantion", 7, 1932, p. 520-521 şi “Revue des études byzantines", 1, 1943,
p. 58-72.
15 Menţionăm aici pe: Guillaume de Jerphanion, Les églises rupestres de
Cappadoche, Paris, 1925,1.1, p. LUI; Fr. Dvomik, Les Slaves, Byzance et Rome
à IX-e siècle, Paris, 1926, p. 83-97; 143-146 şi 234-248; Idem, Les légendes de
Constantin et de Méthode vues de Byzance, Prague, 1933, p. 160-168; Louis
Robert, Les villes d'Asie Mineure, Etudes de géographie ancienne, Il-e, ed.
Paris, 1962, p. 123-126 şi p. 431; Antoine le Bon, Le Péloponésc byzantine
jusqu'à 1204, Paris, 1951, p. 22-25; R. Janin, La hiérarchie ecclésiastique dans
le diocèse de Thrace, în “Revue et byz.”, 17,1959, p. 136-149.
196 R. Netzhammer, Die altchristliche Kirchenprovinz Skythien (Tomis)..., p. 397;
Idem, Die christlichen Altertümer der Dobrudscha..., p. 38.
197 J. Zeiller, op.cit., p . 170.
Deşi în unele lucrări de la început, Vasile Pârvan considéra Notifia episcopatum
un “document fără valoare şi fantezist”, ulterior însă din motive istorice şi
67
 Radu Vulpe, fără să se o cu p e c u a n a liz a m ai în d e a p ro a p e a a c e le i N o t i ti a
episcopatum şi de valoarea ei, ca ş i P â rv a n , a d m ite c a p o s ib ilă o d e z v o lta r e a
organizării bisericeşti, în felul în făţişa t d e Notitia... p e n tru e p o c a lu i
Justinian. Unele dintre oraşele p o m en ite d e d o c u m e n t a u p u tu t d o b â n d i
oficial un rang superior în o rg an izarea b ise ric e a sc ă d in S c y th ia . P rin tre
acestea, consideră R. V ulpe, d u p ă T o m is, T ro p a e u m a f o s t c e n tru l c e l m a i
important al provinciei, apoi C allatis-u l, in te rp re tâ n d şi e l u n im p o rta n t
edificiu de Ia Mangalia ca sediu p ro b ab il al u n u i e p is c o p .
Ţinând cont de aceste o p in ii, p e b u n ă d re p ta te , u n u l d in tre c e rc e tă to ri
concluziona: u...spre deosebire de Netzhammer, Zeiller şi alţii, care contestă
existenţa mai multor episcopate în Scythia, V. Pârvan şi R. Vulpe, fă ră să
facă o critică a izvoarelor, admit, din motive istorice şi arheologice, exis­
tenţa lor. Pârvan le socotea mai degrabă ca reprezentantele unor biserici
neoficiale şi eretice, în timp ce R. Vulpe admite, pentru unele oraşe, legătura
cu Biserica oficială"*200.
Noile descoperiri epigrafice şi a rh e o lo g ic e d e p e te rito riu l p ro v in c ie i
Scythia Minor, p un într-o lu m in ă n o u ă u n e le ştiri a n tic e . A m a firm a t m a i s u s
că prima informaţie p reţio asă o d a to ră m Iui S o z o m e n , c a re în tre a n ii 4 4 3 -4 5 0 ,
preciza în legătură c u p ro v in cia S c y th ia M in o r, s u b a s p e c t o rg a n iz a to ric
bisericesc, următoarele: “Neamul acesta are multe oraşe şi sate şi fortăreţe;
capitala este Tomis, oraş mare şi înfloritor, p e ţărmul mării, p e m alul stâng,
pentru cine pluteşte cu corabia în Pontul numit Euxin; şi până în ziua de azi
stăpâneşte acolo vechiul obicei ca bisericile întregului neam să aibă un

arheologice, manifesta o atitudine mai favorabilă faţă de acest act. Ţinând cont de
monumentele de artă creştină descoperite pe teritoriul provinciei Scythia Minor, el
consideră că este posibil să se fi creat aici, înainte de sec. VI şi pentru o perioadă
foarte scurtă de timp, eparhii autonome în teritoriile ocupate de barbarii federaţi,
fără legătură cu Biserica oficială. Notiţia lui De Boor nu trebuie respinsă de plano,
ci examinată în legătură cu eventualitatea conservării cu ajutorul ei a unei stări
excepţionale de lucru, dispărută rapid, care a permis o schimbare radicală a ad­
ministraţiei ecleziastice tradiţionale (cf. Contribuţii epigrafice..., p. 67-68).
Cel mai aproape de realitate a fost Pârvan când a presupus, fără să facă o analiză a
surselor, că în timpul lui Justin I (518-527) şi Justinian (527-56S), au putut exista
în Scythia mai multe scaune episcopale, interpretând “bazilica de marmură“ de la
Tropaeum. din cauza baptisteriului, aflat lângă ea, cu sediul probabil al unui
episcop (Vezi V. Pârvan, Cetatea Tropaeum. Consideraţii istorice în op.cit., p.
106-110).
Radu Vulpe, Histoire ancienne de la Dobroudja..., p. 340-344; idem, Dobrogea
meridionali în antichitate, în “Analele Dobrogei", 19, voi. II, 1938, p. 44.
H cf. prof dr Emilian Popescu, Organizarea eclesiastici a provinciei Scythia
Minor..., p. 593.
singur episcop ”201. R e a lita te a p e c a r e o c o n s e m n e a z ă S o z o m e n s e r e f e r ă la a
d o u a ju m ă ta te a s e c o lu lu i a l IV -le a , d e o a r e c e im e d ia t m a i d e p a r te d e e p is ­
co p u l p o m e n it, S o z o m e n r e la te a z ă în tâ ln ir e a d in tr e îm p ă r a tu l V a le n s şi
e p is c o p u l B re ta n io n d e T o m is ş i c o n flic tu l d in tr e e i, is c a t d in c a u z a p o z iţie i
d ife rite p e c a r e f ie c a r e a lu a t-o în le g ă tu ră c u a r ia n is m u l.2022034E p is o d u l a a v u t
lo c c â n d v a în tre a n ii 3 6 8 - 3 6 9 . D a r , d u p ă c u m a d a u g ă S o z o m e n m a i d e p a r t e ,
“acest obicei în vigoare până azi în Scythia este cu atât m ai ciudat, cu cât în
alte părţi există episcopi şi la sate"2 3.
L a fel, T e o d o r e t d e C y r r e fe r in d u - s e la B r e ta n io n , p r e c iz e a z ă c ă a c e s t a e r a
iera rh peste toa te cetăţile Scythiei .
Documentul c a r e a te s t ă v e r id ic ita te a i n f o r m a ţiilo r lu i S o z o m e n ş i T e o ­
doret de Cyr e s te Scrisoarea p e c a r e e p is c o p u l T h e o tim u s II a t r im i s - o
împăratului Leon I, c a ră s p u n s la e n c ic lic a s a , î n a n u l 4 5 8 .205 A c e a s tă e n c ic lic ă
a fost trimisă tuturor mitropoliţilor d in im p e r iu ş i p e r s o n a l i t ă ţ il o r o f i c i a l e m a i
de vază, cerându-le să s e p r o n u n ţe în le g ă tu ră c u e v e n im e n te le s â n g e r o a s e d i n
Egipt, unde patriarhul P r o te r iu s a f o s t o m o r â t ş i î n lo c u i t d a to r i t ă a ta ş a m e n ­
tului său pentru doctrina C a lc e d o n u lu i206207. R ă s p u n s u r ile p r im ite s u n t r e z u lta tu l
unor sinoade locale ş i s u n t s e m n a te d e m itr o p o liţii ş i e p is c o p ii d e p e n d e n ţi .
Scrisoarea este semnată d in p a r te a S c y th ie i d e e p is c o p u l T h e o t i m u s II d e
Tomis singur: “Theotim us hum ilis Scythiae regionis episcopus a d Leonem
imperatorem”201.

201 “Touxo 8e xe eövoq noXtexq pév e%Ei m i noten; m i xmpccqmi cppoupiot,

piYiponoXu; 8e ecm Topn*, noteq peyatei m i eoSaipcov napocteoq, e |
bogwojicov eionteovxi tov Eu^eivov m teojievov II ovtov. Eiaexi 8e kcu vuv
e0ot; nateciov £G30a8e x p a te i too navxoq E0vooq eva xaq eiacteiaiaq
ERiOKOmv.” (Sozomenus, Kirchengeschichte, herausgegeben von Joseph Bidé
und Günter Christian Hansen, Berlin, 1960, VI, 21,3-4, p. 263).
202 P.G., t. 67, col. 1345.
203 Sozomenus, op.cit,, VII, 19-32, p. 330.
204 Bexpavioov 8e nocGJxoSanrţ pev tetpnpovopevoq anexn, naorţq 5e *rqq
IicuOiaq xou; noten; apxiepaxiKGJ«; löoveiv TteTnoxEopevoq...’’(Theodoret,
Kirchengeschichte herausgegeben von L. Parmantier, F. Sheidweiler, în
Griechische Christliche Schriftsteller der (drei) ersten Jahrhunderte, Berlin,
1954, p. 273).
205 J.D. Mansi, Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio, Florentiae
1762, reed. Paris-Leipzig, 1901, t. VII, col. 545.
206 Un studiu amănunţit asupra acestei enciclice, precum şi o analiză a răspunsurilor
primite face Theodor Schnitzler, Im Kampfe um Kalkedon. Geschichte und
Inhalt des Codex Encyclicus von 458, în “Analecta Gregoriana”, voi. XVI
(disertaţie), Series Facultatis Theologicae, Sectio B, nr. 7, Roma, 1938.
207 J.D. Mansi, op.cit., t. VII, col. 545.
69
 Această stare de fapt este prezentată Ia fel şi de N otitia episcopatum a lui
Epifanie, care, potrivit cronologiei bizantinologului Heinrich Gelzer, ar data
din timpul împăratului Heraclius, poate de prin anii 638-640208. Ceea ce
trebuie remarcat este faptul că în Notitia lui Epifanie este vorba de un arhie­
piscopat autocefal la Tomis şi nu de un simplu episcopat, deoarece Tomisul
apare pe lista intitulată flepi TtDv avroxetpaAxov apxtejaoKOTKDV, pe lo­
cul doi, după Odessos209.
Nicetas Choniates isecolele XII-XIII)210 şi Nichifor Kailistos Xan-
topoulos (secolul XTV)21 , scriitori bizantini de mai târziu ne relatează şi ei o
situaţie asemănătoare. Reproducerea textului celor doi ni se pare superfluă,
deoarece ambii istorici au la baza informaţiilor lor o sursă comună şi anume
pe Sozomen212.
Pentru înţelegerea situaţiei bisericeşti din Scythia Minor, de o importanţă
deosebită este textul legii lui Zenon din anul 480213. împăratul Zenon
reprezintă o cotitură în dezvoltarea întregii organizaţii bisericeşti a impe­
riului, deşi istoricii care s-au ocupat de domnia lui nu au subliniat aşa cum se
cuvine acest aspect. Legea a fost promulgată în 480214 şi cuprinde urmă­
toarele idei principale:

Heinrich Gelzer, Ungedruckte und ungenügend veröffentlichte Texte der

Notitiae episcopatum. Ein Beitrag zur byzantinischen Kirche- und Ver­
waltungsgeschichte, în “Abhandlungen der I. G . Der Kaiserlichen Akademie der
Wissenschaften”, XXI, Band. III, AbL, München, 1901, p. 535.
Ibidem, p. 535.
Nicetas Chomatos (Acominatus), Thesaurus orthodoxae fidel, ed. P. Morelli,
Lutetiae, 1580, V, 5, p. 277.
!n Nichifor Kallistos Xantopoulos, Historia ecclesiastica, Francfort, 1630, XI, p. 21.
H cf Die Kirchengeschichte des Nicephonts Callistus Xanthopulos und ihre
Quellen. Nachgelassene Untersuchungen von Winkelmann, Berlin, 1960, p. 177,
183, 184.
2,3 AH.M. Jones, The Later Roman Empire, Oxford, 1964, voi. II, p. 875 şi vol.
H p. 292-293.
214 Luând în considerare importanţa pe care o are pentru istoria Imperiului bizantin şi,
in chip special, a Scythiei Minor, reproducem textul tradus al legii: “(Noi
preaputemicul împărat Zenon) decretăm: ca flecare cetate care a fost refăcută în
vremurile de mai înainte sau care nu a fost până acum cetate (xoXiq), dar ridicată
la acest grad prin bunăvoinţa împărătească, să aibă neapărat un episcop al său,
care să se îngrijească de treburile bisericeşti; şi nimănui să nu-i fie permis în vreun
fel, nici chiar prin rescript imperial, să priveze vreo cetate de episcopul său şi de
tentonul care i-a fost definii sau de oricare alt drept şi pentru aceasta s-o facă
tributară altor cetiţi. Iar dacă cineva ar face ceva împotriva acestora sau ar
îndrăzni să faci, fie împotriva cetăţilor (tcoXecov), care au fost deja refăcute sau o
tocurilor promovate ia rangul de cetate OcoAiţ-civitas), fie luându-le dreptul de a
70
 a. fiecare oraş din imperiu, cu gradul de p o lis, să aibă episcopul propriu,
pentru care să desemneze un teritoriu (TCEptoiKiţ);
b. nimănui nu-i este permis, nici măcar prin rescript imperial, să priveze
vreun oraş (cetate) de episcopul său şi de teritoriul care i-a fost
repartizat, făcându-1 în felul acesta dependent de altul;
c. pentru cel care s-ar face vinovat de o asemenea ilegalitate sunt prevă­
zute pedepse aspre;
d. condiţia de care depinde stabilirea unui episcop este starea ju rid ică şi
teritoriu/ definit,
e. oraşele care nu aveau acest rang îl puteau primi prin bunăvoinţa im­
perială, aceasta însemnând un ajutor bănesc substanţial pentru reface­
rea zidului de incintă şi a principalelor clădiri publice;
f. de la această lege făcea excepţie doar Scythia, unde se adm itea numai
episcopatul de Tomis pentru întreaga provincie şi Leontopolis în Isauria.
După cum rezultă din lege, motivele pentru care în Scythia n u puteau fi
mai mulţi episcopi erau neîncetatele năvăliri ale barbarilor care fă c e a u
m ult rău şi sărăcia.215
Evenimentele istorice şi starea provinciei Scythia M inor la sfârşitul
secolului al IV-lea şi pe parcursul secolului al V -lea sunt în acord cu detaliile
legii lui Zenon216. Cu toate eforturile îm păraţilor de a m icşora pericolul
cauzat de barbari, prin aşezarea lor ca federaţi, totuşi, o stare de linişte şi
siguranţă deplină nu a putut fi realizată. Fără să insistăm asupra acestui
aspect, ne referim doar la întâmplarea binecunoscută şi relatată de istoricul

avea episcopie proprie sau a le priva de alt privilegiu din care i-au fost acordate,
nu numai ca încercarea lui să fie vană, dar chiar el însuşi, ca unul care se opune
celor folositoare în comun sau în particular, să fie dezonorat şi să i se ia toate ale
lui: aceleaşi pedepse sunt valabile şi pentru cel care, aşa cum am spus, ar încerca
să facă ceva asemănător prin rescript. Şi după ce am luat în considerare starea
sfintelor biserici, care se află sub autoritatea cetăţii Tomis, din provincia Scythia,
şi anume că nu este posibil ca aceste sfinte biserici, din cauza incursiunilor
continue ale barbarilor sau copleşite de sărăcie, să fie altfel păstorite (servite)
decât prin grija iubitorului de Dumnezeu, episcopul Tonusului, care este şi
metropola neamului, hotărâm ca ele să facă excepţie de la această sacră lege şi să
nu i se supună obligativităţii ei în nici un fel, ci să rămână în starea ei proprie”.
(Codex Just. 1,3,35 (36); A.H.M. Jones, op.ciL, voi. III, p. 292-293, n. 4).
215 “...ouveXeot [kxpfkxpcov eîti5poţiai<;...KaxapAxxjrcop£V(xq...Kai rcevia.” (cf.
Ibidem).
216 »»
Detalii In legătură cu istoria provinciei Scythia Minor în această perioadă ne oferă
R. Vulpe, Histoire ancienne..., p. 280 ş.u. I. Barnea. Perioada Dominatului
(sec. IV-V1), în voi.cit., p. 393 ş.u., şi N. lorga. Istoria rom ânilor, voi. II:
Oamenii pământului (Până la anul 1000), Bucureşti, 1936, ş.u.
71
 /o s m m s in le g ătu ră cu in c id e n tu l d in tr e G e r o n tiu s , c o m a n d a n tu l trupelor din
T otnis. b a rb a rii fe d e ra ţi (g o ţi), în tâ m p la t în j u r u l a n u l u i 3 8 6 , în tim pul
d o m n iei lui T e o d o sie cc l M a re * 17 şi la n u m e r o a s e le in c u r s i u n i la sud de
D unăre ale g o ţilo r, p e c a re îm p ă r a ţii c ă u ta u s ă le s tă v ile a s c ă . In asem en ea
co n d iţii, d e s fă şu ra re a u n e i a c tiv ită ţi p a s to ra le e r a f o a r te g r e a . O prezentare a
situ aţiei n c o fe ră S o /o m c n , c a re n e v o r b e ş te d e s p r e g r e u tă ţile întâm pinate de
ep isco p u l T eo tim al T o n u s u lu i, s u p r a n u m it “ Scitul** ş i “zeu l romanilor*' în
a c tiv itatea m is io n a ră în râ n d u l b a r b a rilo r ( a h u n ilo r , n .n .) , p e vrem ea
îm p ă raţilo r T e o d o sie ce l M a re şi A w a d iu s •
D in ce le p re z e n ta te d e d u c e m c u u ş u r in ţă c ă organizarea b isericească a
unui tc n io riu g e o g ra fic sa u a u n e i p ro v in c ii e s te s tr â n s le g a tă d e con d iţiile
isto h c iv p o titic c şi, o d a tă c u îm b u n ă tă ţire a a c e s to r c o n d iţii, este p osib ila şi
sch im b are* o rd in ii b ise ric e şti.
O a m e lio ra re şi o re d re sa re a s itu a ţie i p olitice şi e c o n o m ic e a Imperiului
h i/a tu m tn g en ei al şi a p ro v in c ie i S c y th ia M in o r in s p e c ia l, s e ponte constutn
pe p arc u rsu l se co lu lu i a l Y’I-lc a, d a r cn îşi a rc p re m is e le tn s e c o lu l al V-Icn.
A stfel. în c ep â n d cu e p o c a lui Z c n o n , g r a v e le p r o b le m e p o litic e încep să tic
rez o lv ate cu su c c e s şi cu m a i m u ltă r a p id ita te , m ni a le s d u p ă destrămarea
im periului lui A lţii* şi p le c a re a o s tr o g o ţilo r în Italia.
în ceputul u n ei noi p e rio a d e p e n tru isto ria S c y th ic i. c o n s titu ie dom nia lui
A n astasii» , ocne. p rin p o litic a sa e c o n o m ic ă n re u şit să r e d r e s e z e lln n n fc lc
stolului, av â n d u rm ări h in c tă e ă to a rc şi p e n tru îm p ă ra ţii d e d u p ă el. în Scythia
M inor (D o h ro g e â j, A n astasiu s a re fă c u t m u lte o r a ş e şi c d c presupus cA
centre n cn ien tio n o tc d e D rocopius d c C c /a r c c a hi l) e e d ific ii» ca fiind resta­
urate dc Justinian: T ro p ă e u m l'm ia n i, A x io p o lis , S n lso v ia , D ion ysop olis şi
unele n u u ţn m a tc c h iar d c P ro c o p iu s, să (1 fbsl o p e ră lui A n astasie* °.
A nalizare* a te n tă a d o c u m e n te lo r p riv ito a re la ie ra rh ia bisericească din
S cythi* Nimoi in tim p u l lui A nusta>ius şi o s u c c e so ru lu i să u Ju st iu I, îndrep­
tăţeşte ternare* p e c a te o (ace p ro f. E m il ian P o p c s c u şi a n u m e , c ă “ />i tim p u l

1 /k tw m u v l i l l t o r l o n o v * . IV , 40. T uk Iiiccmm pasajului rotorilor In a c est e v e n iin c n i

hnprvunA c u ic \t u l pajălo! grecesc >e a tlă tn F o n t n l lls t o r la e D a c o -R o in a m u ',
vot II . . p 315-117
s . ' 'o m e « . > y i r i f , p 141-14?, ACOIt pfiSă) OStO llWlU* şl c l tli F o n te » l l l s t o r l a e
D n c o - K u n ia a a e ..., voi II, p. 320,
fi O c u ltu r* in a ten slâ tnniA, docum entată prin straiuri arheologice c o n t i n u e şi o a ie sc
inunde M jjgg parotMStil sec. V I, în cep e cu ap oo* îm păiatului A nastasius (V e r i:
j iu ISipoM'u, O in s c r ip ţie d e la A n a s ta s iu s , d e sc o p e r ită la H is tr ia , fu "Studii
. S. jp ă ? * p I ' î ’ ÎOft | itM iurn, C o a t r i b u t l o n i tQ Ilo b r o n d J * l l i a t o r y
M M br A n a s ta s iu s I . . . . p. .I M - 174, /t/r w , N o u v e lle s c o n tr lb u tlo n s 4 r t i i s t o l r r
H la DobiuMitJi m us A nasiase l- # r, in " I J a c ia " , N.N., 1% 7, p, 355*356» A/rw,
f t d M r f a tV u m io a lu lu l. in i y » u r , voi. II, p. 4 0 U -4 I4 ).
celo r d o i îm p ă ra ţi situ a ţia e ra sc h im b a tă fa ţă d e cea d in a in te ... M o d ific ă rile
a p ă râ n d m a i în tâ i în titu la tu ră - a sp e c t n e g lija t d e isto ric ii d e p â n ă a cu m -
f i ca re s e ştie, a re în sem n ă ta te” . D acă p ân ă la A nastasiu s, toţi ierarh ii
sem nează în actele oficiale cu form ula: " ...e p is c o p u s T o m ita n u s” , sau
“ep isco p u s T o n ii(an ac c iv ita tis”, însoţit d c n u m e le provin ciei S c y th ia 2 2 ,
după A nastasius form ula se schim bă. A stfel, p rin tre m ltro p o liţll c a re se m ­
nează o scrisoare către papa H orm isdas, prin ca re acesta e ra in fo rm at de
alegerea lui E pifanic ca patriarh ecu m en ic, în u rm a sinodulu i d c la C o n stan -
tinopol din 520, se afla şi P ntcm us .
Un nit docum ent din anul 519 - este vorba dc o scrisoare a leg aţilo r papali
din Constuutinopol adresată tot papei H orm isdas - c o n tin u ă au ten ticitatea
dntclor şi inform aţiilor cu privire In organizarea bisericească din S cythiu M inor.
In care deja ne-am referit. Legaţii îl inform au pe papă despre tu lb u rările p e care
"călugării sciţi" le-nu provocat în legătură cu form ula theopnsită şi cum l-au
reclamat pe Patcrmis, ierarhul l o r , lui Justinian, pe m otiv că n u ad eră Iu ea,
între altele, legaţii precizau: "A ceştia (m onahii n.n.) îş i a cu ză e p isc o p ii d in
p rovincia lor, în tre c tih t s e a flă f i P a tcrn n s. că p eten ia sa u ş e fu l c e tă ţii

p ro t di\ Bmilinn Poposcu, O rganizarea eclesiastlcA a provinciei Scythia

M inor..., p, 597
2,1 Ex. “toannoa Toiminnnne civitatis episcopus provincinc Scythinc” (Dom Germain
Moi iu, Le témoignage perdu dc .Icnii de t orni su r tos hérésies de N cstorius et
d ’l'Ulyolics, in ‘T h e Journal o f llicological Studios", VII, |I9 0 5 |, p, 71-77; R,
Nct/hnmmci, Ole clirlstiichen V lfertiim ei.... p. 47-50; J /.ciller, l.cs origines
chrétiennes..., p 358),
' Mai tntll, l’ntenuis este menţionat ht preambulul scrisorii, unde mai apar doar
cAţiva mltropollţh "Kelotio S\'tu*ii Coiistonfnopolitonae de o niinolione Ppiphonii
cpist'opi, Domino nnstro soneto m iiiopiseopo / hith o n h o e tlo m isd o e , t'hcophifus.
Hoslliens, isoios, inostnsiux, h i ternas eiceteiu soneto synodus qm te in Con
stontino/Hilinnio el eivitote eangivauln". I a sUlrşitul textului propriu-ais al
scrisorii se află, alături de reprezentanţii unor oraşe care descinseră tic mult
mitropolii, >i semnătura lui "h ite m o s m isericordia /V f episcopus provim 'U te
Sewhtoe meini/Hditomus" (cf. I U „ t. 63, col. 483.485, J,t), Mansi, a p e t t, t VIII,
col, 49J). Din lista celor 20 de ierarhi care semnează scrisoarea, reprezentanţii
oraşelor Hcraclcca (futcin), Cytic, Nlcomldia tltitinla), Rodos, Nieeca (liitlnln),
Claudlnpolis (Isnurta), t'alccdou, Budntoiopoiis, Aut initia, Mtlitene (Armenia),
precum şi Patcrnu*, au ht titulatură, pe lângă cuvântul "ip isa tp u s" şi epitetul tic
"m etioiw lilonus". (J,l) Manxi, op e i t, col. 492), Referitor la sensul uopuuiloi
“metn'|Hdis“ sau “metropolitana civitas“, ht special ht listele Sinodului V
I cum ane, vezi Rvanghelos Chiysos, l)te WlscholMisten des V» ttkunieuiscUeu
K oitili (553), Itonii, 1%0, p, ,3b ş.u
73
 Ţ{mus"~ \ Menţionarea speciali n lui Patemus în tre c c ilu lţi cpiscopi, i-a
d a m n a t pe specialişti sâ considere câ a c e sta d \ e n u n ro l mai mare decât ci.
SHm | m primatul tn cetatea Tonus, dar si asupra lor,
g m întregit pev\tm'u, el tnvu prunul loc intre foţi episcopii"
A rm ii stare de lucruri pare $1 tic confirmaţi şi de scrisoarea de răspuns
| papei Vigihus al Romei, trimişi episcopului Volentinian de Tomis, la 18
martie $50. in care papa i se adresează cu formula; "D illectissim o fra tri
hiicntmuino episcop* i de Tomis provm ciac S cythiac..." . Conţinutul seri*
soni se referea la unele probleme care urmau s i fie dezbătute de Sinodul V
Ecumenic şi dezavua neadevărurile ce s-au răspândit pe seama sa in Scythio.
In epilogul scrisorii, papa Vigilius îl ruga pe episcopul de Tomis să comunice
conţinutul ei acelora care îi stau in subordine2*6.
Din scrisoarea pe care legaţii papali la Constantinopol au tnm is-o în anul
519. precum şi din scrisoarea “călugărilor sciţi" a d r e s a t ă v i it o r u l u i împărat
Justmian tot din acelaşi an, la care ne-am neferit a n te r io r , r e z u l t ă cft la
hirqMiri secolului VI. alătun de Tomis, existau şi alte c e n t r e episcopale pc
tentonul Scythiei Minor. Existenţa lor este confirmată d e o s e r i e de des­
coperiri de naturi epigrafică şi arheologică.
in fruntej tuturor acestor dovezi, menţionăm o i n s c r ip ţ i e descoperită în
read 1960 la Callatis (a z i Mangalia), al cărei text e s t e s ă p a t p e c e l e două feţe
ale unei cruci de calcar şi care are o însemnătate d e o s e b i t ă In contextul
problemei dezbătute de noi. Pe una din feţe citim c u v i n t e l e greceşti
**05~Zren”T|Lumină - Viaţă), cuvinte care se . referă la p e r s o a n a M ântui­
torului şi care au devenit principii de bază ale creştinismului, în virtutea
cărare credincioşii nădăjduiau să-şi găsească mântuirea. P e c e a l a l t ă , se află
urreHoraJ text în limba latină: uH ic f*acta est oratio episcoporum Ş tefa n i...

"bu ( s a l nooacfai} de n u provincia episcopos accusant inter quos est Paternos

TflMMK e m u ú » w i n " (cf. Ep. 76, 3 la TheiL, Epistola« Romanorum
pomafkmm Bnunbcrgae. 1867, p. 872 ş.il; JJ>. Mansi, op.cit., col. 481).
p mi. dl. P - f t » P o p e n . op.dL, p. 598, a. 47.
m cf. J D M u á op c it. coi 359. Această scrisoare o mai găsim reprodusă la R.
N s A a m e i . ap cu _ p. 64-68 şi în Foates H istoriae D aco H istoriae Daco-
I m m l ... voi l p 401-405.
“-..aed ei uahrnni ad tuam patínenles ofdineţionem com m on eas...”, şi pe toţi
care | » 4r ármeme», ta sJh previi (să le atragi atenţia, să-i înveţi, n j l ) (Fontes
Historiar Duca ă — — ac. v o i f). Pasajul la care ne-am referit l-a făcut pe unul
dfearereilreriiaree %-m ocupe» de acest aspect al vieţii bisericeşti din Scythia, să
m a d r e e c i popa Vigilno avea in vedere “aducerea la cunoştinţă” de către
W r e i É a ret M M personalului tck ziea tic din circum scripţia Tonusului, ci
sprerephr d » H r e n prev eré ic i prof. dr Fmilian Popescu, op.ciL, p. 5 ]8,
o .4A
m
 A ici s-nu ittcut ru g ăciu n i în n u m e le sau p e n tru p o m e n ire a e p is c o p ilo r
Ş te fa n ..." 237. D upă cu v â n tu l Ştefan, p ia tra e ste ru p tâ şi p ro b a b il c ă te x tu l m ai
c o n tin u a cu înefl un num e. R u g ă c iu n e a a fost fă c u tă d e c i în a m in tire a
ep isco p u lu i Ş tefan şi a altu ia, al căru i n u m e n e ră m â n e n e c u n o sc u t. C ru c e a d e
ca lc ar cu inscrip ţia la ca re n e-am re fe rit, a fo st d a ta tă c a a p a rţin â n d se c o lu lu i
al V M ca şi im p o rtan ţa ci rez id ă în fap tu l c ă " n e a te stă e p ig r a fe p e n tru p rim a
oară episcopi în a lt centru a l S cyth iel, in a fa ră d e Tom is" 8. C a lla tisu l e s te
m en ţionat ca reşed in ţă d e ep isc o p d o a r în N o titfa e p is c o p a tu m a lu i C a ri d e
B oor, iar această in scrip ţie v in e să c o n firm e in fo rm a ţiile şi d a te le o fe rite d e
a c est d o cu m en t, co n stitu in d to to d a tă un a rg u m e n t a lă tu ri d e a lte le , în
fav o area au ten ticităţii lui.
P utem afirm a d eci, că p e p arc u rsu l se c o lu lu i a l V l-le a , o ra şu l C a lla tis a
fost reşed in ţa unui scau n ep isco p a l av â n d e p isc o p i p ro p rii. In sp rijin u l a c e ste i
su sţineri p le d ea ză şi m u lţim e a fra g m e n te lo r a rh ite c to n ic e şi s c u lp tu ra le ,
co n stân d în cap itelu ri, p lă ci d e c a n c e lii şi c o lo a n e , p re c u m şi o b ie c te d e u z
ca sn ic d esco p erite aici, d e c o ra te c u s im b o lu ri c re ş tin e 278229. L a a c e s te a se
ad au gă b az ilica d e tip siria n , cu b ap tiste riu , la c a re n e -a m re fe rit în tr-u n c a ­
pitol an terio r, în c a d ra tă în tr-u n c o m p le x e p isc o p a l m a i m a re 230. În d e c u rsu l
tim p ului, ed ificiu l a su ferit o se rie d e tra n sfo rm ă ri, d a r c e le m a i se m n ific a tiv e
şi c a re îi d a u asp ectu l u n u i c o m p le x e p isc o p a l c u b a p tis te riu 231*, s-a u p ro d u s

227 Această inscripţie a fost publicată pentru prima dată de Em. Popescu, în
Inscripţiile greceşti şi latine din sec. IV -X III..., nr. 91, p. 136-137. A urmat un
studiu exhaustiv al aceluiaşi cercetător, intitulat Praesides, duces et episcopatus
provinciae Scythiae im lichte finiger Inschriften aus dem 4. bis 6. Jh , în
op.cit., p. 277-281, în care a fost relevată semnificaţia deosebită a acestei inscripţii
pentru organizarea bisericească a Scythiei Minor.
228 Idem, O rganizarea eclesiastici a Scythiei M in o r..., p. 599.
229 Multe din antichităţile creştine de la Callatis sunt inedite şi se păstrează în muzeul
local din Mangalia. Pe parcursul timpului au fost publicate o parte din ele. Vezi.
R. Netzhammer, Die altchristliche K irchenprovinz S kythien..., p. 167-171; I.
Bamea, Chapiteaux â protomes de bélier de la Scythie M ineure, în “Balcama".
7, 2 (1944), p. 408-412; Idem, Din istoria D obrogei..., p. 480-484; Idem , Les
monuments paléochrétiens de R oum anie..., p. 81-86 şi 128-133; C. Preda, Em.
Popescu şi P. Diaconu, Săpăturile arheologice de la M angalia (Callatis). în
op.cit., p. 442-445; Em. Popescu, Inscripţiile greceşti şi latine..., nr. 87-107. p
133-146.
230 Vezi nota 140.
231 Ştim că până dupé sec. VI, Botezul neofiţilor se făcea la marile sărbători din
cursul anului bisericesc - Bobotează, Paşti, Cincizecime - de către episcop şi
numai în anumite locuri. De aceea, prezenţa unui baptisteriu ca anexă a unei
bazilici poate fi considerată ca o dovadă în sprijinul existenţei unui sediu
episcopal (cf. Karl Maria Kaufmann, op.cit., p. 169. H. Leclercq. Baptistère.
 spre sfârşitul secolului al V-Iea, începutul secolului al Vl-lea, sub împăratul
Anastasie. Când ne-am referit la bazilicile - 5 la num ăr - descoperite până în
prezent Ia Tropaeum Traiani, dintre care două cu baptisterii, am subliniat că,
la Ibazilica de marmură", baptisteriul a fost construit în secolul al Vl-lea.
Acesta era compus din mai multe încăperi dintre care una îndeplinea rolul de
consignatorium, adică locul unde neofitul primea de la episcop confirmarea
că a devenit creştin şi se împărtăşea. Tot lângă această bazilică a fost
identificată şi locuinţa unui episcop."2
La Histria au fost descoperite până acum şase bazilici233, p e baza cărora
se poate admite aici existenţa unui episcopat234. Una dintre aceste bazilici,
împreună cu complexul din care face parte, a îndeplinit probabil rolul de
capelă în cadrul unui palat episcopal din secolul al V l-lea235. T o t la H istria au
mai fost descoperite numeroase fragmente arhitectonice şi sculpturale, vase,
obiecte de uz casnic împodobite cu simboluri creştine, precum şi num eroase
inscripţii , toate la un loc, constituind dovezi incontestabile despre inten­
sitatea vieţii religioase în secolele V-V I din acest oraş.

aruc în Dictionnaire d’Archéologie chrétienne et de Liturgie, t. II, I, col. 382-

469; P. Testini, Archeologia cristiana, Roma, 1958, p. 620 şi 623.
cf. V Pârvan, Cetatea T ro p aeu m .. .p. 106-110; Sp. Cegăneanu, Câteva consi­
derente asupra bazilicii cu baptisteriu, în “Buletinul Comisiunii Monumentelor
Istorice", IV, 1911, p. 192-193; R. Vulpe, H istoire ancienne de la D obroudja...,
p. 342; Em. Condurachi, M onum enti cristiani nell Ulïrico_, p. 33!
j S Bamea, Les monum ents paléochrétiens de R ou m an ie..., p. 135-141.
cf. prof. dr. Emilian Popescu, O rg an izarea eclesiastică a Scythiei M inor în sec.
IV-VI, p. 601.
235 I. Bamea, M onum ente de a rtă creştin ă descoperite pe te rito riu l R.P. Române,
in op.cit., an. X (1958), nr. 5-6, p. 293-294; Em. Condurachi, H istria, Bucureşti,
1959, p. 25-26.
împăratul Anastasius (491-518) reface cetatea Histria, fapt confirmat de rezultatul
săpăturilor arheologice de inscripţii (cf. D.M. Pippidi, E pigraphische Beiträge
zur Geschichte H istrias in hellenistischer und röm ischer Z eit, Berlin, 1961 şi
Em. Popescu, Inscripţiile greceşti şi latine din sec. IV-XIII, nr. 112 şi 113, p.
150-152). Hieracles o include printre lista celorlalte 15 polis-uri ale Scythiei (cf.
Emst Honigmann, op.cit., 1939, p. 637), iar Notifia episcopatum atestă că, în sec.
al Vl-lea. era reşedinţă episcopală (Cari de Boor, op.cit., p. 531).
Din rândul inscripţiilor cu caracter creştin descoperite la Histria, consemnăm
câteva: un vas din marmură de provenienţă din sec. V-VI, având incizată la bază
inscripţia în limba greacă: “K upioç cpam apoç ţio v K ai acoTTţp ţiu u , x iv a
<po(h)0i)oop£ g Domnul este luminarea mea şi mântuitorul meu, de cine mă voi
trnne" (cf Em. Popescu, o p x it , nr. 118, p. 155); mai multe fragmente de capace
de lut ars, sec. V-VI, având incizate inscripţiile creştine: Kupi.BoTiOtţ A ţiîiv” =
Doamne ajută Amin” sau “ßoT^Orjoov K vpie = Ajută, Doamne?' sau cuvântul
76
 L a lista aşezărilo r antice c u antichităţi creştine putem ad ău g a T roesm is,
C apidava, A egyssus, U lm etum , Salsovia, c u observaţia c ă m ajoritatea anti­
ch ităţilo r d atează din seco lele V -V I, în special p erioada care în c ep e cu
dom nia îm p ăratului A n astasiu s (49 1 -5 1 8 ) şi co n tin u ă cu aceea a lu i Justin l
(5 1 8 -5 2 7 ) şi Ju stin ian (527-565). N u m ele acestor trei îm p ăraţi ap ar într-o
serie d e in scripţii desco p erite în c e n trele pe care le-am pom enit.
în tim p u l dom n iei lui Ju stin ian , situ aţia pro v in ciei S cy th ia M in o r s-a
îm b u n ătăţit co n sid erab il, n u n u m ai c a u rm are a refacerii n u m e ro a selo r cetăţi,
ci şi p rin în fiin ţarea a şa n u m itei Q u e stu ra J u s tin ia n a E x e rc itu s , c a re asig u ra
o ap ă rare m ai efic ien tă şi o ap ro v iz io n a re ec o n o m ic ă m a i bună*237
A v em d eci d e stu le te m eiu ri e p ig ra fico -arh eo lo g ice şi isto ric e to to d a tă , să
ad m ite m c ă şi în alte o ra şe al S cy th ie i M in o r, m e n ţio n a te în N o titia e p isc o ­
p a tu l» , c a se d ii e p isc o p a le , s ă s e fi in sta la t ep isco p i. In a c e ste c o n d iţii d e
lin işte şi b u n ă sta re re la tiv ă , a u p u tu t fi ap lica te p re v e d e rile le g ii lu i Z e n o n , c a
fiecare o raş s ă a ib ă e p isc o p u l p ro p riu , p re v e d e ri c a re p â n ă la în c e p u tu l
se c o lu lu i al V l-le a n u a u p u tu t s ă fie p u s e în p ra c tic ă d in c a u z a “n e în c e ta te lo r
n ă v ă liri a le b a rb a rilo r c a r e a d u c e a u p a g u b ă ş i să r ă c ie ”238.*127

“X p to r o ç = H risto s”, însoţit de crucea m onogram ică (Ibidem , nr. 120, 121, 126,
127, 128, 131, p. 156-161).
Precizăm apoi că, pe num eroase fragm ente ceram ice de la H istria, găsim inscripţii
care, cu m ici diferenţe, exprim ă form ula “ H ptcrtov M a p t a y E w a = M aria naşte
pe H ristos”, de provenienţă d in sec. V -V l. A stfel, o am foră fragm entară desco­
perită în tre anii 1969-1970, are urm ătoarea inscripţie cu vopsea roşie precedată de
o cruce: “ H p ta t o v M o tp ia *Ye©®a—0 e o n yeGHDâ ZaruTţp K u p io ç ... a O a v a to q
ra c o p o u A vK aX eot)... = M a ria n a şte p e H ristos. H a ru l lu i D um nezeu...
M â ntuitorul, S tă p â n u l Jă ră d e m o a rte...” (Ib id em , nr. 140, p. 164-165. V ezi şi
inscripţiile nr. 141, 142, 143, 144, p. 165-167).
Cu sig u ranţă că această form ulă e pusă în legătură cu disputele hristologice şi cele
p riv ito are la F ecioara M aria, disp u te care au determ inat co n v o carea S inoadelor
E cum enice d in sec. V -V I. A lte inscripţii cu p rin d această fo rm u lă abreviată: X M
T ( H p io r o v M a p t a T e w a ) P en tru detalii cu privire la ac ea stă ab rev iere, vezi:
W .K . P rentice, C la s ic a l P h ilo lo g y , 9 , 1914, p . 4 1 0 -4 1 6 ; E r. P eterso n , E iç O eoç
E p ig r a p h is c h e fo rm g e s c h ic h tlic h e u n d re lig io n sg e s c h ic h tlic h e L in ter su c h u n g .
G ó ttin g en , 1926, p. 16-17, I n s c r ip tio n s g r e c q u e s e t la tin e s d e la S y rie , éditées
p a r L o u is Ja lab e rt, R e n é M o u te rd e , Je an P aul R e y , P aris, 1929, nr. 2 7 1 ; 1249,
1387; 1430; 1435, 1442, 1448.
237 A .M . Jo n e s, o p .c it., v o l. III, p . 2 8 0 ; E rn e st S tein , H is to ir e d u B a s - E m p ir e , vol.
II: D e la d is p a r i tio n d e l ’E m p i r e d ’O c c id e n t á la m o r t d e J u s tin ie n (4 7 6 -5 6 5 ),
P a ris-B ru x e lle s-A m ste rd a m , 194 9 , p . 4 7 4 -4 7 5 .
238 A .H .M . Jo n e s, o p .c it., v o l. III, p . 2 9 4 , n . 4.
77
 Cu fante că prima menţiune despre existenţa mai multor episcop! în
Seyilyin M inor daiesnszfi dîti imul 519, iar despre exlsferijfl unui mitropolit, din
amil 520, mlicâ din epoca lui Jusfin I. totuşi accslen nu sunt decât menţiuni
tardive asupra unei stări de lucruri deju existente. De lupt, l'nlcm us a font
episcop incit din primul deceniu al domniei lui Anastasiu», dupfl cum o
dovedesc ştampilele de pe discul renovat do cl, descoperit în Ucraina, la
Pcrcstcpina. lângfl PoitiiVfr .

P ¡ h i m d e ario n t. parţial aurit, care sc aflft a/l Iu Mu/cul IrmlluJ din S Pctcrsburg
u fo«l descoperit In 1912 fn apropierea satului Mnluin Pcrcaccplnn (districtul
Polrava), Ucraina, de niyto copii pAsiori. Talerul Ulcea parte dlntr-un marc tc/aur
de «bicele de aur şi argint, in nurnAr de 400 şi cântărind aproximativ 50 kg.
Obiectele de le/jiur au fost datate între sec. al IV-Ich yi sfârşitul sec. dl VIMcu
(când au losi Ingropalo); cercetătorii consideră că ele vor (1 aparţinut unei
(iipricnii barbare care le vn fi prădat din Imperiul romano-bizantin sau le va îl
primii ca preţ de răscumpărare pentru ostatici. C inci dintre ele, între care yi talerul
cu inscripţie în formă de disc, au aparţinui bisericii mitropolitane din Tomis, de
unde au fost prădate de către avari.
talerul are un diametru de 0, 61 m yi adâncimea de 0, 055 m, având pe margine o
Irl/ă împodobită cu un decor vegetal yi animalier, în cnrc au fost încadrate
medalioane de nur, dintre care patru rotunde, decorate cu cruci. O u doua frizâ
cuprinde mscripfia latină: " E x a n tiq u is r e n o v a t u m e s t p e r P a te r n u m r e v e r e n -
rm(imum) e p /.tc (o p u m ) n o x tr u m . Aman - [Talerul] a fost refăcut prin grija lui
P a te m u a , prea c in o titu l n o a tru episcop. Amin!" (cf. Em. Popcscu, o p .e h ., nr. 64, p.
97-99).
În centrul talerului se află chrismonul cu literele apocaliptice A şi Ci. in sfârşit, pe
fu n d se află patru sigilii, dintre care două rotunde, unul triunghiular şi altul he­
xagonal Unul dintre sigilii este al împAratului Anastasius: în jurul bustului
aureolai al împăratului se află inscripţia: “¿Xominus) n(oster) Anastasius P(ius)
A u g fu s tu s ) ”. Sigiliul cu numele împăratului Anastasius constituie şi el un indiciu
de datare Cel mai preţios element pentru datarea discului îl constituie menţio­
narea episcopului Patemus, sub păstorirea căruia sau cu a ciru l cheltuială, a fost
reflcut discul, ia începutul sec. al Vl-lea, în timpul domniei lui Anastasius (vezi
detalii ia: R. Netzhammer, Discul episcopului Paternus din Tomis, în '‘Buletinul
Societăţii Numismatice", 16, [1921], nr. 39-40, p. 9-10; Idem, Die alteh ristlich e
kirchenprovinz Skylbien (Tomis)..., p. 403 ş.u.; Marc Rosenberg, D er
Goidschmiede Merkzdchen, IV, Berlin, 1928, p. 632-633; L. M atzulevitsch,
Byxaatiabebe AoUke. Studien au f G rund der Silbergefisse d er E rm itag e,
Archloiofjschc Mitteiiungen aus russischen Sammiungen. T. II, Berlin. Lcipzig,
1929, | 5, I Bamea, Discul episcopului Paternus, extras din “A nalecta”, II,
Bucureşti, 1944, p. 1-15, fig, 1-4 [foto + desen]; Idem, Din istoria Dobrogei, voi.
(I Românii de la D unirea de Jos..., p. 497-499 şi 550 [foto]; D. Talbot Rice,
Tbe Art of Bvzantium. London, 1959, f. 28-29 [foto]; A Banele, Byzandne A rt
in iha ( oUeetions of tbe U. R. S. S., Lenmgrad-Moscow, 1965, fig. 67-75 [foto];
C e rc e tă to rii c o n sid eri! c ă P n tc rn u s a r ii fo st p rim u l m itropolii a l .S c y th iei,
d e o a re c e în a in te d e A n a s ta s iu s n u s - a u p u tu t in s ta la a ic i m a i m u lţi ie ra rh i,
d u p ă c u m s tip u le a z ă le g e a lui Z c n o n d in o n u l 4 8 0 .
T itlu l d e oplscopus metropolilunus , c u c a re P a tc m u s s e m n e a z ă s c ris o a r e a
efltre p u p a H o rm isd o s, la c a r e n c -a n i r e fe rit a n te r io r , ţ i c u c a r e a p a r e ş i în
a c te le S in o d u lu i d e la C o n s ta n tin o p o l d in 5 2 0 *240241, în c o n te x tu l d e s c o p e r ir ilo r
d e n aturii e p ig ra O c â şi a r h e o lo g ic i , ju s t i f i c ă o p in ia s a u ip o te z a c ă e l a fo st
p rim u l m itro p o lit ul S c y th ie i M in o r, tiv in d s u b ju r is d ic ţia sa 14 e p is c o p a te , in
a c e st c o n te x t, c e le 15 e p is c o p a te m e n ţio n a te d e N o tltl a e p l s c o p a t u m c a fiin ­
ţân d în S cy th in M in o r p o t fi c o n s id e r a te cn re a le . E le s u n t c o n s e m n a te d u p ă
un c rite riu ie ru rh ic -to p o g ra fic , în u r m ă to a r e a o r d in e : T o m is ( c a m itro p o lie ) ,
A x io p o lis , C u p id a v a , C a rs iu m , C a lla lis , C o n s ta n tia n a , H is tr ia , T r o p a e u m
Troieni, T ro c s m is , N o v io d u n u m , A e g y s s u s , S a ls o v iu , H a lm y n s , Z a ld a p a ,
Dionyiopolis .
L u ân d în c o n s id e ra re c rite riu l d u p ă c a r e s u n t în ş iru ite n u m e le p o lis - u r i lo r,
s-a c o n s id e ra t c ă ce l m ui im p o rta n t s c a u n d u p ă T o m is e ra A x io p o lis 242.
C o n s u ltâ n d a c e a s tă listă a e p is c o p a te lo r p r o v in c ie i S c y th ia , o b s e r v ă m c ă
un m a rc n u m ă r s u n t a ş e z a te p e m a lu l d r e p t al D u n ă rii, m a i p r e c is o p t d in c e le
cincisprezece. S -a c o n s id e ra t c ă lu c ru l a c e s ta n u a f o s t în tâ m p lă to r , c i s - a a v u t
in v e d e re n u n u m a i a c tiv ita te a p a s to ra lă d in in te r io ru l p r o v in c ie i, c i ş i p e c e a

Corina Nicolcscu, M oştenirea a rte i bizantine în R om ânia, Bucureşti, 1971, p.

27-29, fig. 28-29 [foto]).
Mai precizăm că în inscripţia de pe disc, Paternus poartă epitetul de reverenti-
sslm uş, foarte frecvent uzat în sec. al VI-ica şi acordat mai ales cpiscopilor, dar şi
altor clerici mai mari sau mai mici în grad (cf. Ernst Jera, V ir venerabili«.
U ntersuchungen zu r T itu la tu r d e r Bischöfe in den ausserk irch lich cn T exten
d er S pätantikc als B eitrag z u r D eutung ih re r öffentlichen S tellung, Wien,
1970, p. 92-93,95,99-103 şi 161-195).
Nu sc poate spune cu siguranţă dacă talerul a servit ca obiect de cult sau a făcut
parte numai din tezaurul catedralei din Tomis. Greutatea lut deosebit d e mare,
7855,11 g, face mânuirea lui dificilă, şi aceasta ar pleda pentru faptul că a
constituit un obiect de tezaur, probabil a fost utilizat ca anafom iţă (cf. Corina
Nicolescu, op. c it, p. 27-29).
240 J.D. Mansi, op.cit., t. VIII, col. 492.
241 Cari de Boor, op.cit., p. 531-532, nr. 679-694.
In general, listele episcopale sunt alcătuite ţinându-se seama de rangul ierarhic al
fiecărui scaun, dar aceasta se aplică mai cu seam ă la mitropoliile şi arhiepiscopiile
autocefale. Episcopatele dependente sau sufragane de o metropolă se aflau pe
aceeaşi treaptă, cu excepţia unuia, care avea primul rang după capitală
(xpoxoOpovoq) (E. Gerland, Die G enesis d e r N otitiae episcopatum , Kadiköy-
Istanbul, 1931, p. 15 şi 29-31).
79
 misionará de dincolo de tluviu, in rândul populaţiei autohtone şi a barbarilor.
Este cunoscută apoi importanţa pe care Bizanţul a acordat-o creştinării barba­
rilor, fiindcă aceştia, odată deveniţi creştini, adoptau implicit şi o atitudine
mai favorabilă faţă de imperiu. Activitatea misionară desfăşurată în rândul
popoarelor barbare şi mai ales în regiunile de la nordul Dunării şi al Mării
Negre, intra în sarcina Patriarhiei de Constantinopol, sarcină fixată de
canonul 28 al Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon2 .
Misiunea episcopatelor din stânga şi dreapta Dunării în rândul barbarilor nu
însemna numai propagarea noii religii, ci şi a culturii şi civilizaţiei romane cu
care creştinismul ajunsese să se confunde. Este cunoscut faptul că creştinismul
a ajuns să se identifice cu cultura şi civilizaţia romană adoptate cu precădere de
autohtoni, devenind astfel o caracteristică a lor în raport cu migratorii. De
aceea, istoria creştinismului în primele veacuri este şi istoria populaţiei daco şi
greco-romane de pe teritoriul României. Acolo unde întâlnim urme creştine,
acestea sunt de atribuit în primul rând populaţiei autohtone.
Conchidem la această problemă precizând că episcopatele Scythiei Minor
au dăinuit până la începutul secolului al VII-lea când, în urma marii invazii
avaro-slave, limesul dunărean a căzut, atrăgând după sine încetarea unei vieţi
organizate în provincie. Probabil, viaţă mai lungă vor fi avut episcopatele din
oraşele de pe litoral, unde condiţiile de apărare şi legăturile cu imperiul erau
mai uşoare.
Rolul creştinismului în procesul de romanizare, de asimilare a migratorilor
şi în continuitatea daco-romană a fost esenţial. Inscripţiile şi alte documente ne
arată cum prin creştinare, încadrare în armată şi în administraţia imperială au
fost asimilaţi goţii, hunii şi alte popoare migratoare244.
De aceea, afirmaţia făcută de un renumit cercetător că, dacă n-am fi fost
creştini, n-am mai fi rămas români245, este justă. Organizarea bisericească din
Scythia Minor, mai precis episcopatele din această provincie, au avut un rol
deosebit de important în aceast proces.i

i i Acest canon precizează dreptul patriarhului de Constantinopol de a hirotoni epis-

copi in regiunile ocupate de barbari, ev TOtţ pap PapiKOiţ, înţelegându-se prin
aceasta şi teritoriile din nordul Dunării şi Mirii Negre (J.D. Mansi, Op.Cit.%t VII,
ooL 369).
Enulian Popescu, op cit, p. 25-26 şi 32.
cf. R. Vulpe, Romanitate şi creştinism, coordonate ale etnogenezei române, în
voi De la D anire la M are..., p. 22.
 6. P e r s o n a l it ă ţ i t e o l o g i c e m a r c a n t e d in S c y t h i a M in o r
(SEC. IV-VI): IERARHI Şl CĂLUGĂRI CREATORI D E TEOLOGIE

Provincia Scythia Minor şi regiunile dunărene, aşa cum am subliniat în

capitolele anterioare, au primit sămânţa Evangheliei destul de devreme. La
mijlocul secolului al IV-lea, creştinismul era bine organizat în Scythia Minor,
fapt ce presupune că el a apărut acolo mai de timpuriu246, dovadă mulţimea
martirilor, a inscripţiilor cu caracter creştin, a mormintelor şi mai ales a
bazilicilor, uneori impozante, descoperite în marile centre ca: Tomis, Tro-
paeum Traiani, Callatis, Histria, la care deja ne-am referit.
Dar mai ales anumite personalităţi bisericeşti marcante din Scythia Minor
au scos în relief ţinuta şi rolul creştinismului din epoca lor, prin poziţia,
activitatea şi relaţiile pe care le-au avut. Este vorba de un număr de episcopi
şi monahi care s-au făcut apreciaţi în ţara lor şi în alte părţi în sânul Bisericii.
Fără a intra în detalii, amintim că Tomisul, prima episcopie a provinciei
Scythia Minor, a numărat printre episcopii ei pe: Evangelius şi Efrem, sub
Diocleţian; Titus, sub Licinius; Bretanion sau Vetranion, sub Valens şi
Arcadius; Timotei şi Ioan, sub Teodosie II; Alexandru, sub Marcian; Teotim
II, sub Leon; Patemus, sub Anastasie I şi Valentinian, sub Justinian24 . Numai
existenţa primilor trei dintre aceşti episcopi este pusă la îndoială de către
cercetători, şi aceasta din pricina caracterului semilegendar al documentelor
martirologice în care sunt menţionaţi, ceilalţi, însă, sunt consemnaţi de
documente istorice indubitabile.
Dintre personalităţile ierarhice şi teologice care s-au remarcat în Scythia
Minor, şi mai departe, în lumea bizantină în a doua jum ătate a secolului al
IV-lea, amintim pe Bretanion, Gerontius şi Teotim I.

Menţionăm că, deşi unii cercetători mai noi susţin ideea unei creştinări masive a
regiunilor de la nordul Dunării numai pentru secolul al V-lea, ei admit totuşi
prezenţa creştinismului în provinciile danubiene încă din secolul al lll-lea, cum
reiese în unele din mărturiile din epoca lui Diocleţian (cf. A. Lippold şi E. Kirsten,
Donauprovinzen, artic. în “Reallexikon fur Antike und Christentum”, Bând. IV,
Stuttgart, 1959, col. 166).
Detalii la: Jacques Zeiller, Les origines chrétiennes dans les provinces
danubiennes..., p. 171-173; Radu Vulpe, Histoire ancienne de la Dobroudja...,
p. 322-333; V. Pârvan, Contribuţii epigrafîce..., p. 71-72; pr. prof. dr. Mircea
Păcurariu, op.cit., vol. I, p. 143-148.
81
 a) E p isco p u l B retanion
În Icgâturi cu viaţa şi activitatea acestui sfânt episcop24* informaţiile sunt
destul de puţine. Ceea ce ştim cu certitudine este faptul că el păstorea
Biserica tomitană şi a întregii provincii Scythia Minor în timpul când pe
tronul imperial al Constantinopolului se afla împăratul Valens (364-378). Acest
împărat a venit în părţile Dunării de Jos cu prilejul unor războaie purtate cu
goţii, în anii 367-369, şi a poposit în anul 369 şi la Tomis, unde l-a întâlnit pe
ierarhul tomitan în catedrala oraşului. Evenimentul acesta al întâlnirii dintre
împăratul Valens şi episcopul Vetranion, relatat de istoricii bisericeşti Sozomen
şi Teodoret de Cyr, este momentul sigur al intrării episcopiei Tonusului în
istorie. Cu acest an" şi cu numele lui Bretanion24829250, Tomisul trece din aşa-zisa
perioadă legendară în filele reale ale istoriei.
Istoricii bisericeşti amintiţi ne spun că Valens, care era un aprig susţinător
al arianismului,251 intrând în catedrala oraşului a încercat să-l determine pe

248 Bretanion (Vetranion) a fost strălucit episcop în a doua jumătate a secolului al

IV-lea şi pentru faptele sale şi viaţa sa curată, Biserica din Tomis l-a trecut în
rândul sfinţilor, fiind sărbătorit la 25 ianuarie (Vezi: R. Netzhammer, Die
christlichen Aiterümer..., p. 26-38; N. Şerbănescu, 1600 de ani de la prima
mărturie documentară despre existenţa episcopiei Tomisului..., p. 999-1007;
1 Râmureanu, Sfinţi şi martiri la Tomis-Constanţa..., p. 1001-1006; Actele
martirice, Studiu introd| trad., note, comentarii de pr. prof. dr. I. Rămureanu, în
col. “Părinţi şi Scriitori bisericeşti", voi. 11, Bucureşti, 1980, p. 325-341).
249 Anul 369 este prima dată istorică a confirmării indiscutabile a existenţei scaunului
episcopal dm Tomis (cf. Jacques Zeiller, op cit., p. 172). Precizăm că această dată
este dovada indubitabilă a existenţei, nu a înfiinţării, scaunului episcopal de aici,
deoarece din punct de vedere logic, istoric şi chiar documentar se poate susţine că
episcopi tomitani au putut exista chiar de Ia sfârşitul sec. al Hl-lea.
™ Acest ierarh este considerat de istorici “ca primul episcop (de Tomis, n.n.) atestat
cu siguranţă de documentele istorice" (I. Bamea, Perioada Dominatului...,
p.457).
251 fn legături cu modul în care împăratul Valens a căzut în erezia ariană, iată ce ne
?>pune Teodoret al Cyrului: u...După ce a luat puterea imperială, Valens era la
început împodobit cu dogmele apostolice, iar când goţii au trecut Dunărea şi au
devastat Tracta, el a adunat oaste şi a hotărât să lupte împotriva lor. A socotit însă
ca să nu înceapă lupta lipsit de harul dumnezeiesc, ci să fíe întărit cu armătura Sf.
Botez. Lucrul acesta l-a socotit bine şi foarte înţelepţeşte, dar ceea ce a urmat
după aceea, arată multă slăbiciune de suflet şi trădarea adevărului. Nenorocitul a
indurai o suferinţă asemenea protopirintelui Adam, căci şi el, fiind amăgit de
cuvintele sopei sale, a fost robit şi nu numai că a devenit prizonier de război, ci şi
ascultător de cuvintele amăgitoare femeieşti. Intr-adevăr, soţia lui Valens, deve­
nind mai înainte pradă înşelătoriei ariene, l-a atras şi pe acesta şi l-a convins să
cadă cu aa In prăpastia blasfemiei. La acestea i-a condus Eudoxius, care le era
e p isc o p u l B re ta n io n s ă îm b ră ţiş e z e c r e d in (a s a e re tic ă . D a r B r e ta n io n c u u n
c u ra j e x tra o rd in a r, d u p ă c u m n e r e la te a z ă T e o d o re t, “şi-ci aprins cugetul cu
râvna credinţei, a combătut stricarea dogmelor şi firădelegilor lui Valens
contra Sfinţilor (dreptcredincioşilor), strigând cu dumnezeiescul David : “Am
vorbit întru mărturiile Tale înaintea împăraţilor şi nu m-am ruşinat'XP s . 1 1 8 ,
4 6 )*252. A p o i l-a p ă ră s it p e îm p ă ra tu l V a le n s şi u r m a t d e to t p o p o r u l, s - a d u s
în tr-o a ltă b ise ric ă .
C o m p o rta m e n tu l p o p o ru lu i d e n o tă c ă a c e s ta s e s im ţe a p r o fu n d a t a ş a t d e
p ăsto ru l lu i253 şi e s te c u a tâ t m a i s e m n ific a tiv c u c â t tre b u ie s ă n e im a g in ă m
c ă v iz ite le îm p ă ră te ş ti în o ra ş e le d e g r a n iţă , c u m e ra u ş i c e le d in S c y th ia , e ra u
e v e n im e n te rare, ia r p e d e a ltă p a rte , îm p ă ra ţii d is p u n e a u d e p u te ri d is ­
c re ţio n a re în a d e c id e p e d e p s e îm p o triv a a c e lo ra c e în d r ă z n e a u s ă li s e o p u n ă .
C u raju l şi v irtu ţile c a re -i îm p o d o b e a u v ia ţa l- a u im p u s a tâ t d e m u lt în f a ţa
p o p o ru lu i254, c ă n ic i m ă c a r îm p ă ra tu l b iz a n tin n - a p u tu t s ă -l p e d e p s e a s c ă c u
ex ilu l p e n tru lu n g ă d u ra tă , d e o a re c e v ă z â n d c ă s c iţii s e p lâ n g d e lip s a p ă s to ­
ru lu i şi te m â n d u -se c a a c e ş tia s ă n u s e ră s c o a le , a în g ă d u it c a B r e ta n io n s ă s e
în to a rcă în e p a rh ia sa , fă ră n ic i u n fe l d e c o n d iţie 255.
D in c o n fru n ta re a d in tre e p is c o p u l B r e ta n io n ş i îm p ă r a t o b s e rv ă m , d e c i, c ă
p rim u l a ie şit b iru ito r şi p u te m c o n s ta ta c ă B is e r ic a to m ita n ă e r a c o n d u s ă d e
ierarh i d e s to in ic i, d e m a re c u ra j, a p ă ră to ri a i c r e d in ţe i o rto d o x e , s ta b ilită în
p rim u l S in o d E c u m e n ic d e la N ic e e a d in 3 2 5 .
C a p a d o c ia n d e o rig in e , B r e ta n io n p a r e a fi o r g a n iz a t îm p r e u n ă c u g u v e r ­
n ato ru l Ju n iu s S o ra n u s lu c ra re a m is io n a r ă în G o ţia , p r in a n u m iţi m is io n a r i

îndrumător şi iniţiator şi care încă ţinea irâiele Bisericii din Constantinopol, nu

conducând bine corabia, ci afundând-o” (cf. Teodoret Episcopul Cirului, Isto ria
Bisericească, Cartea a IV-a, cap. 12, trad. pr. prof. Vasile Sibiescu, în col.
“Părinţi şi Scriitori Bisericeşti”, voi. 44, Bucureşti, 1996, p. 168; P.G ., t. 82, c o l
1147-1148).
252 ibidem , Cartea IV-a, cap. 31-33, în op.cit., p. 197; P.G ., t. 82, col. 1194-1195.
253 Acest ataşament al poporului este explicabil: “Bretanion strălucea prin tot felul de
virtuţi, fiind rânduit ca să conducă ca episcop peste cetăţile întregii Scyţii”
(ibidem).
254 Sozomen consemnează şi el că Bretanion “era, de altfel, un bărbat destoinic şi
renumit prin virtutea vieţii sale, după cum mărturisesc chiar sciţii (locuitorii
Scythiei) înşişi” (P.G., t. 67, col. 1344).
255 Bretanion s-a numărat printre acei păstori sufleteşti despre care Sozomen afirmă
că “dacă se întâmpla ca bisericile să fie conduse de oameni îndrăzneţi, poporul
nu-şi schimba credinţa de mai înainte” (mai precis, credinţa niceeană ortodoxă)
|Ibidem , C artea a VL-a, cap. 21, col. 1315 A B).
83
 capadocieni, ca fc'utihie, şi a fost, după toate probabilităţile, cu n o ştin ţă ap ro ­
p iaţi a Sf. Vasile cel M are2 6.
Alte ştiri despre viaţa şi activitatea episcopului B retan io n su n t în
conexiune cu evenim entele legate de m artiriul Sf. Sava d e la B uzău
(Gotul)257 şi de trim iterea m oaştelor sale în C apadocia, la cererea S f. V asile
cel M are25*.
Mulţi cercetători sunt de părere că A c tu l m a r tir ic al S fân tu lu i S av a a fost
scris de Bretanion sau de oam enii din im ediata lui apro p iere şi c ă Sf. V a sile i
se adresează episcopului tom itan în legătură cu aceasta şi cu p rim irea
m oaştelor în Capadocia, în S c riso rile sale cu n r . 164 ş i 1652S9. A lţii, în să. *217

256 Jacques Zeiller, op.cit., p. 431-432, cf. Jean Coman, Le p atrim oine de l’écum e-
nlsme c h ré tie n d u IV -e a u Vl-e siècles en Scythie Mineure, C o n trib u tio n s des
a u te u r s p a tr is tiq u e s d e la région, in “Contacts", XXII année (1970), p. 70-75.
217 Actul martine al Sf. Sava a fost publicat de H. Delehaye, Saintsde T h ra c c et de
M esie, în op cil., p. 216-221; R. Knopf-Gkrüger, A usgew ăhlte M a rty rc ra k tcn ,
Tubingen, 1929, p. 119-124. Alături de acestea, există şi bibliografie românească
substanţială: G. Zottu, Sfanţul Sava martir got, în “Biserica Ortodoxă Română”,
VII, (1883), p. 169-180; Gherasim Timus, Epistola Bisericii G oţiei, în “Biserica
Ortodoxă-Română”, an. XIV, (1890-1891), p. 817-822; dr. Ion Dinu, C itind
m a r ti r iu l Sf. Sava Gotul, în “Tomis”, an. XV (1938), nr. 9-10, p. 20-24; Petre S.
Năsturel, L e s actes de Saint Sabas le Goth (BHG-1607). Histoire et arhéologie,
în “Revue des Etudes Sud-Est Européenes”, L VU, (1969), nr. 1, p. 175-185;
Ştefan C. Alexe, 1600 de ani de la moartea Sf. Sava Gotul, in “Biserica
Ortodoxă Română“, an. XC (1972), nr. 5-6, p. 556-568; Vasile Gh. Sibiescu.
S fâ n tu l Sava “Gotul”. L a 1600 de ani de la mucenicia sa, în “Glasul Bisericii”,
an. XXXI (1972), nr. 3-4, p. 335-388; Fontes Historiae D aco -R o m an ae..., voi.
II, p. 710-715 şi 720-727; Epifanie Norocel, 1600 de ani de la m o a rte a
m a r r i r i c i a S f a n ţ u lu i Sava Gotul, în “Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, an.
XLVIII (1972), nr. 3-4, p. 146-158 şi în voi. Pagini din istoria veche a
c re ş tin is m u lu i la r o m â n i. Buzău, 1986, p. 216-238; Ioan Ionescu, P o m en irea
S f â n tu lu i m a r t i r Sava G o tu l, în “Mitropolia Olteniei”, an. X X IV (1972), nr. 3-4,
p. 180-193; A c te le m a r ti r ic e , în o p.cit., p. 311-328.
|r Detalu la Vasile Gh. Sibiescu, L eg ătu rile S fântului V asile cel M a re cu S cy th ia
M inor (Dobrogen), în “Ortodoxia”, an. X X X I (1979), nr. 1, p. 146-150, studii şi
trad. rom. a celor două scrisori ale Sf. Vasile, cu nr. 164 şi 165 (Vezi trad. acestor
scrisori şi în voi. Sfântul Vasile cel Mare, D espre S fân tu l D uh. C o re sp o n d e n ţă
(Epistole) Trad.. introd., note şi indici pr. prof. dr. Constantin Com iţescu şi pr.
prof. dr. Teodor Bodogae, în col. “Părinţi şi Scriitori Bisericeşti”, L 12, Bucureşti,
1988. p 155-359); 1. Râmureanu, S fân tu l V asile cel M a re şi cre ştin ii d in
Scythia M in o r şi D acia n o rd -d u n ă re a n ă , în voL S fâ n tu l V asile cel M a re .
În chinare la 1600 de a n i de la să v â rşire a sa, Bucureşti, 1980, p. 378-393.
* B Pfeiischifter, K dcin neues W e rk des W ulfila. Festgabe A lois K nôpfler zu r
VoIIendung des 60. Lebensjahres, în “VerofTentlichungen aus dem K irchen-
84
c o n te s tă fa p tu l c ă B r c ta n io n a r fi a v u t v r e u n ro l în r e d a c ta r e a a c tu lu i m a r ţ ir i c
şi tr im ite r e a m o a ş te lo r , s u s ţin â n d c ă , is to r is ir e a v ie ţii ş i s u f e r in ţe lo r S f â n tu lu i
S a v a s - a r fi f ă c u t în s tâ n g a D u n ă r ii, a d ic ă în G o th ia c a r e , în e p o c a r e s p e c t i v ă ,
c u p r in d e a g e o g r a f ic r e g iu n ile d in n o r d -e s tu ! M u n te n ie i ş i s u d u l M o ld o v e i. In
c e e a c e p r iv e ş te d e s tin a ta r u l S c r is o r ilo r 1 6 4 ş i 1 6 5 , a c e ş tia c o n s id e r ă c ă a r fi
e p is c o p u l A s c h o liu s a l T e s a lo n ic u lu i, c a r e a r fi în d e p lin it r o lu l d e m i j l o c i t o r
în tr im ite r e a m o a ş te lo r în C a p a d o c ia .260
D in a n a liz a r e a a t e n tă a A c tu lu i m a r tir ic a l S f . S a v a , r e ie s e c ă r e d a c t a r e a
lu i s-a lâ c u t “ pe pământ roman ” ( e u ; x rjv n c f l j x a v i a v ) , u n d e a u f o s t a d u s e
m o a ş te le d in o r d in u l g u v e r n a to r u lu i J u n iu s S o ra n u s , d e d in c o lo d e D u n ă r e
“din ţara barbară”, la r u g ă m in te a S f. V a s ile c e l M a r e 261, s p r e a fi t r i m i s e în
C a p a d o c ia . A ic i a r fi p o p o s it p e n tr u s c u r t tim p Ia T o m is şi p r o b a b il c ă a c e s t
lu c ru a fă c u t c a n u m e le lu i B r e ta n io n s ă fie s tr â n s le g a t d e a c e a s t ă tr i m i ­
te re 262. A c e la ş i g u v e r n a to r , c a r e e r a c a p a d o c ia n d e n e a m , tr e b u i e s ă fi d is p u s
şi re d a c ta re a A c tu lu i m a rtiric , a c t r e a liz a t f o a r te p r o b a b il d e e p is c o p u l
B re ta n io n s a u d e o a m e n ii d in j u r u l s ă u . D e f a p t, şi lim b a î n c a r e a f o s t r e d a c ­
ta t A c tu l m a rtiric , o lim b ă g r e a c ă fru m o a s ă , p le d e a z ă în f a v o a r e a r e d a c tă r i i

historischen Seminar”, 3 , 1, M ünchen, 1907, p. 192-224; J. M ansion, L es o rig in es

du ch ristianism e chez les G oths, în “Analecta Bollandiana”, t. X X X III, (1914),
p. 15-20; J. Zeiller, op.cit., p. 431-432; L. Schmidt, G esch ich te d e r d eu tsch e n
S täm m e bis zum A usgane d e r V ö lkerw anderung, M ünchen, 1941, p. 234; pr.
prof. dr. Mircea Păcurariu, op.cit., vol. I, p. 101-102 şi 134.
260 H. Delehaye, op.cit., p. 291; I. Rämureanu, op.cit., p. 379-393; A ctele m a r d r i-
c c ...,p . 335-341.
261 De fapt, lui Junius Soranus, Sf. Vasile îi adresează E p isto la 155. D in contextul
întregii epistole reiese că destinatarul ei era o persoană binecunoscută Sfântului
Vasile cel Mare care cunoştea şi pe un frate al său. M ajoritatea cercetătorilor
recunosc aici pe Junius Soranus, corniţele Moesiei, Scythiei şi Pontului, rudă
apropiată a Sfântului Vasile. în acest sens se pronunţă şi editorii m aurini ai
operelor Sf. Vasile atunci când declară: Uputem dovedi că această epistolă a fost
adresată ducelui Scythiei Soranus” (cf. V ita sa n cti Basilii, în P .G ., t. 32, col.
611). Corniţele era un creştin care cunoştea de aproape toate serviciile bisericeşti,
aşa cum putem constata şi din această epistolă. De aceea nu ne m irăm că el a fost
cel care împreună cu episcopul Bretanion de Tom is va fi îndeplinit şi dorinţa
exprimată la finele epistolei de a trim ite în Capadocia m oaştele Sfântului m artir
Sava Gotul, martirizat cu un an înainte în râul Buzău şi al cărui M artiriu a şi
însoţit moaştele, cum ne spune S criso area Bisericii din S cy th ia c ă tre B iserica
din C apadocia (R. Knopf; G. Krüger, op.cit., p. 119-124; Ştefan C. A lexe, op.cit.,
p. 562 ş.u).
”. ..numele lui Bretanion este intim legat de străm utarea trupului Sf. S av a... din
Scythia în Capadocia” (cf. E. van Cauwenbergh, B retan io , artic. în D ictio n n aire
d ’H istoirc et d e G éo graphie E cclésiastique, t. X, Paris, 1938, col. 619).
85
 lui la Tomis, cetate de veche tradiţie greacă, şi nu în stânga D unării u n de, în
mediul etnic amestecat de acolo, se vorbea latina şi gotica. In afară de
aceasta, autorul Actului martine face dovada unui om cu aleasă cultură
teologica şi cu profunde cunoştinţe biblice, în special de N oul T estam ent,
elemente care ne conduc cu gândul la Tomis, centru teologic im portant în
acea epocă.
Prof. Emilian Popescu consideră că, în special S criso are a n r. 165263*a Sf.
Vasile cel Mare, conţine câteva elemente care pot constitui dovezi clare în
favoarea adresării ei lui Bretanion şi din acestea se poate deduce participarea
directă a episcopului tomitan la trimiterea moaştelor în C a p a d o c i a .
In pnmul rând Sf. Vasile îl consideră pe destinatarul scrisorii u n co n ce­
tăţean at patriei sale care, “ca o mlădiţă nobilă care a ieşit d in tr-o ră d ă cin ă
aleasă, a umplut pământul de dincolo de graniţele ţării cu ro a d e du h o v­
n i c e ş t i in prologul scrisorii, Sf. Vasile se lamentează de “d ista n ţa m are",
de depărtare, care face imposibilă împlinirea celei "mai mari ş i m a i fie rb in te
fericiri", şi anume aceea de a se vedea cu adresantul scrisorii "în ca rn e şi
oase”, pentru a se putea împărtăşi şi bucura de “darurile Duhului*266. Ţara
îndepărtată nu putea fi decât Scythia şi nicidecum Tesalonicul episcopului
Ascholius, care, geografic, se afla plasat în centrul im periului şi nu putea
părea nimănui, oriunde s-ar fi aflat, atât de inaccesibil.
In continuarea scrisorii, Sf. Vasile îl asemuieşte pe destinatarul scrisorii
cu o “odraslă’ cu care patria mamă se mândreşte pe drept şi “tresa ltă de
bucurie”, pentru motivul că a “desfăşurat cu succes luptele p en tru cred in ţă ",
făcând dovada că în el "se păstrează buna moştenire a Părinţilor"261. T o ate
aceste remarci elogioase se potrivesc lui Bretanion, deoarece el a biruit în
luptele pentru credinţă, înfhmtându-1 pe împăratul Valens şi apărând orto­
doxia credinţei stabilită la Sinodul I Ecumenic de la Niceea. A poi, Sf. V asile
adaugă: "şi câte nu ne-ai dăruit ş i acum? Patria care te-a născut, tu a i
cinstit-o cu un m artir care a luptat recent în ţara barbară vecină, trim iţând,

H Vezi: P.G., 1 32, col. 638-640; Saint Basile, Lettres, vol. II, ed. Yves Courtonne,
Paris, 1961, p. 100-101; Sfântul cel Mare, Corespondenţa (Epistole), în op.cit.,
p. 357-358).
' A cf prof dr. Emilian Popescu, Bretanion şi Gerontius (Terentius). Două m ari
personalităţi ale Tomisului în secolul al IV-lea d.Hr., în “Studii Teologice”, an.
XL ( 1988), nr 2, p. 118.
Epistola 165, în Sfântul Vasile cel Mare, op.cit., p. 358; ed. Yves Courtonne,
opcil., p. 100.
8 lbtdem, p. 357; Ibidem, p. 100.
26’ Ibidem, p. 100-101.
86
 ca un agricultor recunoscător, pârgă din roade, cetora care-i dăruiseră
seminţele”268.
M artiru l c u c a re “a cinstit” p a tria c a r e l-a n ă s c u t e s te S la n ţu l S a v a , ia r
“ţara barbară vecină“ n u p o a te fi d e c â t G o fiă , a d ic ă n o rd -e s tu l M u n te n ie i şi
su d u l M o ld o v e i. D a c ă d e s tin a ta ru l a c e s te i s c ris o ri a S f. V a s ile a r fi fo st
A sch o liu s, atu n ci în ea n u s - a r fi p u tu t v o rb i d e v e c in ă ta te a lu i c u o “ţară
barbară“ , d e o a re c e în e p o c a re s p e c tiv ă , T e s a lo n ic u l n u s e a f la în tr - o
ase m e n ea situ a ţie 2692701. T e rm e n u l © e o a e p r ţ ţ ( = p io s u l, c r e d in c io s u l) p e c a r e S f.
V a sile îl fo lo seşte în sc ris o a re a s a c a e p ite t p e n tru d e s tin a ta r, n u s e p o tr iv e ş te
m ire an u lu i J u n iu s S o ra n u s sa u a ltc u iv a , c i e p is c o p u lu i B re ta n io n . C â n d a f ir ­
m ăm ac easta, av e m în v e d e re şi fa p tu l c ă S f. V a s ile îşi în c h e ie s c r is o a r e a c u
ru g ăm in tea: “Te rugăm, aşadar, să-ţi aduci aminte in rugăciunile Tale şi de
noi care Te iubim şi să te rogi cu căldură pentru sufletele noastre, ca să ne
învrednicească Dumnezeu să începem şi noi cândva a-L urma p e drumul
poruncilor, pe care ni Le-a dat spre mântuire”2 °. N u m a i u n u i e p is c o p i s e
p u te a ad re sa m a re le P ă rin te c a p a d o c ia n c u a s e m e n e a c u v in te ş i a v e m s u f i­
cie n te m o tiv e s ă c o n s id e ră m c ă a c e s t e p is c o p e r a B r e ta n io n d e T o m is .
D u p ă p rim ire a m o a ş te lo r S f. S a v a , a A c tu lu i m a rtiric şi a s c ris o rii
în so ţito a re a ac esto ra , S f. V a sile r ă s p u n d e c u o s c ris o a r e d e m u lţu m ir e : e s te
v o rb a d e S c r is o a r e a n r . 164. A ş a d u p ă c u m a m a firm a t m a i s u s , d u p ă u n ii
ce rcetăto ri, d e stin a ta ru l ei a r fi A s c h o liu s , ia r d u p ă a lţii B r e ta n io n . C e e a c e
p le d e a ză în fa v o a re a lui B re ta n io n e s te fa p tu l c ă S f. V a s ile m u lţu m e ş te
ex p e d ito ru lu i, c a re i-a sc ris “o scrisoare dintr-o ţară îndepărtată, înflorită de
frumuseţea dragostef* şi to to d a tă i- a trim is şi u n m a r tir “din ţinuturile
barbarilor, care locuiesc la nordul Dunării 2 1.
O r, v ec in c u “ ţara barbară“ d e la n o rd u l D u n ă rii e r a e p is c o p u l B r e ta n io n
d e T o m is. A p o i, n u p u te m c o n c e p e c a B re ta n io n , în c a lita te a s a d e ie ra rh , s ă
se fi ţin u t d ep a rte d e e v e n im e n te le le g a te d e S f. S a v a , e v e n im e n te în c a r e a
fo st im p licat şi g u v e rn a to ru l J u n iu s S o ra n u s, d e v r e m e c e a m b ii îşi a v e a u
re şe d in ţa în ac e la şi o raş, şi s ă m a n ife s te d e z in te re s f a ţă d e a c tiv ita te a
m isio n ară d in stâ n g a D u n ă rii, c â n d m a jo rita te a m is io n a r ilo r c a r e a c ţio n a u
ac o lo erau o rig in ari d in C a p a d o c ia . D e fa p t, u n a r g u m e n t în p lu s în fa v o a re a
id en tificării d estin a taru lu i S c r i s o r i l o r n r . 164 şi 1 6 5 a le S f. V a s ile c u B r e ­
tan io n , este am ăn u n tu l d a t d e S f. V a s ile , c ă s c ris o a r e a p r im ită d e e l c u p r in d e
ştiri şi d esp re E u ty c h es (E u tih ie ), u n m is io n a r c a p a d o c ia n c a re a “îmblânzit

268 Ibidem.
2W prof. dr. Emilian Popescu op.cit., p. 119.
270 Epistola 165, în op.cit., p. 358; Ed. Yves Courtonne op.cit., p. 101.
271 Epistola 164, în op.cit., p. 356; Ibidem , p. 98.
87
pe barhan p rin puterea D uhului şi prin lucrarea darurilor L u i 2, su fe rin d
moarte m artincâ in m ediul g o t i c , iar la v rem e a a c e e a g o ţii e ra u v e c in i cu
eparhia lui Brctanion
Pe baza celor afirmate p a n i ac u m , p u tem c o n c lu z io n a c ă B re ta n io n a fo st
in strânsă legătură cu Sf. V asilc ce) M arc, p u rtâ n d c u el o c o re s p o n d e n ţă şi că
Scrisorile n r. 164 şi 165 i-au fost ad re sa te d e m a re le p ă rin te . A c tiv ita te a
misionară de la D unărea de Jos, a c tiv ita te faţă d e c a re S f. V a sile m a n ife s ta un
interes deosebit şi in ca re B retan io n e ra d ire c t im p lic a t, i-a a p ro p ia t şi m ai
mult pe cei doi ierarhi, m ai a le s c ă a m ân d o i era u c a p a d o c ic n i d e n e a m şi
dârzi apărători ai ortodoxiei c re d in ţei, a ş a cu m a fo st s ta b ilită la p rim u l S in o d
Ecumenic. Bretanion ne a p a re astfel nu n u m ai c a p rim u l e p is c o p to m ita n
atestat cert de docum ente, d a r şi cel d in tâ i c a re a făc u t o le g ă tu ră a B iseric ii
noastre cu una dintre cele m ai p ro e m in e n te p e rso n a lită ţi te o lo g ic e şi p a tristic e
ale veacului al JV -lea.
Aşa cum am putut constata din cele două sc riso ri, S f. V a silc a p re c ia z ă
sfinţenia, evlavia şi darurile duhovniceşti ale lui B re ta n io n , p e n tru că
episcopul tom itan, aşa după cum rezultă şi din p o rtre tu l p e c a re i l-a făc u t
istoricul T eodorei al C yrului, “strălucea p rin tot felul de virtuţi'. A c e s te a
l-au impus în faţa poporului ca pe un păstor c u m ultă a u to rita te in m a te rie d e
credinţă şi m orală, ajutându-l să înfrunte tot felul d e p eric o le.
N u ştim cu exactitate cât a păstorit B re ta n io n în sc a u n u l d e T o m is : p ro b a ­
bil până în jurul anului 380-381. Pentru sfin ţe n ia vieţii sa le d a r m a i a le s p e n tru
inflexibilitatea şi dârzenia cu care a a p ă ra t c re d in ţa o rto d o x ă , B re ta n io n a fo st
trecut in rândul sfinţilor, pom enirea Iui făc ân d u -se în fie c a re an , la 2 5 ian u arie.

b) E p isco pul G erontius (T erentius)

Urmaşul lui Bretanion la tronul episcopal a fost G e ro n tiu s sa u , c u m îl m ai
numesc alte izvoare, Terentius (sau T e re n n iu s)274. A m ă n u n te d e s p re v ia ţa şi

Ibidem.
m Vezi pe larg: Karl Kurt Klein, Gotenprim as W ulfila als Bischof u n d M issio n är,
in Geschichtswirldichkeit und Glaubensbewahrung. Festschrift fü r B isch o f
D. Dr. h.c. Friederich Möller, Stuttgart, 1967, p. 84-107; K urt Schäferdieck,
W ulfila. Nom Bischof von Gotien zum Gotenbischof, în “Z eitschrift für
Kirchengeschichte”, i 90, (1979), Heft 2-3, 107-146; E.A. Thom pson, T h e
Vizigots in tbe Time of Ulfila, Oxford, 1966.
I Precizăm că in Actele Sinodului II Ecumenic de la Constanţinopol din 381, e
menţionat ca participant şt episcopul de Tomis, care apare o dată cu num ele
"Gerontitis Tomensis*' (J.P. Mansi, o p .cii, L III, col. 572), iar a doua oară, cu
numele de "Terentius Tomeura”, transcris, cu siguranţă, din Topemv ( Ibidem, t.
VI, col 1181) Tot cu numele de Terentius îl menţionează într-o listă sinodală
(8
activitatea sa avem foarte puţine. Ceea ce ştim cu siguranţă este faptul că el
se numără printre personalităţile teologice de frunte ale Imperiului Bizantin
din perioada de sfârşit a secolului al IV-lea, personalităţi care s-au distins prin
păstrarea neştirbită a hotărârilor dogmatice ale Sinodului I Ecumenic de la
Niceea, prin pricepere şi evlavie in păstorirea credincioşilor.
In acel timp s-au purtat discuţii aprinse in legătură cu persoanele Sfintei
Treimi. Astfel, pnevmatomahii tăgăduiau consubstanţialitatea Duhului Sfanţ
cu Tatăl şi cu Fiul, şi susţineau că acesta nu este Dumnezeu adevărat, ci doar
un “duh ”, superior naturii îngerilor, dar inferior naturii divine, având rol de
intermediar*275276. Alţi eretici, susţinători ai lui Apolinarie de Laodiceea, din
dorinţa de a explica raţional modul unirii firii dumnezeieşti cu firea ome­
nească in persoana Fiului lui Dumnezeu întrupat, porneau de la concepţia
trihotom ieă a lui Flaton, după care omul e compus din trup m aterial (a G îjia
sau oap^ ), suflet anim al (\\rv%T[ 0 X0705) şi su flet raţiona! şi nem uritor
(W X 1! XoyiKT| sau n v cu p a sau votx;), şi afirmau că, la întrupare, Fiul lui
Dumnezeu a primit un trup omenesc cu suflet animal, lipsit de sufletul
raţional. Locul raţiunii sau al mintii a fost luat de Logosul sau Cuvântul iui
Dumnezeu. Prin această concepţie eronată, aceştia distrugeau integritatea sau
deplinătatea firii umane în Iisus Hristos şi puneau în primejdie însăşi
integritatea operei de răscumpărare, căci, potrivit acestei concepţii, Hristos nu
putea mântui, înnoi şi îndumnezei decât ceea ce a asum at Şi aceasta, datorită
faptului că vooţ-u l reprezintă, in gândirea Părinţilor, însăşi chintesenţa
achipului lui Dumnezeu" din om, adâncul de taină a omului, în care are loc
întâlnirea lui Dumnezeu cu sinea noastră sau în care sălăşluieşte Dumnezeu
- ♦ 276
însuşi.

siriacă şi istoricul Sozomen (cf. N.Q. King, T he 150 Holy F ath ers o f the
Council of Constantinopole 381 A D, în “Studia Patristica”, 1 1, Berlin, 1957, p.
639; Sozomen, EiocX.îioiaotiKr| Io x o p ia VII, 9, ed. J. Bidez - G.C. Hansen ...
p. 312). In alte documente este menţionat cu numele de Terennius (cf. Codex
Theodositamus, XVI, 1,3, ed. G. Haenel. col. 1478; W. Ensslin. T erennius, artic.
în Realencyklopădie de Klassischen A ltertum sw issenschaft, Newe Bearbel-
tung, 2-e Reihe, V-er Bând, Stuttgart, 1934, col. 587).
275 Amănunte la pr. prof. Ioan Rămureanu, Sinodul al 11-lea Ecum enic de la
Constantinopol (381). în v ă ţătu ra despre Sfanţul D uh şi Biserică; Simbolul
constantinopolitan, în “Studii Teologice”, an. XXI (1969), nr. 5-6, p. 327-386 şi
N.Q. King, The E m peror Theodosius and th e Establishm ent o f C h risd an ity .
London. 1961.
276 lată şi motivul pentru care Sinodul II Ecumenic a condamnat apolinarismul.
păstrând nestrămutată învăţătura despre întruparea Cuvântului, neputând accepta
că alcătuirea omenească a Cuvântului n-a fost desăvârşită. Adică, Hristos ca om. a
avut şi suflet raţional (xjniXTl Xayiiaţ sau vooq) Detalii despre Apolinarie şi
89
 s u ajun* in ûCttORtfl tp o c l on problcmtïlo ucenica tic clocirinA «A Ile dis-
cuiaic nu numm In tw iir ilc epiMCopilor ţi «Ic teologilor de frunte, ci un deve­
nu § preocupare n omului tir rtlnd . In ucciislA clcrvm en |A ipirilliulft 11 Ioni
convocat île cAtre împăratul Temloxic te l Mure (379-395) Sinodul ni ll-luii
Roumanie lo Copstuntinopol, In 181, pentru « clari lien problemele yi dlnpulele
la tan* nr.mi referii IArA a Intra In detalii, prcoj/Am eA Sinodul « Imn
botAnln dogmatice importante, pc cure le avem formulate în ultimele 5 arti­
cole alr Simbolului d e c r e d in ţă nicGO-consfontlnopolitau, urticolo cure
exprima succint invAţAlura denpre Sf. Duh yi Bisericii, TotodotA a condamnai
apolin.ii înmiii, susţinfind întruparea dcsAvAryitA n f iului lui (Dumnezeu.

apolinansm In: CM. Kaven, A pollinarianlsni, Cambridge, 1923; Ü. Furlimi, I

prrMipponti pticologici deliu crlxlologla dl A polliniire tll Laodlccca, in “KiviMu
di Studi l’iloMcitlci c Religioşi", (1923), nr, 4, p. 129-116, E, Weigl, l)lc C’lirK-
tologic vom Iode de* AtliMiiHidiis bis /.um Aiishrticli dţ‘N iiCSIorlniilNclien
Strcltci, Münnich, 1925, p. 6-18; A D*Alea, A pollinaire, Les origines du
monophyiillim c, tn "Revue Apologétique", 42, (1926), p. 131*149; C, Papa­
dopoulos, KuptXXoç AAüÇadtôpeioç tcat ia auY ftxxppaTa ' to n
AnoXXitBapum, In "BfoXoym", 10 (1932), p. 97-105; C. Verbeke, L 'évolution
de I* doctrine du /mrwma du stoïcisme à S. A ugustine. Lovain, 1945, p. 485-
489, M. Richard, L 'introduction du mot hypostasc dans lu théologie de
l'Incarnation, tn "Mélanges de Science Religieuse", t. Il, (1945), p. 5-32 yi 243-
270; H de Ricdmatlcn, Sonte Ncglcctctl Aspects o f Apollinnrist Christology, in
"Dominican Studics", t. I. (1948), p. 239-260; A. Gnllmcier, Die thcologischi*
und sprachlicho Y orbcrcltung der christologischen Form el von C'haikedon, in
Dai Konxil von C'haikedon. G eschichtc und G egenw art, Ed. A. Grillmeicr - H.
Hacht, Wûrzburg, vol. 1, 1951, p. 102-117; P. Gainer. Saint A thanasc et l'nnie
humain du C hrist, in "Gregorianum”, t. 36, (1955), p 553-589; Idem , Saint
Cyrille et Apollinaire, tn "Gregorianum", L 37, (1956), p. 584-609, H.A.
Wolfson. The Philosophy of the C hruch Fat hors, I, Faith, T rin ity and
Incarnation. Cambridge, 1956, p. 433-441; H. de Riedmatton, La Christologie
d ’Apollinaire de Laodicée, in "Studia Patristica", vol. Il, Berlin, 1957, p, 208-
234, H-J.M. Diepen, Stratagèm es contre la théologie de l'E m m an u el. À propos
d'u n e nouvelle com paraison entre Saint Cyrille et A polinnaire, în “Divinitas”,
I, (1957), p. 444-478; H.A. Wolfson, Philosophical Im plications o f A rianism
and Apollinarianism, in "Dumbarton Oaks Papers”, Cambridge (Mass), t. 12,
t 1958). p 3-28* A Gesché, L 'im e de Jésus dans la christologie du IV-e siècle,
in "Revue d'Histoire Ecclésiastique", L 54, (1959), p. 403-406.
Referitor la această stare de fapt, Sf. Grigorie de Nyssa ne spune că aidoma ca pc
vremeu S f Ap. Pavel la Atena, când oamenii aveau obiceiul ca să umble prin pieţe
ca să afle ceva nou, tot aşa >i acum, trecători de pe stradă de toate categoriile,
abordau ftr.i m u o pregătire chestiunile atât de subtile şi greu de înţeles ale Sfintei
Treimi (cf Sfiimul Grigorie de Nyssa, O ratio de deitate Filli e t S piritus Sancti,
in P.G., t. 46, col. 557).
90
 Plinire tei 150 de cpincnpj pire nu pnrticipul Iu lucrurile »modului ţi cm*
IU avut un rol a c tiv , documentele II men|ioncu/A >i p e H(Jtruniluu
T o im n sh fm , Miile de prenupus eâ (Jcronliun (Teren li U I) aveu o pregătire tco-
logica solidă, iicliieAndii-şi o contribuţie Importanta in comhulcrcu ereziilor ţi
in formularea holfirilrilor dogmatice. F ap tu l aceMu i-a atras «dinu celorlalţi
contemporani precum şl a Împăratului Tcodonic cel Mare, şi explică men­
ţionarea sa intr-un decret imperial publient la 30 Iulie 381, ulAturi de alic nouA
personalităţi ierarhice din Imperiu, garante ale Ortodoxiei. M ielul publicat de
I eodosic col Mare la llcnicleea (In Traeiu) preci/a: “Porunciiw, spune
Toodoilo, ca Ionic bisericile să jlc Imediat înapoiate episcopiior tare
mărturisesc că Tatăl, Piui şl Duhul Sfânt, au acelaşi maiestate, putere,
mărime şl strălucire, nejăcând nici o deosebire, prlnlr-o Impărflre nelegiuită,
ci respectând ordinea Trelmel, existenta persoanelor şi unitatea
Dumnezeirll; aceştia vor sta in comuniune şi dragoste cu Ncctaric, episcopul
bisericii de Consumllnopol, TImo tel, al Alexandriei, in Egipt; in pârfllc
Orientului cu Palufţlu de Laodiceea şi Diodor de Tars; în Asia preconsulară
şl dloceza Asia, cu AmJUohie, episcop de fconlum şl Optim as, episcop dc
Am ¡oh ia (Pisaini); in diateza Paulului, cu llelladios, episcop de Cczareea,
cu O trclo s de Melllenc şl Grlgorlc, episcop dc Nyssu; cu Tercnnlus
(Terentius), episcopul Scythiel (corect, episcop dc Tom îs în Scythia Minor),
cu M artiriu, episcop de Marclanopole (în Tracia) •
Toţi episcopii din Imperiu trebuiau sfl fie în comuniune de crcdinţâ
spirituală cu aceste personalităţi, căci numai aşa puteau să-şi păstreze
scaunele. Edictul mai prevedea ca toţi care sc vor abţine dc la comuniunea cu
aceşti ierarhi să tic alungaţi din Biserică şi socotiţi eretici declaraţi. Istoricul
Sozomcn ne dă omănuntul că împăratul “i-a pus la încercare pc aceştia, a
vo rb it cu ei şi că în felul acesta s-a răspândit faimă bună despre modul cum
îşi conduceau bisericile cu evlavie”2 °.
Din păcate, ştirile despre Gcrontius (Terentius) sc rezumă la atât. Nu se
ştie cât timp după sinod a mai condus Biserica Scythici, probabil doar pentru
o scurtă perioadă, fiindcă în ultimii ani ai secolului al IV-lea întâlnim pc27890

278 cf. J.P. Munsi, op.cil., l. III, col. 572; J. Hardouin, Acta conciliorum et Epistolae
Decretales, ac C onstitutioncs Sum m orum P ontifiai in, t. I, Paris, 1715, col
818.
279 Codex Thcodosiamus, XVI, I, 3, ed .cit, col. 1477-1478; pr. prof, loan Ràmu-
reanu, op.cil., p. 381.
280 Sozomcn, o p .c il, VII, 9, în P.G., t. 67, col. 1440 çi ed. J. Bidez; G.C. Hansen, p.
312; E. Metz, LMntcrvenctio dc Théodosie au 2-e Concil oecuménique
(Constantinople, 381), în “Études d ’histoire du droit canonique dédiées à Gabriel
Le Bras”, 1 .1, Paris, 1965, p. 651-664.
91
scaunul episcopal de I omis o altă personalitate teologică şi duhovnicească, şi
anume pe Teotim 1.

c) Episcopul Teotim I
Episcopul Teotim I face parte udin categoria scriitorilor ortodocşi
m isionari d e la D unărea de J o s'c * \ fiind una dintre personalităţile remarca­
bile ale Tonusului de la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al
V-lca. Istoricii Sozomen şi Nichifor Callist, afirmă că era “seif de neam”.282
Nu ştim când s-a născut şi nici când a murit. Pentru prima dată este amintit de
documente în anul 392. când Fericitul Ieronim în vestita sa lucrare îl numeşte
"Teonm. episcop (ic Tom is in S cifia ”2*3. Dacă în 392 el era deja episcop,
aceasta înseamnă că păstoria sa a început ceva mai înainte. Totodată mărturia
Fencitul Ieronim a înlesnit presupunerea că, ta acea dată, Teotim era un
hărbat ~in floarea xârstei, poate, in pragul bătrâneţii\ Apoi, “din faptul că
oveo relaţii cordiale cu S fâ n tu l loan Gură de Aur, putem ded u ce, c e l puţin
până la un punct, că Teotim era aproximativ de aceeaşi g en e ra ţie cu S fâ n tu l
loan Gură de Aur sau m a i in vârstă, cu o toleranţă de d ife re n ţă d e la 10-15
Jc ani intre generaţiile lor*" .
Dintre toţi scriitorii bisericeşti apropiaţi de timpul său, Sozomen e sin­
gurul care ne dă mai multe detalii despre episcopul tomitan. După ce preci­
zează, aşa cum am subliniat, că era scit de origine, adică daco-roman, afirmă
că avea o aleasă cultură, fiind “crescu t în filosofie"1 , adică în învăţătura şi
viaţa monahală. Se presupune că de timpuriu a intrat într-una din mănăstirile
care existau la acea vreme în Scythia Minor. Se zice apoi, că purta tot timpul
plete, ca semn al practicării filozofiei, adică a monahismului2*6. A fost
întotdeauna de o cumpătare exemplară, înfrânându-se de la mâncare şi
băutură. Ţinea un regim alimentar uşor, nu lua masa la ore regulate, ci numai* 20

2,1 pr prof. loan G. Coman, însem nări asupra Iui Teotim de Tomis, în “Glasul
Bisericii”, an. XVI (1957), nr. 1, p. 46.
20 Sozomen, op.cn , col. 1500 B; “okuOtiq |işy koi ßap ß ap o q avrpcwKx;”; cf.
Nichifor Callist, E»cicAnoia<niKr| Icrtopia, X ll, 45, în P.G., L 146, c o l 908; R.
Netzharomer, Die Christlichen A ltertüm er..., p. 40.
20 Theo timus Scythiae Tomorum episcopus.... (cf. Fer. Ieronim, De viris iilus-
tribus. 131. in P I - , 1 23, coL 753).
pr. prof loan G. Coman. op.cii., p. 46.
2,5 “avnp EG3 (piXoootpia xpcupeiq” (c f Sozomen, op.cit., coL 1500 B).
** Sozomen. o p a l, VII, 26, col. 1500 C. După unii, ştiinţa filosofici în care, după
mărturia iui Sozomen, a fost crescut Teotim, n-ar fi altceva decât “învăţătura şi
viaţa monahali” (monastica philosophia) (cf. pr. prof. loan G. Coman, op.cit., p.
46, Sozomen op.cit., col. 1499 B).
92
atunci când îi era foame sau sete, "căci ca un filosof ce era , remarcă
Sozomen, s-a supus acestor necesităţi ale firii numai din nevoie şi nu din
plăcere"2*1.
Bogata capilozitate a lui Teotim şi asceza pe care o practica l-au impus ca
pe o figură proeminentă a monahismului scito-daco-roman din provincia pe
care o conducea din punct de vedere bisericesc. Cu siguranţă, Teotim va fi
avut şi va fi condus mănăstiri în eparhia sa, căci el nu putea fi unicul călugăr
în Biserica sa. Când scaunul episcopal din străvechea cetate a Tonusului a
rămas vacant, calităţile sale intelectuale şi morale l-au impus, fiind ales in
fruntea Bisericii a toată Scythia, înainte de 392.
In timpul păstoriei sale, la Dunărea de Jos îşi fac apariţia hunii, consi­
deraţi de istorici ca fiind cei mai sălbatici dintre migratori, care adesea au
întreprins incursiuni în Scythia Minor, ajungând chiar până în împrejurimile
Tomisului. în momentele de groază pe care aceşti barbari le-au pricinuit
populaţiei băştinaşe, el a fost de mare ajutor păstoriţilor săi. Istoricii bise­
riceşti Sozomen şi Nichifor Callist ne informează că el a ştiut să îmblân­
zească şi să abată de la j a f pe huni, oferindu-le ospeţe şi chiar daruri.
in afară de aceasta, Teotim s-a impus în faţa năvălitorilor prin evlavia
vieţii, prin virtuţiile sale şi chiar prin puterea de a face minuni. Pentru toate
acestea el era respectat şi stimat nu numai de păstoriţii săi ci şi de “hunii
barbari de la Istm", care nu se sfiau să-l numească “zeu/ romanilor .
Aceiaşi istorici relatează cum, o dată, Teotim, pe când călătorea într-o
regiune vecină cu aceea locuită'de huni, s-a întâlnit cu câţiva dintre aceşti
barbari, care călătoreau în sens opus, spre Tomis. In timp ce însoţitorii săi se
lamentau că vor fi ucişi, el a descălecat şi a început să se roage. Barbarii au
trecut fără să se uite la el şi la cei dimpreună cu el sau Ia caii de pe care
aceştia descălecaseră. Deoarece, adesea, hunii devastau regiunile scitice, aşa
cum am precizat, Teotim îi potolea şi-i îmbuna dându-le m ese şi daruri. Un
hun, deducând că episcopul era bogat, s-a hotărât să-l prindă. Pregătindu-şi în
acest scop un laţ şi spnjinindu-se de scut, cum obişnuia să facă ori de câte ori
vorbea cu duşmanii, a ridicat mâna dreaptă ca să arunce asupra lui frânghia
spre a-1 trage la sine şi la ai săi. Dar chiar în mijlocul acestei acţiuni, mâna
barbarului a rămas întinsă în aer. Numai datorită intervenţiei celorlalţi pe
lângă Teotim de a se ruga pentru iertarea făptaşului, barbarul a fost eliberat
din lanţurile nevăzute2*9.287

287 Ibidem, col. 1500 C.

288 0 £ o q Piopaitov {Ibidem).
Aceste evenimente care s-au petrecut între Teotim şi huni le găsim relatate la
Nichifor Callist, op.cit., XII, 45, P.G., t. 146, col. 908-909 şi Sozomen, op.cit
col. 1500 BCD.
93
 Dupi opinia unor cercetători*290*, în S criso are a 107, Fericitul Ieronim,
contemporanul lui Teotim, s-ar fi referit la succesele m isionare ale acestuia
printre barbani de la Dunărea de Jos atunci când scria: “Hunii învaţă Psal­
tirea ji frigurile Scythici se încălzesc de căldura credinţei .
Nu cunoaştem cu exactitate cum a ajuns episcopul Teotim în legătură cu
Sfanţul loan Gură de Aur, patriarhul Constantipolului. J. Z eiller e dc părere
că cei doi au intrat în legătură, datorită faptului că Teotim a secondat opera
misionară a patriarhului Constantinopolitan, în regiunile de la D unărea de
Jos292*. Legătura dintre ei, s-a transform at într-o sinceră şi adâncă prietenie.
Poate că Teotim, datorită poziţiei canonice a eparhiei sale faţă de “Marea
Biserică a lui H ristos" cerceta, din când în când, capitala im periului, unde era
sediul acesteia. Întâlnirile ce le va fi avut, cu ocazia acelor vizite, cu căpe­
tenia sa ierarhică, aleasa cultură teologică, precum şi preocupările m isionare
şi duhovniceşti ale amândorura, au contribuit cu siguranţă la cim entarea
acestei prietenii.
In jurul anului 400, aflându-se la Constantinopol, Teotim a luat parte la
un sinod local, care a fost prezidat de însuşi prietenul său, şi care a judecat
abaterile episcopului Antoniu de Efes, căruia i s-au adus mai m ulte capete de
* . . . 293
acuzare, intre care şi simoma" .
Probabil el vizita des pe Sfântul loan G ură de Aur, de vrem e ce în anul
403, cu prilejul intrigilor urzite de patriarhul Teofil al A lexandriei îm potriva
Sfântul loan, intrigi în care a fost atras şi Sfântul Epifanie de Salamina,
Teotim se afla din nou în capitala imperiului. Socrates şi Sozom en ne isto­
risesc cum la îndemnul lui Teofil, Sfântul Epifanie a venit la Constantinopol,
pentru a-1 mustra pe Sfântul loan pentru “închipuite” idei origeniste. Pentru
a-i face pe placul lui Teofil, Sfântul Epifanie a refuzat invitaţia Sfântului loan
de a fi găzduit de acesta. Ba mai mult, a supus spre sem nare episcopilor
adunaţi în capitală o sentinţă de condamnare a cărţilor lui O rigen, fără însă o
motivare de condamnare, numai pentru a-i da satisfacţie lui Teofil. O parte
dintre episcopi au semnat sentinţa de condamnare a cărţilor lui O rigen, alţii
însă s-au opus. Printre cei care s-au opus semnării acestei sentinţe, s-a

Vezi pr. Gh. I. Moisescu, Sfinţii Trei Ierarhi în Biserica românească, în

“Ortodoxia", an. XII (1960), nr. 1, p. 12 ş.u.
2,1 “Hunm discunt Psalterium. Scythiae fiigora fervent calore fid e V (cf. Fer.
Ieronim. Epistola CVII, Ad Laetam, în P.L., 1 22, col. 870).
™ Jacques Zeiller, Les origines chréthiennes..., p. 547-548.
Paliadiu, episcopul Helcnopoiei - biograful Sf. loan Gură de Aur - referindu-se la
acest sinod, menţionează şi pe episcopul din Scythia: “te ano EiçuOtaç Oeotipou
Âr f OB. î n P.GL, t 47, col. 47; vezi şi Vita S. Ioannis Chrysostomi, în P.G., t.
47. col. 179
num ărat şi “sc ita n u i’ Teotim , care s-a adresat lui Epifaniu în următorii
term eni: “Eu, E pifanie, nu vreau să necinstesc p e acela ca re a adorm it de
m ult în chip fru m o s ş i nu îndrăznesc să să vâ rşesc o blasfem ie, condam nând
lucruri p e ca re c e i d inaintea noastră nu le-au înlăturat, m a i a les că ştiu că în
că rţile lu i O rigen nu se a flă n ici o învăţătură red "l9A. După ce a rostit aceste
cuvinte, a scos una din cărţile lui O rigen, citind câteva pasaje şi arătând
învăţăturile bisericeşti ale acestuia. A poi, a adăugat, precizând: “C ei ce in­
su ltă acestea, u ită că in su ltă ch ia r a cele lu cru ri (adică te xte sa cre a le S fin tei
Scripturi), despre ca re tratează a ceste c ă r ţi'.294295296 Socrates subliniază că
“acestea a răspuns lu i E pifanie, Teotim ce i vestit p en tru evla via ş i sfin ţen ia
v i e ţ i i Sozom en adaugă am ănuntul că pasajul citit d e O rigen expnm a
lucruri folositoare pentru Biserică297. N u ni se arată mai în detaliu ce legătură
aveau cărţile lui O rigen cu Sfântul Ioan G ură de A ur, dar ştim din alte surse
că patriarhul era acuzat printre altele şi de origenism , pentru că i-a prim it şi
i-a găzduit la Constantinopol pe F ra ţii L ungi, izgoniţi de Teofil din E gipt298.
Desigur că la condam narea (abuzivă, n.n.), a Sfântului Ioan G ură de A ur, un
rol important l-au avut, pe lângă rolul funest ju c a t de Teofil al A lexandriei, şi
duşmanii săi de la curtea imperială, în fruntea cărora se afla îm părăteasa
Eudoxia299.
Condamnarea cărţilor lui O rigen probabil că însem na, im plicit, şi con­
damnarea Sfântului Ioan Gură de Aur. De aici, zelul lui Epifaniu de a strânge
cât mai multe semnături pentru condam narea cu care venise întocm ită de
acasă. Teotim a luat apărarea cărţilor lui Origen, desigur, în scopul de a apăra
pe Sfântul Ioan, prietenul său. A rgum entele prin care el susţine apărarea
cărţilor lui Origen sunt fundam entate pe o logică solidă: a) nu poate fi insultat
un om mort, ce nu se mai poate apăra şi care, pe deasupra a m urit "fru m o s”,

294 cf. Socrates, EiacX eoiaaniai Ioro p ia, 12, în P.G., t. 67, col. 701 AB.
295 Ibidem, col. 701 B.
296 Ibidem.
297 Sozomen, op.cit., VIII, 14, col. 1553 A.
298 O prezentare amănunţită a întregului spectru politic, bisericesc şi cultural a acestei
perioade, precum şi a tuturor maşinaţiilor urzite împotriva Sfântului Ioan, de
duşmanii săi, în frunte cu patriarhul Teofil al Alexandriei, ne oferă prof. Teodor
M. Popescu, Epoca Sfanţului Ioan G ură de Aur, în “Ortodoxia”, an. IX (1957),
nr. 4, p. 531-554 (Vezi şi bibliografia aferentă de la p. 531-532).
299 Vezi: Palladius, Dialog istoric despre viaţa Sf. Ioan G ură de A ur, în P.G., t. 17,
col. 5-82; Amédée Thierry, St. Jean Chrysostome et Pim peratrice Eudoxie. La
société chrétienne en Orient, în Récits de l’histoire roumaine au V-e siècle.
Les lutte réligieusses, ed. III, Paris, 1889, p. 72-78 şi lucrarea lui Ernst Stein,
Vom romischen zum byzantinischen Staat (284-476 n.Chr.) Geschichte des
spatrômischen Reiches, I, Wien, 1928.
95
j«livâ h cred in ţă (aluzie d e s ig u r la moartea martincâ a lui Origen); b) ai
doilea aig u m en t inv o cat d e Teotim in favoarea necondam nării cărţilor lui
O n g e n era şi a c e ia c i predecesorii n-au condamnat aceste cărţi. Lucrul era
adevărat in bună p arte , dar o atmosferă favorabilă condamnării a creat mai de
m u lt acelaşi Epifaniu, prin cearta stârnită in Palestina intre leronim şi Rufin,
pe tema 'e re z ie i" >i " o rto d o x ie i" lu i Ongen. In fond, E p if a n iu era c o n s e c v e n t
cu atitudinea sa a n te rio a ră in această problemă, c) condamnând cărţile lui
O n g en , încheie T eo tim , înseamnă a condamna lucrurile c u care s e ocupă
aceste cărţi, ad ică , probabil. Sfânta Scriptură, dacă interpretăm just expresia
lai Teotim.
Din intervenţia Iui Teotim in favoarea lui O n g e n n u rezultă că autorul
noatni era ungciust. E de presupus c ă T eotim a p re cia pe Origen cum Q
aprecia Stacitul loan Gură de Aur şi cum l-au ap re cia t cu câteva decenii m ai
la n a tr Sfinţii V asiie cel Marc şi Grigorie d e N az ian s, care au cules şi
publicat pnma colecţie de texte patristice d esp re d esăv â rşire , din operele lui
Origen, adică pnma h localie. Cu siguranţă că, cei doi p ă n n (i ca p ad o c ie n i nu
puteau fî suspectaţi de ongemsm. in înţelesul d e p artizan i a i întregii teologii a
hu Ongen. inclusiv a erorilor acestuia. La fel S fântul lo a n Gură de Aur, cu
siguranţă că H desfătat cu frum oasele pagini d esp re desăvârşire sc rise de
O rigen. fără insă a-i împărtăşi şi agrea to ate id eile te o lo g ic e. N ici u n sinod
ecumenic sau local, cu excepţia " p a r ig o rie i' d e la S tejar, n-a suspectat pc
Sântul loja Gură de Aur de ongemsm . A şa-zisul “o rig e n ism " al Sfântului
loan Gurii d e Aur era o invenţie duşmănoasă a lui Teofil şi n u poate fi
argumentai cu nimic dm v asta operă teologică a m arelu i p atriarh b izan tin .
Nu se putea ca o le c tu ri aten tă a o p erelor lui O rig en să n u stâ rn e ască
adm iraţia pentru incom parabilele pagini d e spiritu alitate sau c e le consacrate
problem elor " fifo s q fie t, adică p roblem elor legate d e viaţa m o n ah ală. A cestea
sunt încă şi astăzi, câte au m ai răm as din ele, cele m ai atră g ăto a re p ag in i, mai
urile şi pe deasupra şi f o ite d e erezie, din tot c e a e lab o rat O rig en .
Teotim a putui intra in contact cu aceste pagini c h iar p rin ed iţia F îlo ca lie i.
datorită celor doi părinţi capadocieni * , d a r el av e a la în d em ân ă, d u p ă cum

* pr (paf I a u G. C otam , ap c u . p 48.

* FU ocakt * iubire de ceea ce este frumos; litiu generic aplicat in particular la două
lucrări b FUacaila lui O rigeu o antologie de texte de spiritualitate din scrierile
accauia. akă&iită de S f Vasiie cel Mare şi Sf. Grigorie de Nazianz intre anii 358-
359, conţinând multe pasage care nu s-ou păstrat in textul original grecesc Dintre
« tip ie critice modeme amintim: J. Arsmitage Robinson, The Plulocalia of Ori-
gea. T k te n revbed «itk a criticai introduction aud iudkes. Cambridge.
1193. Preta. e. p. VU-1X. Introductiv* to tbe text. p. X11I-L1I; T he text o f th e
PhiucaKa. p. 7-256. A fost reeditată hi 1961; G. Lewis, T he Phtiocalia of
%
reiese din relatările h n Socraies şi S o z o m e n , c h ia r o p e re le o r ig in a le a le lui
Origcn. Aprecierea pe care Teotrin o la c e o p e r e lo r iu i O rig e n , e s te u n a ie ş ită
din entuziasmul lui pentru partea filo c a lic â a a c e s te i o p e re , şi nu în s e a m n ă o
adeziune integrali, fără re z e rv ă , la to a tă te o lo g ia , in c lu siv la e r o r ile lui
Origen3’c . Această apreciere a fo s t fă c u tă in tr-u n m o m e n t c â n d p ro c e s u l
examinării critice a operelor lu i O rig e n e r a în p lin a desfăşurare, s a u . m a i
exact, când erau apreciate s e v e r d e o a m e n i c a T c o fil, Ic ro m m şi F p if a n iu şi
apărate de oameni ca loan al Ie ru s a lim u lu i. R u fin . D id im c e l O rb . F v a g r ie
Ponticul şi alţii. Teotun nu avea în c ă p e rsp e c tiv a s i a p re c ie z e ju s t c c e r a şi c e
nu era cu adevărat erezie în ansamblul te o lo g ic i lu i O rig e n . P e d e o p a rte ,
admirator al personalităţii şi mai ales a l ftlo c a lie i lu i O n g c n , d in c a rc -şi
sorbea hrana duhovnicească, ia r p e d e a l ţ i parte, p u s in s itu a ţia d e a a p ă r a p e
prietenul său. Sfanţul loan Gură de Aur. in tr-u n m o m e n t c â n d a c e s ta e ra
acuzat dc origenism. Teotim a crezut c ă fa c e un s e rv ic iu atât p rie te n u lu i s i u ,
cât şi lui Origen, apreciind c ă r ţile a c e s tu ia c ă n u c u p rin d în v ă ţă tu ri re le . a d ic ă
erezii. Faptul că Teotim n - a fost un o rig e n is t p r o p n u - z is , o d o v e d e ş te fa p tu l
a
că el nu fost condamnat ca atare la n ic i u n s in o d lo c a l sa u e c u m e n ic .

O rigen, Edinburgh, 1911; 2) Filo cal ia Sfinţilor M ic a r io N o ta r ii şi Nicodim

de la Sf. M unte, publicată pentru prima daţi la Veneţia in 1782 şi cea mai recentă
ediţie a fost publicată la Atena în 1957. Cea mai completă ediţie rusească a
Fîlocallei aparţine lui Teofan Zăvorâtul, apăruţi la Moscova. 1884-190$. O ediţie
completă in limba engleză se afiă in plin proces de publicare, sub conducerea lui
G IN Palmer. Philip Shcrrard and Kahstos Ware. T he Philokalia. The
Com plete Text. London Faber & Faber. 1979. Alte traduceri modeme oferă
numai fragmente. Vezi E Kadloubovski a n d G. I FI Palmer. W ritings from the
Philokalia on P ray er of the H eart. London. 1951; Idem , E arly F ath e rs from
the Philocalia. London, 1954. Petit Philocalie de la p riere du coeur, Pans,
1953; G. Vannuci, L a Filocalia, Firen/c, 1963. in limba română Fllocalia a fost
tradusă prin osteneala pr. prof dr. Dumitru Stăniloae: voi. I, Sibiu, 1947; voi II,
Sibiu, 1947; voi. III, Sibiu, 1948; voi. IV. Sibiu, 1948; voi. V, Bucureşti. 1976.
voi. VI. Bucureşti, 1977; voi. VIL Bucureşti. 1977; voi. VIII. Bucureşti, 1979.
voi. IV Bucureşti, 1980; voi. X. Bucureşti. 1961; voi. XI, Ep. Romanului şi
Huşilor. 1990; voi. XII Bucureşti. 1991.
În legătură cu Origen s-a scris o literatură teologică imensă. Deosebit de valoroase
suni: E.R Rcdepenning. O rigenas. Einc D arstellung seines Lebens und seiner
Lehre. 2 vo t Bonn. 1841-1846; E de Fayc. O rigene, sa vie, son oeuvre, sa
pensee. 3 \ o ! . Paris, 1923-1928; R . Cadiou, Introduction ou sistem e d ’Origene,
Paris, 1932; G .L Prestige, F athers and Heretics, London, 1948; J. Danielou.
O rigene. Pans. 1948; Ham Urs von Balthasar, O rigene, S p irit an d F ire: A
them atic Anthology o f his w ritings. Translated by Robert J. Daly. Washington
D C . (The Cathoiique University o f America Press), 1982; Henri CrouzeL
O rigene. Translated by A S WonralL Edinburgh, 1989,278 p.
97
 Socrates şi Sozomen nu mai precizează dacă argumentele invocate de
Teotim şi-au atins scopul dorit, adică necondamnarea cărţilor lui O rig e n , prin
retragerea documentului de condamnare care era supus episcopilor s p re sem­
nare Pentru noi, însă, modul cum istoriografia epocii respective a surprins
atitudinea dârză a ierarhului Teotim, are şi un alt aspect. Faptul că “dintre tofi
episcopu cart s-au opus semnării actului respectiv, e citat numai Teotim, iar
cuvintele lui sunt reproduse textual, subliniază prestigiul deosebit de care se
bucura episcopul tomitan in cercurile teologice fi bisericefti bizantine din
anul 4031 I
Din păcate, nici S o c ra te s şi n ic i Sozomen nu ne d a u nici o informatic
despre opera literară a lui Teotim. Dar Fericitul Ieromm î-a c o n s a c ra t două
rânduri şi ju m ă ta te în isto ria s a lite ra ră : “ Teotim. episcop dc Tomis in Scythia,
a publicat în formă de dialog f i in s tilu l vechii elocvenfe, opere scurte fi
crom atice talcătuite din fra ze scu rte). Aud că scrie f i alte lucruri ''"4
Inform aţia lui ie ro m m e p re a la c o n ic ă pentru a permite intrări în d e ta liu .
“D u d o g u P cu ltiv at de Teotim era o veche tradiţie clasică greco-latină care a
trecut şi în creştin ism . A p o i p rin faptul că a scris omilii în s tilu l v e c h ii a rte
oratorice, d enotă c ă e r a u n iubitor al clasicismului. Scriind în greceşte, el
alim enta evlavia c re d in c io şilo r săi de limbă greacă, care vor fi fo st destul d c
num eroşi la T o m is, d a r, probabil, el destina producţiile sale lite ra re u n o r
cercu n m a i largi d e citito ri, dincolo d e graniţele eparhiei sale, în lu m e a c u ltă
şi pretenţioasă a te o lo g ie i ră să rite n e . Pentni misiunea internă şi cea de la
m arginile eparh iei sa le , e l s -a folosit, foarte probabil, de limbile autohtone:
8** * scită, g o tic ă ş i, d e sig u r, la tin a 305.
Dmtr-un titlu păstrat de Sfântul Ioan Damaschinul in lucrarea Sfintele
Partide, rezultă că Teotim a scris o omilie la cuvintele din Matei 5,23:
"Când va fi să-fi aduci darul tău la altar...'", deci o piesă literară cu caracter
pur duhovnicesc, poate în legătură cu pregătirea pentru Sfânta împărtăşanie
Din cele câteva neînsemnate fragmente din scrierile lui Teotim păstrate prin
Sfiatele Paralele ale Sfântului ioan Damaschinul, reiese că autorul nostru era
preocupat de problemele morale şi mai ales de râvna după desăvârşirea
călugărească .

pr grof lom G Osman, o p .c u , p, 48.

** ‘Theotimus" “Scythiae Tomoruns episcopus, in morem dialogprum e l veretis
eiocventide brcvis comaiicosque tracutus edidit Audio cum e t alia scribcre"
(Per, krofum, De viri* illustribus. 131, in P.L., 1 23, col. 753-756).
pr prof Ioan G. ('oman. op.aL , p. 49.
Astfel, vorbind despre păcat, Teotim spune că oel ce păcătuieşte cu cugetul, prin
Însăşi rapiditatea gândului, săvârşeşte păcatul complet, când faptele trupului pot fi
¡ntrenipte de multe lucruri (cf Sf. Ioan Damaschinul, Sfintele P aralele, litera P
9f
 E v la v ia p ro fu n d a a lu i T c o tim e s te ilu s tra tă şi In a c e s te te x te p ă s tr a te în
S fin te le P a ra le le : “A -fi am inti cu adevărat de Dumnezeu înseamnă a -fi am inti
de viafă , "a uita de Dumnezeu înseamnă a m u ri'm I a r în a lt lo c , s p u n e .

titlul IX, in P.G., t. 96, col. 241 A). Idcea aceasta, cu bază în Sfânta Evanghelie şi
in 11local ia patristică înfloritoare în jurul anului 400, putea face parte dintr-o
scriere adresată călugărilor. La fel, probabil, şi ideca că lucrul grav nu e să suferi
ceva sever, ci să suferi pe drept (Ihidem, col. 320 C). Liniştea sufletească,
îndeosebi mintea nctulburatâ c o mare agoniseală in drumul spre desăvârşire. Intr-o
minte tulburată şi frământată nu se află nici o idee frumoasă nu pătrunde nici harul
lui Dumnezeu. Caracteristica sufletului desăvârşit este liniştea, pe când a sufle­
tului nelegiuit este frământarea de griji. Despre sufletul desăvârşit s-a zis că el este
ca un crin in mijlocul spinilor, şi in Evanghelie harul, desemnează sufletul lipsit
de griji: ‘'Crinii nici nu se ostenesc, nici nu ţes, şi cu toate acestea ei s-au îmbrăcat
intr-o slavă mai marc decât aceea a lui Solomon” (M atei 6, 28). Despre cei prinşi
In multe griji pentru cele trupeşti. Scriptura zice: “T oată viaţa neevlaviosului este
frământată“ (Iov 15,20). Intr-adevăr, este lucru neevlavios să-ţi consumi toată viaţa
în griji trupeşti şi să nu-ţi arăţi nici o preocupare pentru cele v iito are” “ Pentru ce,
zice Icrcmia in Plângerile sale, cei ce au fost crescuţi în purpură stau trântiţi în
gunoi?” (4, 5). Când sălăşluim în gânduri strălucitoare şi arzătoare, atunci suntem
educaţi în purpură. Când însă ne amestecăm în lucrurile păm ânteşti, atunci ne
acoperim cu g u n o i Cel ce merge pe patru picioare este cu totul n ecu rat Iar pe
patru picioare merge cel care se încrede în lucrurile sensibile şi, prin grija pentru
acestea, îşi neglijează partea conducătoare a sufletului. După cum cei legaţi merg
greu, tot aşa cei legaţi de această viaţă nu duc la bun sfârşit drumul curat al virtuţii
(•Ibidem , col. 364 AB).
«Aceste consideraţii despre sufletul desăvârşit com parat cu crinul şi despre dispre­
ţul suveran faţă de grijile şi preocupările vieţii trupeşti, ne pun în faţa unui
contemplativ de genul lui Origen şi al vestiţilor anahoreţi ai Egiptului şi Siriei.
Liniştea desăvârşită a minţii şi deprinderea totală de cele pământeşti favorizează
sporul în cele duhovniceşti, limpezind drumul virtuţii. Teotim practica o asemenea
viaţă în propria sa eparhie. Ţinând seama de stilul strict “filozofic”, adică, mona­
hal al vieţii sale, al ascezei care caracteriza viaţa sa cotidiană, de renumele său de
om sfânt şi făcător de minuni, de calificativul de “zeu al romanilor” , pe care i l-au
dat hunii, considerăm că Teotim aplica acest program “ filozofic” în propria sa
Biserică şi ţară. Din contactele pe care le-a avut uneori, în timpul călătoriilor sale,
cu unii mari contemplativi ai vremii, poate cu Sf. Grigorie d e Nyssa. poate cu
Evagrie Ponticul şi cu alţii, viaţa sa contemplativă a avut de câştigat. Teotim era
un intelectual subţire, cum reiese din intervenţia sa în favoarea Sfântului loan
Gură de Aur la Constantinopol, din aprecierille Fericitului îeronim şi din rangul
pc care i-l acordă Sf. loan Damaschin în Sfintele P aralele, aşezându-l aproape
totdeauna între marii capadocieni sau lângă marele său prieten, loan Gură de Aur»
(pr. prof. loan G. Coman, op. cit., p. 49).
107 Sf. loan Damaschin, op cit., col. 520 B.
308 Ibidem, col. 520 B.
99
 309 * i •
‘Am trebuie să mai ştim nim ic afară u e D um nezeu \ In acest ultim text -
cum preciza un renumit patrolog rom ân310 - se sim te un p ro fu n d accent
tertulianist
Scmtor de limbă greacă, apreciat de istorici şi criticii literari ai tim pului său,
Teotim 1 de Tomis , a însemnat un capitol important în istoria B isericii din
Scythia Minor. Preţuit de credincioşii săi şi de huni care, aşa cum am subliniat,
îl numeau "zeul romanilor*', Teotim a fost nu numai un m isionar în felul
Sfântului Niccta de Remesiana şi a celorlalţi episcopi daco-romani de la
Dunărea de Jos, ci şi un monah îmbunătăţit care făcea minuni. Im plicarea sa în
controversa origenistă la Constantinopol ni-1 arată ca pe un abil dialectician şi
prieten devotat al Sfântului Ioan Gură de Aur. Afirmaţiile sale în favoarea lui
Ongen, pledează nu atât pentru calitatea sa de adept al întregii teologii a
marelui alexandrin, cât pentru ardoarea sa în favoarea filocaliei lui Origen.
Puţinele fragmente care ne-au rămas nu ne pot da o idee despre talentul şi
specificul sensului său. Râvna după desăvârşire îl va fi pus în legătură cu
marii monahi şi contemplativi ai timpului, poate cu Sfântul Ioan C asian, cu
Sfântul Grigorie de Nyssa, cu Evagrie Ponticul. Legăturile sale dese cu
Sfântul Ioan Gură de Aur i-au întărit principiile sale “filo so fic e ” , adică de
viaţă monahală şi îi vor fi rafinat expresivitatea literară. Puţinele fragm ente
păstrate in Sfintele Paralele îl înfăţişează ca pe un adept convins a l legăturii
cu Dumnezeu prin asceză şi contemplaţie.
Totodată, Teotim este şi un important “docum ent’* şi o m ărturie istorică
puternică a creştinismului scito-geto-dacic pe pământul ţării noastre, cu
opere, capitole de viaţă spirituală şi realizări de înalt nivel în istoria
bisericească şi politică a timpului. El e printre cei dintâi geto-daci, numiţi
atunci “s c iţi\ care leagă strâns pe Sfântul Ioan G ură de A ur de păm ântul
Daciei Pontice şi al întregii Dacii, determinându-1, poate tot el, să trim ită
misionari în ţinuturile noastre, misionari cu care va fi colaborat, aşa cum
episcopul Bretanion, cu 20 de ani mai devreme a primit şi a colaborat cu
misionari din Capadocia. Spiritul evanghelic al dragostei a fost turnat de
Teotim şi de misionarii Sfântului Ioan Gură de A ur în plăm ada de etnogeneză
a poporului nostru, în care a germinat şi a înflorit de la început com oara
omeniei, a ospitalităţii, a receptivităţii la tot ce e pozitiv şi bun. D in cuvântul
şi viaţa misionarilor hrisostomici şi de la Teotim, daco-rom anii şi apoi

w /¿»«fern, col. 533D.

1 pr. prof. loanG. Coman, op.cit., p. 50.
|| Documentele vorbesc de un Teotim II de Tomis, care a subscris la susţinerea
hotărârilor Sinodului III Ecumenic (cf. P.G., t 85, col. 1359-1360; Otto
Bardenhewer, Geschichte der aitkirchlichen Literatur, t. III, 1923, p. 605):
Tipwöeo; emoKOJKx; ZkuOojvUTteypaya aiKxpruvapevoc; Kai xa pjjg.
100
românii, au învăţat să vină în ajutorul oam enilor sau popoarelor năpăstuite,
spre a le apăra, aşa cum Teotim a venit în ajutorul Sfanţului loan G ură de
Aur, iar acesta, în acela al săracilor şi nefericiţilor de tot felul.
Teotim şi-a apărat apoi poporul în faţa invadatorilor barbari, cum erau
hunii, cu metodele sem nalate de istoria tim pului: bunătatea, diplom aţia şi
facerea dc minuni. Asem enea lui N iceta de Remesiana, el nu a fugit din faţa
năvălitorilor, ci a răm as în furtună cu poporul său, încurajându-l şi mângâ-
indu-l, apărându-1 de erezii, ca Bretanion, învăţându-1 să răm ână m ereu
identic cu el însuşi, ca stânca sub uraganul valurilor.

d) E piscopul Valentinian
Păstorirea episcopului V alentinian a avut loc în tim pul dom niei îm păra­
tului Justinian, ale cărui strălucite victorii m ilitare au asigurat Im periului
bizantin o epocă de linişte şi de prosperitate, de care s-a bucurat şi provincia
bizantină de la Dunărea de Jos, Scythia Minor. îm păratul Justinian (527-565)
a întărit frontiera nordică a imperiului şi a fortificat cetăţile din Scythia M inor
şi de pe Dunăre. A fară de acestea, s-a îngrijii şi de reînnoirea unor m onu­
mente religioase din Scythia M inor şi, după unii specialişti, a ridicat chiar şi
numărul episcopiilor de aici312.
Măsurile întreprinse de el au avut drept efect începutul unei noi perioade
de înflorire, atât în provincie cât şi în Biserică. Mai precizăm faptul că într-o
“expunere” ( e m s o i ţ - expositio) asupra centrelor eparhiale ale vrem ii, patri­
arhii, mitropolii şi episcopii, întocm ită cam în aceeaşi perioadă de Epifanie
din Cipru, patriarhul Constantinopolului (520-535), Episcopia Tom isului este
trecută în locul al doilea din grupa “a rhiepiscopiilor autocefale” *21

3,2 Capitala provinciei, Tomisul, a întreţinut din vremuri îndepărtate, legături comer­
ciale neîntrerupte cu Constantinopolul. Datorită acestor legături, după mărturia
istoricului Sozomen, oraşul a devenit o “cetate mare şi fericită” (Sozomen, op.cit ,
P.G., L 67, col. 1345-1346: “itoAu; pryaXri kou euSaiptov”) iar inscripţiile o
caracterizează ca fiind “o foarte strălucită metropolă” (cf. R. Cagnat, J. Tourtain et
P. Jouguet, Inscriptiones graecae ad res romanes pertinentes, Paris, 1911, p.
211, Inscripţia nr. 630-631: MXaţucpoxaxn<; pr|XpoJioA£ax; ToţiEmq”); O. Tafrali,
La Roumanie Transdanubienne (Dobroudja), Paris, 1918, p. 51, n. 2.
După unii cercetători, Episcopia Tomisului a fost ridicată la rangul de arhie­
piscopie în anul 451. Din epoca împăratului Justinian s-au înmulţit numărul scau­
nelor episcopale dependente de Episcopia Tomisului , dar din nefencire, marea
invazie avaro-slavă din anul 602, a pus capăt existenţei tuturor acestor scaune
episcopale (cf. G.I. Konidaris, Ai piţxpoJtoXEiq Ktxi apxtenuncorai xou
OiKO\)|i£vtKO\) jcaxptapxeiou r a i ţ| xe£iq aoxcov, Atena, 1934, p. 50: I.
Bamea, Perioada Dominatului (sec. IV-VII), p. 459, n. 12).
101
(dutotcnţxxÂtov ctp5(i£7UcncoKtov), în numAr d c 34, u rm â n d dupft e p a rh ia
Modici*1.
Din această perioadă d c înflorire a B isericii c re ş tin e d in Scythia Minor,
care, asemenea
latoria i păstrat num ele e p isco p u lu i V a lc n t ln la n d e T o m is
teologice ale vremii,
înaintaşilor săi in scaun , a fost im p licat in d isp u te le
respectiv în problem a “Celor trei capitole" , in cure a fo st p rin s şi împăratul
Justinion l4.
M onofiziţii, nem ulţum iţi d e în frân g erea d e la C a lc e d o n d in 4 S 1 315, în c e r­
cau pe toate cftilc să anuleze ho tărârile ac estu i sin o d . F u ria monofiziţilor a

m Epifnnie al Ciprului, Eicveoiç npcoroK^iţoaw naxpiapycuv te icai |At|tpono?ato)v,

în P.G .. t. 86, col. 780-790; vezi şi H. Gel/er, Ungedrucktc u n d ungenügend
VèrOfTentlchc T ex te d e r N o titia e E p ls c o p a tu m . E in B e itr a g z u r byzantinischen
K irch en - u n d V c rw a ltu n g sg c sc h ic h tc ..., M ü n ch en , 1901, p. 535 ş.u.
14 Politica împăratului Justinian urmărea două scopuri: a) să refacă mai întâi unitatea
politică a imperiului, alipind Imperiului dc Răsărit jumătatea occidentală a Im­
periului Roman; b) să refacă unitatea internă o statului, greu zdruncinat dc
tulburările monofizite. De aceea, atenţia sa se îndrepta când spre O ccidentul
roman, leagănul imperiului, pe carc-l dorea cât mai repede unît de imperiul său,
când spre Orientul monofizit, pe core se silea sâ-l salveze dc o ruptură ce părea
inevitabilă. In acest context dc împrejurări, înţelegem motivele care l-au silit pe
Justinian să se amestece in disputele teologice ale timpului (cf. diac. I. Pulpen
[Rămureanu], Episcopul Valentinian dc Tomis. Corespondenta lui cu papa
Vigilius în chestiunea uCclor Trei Capitole”, în “Biserica Ortodoxă Română”,
an. LXV [I947|, nr 1-9, p. 200). Amănunte în legătură cu epoca lui Justinian ne
oferă. Ch. Diehl, Justinian et la civilisation byzantine au VI-c siècle, Paris,
1901, Q. Sibiescu, îm păratul Justinian şi ereziile, Bucureşti, 1938; Louis
Duchesne, L'Église au VI-e siècle, Paris, 1925, J. Pargoirc, L ’Église byzantine
(527-847), Paris, 1923, dr. Hamiclur Alivisatos, Die kirchliche Gesetzgebung
des Kaisers Justinian I, Berlin, 1913; Gh. Cront, La lutte contre l'hérésie en
Origen jusqu'au IX-e siècle, Paris, 1933; W. Schubert, Justinien und
Theodora. Stuttgart, 1943; M. Şesan, Le V-c concile oecuménique, în
“Byzantinoslavica", XV, (1954), nr. 2, p. 230 ş.u.; C. Bihlmcyer, H. Tüchle, D.
van Damme, Histoire dc l'Église, t. I; L’Antiquité chrétienne, Paris, 1969, p.
267-273, E K Chrysos, The Ecclesiastical policy of Justinian, in the Dispute
Concerning the Three Chapters and the Fifth Ecumenical Council,
Thessaloniki 1969, pr prof. Liviu Stan, îm păratul Justinian, Sinodul V Ecu­
menic şi Papalitatea, în “Studii Teologice", an. V (1953), nr. 5-6, p. 347-364;
P.N. Urc, Justinian and his Age, Pelikan Book, 1951; A. Gerostergios, Justinian
the Great. The Emperor and saint, Belmont (Mass), 1982.
5 P roblem atica S inodului IV E cu m en ic, a tâ t d in p u n c t d e v e d e r e istoric, c â t şi
d o ctrin al, e ste an alizată în tr-o serie d c stu d ii şi lucrări d e re fe rin ţă : V.R. Sellers,
The Council of Chalcedon, L ondon, 1953; H .A . W o lfs o n , T h e Philosophy of
the Church Fathers, vol. I, C a m b rid g e , (M a ss), 1956, c a p .T h e M y s t e r y o f the
102
atin s p a ro x is m u l in 5 4 3 , c â n d J u s tin ia n a c o m p u i un tra ta t te o lo g ic (\ a d re s a t
p a tria rh u lu i M in u şi p u b lic a t su b fo rm a u n u i e d ic t, p rin care c o n d a m n a
o rig c n isn iu l , so c o tit a tu n c i c a fiin d p rin c ip a la sursA a m o n o f i/itis m u lu i.

Incarnation, p. 364-493; Idem , Philosophicsl Implication« o f A rianism and

A polllnarhm , în “Dumbrnton Onks Paper»", (Cambridge M am ), t, XII, (1958), p.
3-28; A Grillmcicr II Bncht, Da» Konzil von Chalkcdon. G eschichte und
G egenwart, 3 vol. cd. a lll-u, Wûrtzburg, 1962; Ig Ortiz de Urbina, D m
G lauhcnsiym hol von C'halkedon, In A. Orillnicicr-A Badil, o p .c it, vol I, p.
389-418; G. Mocller, Le chalcédonlsm c et néo-chalcédonlsme en O rien t de 451
à fin du Vï-e siècle, în Ibidem, p. 637-720; A. Grillmcicr, C h rist in C hristian
Tradition, vol. I: From the Apostolic Age to Chalcedon (AD 451), Section
thrcc: T he Council of Chalcedon, Mowbray», London & Oxford, p. 543-569; Pr.
Prof, loan RAmureanu, Evenimente istorice Incinte fi dupA Sinodul dc la Cal-
cedon, In "Studii Teologice", (an XXII, (1970), nr. 3-4, p. 179-211; Prof. Teodor
M. Popescu, Im portanja Istorici a Sinodului al IV-lea ecumenic, In
“Ortodoxia", an. III (1951), nr. 2-3, p. 188-294; pr. prof. D. StAnilooc, Definiţia
dogm atici dc la Calccdon, în op.cit., p. 295-440; pr. prof. loan G. Comun,
Definiţia d o c trin a ri a Sinod ului dc la Calccdon fi receptarea ei în Biserica
O rtodox!, în "Ortodoxia", an, XXI (1969), nr. 4, p, 499-506; Idem , M om ente şi
aspecte ale hristologici precalcedonicnc şi culccdonicnc, în “Ortodoxia", an
XVII (1965), nr. I , p . 44-82.
116 Acest tratat, însoţit dc o scrisoare către Sinod, intitulata: T p o p p a tou fkxcntecoç
louera vtavou rcpoç wţv ctyiav oivo5ov jtcpi npiyevouç tcat xcov opoeppovoiv
au ro u , se afli în P.G., t 86, col. 945-993. Tratatul este publicat şi în versiune latină
sub titlul Liber adversus Origcncm, în P.L., t. 69, col. 174-221, urmat dc Scrisoarea
către Sinod (col. 221-225; vezi şi J.D. Mansi, op.cit., t. IX, col. 178-186).
Însoţit de un valoros studiu introductiv şi dc o bogată listă bibliografică, tratatul a
fost tradus şi publicat în româneşte de prof. Teodor M. Popcscu, T ra ta tu l
îm păratului Justinian contra lui Origen, în “Studii Teologice", an. IV (1933),
p. 17-66.
Amănunte privind cearta origenistă ne oferă Franz Diekamp, Die orlgcnistlschcn
Streitigkeiten im sechsten Ja h rh u n d e rt und das fünfte allgem eine Konzil,
Münster im W., 1899 şi Teodor M. Popescu, D enaturarea istoriei lui O rigen, în
“Biserica Ortodoxă Română”, Seria Ii-a, an. XLIV (1926), nr. 5, p. 246-254; nr. 7,
p. 378-383; nr. 10. p. 580, nr. 11, p. 631-635 şi nr. 12, p. 710-718.
3 Personalitatea şi ideile lui Origen au fost întotdeauna izvorul unor controverse
pasionate. Condamnat de episcopul său, sprijinit de numeroşii săi ucenici, el a fost
atacat din nou, în sec. al IV-lea, de Sf. Epifanie şi condamnat în anul 400 dc un
sinod, în frunte cu Teofil al Alexandriei. Rolul jucat dc Fer. Ieronim şi Rufin de
Aquiieia în disputele origeniste ale timpului sunt bine cunoscute. Aceste dispute
au fost folosite ca o scuză pentru depunerea din treaptă a Sf. loan Gură de Aur.
Edictul publicat de Justinian în 543 împotriva origeniştilor a fost determinat de
tulburările din Lavra Mar-Sabbas din Palestina. Sf. Sava însuşi l-a vizitat pe
103
împărat în 531, cerându-i să intervină împotriva stareţului Nonus, liderul orige-
mştilor (Despre aceste evenimente vezi: Chirii de Scythopolis, V ita Sabae, ed. E.
Şqwartz, în Texte und Untersuchungen zur Geschite d e r altchristlichen
Litera tur, t 49, 4, Leipzig, 1939, p. 85-229). Miza acestei dispute doctrinare
depăşea totuşi cadrul local palestinian. Justinian a fost convins să iniţieze o con­
damnare generală a origenismului, general ratificată, în final, de către Sinodul V
Ecumenic. Condamnarea privea, pe de o parte, cosmologia şi antropologia ori-
genistă, iar pe de alta, o anumită hristologie profesată de cercurile origenistc şi, în
perioada primară, de Evagrie Ponticul.
întrebarea care s-a pus mult timp este dacă origenismul sec. al V l-lea, a fost
intr-adevăr doctrina marelui dascăl alexandrin. Cei mai mulţi istorici care s-au
dedicat studiului doctrinei lui Origen adoptă, în marea lor majoritate, o atitudine
de simpatie şi, adesea, de admiraţie faţă de acesta. Conştient sau nu, preocupaţi de
problema mărturiei creştine într-o lume necreştină, ei erau tentaţi să-l admire pe
Origen ca pe gânditorul creştin care a ştiut să se facă înţeles de către grecii păgâni
şi care a creat o teologie creştină care s-a exprimat în categorii filosofice accep­
tabile pentru necreştini. Meritele lui Origen în acest sens sunt de netăgăduit şi
foarte actuale. Sub aspect istoric, această reabilitare personală a lui Origen a
ridicat problema distincţiei dintre propriile sale idei şi cele ale ucenicilor săi.
Pe bună dreptate, renumitul teolog John MeyendorfT remarca: ‘-Cine s-a aflat la
originea tulburărilor ivite în sec. IV-VI, Origen însuşi sau doar câţiva «orige-
nişti»? Problema constă în a afla dacă aceşti origenişti erau credincioşi învăţă­
torului lor sau îi alteraseră învăţătura” (c f C hrist in Eastern C hristian Thought,
S t Vladimir’s Seminary Press, 1975, p. 48).
U nii istorici tind să prezinte chestiunile dezbătute în secolul al IV-Iea şi con­
damnate definitiv în sec. al Vl-lea ca neavând nimic de-a face cu Origen. Un
studiu obiectiv al faptelor şi, în special, lectura lui Flepi ap%cov (Despre
principii), pe care “apologeţii” lui Origen o trec de obicei cu vederea, conduc la
concluzii diferite. De exemplu, M. Harl, în strălucita sa analiză asupra tratatului
r ic p i apxcuv, a descoperit punctele din doctrina origenistă pe care tradiţia
Bisericii le-a respins în mod formal (Vezi: Origène et la fonction révélatrice du
Verbe incarné, Paris, 1958, p. 103-120). Acestea sunt tocmai propoziţiile
condamnate in vremea Iui Justinian. In opinia autoarei M. Harl, actualitatea lor
provine din faptul că “discipolii mai puţin inteligenţi decât învăţătorul lor, au
insistat asupra teoriilor celor mai discutabile ale lui Origen, în loc să rămână
credincioşi ideilor sale principale, principiilor elaborate de gândirea sa” (Ibidem,
p 367, vezi şi C Tresmontant. La m étaphysique du Christianism e, Paris, 1961,
p. 395-518). Această judecată, chiar dacă admite că origenismul autentic este
susceptibil de interpretare neortodoxă, pare totuşi insuficientă pentru a explica
eşecul origenismului în tradiţia creştină. într-adevăr, condamnările al căror obiect
a fost in sec. al V l-lea Origen, nu priveau numai trăsături accidentale ale gândirii
sale, “ exagerate” de către unii dispicopli, ci chiar ideile principale din Ilep i
a p x W ' în special cosmologia şi antropologia lui Origen.
Iritat la culm e de înfrângerea partidei sale, T eodor A skidas, arhiepiscopul
Cezareei, cel mai influent personaj dintre m onofiziţi, a căutat să se răzbune.
Astfel, după mai multe demersuri, el a con vin s pc împărat că m onofiziţii s-ar
împăca cu ortodocşii, împăcare care constituia unul din ţelurile majore ale
politicii religioase a lui Justinian, dacă ar fi condam nate oficial, ceea ce s-a
numit în istorie “Cele Trei C apitole ”, adică:

1) persoana şi opera Iui T eo d o r, ep isco p d e M op su estia (3 9 2 -4 2 8 ),

profesorul ereticului Nestorie;
2) scrierile lui T eo d o rei, ep isco p d e C y r (433-4 5 8 ), îm potriva Sf. Chirii
al Alexandriei şi a Sinodului III Ecumenic;

D acă O rigen, ca ex eg et şi m istic, nu e ste n icicu m im p lica t în c o n d a m n ă rile d in

sec. al V l-lea, nu acelaşi lucru se p o ate sp u n e d e sp re O rig e n te o lo g u l, ia r o rig e -
niştii care au intrat în con flict cu B iserica, în v rem e a lui Ju stin ia n , îş i în te m e ia u
învăţătura pe ideile perfect au ten tice ale lui O rig en .
Mulţi istorici m oderni, ca L ubac, D anielou, B ertrand, în d o rin ţa lo r d e a-l reab ilita
pe O rigen şi a-l aşeza în rândul m arilo r dascăli creştini, au sc o s în re lie f im portanţa
teologiei istoriei in exegeza lui O rigen şi rolul central p e ca re ac esta îl atrib u ie lui
Hristos. Totuşi lucrarea ITepi o ţp p )V , ca, d e altfel, şi m u lte pagini ex eg etice, răm âne
relevantă pentru concepţia lui O rig en d esp re om şi pen tru în v ă ţătu ra lui d esp re
întrupare, iar eshatologia sa treb u ie în ţeleasă în cadrul u nui m o n ism sp iritu alist
esenţialm ente platonician. A cest sistem m etafizic a pus la în d e m ân a c ă lu g ă rilo r din
Palestina şi Egipt bazele unei spiritualităţi suspecte, co n d ucându-i p e unii o rigenişti
la doctrinele cele mai aberante. O ricare a r fi m odificările ad u se d o ctrin ei lui O rigen
de către ucenicii de mai târziu ai acestuia, nu este nici o în d oială c ă a c ea stă doctrină,
în aspectele ei cele mai caracteristice, a izvorât d in lucrarea f l e p i ap%(OV. E ra, deci,
inevitabil ca această condam nare a origenism ului să n u îl in clu d ă şi p e m aestrul
alexandrin însuşi (John M eyendorff, op.cit., p. 46-52).
Studii recente aruncă o nouă lu m in ă asu p ra lui E v ag rie P o n ticu l ca re , pen tru
călugării egipteni şi palestin ien i, a fo st m a re le tă lm ă cito r d in sec. al IV -le a al
ideilor lui O rigen. Publicarea C a p e te lo r g n o stic e a le lui E v ag rie fac e p o sib ilă
înţelegerea clară a originii d irec te a d o ctrin elo r co n d a m n a te d e c ă tre S in o d u l V
Ecum enic, adică, în afară d e orig en ism u l p ro p riu -zis, h risto lo g ia lui E v ag rie (vezi:
A. G uillaum ont, E v a g re e t Ies a n a th e m a tis m e s a n tio rig e n is te s d e 5 5 3 , în
“Studia Patristica” , III, T e x te u n d U n te rs u c h u n g e n z u r G e s c h ic h te d e r
a ltc h ristlic h e n L ite ra tu r . t. 78, B erlin , 1961, p. 2 1 9 -2 2 6 : Idem, L es Kephalaia
Gnostica d ’E v a g re le P o n tiq u e e t l’h is to ire d e l’o n g â n is m e c h e z les G re c s et
les S yriens, Paris, 1962, p. 124-170 şi F. R efoule, L a c h ris to lo g ie d ’E v a g r e et
l ’orig ân ism e, în “O rientalia C h ristian a P eriodica” , t. 27, [1961], p . 2 2 1 -2 2 6 ). D eşi
num ele lui Evagrie nu ap a re în an atem atism ele pro n u n ţate Ia 553, n u m ero ase
izvoare contem porane şi ulterio are, c a re au fo lo sit d o cu m en te ale sin o d u lu i, astăzi
pierdute, m enţionează co n d am n area lui E vagrie d e că tre S in o d u l V E cu m en ic.
(Franz D iekam p, o p .c it ., p . 98-120)._____________________________________________
 IrrtM srM tmi Iha*. cpix-*p »1« I dona |4J.M 57|, alrc^ciA In 431 Im
MarvI B Anluir, B PerMa. împotriva SI C hirii al A le
r? l|H M a ^ CMptoVV eMadauprlor npurofi a opus o dir/A rcr.ii(en|l,
UM W dnd B p rin i w i a i co n d am n are *-ar ştirb i au (ori la ic a S in o d u lu i
da Al C dW dai.
CA M A Iw p a i i ortodocşilor npuroşi. p in i la urm i, ImpArainl
J a d l M m A W U touaaşelor lin T eodor A ak rd as, a c o n d a m n a i *‘( V / r trei
(~tţp*trA~ pnnir un cdHi Tortul adicfuiui n-a pierdui * şi nu ac cunoaşte
d a i n a d « « a ilcn i In
S prr denarharr A r d p «cruriu ai tim p u lu i, care şi^au dai a d e z iu n e a |i au
M M W ndteAuA, y a c t y l V alc n tirh an de To*m* n a v o ii d s e m n e z e etlk iul
A t M l M M i 1* O a a r d e la încep u t, Şteflu», apocm iarhtil M ă ritu lu i S cau n
la C a M M M Ş D i a it l t a d aft>f a p ro b e , rupând o n c c IrgAiurft c u s e m n a la m
actohac htoapdtof e v ţm m m h u l M in a a l ( o n a ta n tm o p o lu lu i, r
t a k l aplanam a c o t a r i m u n i r d i f i m a r , Tusfinian l a c h e m a t la C o n
d M M p d p e B H B H h | h c a r e irapA rifeu aa Teodora îşi punea mari
Ş H M p L n m m n a d m 54 5 . p a p a V i p h u t a p i r â r n R o m a . im b a rc â n d u -s e

1J f t i B | 1 H i j n p ^ j H n în r r dea M a r i n dT ap rès lea d o e u m c n is

, t A p v t o n p a l e , Pana. 1909. p 1-132 DAarnriaa n u r les tro is
at Ar eAtopaéan r cancBc a a r — r a l ş a s C V D n AL Justinien et la
d d M n hşuntohv M H e «aède. Pana. 1901. p 315-366: L . Duchesne.
l T < A » a a f l w d W r h m , 1925. cap. Oripéme e t ir* Trois C hapitres, p. 156-
2 M t P. â r U b a l K . ■ Bandy. L o m Brehter. G de f lu v ii, H isto ire de V É glise
dapah Am « t p M Juaşu'a uaa p m . pvhbde aava la dvactson de A ugustine
M t v Victor .Mar— , i TV D e la toart A r Thoadaaie a VHoeHom d e G régoire
Al CAtotoC f W . I9 TT, p H ) f a ; John M cyr-A w fT. In itia ties à la théologie

h t a t o É a d r Herm ann, P ro d rfim io o i

L ihri X II ad Jmstimismum

19 JABMBMRMdMppmtotototi natotodto aafeonpevmT An 513 pi amenoa/A plecări/

U p jl V ş B n apnr C j a m n o ş o i »M itoplgl JAC 22 aoieotfcne 545. D eci edictul
A # | l B d A | a l B A l M h i 544. pj f U k r H larlannq, o p ,c u , t fjj. p. 14-15: P
M l d A M M CL B to fc , L m » B tib v r , G de Phnrvat np r i/ , t H I, p 461, nr. 2; P.
M B , V ta |M * eto r J M t i t o at I» S H fr apactctiqnr in “Rechonchcs de»
5 m m » M f c g M M i XV, H H | pL 236*237; diac I, PuJpea (KJcn uneau u),
p p c tL .p M 2 i
B p v Z e B r . U a t i j i n u r A r t i h t o i i . , . p 3 ftf
n v B i i i H cn m n e a p e tit, co i. 5 6 5 -5 7 1 .425
pentru Sicii in, unde n r/lmu* / e u t luni. A bia iu Coamn# «inului '>46 a pâfâart
Sirncu/.i dchurcAnd in portul P ltrus Id 14 o cto m b rie a ceia şi un. de unde, prin
Greci» şi lllyriA, u ajun* U ( im M .intinopol, la 2'» ianuarie 5 4 7 iiin d prim ii cu
mitre pom pă de im pttnil. Papa ii adus cu sin e patru d is u m i rom ani, pe
linifitic u%. nepotul Hău, pe Scbaiitianuft, pe Petru ţ i pe SarpatiM ' Iniţial, pup.i
VigillU» a rupt com uniunea c u patriarhul M inas, pe m otiv câ acesta «eronate
•dictul de condamnare u "C elor Trei C apitole ”, dar la im urtcnţelc im pâraM lui
ţl tmpAr U cK i, a reintrat In Icgâturâ cu patnarbul ecu m en ic f i a p rom is câ va
eoiulmnnji ţi el “( ele i m C apitole", cu condiţia ca hotărârile Sinodulu i IV
I iiirncnic de la ( alcedon iâ rămână intacte. A stfel, la 11 aprilie 54 4 , in ap.im.ij
Paţtelui, pnntr-un act teologic numit J u d ic a tu m . trim is patriarhului M ina*,
papa Vigiluw a condam nat " ( ele Trei C apitole", fără sâ pună in dtv.tiţu;
autori taica Sinodului de la C alccdon ' 4. Publicarea acestui act papal a stârnit o
furtună de proteste în Africa, llly n a şi in O c c id e n t’ . N ici m oartea îm pârăicsei
Teodora, survenită la 29 iunie 548, principala susţinătoare a m o n o fiz iţilo r nu a
reuşit să potolească spiritele celor prinşi in vâlUiarea secator dispute.. Pânâ >i cei
mai apropiaţi colaboratori ai papei V rgilius au sânt in apărarea “C e lo r T m
Capitole", condam nând Judicatum -uJ. A stfel, d o i călugări african i, L am prv
dus şi Felix, au venit la C onstau ti n opol pentru a lupta şi protesta im p o tm a
hotărâm papei V ig iliu s ‘ . La aceştia s-au aliat chiar n epotul p ap ei, d iacon u l

,2Î J. Hafelc. H Leclercq, op cit., L IU, p. 21.

Cunoaştem cuprinsul acestui Judicatum numai din fragmentele păstrate ¡rar-o
scrisoare a împăratului iustin ian ( c i Epistola Justiniaai im p tr a io m ad
cpucopos.... in op ctt . col. 34, J.D Minai, op ca., t I X coi. 182), şi diocr-un aci
posterior al lui Vigilius, numit C onstitutum (Vezi C onititutum VjgiJiî P aper
de tribut Capitulis in PJL, t 69, col. 115. L. Duchesne, op c it, p. 1SS, C i
Helele, H. Leclercq, op.cit., t III, p. 26).
Acum. lacundus Hcrmiana, cea mai instruită persoană din anturajul papei, a com ­
pus tratatul său teologic intru apărarea “Celor Trei Capitole” şi a S in od al« dr la
Caiccdon, b care ne-am referit deja (P.JL, t. 67. col. 527-854). Episcop?) a/ncan
s-au întrunit intr-un sinod la Carlagjna in 550 sub preşedenţu lui R eparate >i au
excomunicat pc p a p a Vigilius (cf. J. Hcfele, H Leclercq, op cu . t Iii. p 35} t a
Ici iu procedat şi episcopii lll> ricului. care in anul 549 au ţinut un sinod in care s-
•u pronunţat in favoarea “Celor Trei Capitole**, publicând chiar o apărare sem ă pe
care au adresat-o împăratului. (Victor de Tonnena. C h ron k oa cont ia m a » .»d
ann. 549, tn P.l.., t. 68, col. 958. Chronica Minora, H. In M om eraeati Ger-
maniae lliilorica, Auctorcs Antlquissinii. ed Th Mc*mm*cn, Berolmi. ! w p
200-203) Totodată, sinodul a hotărât depunerea tui B enevute. ■urapobtul bir.
pentru câ acesta ent favorabil condamnării “Celor I rti Capitole” (C J. Hefeîe. H
Leclercq. o p .cit., t. III. p. 37; Jacques Zeiller. op c u , p 348)
* E p istola VlgJUI P a p a e a d R u stic u l» et S e b a s tia n u m in i D M ansi. o p cu
IX, c o l 356
 Rusticul şi un alt diacon pe nume SebastianusJi'. Aceştia, în ziua de Crăciun
1 anului 549, după ce l-au rugat pe papă să oficieze Sf. Liturghie solemn,
pentru a fi pe placul împăratului, în mijlocul slujbei l-au părăsit Iritat la
culme din pricina acestei insulte receptate în public, papa Vigilius i-a
excomunicat pe cei doi diaconi din funcţiile lor328. După ce au fost exco­
municaţi, Rusticus şi Sebastianus au răspândit în mai multe provincii ideea că
papa, prin publicarea Judicatum-ului, a atentat la autoritatea Sinodului din
Calcedon. in calitatea de diaconi romani pe care au avut-o, ei au putut să
înşele multă lume. De la începutul anului 549, ei au scris mai multor ierarhi,
printre care şi episcopului Valenrinian de Tomis, pe care l-au informat de
cele săvârşite de pontificele roman la Constantinopol, inserând ideea că
acesta s-a abătut de la hotărârile Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon321*.
Imediat, episcopul Valenrinian de Tomis a scris papei Vigilius, la Con-
stantipol, cerându-i detalii şi lămuriri asupra celor întâmplate. Din nefericire,
scrisoarea episcopului Valenrinian către papa Vigilius, nu s-a păstrat330.
La 18 martie 550 papa Vigilius a trimis episcopului Valenrinian de Tomis
o scrisoare de răspuns, din care putem cunoaşte unele aspecte ale perso­
nalităţii lui Valenrinian şi constatăm că acesta era o figură venerabilă de
episcop, preocupat de liniştea sufletească a turmei sale, precum şi unele
amănunte din viaţa internă locală a bisericii din Tomis331. Vigilius i se
adresează cu formula udilectissimo fratri Valentiniano, episcopo d e Tomis
provinciae Scythiae " şi laudă pe Valenrinian pentru grija lui faţă de turma lui
încredinţat! Apoi subliniază rolul pe care l-a avut episcopul Valenrinian în
aplanarea disputelor apărute la Tomis în jurul “Celor Trei Capitole”, arătând*10

1 P i - , 1 69, col. 43-51; JJ). Mansi, o p .c iL , t IX, col. 356.

m Este interesant de consemnat faptul că, la începutul controversei, cei doi diaconi
romani au lăudat Judicatum-ul; astfel, Rusticus, fără ştirea papei, l-a răspândit în
mai multe copii (cf. C J . Hefele, H. Leclercq, o p .c iL , l III, p. 30), iar Sebastianus
l-a socotit o “carte căzută din cer” ( “p u b lic a v o c e la u d a b a s, u t d e caelo Judicatum
nostrus ordinatum a tque p r o b a tu m ommibus, sicut praefati sumus, clericis
loqucreris’'; cf. J.D. Mansi, o p .c iL , t IX, col. 355).
P§ Informaţiile răspândite de Rusticus şi Sebastianus au provocat tulburări grave, in
multe locuri au izbucnit dezbinări, partide şi chiar vărsări de sânge (Epistola
Yigiln Pape ad Rusticum et Sebastianutn, în J.D. Mansi, op.ciL, t IX, col. 357;
CJ. Hefele, H. Leclercq, op.ciL, t DI, p. 34).
10 Ţmând cont de faptul că scrisoarea a fost adresată papei, probabil că ea a fost scrisă
de Valenrinian în limba latină (cf. diac. I. Pulpea [Rămureanu], op.ciL, p. 206).
31 Epistola Vigilii Papae ad Valenrinian uni episcopum Tornitanum, în P.L., t.
69, col 51-54; J.D. Mansi, op.ciL, | IX, col. 359-361; R. Netzhammer, Die
efcritdieken Altertumer der Dobrudscha..., p. 61-68; idem, Die altchristliche
Kirebeo provin Skytbien..., p. 397-412.
101
 cum el i-a chemat şi i-a îndemnat pe toţi păstoriţii săi care s-au tulburat şi
scandalizat de zvonurile care circulau în provincie, să nu se lase atraşi de
aceia, care sub pretextul că apără credinţa adevărată, uneltesc şi am ăgesc prin
viclenia lor, sufletele credincioşilor sim pli şi tulbură prin zvonuri ten­
denţioase Biserica lui Hristos.332 Mai departe, papa arată că, printr-un
oarecare Basinianus, “bărbat ilustru ş i vestit”333 şi prin reprezentanţii
Bisericii din Tom is la Constantinopol 334, a fost informat despre neadevărurile
ce s-au răspândit pe seama Iui în Scythia Minor, cum că el ar fi duşman
înşelător al lui Dumnezeu, fiindcă în actul J u d icatu m , ar fi condamnat nu
numai scrierile, ci şi persoanele episcopilor Ibas din Edesa şi Teodoret al
Cyrului. Faţă de aceste însemnări scandaloase, el aduce mărturie însuşi
conţinutul Judicatum -ului. Citindu-1, credincioşii din eparhia Tom isului se
vor putea convinge că nu a afirmat nimic care să lezeze hotărârile sinoadelor
de la Niceea, Efes, Constantinopol şi Calcedon.
Vigilius mai preciza că între promotorii acestor tensiuni şi dispute s-au
aflat chiar diaconii săi Rusticus şi Sebastian, pe care, în prima fază i-a exclus
de la comuniunea cu el, iar dacă aceştia nu vor da sem ne de îndreptare, va fi
obligat să-i pedepsească cu depunerea din treaptă.335
Totuşi, dacă şi după aceste clarificări, episcopul Valentinian va mai avea
îndoieli asupra sa, papa V igilius îl invită să vină la Constantinopol, pentru a
se convinge personal că el, papa, n-a făcut şi n-a scris nim ic împotriva celor
patru Sinoade Ecumenice şi nici nu s-a abătut cu ceva de la dreapta învăţătură
a înaintaşilor336.
Nu se ştie dacă episcopul Valentinian a dat curs invitaţiei papei de a veni
la Constantinopol şi de a cere mai multe lămuriri în această privinţă. Se pare
că nu a mai venit, fiind pe deplin edificat şi lămurit asupra situaţiei, prin

3 2 Epistola Vigilii P apae ad V alen tin ian u m .... în P.L ., t. 69, col. 51-52.
333 “Et quoniam Basinianus, illustris et magnificus vir, filius noster” (cf. E pistola
Vigilii Papae ad V alentm ianum , în J.D. Mansi, op.cit., t. DC, col. 360).
334 “...cum his qui pro actibus tuae fratem itatis ecclesiae in Constantinopoli
observant” (ibidem ).
35 “ ...inter quos etiam Rusticum et Sebastianum com perimus istius anctores
scandali, quos olim pro mentis suis a sacra com munione suspendimus. in quibus
nos, si non resipuerint celeriter, fratem itas tua cognoscat canonicam sententiam
prolaturos” (ibidem , col. 360).
Nu cunoaştem cu exactitate data când au fost excomunicaţi cei doi diaconi,
probabil că la scurtă vreme după 18 martie 550. J. G am erius, în D issertatio ad
L ibertatum . De q u in ta synodo et q u ae eam p raecesseru n t, e de părere că
excomunicarea a fost pronunţată la începutul anului 549 (P.L ., t 68, col. 1051-
1096; C J. Hefele, H. Leclercq, o p .c i t t. III, p. 38, n. 1).
334 P.L., 1 69, col. 51-53; J.D. Mansi, op.cit., | IX, col. 361.
t An
 intermediul informaţiilor primite prin scrisoarea papei Vigilius. El nu a
participat nici la Sinodul V Ecumenic, întrunit la Constantinopol în primă­
vara anului 553337.
Sinodul V Ecumenic, convocat în legătură cu problema “Celor Trei
Capitole| s-a deschis la 5 mai 553, în sala Sf. Sofia numită “Secretarium”, în
absenţa papei Vigilius care, deşi a fost invitat de o delegaţie a patriarhilor
răsăriteni, pe motiv de boală, a refuzat să participe la lucrări. La data de 5 mai
553, când s-a deschis oficial sinodul, împăratul Justinian a trimis celor 150 de
episcopi o scrisoare338, care s-a citit în cadrul primei şedinţe. în această
scrisoare, împăratul Justinian aminteşte de episcopul Valentinian de Tomis în
următorul context: căutând să explice atitudinea papei, împăratul sublinia că
iniţial, papa a consimţit condamnarea “Celor Trei Capitole” “şi chiar el
însuşi [papa, n.n.] nu o dată, nici de două ori, ci chiar deseori, a ana-
tematizat prin scrieri, acele nelegiuite trei capitole”m . O altă dovadă pe care
împăratul Justinian o aduce pentru a dovedi că papa a fost pentru con­
damnarea “Celor Trei Capitole”, este şi excomunicarea celor doi diaconi
romani, Rusticus şi Sebastianus, care s-au opus Judicatum-ului şi | chiar a
scris şi arătat, cu privire la condamnarea acestor capitole, lui Valentinian,
episcopul S cyth iei şi lui Aurelian de Arelate, care este cea dintre sfintele
biserici ale Galiei, cerându-le amândorura să nu primească nimic din ceea
ce a fost scris de către condamnaţii diaconi împotriva numitului
Judicatum ”340.
La 15 mai 553, papa Vigilius a trimis o scrisoare Sinodului, intitulată
Constitutum, prin care declară “Cele Trei Capitole” ortodoxe, ameninţând
cu excomunicarea pe oricine va îndrăzni să le condamne341.

337 Unii cercetători consideră că neparticiparea episcopului Valentinian la Sinodul V

Ecumenic, s-a datorat probabil decesului episcopului tomitan, survenit nu cu mult
înainte de acea dată (cf. C. Auner, Dobrogea..., p. 1259).
331 Epistola Justiniani impera tio ris ad episcopos Constan ti nopoli degentes, în
P.L., t. 69, col. 30-37; J.D. Mansi, op.cit., t IX, col. 171-186.
339 w . et ipse non semel, nec bis, etiam saepins in scriptus anathematizavit impía tria
capitula" (ibidem, coL 34).
340 Í . .sed etiam Valentiniano episcopo Scythiae, et Aureliano Arelaţi quae est prima
sactissimarum Galliae ecclesianim, scripsit et manifestavit de condemnatione
istorum capitulorum et praecepit eis nihil suscipere quod a condemmatis diaconis
scribitur contrarium praedicto Judicatum" (ibidem).
341 Titlul complet al scrisorii este: Constitutum papae VIgilli de tribus capitulis, în
P.L., t. 69, col. 67-112. Scrisoarea este semnată de papă, de cincisprezece episcopi
şi trei clerici romani. între cei şaisprezece episcopi, sunt şi doi din Illyricum şi
anume, episcopii de Ulpianum şi de Zappara (cf. Hefele, H. Leclercq, op cit t
III, p. 93).
HO
 Numele episcopului tomitan a fost amintit pentru a doua oară în şedinţa a
şaptea a Sinodului, din 26 mai 553, când a fost citită din nou Scrisoarea papei
Vigilius către episcopul Valentinian de Tomis, pentru a se face încă odată
dovada342 - dacă mai era nevoie - în faţa Părinţilor sinodali, că Vigilius a fost
la început pentru condamnarea “Celor Trei Capitole ”343.
Din cele prezentate, putem deduce că episcopul Valentinian de Tomis a
fost una din figurile de seamă ale vremii în Biserica Răsăritului, o perso­
nalitate teologică marcantă, cu o mare putere de influenţă. Faptul că papa
Vigilius îi scrie şi el răspunde la interpelarea pe care i-o face şi că în timpul
lucrărilor Sinodului V Ecumenic numele său este pomenit de două ori,
ilustrează pe deplin renumele de care se bucura episcopul Valentinian. Nu
cunoaştem care va fi fost atitudinea lui ulterioară faţă de hotărârile Sinodului V
Ecumenic. Probabil că, în cele din urmă, cu toată apărarea pe care, în
principiu, a luat-o “Celor Trei Capitole ”, a aderat şi el la condamnarea lor.

7. CĂLUGĂRII SCIŢI ÎN LUMINA

DOCUMENTELOR ISTORICE ALE EPOCII LOR

Din cele prezentate până acum, putem constata cu uşurinţă faptul că

provincia Scythia Minor a fost încreştinată foarte de timpuriu şi a cunoscut o

342 Vezi Collatio séptim a, în J.D. Mansi, op.cit., t. IX, col. 348.
343 în ceea ce priveşte pe papa Vigilius, trebuie să precizăm că împăratul Justinian a
exercitat o presiune extraordinară asupra sa, nepermiţându-i să părăsească capitala
imperiului până nu va semna hotărârile Sinodului. Astfel, după şase luni, printr-un
nou C o nstitutum a recunoscut hotărârile Sinodului V Ecumenic care a con­
damnat ‘‘Cele Trei Capitole”, lăsând pe seama succesorilor săi ca acestea să fie
aprobate în Occident (cf. Vigilii P apae C onstitutum p ro dom natione trium
capitulorum , editum anno C hristi 554, în P.L., t. 69, col. 143-173). în anul 555,
a părăsit Constantinopolul, îmbarcându-se pentru Roma. Pe drum s-a îmbolnăvit,
murind la 7 iunie 555 la Siracuza, în Sicilia. (Corespondenţa şi decretele papei
Vigilius sunt consemnate în P.L., t. 69, col. 12-328; Vezi şi E. Schwartz, I.
V igiliusbriefe. II. Z u r K irchenpolitik Justinians. S itzungsberichte d er (Kö­
niglich] bayerischen A kadem ie d e r W issenschaften, Münich, 1940, Heft 2, p.
132; L. Duchesne, L ’Église au V l-e siècle..., p. 151-218; A. Chavasse, Messes
d u P ape Vigile (537-555) dans le S acram entaire léonien, în “Epheennerides
Liturgicae” [Rome], t. 64, 1950, p. 161-213; t. 66, [1952], p. 145-215; É. Amann,
Vigile, artic. în D ictionnaire de Théologie C atholique, t. 15, deuxième partie,
Paris, 1950, col. 2994-3005, şi bibliografia; F. X. Murphy, Vigilius |Pape], în
N ew C atholic Encyclopedia, t. XIV, San Francisco, Toronto, London, Sidney,
1967, p. 661-667. H.M. Diepin, Douze dialogues de christologie ancienne,
Rome, 1930).
111
bună organizare bisericească, cu un scaun episcopal la T o m is, ia r d in p rim a
jum ătate a secolului al Vl-lca avem S jp sigure desp re ex iste n ţa p rim u lu i m itro ­
polit dc Tomis, in persoana lui Patem us. V iaţa spirituală in te n să a c re ştin ilo r
sciţi a favorizat, după cum am arătat mai sus, apariţia c o m u n ită ţilo r d e c ă lu g ă ri
(m onahale) încă din a doua jum ătate a secolului al FV-lea344, în c a r e s -a u fo rm a t
renumiţi teologi sciţi. Unii dintre ei au ţju n s episcopi, c a B re ta n io n , G h e ro n -
tuis, Ţeotim I. \ .ilentinian etc., iar alţii* răm ânând sim p lii m o n a h i, c a Ioan
Cassian. Ghermânus. Diomsie Exigul* loan Maxenţiu* Leonţiu* Petru* A c h ile
ctc., au contnbuit prin scrierilor lor Iu clarificarea şi fix area o rto d o x ie i c re d in ­
ţei. aşa cum a fost stabilită la Sinoadele E cum enice sau la p ro m o v a re a sp iri­
tualităţii autentice răsăritene in A pusul Europei.
Cu siguranţă c i intr-o astfel dc com unitate m o n a h a lă a u tră it ş i s-au
format "câhtgârii sci(C \ care au ju c a t un rol im p o rta n t în n e s fâ rş ite le c o n ­
troverse hnstologice care au continuat şi în secolul al V l-le a , s u b d o m n ia
împăratului filomonofizit A nastasie I (491-518) şi a îm p ă ra ţilo r J u s tin I (5 1 8 -
527) şi Justinian (527-565). A cesta din urm ă a p ro v o cat rca cţiu c a lc e d o n ia n fi
împotriva rmmofizitismului de toate nuanţele343. O rig in e a lo r s c ită e ste
dovedită atât de faptul că ei depindeau ju risd icţio n al d e m itro p o litu l P a te m u s
de la Torni*'44, cât şi dc am ănuntul că scitul D ionisic E x ig u l în tre ţin e a c u ei
relaţii strânse şi le vine în ajutor tn lupta lor ftntinestorianâ, tr a d u c ă n d u -lc d in
limba greacă in lim ba latină, opere dc valoare d in S fin ţii P ă rin ţi: D e s p r e
c re a re a om ului a Sf. G rigoric de Nyssa; E p isto la 17 c o n t r a Iu l N c s to r lc şi
E pistolele 45-46 c ă tre S u ccen su s a Sf. C hirii al A le x a n d rie i şi T o m o s u l
c ă tr e arm e n i a patriarhului P roclus al C o n stan tin o p o lu lu i. A c e s t lu c ru se
vede foarte bine tntr-o prefaţă la o traducere latin ă a d o u ă d in tre sc ris o rile
Sfântului Chirii ul A lexandriei către Succensus, trad u c ere p e c a re o trim ite 14

144 Si Kpifanic nc informează că In a doua jumătate a soc. al I V-lca existau mănăstiri

•udle/is In Scythl# Minor, deşi nu este exclus ca aşezăminte m onahale »A fii
rxiiuii încă din prima jumătate a soc. IV (cf. Îm p o triv a ereziilo r III, | , 70, 14, tn
P.G.. I. 45, col 572 B).
Ve/i pe larg L. Duchesne, o p a l., p 23*70: pr. Vasile Oh. Sibicncu, C ă lu g ă rii
acfţl, In “Revista teologică”, an. XXVI (1936), nr. 3*6, p. 182.
!V "Acoştla acuză pe episcopii din provincia lor, printre care se află şi PalcrmiH,
epmuipul Jui cctaica Tonus” (vezi Itspurtul eplscoptlor G e rm a n u l şl «Folian-
nr«, « ăiapABUar |J Dloscoras f | a preotului lllandus, In Fontes Hlstorliie
Daeo-Komaaao, voi. llr Bucureşti, 1970, p. 331.
112
“venerabililor dom ni f i fr a ţi prea iubiţi, loan f i Leonţiu"iA1 şi pc care, pentru
importanţa ei, o redăm aici în traducere integrală:
“Poate pare lucru nou celor neştiutori că Scythia, care se arată
Îngrozitoare prin frig şi in acelaşi timp prin barbari, a crescut bărbaţi
plini de căldură şi minunaţi prin blândeţea purtării. Că aşa stau lucrurile,
eu îl ştiu nu numai prlntr-o cunoaştere de naştere, ci mi l-a arătat şl
experienţa. Se cunoaşte că acolo [în Scythia Minor, n.n.], intr-o co­
munitate pământească deschisă, «expósita terrena congregatlone» am
fo st renăscut cu harul lui Dumnezeu prin taina botezului şi am fo st
învrednicit să văd viaţa cerească în trup fra g il şi prea fericiţilo r părinţi,
cu care acea provincie se slăveşte ca de o radiere duhovnicească
deosebită.
Credinţa lor, strălucind prin legătură cu fa p ta bună era pentru toţi
pildă de viaţă şi sinceritate. E i nu erau prinşi în mreaja nici unei griji
lumeşti şl puteau spune cu Apostolul «Cetatea noastră este în ceruri»
(Fllipeni 3,20). Ei au ţinut cu tărie neînfricată totdeauna dogmele
credinţei ortodoxe, căci deşi erau sim pli în cuvânt, în ştiinţă nu erau
nepricepuţi. Sfinţiile Voastre, însufleţiţi pentru integritatea credinţei, spri­
jin iţi din toate puterile râvna acestora, neţinând seama de inerţia şl
adversitatea unora care preferă lucrurilor cereşti fo lo su l celor prezente.
Credinţa flexibilă şt nestatornică a acestora fa ţă de adorarea lui
Dumnezeu, mă mâhnesc fo a rte tare. Adesea el îşi schim bă părerile sau
opiniile, după bunul plac al împăraţilor, ca şl cum sfânta religie se poate
schimba după calculele omeneşti, pentru că de la tradiţia apostolică,
tăria făgăduinţei D omnului rămâne statornică şl neclintită.
De aceea, sigur de tăria B isericii universale şl socotind puţin Impor­
tantă îndrăzneala sau fu ria perfidei neslorlcnc, care pune m ereu la cale
mereu să asedlezc tăria adevărului ortodox, nu num ai prin încercări pe
faţă, cl şl prin curse ascunse, mă ostenesc prin puterea p e care m l-o dă
harul dum nezeiesc, să opun arm elor de fle r ale acestei erezii un bastion
mântuitor. In acest scop, la îndem nul nostru stăruitor, am tradus din
lim ba greacă două epistole ale Prea Perleitului C hirii, episcopul A lexan­
driei, adresate lui Succensus, întălstătătorul D loccsarell lsa u rlel'M t.

,47 "Dow ini fi venerabilibuM ct carixMÎmia fratribuM lounni at que Leontio" (cf. Dionnuus
lixiguu, Praefstlo ud loanncin ct Leontllim, ln "Corpu* ( ’hrixliunoruio", Serien
I .alina, l. XXXV; Scripture« IIlyric! Minorent, Tum holti, 1972, p. 55.
" "Novum forai ton vidculur ignarii, şi Scylhiu |quuc) Irigoribu* simul ci barbarii
probator esae tcrribilia, viron nernpcr eduxerit calorc Icrucntcn ei worum
placiditate mirubilca; nobiu boc ita chhc non »olum nativa quadarn notitiu verum
clium experiuntiu maglatra compcrtum cat, quoa ibidem per dci graham connut
exproftita terrena congregation« wtcranicnlo cane buptinniati», qui bcalixaiiuiium
113
 “O d is t**" călugărilor scip:
din Scythia Minor, la Constantinopol şi Roma

Putem afirma cu certitudine că nesfârşitele controverse teo lo g ice în legă­

turi cu hnstologia calcedomană şi monofizită au preocupat în m are m ăsu ră şi
pc monahii luminaţi din îndepărtata Scythia M inor. D in tr-o scriso are a
împăratului Justinian către papa Hoimisda aflăm câteva n um e ale călug ărilo r
sciţi: loan Maxenţius. Leonţiu, Ahile şi M auricius349. C uno aştem d e ase­
menea şi numele lui Petru Diaconul, care a scris o ep isto lă către episcopii
africani exilaţi in Sardinia, precum şi a unui lector, pe n um e lo an , care
semnează la sfârşitul scrisorii alături de Petru, Leonţiu şi loan M ax en ţiu s .350

quoquc patium, quibus illa regio spiritali quo-dammodo fertilitate gloriatur,

caelcatem convemationem in came fragili meriumus intueri.
Quorum fides, opens conexatione resplendes, crcdebat omnibus vitae pariter ct
credulitatis exempli: hi, nullius prorsus mundanae sbUicitudinis nexibus involuti.
cum aposiolo dicere potennL Nostra autem conversatio in calis est - penes quos
etiam catholicae fidei dogmota semper intemerata viguere: nam etsi sermone
fuenjrt smplices, sed imperiu non fuenmt.
Horum studia vestra sanctitas emulau pro integnute fidei summis viribus elabo­
rai, ineruam quorundam varietatemque despiciens, qui utilitatem praesentium
rebus caelestibus anteponunt 1 quorum nos flexa fides et erga divinum cultum
frieda mobilitas valde maestificat - , qui pro volupUtibus principum svas
sententias plemmque commuUnt - quasi divina religio humanis umquam possit
altercatiooibus immutari, cum dominicae promissionis ex apostolica traditione
fixa mânerii et inconcussa soliditas.
Quapropter de universali ecclesiae firmiute secunis parvique pendens audaciam
aut furorem Nestorianae perfidiae, quae non solum conatibus manifestis venim
etiam clandestini* semper insidiis stabilitatem catholicae veriUtis oppugnare moli-
tur. pro facuhate, quam divina gratia suggerit, armia eius feralibus saluUre nitor
munimen opponere.
El ideo beaussuni Cyrilii Alexandrinae urbis cpiscopi dual epistulas ad Suc­
cesiuni directas Isauriae Diocaesariehsis antistitem, vorbis potissimum commo-
nentibus, de graeca nuper locutione transfudi" (cf. ibidem, p. 55-56; Vezi şi pr.
prof, lom G. Coman. Teologi şi teologie îd Scythia Minor în sec. IV-V, în
“Biserica Ortodoxă Română“, an. XCVI [1978J, nr. 7-8, p. 786).
Serj soarea are urmfcovea formulă de adresare: Sfântului, Preafericitului prin
menteie sale fi apostolicului stăpân, pârintelui papă Hormlsdas, Justinian, în
Fonte* Hiitorine Dtco-Romanae, voL II..., p. 327.
•,v> "Petrus misencordia I>:i diaconus subscripsit, Joannes misericordia Dej
monadn* Mubscnpsit, Leontius misencordia Dei monachus subscripsit, Ioanncs
lector mtscncordia Dei subscripsit. De incirnaUone et gratia Domini noştri
pi 11
C h m ti a ulgentram et iiio* epitcopoi Africae, in P.L, 1 65, col. 45 i .
loan Maxentius a fost un călugăr cult şi la curent cu evoluţia problemelor
teologice ale epocii sale, fapt ilustrat de scrierile care ni s-au păstrat de la el,
scrieri în care face apologia formulei călugărilor sciţi, arătând că aceştia sunt
sinceri şi definitiv ataşaţi de hotărârile Sinodului de Ia Calcedon şi de
Epistola dogmatică a papei Leon351. El apără formula scită pe un ton tranşant,
fără cruţarea persoanelor.
Leonţiu, al doilea călugăr scit cunoscut, a fost rudă cu generalul Vitalian,
care avea o mare influenţă la curtea imperială352. în jurul personalităţii lui
Leonţiu s-a creat o controversă: el a fost identificat de unii cercetători cu
Leonţiu de Bizanţ, teologul Iui Justinian I, de la care avem un număr de
tratate teologice353. A stfel, după Bardenhawer, Leonţiu de Bizanţ, ar fi
originar din Scythia Minor, unde s-ar fi născut în jurul anului 4 8 5 , de unde,
împreună cu alţi călugări, ar fi venit la Constantinopol. Fără a intra în detalii,
precizăm că este posibil ca Leonţiu de Bizanţ să fie aceeaşi persoană cu
Leonţiu scitul, mai ales dacă avem în vedere faptul că Sf. Chirii al A lexan­
driei şi doctrina sa hristologică erau la mare cinste la călugării sciţi, lucru
care poate fi observat din toate scrierile teologului lui Justinian I, care dacă
va fi fost călugăr scit, nu a făcut altceva decât să continue firul tradiţiei şi
gândirii în care a fost format354.
Aceşti călugări şi alţi fraţi de-ai lor, care nu sunt cunoscuţi cu num ele, au
depus în împrejurări foarte grele un efort susţinut pentru apărarea Ortodoxiei
în faţa avalanşei nestoriene şi m onofizite, precum şi pentru afirmarea deplină
a definiţiei dogmatice de la Calcedon într-o viziune chiriliană.
Ei au avut de asemenea un rol proeminent în realizarea legăturii dintre
Orient şi Occident, mai ales prin generalul Vitalian, rudă cu unul dintre

351 Vezi: P .C ., t 86, 1 col. 73-158 şi E. S w artz, A cta C oncilio n im O ecum enico-
r a m , t. IV, Strasbourg, 1914, p. 1-62.
53 Viteazul şi abilul general Vitalian era de origine scită. După unii el ar fi fost got,
d ar ştim că în documentele vremii numele de sc it şi g o t erau identice (cf. J.
Zeiller, L es o rig in es c h ré tie n n e s d a n s les rég io n s d a n u b ie n n e s ..., p. 383). D e
altfel, conform uzanţei de atunci, sciţi erau numiţi toţi locuitorii din nordul
D unării (cf. V. Pârvan, C o n trib u ţii e p ig ra fic e ..., p. 166 şi p. 177).
I A cestea sunt: C o n tra m o n o fiz iţilo r; C o n tr a lui S e v e r d e A n tio h ia , C o n t r a nes-
to rie n ilo r, în P .G ., t. 86,1 şi t. 86, 2 .
3 Vezi: Fr. Loofs, L eo n tiu s vo n B y zan z u n d d ie g le ic h n a m ig e n S c h r ifts te lle r d e r
g riech isch en K irch e , Teil I: D as L eb e n u n d d ie p o le m isc h e n W e rk e d e s
L eo n tiu s von B yzanz, Leipzig, 1887; V. Grumcl, L éo n c e d e B y zan ce, artic. in
D ictio n n aire d e théologie C a th o liq u e , t. IX, Pans, 1926, col. 400-426.
115
 ei5<\ şi cl scit de origine336, care, la îndemnul călugărilor357, s-a declarat
apărător al Ortodoxiei şi al Sinodului de la Calcedon, şi care, devastând totul
până la zidurile Constantinopolului, în anul 514, a impus îm păratului fîlo-
monotizii Anastasie s i pună capăt schism ei acachiene35 . îm păratul a reuşit
să-l potolească numai după ce i-a acordat titlul de “m agister m ilitum " şi i-a
promis convocarea unui sinod la Heracieea, la care să participe şi delegaţi din
partea papei.
împăratul | trimis o Scrisoare de convocare a sin o d u lu i359360*şi o altă scri­
soare către papa Hormisda, datată 28 decembrie 514, fiind prim ită la R om a în
luna mai 515 , an în care trebuia să se ţină Sinodul d e la H eracieea.
Amânarea datei ţinerii sinodului l-a determinat pe Vitalian să pornească a
doua ofensivă împotriva capitalei imperiului36. Urmaşul lui A nastasie,
împăratul Jusrin 1 (518-527), va duce însă o politică d e reconciliere cu
Biserica Romei*62 şi va ţine seama de condiţiile puse de papa H orm isda
pentru aplanare« schismei acachiene:
1) recunoaşterea Sinodului de la Calcedon şi supunerea clerului faţă de
tot ce a hotărât Sinodul;
2) anatema împotriva lui Nestorie, Eutihie, Dioscor, P etre M ongul,
Timotei Elurul, Acacie şi Petru Fullo;
3) reabilitarea tuturor episcopilor depuşi ce au răm as credincioşi
Calcedonului*63.

•m “Aceşti monahi, între care este şi Leontius, care zice c i este rudă cu Vitalianus”
(ci Raportul diaconului Dioscor, in “Fontas Historiae D aco-R om anae...", voi.
II, p. 329; vezi şi J. Turmei. H istoire des dogm es, Paris, vol. II, 1932, p. 386).
<v> Vezi 1 Ru.su. O bârşia şi răscoala lui Vitalianus, în O m agiu lui P. Con-
stantincscu-Iaşi, cu prilejul îm plinirii a 70 d e ani, (Extras), ed. Academiei,
Bucureşti. 1965. p 133-139; pr. Vasile Gh. Sibiescu, op.cit., p. 183.
'5 I Rusu, op.dL, p. 136.
E J l \ i'llct. M onophysism e, artic. in L a G rande E ncyclop éd ie, t. 84, Paris, f.a.,
p. 156.
,5V J.D Mana, op.cit j | VIU, col. 384.
360 ‘Aşadar, pentru că, după cum se pare, în părţile Scythiei s-au m anifestat unele
îndoieli despre dreapta credinţă, clemenţa noastră a hotărât în primul rând să se
ţină un sinod prcacucemic in cetatea Heracieea... pentru ca îm păcându-se inim ile
şi ccrcctindu-sc cu atenţie tot adevărul, credinţa noastră cea adevărată să s e facă
m ai lim pede cunoscuţi întregii lumi, pentru ca pe urmă să nu mai poată fi nici o
în d o ta li sau discordie" (cf. Scrisoarea îm păratului A n a sta sie c ă tr e p a p a
H o r m b d e . in F ontes H istoriae D aco-R om anae, vol. II, p . 325; L. D u ch esne,
o p .et/., p 38).
L. D u cb eso c op.cit . p. 37-39, Pr. Vasile Gh. Sibiescu, op.ciL , p. 184-185.
i. Rusu. op c i t . p. 138.
E M . V oileI op.cit., p. 156.
 Ortodox convins, împăratul Justin a permis patriarhului loan al 11-lea să
convoace un sinod la Constantinopol, în 519, unde s-a hotărât recunoaşterea
Sinodului de la Calcedon, rechemarea şi repunerea în scaune a tuturor
episcopilor ortodocşi exilaţi. După sinod, împăratul, nepotul său Justinian şi
patriarhul loan al 11-lea s-au adresat papei Hormisda relatându-i cele
petrecute. Hormisda, la rândul său, a trimis la Constantinopol, ca legaţi
papali: pe episcopul Germ anus, episcopul loan, preotul Blandus, diaconii
Felix şi Dioscor cu scrisori către împărat, către patriarhul Constantinopolului
şi clerul Bisericii, către prefectul din Tesalonic etc364.
Dar înainte încă de a sosi legaţii papei, în primele luni ale anului 519,
declarându-se apărători ai ortodoxiei şi ai Calcedonului în general, apar la
Constantinopol călugării sciţi, care cer aprobarea formulei lor:
“evadrţq cryiou; x p iab o ţ 7t£jtovflevat aapK i - Unus de
Trinitate passus est carne —Unul din Treime a suferit în Trup".
Această formulă, sub o altă redactare, o găsim şi în Tom osul către
armeni a patriarhului Proclus al Constantinopolului din 445365.
Considerând insuficient de explicită definiţia Sinodului IV Ecumenic şi
având în vedere mai ales pasajele, mai puţin clare din epistola lui Leon
despre cele două firi şi lucrările lor, călugării sciţi doreau aprobarea acestei
formule pentru a scoate în evidenţă faptul că subiectul actelor omeneşti din
Iisus Hristos este tot Dumnezeu (Unul din Treime)! Era de fapt o revenire
asupra anatematismei a 12-a a Sf. Chirii, atât de contestată şi com bătută de
Teodoret, care vedea în ea o exprimare a theopasism ului.366 în prealabil, ei
au supus această formulă spre aprobare mai întâi episcopului lor Patemus.
Cum acesta a refuzat să aprobe formula, aceştia îl reclamă pe Patem us
generalului Vitalian, cum că ar fi nestorian.
în capitala imperiului cearta începe între Leonţiu, ruda lui V italian şi u n
oarecare diacon Victor, care neacceptând formula sciţilor, a fost declarat
nestorian de către aceştia. La presiunea lui Vitalian s-a trecut la judecarea
acestei pricini, după cum reiese din relatarea legaţilor papali către papa
H orm isda:44A ceştia acuză p e episcopii din provincia lor, p rin tre care se află
Paternus, episcopul din cetatea Tomis. A u p rezen ta t cereri şi siliţi de
porunca prea proconsulului principe şi stăpân V italianus, conducătorul de
oşti, ne-am adunat pentru ju decarea p ricin ii... P rea bunul îm părat a adus la
îm păcare p e sus-num itul episcop şi p e slă vitu l bărbat V italianus. M onahii,

364 cf. Baronius, Anales Jesu Christi, an. 519, Magnutia, Antonius, 1618, p. 528.
365 “opoXoYouvteç to v ©eov Äxryou, eva xqç xptaôoç oeatxpKtDoöai” (cf. E.
Swartz, Acta Concilioram..., t IV, II, Prefaţă, p. VII).
366 J. Tixeront, Histoire des dogmes dans l’antiquité chrétienne..., p. 131.
117
fiirkA'J li se cerca să se îm pace, a u p re fe ra t m a i b in e s ă p le c e d in c e ta te
decât să ajungă la impâcare"}bl. în tim pul d isc u ţiilo r, e p is c o p u l C o n s ta n -
tinopolului a expus hotărârile Sinodului d in C a lc e d o n :44S c iţii a u în c e p u t în să
tă zică să se adauge fi a lin u l d in Treime». Noi d im p o triv ă a m z is : c e n u a
fost hotărât de cele patru smoade, nici în sc riso rile fe r ic itu lu i p a p a L e o n , n o i
nu putem nici să spunem nici să adăugăm.”*6*
C u toate acestea, convinşi de ortodoxia fo rm u lei lo r, p re c u m şi d e n e c e ­
sitatea întrebuinţării ei, patru dintre călu g ări, lo a n , L e o n ţiu , A c h ile şi
M aunciu3*9, au plecat spre R om a pentru a o b ţin e a p ro b a re a f o rm u le i lor.
Legaţii papali de la Constantinopol au avut în să g rijă s ă nu-1 a n u n ţe p e p a p a
H orm isda despre pretenpile acestora, sfătuindu-1 să n u le d e a n ic i u n fel d e
aprobare370.
Justinian, care atunci era doar asociat la treb u rile im p e riu lu i n u s - a a ră ta t
receptiv şi binevoitor călugărilor sciţi371, d a r m ai tâ rz iu , n u a tâ t c ă a fo st
convins de sciţii rămaşi la Constantinopol, câ t m ai ales d in raţiu n i p o litic e , s-a
declarat aliat al lor, insistând pe lân g ă p ap a H o rm isd a sp re a le re z o lv a
problem a372. A ceasta s-a datorat şi faptului că B isericile d in A n tio h ia şi Ieru - *13

v> R aportul eplscopilor G erm anu s şi J o h a n n es, a d ia c o n ilo r F e lix ş i D io s c o r u s şi

preotului B iandus, în F ontes H lstoriae D a c o -R o m a n a e ..., v o i. II, p . 3 3 1 .
w R aportul diaconu lu i D ioscoru s, în 7bidem, p . 3 3 3 .
** în E pistola pe care o scrie Justinian lui H ormisda, am inteşte n u m ele c e lo r patru
călugări: A chile, loan. Leonţiu şi M auriciu (c f. ibidem , p. 3 2 7 ). La sfârşitul e p is­
tolei pe care însă diaconul Petru o scrie episcopilor africani ex ila ţi în Sardinia,
apare în locui lui Leonţiu şi Mauriciu, alte două nume: Petru şi loan L ectorul (c f.
P .I -, L 6 5 , coL 4S1).
“D e aceea vă rugăm să cugetaţi cu obişnuita grijă şi cu luare am inte, p e care o are
de obicei stăpânul nostru, cum trebuie să primiţi p e c e i care au p lecat în felu l
acesta de la noi şi s-au separat de comunitatea noastră, sau să fie resp in se
capitolele lor, fiindcă Biserica din Constantinopol se îngrozeşte d e toţi a ceştia ” .
Pentru că “dacă se îngăduie să se facă aceasta, m i se pare că se v o r naşte
neînţelegeri şi scandaluri mari între B iserici” (c f. R a p o r tu l e p ls c o p ilo r
G er v ta n u s şi lo h a n n cs, I preotului B ian d u s şi a d ia c o n ilo r F elix şi D io sc o r , în
F o n te s H lstoriae D a c o -R o m a n a e..., voL II, p . 3 2 9-331).
1 lată c e scria la început Justinian papei Hormisda: “Dar fiindcă am aflat c ă unii din
tagm a monahilor, care se preocupi mai mult de vrajbă decât de dragostea şi pacea
lui D u m nezeu, dorind să provoace unele tulburări, au plecat de aici şi şi-a u luat
drum ul către îngerul vostru, fericirea voastră cunoscând prin prezenta scrisoare
ca u za răutăţii lor. s ă binevoiască a-i primi aşa cum merită şi să-i alun ge departe de
Sine" (cf- S c r iso a re « lui Justin ian către p ap a H orm isd a, în ibidem , p . 3 2 5 ).
3 i L a scurtă vrem e însă, Justinian adresează papei o altă scrisoare, din care observăm
cu uşurinţă schim barea atitudinii sale faţă de călugării sciţi: “U n ii afirm ă că
H ristos, F iul lui Dum nezeu, Domnul nostru, fiind răstignit cu trupul pentru
118
 salim, trimiţând lui Justinian o mărturisire de credinţă ortodoxă care cuprin­
dea şi formulele scite, împăratul credea că prin aprobarea acestora de către
papă, se va face mai uşor unirea*373. Cu toate că nu era împotriva formulei
călugărilor sciţi, totuşi papa a ezitat să se pronunţe în favoarea ci, mai ales de
teama legaţilor de la Constantinopol şi mai ales a lui Dioscor, care îl ţinea
sub presiune. A şa putem înţelege de ce papa a căutat să scape de el şi de ce,
odată, în prezenţa a mulţi bărbaţi, a rugat pe şeful armatei să comunice
împăratului, că dacă Dioscor nu mărturiseşte, că Hristos, Fiul lui Dumnezeu a
pătimit în trup, să fíe aruncat în mare374. Din acest motiv ţine în captivitate
călugării timp de 14 luni375, iar când aceştia încearcă să fugă, papa întăreşte
paza pentru a-i reţine până la sosirea legaţilor376. în acest timp, ei s-au adresat
atât poporului roman, care-i găseşte nevinovaţi, cât şi senatorilor romani377*,
dar şi aceste acţiuni au rămas fără nici un rezultat.
Obosiţi de atâta aşteptare, călugării sciţi s-au adresat episcopilor africani
exilaţi în Sardinia de către regele Trasamund, cerăndu-le să-şi exprime opinia
asupra ortodoxiei învăţăturilor propovăduite de ei. în acest scop, Petre Dia­
conul a scris o epistolă în care concentrează întreaga doctrină a călugărilor
sciţi. Fulgenţiu de Rupse le răspunde printr-o lungă epistolă, declarându-le
doctrina perfect ortodoxă şi lăudăndu-i pentru e a . Deşi în timpul celor 14

mântuirea noastră, trebuie predicat [că a fost răstignit] doar Unul în Treime. Dacă
ar trebui admis acest lucru reverenţa noastră să binevoiască a ne înştiinţa, cu
părintească prevedere prin înţeleptul său răspuns, ce trebuie să urmărim sau de ce
să ne ferim în această privinţă... Dar fiindcă s-a spus că monahii sciţi au venit la
reşedinţa voastră pentru acest motiv, potrivit tendinţei Părinţilor bisericeşti şi
conform regulilor monahale, după ce li se va da un răspuns care să nu-i înfri­
coşeze câtuşi de puţin, porunciţi să fie trimişi înapoi la noi, cu o scrisoare din
partea voastră” (cf. S crisoarea Iui Justinian către H orm isda, în ibidem , p. 327).
373 P.L., 1 63, col. 501.
374 “ ...N isi Christum Filium Dei, qui pro nobis passum est in came, unum ex sancta
et individua Trinitate fuerit confessus Dioscorus, pelaga demergatur” (loan
Maxenţiu, E pistolam H orm isdae responsio, în P.G., t. 86,1, col. I00B).
75 “ ...p e r quatordecim pene menses, quadim eos ibi deţinuit” (ibidem, col. 100 A).
376 Acest lucru îl mărturiseşte însuşi Hormisda prin epistola ce o trimite către
episcopii Germ anus şi Johannes, către preotul Blandus: “călugării sciţi, fiindcă nu
vor să înfrunte scrierea voastră şi spun că nu pot să amâne respectarea regulilor
religioase, au încercat să plece pe ascuns din oraş. Noi am făcut să fie păziţi mai
cu grijă, voim să cunoaştem cele ce le-am spus împotriva voastră, ca atunci când
vă veţi întoarce cu ajutorul lui Dumnezeu, greşeala lor să fíe îndreptată prin
îndemnuri bine chibzuite” (Scrisoarea papei H orm isda către episcopii G erm a-
nus şi Iohannes..., în Fontes H istoriae D aco-R om anae..., voi. U, p. 333).
377 cf. P.G ., 1 86, col. 104 ABC.
371 P.L., 1 6 5 , col. 552.
119
h m c it nu stai la Roma, H É scifi au stat p erm a n en t în c o m u n iu n e cu
papa, la întoarcerea legatului D ioscor, situaţia s-a sc h im b a t. A c e sta a d a t
dispoziţie ca ci s i fie alungaţi atará din R om a379. L a p le ca re , se p a rc c ă e i au
afişat cele 12 anatem atism e îm potriva nestorienilor3 .
Pc de altă parte, cu f o iţi insistenţa lui Ju stin ian , p a p a s-a a b ţin u t şi m a i
departe s i se pronunţe in privinţa form ulei călu g ărilo r sc iţi. P rim a d e s tă in u ire
o face însă episcopului Possesor, care i-a ce ru t lăm u riri în le g ă tu ră cu
canonicitatea scrierilor lui Faust de Riez referitoare la har381, lu c ră ri p e c a re
Possesor \o ia să le utilizeze in rezolvarea p ro b lem elo r rid ic a te d e c o n tro v e rs a
pelagiană şi mai ales in com baterea susţinerilor că lu g ă rilo r s c iţi382. S e p lâ n g e
astfel, că aceşti pretinşi m onahi383*, n-au p utut fi opriţi n ici p rin s fa tu ri, n ic i c u
blândeţea, nici cu forţa; m ergând “p â n ă la a d u n a re p ublică* în d e m n â n d
lum ea la tulburarea lin iştii ch ia r în ju r u l sta tu ilo r re g ilo r. Ş i d a c ă s ta to r n ic ia
p o p o ru lu i credincios n -a r J i rezista t, p rin n e le g iu ite le se m in ţe a le d ia b o lic e i
zâzanii, a r f i iscat in tre e i n eîn ţeleg ere ş i v ra jb ă "* .
Cât despre problem ele ridicate in ju ru l cărţilo r lui F a u st, p a p a a re fu z a t să
se implice. Faust n-a fost niciodată aprobat d e B iserică. S c riso a re a a c e a s ta
este trim isă cu data de 13 august 5203 .
Înarmat cu această scrisoare d in partea papei, ep isco p u l a fric a n a fă c u t
peste tot o negativă prezentare călugărilor sciţi, lo a n M a x e n ţiu , în n u m e le
călugărilor, răspunde la această epistolă printr-un p a m fle t u s tu ră to r la a d re s a
autorului ei. începe prin a contesta că această scriso are, p u să în c irc u la ţie d e
episcopul Possesor, ar aparţine papei, şi cau tă să d em o n strez e c ă e s te a u n u i

339 “ ...po6tquara comperit reverti Dioscorum, valens li praestare hoc benefic mm, ne
in publico ab eisdcm monachis argueretur haereticus missis defensoribus cum
ingenti violentia cos ab urbe Roma subito exire com prelit...” (Ioan Maxenţiu, A d
Epistolam Hormisdae responsio, în P.G., L 86, 1, col. 104 C).
Î8G Baronius crede că sciţii au fugit singuri, pe ascuns, iar anatematismele le-au afişat
la Roma, in mod public (cf. Annales ecclesiastid, Caloniae Agrispinae, Antonius,
1624-1690, anul 520, | VII, cap. 25).
381 E. Amann, Hormisdas, artic. in Dlctionnaire de Theologie C ath o liq u e, t. V II, p.
L Pana, 1927, col. 173
382 G. Fntz, Orange (Deuxieme conclle d*), artic. în ibidem, L XI, p. I, Paris, 1931,
col. 1093.
° Intrigantul l e ^ t Dioscorus. intr-un raport trimis papei, îl acuză pe loan M axenţiu
la fel: “ Iar Maxenţiu, care zice că are, în calitate de stareţ, o congregaţie, dacă este
Întrebat: cu care monahi a trăit, sau în ce mănăstire, sau sub care stareţ a devenit
monah, nu poate răspunde" (Raportul diaconului D ioscor c ă tre p a p a
Hormisda), în Fontes Hlatorlae Daco-Romanae , t. II, p. 333-334.
Scrisoarea papei Hormisda către episcopul Possesor, în ibidem , p. 335.
5 ? ibidem .
120
 duşman al lor. Accentuează apoi motivele pentru care nu se poate ca această
scrisoare să CI fost redactată de episcopul Romei:
“D e şi totdeauna o rice a devăr răm âne n eînvins, scrie foan M axenţiu,
to tu şi m inciuna n u Încetează ş i se rid ică îm potriva lu i Ş i fiin d c ă nu
îndrăzneşte să se rid ice îm potriva lu i cu fru n te a deschisă, n u d lo veşte cu
să g eţile sa le puternice, c i lu p tă îm potriva lu i in tr-u n m o d p refăcut. Ş i
astfel, am ăgeşte nu n um ai su fletele celo r n esta to rn ici ş i neprevăzători, c i
câteodată ş i a celo r în ţelep ţi ş i statornici, p e ca re a co p erin d u -i cu
întunecim ile sale, adună p e ce i cu o ju d e c a tă să n ă to a să a m inţii, ca re
resp in g cele ce su n t adevărate ş i aprobă p e cele ce su n t a le sa le [ale
minciunii, n .n j. ... C ăci se p o a rtă cu to a tă şireten ia p rin ca re p o n eg rin d ş i
defăim ând p e credincioşi, să p o a tă fin e necuviinţa sa, p lă n u in d ch ia r
îm potriva celo r scrise su b num ele lor, ca re su n t cunoscute în B iserică, în
aşa m ăsură, în câ t su fletele tuturor să le p o a tă a ţâ ţa m a i uşor îm potriva
lor. D e aceea, fiin d c ă o oarecare epistolă, este p u rta tă p e ste to t d e că tre
episcopul rom an, in care se g ă sesc sp u se m u lte fă r ă ro st îm potriva
m onahilor sciţi, am considerat ca necesar să ră sp u n d a cestei ep isto le de
care am sp u s ş i să a ră t că m onahii nu au n ic i o legătură cu o neleg iu ire
de a cest fe l. P e d rep t cuvânt, nim eni nu p o a te să spu n ă desp re m ine că
m -am rep ezit cu uşurinţă să scriu p en tru ei, deoarece să s e ştie, că n o i
suntem d a to ri să ne punem ch ia r ş i su fletele p en tru fra ţi. D e aceea,
lin iştit, încep acum a ceastă lucrare, cu a ju to ru l lu i D um nezeu, p e ca re îl
im plor (să-m i arate) dacă este fă c u tă d e că tre p ă sto ru l B isericii, sa u dacă
m ai degrabă, d e că tre duşm ani. C ăci m ă în d o iesc în ce f e l treb u ie să fie
p rim ite acele scrieri sacerdotale, in ca re n u radiază n ic i un f e l d e lum ină
de adevăr ş i în a căror d octrină nu se g ă seşte n ic i un f e l d e raţiune. C ăci
ce l care m ustră p e un a ltu l ca ş i câ n d a cela a r f i g reşit, d a r n u -l în va ţă ce
trebuie să fa c ă , nu se a ra tă a f i un d octor binevoitor, c i m a i degrabă că
este un învinui/or duşm ănos. D e unde nu este u şo r să credem că această
ep isto lă este a aceluia a l că ru i num e îl p o a rtă în titlu, m a i a les că în ea
nu se găseşte nim ic ra ţio n a l sau logic, precum au zis, c i to a tă s e vede
p lin ă d e calom nii ş i p o n eg ririfa ls e ’ .
în continuare, Ioan Maxenţiu ia documentul pontifical şi-l dezbate punct
cu punct, concluzionând că autorul acestuia nu se poate să fie papa, ci un
eretic386387, pentru că numai aşa se poate explica cum ia apărarea lui Dioscor,
care era un nestorian notoriu.

386 Ioan Maxenţiu, Ad E p is to l a m H orm lsdae responsio, în P .G ., t. 8 6 , 1 , c o l. 9 4 -9 5 .

387 "Nune certe huius E p is to la e h a e re tic u m e s s e , q u is q u is iile e s t e t in im ic u m
catholicae veritatis non est dubium quoi mox e s t ip s iu s d ic tis d o c e b im u s ” (Idem,
Ibidem , col. 96).
121
 Tulburările, de cin: au lost acuzaţi c i ItMttl (Icut in capitulă, le pune pe
sauna politicienilor, | căror brutalitate t-t constrâns să se com porte aşa.
Răspunsul Im loan M.i\cn|m se încheie cu critica rezolvării dată de autorul ei
in chotmnca lui l au>t. II ia ntinna|iilc lui i:oust şi le combate punct cu
punct, argumentând cu texte din Fer. Augustin. Conchide că doctrina acestuia
cmc contrară nu numai scrierilor Fericitului Augustin, ci chiar şi celor spuse
de Apostolii lui Mrishti
Pe lângă cele trei scrieri pe care le-am amintit pană acum. E pistola că tre
Kulfcntiu a lui IVtru Diaconul, Răspunsul lui loan M axen|iu la Epistola lui
Hormisda şi Capitole contra arienilor, tot a lui loan Maxenţiu, călugării
sciţi, mai bine zis pnn reprezentantul lor, loan Maxenţiu, ne-au mai lăsat
c â to t seneri de o incontestabilă valoare:
I Două mărturisiri de credinţă319;
- O mărtunsire de credinţă către legaţii papei la Constantinopol390;
I Scurtă motivare a unirii cuvântului cu propriul trup391*;
| Răspuns contra acefalilor1;
| Dialog contra nestorienilor in două căiţi393.
Toate aceste lucrări sunt scrise în limba latină. In ce măsură ştiau şi limba
greacă, nu avem documente, numai în cazul că Leontius este unul şi acelaşi
cu Leonţiu de Bizanţ394, ceea ce de asemenea este foarte greu de admis.

. quos non sohim scriptis sanctissimi viri Augustini, venun etiam summorum et
praecipuonnn Christi apostolonim sententiis contrarios pemtus veritas docit...”
(Idem, Ibidem, col. 112).
m P.G„ t. 86,1, col. 79-85 ¡ col 89-90.
■j Ibidem,col 75-78.
391 Ibidem, coL 89-92.
|5 Aidem,coL U 1-116.
5 Ibidem,col 116-158.
W B. Altaner, Der griechische Teologe Leontius und Leontius der skythische
Mönch, in *Theodogischc M pS Sm öl t 127, (1$47), p. 378-379: F. Cayre,
Précis de Patrologie Histoire et doctrine des pères et docteurs de l’Église, t. Il,
Paris. 1930, p. 71-72, vezi $i Brian A. Deley, SJ., Leontius of Byzantium: A
Crítica! Edition of his Works with Prolegqmena (Phil. D.), Oxford, 1978; V.
Grumel, Léonce de Bwance. «lie in Dictionnaire de Théologie Catholique, t.
[X, p. I, Paris, 1926. col. 400-426; A. Theodorou, XpiatoXoyiKr) opotay/ia Kai
ôiôaaicaXia Aeovuov tou BuÇavuou, 1 “Oeotoyia” t. XXVI, (1955), p. 212-
222; p. 421-435; 584-592; IXXVII, (1956), p. 32-44.
122
 8. O r t o d o x ia h r is t o l o g ie i c ă l u g ă r il o r s c iţ i ş i c o n t r i b u ţ i a l o r l a

REZOLVAREA UNOR PROBLEME CONTROVERSATE ALE VEACULUI AL VI-LEA

Convinşi adepţi ai Sinodului de la Caleedon, călugării sciţi s-au străduit

sfl afirme definiţia dogmatică a sinodului şi s-o prezinte in acord cu scrierile
Sf. Chirii al Alexandriei. Dar pentru vehemenţa cu care luptau împotriva nes-
torienilor, i-a făcut pe unii să creadă că sunt eutihicni. Astfel, legaţii papali, în
vremea lor, prezentau papei Hormisda formula scită ca fiind eutihiană , iar
mai târziu, în secolul al XVI-lea, cunoscutul istoric Baronius susţinea aceiaşi
lucru: "loan Maxenfiu şi tovarăşii Iui, monahii sciţi, au fost condamnaţi de
Biserica Romană pentru că au tulburat atât Biserica de la Constantinopol
cât şi pe cea de la Roma.... căci numai în aparenţă, se arătau apărători ai
Sinodului de la Caleedon, în realitate, luptăndu-se cu o vicleană îndemânare
să o distrugă, întrucât erau axaţi pe învăţătura ereticilor. De aceea toate
operele lui Maxenţiu ce sunt puse aici trebuie citite cu băgare de seamă, căci
nu trebuie să se creadă în ele din moment ce ascund otrava ereziei
eutihiene.”*396
Ţinând cont de aceste acuze aduse In trecut călugărilor sciţi, precum şi de
altele mai recente, pe baza cărora ei au fost şi, din nefericire, mai sunt
suspectaţi de theopashism, vom încerca să arătăm că doctrina lor hristologică
este ireproşabilă. Aceasta o vom face nu prin intermediul speculaţiilor teo­
logice pe marginea scrierilor lor, ci prin prezentarea pe scurt a unor texte care
vor vorbi prin ele însele şi vor reflecta ortodoxia doctrinei lor hristologice. In
paralel, acolo unde se impune, vom cita din operele altor Sfinţi Părinţi, pentru
a face dovada că “tezele” lor sunt în deplin consens cu doctrina Bisericii
Universale.

a) Nopunea de “enipostasă”, natură şi persoană

în doctrina călugărilor scip
Luptând împotriva nestorienilor care afirmau două persoane în Iisus
Hristos, confundând deci natura cu persoana, călugării sciţi s-au străduit să
arate şi să explice felul în care S-a unit Cuvântul lui Dum nezeu cu firea
omenească, schiţând astfel dogma enipostazei, ce o vor dezvolta m ai târziu
Leonţiu de Bizanţ şi Sfântul Ioan Damaschinul şi totodată să arate care este
de fapt deosebirea dintre natură şi persoană.

393 Raportul episcopilor Germanus.şi Ioannes, a diaconilor Felix şi Dioscor..., în

Fontes Historiae Daco-Romanae, t II, p. 331.
396 cf. Baronius, op.cit., t. VII, anul 519, c. 103 şi anul 520, c. 27.
123
 In D ia lo g u ri îm p o t r i v a n e s to r ie n ilo r . lo a n M ix c m iu r . — O T N M P
m cn t dat u n n c s to n a n c a re c e rc u nui o rto d o x sA-i e x p lic e d e c e n u n d n iite
d o u ă su b z iste n te ci n u m a i u n a sin g u ră. d in m o m e n t c e a f ir m ă c ă s u b z is tă In
lis u s H riato a si D u m n e z e u C u v â n tu l şi O m u l.
L a a c e a stă so licitare, o rto d o x u l îi ră sp u n d e : **Pentru că nu c re d că D um ­
n e ze u C u v â n tu l S -a u n it cu un o m c a re a răm as (n p ro p ria sa s u b z is te n ţă ,
m e i c u u n tru p fă*'ui f i în su fle ţit. c a r e să s e înţeleagă că a r f i p e r s o a n a
o m u lu i, c i su b ziste n ţa sa u p e rso a n a lu i Dumnezeu Cuvântul, a lu a t n a tu r a
o m en e a scă , c a re n ic io d a tă n -a su b zista t în afară d e Dum nezeu c i p rin E l S -a
n ă sc u t ş t a fo s t lu a tă d e c ă tre E l, S -a fă c u i pro p rie n atu rii S ale ş i s u b z is tă , n u
p r in sin e, c i p r in A c e e a d e c a re a fo s t luată, a d ică d e p erso a n a s a u
s u b ziste n ţa C u v â n tu lu i lu i D u m n ezeu ; ş i d e aceea nu su nt două s u b z is te n ţa c i
o sin g u ră su b ziste n ţă sa u p e r so a n ă a celo r două naturi, a C uvântului ş i a
tr u p u lu i'397.
O rto d o x u l in d ic ân d a p o i că “<? m ai bine să se spună că D u m n e z e u a lu a t
n a tu ra o m e n e a sc ă decât să se spună că a luat p e om", n c s to ria n u l r ă m â n e
n e d u m e rit c a re este d e o s e b ire a d in tre o m şi n a tu ra o m e n e a s c ă , te rm e n i c e în
re a lita te p a r s ă (le id e n tic i.
O rto d o x u l face d istin c ţia a s tfe l: | C auza pentru ca re n u p u te ţi în ţe le g e ,
vin e d in g re şe a la v o a stră . C ă c i v o i n e p u tâ n d să fa c e ţi d eo seb ire în tr e
p e rso a n ă ş i n a tu ră , în ţe le g e ţi c ă n a tu ra e s te a c e la ş i lucru ca ş i persoan a, ia r
cre zâ n d , d im p o triv ă , c ă n a tu ra n u p o a te s ă e x is te fă r ă persoan ă, c o n fu n d a ţi
n o ţiu n e a d e p e r so a n ă c u a c e e a d e n a tu rii, ş i fă r ă n ic i o în doială că p r o ­
p o v ă d u iţi d o u ă p e rso a n e , a v â n d în v e d e r e c e le d o u ă naturi ce sunt în U n ic u l
F iu a i h ti D u m n ezeu . C ă c i a tu n c i c â n d zic e m c ă Dum nezeu C uvântul S -a
n ă s c u t d u p ă tru p . n e c o n s id e ra ţi c ă p ro p o v ă d u im ch iar natura d u m n e z e ir ii
S a le c a fii n d n ă sc u tă d in F e c io a ră ... Ş i ia ră şi, c â n d au ziţi că natura o m e ­
n ea scă a fo s t lu a tă d e D u m n eze u C u v â n tu l, c r e d e ţi c ă a fo st luată p e r s o a n a
o m e n e a s c ă , a d ic ă o m u l ş i n u c ă E l în s u ş i S -a fă c u t o m ”39 .
R e z u ltă c ă up e r so a n a s e d e o se b e şte d e n a tu ră , pen tru că perso a n a în­
s e a m n ă o u n ita te in d iv izib ilă a n a tu rii, ia r n a tu ra se cunoaşte că înseam nă
m a te r ia c o m u n ă , d in c a re p o t su b zista m a i m u lte persoane. D e a ceea o r ic e
p e r s o a n ă p o s e d ă în a c e la ş i tim p ş i n a tu ra , in s ă n u fle c a re natură p o a te
c u p r in d e . în m o d eg a l, o p e rso a n ă ; d e a ltm in te ri, d u p ă cum sunt tre i p e r -

97 “ S ed substantiam sive Dei Verbi, naturam succepisse h u m anam ... et ideo non sunt
d u a e subsistentiae. sed duarum naturarum, Verbi videlicet et carais, una
su b sisten ţia sive p e r s o n a est” (loan Maxentiu. Dialogi c o n tra N esto ria n o s, I. IV,
în P .G ., t 86, 1, col. 127)
* • Ibidem, cot. 127-128
124
toainf aşa să se m ărturisească f i trei naturi ate nim ici f i ncguiw n j m « n
In fuisţincrou ucuslor teze, hc bazează pc duliniţui Sinoctiilui IV Ecumenic cu
cure îşi şi începe loun Miixenţiu M ărtu risirea de credinţă, criticând pc cci
ce şi-nu permis sil .susţină că, dc fapt, prin acest sinod s-ar li atribuit omului
li sus, persoana, iar Cuvântului lui Dumnezeu, subzistenţa, termeni ce, într-a-
devflr, se întâlnesc în denni(iu dogmatică cnlcedoniană: “Nu se poate spune
eâ la sinod nu s-ar f i şHui că subzistenfa şl persoana este acelaşi lucru,
aceasta releşlnd din fa p tu l că nu vede a so Jî Introdus două subzistenţa sau
două persoane, dar dacă totuşi cineva care ar dori să susţină contrariul, s-ar
baza p e acest fa p t, ar fa c e uz dc cea m al proastă argum entare“* .
I conţin de Bizanţ, cel mai dc scamă teolog al secolului al Vl-len,
preluând idcca dc cnipostazâ dc la călugării sciţi*40401402 şi folosindu-sc de
categoriile aristotelice dc substanţă, gen, aspect, individ şi accident, nu face
altceva decât sB dezvolte această dogmă atât de importantă In rezolvarea
problemelor hristologicc: “Firea conţine ideea de existenţă p e când ipostasul
conţine şi p e aceea de existenţă in sine. Firea arată specia, ipostasul, indică
individul. Cea dintâi desem nează caracterul universalului, cea de-a două
separă p articularul de com un. Intr-un cuvânt, cele consubstanţiale se zic, in
chip propriu, că sunt de o singură fir e şi raţiunea existen ţei lo r este com ună.
D efiniţia ipoştaşului: sau cele identice după fir e dar deosebite după num ăr,
sau cele alcătuite din fir i diferite, dar care au sim ultan intre ele com uniunea
existenţei. Iar com uniunea existenţei zic că o au nu in sen su l com pletării
reciproce de existenţă cum se p o a te vedea la esen ţe şi la p red ica tele lor
esenţiale care se num esc ca lită ţi ca şi cum fir e a ş i esen ţa fie că ru ia nu a r f i
considerată în sine, c i cu aceea care este com pusă ş i com binată“*0 . Ei

99 “Discemitur ergo a natura persona, qua personae unam rem individuam naturae
significant. Natura vero communcm cognisitur declarac materiam, ex qua
plurimae possent personae subsistere. Quapropter ommis quidem persona simul
natura continct, non autem omnis natura personam acque complectitur: alioquin
sicut tres personas ita et tres naturas sanctas et indifabilis illius Trinitatis Catholici
ţaterentur” (Ibidem, col. 128).
400 Idem, Dc Christo professio, în P.G., t 86,1, col. 81.
401 Precizăm că ideea de enipostază o avea, de altfel, şi Sf. Chirii al Alexandriei, atât
de simpatizat de călugării sciţi şi de la care, poate, au preluat-o şi ei (vezi: pr. prof.
Ioan G. Coman, Monumente şi aspecte ale hristologiei precalccdoniene şi
calccdonienc..., p. SS; arhid. Timotei Seviciu, D octrina hristologiei a Sfântului
Chirii al Alexandriei, In lum ina tendinţelor actuale de apropiere d in tre
Biserica O rtodoxă şi vechile Biserici O rientale, Timişoara, 1973, p. 31.
402 Sf. Chirii al Alexandriei, C ontra nestorianos entychinnos, în P.G., t. 86, 1, col.
1280 AB. Detalii la drd. Ion Caraza, D octrina hristologiei a lui Leonţiu de
Bizanţ, în “Studii Teologice”, an. XIX (1967), nr. 5-6, p. 321-334.
125
 wvocşfc: 9 | g | a r i k ■ contuziei acsM ienc cai şi celei sev erien e, ară tân d
că f i n a n a m a s c i | 9 n n S g l nu este f i r i ipostas. d ar n u este n ic i d e sin e
âa an n c ft or I ţu s n n a f o fia Dumnezeu Cmrânfui. Nu este tr o u c o c rr a to c . nici
c w a M i t a n ^ s a i « M H U g a cvm atxrrom o^ Ea a re su b z iste n ţa în
Otovflaaf**. Sflfianl Ire n D M ă i N l va insista şi v a lăm uri n o ţiu n e a de
JHH
C9p«M

b f C i n i a n l ă i Dmmmmr em ş t-a t o r o fire

m a n a « T r i M M M i M rm u n a c o m u n ă , g e n e r a lă
Ofâ ce V a afck«( din F ecK ura S la n a n u e ste u n p ro d u s a i u n e i i n i p a t n e
mumome wmme şi c a atare n a n u se p o a le sp u n e c i a fo s t u n ip o s tn s
o m k k pi i q i ■ â m i n i S m l u n ip o stn s p ro p riu . D e sp rin z â n d u - s e d in
■ n mmeumacă ea dm r-m i a ş i â s p ro p riu ci p rin im p u ls u l ip a s ta s u lu i
fiţf g â • 4 f a t a m a i M e co n c reţi d a r n u u n în d r iid , e n ip o s ta z n n d u - s c
ş a m a f i a f i m Ş t p e c ra c e I fo st n d ic a tă o a m e n ita te c o n c re tă . in d iv id u a lă
ţâfifi a fi finA n d r o i L ş i a fi « B r a g a fire o m e n ea scă , c o m u n ă , g e n e r a lă , c u m
p e p i t « f i n e a ftn ir r ~ r 9 A ce astă id ee. c e s e d e s p rin d e d in a n s a m b lu l
jcn ed k ar e f iu e in ja r S E este u i d a r ex p u să a tu n c i c â n d s e f a c e o a n a lo g ie
m poam a* mm m “. V n r a u m e n a v i* . c r ip a f a r f i in fiecare persoană,
mmşt B a r perne d # pmrmamâ um im am . adică o mutate m divizibUă
m j i « e f i n i i m u m u k j . K d a n f e r i a n mm există aamem sau persoane
qm B H g w o ' a â . ' gm m eăF*** S a n Ş i fo an D a m a s c h im il s e v a o c u p a
p a g «ai ţte m a g g I j g a g i f i c e . E l c ă M in tu ra o ru l n u a lu a t o f ir e în
dfijp f i n o . n a p e c e a considccK ă Sg s ţ x o e , n - a lu a i toate ip o s ta s e ie . c i a
J « l p e oca co n saficreă ta « f i h i t f ^

* cf fjC , l H 2 . a ă t i H f i n t p . p n C D . Stfeafaue. O r fiu îţia d t ţ ^ t t id . . .

pL c T
*" - | j—ir i i i r iiu r t ■fiflwHBB 8 frwit ■ fmTTirt Or-fiimtui ţi a Tîifirmhu şi a
s w w a . v i i ifini n e t n f e r e i. m d n u p d a n a ra i o jp n s a r i proprie, ak a
Uecă "ai aniifn gttjfcai C n u n i a 1 fost « d r a m a una ş î niciodată
fioefo hrm a m m e .ş n r a f i a t t r M « e mmmnăemmm" «Dogmatica IU . 27. în
gSL m M M . \ez> ¿e crot H. CkâesctL A d a « p e rr— a i a S fin tei
T i f i n fii f o f i f i n U l « l « M f i B L i i ‘O nod au a* a a . XXVIII [1976]. or.
I i ri r i r f o m r a |i r a ş — n i a P i f " n “r iri m " T r ir r ln - h "
m X ; :*5*i.ar ! r I
^ S r tiiţ ir n i 1 | j n f P a p i f ii I n l j ra rir ( M | 771 y f p n r f i r D um itru

I an KAfNfiHI - D u fifi craara wam em m m . in f l I f l 1. coL 128

* flC la n Daaaaacfim. DupnfiAn. u d . pc. p n C Ol Fucioru. B ucureşti. 1943.
p aw
IM
 c ) lis u s H ris to s, D um nezeu ş i O m :
P ersoană u n ică în d o uă fir i
Pe lângă faptul că au arătat m odul în ca re se face u n ire a c e lo r d o u ă firi în
persoana M ântuitorului, schiţând d o g m a enipo stazei, c ă lu g ă rii sc iţi au d e ­
m onstrat şi netem ein icia afirm aţiilo r eretice, că în lis u s H risto s se g ă se sc
două p ersoane com plet diferite şi d esp ărţite u n a d e a lta (e re z ia n esto rian ă ),
s a u c ă în p ersoana S a n -a m ai răm as d ec ât o sin g u ră fire (e re z ia m o n o fiz ită ).
"Într-adevăr, fiindcă aceştia nu voiesc să accepte posibilitatea de a f i naturaJdră
de persoană, fiară nici o îndoială conform acestor nebune ş i impioase susţineri,
se afirm ă că in Hristos se găsesc două persoane”**. D ar a susţine astfel, atrag e
după sine o consecinţă gravă, căci “dacă natura nu poate să existe fiară persoană
cu atât m ai mult persoana nu poate să fie fiară natură Iar dacă natura fiară
persoană ş i persoana fiară natură nu p o t să existe rezultă că sunt trei naturi in
J,\iilitote: nu numai una singură pentru că trei sunt ş i subzîstenţele sau p er­
soanele despre care nimeni nu se îndoieşte: a Tatălui, şi a Fiului ş i a Sfântului
Duh”m . De aceea, "după tradiţia Sfinţilor Părinţi mărturisim in Domnul nostru
lisus H ristos două naturi unite şi neamestecate adică a celei divine ş i a celei
umane, in tr-o persoană s e u o subzistenţa” 10.
Şi aceste naturi răm ân c h iar şi du p ă u n ire a tru p u lu i c u C u v â n tu l, d o u ă ,
fără să sufere v reo m odificare: "A şa fii n d a cestea , n im e n i n u p o a te s ă f i e
d rep tcred in cio s d a c ă n u a m ă rtu risit, c ă in C u v â n tu l lu i D u m n ezeu . F iu l
in u l născut au ră m a s m ereu ş i d u p ă u n ir e în m o d in d is o lu b il d o u ă n a tu ri,
ad ică a C u vâ n tu lu i ş i a tru p u lu i a lu i D u m n ezeu ş i a o m u lu i a d u m n e ze irii ş i
a um anităţii C ă ci p re cu m e ste U n u l d in T reim e ş i d e k t în c e p u t D u m n eze u
C uvântul. to t a şa , c h ia r E l în s u ş i e s te ş i d in n o i o m d e p lin ş i a d ev ă ra t. C ă c i
C el ca re n e-a d a t p ru n c d in co a p sa lu i A vra a m ş i d in se m in ţia lu i D a v id e s te
D um nezeul c e ru lu i ş i Îm p ă ra tu l p ă c ii ş i d e a ce ea H risto s a r e o sin g u r ă
persoană şi nu d o u ă c ă c i n im e n i n u s-a s u it la c e r d e c â t C e l c e S -a c o b o râ t
din cer. F iul O m u lu i ca re e ste in cer, lis u s H risto s, ie r i ş i a z i ş i în v e c i . In
concluzie, "d a că c in e v a n u m ă rtu riseşte o u n ire ip o sta tic ă sa u n a tu r a lă
ad ică nu cred e c ă L o g o su l ră m â n â n d D u m n ezeu d u p ă fir e . ş i-a lu a t a su p ra
sa ş i fir e a o m en e a scă c i a r c re d e c ă s -a r a b so rb i u n a p e a lta c e le d o u ă f i r i *410

m loan Maxenţiu. C o n tra a cep hal os libeUos. în P .& . L 8 6 ,1 , coi. 113.

m fbkkm
410 Petru Diaconul, De Incarnatione e t G ra tia D om ini n o ştri Jesn C hristi. ad
Fulgentium et a dos episcopos Africa«, în P JL , 1 65, col. 443.
4*1 loan Maxenţiu, A lia fidel professio. în P.G „ 1 86 . 1 . coL 90.
 át m m m v m m *r crede ■ « ¡ p l i în tru p a re ttrist< k\ are
ii4l í
«M ■■Jmmi finé#. «w p i WŞIPţpp

0 / i s a s H r is to s i a d e v ă r a t I tu l D u m n e z e u
«.'inJ se rusieşfet numele Domnului lisus H ristos, ju d e câ n d p rin p rism a
dreptei credinţe a B nenctt, se înţelege desigur o persoană u nică in d o u ă firi.
D umnezeu şi omul. unite in m od neam estecul, nesch im b at, n eîm p ărţit şi
nedespărţit*414* IViii dintre eretici, din contră, susţineau fie c ă o m u l n u in tră în
noţiunea de "F m l hti Dumnezeu", ci a servit num ai d e locaş în c a re s-a să lă ­
şlui! hiul lui Dumnezeu, fie că nu D um nezeu S-a făcu t H ristos, d ec i D u m ­
nezeu şi om , ci O mul Hristos, prin strădaniile sale s-a făcut D u m nezeu. T uturor
acestor greşite afirmaţii călugării sciţi dau răspunsul p o triv it, ap ă rân d a d e v ă ­
rata învăţătură | Bisericii, că Iisus H ristos, D um nezeu şi O m u l e ste F iul lui
Dumnezeu. "C ăci C uvântul ¡ui D um nezeu n u este doar u n n u m e ş i n im ic m a i
m ult, nu s-a fă cu t de la S in e ca ş i câ n d a r f i d e o se b it d e T a tă l, c i e ste
D um nezeu p rin natură to t a tâ t d e m a re ca ş i Tatăl, e g a l p r in to a te c u T atăl,
în afară de aceea că sp re d eo seb ire d e Tatăl, E l s-a făcut o m u n in d u -şi S ie ş i
natura om enească. D e a ceea ch ia r ş i S fin ţii P ă rin ţi predică fa p tu l c ă H risto s
D om nul este com pus d in d ivin ita te ş i u m a n i t a t e .
In t e r m e n u l d e “ C u vâ n tu l lu i D um nezeu ” , î n s e n s d e C u v ân tu l lui D u m n e ­
z e u Î n t r u p a t , i n t r ă ş i r e a l i t a t e a t r u p u l u i , p e n t r u c ă n u m a i a ş a a u se n s c u v in te le
S f a n ţ u l u i l o a n : “C e era d e ta în c e p u t am au zit, c e a m v ă zu t c u o c h ii n o ştri,
c e am p riv it f i m â in ile n o a stre a u p ip ă it d esp re C u v â n tu l v ie ţii a c e e a vă
vestim ” ( I l o a n 1,1). C ă c i C u v â n t u l n i c i n u s - a r f i p u t u t p i p ă i c u m âin i
o m e n e ş t i , d u p ă n a t u r a S a d i v i n ă d a c ă n u a r f i f o s t o m . Ş i n u n e în d o im , d elo c
c ă p r u n c u l a c e l a p e c a r e L - a n ă s c u t F e c i o a r a , L - a î n f ă ş a t î n sc u te c e , L - a
c u l c a t î n i e s l e ş i î n a o p t a z i L - a t ă i a t î m p r e j u r , p e c a r e S i m e ó n , b ă rb a t d re p t
L - a s t r â n s Ia p i e p t , d e s p r e c a r e E v a n g h e l i ş t i i s p u n c ă a f o s t s u p u s p ă rin ţilo r,
p r e z e n t â n d u - L c ă a s p o r i t c u v â r s t a ş i î n ţ e l e p c i u n e a ( L u c a 2 , 5 2 ), e s te şi
D u m n e z e u p r i n n a t u r ă , p r i n c a r e s - a u f ă c u t t o a t e c e l e v ă z u t e ş i n e v ă z u te .
U n u i n ă s c u t şi p r im u l n ă s c u t, în c a re s e ţin to a te , d u p ă c u m s p u n e S fa n ţu l

Id em , C o n tra n e ilo riio o i capitula, în op.cit., col. 87.

4,3 Ibidem , col. 88
414 “ .nici C uvinud lui Dumnezeu ţâră firea lui omenească şi nici trupul născut din
fem eie neunit cu Cuvântul, nu trebuie numiţi Iisus Hristos. Căci num ai pe
C uvântul născut din Dumnezeu unit cu umanitatea printr-o unire negrăită în
îm plinirea iconomiei. îl înţelegem ca Hristos” (Sf. Chirii al Alexandriei, De
in c a r n a b o n e L nigeniti. In P.G „ L 75, col. 1237-1240).
4,3 Petru Diaconul, op c i t, col 444.
128
Apostol Pnvol (Coloseni 1,16-17)* . De nceen "nu spunem că Treimea
Int uieşte in Hristox, după cum au obişnuit aderenţii lui Teodor de
Mopsuestia şi ai lui Nestorie, ca şi cum Hristos ar f i ceva in afara Treimii, ci
credem că Dumnezeu Cuvântul, Fiul Tatălui Unul Născut, Domnul nostru
lisus Hristos, care a suferit pentru noi în trup este una din cele trei
subzistenfe ale dum nezeirii celei una"*'1. Aşadar, “Dumnezeu s-a făcut
Hristos şi nu H ristos S-a fă c u t Dumnezeu, după cum zic aderenţii lui Teodor
de M opsuestia şi ai ucenicului său Nestorie care cred că lisus s-a făcut
Dumnezeu în m od progresiv. Fiindcă S-a fă cu t bogat nu ca şi cum ar f i fo st
sărac, ci s-a fă c u t sărac ca şi când ar f i fo st bogat ca şi pe noi să ne fa că
bogaţC' (11 Corintcni 8, 9). La fel mărturiseşte şi profetul, zicând: “Scaunul
Tău, Dumnezeule, in veacul veacului toiag de dreptate, toiagul îm părăţiei
Tale. lubit-ai dreptatea şi a i urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns p e
Tine, Dumnezeul Tău cu untdelem nul bucuriei, mai m ult decât p e părtaşii
Tăf' (Psalmul 44, 8-9). "In ce fe l însă ar f i putut Dumnezeu să fie uns şi să
aibă părtaşi dacă nu s-ar f i fă c u t om? Ci Dumnezeu s-a uns pentru că însuşi
S-a fă c u t om; căci nu este un Dumnezeu şi un Om. Aşa cum este Fiu natural
al Fecioarei, tot aşa, A celaşi în m od natural, este şi F iul lu i D um nezeu". Şi
dacă zice cineva: “Dum nezeu nu S-a fă c u t H ristos ci H ristos S-a fă c u t
Dumnezeu, să fie anatema"*1*.

e) Călugării scip, apărători ai formulei chiriliene:

“o natură întrupată a C uvântului lui D u m n e ze ii,
înţeleasă în sens ortodox
Pentru faptul că monofiziţii in susţinerea tezei lor despre o singură natură în
persoana lui lisus Hristos, se bazau pe autoritatea Sfântului Chirii, folosindu-i
celebra formulă: “o natură întrupată a Cuvântului lui D um nezeu" cum le con­
venea lor, Sinodul IV Ecumenic o trece cu vederea, ocolind chiar şi alţi termeni
ai Sfanţului Chirii. Deşi definiţia de la Calcedon nu era, în mare parte, decât
doctrina Sfântului Chirii exprimată în termeni mai precişi, ce nu puteau fi
interpretaţi de eretici, totuşi simpatizanţii sinceri ai Sfântului Chirii au fost
profund nemulţumiţi. M ai ales că a apărut şi suspiciunea despre cele două
persoane şi cele două lucrări ce le-ar fi introdus Epistola lui Leon, trebuia ca
cineva să vină şi să precizeze lucrurile, anume să arate că definiţia calcedoniană
este în deplin acord cu învăţătura Sfântului Chirii şi în al doilea rând, să arate *417

4,6 Ibidem, col. 446.

417 Ioan Maxenţiu, De Christo professio, în P.G., t. 86,1, col. 81
4,8 Petru Diaconul, op.ciL, col. 447; Ioan Maxenţiu, Dialogi contra nestorianos, în
op.cit., col. 124.
129
 ereticilor care este adevăratul înţeles al formulelor şi term enilor chirilieni. Cei
ce am încercat acest lucra pentru prima d a ţi au fost călugării sciţi.
Asitcl. ei se exprimă categoric: "S u primim d efin iţiile ce lo r c a re p red i-
când o natura ¡ntnpatá a Culantului lui D um nezeu resp in g credinţa
cinstitului Sinod d t la Caicedon şi nu admitem nici p e a ceia ca re cu viclen ie
vorbesc de două naturi, mai puţin m ărturisind o natura în tru p a tă a
Cuvântului lui Dumnezeu, considerând prin această m ă rtu risire c o n tra ru l a
doua naturi, ca şi când o natură întrupată a C uvântului lu i D um nezeu însem ­
nează altceva decât două naturi unite în m od de negrăit"*'**. Unii dintre
monofiziţi, insă, bazându-se pe realitatea legăturii dintre trup şi suflet, care se
mărturiseşte c i este o singuri natură şi sc exprimă printr-un nu m ăr sin g u lar şi
nu unul phoal, susţinea c i, la fel şi divinitatea şi um anitatea, au făcut
împreună «¿ingura natură a lui Hnstos420*42. loan M axenţiu le răspunde: "M ai
intăt de toate, socotesc că acest exemplu nu / se p o triveşte d elo c F iu lu i lu i
Dumnezeu, care nu avea nevoie de trup pentru a subzista. D esig u r c à C e l ce
S-a născut mai înainte de veci din Tatăl subzistă în m o d n esch im b a t în
propria Sa persoană, dar prin fa p tu l că S-a fă c u t C uvântul tru p este d o a r un
act al milostivirii Sale Dar nim eni nu îndrăzneşte să a firm e că ş i su fle tu l
amanete a r subzista undeva înainte de unirea cu tru p u l ca a p o i e l s ă fie
trimis de acolo in trup"411. Mai departe, loan Maxenţiu, arătând că în natură
nu este a ia un lucru care să nu-şi aibă un nume propriu, provoacă p e eretici
să arate care este numele naturii celei una, care 1 fost făcută din T reim e şi
omeni taie: "şi dacă a r voi să spună: Cuvântul întrupat, sa u o n a tu ră a
Cuvântului hti Dumnezeu, chiar p rin exprim area aceasta, fă r ă n ic i o
îndoială, arată că mărturisesc două naturi in H ristos, ş i c a n u m e a ce lo r
două naturi se im pune numele uneia dintre ele, ci de bună seam ă, n u m ele
C elu i ce S-a întrupat, adică a l Fiului lu i Dum nezeu ş i a l acelu ia c e a fo s t lu a t
d e către El, adică a l trupului. Căci acest num e nu este d o a r a l u n ei sin g u re
n aturi, fiin d c ă aşa ne arată înţelesul clar a l celor do u ă n a tu ri d ife rite ş i
u n ite, la fe l cum se spune despre natura omenească, anum e c ă este fo rm a tă
d in doua n a tu ri sau, m ai degrabă, in două naturi, ş i n im eni n u s e în d o ieşte
c ă e a su b zistă din trup şi suflet, sau la fe l cum s-a r zic e « su flet în tru p a t» sa u
« o n a tu ră a su fletu lu i întrupat>. Ş i de aceea num ele u n icei n a tu ri, a d ic ă a
d iv in ită ţii şi a um anităţii, poate să aibă un înţeles fo a rte cla r ş i să o b lig e la
su sţin ere a l u i 22. In acest caz, unii dintre eretici, ca să scape din încurcătură,
ca şi altă dată Nestorie, care numea pe Fecioara M aría “N ă scă to a re d e

4,4 Petre Diaconul, op cit., col. 443.

430 loan Maxenţiu, Contra acephalus libellât. op.ciL, col. 114.
® Ibidem.
422 Ibidem
130
 H ristos”, indicau ca nume comun al celor două naturi devenită una, acela de
Hristos. Foarte indignat, loan M axcnţiu !e răspunde: “Cum s e p o a te aceasta?
F iindcă num ele lu i H ristos nu este num e de natură, c i d e lu cra re sa u pu tere,
p rin care se designează ungerea ş i d e aceea e i su n t ş i m a i co n strâ n şi să a ra te
num ele a celei singure naturi, despre care sp u n că este în H ristos după
unire"42*. In concluzie, “m ărturisim că un icu l ipostas sa u p erso a n a celo r
două naturi, p e care S inodul de la C alcedon n e-a transm is că treb u ie
cinstită, nu este a nim ănui altcuiva d ecâ t a C uvântului lu i D um nezeu C elu i
întrupat ş i fă c u t om. D e aceea n ici ch ia r p ă rerea aceea p e ca re u n ii o
socotesc ca ş i contrară Sinodului, ad ică «o natură întrupată a C u vâ n tu lu i lu i
Dum nezeu» nu o părăsim p en tru că ea nu învaţă a ltceva d ecâ t o su b zisten ţă
sau o persoană în două na tu ri unită”4 4.
După trei decenii, în anul 551, prin Edictul imperial îm potriva celo r trei
capitole împăratul Justinian va lua apărarea formulei chirilicne discutate,
arătând că este întru totul ortodoxă. Unii dintre romano-catolici, până azi sunt
ncmul(umi(i de această acţiune de interpretare în sens chirilian a Sinodului de
Ia Calcedon şi ca atare consideră şi acţiunea lui Justinian fie ca o pasiune de
dispute teologice specifică grecilor, fie ca o dovadă a sim patiei îm păratului
pentru diofiziţi4234425.

f) Fecioara María - Născătoare de Dumnezeu

Ereticii, mai ales nestorienii, distingând două persoane în Iisus H ristos
refuzau să o numească pe Fecioara M aría N ăscătoare de D um nezeu, pentru
că ea nu putea să nască persoana dumnezeirii ci numai persoana om enească.
De aceea ea era numită de ei Născătoare de om sau cel mult, N ăscătoare de
Hristos. Dacă uneori se accepta şi termenul de “N ăscătoare d e D um nezeu” se
făcea mai m ult onorific şi nu real, num indu-se aşa pentru cinstea om ului ce
s-a născut din ea care este doar Dumnezeu “după h a r ş i nu după natu ră ”426.
Acestei aberaţii, în deplin acord cu învăţătura Bisericii universale, călugării
sciţi îi răspund: “P e fe ric ita F ecioara M ar ia o credem , în m o d d eo seb it ş i cu
adevărat, adică N ăscătoare d e D um nezeu, nu după cinstea o m ului a celu ia
care s-a născut d in ea (pe care cineva nu se tem ea a-L num i, în m o d im píos,
D um nezeu după har ş i nu după natură), c i pen tru aceea că ea a n ă scu t cu
adevărat p e D um nezeu C uvântul întrupat ş i fă c u t om ş i u n it în m o d n a tu ra l

423 Ibidem, col. 115.

424 Idem, De Christo professio, în op.cit., col. 81.
425 J. Bois, Chalcedoine, artic. în Dictionnaire de Théologie Catholique, vol. I,
Dcuxièmme Partie, Paris, 1923, col. 2205.
426 loan Maxentiu, De Christo professio, în o p .cit, col. 83.
131
 CM t r u p u l * Ş i această d o gm ă n u este d e fapt, d e c â t o u rm a re ftreascA «
*2' .
u n im ip o stau c c ce a o vedeau în persoana M ân tu ito ru lu i Iisu s H risto s.

g) Expresii “Unul din Treime » pătim it fn trup"

C u m întreaga v iaţă şt activitate | M â n tu ito ru lu i a v e a în s in e u n s c o p
so te n o lo g ic , era firesc, ca de-a lungul v ea cu rilo r şi B ise ric a s ă ra p o rte z e to a te
d o g m e le sale spre acest ultim ţel, m ân tu irea o m u lu i. In a c e s te îm p re ju ră ri şi
d isp u tele hnsto lo g icc au început să fie p riv ite şi d e z b ă tu te p rin tr-o p ris m ă
so teriologică. A sfiel Sfinţii P ărinţi, în u n an im ita te p re z in tă în tr u p a re a D o m ­
n u lui în perspectivă soteriologică, cu scop d e resta b ilire şi m â n tu ire a o m u lu i
că zu t prin călcarea poruncii. P entru ac e st fap t n u e ra su fic ie n t c a M â n tu ito ru l
să fie un înger sau A postol sau sfanţ, c i e ra n ec esară m o a rte a u n u i D u m n e z e u
întrupat şi chinuit ca să trăim '0 *. S finţii P ărinţi s-a u stră d u it să lă m u re a s c ă , în
m o d cât se p o ate de clar cin e este lisu s H ristos: " . . . n ic i C u v â n tu l lu i D u m ­
n ezeu fiară fir e a o m en ea scă ş i n ic i te m p lu l n ă sc u t d in fe m e ie n e u n it c u
C u vâ n tu l. nu treb u ie n u m iţi Iisu s H risto s. C ă c i n u m a i p e C u v â n tu l p ă s c u t d in
D um nezeu u n it cu u m a n ita tea p r in tr -o u n ire n e g ră ită in îm p lin ire a ic o n o m ie i
îl înţelegem p e H risto s"429. In ac est caz, a p ă rea fire sc în tre b a re a : c in e a
pătim it, a m urit, a înviat, săvârşind ac te le atât d e im p o rta n te în r e a liz a re a
m ântuirii om ului? Şi fiecare răsp u n d e a d u p ă felul cu m în ţe le g e a c e le d o u ă firi
din Iisus H ristos. N estorienii, d e pildă, sp u n e au c ă a p ă tim it d o a r p e rs o a n a

i om enească pentru că d um nezeirea este n ep ă tim ito a re . U rm a re a în s ă e s te

g ravă. R ezulta că a m u rit d o ar un sim plu o m , ia r în tru p a re a F iu lu i lui D u m ­
n ezeu n u a avut nici un rost. C a atare, însăşi m â n tu ire a o m u lu i în a c e s t c a z
d ev enea problem atică. Sfântul C hirii al A lex an d riei, p le c â n d d e la fa p tu l că
fire a o m en ească este en ipostaziată ipostasului d iv in şi d e c i to t D u m n e z e u e s te
su b iect şi al actelor om eneşti din p erso an a lui Iisu s H risto s, c o n c h id e u r m ă ­
to a r e le uC e / c e a su fe rit cru cea p e n tru n o i ş i a g u s ta t m o a rte a n u a f o s t u n
o m co m u n ş i se p a ra t d e L o g o su l lu i D u m n ezeu : în s u ş i D o m n u l S la v e i a
su fe rit in trup. du p ă S crip tu ră . D e a ceea ş i p r e a în ţe le p tu l P e tru zic e :
uH risto s a p ă tim it cu tru p u l» (I P etru 4 ,1 ) ş i n u c u fir e a d u m n e z e ir ii S a le
in efa b ile. L o g o su l ra p o rtea ză p a tim ile p ro p riu lu i S ă u tru p la E l în su ş i,

Petru Diaconul. op cit., col. 444.

| . to o u oapicuopevou noa KBiqpoupEvou iv a (uxniiev...** (Sf. G rigorie de
N âzunz. O raţia XLV', In S an ctiun P ate ha, 28, în P.G., 1 36, col. 661 şi col. 709).
* Sf Chinl al Alexandriei, D e in c a rn a tio n e U n ig en iti, în op.cit., col. 1237 D
1240 A
 pentru ca p rin tr-o îm propriere ciupi1 ¡com unic "să sc creadă că E l este
M ântuitorul tuturor"4* .
Analizate temeinic» nimeni nu va putea sfi găsească în aceste fraze ale
Sfântului Chirii vreo nuanţă de theoposhism, aşa cum vedeau ncstoricnii41' ci,
din contră, este o raportare a suferinţelor trupului la Logos, expresia cea mai
elocventă a comuniunii însuşirilor celor două firi43041432.
Sinodul IV ecum enic aşa cum am arătat, deşi s-a bazat pe doctrina Sfân­
tului Chirii, a ocolit unii term eni şi expresii, ceea ce a produs m ulte
nemulţumiri şi luări de poziţii, mai ales îm potriva Epistolei lui Leon, care
prezenta unele îndoieli în ce priveşte ortodoxia ei. In aceste m om ente de
aprige discuţii apar călugării sciţi şi reactualizează form ula "U n u l d in Treim e
a pătim it In trup”433. Intr-adevăr, formula lor era deosebit de necesară. Pentru
că Sinodul de la Calccdon, deşi recunoaşte unica persoană a lui Iisus H ristos
în două firi unite în mod neam estecat, neschim bat, neîm părţit şi nedespărţit,
din actele omeneşti nu se opreşte decât asupra naşterii (“în a in te d e veci
născut din T atăl după dum nezeire, în zile le d e p e u rm ă ... d in F ecioara
M aria, N ăscătoarea d e D um nezeu, du p ă om enitate”), putând crea echivocul
că după Întrupare, toate actele lui Iisus H ristos sunt doar ale om ului, cum de
fapt şi interpretau nestorienii în unele cazuri. Prin form ula lor ei voiau să
arate că şi după întrupare, subiectul persoanei divino-um ane a lui Iisus
Hristos este tot Dumnezeu şi ca atare toate actele făcute în vederea m ântuirii
sunt ale Lui, deşi sunt specifice şi săvârşite prin firea pe care Şi-a enipostaziat-o

430 Idem, Aversus Nestorii blasphemias, în P.G., t. 76, col. 180.

431 cf. J. Fixeront, op.cit., p. 61-74.
432 pr. prof. Ioan G. Coman, op.cit., p. 59.
433 O formulă asemănătoare găsim şi la patriarhul monofizit al Antiohiei, Petru
Gnafeus ( t 448), doar că el o folosea ca un adaos la Trisaghion, atribuind sufe­
rinţa întregii Sfinte Treimi: “Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de
moarte, Cel răstignit pentru noi, miluieşte-ne pe noi” (Amănunte la John
Meyendorf, C hrist in Eastern Christian T hought).
Călugării sciţi au împrumutat-o de la Proclu al Constantinopolului, prietenul Sf.
Chirii, prin filiera traducerilor făcute la cererea lor de Dionisie Exigul. Acela
zicea: “Unul din Treime a fost răstignit în trupul în care S-a făcut, nu în
dumnezeire prin care este unit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt” (Sf. Produs al Con­
stantinopolului, Fragmenta Epistolae Sancti Procli ad armenios, în P.G., t. 65,
col. 887). Se pare că această formulă era încetăţenită în Scythia M inor, pentru că
la Sinodul IV Ecumenic, printre călugării care se opuneau definiţiei dogmatice,
printr-o formulă asemănătoare cu aceasta, cel puţin unul dintre ei era din Scythia.
Spre exemplu, Carosos spunea că a fost botezat de Teotim al Tonusului (cf. pr.
prof. D. Stăniloae, Definiţia dogm atică..., p. 405) Din păcate, monahii amintiţi,
foloseau această formulă în sens monofizit
133
S ieşi D«r în calea afirm Ani formulei lor s-au ridicai zeci d e b a rie re . În c e p â n d
cu episcopul lor Paternus şi ajungând până la C o n stan tin o p o l şi la R o m a , to ţi
se opuneau, invocând ca principal m otiv c ă aceasta n u e r a p r e v ă z u tă d e
Sinoadele Ecumenice. Mai mult, papa H orm isda, p rin tr-o s c ris o a r e c e o
tnm ite in 25 martie 521 im piratului Justinian, ju stific a n e a c c e p ta re a fo rm u lei
sene dmtr-un dublu incovenient: putea să facă p e o am en ii sim p li s ă c re a d ă că
sunt mai mulţi dumnezei şi în al doilea rând, c ă d iv in ita te a c a r e e s te
ncpAmmiioare prin natură, a putut îndura suferinţele p ă tim irii434. în p lu s,
recomandă a se întrebuinţa “I p erso a n ă d in T reim e" şi n u “ u n u l d in
Treim e"*''. Aceeaşi precizare o face şi Fulgenţiu d e R u sp e în ră s p u n s u l ce-1
d i epistolei hri Petru Diaconul: “p e n o i să n e m â n tu ia sc ă S -a n ă s c u t o
persoană din Treim e, Hristos. U nicul F iu a l lu i D um nezeu"**6.
Întrucât însă şi nestorienii preferau această ex p re sie, lo a n M a x e n ţiu ,
purtătorul de cuvânt al călugărilor sciţi, se ju stifică astfel: “e r e tic ii a c c e p tă c ă
H nstos este o persoană d in T reim e nu in în ţe le su l c ă H risto s a r f i d in
Treime, a fiin d c ă a re p erso a n a C uvântului iu i D u m n ezeu c a re lo c u ie ş te in
El. cane este Una d in Treim e, ia r H risto s a r f i d o a r u n f e l d e s lu jito r a l
C uvântului lu i D um nezeu, fă r ă insă ca E l să f i e în su ş i D u m n eze u C u v â n tu l.
P rin această viclenie, ei m ărturisesc o perso a n ă a iu i H risto s d in T reim e, d a r
Unul din Treim e nu voiesc să m ă rtu risea scă ... F iin d c ă d a c ă D u m n eze u
C uvântul este H ristos ş i H ristos este D um nezeu C u vâ n tu l, cu m e s te în v ă ­
ţătura sănătoasă a B isericii d e ce H risto s nu este U n u l d in T reim e, d a c ă
D um nezeu C uvântul este o p erso a n ă d in Treime?"**1.
In discuţiile cu nestorienii, se punea un deosebit accen t p e su b ie c tu l d iv in
al actelor omeneşti:

'‘D acă nu S -a răstignit ş i nu a m u rit C el c e e ste via ţă , n im e n i n u

m a t treb u ie să aibă nădejde in învierea d in m o rţi. C ă S -a ră stin g n it ş i
a mmtnr C el ce este viaţă, nu o spun eu, c i o sp u n e iu d e ilo r fe c ir ic tu l
P rin t «cA ţi ce ru t să vi se dăruiască u n b ă rb a t u cig a ş, ia r p e
în c ep ă to ru l vieţii L -a ţi om orât»” ( F A 3,14-15)43*.

*1 P apa H orrnisda c itează din Epistola lui Ferrandus că tre A n a to lie , în P .L ., t. 67

c o l 9 0 5 -9 0 6 .
™ V ezi: B aro n iu s, op c i t . p. 550.
E p istola X M L A d P e t r a s diaconum et ali os q u i ex O rie n te in c a u sa fid ei
R o n a a i m in i su n t, d e la ca r n a tio a e et G ratia D om ini n oştri J e s u C h r isti în
P A . I 65, ■ 462.
A d E p istalam H orm lad ae responsio, in op.cu., c o t 101-102.
lärm . D ialog! c o n tr a n c s to ria o o s . U, IV , in o p c it. coL 139.
134
 insă şi accentul pus pe subiectul divin crea probleme: pentru că dacă se
afirma că Fiul lui Dumnezeu S-a răstignit, Acesta având aceeaşi natură cu
Tatăl şi cu Duhul, rezulta că întreaga Treime a suferit pe crucea Golgotei.
loan Maxenţiu îşi argumentează însă ortodoxia formulei prin texte din
Proclu, patriarhul Constantinopolului, Sfântul Chirii şi Leon, papa Romei:
"N o i nu zicem că a pătim it în însăşi acea esenţă prin care există şi stă unit
F iu l cu Tatăl şi cu Duhul, ci în trup, care din noi S-a făcut. Unul din Treime
S-a făcut şi nu altul şi S-a răstignit cu trupul prin care S-a făcut şi nu a
pătimit prin firea dumnezeiască, prin care este unit cu Tatăl şi cu D uhul ca
să zicem că şi aceştia s-au răstignit împreună cu El. Dacă însă am zice că E l
S-a răstignit cu firea dumnezeiască, în realitate, am duce pătimirea în
Treime. Dacă zicem însă că Cuvântul a prim it suferinţele în trupul Său,
mărturisim şi că Unul din Treime a suferit, şi despre natura Treim ii că a
rămas fă ră suferinţă. Şi iarăşi: Dacă s-ar zice că nu ar f i pătimit întrupat,
obiecţia poate că a r f i avut o raţiune extrem de abilă. Dacă însă a pătimit
însă în mod evident, întrupat, fiindcă m otivul întrupării este Cruceat Cel
care S -a întrupat, Acelaşi S -a şi răstignit. Dacă insă S-a răstignit Cel ce S-a
întrupat, Tatăl şi D uhul nu s-au răstignit, deci S-a răstignit doar U n ul din
Treime. Divinitatea însă, prin care comunică cu Tatăl şi cu Duhul s-a păstrat
in afara suferinţei, doar în trup, în care E l singur S-a făcut, în acesta şi
singur E l însuşi a pătimit”439.
In continuarea argumentării sale, pentru ca toţi să fíe mulţumiţi, arată şi
acordul real ce există între papa Leon şi Sfântul Chirii şi în această problemă:
“Papa Leon zice: Căci Dumnezeu Cel nepătimitor nu S-a ruşinat să Se facă
om pâtim itor şi E l, Cel nemuritor să Se supună legilor morţii. Cu acestea se
potrivesc şi cuvintele scrise de C h irii către Nestorie: Dacă cineva nu
mărturiseşte că Cuvântul a suferit, S-a răstignit şi a gustat moartea în trup şi
că S-a făcut întâiul născut din morţi prin care a ajuns să Se facă viaţa
noastră şi ne-a înviat ca un Dumnezeu, săfie anatema' .
Cu toate strădaniile lor de a obţine aprobarea acestei formule, călugării
sciţi nu au reuşit şi pentru câţiva ani se părea că s-a aşternut tăcerea peste
aprigele discuţii purtate pe această temă. D a r în anul 527, împăratul
Justinian preia formula scită şi o legiferează printr-un decret, impunând-o ca
obligatorie pentru Biserica drept-măritoare441. In cele din urmă, la rugămintea

439 Idem, De Christo professio, în op.cit., col. 82; Sf. Proclus al Constantinopolului,
op.cit., col. 882. Vezi şi G. Fritz, Proclus de Constantinople, artic. în Dic­
tionnaire de Théologie Catholique, t. XXX, p. I, Paris, 1936, col. 669.
440 loan Maxenţiu, De C hristo professio, în op.cit., col. 83-84.
441 “Căci crezând în Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, o Fiinţă în trei Persoane, cinstim o
dumnezeire, o putere, Treimea cea de o fiinţă. în ultimele zile însă, mărturisim pe
135
lui Justinian. şi papa loan al ll-lca al Romei (532*535) aprobă "formula
satir* 3upi cc diaconul roman Anatolius, consultând pe diaconul F errand de
Cartagina a primit răspunsul c i nu vede nici o dificultate să o adm ită4 4 , Iar în
anul 553, însuşi Sinodul | V-lca Ecumenic o legiferează şi o im pune ca
normi de credinţi obligatorie pentrn întreaga Biserică: " D a c ă c in e v a zice c ă
l nul este Cmântui lui Dumnezeu care a săvârşit m inuni ş i a ltu l este H ristos
care a suferii, sau că Dumnezeu Cuvântul S-a u nit cu H risto s C e l născut din
fiemt ie. seu că trupul este in E l cu o fiin ţă d ife rită ş i că nu e s te u n u l singur,
însuţi Domnul nostru lisus Hristos, Cuvântul lu i D u m n ezeu , care S-a
întrupat şi S-a fic u t om ş i căruia ii revin ş i m inunile s i p a tim ile pe care le -a
suportat cu plăcere in trupul Său, să fie anatema”44. Şi “ d acă cin e va nu
mărturiseşte că Cel care a fo st răstig n it in trup, D om nul lis u s Hristos, este*
42

unul niscut Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu din Dumnezeu, n&scut din Tatăl
înainte de veci şi firi de timp, coetem sau veşnic cu Tatăl, din care sunt toate şi
prin care sunt toate, a coborât din ceruri. S-a întrupat de la Duhul Sfanţ şi din
cinstita şi pururea Fecioare Maria şi s-a făcut om, a suportat cruce (o m u p o v te
uxoţiflvai), s-a îngropat şi a înviat a treia zi. Cunoaştem că şi minunile pe care
le-a purtat in trup sunt ale Unuia şi Aceluiaşi. Căci nu cunoaştem un alt
Dumneani Cuvântul, un alt Hristos, ci pe Unul şi Acelaşi, cosubstanţial cu Tatăl
după dumnezeire şi cosubstanţial cu noi după omenitate. Căci Treimea a rămas
Treime, chiar şi după ce Dumnezeu Cuvântul, Unul din Treime S-a întrupat, fără
ca Sf Treime să primească adăugarea unei a patra persoane" (Justinian, Corpus
iuris Civilis. 1 1, liber primus De summi Trinitate et fide catholica et ut nemo
de ea publica contendere oudeat, nr. 5,1, Lipsiae, 1887, p. 7).
442 Pulgentn Fenandi, Ad Aaatoiium diaconum urbis Romana, de duabus in
Christo uatnris: et quod ununs in Trinitate, natus passuque dici possit. în
P.L. 1 67, coL 889
In epistola de recunoaştere, papa scria: “Justinian împăratul, fiul nostru, cum a(i
cunoscut mereu dm epistolele iui, a arătat că s-au deschis controverse despre
aceste trei probleme dacă se poale zice că Hristos şi Dumnezeul nostru este Unul
din Treime, adică este o Sfântă Persoană din Trei Persoane ale Sfintei Treimi. Sau
că Dumnezeu Hristos a suferit in trup, rămânând nepătimitor în dumnezeire. Sau
îndeosebi şi cu adevărat (Născătoarea de Dumnezeu şi mama Cuvântului lui
Dumnezeu Celui întrupat din ea) Mana, mama Domnului nostru lisus Hristos,
trebuie să fie numită pururea fecioară. Aprobăm in aceasta credinţa catolică
(ortodoxă) i împăratului şi astfel arătăm in mod evident că este conform exem­
plului profeţilor, Apostolilor şi Părinţilor..." (loansis Pape 11, Epistola ad
beaalores, in PI_, 1 66, col. 20 CD).
1 Joacpbo Albengo, Penlde-P. Joannou, Claudio Leonardi, Paolo Brodi, Conci-
lioram Oecumeuicorum Decreta, Herder, 1962, Anal Ui, p. 90.
136
Dumnezeu adevărat şi Dom nul m ăririi, este Unul din Treime, să fie
anatema
Sinodul VI Ecumenic, la fel, recunoaşte că “uneia f i aceleiaşifiinţe apar­
ţin fi minunile f i suferinţele după elementul propriu fiecăreia dintre firile din
care este compus f i in care E l are fiinţa, cum spune admirabilul C h lrlT'44*.
A poi, aşa cum în alte împrejurări Leon(iu de Bizanţ, preluând ideea de la
călugării sciţi, a dezvoltat dogma de enipostază, care de fapt constituia o
am p lificare a definiţiei Sinodului IV Ecumenic şi acum ideea despre Unicul
subiect al actelor celor două firi din persoana Mântuitorului, afirmat în mod
deo seb it de sciţi prin formula lor, a fost preluată şi dezvoltată de Sfântul
M axim Mărturisitorul şi de Sfanţul Ioan Damaschinul.
S fântul M a x im m ă r t u r is it o r u l arată că cele două firi din persoana
lui Iisus Hristos fiind unite într-un ipostas unic nu lucrau separat una de alta,
ci prin fiecare se făcea văzută cealaltă. Şi anume, “ca Dumnezeu mişca
omenitatea, iar ca om descoperea dumnezeirea proprie. Ca să spun aşa,
pătimea dumnezeieşte odată ce nu era om simplu şi săvârşea minuni
omeneşte, căci la săvârşirea prin trup, odată ce nu era Dumnezeu gol. încât
pătimirile L u i erau minunate, fiin d înnoite p rin puterea dumnezeiască cea
după fire a Celui ce le pătimea, iar minunile L u i erau pătimitoare fiin d
săvârşite prin puterea pătimitoare cea după firea trupului, a celui ce le
săvârşea” 6.
S fântul I o a n D a m a sc h in u l , printr-o interesantă expunere în stil so­
cratic, arată în ce fel se poate spune că H ristos a pătim it: “Hristos a pătim it?
Desigur. A pătimit dumnezeirea Lu i sau omenirea Lui, care fire ? — Ome­
nirea. Firea lu i dumnezeiască a rămas fără pătimire? - Da. Firea lu i cea
nesupusă pătim irii şi cea supusă pătim irii este aceeaşi sau sunt două f ir i
deosebite? - Desigur că sunt două fir i deosebite. Dacă însă sunt două fir i
deosebite, atunci cum mai sunt ele una şi nu două? - Cele două f ir i nu sunt
numai o singură fire, ci o singură ipostasă şi două firi: una supusă pătim irii
şi una nesupusă p ă tim irii'441'.
Deşi la început respinsă şi apoi trecută cu vederea pentru un timp, formula
scită, exprimând un important adevăr ortodox cu deosebite implicaţii în actul
mântuirii noastre, a biruit, fiind aprobată atât prin decret imperial, cât şi prin
Sinoadele Ecumenice ulterioare. Ea fost dezvoltată mai apoi de minţi luminate
din Biserică, constituind astfel o explicare mai dezvoltată a definiţiei calcedo-4567

444 Ibidem, Anat. X, p. 94-95.

445 Ibidem, p. 100-106.
446 Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, în P.G., t. 91, col. 105 B; vezi şi Magistrand
Stan Coman, Sensul ortodox al chenozei faţă de teoriile moderne, în
“Ortodoxia”, an. VIII (1956), nr. 3, p. 425.
447 Dogmatica, Vin, în P.G., 1 45, col. 137-140.
137
nietw (Hali hi început a to\i ratpinsA pc m otivul c ă n u sc gflsea în d e fin iţiile
Stmmiielor 1 «um cnice, ulterior v n a d m it, p rac tica d o v e d in d c ă s c p o a le fa c e o
.\m plificart a unei iorm ulc dogm atice sinodale, c u c o n d iţia s a n u s c a tin g ă de
esenţa dogm elor ortodoxe, cum de fapt s-a o b se rv a t m a i s u s a tâ t la L e o n ţiu de
Bizanţ, cât şi la Sfântul M axim M ărturisitorul şi la S fâ n tu l Io an D a m a sc h in u l.
tn actualiute. bazăndu-*e pe situaţia de fapt, teo lo g i d e r e n u m e c a D u m itru
Stnmloac. J R ăm uriş şi J. M eyendorfT recunosc şi a d m it p o s ib ilita te a c o m ­
pletăm term enilor unei definiţii sinodale, tns& In co n d iţiile a ră ta te 448*.
Urmele teologici călugărilor sciţi, care a a v u t u n p r o fu n d r ă s u n e t n u
numai in lm penul bizantin, ci şi la R o m a şi la e p isc o p ii a fric a n i e x ila ţi în
Sardinia, sc resim t şi in A pus. A stfel, cercetări re c e n te a u d e m o n s tr a t c ă c e le
8 canoane date de SINODUL DE LA ORANGE d in 5 2 9 , tra n s m is e la R o m a în
cadrul “canoanelor a ra u ssie n e '\ n u su n t a le F e ric itu lu i A u g u s tin , a ş a c u m se
credea până acum , ci ale lui Ioan M axenţiu sa u su n t in s p ira te d in te o lo g ia
călugărilor sciţi444.
A stfel, form ula "u n u l d in S fâ n ta T reim e a p ă tim it in tm p '\ p e n tru r e c u ­
noaşterea ortodoxiei căreia s-au luptat călugării sc iţi, c la rific ă fo rm u la c a lc e -
doniană care afirm a sim plu unirea firilor în tr-u n ip o stas. Ip o şta ş u l e s te cel
preexistent al L ogosului, care, înainte de în tru p a re a în p â n te c e le M ă rie i şi p e
C ruce, şi-a păstrat nealterată identitatea p ersonală, in a c e s t ip o s ta s re z id ă
unirea iin lo r sau a naturilor, care, nu p o t fi n ic io d ată c o n fu n d a te . A stfe l,
am biguitatea form ulelor lui C hirii450 şi ale lui L eo n ţiu d e B iz a n ţ — “u n ire

■“ * c t pr. prof dr. D. Stăniloae, P o sib ilita te a re c o n c ilie rii d o g m a tic e în tre B iserica
O rto d o x ă şi v e ch ile B iserici O rie n ta le , în “Ortodoxia", an. X V I I ( 9 1 6 5 ) , n r . 1, p .
5-27; JJNL Karmins», T h e P ro b le m o f th e U n ific a tio n on th e Basis o f C y ril’s
F o rm u la “p i a qrvxjiç xou Beau Xoyou aeaapicogE V T i’’, in “ U n o f f i c i a l
Consultation between theologians o f Eastern Orthodox and Oriental O r t h o d o x
Chinches". August 11-15, 1964, in “The Greek Orthodox Theological Review", L
X. (1 9 6 4 -1 9 6 5 ), nr. 2 . p 63; J Meyendorff, C h a lc e d o n ia n s a n d m onophysites
a f t e r C h a lc e d o n . p 30; pr. prof 1 G. Coman, D e fin iţia d o c t r i n a r ă a S inodului
d e la C a lc e d o n şi r e c e p ta r e a ei în B iserica O r ie n ta lă , în “Ortodoxia", an. XXI
( l% 9 ) vnr. 4. p. 502.
et M Cappuyns. L ’o rig in e d e s “C a p itu la " d ’O ra n g e , 529, în “Recherches de
Théologie ancienne et medievale”, t VI, (1934), p. 121-142; Aloys Grillmeier,
V o r b e r e i tu n g d e s M itte la te rs . E in e S tu d ie ü b e r d a s V e r h ä ltn is von C halke-
d o n is m u s u n d N eu - C h a lk e d o n is m u s in d e r la te in is c h e n Theologie von
B o e tiu s u n d G e g e n w a rt, hrsggb. Von A Grillmeier und H. Bacht, Band II:
E n ts c h e id u n g u m C h a lk e d o n . Würzburg. 1951-1962, p. 797, n. 1; G. F r itz ,
O r a n g e (d e u x iè m e c o n c ile d ’). in op.cii., col. 1093-1096.
Vezi p c larg: J. Liebart, L a d o c tr in e c h risto lo g iq u e d e S t C y rille d ’A lexandrie
a v a n t la q u e r e lle n e s to rie n n e , Lille, 1951, p. 175-176; W. J. Burghardt, T h e
138
esenfialâ“ - a fo st a stfel, d e fin itiv clarificată. Căci pe dec» p arte, moşiciiuv»
C aJccdonului e ste în c h ip desăvârşit păstrată: firile, c h ia r şi d u p ă u n ire , rămân
dou ă, p e n tru efi la firea d iv in ă n e c re a tă c a a ta re n u p o a te , n ic io d a tă şi su b nici
o form ă, să p a rtic ip e firea creată.
A ceasta a fo st u n u l d in e le m e n te le fu n d a m e n ta le a le te o lo g ie i b iz a n tin e d e
m ai târziu . D a r, p e d e a ltă p a rte , o m en i ta te a p e c a re şi-a a su m a t-o L o g o su l,
c n ip o sta zia tă in tr-in su l şi în d u m n e z e ită p rin e n e rg iile S a le , d e v in e e a în să şi
izv o r d e v ia ţă d iv in ă , c ăci e ste în d u m n e z e ită n u p rin h a r, c i fiin d c ă d e v in e
trup u l p ro p riu al C u v â n tu lu i. In a c e a s ta c o n s tă d ife re n ţa d in tre H ris to s ş i
c reştin i, d in tre p o se d a re a ip o statică a v ie ţii d iv in e ş i în d u m n e z e ire a p r in h a r
B L : .« « 4 51
şi p a rticip a re
în c o n c lu z ie , p u te m a firm a c ă e ste c u to tu l in e x a c t a în c e r c a s ă p re z in ţi
te o lo g ia c a re s -a d e z v o lta t în tim p u l e p o c ii lu i J u s tin ia n c a d e fa p t ş i S in o d u l
d in 5 5 3 , c a re a fo st re z u lta tu l d e z v o ltă rii a c e s te i te o lo g ii, c a p e o s e rie d e
încercări su p e rfic ia le în tre p rin s e în m o d a rb itra r d e c ă tre J u s tin ia n , p e n tr u a -i
c âştig a p e m o n o fiz iţi. T e o lo g ia c a lc e d o n ia n ă în s ă ş i n u m a i p u t e a a m â n a
so lu ţio n a re a c o n tra d ic ţiilo r in te rio a re , ia r B is e r ic a tr e b u ia s ă s e p r o n u n ţe
oficia] a s u p ra u n e i c h e s tiu n i c a re p u n e a în m iş c a re m a s e m a r i d e c r e d in c io ş i,
a ş a c u m a d o v e d it-o c o n tro v e rs a is c a tă î n j u r u l “ in te rp o lă rii” d in T r is a g h io n .
A s tfe l, fo rm u le le th e o p a s ite f o lo s ite d e S fâ n tu l C h ir ii t r e b u ia u o r i s ă fie
a c c e p ta te , o ri r e s p in s e ; ia r d a c ă e ra u a c c e p ta te , tre b u ia s ă s e c o n s tr u ia s c ă u n
v o c a b u la r h r is to lo g ic c a r e s ă ră m â n ă c a lc e d o n ia n ş i s ă in te g r e z e i n tu iţia
so te rio lo g ic ă fu n d a m e n ta lă a lu i C h irii, a l c ă r e i e le m e n t- c h e ie e r a th e o p a s is -
m u l. î n a c e s t p ro c e s , u n r o l a p a rte l- a u a v u t c ă lu g ă r ii s c iţi c a r e , p r i n t o t c e a u
în tre p rin s, d a r m a i a le s p r in s c rie rile lo r, ş i- a u a d u s o c o n tr ib u ţie e s e n ţi a l ă l a
c la rific a re a d o g m e i ş i h r is to lo g ie i c a lc e d o n ie n e .

Image of G o d in M a n a c c o rd in g to C y r il o f A le x a n d r ia , in co l. “ S tu d ie s in
C hristian A n tiq u ity ” , t. X IV , W oo d sto ck , M d. 1957, p . 10 8 -1 11.
451 Jo h n M eyen d o rff, C h r i s t in E a s te r n C h r is tia n T h o u g h t..., p. 29 -4 7 §\ 131-153.
 S fâ n tu l

lOAN CASSIAN
Patria de o r ig in e , p r in c ip a l e l e etape ale v e ţ i sale ; peregrbîări-E sau ocnseea
SA OM SCYTHIA M'SOR
—prjh P alestina, Eo p t , Constantmopol şi Roma-
la Marsilia

Destinul Sfanţului Ioan Cassian prezintă un aspect paradoxal. Fără nici un

pic de exagerare sau urm ă de partizana! confesional, s-a afirm at, p e bună
dreptate, că opera sa a ju c at un rol prim ordial în dezv oltarea spiritualităţii o c­
cidentale*. Aceasta se poate constata şi din faptul că toţi întem eietorii sau
iniţiatorii m arilor forme de viaţă religioasă din A pus, de la Sfântul B enedict la
Ignatiu de Loyola, recom andă discipolilor lor să-i citească opera. Încă din
timpul vieţii, cum rem arca unul dintre savanţii care s-a ocupat d e cercetarea şi
analizarea vieţii şi operei sale, a fost una din cele două m ari lum ini ale Bisericii
Apusene*. Nici chiar disputa sem ipelagiană în care num ele său a fost târât,
fragmente din scrierile sale, răstălmăcite, n-au putut um bri şi ştirbi cu nim ic
reputaţia sa de m are îndrum ător duhovnicesc sau m aestru spiritual.
El interpretează viaţa sfântă dusă în pustie de către călugării răsăriten i şi
în special a călugărilor din deşertul E giptului, din perspectiva clim atului şi a
modului de gândire al apusenilor. El recom andă principiile trad iţio n ale ana-
horetice pentru călugării care trăiesc in “coenobium ". El înţelege h aru l şi m ila
lui D um nezeu în contextul întregii Sale creaţii, aşa cum le în ţeleg eau şi
călugării pustnici. N ici un alt reprezentant al tim pului său nu a p rezen tat atât
de clar şi de ingrijit evoluţia spirituală a vieţii de desăvârşire (duhovniceşti,
noi.), şi doar câţiva părinţi călugări apuseni au influenţat spiritualitatea
monahală intr-o aşa m ăsură ca Sfântul Ioan Cassian.
Influenţa lui, în special în ce priveşte v iaţa duhovnicească, a tradiţiei şi în
problematica harului dum nezeiesc şi al liberului arbitru sau a voinţei libere,
se întinde peste secole.
Ca şi alţi călugări autentici din antichitatea creştină. Sfântul Ioan C assian
eludează pe cititorii săi moderni. Stilul discursiv al scrisului său şi evocările
incredibile dc numiri ale desăvârşirii ascetice şi contem plative, sunt uim itoare.
Cititorii dintre călugări şi acei care îm părtăşesc aceleaşi idealuri co n tin u ă să
găsească o bună parte din învăţătura lui C assian utilă, deşi opera sa răm âne
“opacă" chiar şi pentru ei.

cf. Jean-Claude Guy, Jean Cassien. Vie et doctrine spirituelle, col. “Théologie.
Pastorale et Spiritualité, Recherches et Synthèses”, 1 . IX, Paris, 1961, p. 11.
Owen Chadwick, John Cassian. A Study in Primitive Monasticism. Cambodge
University Press, ed. a Il-a, 1968, p. 3.
143
 1. S c r m u ăhHom - *>4thm*S f â n t u l u i Io a n C a s s ia n

Loco/ dm naştere. m e d iu l ş i copilărim

A s p ra sm e re n ie c ă lu g ă re a sc ă a S fâ n tu lu i Ioan C a ssia n , l-a o p r it d e a n e d a
v r e o ş tir e d e s p re sin e in c e le p e ste 1000 d e p a g in i sc ris e d e e l3. M u lte a f ir ­
m a ţii p n \ m d v ia ţa s a n u s u n t in în tre g im e d a r e . A stfe l, d e la d e ta lii p r iv in d
n a ş te r e a sa şi p â n ă la m o a rte a sa . m u lte d in c e le m a i im p o rta n te e v e n im e n te
şi c h ia r loc u n le g ate d c \ ţa ţa sa , n u p o t fi sp e c ific a te c u e x a c tita te , ră m â n â n d
în v ă lu ite in n e c u n o a ş te re şi p ro b a b ilita te . T o tu şi e x is tă d e s tu le in fo rm a ţii c a re
m a rc h e a z ă c e a m ai im p o rta n tă p a rte a v ie ţii s a le şi c a re n e a ju tă s ă în ţe le g e m
z b u c iu m u l lă u n tric şi a s p ira ţiile d u h o v n ic e şti a le a c e s tu i o m a lui D u m n e z e u .
in c e e a c e p r i\ e ş te n u m e le , p re c iz ă m c ă în to td e a u n a a fo st n u m it d e c ă tre
co n te m p o ra n ii săi " C a ssio m is" . In p ro p riile lu c ră ri, n u m e le d e **J o h o n n e s —
/ioan", a p a re n u m a i d e d o u ă ori*4, ia r c e l d e C a ssia n , n ic io d a tă . M . C a p p u y n s ,

P e d e p l i n î n d r e p t ă ţ i t, u n u l d i n c e i m a i r e c e n ţ i c e r c e t ă to r i a i o p e r e i s a l e , r e f e r i n -
d u -s e la p ro fu n d a s a s m e re n ie s p u n e c ă e a “ ...în c e p e d e la în c e p u t: el
n e r n e n ţ io n â n d n i m i c d e s p r e l o c u l u n d e s - a născut** ( c f . C o l u m b a S t e w a r t , C a s s i a n
t h e M o ak . in c o l “ O x f o r d S t u d i e s i n H i s t o r i c a 1 T h c o l o g y ” , N e w Y o r k , O xford
( O x f o r d U n iv e r s » ty P r e s s ] , 1 9 9 8 , p . 4 ) .
4 O ***** e s t e n u m it d e A m N e s t o n e ( c f . C o n l a t i o n n e s X I V , 9 , e d . M . P e t s c h e n i g ,
î n " C c e p u s S c r i p to r u m E c c l e s i a s t i c o r u m L a t i n o r u m " , t. X I I I , V î e n n a . 1 8 8 6 , p . 4 0 8
( d e a ic i î n a i n t e v o m c i t a C o n l a t i o n n e s . e d . M . P e t s c h e n i g , C S E L ) ; J e a n C a s s i e n ,
C o n f é r e n c e s , ed- E . P i c h c r y , î n c o l “ S o u r c e s c h r é t i e n n e s “ , n r . 5 4 , P a r i s , 1 9 5 8 , p .
1 9 2 - 1 9 5 ( d e a ic i î n a i n t e v o m c i t a : C o n f é r e n c e s , e d . E . P i c h c r y . S . C .) ; S f â n t u l
Icvan C a s M a n . C o n v o r b i r i d u h o v n i c e ş t i . î n v o i . S f â n t u l I o a n C a s s i a n , S c r i e r i
a l e s e , tx a d p r o f . V . C o j o c a r u ş i p r o f . D . P o p e s c u , p r e f a ţ ă , s t u d i u i n tr o d . ş i n o t e
p r o f . N C h i ţe s c u . in c o l “ P ă r i n ţi ş i S c r i it o r i B i s e r ic e ş t i ” , n r . 5 7 , B u c u r e ş t i , 1 9 9 0 ,
P- 5 5 8 ( d e a ic i î n a i n t e v o m c it a : P .S .B .. n r . 5 7 ) ş i a lt ă d a t ă d e A v v a T e o d o r ( c f . D e
In s titn tis c o e n o b io rn m e t d e a c to p rin c ip a b iu m v itio ru m re m e d iis , V , 3 5 , ed .
M . P e t s c h e n i g . î n “ C o r p u s S c r i p to r u m E c l e s t i a s t i c o n i m L a t i n o r u m ” , t X V I I ,
V i e n n e . 1888. | 108 ( d e a ic i î n a i n t e v o m c it a : D e I n s t i t n t i s , e d . M . Pischenig.
C S E L ) . J e a n C a ssie n . I n s titn tio n s c e n o b itiq u e s , e d . J e a n -C la u d e G u y , în
'S o u r c e s d w é t i e a n e s ” . n r 1 0 9 . P a r i s , 1 9 6 5 , p . 245-246 ( d e a i c i î n a i n t e v o m c i t a :
I n s t i t u t i o n s , e d J - C . G u y . S .C , n r . 1 0 9 ) ; I o a n C a s s i a n , D e s p r e a ş e z i m i n t e l e
m ă n ă s t i r e ş t i ş i d e s p r e t ă m ă d u i r e a c e l o r o p t p i c a t e p r i n c i p a l e , î n o p .c it., p .
182 («Je u c t î n a i n t e v o « n c it a : A ş e z ă m l a t e l e . . . , P .S .B ., n r . 5 7 ) ; G h e n a d i e d e
M a r s i l i a îl n u m e ş te s i m p lu “C a s s i a n u s ” ( v e z i D e v i r i s i l l u s t r i b u s , c a p . 6 1 , î n
8 1 - , £ 5 8 . col. 1094), a ş a c u m I m a n e ş t e d e d o u ă o r i ş i C a s s i o d o r u s ( c f . D e i n s t i -
n r t é o n e D h i n a n m L i t t e r a r u m . P r e f ă t io . în P .L , | 7 0 , c o l . 1 1 0 8 ş i c a p . X X I X ,
c o l . 1144) P r o s p e r d e A q u i t a n i a c o n s e m n e a z ă : “ C ă l u g ă r u l I o a n , n u m i t ş i C assian
144
sugerează faplul că autorul nostru a folosit numele “Johannes" în memoria
Sfântului Ioan Gură de Aur, pe care l-a întâlnit numai după ce a părăsit
Egiptul5. H.I. Marrou crede, aşa cum vom putea vedea în cele ce urmează, că
Johannes era numele său primit, iar cel de Cassianus era un nume etnic,
pentru a arăta legătura sa de un anume district, aproape de Histria, în Scythia
Minor6.
Frumoasa descriere a splendorii locurilor de baştină, cu părinţi avuţi şi cu
o aleasă viaţă duhovniciească, care totuşi n-au mai avut puterea de a-1 aduce
înapoi, ca şi aceea a minunatelor texte latine care se intercalau nedorite în
mintea sa cu sentinţele pline de înţelepciune ale “bătrânilor fru m o ş i' (că­
lugării, n.n.) şi cu citatele biblice, nu ne spun, de asemenea, ceva deosebit
despre el.
Nu cunoaştem în mod precis anul naşterii; probabil s-a născut în jurul
anului 360-3617. în ceea ce priveşte chestiunea to cu lui sau ţin u tu lu i în care
s-a născut, aceasta a generat opinii contradictorii între cercetători. A vem doar
două indicaţii despre ţinutul în care s-a născut Sfântul Ioan Cassian. In primul
rând, expresia sa: “provincia noastreT* şi, în al doilea rând, afirmaţia precisă
a lui Ghenadie de Marsilia, după care, Cassian s-a născut în Scyithia M inor
MCassian, de neam scit, hirotonit diacon Ia Constantinopol de Ioan cel M are
(Sfântul Ioan Gură de Aur, n.n.), şi preot in M arsilia, a înfiinţat două
mănăstiri, una de bărbaţi şi alta de fem ei care există până a stă zi..."9. Ele au

de Marsilia” (Johannes M onachus, cognom ento C assianus M assiliae, în P.L., L

51, col. 526).
5 Vezi Cassien (Jean), în D ictionnaire d ’Histoire e t de G éographie Ecclésias­
tique, t XI, Paris, 1946, col. 1319.
6 Asupra analizei pe care o face H.I. Manrou vom reveni la timpul p otrivit
Cronologia vieţii lui se poate reconstitui cu aproximaţie pornind de Ia sugerările şi
puţinele date sigure pe care le deţinem. Astfel, între 403-404 se afla la Con­
stantinopol în slujirea Sfântului Ioan Gură de Aur; se pare că a părăsit Egiptul o dată
cu amplificarea crizei origeniste (ştim că în a doua parte a anului 399 se afla încă în
Egipt); a petrecut câţiva ani în Egipt, iar în perioada de început a şederii lui acolo,
era descris ca fiind încă în perioada tinereţii; a intrat în mănăstire la Betleem înainte
de anul 386, când Fer. Ieronim a înfiinţat comunitatea sa monahală; mai ştim că
atunci când a intrat în monahism era foarte tânăr. Pornind de la aceste elemente
cronologice, anul 360 ca an al naşterii este îndreptăţit şi plauzibil (vezi Gerd
Summa. Geistliche Unterscheidung bei Johannes Cassian. Studien z u r septe-
matischen u nd spirituellen Théologie, 7, “Würzburg: Echter”, 1992, p. 5, n. 10).
1 Conlationes XXIV, 1, ed. M. Petschenig, CSEL, t XIII, p. 674-675; Conférence
XXIV, 1, ed. E. Pichery, t. III, S.C., nr. 64, p. 170-172; C onvorbiri duhovniceşti
XXIV, 1, P.S.B., p. 724.
9 Textul de bază al lui Ghenadie de Marsilia despre viaţa şi opera sa este următorul:
MCassianus natione Scytha, Constantinopole a Joanno M agno episcopo diaconus
145
îm p ărţiI p c savanţi in două tabere: iiflft lom w tâ dinlr*un n u m ăr n e co n v in g ăto r
de cercetători, c irc sugcrva/ä uite locuri ale naşterii sale, ca: S k y lh o p o lts în
P alestina10, Ş ina, Sort sau Serda In K urdistan11, Sardica sau C o n s ta n tin o p o l12,

ortlmatus, apud Marsilia pnsbiter condu a duo monasteria, Id est. vlrarum ci

mulirrum. qur usque hodle extant.” Redăm în continuare întregul text al lui
Ghenadie refenior 0 Sflntul lan Cassian. "Scripsit, experentia magislrantc,
littcralo sermonc, el u( apertina dicam, sensum verba inveniens, et actionc linguam
monciu, res ommum monachomm professioni necessarias: id est, d e Habitu
monachi ct de cunonico orationum modo, atque psalmorum qui in m onasteriis
Acgipti dic noctuquc tenetur hberos tres; Institutionum librum unum: de O rig in e
et qualitate ac rcmediis octo principalium vitiorum libros octo, singulo scilicet de
sinfulis viţii* expondiens. Digeaait etiam Collationes cum Patribus A egiptiis
habiUs, boc est, de destinatione monachi ac fine, de discretionc, de tribus ad
serviedum Doo vocalionibus, de pugne camis adversus spiritum , e t spiritus
adversum camem, de natura omnium vitiorum; de nece sanctorum, de m obilitate
anunae, de octo principalîbus vitiis, de qualitate orationis, de perfectis, de
castitate, de protectione Dci, de scientia spiritali, de divini charism atibus, de
amiciţia, de definiendo vel non definiendo, de tribus antiquis generibus
monachomm et quaito nuper exorto, de ftdb caenobitae remissione Quinqua-
gesimae, de noctumis illusionibus; de eo quod dicit Apostolus “Non enim quod
volo, facio bonum, sed quod nolo malum hoc ago” (Rom. VII, 19), de
mortificauone Et ad extremum regatus ab Leone urbis Romae episcopo, scripsit
adeersum Nestonum de Incamatione apud Massiliam et vivendi finem fecit
Theodosio et Valentiniano regnantibus” (op. cit., în P.L, 1 58, col. 1094-1096).
Patriarhul Fotie (sec. IX), ale cănii note de lectură pe marginea unor cărţi din
biblioteca patriarhală oferă informaţii preţioase despre multe scrieri din A ntichi­
tatea creştină, care, din nefericire, nu s-au păstrat până azi, pierzându-se, refe-
rindu-se la Cassian, a cărui operă, desigur a citit-o probabil într-un rezum at în
limba greacă, îl caracterizează ca fiind “roman - Ftopîţv Xaxovroq naxiSa -
aparţinând unei familii romane” (Bibliotheca, cod. 197, în P.G., L 103, col.
661B). Desigur, cum pe bună dreptate subliniază un cercetător, Fotie foloseşte
expresia “roman”, într-un sens restrâns, adică din perspectiva unuia care privea
această problemă din capitala imperiului care era Constantinopolul. Întrucât
Scyithb Minor, inclusă din punct de vedere bisericesc la provincia Tracia, se afla
sub jurisdicţia Patriarhiei de Constantinopol, Cassian, a cărui origine era în
Scythia Minor, pnn extensie, putea fi descris ca “roman” (Vezi Guillame Cuper,
De Sancto Joanne Cassiano Abbate Massiliae in Galia, în “Acta Sanctorum
Iulii”, t V, Pans, 1868, p. 458-482).
10 A Menager, La patrie de Cassien, în “Echos d'Orient”, t 21 (1921), p. 330. El
înţelege expresia “scytha” de la Ghenadie, ca referindu-se la Skythopolis.
11 Alexander Hoch, Zur Heimat des Johannei Cassianus, în “Theologische
QuaruIschnfT, t 82, (1900), p. 43-69; S. Merkle, Cassian kein Syrer, infirmă
cele susţinute de Hoch, o p .cii, p. 419-441.
chiar Roma, Atena sau A fer,1213 sau sudul Galiei14; iar cealaltă, la care subscriu
majoritatea cercetătorilor de marcă, îm brăţişează ideea originii scite a Sf.
loan Cassian. A rgum entele acestora au fost dem onstrate în contextul infor­
maţiilor irezistibile, care ne-au parvenit în m od oarecum m iraculos în secolul
XX..
în ciuda afirm aţiilor cercetătorilor din prim a tabără, la care ne-am referit
deja, locul de baştină al Sfântului loan Cassian a fost cu siguranţă provincia
romană Scythia M inor (actuala suprafaţă a D obrogei), ţinut situat între
Dunăre şi M area N eagră. A ceastă teorie a fost propusă iniţial d e T illem ont15

12 Vezi M. Cappuyns, op.cit., col. 1320. Localitatea Sert sau Serda din Kurdistan a
fost pentru prima dată sugerată de J.B. Thibaut, L ’ancienne liturgie gallicane,
son origine et sa form ation en Provence en V-e et Vl-e siècles, sous l’influence
de Cassicn et de Saint Cesaire d ’Anles. Appcndix: Étude biograflque sur
Jean Cassien de S ert a, abbé de Saint-Victor de M arseille, prem ièr législateur
du monachisme en Occident, Paris, 1929, p. 103-104. Tôt printr-o citire alter­
nativă, “serta” pentru “scytha”, a dus la presupunerea că “serta” se identifică cu
Sardica. Apoi, faptul că un manuscris omite adjectivul sau apelativul “scytha” de
dinaintea cuvântului “Constantinopole” l-a determinat pe P. Albers să afirme că
Sfântul Cassian vine din Constantinopol (cf. Cassian Johannes, artic. în Lexicon
fur Théologie und Kirche, t. 11, Fribourg, 1931, col. 783; Idem, C assian Einfluss
au f die Regel des hL Benedikts, în “Studien und Mitteilungen zur Geschichte des
Benidiktiner - Ordens und seiner Zweige”, L 43, [1925], p. 32-53; L 46, [1928], p.
12-22; p. 146-158). Vezi pentru detalii aparatul critic din Hicronymus, L iber de
viris illustribus, ed. E.C. Richardson, în “Texte und Untersuchungen”, Nr. 14, part.
1, Leipzig, 1896, p. 82. Richardson demonstrează că expresia “scytha” utilizată de
Ghenadie este autentică, nesuferind nici o alterare.
13 Vezi: M. Cappuyns, op.cit., col. 1320-1322; Leon Cristiani, J e a n C assien. L a
spiritualité du D ésert, în col. “Figures monastiques” , Abayes V/an drille, 1946,
vol. I, p. 54-59.
4 între iniţiatorii acestei ipoteze, îi amintim pe: C. von Paucker, D ie L a tin ita t des
Johannes C assianus, în “Romanische Forschungen”, t. 2 (1886), p. 391-448;
Michael Petschenig, Jo h a n is C assiani op era, C S E L , L 17, p. Q-IV; O . Abel,
S tudien zu dem gallischen P resb y tcr Jo h a n n es C assianu s, M tinich, 1904, p. 1;
Leon Cristiani, op.cit., L I, p. 36-49 şi în special M. Cappuyns o p .cit., col. 1321-
1322. Chiar şi expresia lui Gherman: “ in nostra provincia” (C o n féren ce X X IV ,
18, ed. E. Pichery, voi. HI, S.C ., nr. 64, p. 190-191; P.S.B., nr. 57, p. 736), a fost
înţeleasă “în Provence (regiunea, n.n.) a noastră”, mai degrabă decât “în provincia
noastră” (Vezi M. Cappuyns, o p .cit., col. 1321-1322). D e asem enea, ei cred că
stabilirea lui Cassian în M arsilia a înseam nat m ai curând o integrare în regiunea
de unde-şi avea originea, căci descrierea pe care acesta o face locurilor natale se
potriveşte perfect cu ţinutul P rovence din sudul Galiei.
15 Louis Sébastian Lem ain Tillem ont, M é m o ires p o u r s e rv ir à T h is to ire ec­
clesiastique d es six p re m ie rs siècles, t. X IV : L es h isto ire s d e S a in t P a u lin , d e
>i demonstrată, nun apoi» inu-un nuni loarte convingător» de cAtrc Vuşile
Pârvin |i h i . MurrtHi
Antal, «vântului V'ahiIc l*ârv*n ti datorăm începutul unei dcinonstrn|ii a
:ivk*vIrului stabilit de Ghenadic de Munulm. cu privire In locul de origine n lui
Cunan 1 ucrénd mdqmulcnt de afirmaţia lui (ihcnndie de Marsilia, el u pus
pe bate I documentaţie aihcologică problema originii S fontului loan Cassian.
In anul I9Ü, V Parían 1 ţinut o comunicare importantă, in unn din şedin­
ţele Academici Române, despre noile descoperiri din Dobrogea, mai precis,
usopni l douA inscripţii greceşti descoperite in pAdurea Şcrcmctului (azi Ca­
stan), gnivatc pe douA stanei. Pnma inscripţie, dispusA în douA linii, arc unnft-
lorul conţinut "Opot KaoiavGJv tron IrttXooxcoy - Hotarele Casieriilor şi
pifíenle ’. | doua dispusA la fel In doul linii are sensul: “Opoi kucnuvffiv
ImXoov'XOSV Hotarele peşterilor Casienilor, \ adicA “Hotarele şl peşterile
Casienibf'1*
Istoricul Vasile PArvin | descris locul în care se gAscsc, a fîlcut constaturi
asupri cuvântului folosit de greci, care este de origine latină fcnrrţXoovica =
"spclunctO î | li sforşit, a arătat şi importanţa religioasă a acestor inscripţii.
LI ¡É întrebat dacâ aceşti icaoiavQi n-ar trebui înţeleşi ca nişte adepţi
religioşi ai acelui Zeus Kaoioţ, zeu al munţilor; dar alăturarea peşterilor
înlătură această interpretare. Sfârşitul interpretării marelui savant român, va
rămâne punctul de plecare al confirmării ştiinţifice al lui Ghenadic de
Marsilia N-am putea să precizăm dacă Zeus Kasios, zeul adorat pe înălţimile
singuratice are vreo legătură cu originea acelui vicus Cassianum şi cu
peşterile şi amfiteatrul din Şeremel £ totuşi mai probabil că acest “vicus îşi
trage numele de la un Cassius sau de la un Cassianus o a r e c a r e .
Profesorul H.I. Marrou, luând cunoştinţă de concluziile lui Pârvan, care
ofereau perspectiva pentru rezolvarea problemei originii genialului îndru­
mător al spiritualităţii apusene, a vizitat Dobrogea în 1947, pentru a examina
şi a aprofunda aceste preţioase descoperiri, rămase fără ecou până la Pârvan,
în cercul savanţilor şi teologilor răsăriteni şi apuseni.

Snint Cdestin Pipe, de C â n ta , de S. Cyrille d’Alexandrie et dn Nesto-

nanisme..., Paria, 1693-1709, p. 739-740
Vaule PiniD, Descoperiri i u i i i Scytbia Miaor. Stâncile cu inscripţie din
pădann Serenetnlai, in “Analele Academiei Române'*, seria a D-a, t XXXV,
1912-1913. Memoriile Secţnoii istorice. Bucureşti, 1913, p. 83,84; p. 523-538.
I Mtdm
941
 Concluziile lui Mtirrou1" meri Iii desigur să fie cunoscute pe larg pentru a
înţelege de ce nu poale fi negaţii şi rcl'u/ntd originea sciţii a Sfântului loan
C am ion. “Patria Iul Cassian - serie Marrou, trebuie căutată în partea de
apus a teritoriului care depinde de cetatea //Istriei, aproape de linia care o
desparte de aceea a Ulmetum-ulul; undeva în Valea Casimcei, aproape de
salul actual al Şeremetulul, adică aproximativ 40 de km nord-vest de oraşul
modern Constanţa" **, Descrierea pe care Cassian o face locului natal, 7n
C o n v o rb irea a XXIV-a*
20, precizează mai departe savantul francez, este o
evocare a acestui peisaj încântător, a singurătăţii atât de potrivi UI pentru viaţa
m onahalii. “ Un document epigrafic ne Invită să fixăm patria lu i Cassian,
tocmai în inima acestei ţări curioase. Acest nume «Cassianus», derivat de
obicei din fam ilia strălucitei case a Casillor, este foarte răspândit in no­
menclatura latină21 şi adeseori este întâlnit în inscripţiile provinciilor
balcanice"22.
Rcfcrindu-sc la inscripţiile greceşti descrise de Pârvan, Marrou afirmă că
acestea sunt o dovadă că latinitatea s-a răspândit cu putere, în special în
mahalalele vechilor aşezări greceşti (dovadă cuvântul “ speluncă” , de origine
latină, grecizat).
In ce priveşte, apoi, “ CassianC' din Histria, ei explică arătând că acest
nume se dădea locuitorilor unui sat - vicus, “desemnat ca atâtea alte viei ale
aceleiaşi cetăţi a Histriei, prin cognomenul unuia dintre prim ii colonişti. A r
f i vorba despre un vicus Cassii sau vicus Cassiani, (adică sat a l unui Casin
sau sat al unui Casianf 3.
Profesorul Marrou îşi încheie demonstraţia în felul următor: “Apare
astfel, că numele lu i Cassian era legat de un district rural a l cetăţii Histria.
Legat de pământ şi nu de o familie, se lămureşte cum s-a menţinut de un veac

Ia Vezi Henri-Irénée Marrou, La patrie de Jean Cassien, în voi. Patristique et

Humanisme, Mélangés, Patristica Sorbonesia, t. IX, Paris, 1976, p. 345-361;
Idem, Jean Cassien à Marseille, în o p .cit, p. 362-372.
1 Ibidem, p. 354.
20 “în afară de aceasta, ne apărea în faţa ochilor tabloul cu aşezarea locurilor, în care
se găsea averea moştenită de la strămoşi şi frumuseţea regiunilor, cu întinderi,
singurătăţi şi păduri, care puteau nu numai să-l încânte pe un monah, dar chiar să-i
dăruiască cele mai bune mijloace de viaţă” (Conférence XXIV, 1, ed. E. Pichery,
S.C.).
21 Aici Marrou citează: Thesaurus Linqae Latinae, Suppl. I, c. 238-239; H.G.
Plaum, in Realenzyklopadie d er klassischen Altertumswissenschaft, ed. Pauly-
Wissowa, dedică numelui Cassius şi derivatelor acestuia peste 100 de pagini.
2 Henri-Irénée Marrou, La patrie de Jean C assien..., p. 355.
S Ibidem, p. 360.
149
)/ mai m ir34. |Tot aţa se explică şi numele pe care-l poartă Sfântul loan
Cassian Su s-a finul semna de ajuns âe cât de ciudată este însoţirea unui
prenume creştin, cu un cognomen de tip clasic Totul se lămureşte când
Cassian este înţeles nu ca un nume de familie, ci, oarecum, ca unul etnic,
însemnând acea origo a călugărului scit. Johannes Cassianus, care ar trebui
să se traducă în franţuzeşte cam aşa Jean le Cassien (loan cel Cassian sau
Cassianul) fovrâl dintr-o vechefamilie de proprietarifunciari, el purta intr-un
modcu totulfiresc supra-numele geografic, care-l lega de locul său natal'15.
Concluziile lui H I. Marrou au fost acceptate de majoritatea cercetătorilor
de astăzi. Astfel, prof. Owen Chadwick a dat greutatea necesară acestei ex­
plicaţii, iar pnn precizările de o erudiţie copleşitoare, aduse expunerii în
general, a transformat-o intr-un fapt istoric26. La fel, Prof. Philip Rousseau,
recunoscut ca renumit specialist în istoria spiritualităţii creştine din primele
\eacuri, precizează: “Asemenea lui O. Chadwick, eu urmez judecata lui H J .
Marrou' .
Aici Marrou îl citează pe C.G. Giurescu, Ştiri despre populaţia românească a
Dobrogei m hărţi medievale şi moderne, s.Ls.d. (Muzeul Regional de
.Arheologie Dobrogea), 64 p. + hărţi.
' Henn-lrénée Marrou, op.cit, p. 361.
2 Astfel, in John Cassian. A Study in Primitive Monasticism, ed. I, Oxford,
1950, prof. 0. Chadwick, după analizarea concluziilor în urma trecerii în revistă a
tuturor argumentelor pro şi contra în privinţa originii Sfântului Cassian, acceptă
Scythia Minor, adică Dobrogea (p. 198). La afirmaţia greşită a unora că expresia
natione scyiiha a lui Ghenadie s-ar referi la pustiul Skete din Egipt, unde Cassian |
a trăit mai mulţi ani, şi nu la o provincie presupusă sălbatică cum ar fi fost Scythia
Minor. prof. Chadwick le aminteşte acestora ci Dobrogea de astăzi a produs în
acea vreme şi ahe personalităţi renumite, Dionisie Exigul fiind unul dintre aceştia.
Aceasta prtsiţxme, daci nu instituţii de învăţământ, cel puţin învăţători
particulari, atât de limbi grevă, cât şi de limbi latină, obişnuiţi şi întâlniţi în
Anhchitte mai aks intr-o provincie bilingvi ca Scythia Minor. Acest fapt explică
de asemenea numeroasele citate utilizate de Cassian mai ales din Virgil, Cicero,
Persuis, precum şi amintirile din Horaţiu, Salust, Ovidiu şi lecturile literare din
copilărie, regrette mai apoi de adultul călugăr. (Conférence XIV, 12, ed. E.
Pichenr. | 0, S.C, nr. 54, p. 199; Convorbirea XIV, 12, în PÜ.B., nr. 57, p.
5611 Chadwick arte apt» că inscripţiile dovedesc că numele de Cassian era
oNşouit in Dobrogea. aşa cum pe b e a cercetărilor afirmase mai întâi Marrou
H W I 196-199). in ed. a 11-a, 1968, prof Chadwick este mult mai scurt,
afirmând că | intru totul de acord cu concluziile lui Marrou din La patrie de Jean
Cateta, p-9.
■ Phüip Rousseau. Astéries, Autharity, aad the Ckarch in thé Age o f Jerom e
aud Casiiin. fi H “Oxford Hisioncal Mooographs”, Oxford University Press,
1978,1 169. Mai iadudem şi pe* Sfiephan Schiwietz, Dat morgeadlaadische
li
Pe lângă potrivirea perfectă a expresiei “naiione scytlia''y a lui Ghenadie,
Scythia Minor sau Dobrogea, se potriveşte de asemenea cu descrierea făcută
de Cassian referitoare la locurile natale28. Limba nativă a lui Cassian fiind
latina, el nu sc putea trage decât din una din provinciile romane ale Impe­
riului, ori Scythia era o provincie romană29. Deci, fiind originar din Scythia
Minor, unde atât latina cât şi greaca erau învăţate şi vorbite, se explică
abilitatea şi măiestria lui Cassian în folosirea ambelor limbi30.
Mediul în care s-a născut a fost bilingv şi tot ceea ce a realizat a fost
fundamentat pe acest simplu fapt. Astfel, dacă măiestria limbii latine pe care
o posedă sugerează că el a fost vorbitor şi scriitor născut într-un mediu
latin31, nu trebuie să uităm că el a folosit greaca zilnic timp de 25 de ani,
Monchtum, Mainz, 1904-1938, t. II, p. 151; Ed. Schwarz, K onzilstudicn.
Schriften d er W isscnschaftlichen Gesellschaft in S trassburg, 1914, p. 1; Pierre
Paul Courcelle, Les lettres greques en Occident, de M ic ro b e a C assiodore.
Paris, 1945, p. 212, nr. 4. De asemenea, Boniface Ramsey, O.P., Jo h n Cassianus:
The Conférences, în col. “Ancient Christian Writers”, vol. 57, New York: Paulist
Près, 1997, afirmă că loan Cassian “s-a născut undeva în Dacia, regiune care
exprimă cu aproximaţie teritoriul de azi al României“ (p. 5). Dintre cercetării
noştri, la loc de fhinte îl menţionăm pe eruditul şi regretatul patroiog pr. prof. loan
G. Coman, Scriitori bisericeşti din epoca striro m â n ă, Bucureşti, 1978, p. 217-
224; Idem, Le “scyites’Mean Cassien et Denis le Petit et leurs relations avec le
mond m éditerranéen, în “KX qpovopia”, t. VII (1975), Tesalonic, p. 28-29
(Extras); Idem, La patrim oine de l’oecumenisme chrétien d u IV-e e t V l-e
siècles en Scythie-M inor (Dobroudja), în “Contacts” (Revue Française de
l’Ortodoxie), XXlI-e année, (1970), nr. 69, p. 63.
28 Faptul acesta este ilustart foarte bine de Henri-Irénée Marrou, Je a n Cassien à
Marseille, în “Revue du Moyen Âge Latin”, L 1, (1945), p. 12-17.
29 Ibidem, p. 7. Faptul că limba latină a fost limba sa maternă a fost dovedit de C.
von Paucker, Die L atinitat des Johannes C assianus..., p. 391-448, şi ed.
Schwarz, Lebensdaten Casianus, în “Zeitschrift fur die neutestamentliche
Wissenschaft und die Kunde der alteren Kierche”, 1 38, (1939), p. 1.
30 Vezi: Louis Bouyer, Jean Leclerq, François Vandenbroucke and Louis Cognet, A
History of C hristian Spirituality, vol. I, T he Spirituality o f the New
Testament and the Fathers, New-York, 1963, p. 501; E. Pichery, Introduction
a Jean Casien, Conférences (I-VEU), 1 1, S.C., nr. 42, p. 9.
31 cf. C. von Paucker, Die L atinitat des Johannes C assianus..., p. 391-448; O.
Abel, Studien zu dem gallischen Presbyter Johannes C assianus..., p. 15-17;
Tillemont credea că Sfântul Cassian a învăţat probabil latina Ia Betleem, de la
diferiţii pelerini occidentali de acolo şi consideră stilul latin al lui Cassian “foarte
obscur şi nu foarte latin” (cf. Mémoires pour servir a l’histoire ecclesiastique
des six prem iers siècles, t, XIV, Paris, 1701-1712, p. 49). Referirile personale pe
care Cassiar. le face în legătură cu educaţia sa, nu ne indică dacă el a studiat
literatura profană în latină, greacă sau în ambele limbi (Conférence XIV, 12 t ,
151
răstimp cât a trăit in Betleem, Egipt şi Constantinopol. El de asemenea
cunoştea Sfânta Scriptură în limba greacă şi putea cita din autorii creştini de
limbă greacă 3\ Acest “bilingvism a l sâu e ste unul din argumentele puternice
in sprijinul o rig in ii balcan ice (adică scitice, n.n.]; în epoca lui Cassian,
Scythia M in or a f o s t o p ro v in c ie b ilin g v ă ” t unde el a putut primi o educaţie
clasică latină, într-un mediu în care limba greacă avea o puternică prezenţă34.
Un secol mai târziu, un alt scit care a venit la Roma - Dionisie Exigul - a
desfăşurat o muncă extraordinară de traducere din greceşte în latină, a
numeroase scrieri teologice, monastice şi canonice35, fapt care întăreşte toate
considerentele legate de Sfântul loan Cassian.

ed. E Pichery, S.G, nr. 54, p. 199; P.S.&, nr. 57, p. 561). in altă parte el citează
din Cicero, Virgil, Persius şi Virgil, dar niciodată autori clasici greci (vezi O.
Abel, op.tiL, p. 24-25).
33 Multe din citatele sale biblice inserate in scrierile sale sunt din Septuaginta. Ca şi
tânăr călugăr, el a memorat şi citat texte biblice din Septuaginta şi Noul Testament
de mai multe ori (Pentru lista citatelor din Septuaginta, vezi Columba Stewart,
From Xoyoo to verbum. John Casslan’s Use of Greek In the Development of a
Latin Monastic Vocabulary, in vol. The Joy of Learning and the Love of God.
Studies in Honor of Jean Leclercq, Kalamazoo; Cistercian Publications, nr. 160,
1995, p. 5-31). De asemenea, în tratatul Despre întruparea Cuvântului contra
lui Nestorie, el se referă la câteva texte teologice ale unor scriitori greci (cf. idem,
Cassian the Monk..., p. 143, n. 25).
13 Ibidem, p. 6.
M Existau în acea perioadă o serie de oraşe greceşti situate pe malul vestic al Mării
Negre şi oraşe latine situate înlăuntml provinciei, pe malurile Dunării (vezi Em.
Popescu, Zur Geschichte der Stadt in Kleinskythien in der Spătantike. Ein
epigraphischer Bcitrig, în “Dacia", N.S., l XIX, (1975), p. 173-182). Pentru
implicaţiile care decurg de aici asupra formării lui Cassian, vezi: Th. Zahn,
Neuert Beitrage zur Geschichte des apostolischen Symbolums, în “Neue
Kirchliche Zeitschrift", t Vil, (1896), p. 16-33; Henri-Irénée Marrou, La patrie
de Jean Cassien..., p. 359-362; J. Coman, Le patrimoine de l’oecummenismme
chrétien du quatrième au cinquième siècles en Scythe-Mineure (Dobrudja)...,
p. 76-77 şi 81-83; Theodor Damian, Some Critical Considerations and New
Arguments Regarding the Problem of S t John Cassian’s Birthplace, în
“Onentatia Christiana Periodica", L 57, (1991), p. 261-264.
33 Detalii referitoare la viaţa monahală şi atmosfera culturală din Scythia Minor din
aceea perioadă, cu accentuarea rolului jucat de Dionisie Exigul, ne oferă J.
Coman, La patrimoine de l’oecumenismine chrétien en quatrième au
cinquième siècles en Scythe-Mineure (Dobroudja)..., p. 61-85; idem, Les
“Scythes" Jean Cassien et Denis le Petit..., p. 27+46; idem, Scriitori Bisericeşti
din epoca străromini..., cap.: Dionisie cel MR, erudit daco-roman, p. 268-
281; Theodor Damian, op.til., p. 261-264; Despre Dionisie Exigul, vezi: W.
Berschim, Greek Letters and the Latin Middle Ages, Rev. and expanded ed.
IS2
 Cu o astfel de pregătire. Sfanţul loan Cassian şi-a croit uşor drum în
Răsăritul creştin, unde el a deprins tainele vieţii monastice, iar ulterior a
lucrat în cadrul Bisericii din Constantinopol. Deşi destinul l-a aşezat în
Apusul latin, el a fost în acelaşi timp “acasă” şi în Răsăritul grecesc. Că aşa
stau lucrurile o dovedeşte şi faptul că Sfanţul loan Cassian a fost considerat
de către călugării greci, ca imul de-al lor. Traducerea operelor sale în greceşte
a fost un preţios omagiu pe care aceştia i l-au adus. Cu totul remarcabil este
faptul că unele din relatările sale au fost incluse în marea Colecţie Alfabetică
a A pophtegm elor (Patericului) sau sentinţele părinţilor deşertului. El este
singurul “călugăr latin" onorat cu includerea în panteonul marilor perso­
nalităţi monahale36.
Scurta prezentare a vieţii creştine din provincia Scythia Minor —pe care
am relatat-o în primul capitol al lucrării de faţă — începând cu originea
apostolică a creştinismului de aici, numeroşii martiri, nenumăratele urme de
bazilici descoperite, precum şi succintele profiluri făcute unor personalităţi
teologice (episcopi şi călugări teologi), din secolele IV-VI, spulberă definitiv
aserţiunea acelor cercetători, care se îndoiau de faptul că o provincie ca
Scythia Minor ar fi putut da o personalitate de talia Sfântului loan Cassian.
Scythia Minor nu a fost numai o provincie sălbatică, bântuită de friguri,
vânturi şi furtuni năprasnice - cum a caracterizat-o O vidiu —, ci şi un spaţiu
care a cunoscut Cuvântul Evangheliei de la Sfântul Apostol Andrei şi unde
sămânţa Cuvântului celui V iu odată aruncată, a înflorit în sufletele
locuitorilor de aici. în mănăstirile care au apărut aici37 începând cu secolele

Trans. Jerold C. Frakes, Beme-Munnich, 1980, p. 79-81. Deşi Cassiodor notează

despre Dionisie că era “monachus Scytha natione” (P.L., t 70, col. 1137B), un
cercetător contemporan răstălmăceşte informaţia dată de Cassiodor susţinând,
împotriva evidenţei, că aceasta se referă la legăturile lui Dionisie cu Egiptul, şi nu
cu Scythia Minor. Acelaşi cercetător pretinde că şi afirmaţia lui Ghenadie,
“Cassianus natione scytha”, se referă la sejurul sau timpul petrecut de Cassian în
pustia Sketică, şi nu la Scythia Minor (vezi K. Zelzer, Cassianus natione Scytha,
ein Sudgallier, în “Wiener Studien”, 1 104, [1991], p. 161-168).
Columba Stewart, Cassian the M onk..., p. 5 şi p. 24-26.
37 Sf. Epifanie, Adversus octoginta haereses, Libri III, tomos 1,70 , în P.G., t. 42,
col. 372.
Săpăturie arheologice efectuate cu peste un sfert de veac în urmă în zona
Niculiţelului, unde au fost descoperiţi cei patru martiri Zotikos, Attalos, Kamasis
şi Philipos, duc la concluzia, că bazilica martyrionului, a devenit încă din sec. IV,
biserică de mănăstire, fapt ce a conferit până de curând acestui loc denumirea de
“Mănăstirea” (1. Bamea, M artirionul de la Niculiţei, în “Biserica Ortodoxă
Română”, an. XCI [1973], nr. 1-2, p. 218-228; J. Coman, Les “scythes” Jean
Cassien et Denys le P e t i t p . 30-31, n. 9).
 m -IV . s-au format călugări evlavioşi, adânc pătrunşi de credinţă, iscusiţi
teologi aşa cura au fost cei incluşi în grupul “călugărilor sc iţT , din rândul
cărora s-au ridicat pe parcursul secolelor ierarhi vrednici, profund dedicaţi
misiunii lor pastorale, de talia lui Bretanion, Gherontius, Teotim I şi Valen-
tinian (să enumerăm doar pe câţiva dintre ei), care au ju cat un rol important
în apărarea credinţei ortodoxe în acest spaţiu creştin a Imperiului.
Ţoale aceste aspecte subliniate şi la care ne-am referit deja In cap. 1 al
lucrării, nu vorbesc numai despre persoane, ci despre o anum ită stare de
lucruri şi despre o anumită atmosferă care caracteriza provincia Scythia
Minor în acea perioadă, până către începutul secolului al VU-Ica. A şa că
apariţia unei personalităţi de talia Sfanţului Ioan Cassian aici în Scythia
M inor nu este întâmplătoare, iar susţinerea originii sale scitice este p c deplin
motivată. Născut în spaţiul geografic al Scythiei M inor, în care cultura greacă
şi romană era la ea acasă, deci bilingv. Sfântul Ioan Cassian a putut să redea
în spoitul caracteristic retoricii latine din secolul al V-lea, superlativele,
epitetele şi curgerea lină a unei fraze bogate de sens. Putem observa clar că
formaţia sa culturală şi duhovnicească din casa părintească şi, mai apoi, din
una din mănăstirile din Scythia M inor, i-au deschis orizonturi spirituale
deosebite şi posibilitatea de a împărtăşi şi altora din bogăţia d e adevăr şi
trăire p e care, cu trudă, le-a dobândit
Neexistând nici o indicaţie precisă referitoare la vârsta lui în nici un
m om ent al vieţii sale, e foarte greu, dacă nu im posibil, de stabilit cu
exactitate data naşterii lui. Cercetătorii consideră că el s-a născut în ju ru l
anului 360*. Nu cunoaştem, din nefericire, prea m ulte am ănunte legate de
tinereţea sa. E vid en t el a crescut într-o fam ilie evlavioasă d e propietari de
p ăm ân t în copilărie, Ioan Cassian a prim it o vastă şi frum oasă cultură c la­
sică, după cum el însuşi o m ărturiseşte. Stăruinţa pedagogului său şi lectura
continuă, l-au făcut să-şi însuşească producţiile poetice ale antichităţii,
legendele şi istoria războaielor până in tr-atâ t încât îi veneau în m inte ch iar în
timpul rugăciunii şi ai cântărilor. Cassian, aşa cum am m ai p re c iz a t a fost *42

3* cf. £ Picbcn. fatro d o ctio n a Jean Cassien, Conference (I-V IiI), voi. 1, S.C., nr.
42, p. 9: J.-C. Guy, Jeaa C assien. V ie et d octrin e tpirituelJe..., p. 15-16; Leon
Cristiani. Jean C a asien ..., voi. t p* 54; pr. prof. loan G . Coman, Scriitori
bisericeşti din epoca str ftr o m â a i..., p. 217; Idem, L iteratura patristică la
Dmmirsa d e Jos d ia soc. IV -V I, ca geneză a literatorii şl cu ltu rii d a c o - ro m ane
şi ro m â n e - loam Caaaian şi Dioaisie c el M ic, în “Biserica Ortodoxă Română”,
an. XCLX (19HI), nr. 7 4 , p 776; Columba Stew art C assian th e M o nk..., p. 4.
154
 iniţiat din copilărie în marii clasici latinif Virgiliu, Horaţiu, Perşi u, Sallustiu,
Cicero, a căror artă literară l-au influenţat decisiv39.

2. Ucenicia monahală a S fântului Ca ssia n In Palestina

Betleemul - sau Începuturile vieţii sale monahale

Iubirea de Dum nezeu, care duce ia părăsirea tatălui şi a m am ei, ca şi a

întregului anturaj fam ilial iubit (deşi nu-i uiţi pe ai tăi şi ai face totul pentru
a-i ajuta), la care s-a adăugat şi m irajul irezistib il al Ţării S fin te, l-a deter­
minat pe Joan Cassian, pe sora sa şi pe prietenul său, G herm an40, să
părăsească casa părintească. Astfel, odiseea duhovnicească sau pelerinajul
Sfântului loan Cassian, cu sora sa - care va răm âne definitiv la m ănăstirea de
maici din Betlecm şi cu Gherman, începe o dată cu plecarea în Palestina,
ca să se înroleze şi “s â se fo rm e ze in arm ata duhovnicească”41.
Ei au venit în Palestina în jurul anului 37842. Este posibil ca uadoles-
c e n tu r Cassian, Ia îndemnul lui Gherman, care era m ai m are ca vârstă43, să-şi

39 Conférence XIV, 12, ed. E. Pichciy, t. II, S.C., nr. 54, p. 199; P.S.B., nr. 57, p.
561; O. Chadwick, John Cassian..., ed. II, p. 9; J. Coman, Les “scythes” Jean
Cassien et Denys le Petit..., p. 29-30.
40 Că avea o soră ştim din Institutions XI, 18, ed. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 444 -
445; P.S.B., nr. 57, p. 246. Referitor la Gherman, vezi excelentul studiu al Î.P.S.
Sale dr. Antonie Plămădeală, intitulat: Sfântul Gherman din Dacia Pontică, un
străromân ignorat (mai mult decât o ipoteză), în “Mitropolia Ardealului“, an.
XXXIV (1989), nr. 5, p. 3-20.
41 Conférence XVI, 1, ed. E. Pichiy, LII, S.C., nr. 54, p. 223; P.S.B., nr. 57, p. 576.
42 cf. J.-C. Guy, Jean Cassien. Vie et doctrine spirituelle..., p. 16. întrucât Cassian
nu ne spune nimic despre vreo întâlnire a sa cu Fericitul Ieronim la Betleem, este
de presupus că el şi Gherman au părăsit Betleemul, mergând în Egipt, înainte de
venirea şi stabilirea Fericitului Ieronim aici în 386.
în lipsa oricăror date şi informaţii despre timpul petrecut de Cassian in Ţara Sfântă,
istoricii vieţii lui au avut ca punct de plecare data nesigură a naşterii lui şi pe cea
aproximativă a venirii în Betleem a Fericitului Ieronim, care a înfiinţat o mănăstire şi
o casă de odihnă duhovnicească, fapt întâmplat după unii cercetători în 385 (Ibidem,
p. 16), iar după alţii, în 386 (O. Chadwick, John Cassian..., p. 11).
în ce priveşte data sosirii lui Cassian în Palestina, E. Pichery o fixează pe la 382-
383, (Introduction a Jean Cassien, Conférences (I-VII), S.C., L 42, p. 10),
înaintea venirii lui Rufin şi a lui Ieronim în Ţara Sfântă, motivând aceasta cu
faptul că Sfântul Cassian, admiratorul lui Rufin, nu pomeneşte de el, deci el
plecase de acolo înainte. J.-C. Guy, fixând data naşterii lui Cassian la anul 360, e
de părere, după cum am subliniat, că acesta a venit în Palestina la anul 378 (J.-C.
Guy, Jean Cassln. Vie et..., p. 16). Toate aceste opinii ale cercetătorilor ne
155
 ti Început formaţia sa monahală undeva in Scythia M inor. unde. - a şa cum
am mai subliniat ştim de la Sfântul bpifanie că existau m ănăstiri, fapt
continuat şi de săpăturile arheologice din ultima perioadă . C assian n e sp u n e
că el. "ua J Jm c o p O d r k a trăit printre călugări, ale căror îndem nuri le
au/ca şt ale căror exemple le vedea*4'. E îndreptăţită deci deducţia, că tânărul
Cassian şi-a petrecut copilări* intr-un mediu monahal d in S cythia M inor,
unde a şi fost primit în monahism .
l'asMan sene cu multă afecţiune despre prietenul său G hen n an folosind
tninuvasa expresie că erau *\» mimă şi un su flet in doitâ trupuri ’ . N u ştim de
ce sau mai hme zis, care a fost motivapa interioară pentru care C assian s-a
Stabilă U Betkvm. un oraş mic. dominat de bazilica construită d e îm păratul
Constantin ccl Mare deasupra Peşterii Naşterii Domnului nostru Iisus H ristos.
Venirea lor in Ţara Sfântă a coincis cu penonda când, atât pelerinajul ca m od
de expnmare al cslaiiei, cât şi viaţa monahală, au cunoscut o înflorire
deosebită, iar membrii diferitelor comunităţi monahale, înjghebate în diferite
regiuni, doreau cu fervoare să viziteze renumitele aşezări m onahale d in P ales­
tina şi Egipt şi să vad! cu ochii lor pe marii nevoitori şi a w i ai pustiei.
Deşi m.u multe elemente indică o oarecare fam iliaritate a lui C a ssia n cu
geografia Palestinei, in mod surprinzător, el nu m enţionează n icio d ată Ieru ­
salimul şi locurile sale sfinte, locuri care exercită o atracţie irezistibilă p en tru
creştinii din întreaga lume41.

conduc la concluzia că ei au intrat în viaţa monahală la vârsta de 17-18 ani. Astfel,

Awa Nestor - unul din pustnicii întâlniţi în pustia Panefisis, vftzându-l pe Cassian
aşa de tftnâr - ii recomandă tăcerea în prezenţa celor mai vârstnici, fiindcă nu a
trecut de \ lesta adolescenţei ("Observate igitur in primis, et maxime tu Johannes,
cui magi* ad custodienda haec quae dictus sum actas adhime adulescentior
suffiagalur, ne studium lectionis ae desiderii tui labor vana elatione casse tur. ut
tndicas summum ori tuo silentium" (cf. Conférence XIV, 9, 4, ed. E. Pichery, t.
U. S.C, nr. 54, p. 193; P.S.B* nr. 57. p. 558).
4’ Ghcrman serveşte drept interlocutor in Convorbiri. In una din ele, A w a Nestor
se adresează lui Cassian ca fiind mai tânăr ( cf. Conférence XIV, 9, 4), ed. E.
Pichery, t li, S.C., nr. 54, p. 193; P.S.B., nr. 57, p. 558. Pentru mai multe argu­
mente în sprijinul acestei susţineri, vezi şi Columba Stewart, C assian the
M onk..., p. 13-15.
44 I Bârne*. Martiriul de la Niculiţel..., p. 218-228; J. Coman, Les “scythes" Je a n
Cassfca et Oenys le Petit.... p 30-31, nr. 9.
Institutions, Préfacés, 4, ed. J.-C. Guy, S.C , nr. 109, p. 24-26; P.S.B., t. 57, p.
110
' pr prof, loan G. Coman, Scriitori bisericeşti din epoca strftrominl..., p. 221.
4 Conférence 1 ,1, ed. E. Pichery, t- Ijj S.C., nr. 42, p. 78; P.S.B., nr. 57, p. 307.
" Asfel, el menţionează regiunile de deşert situate lângă M area M o a rtă
(Institutions 4, 21, ed J.-C. Guy, S.C., nr. 107; P.S.B., nr. 57, p. 151); altă dată
 A ş e z ă m â n tu l m o n a h a l în c a re a u lo c u it la B e tle c m , s e p a rc c ă a fo st s itu a t
a p ro a p e d e B is e r ic a N a ş te rii, C o s s ia n d esc riin d u -1 c a fiind “mănăstirea noas­
tră unde Domnul nostru s-a născut din Fecioară**. L a fel, p ro m is iu n e a d e a
fa c e n u m a i o s c u r tă v iz ită în E g ip t, a fo st în tă rită c u ju ră m â n t to t în P e ş te ra
N a ş te rii D o m n u lu i30. E s te p o s ib il s ă fi fo s t m ă n ă s tire a d e la C â m p u l
P ă s to rilo r, u n d e ş i P a la d iu v a p e tre c e m a i tâ rz iu u n a n d e z ile 31.
T re b u ie s ă p re c iz ă m fa p tu l c ă , d e ş i C o s sia n a fo lo sit şi a re c o m a n d a t
s c rie rile lu i le r o n im , e l n ic io d a tă în s ă n u a m e n ţio n a t şi n ici n u a fă c u t v re o
re fe rire la m ă n ă s tire a în f iin ţa tă d e le ro n im la B e tle c m în 3 8 6 53.
D in c a u z a a c e s te i o m is iu n i, s -a p re s u p u s c ă lo a n C o ssia n şi G h e rm a n au
s o s it la B e tle c m în a in te d e v e n ire a lu i Ic ro n im ş i, p rin u rm a re , n -a u făc u t
p a rte d in tre m e m b rii c o m u n ită ţii m o n a h a le a a c e s tu ia 34. L im b a v o rb ită în

sc referi la o re g iu n e lângă Tekoa, deşi in cid en tu l de scris ca petrecut a co lo a avut

loc nu în tim p u l şe d e rii lo r In Palestina, c i în tim p u l în care se aflau în E g ip t
(ConférenceVI, 1, 2, ed. E . P ic h e ry , 1 .1, S .C ., nr. 42, p. 219-220; P .S .B ., nr. 57,
p. 397-398).
Faptul că nu am inteşte Ie ru sa lim u l, c i întreaga sa concentrare rămâne num ai la
Bctlcem, l-a de term inat pe unu l d in cercetători să creadă că loan C assian şi
Ghcrmanus au d e ve n it că lu g ă ri a ic i (cf. C o lu m b a Stewart, C a s s ia n the M o n k . ..,
p. 6).
49 Institutions 3 , 5, ed. J .-C . G u y , S .C ., nr. 109, p. 126-127; P .S .B ., nr. 57, p. 136-
137). In alt lo c , e l notează că au fost nu departe de Peştera N aşterii D om n u lu i
(Institutions 4 , 3 1 , ed. cit.> p. 170-171; P .S .B ., nr. 57, p. 157).
50 Conférence XVII, 5, ed. E. P ich e ry, t. II, S .C ., nr. 54, p. 253; P .S .B ., nr. 57, p.
594-595.
* Palladius, Historia Lausiaca, ed. R ob ert M e ye r, Palladius: T h e Lausiac History,
în col. “Ancient C h ris tia n W ritte s", t. X X X I V , W estm inster, 1965, p. 107;
Această mănăstire a fost m enţionată de St. S ch iw ie tz, Das morgcnlandische
Monchtnam, vol. 2, M a in z , 1904, p. 153-154 ş i B e lla x im o Bagatti, Eli antichi
edifici sacri di Betlemmc. In seginito agii seavi e restauri p r a tic a ti dalla
Custodia di Terra Santa (1948-1951). P u b lica zio n i d e ilo Studium B ib lic u m
Franciscamum, 9, Jerusalem, 1952, p. 236-237.
52 Préface à Institutions, ed. J .K . G u y , S .C ., nr. 109, p. 26-27; P .S .B ., nr. 57, p.
110. Despre C a ssia n ş i le ro n im , v e z i studiul lu i Steven D rive r, From Palestinian
Ignorance to Egiptian Wisdom: Cassian’s Challenge to J e ro m e ’ s Monastic
Teaching, în “ A m e ric a n B e n e d ictin e R e vie w ” , t. 48, (1977).
p J.N.D. Kelly, Jerome: His Life, Writings and Controversies, N e w York, 1975,
p. 130-134.
54 Karl Suso Frank crede că loan Cassian şi G herm an au so sit la Betleem după 386
şi au trăit în com unitatea m onahală a lu i lero n im (cf. John Cassian on John
Cassian, în “Studia P a tristica ” , t. 30, (1996), p. 428-429), dar nu argumentează
această ipoteză.
157
 comunitatea lui Icrom ni era latina, deşi ea includea şi câţiva vieţuitori din
Răsărit*'. insă Cassian dl impresia cA s-a format intr-un m ediu monastic
eminamente grecesc**. S-a pus problema dacă în răstimpul petrecut în
Palestina, Cassian | vi/itat şi alte comunităţi mănăstireşti din Palestina, Siria
gg Mesopotania. pe care le-a descris împreună cu instituţiile m onahale, în
Aşealminte'17. La această întrebare, unii cercetători au răspuns afirm ativ, dar
Ură să argumenteze** 4, iar alţii negativ, arătând că Sfântul Cassian a descris şi
comunităţi dm tgiptul de Sus, pe care nu le-a vizitat5*, şi că tim pul şederii în
Palestina a fost prea scurt .
Lste interesantă descrierea pe care Cassian o face com unităţii monahale
dm Betleem in mijlocul căreta a trăit. £1 ne prezintă o com unitate care avea
de luptat cu unde neajunsuri in ceea ce priveşte disciplina. D eoarece
călugărilor le plăcea să meargă la culcare imediat după rugăciunea de seară,
i-a sugerat lui Cassian găsirea unui mod de a-i ţine treji, în stare de
pm echere, pnn înfiinţarea unui nou serviciu liturgic de dim ineaţă61. D esigur
c i această comunitate amorţită dar totuşi pătrunsă de simţul datoriei, nu egala
desăvârşirea comunităţilor monahale din deşertul Egiptului.
Şederea fer la Betleem a fost marcată profund de întâlnirea cu A w a
Puiufius, egumenul unei comunităţi monahale importante de lângă Pane-

w J.N.D Kdly. op cit., p. 134.

* Cassian şba multe texte din Biblia în greacă pe de rost şi sigur şi-a perfecţionat
cunoştin|ele de greacă în timpul meditaţiilor şi rugăciunilor liturgice pe care le
implica viaţa monahală. Această familiaritate cu limba greacă a fost probabil
adâncită şi printr-un studiu serios in timpul petrecut ca tânăr călugăr în Betieeem.
El şi Ghflrawnus. cu siguranţă că au vorbit greaca cu A w a Pinufius la Betleem şi
de antnmea cu călugării pe care i-au întâlnit în Egipt (ConfârenceXVI, 1, ed. E.
Pichery, t ÎL, S.C- ar. 54, p. 223: P.SJL, nr. 57, p. 576). Ba mai mult, Cassian nu
face nici cea mai mică aluzie despre vreo experienţă monahală de tip latin
occidental, in timpul şederii sale la Betleem (Columba Stewart, Cassian the
M onk..., p. 6 şi p. 144, o. 38).
Institutions 111, 1, ed. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 92-93; Ibidem IV, 19, ed.cit.%p.
146-147. P p i ; nr. 57. p. 132, 150; Conference X X I, 11, ed. E. Pichery, L III,
S .C , nr 64. p 86, P.SJL, nr. 57, p. 672.
4 E. Pichery. Introduction a Conference, L I, S.C., nr. 42, p. 9-13.
J -C. Guy. Jean Cassian. Vie e t..., p. 16.
O. Chadwick. John C assian..., p. 12.
'Totuşi trebuie ştiut că această slujire canonică de dimineaţă, care acum se repetă
mai ales in Apus, a fost stabilită pentru prima dată în timpul nostru şi în
mănăstirea noastră** (cf. Institutions III, 4, ed. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 102-
103. R&2L, nr. 57, p. 136; Vezi şi Robert Taft, The Liturgy o f the H ou rs In
E ast and W est: The Origins o f the Divine O ffice and Its M eanings for T oday,
CollegeviMe, 19S6.
I5S
 physis, în Egiptul dc Jos. Acesta, pentru a scăpa de laudele oam enilor şi a nu
cădea în patima mândriei - deoarece reuşise să atingă un grad dc sm erenie
desăvârşită - , a hotărât să fugă departe dc acel ţinut, într-o m ănăstire din
ţinutul Tabenissi, deoarece pe aceasta o ştia ca având un regim de viaţă foarte
sever. Cu greu şi după multe umilinţe a fost prim it în m ănăstire, încre-
dinţându-i-se paza grădinii. Fiind dat în încredinţarea unui monah tânăr, îi era
foarte ascultător şi trăia cu adâncă supunere virtutea smereniei.
în timpul acesta, fraţii din com unitatea pe care o condusese îl căutau în tot
Egiptul. Unul dintre fraţi, ajungând aici, l-a recunoscut şi l-a adus iar în
mănăstire. Aici plângea amarnic că “o fo s t despuiat, din pizm a diavolului, de
traiul vrednic de um ilinţă” , pe care credea că l-a aflat în sfârşit în m ănăstirea
din Tabenissi.
Găsind iar un prilej propice, Pinufius a fugit din nou, de data aceasta spre
ţinuturi necunoscute şi îndepărtate. Astfel, îm barcându-se pe o corabie, a
plecat spre Palestina. Ajungând la Betleem, a dorit să intre în m ănăstirea în
care îşi duceau viaţa cei doi prieteni. în cele din urmă a fost acceptat, fiind
aşezat în chilie cu Cassian şi Gherman. Ei au fost profund marcaţi de ştiinţa
şi înţelepciunea bătrânului, fiind de-a dreptul uluiţi când li s-a descoperit că
bătrânul cu care au împărţit chilia era A w a Pinufius, unul din cei mai renu­
miţi asceţi din Egipt6263.
Specialiştii accentuează adevărul că monahismul din Palestina nu lăsa cu
nimic de dorit faţă de cel din Egipt. Practicile pocăinţei, de pildă, erau cu
mult m ai aspre în Ţara Sfântă decât în Egipt. D ar viaţa sihaştrilor din pustiile
Egiptului a rămas unică în istoria eremitismului creştin. întem eietorul m ona­
hismului palestinian, Sfântul Ilarie, a învăţat pustnicia de la Sfântul Antonie,
fiind unul din ucenicii acestuia. D ar fantasticele manifestări ale mortificării
contemplative din toate părţile Egiptului şi în special din Tebaida, în Egiptul de
Sus, nu puteau rămâne fără urmare în viaţa tinerilor monahi. “E xem plul unei
vieţi de retragere ş i sm erenie, discernăm ântul p e care-l dovedea acest bătrân
in sfaturile p e care le dădea însoţitorilor săi, aceasta este fă ră îndoială cauza
principală care a hotărât p e Cassian să se ducă acolo, ca să experim enteze
acest fe l de viaţă, a l cărei reprezentant îl vedea în A w a P inufius”6 . Venirea
acestui mare anahoret al veacului său, în chiar mănăstirea de la Betleem şi

62 Această istorisire o găsim consemnată în două locuri în opera lui Cassian: prima
dată în Institutions IV, 30-32, ed. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 164-171; P.S.B., nr.
57, p. 155-157; iar a doua oară în Conférence XX, ed. E. Pichery, t III, S.C., nr.
64, p. 57-59; P.S.B., nr. 57, p. 654-655; O. Chadwick, John Cassian..., p. 47-49,
arată că relatarea din Convorbirea XX, I a fost copiată după versiunea relatării
din Instituţii IV, 30-32.
63 J.-C. Guy, Jean Cassin. Vie et doctrine spirituelle..., p. 18.
159
 şansa de a împărţi o perioadă de timp aceeaşi chilie, a fost una din marile
minuni din viata Sântului Cassian. Când Pinufius a părăsit mănăstirea din
Betieem. tinerii săi pneteni au rămas cu un dor şi o sete nepotolită pentru
cunoaşterea modului de vieţuire monahală din Egipt.
În once caz. la sam ă vrane după plecarea lui A w a Pinufius, Cassian şi
Gherman s-au hotărât sâ plece in Egipt, în căutarea desăvârşirii. în ciuda
tinereţii lor. Cassian şi Gherman au obţinut permisiunea superiorilor lor de a
vizita Egiptul pentru un scurt tur al mănăstirilor de acolo, numai după ce au
Acut promisiunea că se vor întoarce. Promisiunea a fost făcută “fiin d d e fa ţă
toţi fraţii, p i peştera sfinţită de naşterea îm părătească ş i p rea lum inoasă a
Domnului nostru fisus Hristos. din sânul Fecioarei, luăndu-L martor***.

3. CĂLĂTORIA Şl ŞEDEREA ÎN EGIFT

Majoritatea cercetătorilor împărtăşesc opinia că şederea la Betieem a lui

Cassian şi Gherman a durat aproximativ doi ani65. Călătoria lor spre Egipt a
avut loc la putină vreme după plecarea A w ei Pinufius66 şi, întrucât după
sosirea în Egipt Cassian este descris în continuare ca fiind “tâ n ă r'* 1,
înseamnă că ei au părăsit BetJeemul pe la mijlocul anului 380*57*61*64.
încă o dată trebuie sfl afirmăm că este foarte greu de stabilit un itinerar
precis al perioadei de timp petrecute de cei doi prieteni in Egipt. D orind să
ofere călugărilor din Galia un tablou viu al vieţii monahale din Egipt, el a
inclus in C onferinţe (Convorbiri) şi A şezăm inte o serie de detalii d e natură
geografici, biografică şi anecdotică, fără ca acest fapt să transforme opera sa
intr-un fel de “dicţionar geografic a l m onahism ului egiptean'*9. Lipsa unei

*• Conférence XVII, 2-5. ed E Pichery, t II, S.C., nr. 54, p. 250-253; P.S.B., nr.
57, p. 592-595
J-C. Guy, Jean Cassin. Vie et doctrine spirituelle..., p. 17; E. Pichery,
introduction a Conférences, t J, S.C., nr. 42, p. 13. L. Cristiani este singurul
cercetător care consideră că durata şederii lui Cassian şi Gherman la Betieem a
foot de 7 p in i la 8 ani (Vezi Jean Cassien. La Spiritualité du Désert, vol. I, p.
*2-83)
“post non longum umpus". Conférence XX, 2,1, ed. E. Pichery, t. III, S.C., nr.
64, p 59; PS.B~ nr. 57, p 655-656.
oeias .. udulcxcen'tor Conféreoce XIV, f , 4, ed. E. Pichery, t. II, S.C., nr. 54,
p 193 ES.B., nr. 57, p. 558.
I Columba Stewart, Cassian the Monk..., p. 7; Patrologul loan G. Coman,
ctioaideri că ci au vemt în Egipt in 385, OM s! precizeze argumentul pe care-şi
bazează afirmaţia (vezi Scriitori Bisericeşti din epoca strărom ână..., p. 222).
c f Columba Stewart, op.cit., p. 7.
140
doctrine monahale, care să includă de asemenea şi anumite rânduieli, a deter­
minat atât structura cât şi cuprinsul scrierilor sale. Amănunte despre anumite
regiuni şi oameni, au în primul rând un caracter ilustrativ, urmărind să confere
sintezei sale de teologie monahală, atmosfera şi autoritatea necesară70. Astfel,
relatarea sa în legătură cu originile şi evoluţia monahismului, de exemplu,
este fără valoare din punct de vedere istoric sau mai bine zis a datelor istorice
furnizate, în schimb ea serveşte foarte bine temelor sale pedagogice pe care le
dezbate71.
în scrierile sale duhovniceşti, Cassian combină cunoştinţele sale personale
cu sursele literare care i-au stat la îndemână. Multe din informaţiile cuprinse
în Aşezăminte şi Convorbiri sunt inegalabile, fiind bazate evident pe pro­
priile sale experienţe. Ceea ce el ne spune despre locuri şi persoane, poate fi
adesea corelat cu alte texte72. Toate aceste aspecte indică faptul că Ioan
Cassian este un martor important, folositor şi demn de încredere, al scenei
vieţii monahale de la sfârşitul secolului al IV-lea, din Egiptul de Jos.

a) P rim a p e rio a d ă p e tr e c u tă în E g ip t
Cei doi prieteni s-au îmbarcat pentru Egipt pe la mijlocul anului 380 şi
după o călătorie pe mare au debarcat în portul Thenesus73, situat în partea
estică a gurilor Nilului. Ştim că ei au vizitat în această perioadă comunităţile

70 Vezi O. Cladwick, John Cassian..., p. 20 şi KL S. Frank, John Cassian on John

C assian..., p. 427.
71 Vezi: Institutions II, 4, ed. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 102-103; PÜ .B ., nr. 57, p.
13623-124; Conférence XVIII, 5-8, ed. E. Pichery, L m , S.C., nr. 64, p. 193;
P.S.B., nr. 57, p. 628-633; vezi şi interesantele remarci făcute de Adalbert de
Vogue, M onachisme et Église dans la pansée de Cassian, în vol. Théologie de
la vie monastique: Études sur la tradition patristique, Paris, 1961, p. 214-222.
72 Hans-Oskar Weber, Die Stellung des Johannes Cassianus zur ausserpacho-
mianischen M önchstradition, Münster, 1961, ne oferă o serie de paralele între
Cassian şi literatura monahală contemporană lui, precum şi o încercare de a
identifica dependenţa sau independenţa lui Cassian ori sursa altor texte. O
interesantă prezentare a spiritualităţii şi teologiei lui Cassian în comparaţie cu cea
a lui Benedict de Nursia şi a altor călugări egipteni ne oferă Henrich Holze,
Erfahrung und Theologie im frühen M önchtum. Untersuchungen zu einer
Theologie des m onastischen Lebens bei den ägyptischen M onchsvatern,
Johannes Cassian und Benedikt von Nursia, Gottingen, 1992, p. 11-268.
73 Vezi Émile Amélinbeau, La géographie du l’Égypte à époque Copte, Pans,
1893, p. 507-508 şi J. Maspero et G. Weit, M atériaux pour servir à la
géographie de l’Égipte. M ém oires de l’Institut Français d’A rchéologie Ori­
entale, 36, Cairo, 1919, p. 60-61.
161
 monahale din Delta Nilului, pustiul Skclic şi Kcllia. în ciuda dorinţei lor de u
vizi ta şi centrele monahale din sudul Egiptului, ei nu au reuşit acest lucru74.
Din cuprinsul C onvorbirilor XI-XVII putem ulcâtui un itinerahu coerent
al viatelor pe care ei le-au făcut în mănăstirile din Egiptul de Jos 5.
După sosirea la Tbenesus, căutând mănăstirea lui Pinufius, cei doi
pelerini l-au întâlnit pe episcopul Archebius, fost eremit care i-a prim it cu o
deosebită căldură şi ospitalitate. Ales episcop după 37 de ani de viaţă
pustnicească, eveniment pe care-t considera ca fiind un “insucces”, un
44regres" în viaţa lui duhovnicească, Archebius a continuat să m enţină rigorile
viepi monahale chiar şi după alegerea sa în scaun767. După cum ne
mărturiseşte Cassian, Archebius - care era episcop în ţinutul Panephysis - sc
afla la Thenesus pentru alegerea unui nou episcop. El s-a oferit să-i ia pe
Cassian şi Ghcrman cu el, la Panephysis. Archebius a fost cel care i-a
introdus în grupul de pustnici care trăiau în mlaştinile de sare ale deltei. în
drum spre Panephysis, ei au vizitat pe toţi marii anahoreţi care trăiau în
regiune , între care au strălucit Sfinţii Cheremon - care a ţinut şi prezidat
C onvorbirea a Xl-a, a X lI-a şi a X III-a7879*, Nestor —C o n v o rb irea a X IV -a
şi a XV-a7" - şi Iosif - C onvorbirea a X V I-a şi a X V II-aR0. D espre A vva
losif, Cassian ne relatează că acesta provenea dintr-o familie ilustră din
Thmuis, fiind înainte de a intra în viaţa monahală unul dintre liderii oraşului.
Cassian mai precizează de asemenea că, spre deosebire de ceilalţi călugări
egipteni, Iosif vorbea limba greacă, fapt care i-a permis să converseze direct
cu vizitatorii săi. fără intermediar81.
în apropierea localităţii Panephysis, Cassian şi Gherman au vizitat pe
vechiul lor prieten, Avva Pinufius, stareţul fugar, care le-a răsplătit ospita­
litatea manifestată în timpul şederii sale la Betleem, găzduindu-i în propria sa

74 Conférence XI, 1, ed E. Pichery, 1.1, S.C., nr. 54, p. 101; P.S.B., nr. 57, p. 501;
Columba Stewart Cassian the M onk..., p. 8.
5 Detalii la M. Cappuyns, Cassien..., col. 1323-1325; O. Chadwick, John C assian...,
p. 15; Ph. Rounseau, Ascetics, Authority and the Church..., p. 170-171.
76 Conférence XI, 2,1, ed E. Pichery, t II, S.C., nr. 54, p. 101-102; P.S.B., nr. 57,
p. 501-502.
77 Ibidem, XI, 3. ed cit.%p. 102; P.S.B., nr. 57, p. 502.
* Ibidem, X J-X U l p 102-181; P.S.B., nr. 57, p. 501-551 .
79 Ibidem, XIV-XVr, p 182-220; P.S.B., nr. 57, p. 551-575.
* Ibidem, XVI-XVII. p. 221-284; P.S.B., nr. 57, p. 575-616 .
" Ibidem, XVI, 1. p. 222-223; P 5 J . , nr. 57, p. 576. Unii cercetători consideră că
mulţi dintre călugării egipteni erau bilingvi (vezi Roger S. Bagnall, Egypt In L ate
Antiquity. Princeton: Pnncetoo University Press, 1993, p. 244-245).
162
chilie82. Probabil, lot în regiunea P a n c p h y sis trebuie localizată şi comunitatea
în care trăia Avva Pivei «
Ei şi-au continuat călătoria, ajungând la Diolcos84, un centru monahal
important, după cum se precizează în Aşezăm inte8*. Aici el a fost uimit de
eroismul de care dădeau dovadă unii dintre călugări, care preferau să stea
singuri, ca anahoreţi şi să se lupte cu sălbăticia nisipurilor pustii şi a mării,
aducându-şi apă proaspătă de la un râu situat la trei mile distanţă de ţinuturile
sărate în care ci locuiau86.
Tot aici la Diolcos, ei au întâlnit un alt călugăr tot cu numele de
Archebius, unul dintre cei mai renumiţi anahoreţi din regiune, complet de­
taşat de posesia oricărui bun material. Cassian a venit la el, manifestându-şi
dorinţa de a vorbi cu el şi a-i imita nevoinţele. Acesta, “născocind*' că vrea să
plece de acolo, le-a lăsat coliba lui Cassian şi Gherman, cu tot ceea ce se afla
înăuntru, inclusiv cu uneltele sale, iar mai apoi, după câteva zile, întorcân-
du-sc, cu marc trudă şi-a construit o nouă colibă, pe care la fel, a lăsat-o altor
fraţi care doreau să trăiască acolo, folosindu-se, de ceea ce Cassian numeşte
14m inciuna izvorâtă din dragoste” sau “minciună caritabilă”8 . Cassian îl1 23*67

12 Institutions IV, 30-31; ed. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 164-170; P.S.B., nr. 57, p.
155-157; Conférence XX, 1-2, ed. E. Pichery, t. III, S.C., nr. 64, p. 57-59; P.S.B.,
nr. 57, p. 654-656.
8| Conférence XIX, 1, ed. cit., t. III, p. 38-39; P.S.B., nr. 57, p. 643-644, lasă să se
înţeleagă că cei doi prieteni s-au reîntors la Panephyisis să viziteze mănăstirea
Awei Pavel, după vizita lor la Diolcos, deşi faptul acesta nu e sigur (Columba
Stewart, Cassian the M onk..., p. 145, n. 60).
84 René-Georges Coquin and Maurice Martin, Dioikos, artic. in The Coptic
Encyclopedia, New York, Toronto, 1991, col. 908; Idem, Monasteries in the
Gharbiyyah Province, artic. în op.cit., col. 1651-1652. Acest aşezământ era
situat la gurile Nilului, pe malul mării, lângă localitatea cunoscută azi cu numele
Dumyat (vechea Dam ietta). Descrierea topografică pe cere o face Cassian în
Convorbirea XVIII, 1,1-2, corespunde întru totul cu cea din Aşezământ V, 36,
1-2, cu menţionarea râului, mării şi munţilor din împrejurimi.
13 “Asfel venind încă în vremea uceniciei mele de la mănăstirile din Palestina, la un
oraş al Egiptului numit Diolcos, am văzut acolo o mare mulţime de monahi
supusă disciplinei mănăstirii şi alcătuită dintr-un ales cin monahal, care se află
chiar la loc de frunte” (Institutions V, 36,1-2, ed. J. Guy, S.C., nr. 109, p. 246-
248; P.S.B., nr. 57, p. 182-183).
16 Ibidem.
17 Ibidem, V, 37, p. 248-250; P.SJB., nr. 57, p. 183-184. învăţătura Sfântului Cassian
despre aşa-numita “minciună caritabilă” a fost foarte nedrept categorisită de unii
interpreţi occidentali ai operei sale, care, făcând abstracţie de I Cor., cap. 13, au
adăugat-o la mijloacele de a diminua meritele marelui ascet în comparaţie cu cele
ale Fericitului Augustin, a cărui doctrină despre predestinaţie, ştim că a combătut-o,
163
prrriiHA pe Archehtu» ea ţ* un model tic «Uttomictc, dcomrce şi-a petrecut
ctt peste 50 de uni de viăţă călugărească fu acelaşi loc
TtS fi IhoHiwv Cassian i mai vizitat |>e Avaa Piamun care i-a iniţiat l i un
alt anei, fn lamele vieţi» anahooctice. iu Convorbire* * XVIII«*'" , şi Avva
Avratm oare le a vorbit intr-o insulă» a cănii Convorbire a XXIV-* a con­
stituit ultima convorbire din ciclul celor douăzeci şi patru . Ambii călugări
aveau o vastă experienţă ascetică "ca a n u h iv rfr Avva Piamun precizează că
I văzut pe mulţi caro au venit "di» lim itările voastre” în alte locuri, numai
din dorinţa de a cunoaşte mănăstirile, iar nu sâ împrumute acele reguli; au
venit mai degrabă in căutare de confort deoarece n-au voit să-şi schimbe nici
modul de rugăciune, nici de post nici chiar felul de îmbrăcăm inie*0. A w a
Piamun nu t-a apreciat corect pe oaspeţii s&i, crczăndu-i poate nişte aven­
turieri) dar ei se atlau in Egipt tocmai pentru a descoperi adevărata vieţuire
monahală şi pentru însuşirea meşteşugului unei astfel de vieţi şi în cele din
urmă pentru trăirea ei în mod plenar.
Trebuie să subliniem faptul că atât Cassi&n cât şi Gherman, au fost foarte
impresionaţi de aceşti anahoreţi întâlniţi şi de modul cum au decurs, aceste
Convorbiri duhovniceşti
Mai ammtim că în toată această primi perioadă petrecută în Egipt, au fost
marcaţi de “promisiunea” făcută sub stare de jurământ, de a se întoarce în
mănăstirea lor din Betleem, pe care o părăsiseră cu mulţi ani în urmă. Deşi |
Awa losif. căruia ei i-au împărtăşit obsesia lor şi au avut o lungă discuţie pe
această temă, i-a îndemnat să se lepede de jurământul făcut pentru a-şi putea
îndeplini donnţa urmărită prin jurământ şi anume aceea de a putea veni în
Egipt, unde să poată afla o viaţă mai desăvârşită, la rigorile căreia să se
supună, "totuşi după aproape şapte ani , cei doi şi-au îndeplinit în sfârşit
in mod indirect O atitudine de înţelegere şi de o mai justă apreciere, a avut-o
teologul polonez Z. Golinsky, Doctrina Cassiani de mondacio oficioso. în
“Collcctaneca theologica societatis theologorum polonorum", t XVII (1936), p.
491-503 (in I polonă cu rezumat latin). După Z. Golinsky, teoria Sf. Cassian,
dezvoltată şi In Convorbirea a XVII-a are sprijin puternic în Clement Ale­
xandrinul, Origen şi Sf. loan Hrisostomul, opunându-se teoriei augustiniene (cf.l
J.-C Ouy, Institution! V, p. 250, n. 1).
* Conférence XVIII, ed. E Pichery, S.C., nr. 64, t. III, p. 11-36; P.S.B., nr. 57, p.
626-642
* Ibulm, XXIV, p. 169-206; P.S.B., nr. 57, p. 723-746.
f cf. Conférence XVIII, 2, ed. E. Pichery, t. III, S.C., nr. 64, p. 12-13; P.S.B., nr.
57, p. 627.
“Sed lied parum detnceps de nostra essemus promissione solliciti, tamen expleto
sepiem annorum numéro spoosionem nostram gratanter implevimus” (Confé­
rence XVII, 30, ed. E Pichery, t. II, S.C., nr. 54, p. 283; P.SJJ., nr. 57, p. 615-
I a lui Rufin), ed. Eva Schuly-Flügel: Tyraimus Rufinus. H isto ria m onachorum
promisiunea, tmipoindu-ac în B etleem . S-nu reintegrat în com unitatea fraţilor
de acolo, cărora le-au îm părtăşit experienţa din Egipt. D upă cc "a u recă p ă ta t
d ra g o stea «Ic a ltă dată” din partea superiorilor lor şi n fraţilor, şi du p ă cc au
smuls cu totul "g h im p ele ja g ă d u in fe f\ cei doi s-nu întors din nou în pustiul
S kdic9*.
b ) P u stia S ka tlcă
Cea de a doua perioadă a şederii lui C assian şi G herm an în E gipt, a
început cu vizitarea pustiului Skcte. F ără îndoială, atraşi d e în tâm p lările d e un
extraordinar eroism , care îi aveau c a personaje centrale p e călugării din
această regiune, ei au v en it în pustiul S ketic, care era situ at la v est d e N il,
într-o regiune cunoscută acum sub den u m irea d e W adi al-N at rum . A cest
centru m onahal izolat şi renum it, su rsa şi in im a elem entelor din A p o p h te g -
mata P air u n t, a devenit casa lo r în E gipt*9293. N u există nici u n fel d e în d o ială
că de fapt C assian a p etrecut o perioadă la S kete şi ceea ce ne sp u n e el
constituie una dintre prim ele relatări ale unui m arto r o cu lar d esp re acest
faimos centru m onastic94.
616). în ciuda Umpedei afirmaţii a lui Cassian, după care prima şedere în Egipt a
durat şapte ani, Nora Kershaw Chadwick, Poetry and L ettres in E arly C h ristian
Gaul, London, 1955, pretinde că ei au stat doar trei ani, “ţinând seama de
naraţiune" (p. 215).
92 Conférence XVII, 30, ed. E. Pichery, t. II, S.C„ nr. 54, p. 283; P.S.B., nr. 57, p.
617.
Această regiune adăposteşte încă patru mănăstiri copte. Detalii despre această regi­
une şi despre diferite aspecte ale vieţii monahale la Wilhelm Bousset, A pophtheg-
mata. Studien z u r Geschichte des ältesten M önchtum s, Tübingen, 1923; Idem ,
Das M önchtum d er sketischen W üste, în “Zeitschrift fur Kirschengeschichte", t.
42, (1926), p. 1-41; Evelyn-White; Hugh Gerard, T he M onasteries of th e w ad i’n
N atrûm , vol. II, New York: Metropolitan Museum o f Art, 1932-1933, p. 60-144;
Jean-Claude Guy, Le C entre m onastique de Scété dans la litté ra tu re du
cinquièm siècle, în “Orientalia Christiana Periodica", t. 30 (1966), p. 144-146;
Idem, Les Apophthegm es des Pères. Collection systém atique, în col. “ Sources
Chrétiennes", nr. 387, Paris, 1993, p. 35-46; G. Giamberardini; D. Gelsi, Sceta,
artic. în D izionnario degli Insituti di Pcrfezione. t. VIII, Roma, 1988, col. 1023-
1030 (cu bibliografia aferentă); Alfred Cody, Scetis, artic. în T h e Coptic
Encyclopedia, New York, Toronto, 1991, col. 2102-2106; Graham Gould, T he
Desert F athers on M onastic Com m unity, în col. “Oxford Early Christian
Ji Studies”,f Oxford, 1993, rp. 9-17.
Vezi şi H istoria m onachorum in Aegypto, în “ Subsidia hagiographica", vol. 53,
Brussels, 1961, p. 130-131; H istoria m onachorum in A egypto (versiunea latină
 Dragostea manifestată de Cassian faţă de pustiul Skete a fost mai mult
decât nostalgici Pe tot parcursul operei sale el prezintă acest centru ca fiind
locul unde se practica culmea desăvârşirii95, in planul original al scrierilor
sale, Skete simboliza culmea progresului duhovnicesc. Aşezămintele au fost
sense cu scopul de a prezenta regulile vieţii cenobitice (în comun). Convor­
birile. insă, atribuite călugărilor din pustia Sketică, au fost scrise pentru a
sublinia importanţa dedicării contemplative, care depăşeşte calitativ accentul
pus pe disciplină în cadrul vieţii cenobitice. De fapt, prin noţiunea de Skete,
Cassian înţelegea şi aşezământul monahal de la Wadi al-Natrum, mai ales
atunci când descrie expenenţeie sale personale de acolo. Alteori, el foloseşte
numele Skete intr-un sens generic mai larg, cuprinzând şi aşezarea similară
de la Khellia**, care era de fapt un avanpost al Nitriei97.
Evident, Cassian a iubit modul de viaţă monahal de la Skete: era exact
ceea ce donse şi căutase cu atâta tensiune lăuntrică. Intenţia lui a fost de a
rămâne aici tot restul vieţii. El şi Gherman au intrat intr-o comunitate mo­
nahală condusă de A m Pafnutie, care era îndrumătorul şi preotul uneia din
cele patru biserici de la Skete, din nordul Egiptului, simpatizant al teologiei
lui Origen*. Acest grup de călugări a devenit ceea ce Cassian a numit
tacomunitatea noastră - nostra congregatio”, şi sugerează un rang ce cuprin­
dea un număr de membri, care poate fi comparată numai cu comunitatea
monahală dm Betleem .
Avva Pafnutie, căruia Cassian ii atribuie Convorbirea a lll-a , este un
reprezentant autentic al vechii şcoli monahale din Egipt100, numele lui

trie. De vit» saactonun pat rum. în vot. Patristische Texte und Studicn. t 34,
Berlin, 1990, p 370; J -C. Guy, La Centre monastique de Scété..., p. 142-144.
' Conference 1,1, ed. E. Pichery, L 1, S.G, nr. 42, p. 78; Conférence IU , 1 ,1 , p.
139, P.S JL nr. 57, p. 307-308 şi 345; vezi şi interesanta analiză pe care o face J.-
C. Guy, La Centre monastiqae de Scété..., p. 145-146.
ci Columba Stewan, Cassian the Monk..., p. 10 şi p. 146, n. 72.
Cassian nu este singurel scriitor vechi care se referă la Skete într-o manieră aşa de
caprin Tü—t . Vezi: Evdyin-White; Hugh Gerard, The Monasteries of the
Wîdi'n Natràm..., p. 2?0 şi J.-C. Guy, La Centre monastique de S cété..., p.
I46fu.
cf Columba Stewart, Cassian the Monk..., p 10.
•laartrwpur monasttnum" (Institutions III, 4,1, ed. J. Guy, S.C., nr. 109, p. 102-
103, P.S.B. nr. 57, p. 136-137); “cenobium nostrum” (Conférence XVII, 30, 2,
• d E Pichery, L IL S.C„ nr 54, p. 283; P.SJL, nr. 57, p. 615).
* Pafnutie me §aae ziceri in Apophtbegmata Patrum: Alphabetical Collection, in
P.GL, I. 65, coi. 377C-380D, Emile Amélineau, Histoire des monastères de la
iaue-Égypte. Vies de Saint PauL Antoine, Macaire, Maxime et Domèce,
Jena le Nain et autres; Monuments pour servir à l'histoire de TÈgypte
166
 apărând mai frecvent decât al oricărui alt călugăr10 . Iubitor de singurătate,
Pafnutie s-a retras adânc în deşert, lângă Skete, de unde porecla de “A n­
tilopa”*10102, devenind celebru datorită smereniei sale extraordinare10 . Cassian
ne spune că Pafnutie era cumplit de aspru cu cei care greşeau104. U rm ându-i
lui Isidor, ca preot al unuia din grupurile de eremiţi din deşert105, Pafnutie,
conform altor surse, a devenit “Părinte al Sketef', după Sfântul M acarie cel
Marc106. Iată cum îl descrie Cassian pe Pafnutie:
“La acel nivel al sfinţilor, care erau ca nişte stelefoarte luminoase in
noaptea acestei lumi, am văzut pe cuviosul Pafimtie, deosebit ca putere
între e i prin marea strălucire a ştiinţei sale. El era preotul comunităţii
noastre din pustia Sketică, in care a trăit până la sfârşitul vieţii sale. Deşi

chrétienne, în “Annales du Musée Guimet”, 25, Paris, 1894, p. 178. Câteva

confuzii există în legătură cu el, chiar dacă Pafnutie pe care îl pomeneşte Cassian
cu supranumele de BouftaXoç - bivolul deşertului sau Antilopa — este una şi
aceeaşi persoană cu Pafiiutie Kephalas, menţionat de Palladiu. (Vezi Cuthbert
Butler, The Lausiac History o f Palladius, vol. 1: A. C riticai Disscusion
together with notes on Early Egiptian Monasticism, Cambridge, 1898, p. 137-
142). Butler argumentează că Palladiu şi Cassian au descris una şi aceeaşi
persoană; Evelyn-White, Hugh Gerard, M onasteries of the W âdl’n N atrûm i,
vol. II, p. 120 -122 şi Jean-Claude Guy, Les Apophthègmes des Pères.
Collection sistem atique..., vol. 1, p. 59, n. 4, împărtăşesc părerea lui Butler.
Antoine Guillaumont, Paphnutius of Scetis, Saint, în T he C optic
Encyclopedia..., col. 1884-1885, înfăţişează probele cu grijă şi tact; vezi şi J.M.
Saguet, Pafnutio, în “Bibliotheca Sanctorum”, t. X, Roma, 1968, p. 26-28
(inclusiv bibliografia indicată).
101 Vezi: Institutions V, 40, ed. J. Guy, S.C., nr. 109, p. 254-256; P.S.B., nr. 57, p.
185; Conférence II, 5 ,4 , ed. E. Picheiy, 1 1, S.C., nr. 42, p. 117; P.S.B., nr. 57, p.
331; Ibidem, III, 1-4, p. 141; P.S.B., nr. 57, p. 345; Ibidem , IV, 1, p. 167; P.SJ8.,
nr. 57, p. 363; Ibidem, X, 2-3, L II, p. 76; P.S.B„ nr. 57, p. 476-477; Ibidem , XV,
10, p. 219-220; P.S.B., nr. 57, p. 574; Ibidem , X V III, 15-16, L III, p. 28-31;
P.S.B., nr. 57, p. 637-639; Ibidem , XIX, 9 ,1 , p. 46-47; P.S.B., nr. 57, p. 648-649.
102 Ibidem, IU , 1,2-3, L I, p. 140-141; P.S.B., nr. 57, p. 345; Ibidem , X V IU , 1 5 ,1 , t.
III, p. 28; P.S.B., nr. 57, p. 637-639; vezi şi Georges Florovsky, T heophilus o f
A lexandria and A pa A phon of Pem dje, în “Aspects o f Church History” , vol.
IV: Collected Work, Belmont, Mass: Nordland, 1975, p. 104-105 şi p. 128-129.
H Conférence XV III, 15, 2-7, ed. E. Picheiy, L III, S.C., nr. 54, p. 29-30; P.S.B.,
nr. 57, p. 637-638.
104 Ibidem , II, 5, 4, t I, p. 116-117; Ibidem , X , 3, t. II, p. 76-77; P.S.B., nr. 57, p
330-331 şi p.476-478.
É Ibidem , X V H 1,15,2, L III, p. 28-29; P.S.B., nr. 57, p. 638.
P Vezi: Evelyin-White; Hugh Gerard, T h e M onasteries o f th e W â d i’n N a trû m ...
t n , p . 120-121.
167
 locuia de tânăr. la o depărtare d f i w i Mii* de biserică, nu s-a mutat
mcîodafj mat aproape şi nici in anii bătrâneţii nu l-a supărat lungimea
chm utni, când mergea sâmbăta şi duminica la biserică. Iar după slujbă
m s t întorcea cu mâinile goale, ci aducea pe umeri un vas cu apă de
Joiosu pentru toată săptămâna neacceptând nici chiar când era de 90 de
am să-i iacă acest serviciu unul dintre cei mai tineri. Din fragedă vârstă
s-a sârguii cu atâta pasiune in şcolile mănăstireşti, incât după puţin timp
Je ucenicie in ele şi-a îmbogăţit deopotrivă deprinderea ascultării şi
cunoştinţa tuturor virtuţilor Biciuindu-şi toate pornirile prin exerciţiul
smereniei şi al ascultării şi-a nim icit p e această cale toate slăbiciunile şi
şi-a im iru toate virtuţile cerute de canoanele mănăstirilor şi de învă­
ţătura Sfinţilor Părinţi Aprins de dorinţa de a se înălţa tot mai sus. s-a
graba să pătrundă in toate tainele pustiei pentru ca să se unească mai
uşor cu Domnul de care dorea să se simtă nedespărţit între cetele de
frap. fără să-l mai atragă înapoi vreodată schimbările sorţii omeneşti.
Intrecând prin atâta zel chiar virtuţile anahoreţilor, prin dragoste şi
stiwuinţă era mai presus de toţi în trăirea contemplării duhovniceşti.
Pătrundea în locurile cele mai întinse ale deşertului stând atât de mult
ascuns uneori, departe de ceilalţi anahoreţi, incât cu greu şi rareori era
găsit. credeai că se bucură şi se desfată de zilnica trăire laolaltă cu
îngerii .

Dintre toţi călugării menţionaţi în scrierile sale, Cassian îi aduce una din
cele mai înalte aprecien “remarcabilului şi incomparabilului’ călugăr nubian
A w a Moise, un fost tâlhar şi criminal, care a fost ucenicul lui Isidor şi
Macanc Egipteanul101. *Cel mai mare dintre toţi cuvioşii şi ş fîn fir xw, A w a

13 Conférence III, 1, ed. E Pichery, 1.1, S.C , nr. 42, p. 139-140; P.S.B., nr. 57, p.
345
* Ibidem. VII« 27, p. 270; P.S.B., l 57, p. 429-430. în legătură cu A w a Moise,
există, totuşi, câteva ambiguităţi- Cassian nu menţionează niciodată faptul că
Awa Moise era, ca rasă, negru, element indicat de câteva din zicerile sale
(Apophteţmata Patnun: Alphabetica! Collection, în P.G., L 65, col. 28 1B-
289C); apoi, referirile sale geografice sunt confuze (vezi Columba Stewart,
Cassian tbe MoiIl .., p. 138-140); el nu menţionează apoi uciderea lui Moise de
către saracmi (Apophtegnati Patrum: Alphabet!cal Collection, in P.G., L 65,
col 283B C). Din Convorbirea a Il-a, 2,1, putem deduce faptul că Moise îl ştia
pe Sfintui Antonie cel Mare încă din Tcbaida, pe când era copil. Pe de altă parte
Cassian era la curent cu trecutul Awei Moise (Conférence III, 5, 2, ed. E.
Pichery, 1 1, p. 143-145, P.S.B., nr. 57, p. 348), pe care l-a legat de Macarie cel
Mare intr-o relatare necunoscută şi diferită totodată (ibidem, VII, 27, p. 270;
P.S.B., nr 57, p. 429-430). S-ar putea ca loan Cassian s i creadă că detaliul legat
de ce raaă era Awa Moise să nu prezinte nici o semnificaţie aparte. E posibil, de
asemenea, ca el si nu fi cunoscut uciderea lui Moise de către saracini în jurul
168
M o isc a v e a c e l m a i d u lc e p a rfu m d u h o v n ic e s c “ dintre florile atât de
frumoase"^ d in p u s tia S k e tic ă . C â n d în ş iră lis ta c e lo r m a i m a ri p a tru a n a ­
h o reţi d e la S k e te , C a s sia n îl a ş e a z ă în fru n te a a c e s te i liste p e A w a M o is e ,
u rm at d e P a fh u tie şi d e c e i d o i M a c a rie , (a d ic ă d e M a c a rie E g ip te a n u l şi
M a ca rie A le x a n d rin u l)111. C a ssia n şi G h e rm a n l-a u v iz ita t p e A w a M o is e la
C a lam u s , u n ţin u t d in S k e te , p ro b a b il u n a lt n u m e p e n tru “Petra", a m in tit
în A p o p h th e m a ta 1 . C a p rim in te rlo c u to r în c a d ru l C o n v o r b ir ilo r , A w a
M o ise ja lo n e a z ă d ru m u l şi c o n d iţiile d e c a re tre b u ie s ă ţin ă s e a m a m o n a h u l,
p en tru a p u te a d o b â n d i p u rita te a in im ii. E l c o n s id e ră c ă p rim u l p a s în
rea liza rea a c e s tu i ţe l s u b lim îl c o n s titu ie darul deosebirii s a u discernământul
gândurilor 11J.
R e v e n in d la A w a P a fh u tie , s e im p u n e s ă m a i p re c iz ă m c ă , în c a lita te d e
co n d u c ă to r al m in o rită ţii o rig e n is te d e la S k e te , e l a s a lu ta t S c r is o a r e a
p a s c a lă a p a tria rh u lu i T e o fil al A le x a n d rie i, d in a n u l 3 9 9 , p rin c a re a c e s ta
co n d am n a wneroada erezie a antropom orfiţilor" , c u m o n u m e ş te C a s s ia n ,
fiind sin g u ru l d in c e i p a tru p re o ţi d in S k e te c a re a fă c u t a c e s t g e s t113. O sâ n -

anului 406-407, fapt întâm plat la câţiv a ani d u p ă c e C assian a p ărăsit E g ip tu l. C .

Butler, (o p . c i t . t vol. II, C am bridge, 1904, p . 197-198), d istin g e p atru sau c h iar
cinci călugări diferiţi cu num ele de M oise. V ezi şi K atleen O ’B rien W icker,
E tiopian M oses (C olected S o u rc es), în “ A scetic B eh av io r in G re co -R o m an
Antiquity: A. S ourcebook, S tudies in A ntiq u ity a n d C h ristian ity ”, M in n eap o lis,
1990, p.329-248.
109 Institutions X , 25 , ed. J.-C . G u y , S .C ., nr. 109, p . 4 2 4 -4 2 5 ; P.SJB., n r. 5 7 , p. 239.
1.0 C onférence 1 , 1, ed. E. Pichery, L I, S .C ., nr. 4 2 , p . 78; P .S .B ., n r. 57, p . 307.
1.1 Ibidem , X IX , 9 ,1 , t HI, p. 46-47; P .S .B ., n r. 57, p. 648-649.
“in l o c o istius h e r e m i qui Calamus muncupatur”(Conférence I I I , 5 , 2 , 1 1, p . 143-
145; P.S.B., nr. 57, p. 348); “qui h a b i t a v i t locus huius solitudinis qui Calamus
n u n c u p a t u r " ( i b id e m , V II, 2 6 ,2 , p. 26 8 ; P .S .B ., nr. 5 7 , p. 42 8 ).

113 Vezi Macarie, în A pophtegm ata P at rum : A lphabetical C ollection, în P .G ., t

65, col. 272B şi Moise (col. 283A ). E velyne-W hite propune c ă “ S tân c a lui S h eit”
(localitatea modernă de azi (Caret el M uluk), situ ată la apro x im ativ 15 km m ai în
sus de Wâdi, este aşezarea corectă pentru P etra (V ezi: M o n asteries o f th e
W âdi’n N a trû m ..., vol. 11, p. 37-38; p. 304; vol. I ll, p . 4 şi 2 9 ). N u d ep arte d e
aici se află o aşezare m onahală, iar m onahii d e aici pretind a av ea relicv ele lui
Isidor, M oise şi la fel P afhutie şi cred că ruinele unui locaş, d esco p e rite la 15 m
adâncime, dincolo d e zidul în co n ju răto r al actualului aşezăm ân t m o n ah al, a r fi
vechea “mănăstire a A w e i M oise” (C o lu m b a S tew art, C assian th e M o n k ..., p.
147-148, n. 80).
114 C onférence I, ed. E. Pichery, 1. 1, S .C ., nr. 4 2 , p. 78-108; P .S .B ., nr. 5 7 , p. 307-
326.
j ”...ineptam q o u q u e A n t r o p o m o r p h i t a r u m h a e r e s im ” ( i b id e m , X , 2-3, t II, p. 75;
P.S.B., nr. 57, p. 476).
169
dirci radicali a antropom orfilor de către patriarhul Teofil a provocat m ulte
confuzii şi nenorociri printre călugări116. Corectarea şi com baterea ideilor
antropomorfitc ale călugărului Serapion, pc care A w a Pafhutie o face în
deschiderea Convorbirii a X-a, a fost considerată de cercetători d e ta lia lui
Cuthbert Butler, ca fiind una din cele mai strălucitoare şi vii relatări din
cadrul C onvorbirilor'1718*. Relatarea pe care Cassian o face acestui evenim ent
este mai degrabă o ilustrare teologică a ei decât o simplă înregistrare istorică.
Conform informaţiilor pe care le avem de Ia Palladiu, A w a Pafnutie avea
hansma dc a interpreta Sfânta Scriptură fără a recurge la nici un com entariu.
Cassian ne spune că şi A w a Teodor întruchipa această virtute a tâlcuirii
Scnpturii şi explorează semnificaţia ei în C onvorbirea a X lV -a. A tât
Pafhutie cât şi Teodor, ne amintesc că MorigenismuT’ cercului în care se m işca
Cassian in Skete n-a fost numai unul speculativ, cum sublinia unul dintre
cercetători"9. în repetate rânduri Cassian insistă asupra ideii de “cunoaştere
duhovnicească” a Scripturii depinde de puritatea sau curăţenia inimii şi nu de
vreun sistem rafinat sau complicat de învăţare. Astfel, Pafhutie care era un
om bătrân şi aspru al deşertului, întruchipa echilibrul, rigoarea ascetică şi
pătrunderea psihologică contemplativă, virtuţi care în viziunea lui Cassian
constituiau idealul desăvârşirii.
Aici. în pustiul Skete, se pare că au locuit toţi călugării cărora Cassian le
ainbuie celelalte Convorbiri şi pe care, împotriva smereniei lor desăvârşite,
Cassian i-a făcut celebri: A w a Moise: Convorbirile I-a şi a II-a 120; A w a
Pafhutie: Convorbirea a IU-a12; A w a Daniel: Convorbirea a IV -a122123; A w a
Serapion: Convorbirea a V-al2î; A w a Teodor: Convorbirea a V I-a124; A w a
Serimus: Convorbirile a Vil-a şi a VIII-a125; A w a Isac: Convorbirile a LX-a

116 Vezi prezentarea pe care Cassian o face acestor confuzii în Convorbirea a X-a
(Ibidem, X, 2-5, p 75*79; P.S.B., nr. 57, p. 476-479) şi pr. prof. loan G . Com an,
Scriitori bisericeşti din epoca strâromâni..., p. 222-223; Idem, “SciţlF* loan
Caifun şi Dionisie cei Mic~, in “Studii Teologice”, an. XXVII (1975), nr. 3-4,
p 192-193.
11 Lausiac History..., L ip . 206-208.
118 Institutions V, 34, ed J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 244-245; P.S.B., nr. 57, p. 182.
1'* c f Columba Stewart, Cassian the Monk..., p. 11.
120 Conférence H I, ed. R Picbeiy, 1.1, S.C., nr. 42, p. 77-137; P.S.B., nr. 57, p.
305-344.
121 Ibukm, III, p 138-165; P.SJ.,nr. 57, p. 344-362.
m Ibidem, IV. p 166-187; P.S.B.,nr. 57, p. 363-377.
123 Ibidem, V, p. 188-217, PÂB.,nr. 57, p. 377-396.
124 Ibidem, VI, p. 218-241 ; P.S.B., nr. 57, p. 396411
m Ibidem, VÜ-VIII, p. 242-278; P.S.B., nr. 57, p. 412453.
170
şi a X -a121'; A w a Thcona: C onvorbirile a X X I-a, XXI l-a şi a X X III-a 12 şi
A w a Avraam: C onvorbirea a X X IV -a1* .
Cassian ne relatează de asem enea despre câteva întâm plări legate de înte-
meietorul aşezământului de la Skete, Sfanţul M acarie cel M arc sau “ E g ip-
te a n u r1 , deşi Cassian nu pretinde c& l-ar fi întâlnit vreodată, şi nu-i atrib u ie
nici o Convorbire. M acarie era probabil încă în viaţft când C assian şi Cîher-
man au sosit în Skete12617*9130.
Impresia pe care aceşti sfinţi vieţuitori inspiraţi au produs-o asu p ra lui
Cassian a fost extraordinară, fapt care rezultă cu prisosinţă din entuziasm ul
cu care îi prezintă pe aceşti sfinţi, după cum uşor am putut o b serv a din
portretul pe care l-a făcut lui A w a M oise şi la care ne-am referit.
Unul din marii savanţi şi istorici ai spiritualităţii creştine, a calificat
întâlnirile din care au reieşit aceste “ C onvorbiri d u h o vn iceştC \ d rep t o a d e ­
vărată “universitate a p u s tie i'^ 1, iar “C onvorbirile” au fost nu m ite d e către
specialiştii care le-au studiat, “ C onferinţe

c) Petrecerea lu i Cassian ş i Gherman

la Khellia (Chilii) ş i Nitria
în C o n v o rb irea a X V II-a, C assian face referire l a 4id esele sc riso ri” 132, p e
care el şi Gherman le trim iteau fraţilor din com unitatea d in B etleem . în tristaţi

126 Ibidem, IX-X, p. 38-49; P.S.B., nr. 37, p. 453-490.

127 Ibidem, XXI, XXII, XXIII, t. III p. 63-168; P.S.B., nr. 57, p. 664-722.
121 Ibidem, XXIV, t. Ill p. 169-206; P.S.B., nr. 57, p. 723-746.
129 Vezi: Antoine Guillaumont, M acarius PÉgiptien ou le G rand, artic. în D iction­
naire de Spiritualité, t X, Paris, 1980, col. 11-13; Idem , M acariu s the
Egyptian, Saint, in The Coptic Encyclopedia, col. 1491; Idem , Le p ro b lèm e de
deux Macaire dans A pophthegm ata P atrum , în “ Irénikon”, t 48, (1975), p. 41-
59; J.-C. Guy, Les Apophtegmes des P ères..., vol. I, p. 47-49.
130 Gabriel Bunge, Èvagre le Pontique et les deux M acaire, în ‘‘Irénikon” , t 56
(1983), p. 215-227; Antoine Guillaumont, Le problèm e de deux M acaire dans
Apophthegmata P atru m ..., p. 49-52. Palladiu ne spune că Macarie a m urit cu un
an înainte de venirea sa în deşert, întâmplată aproximativ în jurul anului 390 (C.
Butler, The Lausiac H istory..., p. 47). E posibil ca expresia “beati Macarii”
(Institutions V, 41, ed. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 256-257; P.S.B., nr. 57, p.
186) şi Usicut et ab abbate M acario, qui habitationem Scitioticae solitudinis
primus imuenit, mortum suscitatum cose rem iniscim ur" (C onférence XV, 3, ed.
E. Pichery, t. II, S.C., nr. 54, p. 212; P.S.B., nr. 57, p. 570), să fie luate că se
referă la moartea lui Macarie.
H V.H. Bremond, Les Pères du désert, vol. I, Paris, 1927, p. XXIII.
132 Conférence XVII, 30, 2, ed. E. Pichery, t. II, S.C., nr. 54, p. 283; P.S.B., nr. 57,
p. 615-616.
171
ie Ntştik despre cnmclc >1 islunlc săvârşite de swtini în Palestina - pro-
M 'd, u>tils.' dm Bcikvm te>iu parvenit pnn intermediul vreunei scrisori de
r t^ w s din plitei implor CasMâii şi Gherman au mers la Khellia, sft-l vadă
ţx \ w a IkwivM \cesl i\ anpvvst al Nitnei se bucura de un renume egal
cu cei al Skctw
După deuluk pe care k găsim în Convorbirea a V l-a, ci au m ers să
ceară stat dc la A m Thcodor, cărui® de fapt ii şi este atribuită această
Cotivofhre. Castan il descrie pe Ana® Theodor ca fiind " fin ) pereche in
p f l p f t r de aoeeză şi discemăminu El este probabil aceeaşi persoană
cu Awa Theodor menţionat in Aşezăminte, care era împodobit cu cea mai
marc sfinţenie p şutaţi nu numai m ce priveşte viaţa practică dar. chiar şi în
mfekgerct Scripturilor
Precizăm că cei mai important ansamblu monastic din Egiptul Inferior sau
de Jos» din secotete al IV-lea şi al V4ea - perioadă considerată a fi cea mai
veche epocă t monahismului creştin este formată din “p u stn ic' (după cum
erau numitei Skenei, Nitnei şi khelliei sau a "Chiliilor”. Geografic, vechea
pustie i Sădiri se situează in regiunea cunoscută astăzi cu numele de Quadi
\itru n . unde măi există încă patru mănăstiri copte; Nitna se afla în D eltă, Ia
jprNuaMOv 15 km in sudul Damanhour-ului, în proximitatea satului El-
Banmgi, al căna mine îl perpetuează pe cel de Pemudj, pe cart copţii îl
aribumu tocaha numit de greci şi de latini Nitria. Cât despre aşezăm intele
monahale dffi khellia. acestea pot fi localizate, după cura s-a stabilit definitiv
despeăakşb , iome Nitna şi Skcte, la aproximam’ 18 km sud de Nitria, acolo
unde începe deşertul libian şi la 2-3 km sud de actualul canal Nubariya.
Dm izvoarele scrise aflăm că viaţa monahală a fost iniţiată la Skcte de
marote Macarie, mirat şi Egipteanul, în jurul anului 330, iar la Nitria câţiva
shi mai devreme pnn mul 325, de către Ammun. Raporturile dintre aceste
trei "pusaT s-au centre monahale, au fost mereu de-a lungul timpului, foarte
strane, iar intre kdlia şi Nitria se poate vorbi de o legătură mai specială137.

M * V U U U p 210-230,P.S.B.,nr 57.p .397.

? Vczl Aainae Cnnilunoai. Histoire do site Keilit d'apres les documents écrits
n « « i k d ia L kom 219 Fouilles de l’institut Français d’Archéologie Orientale,
du Came, t 28, C dn. 196*9, p 1-15, Idem, Kdlia, aitic. in The Coptic
E epdop ed h..., coi I3%-I410; Idem, Histoire des moines aux Kellia, în
'Oncmahi U w n Penodica". i 8 (1977).p. 187-203.
"M fntami la etmenetmme oauair (Conférence VI, 1-2, ed. L Pichery, 11,
SX-, ar 42. p. 219-221. PYB, ar. 57, p. 397-398); uswnma sanctitate et
K w a i J M toàm m acmah \ua sed erioot noùüa scripiurarum" (Institutions
V, 33, a i J.-G Guy, SX., « . 109, p 242-245; P.S.B., or. 57, p. 181-182).
* Amomc Gulkmoom, Histoire do» moines mu Kellia.... p. 187-201
,J: tém. ketfta.. coi 1316-1399
172
 O relatare despre întemeierea aşezămintelor de Iu kclliu găsim in A p op h -
thogmătă Pat rum , colecţia alfabeticii, la A vvo A ntonie 11,1 Sfântul Antonie,
cel numit "părintele m onahilor”, l-a vizitat pe Ammun la Nitria. Ammun i-a
relatat că monahii care au venit şi s-au aşezat în jurul lui la Nitria erau atât dc
numeroşi încât unii nu-şi mai puteau gAsi pacea în cfiutarca câreia veniseră
aici şi se gândeau să-şi construiască nişte chilii înspre partea pustiei: într-a-
devAr, în nord se afla satul, iar la est şi vest erau terenuri agricole; singurul
loc sau spaţiu posibil de extindere al aşezămintelor monahilor era spre sud.
Dor la ce distanţă era cel mai potrivit sA se înfiinţeze noua aşezare? A ceasta a
fost problema pe ca i-o ridică Ammun lui Antonie.
SfBntul Antonie a sugerat fratelui, ca îndatA ce vor mânca, adieft după
ceasul al nouâlca (asta însemna orele 2-3 dupfl-amiaza, n.n.), să pornească la
drum şi să meargă in linie dreaptă prin deşert. Când soarele, a ajuns la apus,
cei doi s-au oprit şi Antonie a propus ca în acel loc să se ridice noile chilii.
Textul precizează că locul respectiv era la o distanţă de *72 sem ne ”, adică
aproximativ 18-19 km de Nitria.
Antonie demonstrează că această distanţă este convenabilă, călugării pu-
tându-se bucura aici de singurătate suficientă şi, în acelaşi timp, se vor putea
vizita şi reciproc, după prânz - timpul cel mai potrivit conform tradiţiei
pentru vizite cu fraţii lor din Nitria 1 .
In egală măsură, acestea erau două exigenţe foarte importante pentru călu­
gării din aceste pustiuri, care practicau “semianahoretismur . A cest echilibru
între singurătate şi comunitate a fost esenţial pentru călugării de la K hellia.
Referitor la timpul când s-a produs această întemeiere, ştim din V ita
Antonii, scrisă de Sfanţul Atanasie cel Mare*140, că Antonie nu şi-a părăsit
sihăstria de lângă Marea Roşie, decât de două ori, pentru a se duce la A le­
xandria. Vizitarea lui Ammun ar fi putut avea loc, probabil, cu ocazia
călătoriei la Alexandria din iulie 338, când Antonie s-a dus să susţină cauza
patriarhului Atanasie, la întoarcerea acestuia din exil. Călătoria a avut loc
probabil în luna iulie, când ziua este foarte lungă, fapt care explică distanţa
considerabilă parcursă între ceasul al IX-lea (ora 2-3 după-amiaza, u n .) şi
apusul soarelui.
Cel puţin două aspecte trebuie remarcate în această relatare: în primul
rând, rolul jucat de Sfanţul Antonie. In Biserica primară exista o anumită
tendinţă generală de a pune întreg monahismul sub patronajul Sfântului Anto­
nie, nu numai acelui din Egipt, ci şi a celui din locuri mai îndepărtate, cum ar
fi Palestina şi Mesopotamia. Totuşi, cercetătorii care s-au ocupat de acest

| P.G., 1 65, c o l 85D-88A.

1 Antoine Guillaumont, H istoire des moines aux K eU ia..., p 188.
140 Vita S. Antonii, în P.G., t. 26, col. 837-976.
173
 aspect ai istoriei monahismului, cercetând lucrurile cu atenţie, consideră
monahismul din pustiile Nitnei şi Sketei legat legitim de Sfanţul A ntonie,
deşi în izvoarele copte, se exagerează uneori raporturile dintre A ntonie şi M a-
carie, ceea ce nu înseamnă că nu au fost reale141. La fel, există dovezi indu­
bitabile despre legăturile dintre Antonie şi A m m un142. O dovadă în sprijinul
acestei susţineri o constituie şi faptul că sem ianahoretism ul practicat în
această pustie, asemenea celui practicat în Nitria şi Sketia, este, în rest, pe
structura modelului antonian de vieţuire.
Al doilea aspect important este faptul că Am m un a întem eiat aşezăm ântul
de la Khellia, ca pe un fel de anexă a Nitriei, ca pe un loc unde m onahii ar
putea duce o viaţă mai solitară, mai liniştită decât la Nitria, păstrând sim ultan
legătura cu cei rămaşi aici. Din a doua jum ătate a secolului al IV -lea, avem şi
primele dovezi despre instituirea unui adevărat obicei: m onahii petreceau doi
sau trei ani de viaţă în comun la Nitria, ca într-un fel de ucenicie, d upă care
plecau la Khellia, pentru a trăi viaţă pustnicească143.
Cerinţa însingurării, a liniştirii, aflată la originea acestei întem eieri, explică
şi modul în care erau dispuse chiliile monahilor la Khellia. Călugării veneau
aici pentru a părăsi obştile monahale şi aglom erarea excesivă a N itriei, pentru
a duce o viaţă de singurătate. în felul acesta, deşertul s-a um plut d e chilii
individuale, de aici şi denumirea noului habitat sau aşezăm ânt, în rap o rt cu
Nitria: Khellia sau “C hiliile”.
Înmulţirea continuă a acestora, precum şi depărtarea unora faţă d e altele,
au făcut ca intr-un timp foarte scurt noua aşezare să ocupe o întindere vastă.
După informaţiile oferite de Palladiu, când a ajuns el aici, în ju ru l anului 390,
la Khellia vieţuiau aproximativ 600 de călugări144.
Conform relatării unei călătorii întreprinse în iam a lui 394-395, în E gipt,
de către un grup de călugări din Palestina care au vizitat şi K hellia — text
redactat în limba greacă de un membru al grupului şi apoi în lim ba latină, de
către Rufîn, cunoscător şi al Khelliei, ca unul ce fusese acolo în 3 7 4 145 - ,
chiliile erau dispuse Ia o asem enea distanţă unele de altele încât călugării nu
se puteau nici auzi, nici vedea destul de clar ca să se poată rec u n o aşte146.

14 Antoine Guillaumont Histoire des moines aux Kellia..., p. 188; Idem, K ellia...,
col. 1396-1410
142 Idem, Histoire des moines aux Kellia..., p. 188.
143 Ibidem , p 189.
144 C. Butler, The Lausiac Historv.... VII, p. 25.
145 Antoine Guillaumont, Histoire des moines aux Kellia..., p. 189.
148 H litoria monachorum in Aegipto, ed. André-Jean Festugière, în “Subsidia
hagiographies’', t 53, Brasselles: Société des Bollandistes, 1961, cap. 20, p. 120;
“Ad hune Jocum hi, qui ibi prins fuerunt imbuti, et secretiorem jam depositis
174
 Cum în această regiune deşertul este uşor vălurit (există dune, n.n.), o
asemenea condiţie nu era greu de satisfăcut. Dat fiind însă, numărul crescând
de monahi, nou-veniţii se duceau uneori foarte departe. în aceeaşi relatare se
vorbeşte despre unii călugări care vieţuiau la distanţă de până la 3-4 semne
(aproximativ 4-6 km) de biserică, care probabil se afla situată în centrul
aşezării. Prospectarea aşezării, în 1964, a scos la iveală un adevărat oraş
călugăresc147.
Chilia propriu-zisă era construită din cărămizi arse, pentru porţiunile care
trebuiau să fíe mai rezistente şi din chirpici pentru restul construcţiei. Aceste
cărămizi erau fabricate pe loc, dintr-un amestec de nisip şi argilă, care se
scotea din sol. în Historia monachorum, în capitolul despre Ammona, se
relatează cum era construită o chilie la venirea unui nou frate. Fiecare con­
tribuia cu ceva: unii aduceau cărămizi, alţii apa necesară, astfel încât chilia
putea fi ridicată într-0 zi .
In ceea ce priveşte activitatea monahului, trebuie să precizăm că munca în
chilie reprezenta una din îndeletnicirile de bază, asupra obligaţiei căreia,
textele şi Patericul, mai ales, insistă în mod semnificativ. Călugărul trebuia
să muncească în primul rând pentru a mânca (oricât de puţin ar fi aceasta),
apoi pentru a satisface trebuinţele celor care nu mai puteau munci, şi nu în

indumentis ducere volunt vitam, secedunt: eremus en im est vasta et ceilulae tanto
inter se spatio diremtae, ut neque in conspectu sibi imvicem, neque in vocis
auditusint positae" (cf. Rufin, H istoria m onachorum , cap. XXII, în P.L., t. 21,
col. 444C).
147 Antoine Guillaumont, H istoire des moines aux K ellia..., p. 189.
Afirmaţia lui Palladin, conform căreia monahii trăiau la Khellia în bordeie
(Kalubai), care abia dacă ajungeau să-i apere de arşiţa soarelui şi de umiditatea
aerului, nu trebuie luată în sensul ei strict literal (P.G., t 47, col. 53-61). Săpă­
turile arheologice au scos la iveală faptul că la aceste chilii există un acoperiş
construit tot din cărămizi, solid, dispus în boltă. Iluminatul se asigura prin ferestre,
iar o uşă, dotată cu zăvor, permitea închiderea incintei. Cum arăta o astfel de
aşezare ne putem da uşor seama prin compararea cu cea dintâi chilie pe care
Ammun a avut-o la Nitria (C. Butler, T he L ausiac H istory..., cap. VIII, p. 28),
precum şi cu cea construită de Macarie la sosirea sa în Skete. Macarie avea două
încăperi în aşezământul său şi încăperea dinspre răsărit servea drept oratoriu, după
obiceiul general răspândit printre creştinii din epoca Antichităţii, care îşi rezervau
fiecare în casa sa câte o cameră pentru rugăciune. Locul de rugăciune era şi el
orientat spre răsărit, direcţia fiind marcată de o cruce care se desena pe perete sau
într-o nişă. Toate aceste aspecte prezentate aici au fost dovedite prin săpături
arheologice. (Vezi E. Amélineu, H istoire des m onastères en Basse Egypt, în
“Annales du Musée Guimet”, t 25, Paris, 1894, p. 76). Faptul că monahii se
întorceau cu faţa spre răsărit atunci când se rugau este confirmat şi în alte scrieri,
mai ales acelea care se referă la A w a Arsenic la Skete (P.G., 1 65, col. 97C).
175
 ultimuJ rând, pentru a scăpa de plictiseală, faimosul demon al acedia-ei, cel
mai de temut dintre potrivnicii pustnicului. Muncă, dar şi rugăciune - ora et
labora - iar aceste două activităţi trebuiau să fie pe cât posibile continue.
Rugăciunea neîncetată, cea mai practicată, cea mai potrivită cu lucrul era
méléié'*9, un fel de recitare cu voce scăzută a versetelor din Scriptură, din
Psalmi îndeosebi, pe care călugărul trebuia să-i ştie pe de ro st în chilia sa,
monahul avea obligaţia de a mai săvârşi o mică slujbă, şi anume “'mica sina-
xS\ despre conţinutul căreia avem puţine informaţii: era vorba, fără îndoială,
despre o înlănţuire dc psalmi, care se rosteau stând în picioare, cu faţa la nişa
care indica răsăritul; în multe locaşuri de rugăciune, cercetătorii au descoperit
chiar în mijlocul încăperii o dală de piatră fixată în pământ, pe care fără
îndoială, stătea călugărul aflat la rugăciune*150.
Călugării de la Khellia, asemenea celor de la Skete, participau la seceratul
grâului - texte destul de multe dovedesc acest fapt - , o muncă sezonieră la
care participau în grup şi de pe urma căreia puteau obţine grâul necesar
pentru brutăriile de la Nitria.
Mai erau şi unii călugări copişti, mai puţin numeroşi, cel mai recunoscut
dintre aceştia fiind Evagrie, despre care Palladius ne spune că scria “în
caracter oxyrrhinuT\ fără îndoială, o scriitură fină şi îngrijită. Pentru această
ocupaţie era nevoie de pergament, calamus şi cerneală. Unii dintre călugări,
care ştiau citi, aveau în chiliile lor cărţi, pe care le aranjau în aşa numitele
thuridîa, care erau nişte ferestre oarbe sau dulapuri, amenajate în grosimea
pereţilor şi care luau formele şi dimensiunile cele mai diverse. Cercetătorii au
descoperit un mare număr de astfel de nişe în aşezămintele de la Khellia151.
Monahul îşi petrecea astfel întreaga săptămână retras, de regulă, în chilia
Iui. Statul în chilie reprezenta un principiu esenţial, căci numai el putea
asigura, după credinţa lor, hesychia, singurătatea, liniştea indispensabilă în
vederea potolirii patimilor şi a unirii cu Dumnezeu. Vieţuirea în hesychia
(hésuchazein) şi şederea în chilie (Kéthesphaí) sunt două expresii echi­
valente. Totuşi, trebuiau evitate exagerările şi atunci, monahii ieşeau din
chiliile lor şi îşi făceau vizite, fie pentru a sta de vorbă cu vreun bătrân,
- având nevoie dc povaţă folositoare pentru suflet, pe care o primeau
formulată într-o apophthegmă concisă şi densă fie din dragoste faţă de
aproape, pentru a se interesa de sănătatea lui trupească şi duhovnicească.
Marea ieşire a monahului se petrecea sâmbăta, pentru a se duce la ceea ce era
numit “sinaxe", adică la adunarea săptămânală care se petrecea în biserică. La
Khellia exista o biserică, la fel şi la Nitria, iar la Skete, începând cu secolul al

Antoine Guiilaumont, Histoire des moines aux K ellia..., p. 193.

150 Ibidem.
151 Ibidem, p. 192.
176
iV-lea. erau m ai m ulte (patru la num ăr, aşa cum am subliniat intr-un capitol
anterior). In afara zilelor de slujbă biserica se încuia15*.
Călugării se adunau aici în fiecare sâm bătă seara153 şi luau masa
îm preună, cu siguranţă nu în biserică, deoarece era interzis de canoanele
bisericeşti, ci într-o altă încăpere, care servea drept loc de desfăşurare a aces­
tor agape154.
A gapa era urm ată, ca în Biserica prim ară, de Liturghie, şi se desfăşura pe
parcursul întregii nopţi. D in nefericire, nu se cunoaşte nici o descriere exactă
a acestei Liturghii. T otuşi, referitor la aceasta, Cassian se exp rim i în termenii
cei mai exacţi , dar m ărturia lui trebuie luată în considerare cu precauţie156.
Călugării petreceau o parte a duminicii împreună, discutând unii cu alţii,
tinerii profitau pentru a dobândi sfaturi de la bătrâni, care nu de puţine ori, se
transformau în adevărate cuvântări. Apoi, fiecare se întorcea la chilie, ducându-
şi cu sine provizia de pâine pentru toată săptămâna şi cele necesare lucrului.
Pentru săvârşirea acestor liturghii, existau, bineînţeles, preoţi, sau cel
puţin un preot. M işcarea m onahală a fost, în ansamblul ei, alcătuită din laici,
iar m area parte a m onahilor răm ânea în această stare de-a lungul întregii vieţi.
Se poate vorbi în cazul unora de o m are rezistenţă, izvorâtă din smerenie, la
ideea de a deveni preot sau chiar episcopi, fapt care i-ar fi scos din viaţa de
singurătate. Preotul cel mai cunoscut de la Khellia a fost Macarie A le­
xandrinul — a nu fi confundat cu omonim ul şi contemporanul lui, Macarie
Egipteanul, vieţuitor la Skete care a fost preot aici vreme de 20 de ani,
până la m oartea sa, întâm plată în 3 94157.52*4

52 Legat de acest aspect există o frumoasă istorie pioasă: astfel, pierzându-şi odată
cheia, Evagrie a deschis uşa făcând semnul crucii deasupra zăvorului (ibidem, p.
194).
l Ibidem.
54 Această masă luată în comun avea, prin urmare o semnificaţie religioasă, ex­
primând dragostea care îi lega pe monahi. Se relatează referitor la aceste agape şi
unele întâmplări mai picante: astfel, odată în Khellia, pe când se împărţea vinul,
un călugăr tânăr, care nu vroia să bea, a luat-o la fugă pe acoperiş; sub greutatea
lui acoperişul s-a rupt în hohotele de râs ale celorlalţi. Dar stareţul i-a luat
apărarea zicând: “Acest acoperiş nu se va mai repara cât voi fi eu aici, ca lumea să
afle că la Khellia o boltă s-a prăbuşit pentru o cană cu vin” (François Nau,
Apophthegmes anonymes, în “Revue de l’Orient Chrétien”, L 13, [1908],
Apoph. 148; vezi şi ed. Lucien Régnault, Les sentences des Pères du désert:
Série des anonymes, în col. “Spiritualité Orientale”, t. 43, Solesmes-Bellefon-
taine: Abbaye, 1985).
155 Vezi Institutions II, ed. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 56-89; P.S.IL, nr. 57, p. 130-131
156 Antoine Guillaumont, Histoire des moines aux Keilia..., p. 195.
157 Ibidem! p. 195-196.
177
 Preotul era îndatorat numai cu săvârşirea Liturghiei, fapt ce exercita asupra
călugărilor pustiei şi o anumită autoritate duhovnicească. Existau şi călugări
dificili, “oameni cu personalităţi puternice", am spune noi astăzi, care aveau
probleme: Palladius ne povesteşte de un anume Valent, originar din Palestina şi
care a venit să sălăşluiască in Khellia. Acesta, amăgit de demonul mândriei, a
început să-i dispreţuiască pe toţi fraţii, inclusiv pe preotul Macarie. Intr-o zi s-a
întâmplat ca nişte oameni să aducă la biserica din Khellia mai multe dulciuri
pentru fraţi, iar Macanc - vedem aici rolul de distribuitor pe care şi-l asuma
preotul - a trimis câte un pumn din acestea, fiecăruia, fără a-1 trece cu vederea
pe ValenL Acesta a primit intr-un mod nepotrivit cele trimise şi s-a simţit chiar
umilit de un asemenea gest. Deşi a fost mustrat de Macarie, totuşi nu s-a
îndreptat. Valent a fost cuprins de orgoliu în aşa măsură, încât a început să se
poarte ca un om rătăcit Astfel, venind odată la biserică, a refuzat Sfânta
împărtăşanie, spunând că el l-a văzut pe Hristos şi împărtăşania nu-i mai este
de trebuinţă. Atunci, ne spune Palladie, părinţii "l-au legat în lanţuri pentru un
ah”, până ce a fost vindecat151.
Mai precizăm că indiferent de obştea monahală în ansamblul ei, mai mult
sau mai puţin organizată, în sânul marii comunităţi funcţionau grupuri mai
restrânse, aşa numitele "fră ţif', formate fără îndoială spontan, în jurul unui
monah considerat ca aw ă (adică părinte). Cea mai cunoscută frăţie de la
Khellia, la sfârşitul secolului al IV-Iea este cea numită "frăţia lu i E vagrie"
sau ua lui Evagrie f i a lui Ammona”,59< Aceştia doi, Evagrie şi Ammona,
împreună cu Macarie Alexandrinul, au fost cei mai vestiţi de la Khellia,
jucând un rol deosebit de important în istoria spirituală a acestui deşert.
Tocmai în perioada de maximă înflorire a vieţii monahale de la Khellia au
venit aici Cassian şi Gherman. Cassian descrie Khellia ca fiind la distanţă de
80 de mile depărtare faţă de Skete şi de 5 mile faţă de Nitria*159160. Această
eroare de apreciere a distanţei este considerată de cercetători ca fiind un efect
posibil al trecerii timpului asupra memoriei lui Cassian161.

151 “Aho itaque die adeo fuit emotae mentis, ut ingrederetur ecclesiam, et fraternitate
congregata diceret: Ego nonhabeo opus communione; Christum enim vidi hodie.
Tune Patres cum anno uno vixenmt et ferreos compedes conjecerunt et curarunt”
(Historia Lausiica, cap. XXXI, în P,L., t. 34, col. 1093A).
159 cf. Antoine Guillaumont, Histoire des moines aux K ellia..., p. 197.
160 Conférence VI, 1, 3, ed. E. Pichery, 1.1, S.C., nr. 42, p. 220; P.SJB., nr. 54, p.
397.
® cf Columba Stewart, Cassian the M onk..., p. 11; J.-C. Guy consideră discre­
panţa dintre socoteala lui Cassian şi cea a altor indicaţii mai vechi ca fiind o
expresie a nepriceperii lui în chestiunile geografice (John Cassie, historien du
monachisme égyptien?, in “Studia Patristica, 8, ‘Texte und Untersnchungen”, t.
93, Berlin, p. 370). Derwas J. Chitty notează că aşezimintele de la Khellia aco-
178
 El menţionează aşezământul de la Nitria numai atunci când desene
Khellia*162. O vizită la Khellia, fără a face aluzie sau fără a numi Nitria, este
posibilă, deşi neverosimilă dacă ţinem cont, aşa cum am subliniat, de legătu­
rile şi vecinătatea lor. Nicăieri altundeva Cassian nu se referă la Khellia şi
Nitria şi niciodată nu menţionează pe nici unul din faimoşii călugări de aici:
nici pe Ammona, nici pe Macaric Alexandrinul, nici pe Evagrie16 . Compa­
rând această tăcere a lui Cassian cu elocvenţa sa în legătură cu Skete, desigur
că ceva ne uimeşte şi totodată ne intrigă. Cu siguranţă - cum pe bună dreptate
remarcă un cercetător origenismul şi, mai ales, Evagrie, au fost motivele
tăcerii164*. Relatarea din Aşezăm inte despre “un fra te din P o n f'{bi este,
probabil, despre Evagrie, dar nici numele, nici locul în care trăia acel frate în
pustia Egiptului nu sunt menţionate.
Mai mulţi cercetători nu omit posibilitatea unei întâlniri a lui loan Cassian
şi Gherman, cu Evagrie, la Khellia166. Dacă avem în vedere faptul că cei doi
prieteni monahi erau în continuă căutare a izvoarelor desăvârşirii duhovniceşti,
este foarte greu de acceptat ideea că ei l-au evitat tocmai pe cel mai renumit şi
mai cult monah din Khellia, care era, la vremea aceea, Evagrie.

d) Controversele din Egipt şi părăsirea deşertului

După cum am afirmat, Evagrie a fost unul din cei trei mari călugări care
au trăit la Khellia, având o însemnătate covârşitoare în istoria acestui deşert.
El a fost originar din Pont şi în tinereţea lui a fost ucenic al Sfinţilor Vasile
cel Mare şi Grigorie de Nazianz. La Khellia, conform unei tradiţii, a venit în
jurul anului 385, după ce a petrecut doi ani în Nitria167. Când a venit la
Khellia, Evagrie avea vârsta de 40 de ani şi a petrecut aici 14 ani, până la
moartea sa, întâmplată în anul 399. Toate aceste informaţii succinte le avem

pereau o largă suprafaţă, cu chilii situate la o depărtare de trei sau patru mile de
biserică şi una de alta, ceea ce face această discrepanţă mai puţin îngrijorătoare
(The Desert a City: An Introduction to the Study of Egyptian and Palestinian
Monasticism under Christian Empire, London and Oxford; Mowbrays, 1966, p.
29-30).
162 Conférence VI, 3, ed.cit., p. 220; P.S.B., nr. 57, p. 397.
H Asupra lui Evagrie, vezi excelentul studiu a lui Antoine Guillamont, Un philo­
sophe au désert: Evagre le Pontique, în “Revue de l’Histoire des Religions”, L
181, Paris, 1972, p. 29-56.
164 Columba Stewart, Cassian the M onk..., p. 11.
,6S Institutions V, 2, ed. J.-C. Guy, S.C., r. 109, p. 240-241; P.S.B., nr. 57, p. 181.
166 Printre aceştia se află şi pr. prof. loan G. Coman, Scriitori bisericeşti din epoca
strărom ână..., p. 22.
167
Antoine Guillamont, Un philosoph au désert: Èvagre le Pontique..., p 30-31.
179
 de te W h cm c i-a iaşi o perioadă ucenic1 Tot aici Evagric şi-a compus
s p o t 4c o teakâ (mută teologică - adevărată sinteză originală a filozofiei
savante ţi a învăţăturii tradiţioaale a părinţilor pustiei - operă care a influ-
cn|1 p n A n d dezvoltarea spiritual ităţii creştine, mai ales în Orient, dar şi in
Cteridrm
La ICheihs l-a cunoscut pe Macarie Alexandrinul, care, în calitatea sa de
preot s-a bucurat de o anumită autoritate printre călugării pustiei. Cel mai
ş n p a prieten na fost insă Ammona, care era, ca şi el, un spirit deosebit de
c d r i a şi parioMl cililor al c ă i l o r tui Origen. Ammona, împreună cu cei trei
h ş « * . - dintre care unul, dupft ce a fost in prealabil preot in Nistria, a dc-
w e t cpK flp de Hennopole ( D m a n lir) , scaun arhieresc sub jurisdicţia căruia
se aflau V i t a şi Kheflia - sunt cunoscuţi sub numele de “F raţii Lungi".
Evagne, Ammona şi c ri din anturajul lor se caracterizau prin gustul
pmaru speculata intelectuali, erau călugări educaţi, cultivaţi şi, prin aceasta,
foane drfenţi de ceilalţi monahi, care, in mare parte, erau ţărani veniţi din
saaefc Lor. din lunca sau Delta Nilului. La un moment dat, chiar s-a ajuns la o
anumită ostilitate între grupul lui Evagne, maniţi “o n g e m ş tf' şi ceilalţi,
m u c “mntrmpmmmrfiţtT.
Precizăm că la acea vreme a început să se răspândească printre călugării
de te Skete o învăţături cunoscută mai ales prin intermediul scrierilor Iui
O aste* sub nomele de “a n tro p o m o rfism Aceştia, refuzând orice exegeză
i p n u a l i . teşriegeau versetul (fin Facere 1, 27 “Ş i a fă c u t D um nezeu p e om
d p i ch ip u l SăcT în sensul Ini literal şi îşi închipuiau că Dumnezeu are o
Ipfl^şane « n a n i Evagne. Ammona şi cri apropiaţi lor s-au ridicat împotriva
■ » riBicin atât de vulgare, apărând nu numai imaterialitatea lui Dumnezeu,
ci şi teza conform căreia “rugăciunea curată", adevărata rugăciune, nu tre­
buie d l comporte mei o reprezentare a dumnezeirii, oricât de subtilă ar fi
m r t i Astfel, intre adepţii “antropom orfism uiuT şi c ri p e care adversarii
ter K m m e m “o n g e m p r , pentru ataşamentul lor faţă de gândirea lui Origen
■ penare sistemul pe care l-au elaborat pe această bază , a izbucnit un
m ă te A ţiş .
Cd care s-a ocuptt intr-un mod constant de această problem ă a fost
Cbigen. iar m a r Ir sân discipol, Evagne, pornind de la nevoinţele ascetice, a
H M a tfita doctnua maestrului său despre spiritualitatea absolută a lui
Iteumezcu. doctrină păstrată mai ales In texte în limba siriacă, greu accesibile

m C Bnăer.TbaLMtecHtaary.... IL cap.3 ă,p 116-123.

** Dcaprt \a m H Hvagne la fcbetfia şi mlui tei in controversa ongenistă. vezi
d d b i# CiM fim a. La ~Kâpbalate gnostica-' d'Evagre le Paatique et l’his-
•tenr d r l’artfinteme cbcs tea Gpm » ct cb n Ies Sşrriens, Paris, 1962, p. 51-64.
nouă astăzi* J.-C . G uy precizează in acest sens: "Prm rugăciune m or­
tificare, p rin ansam blul vieţii în pustie, călugărul trebuie să năzuiască să
învingă to a te p a tim ile, să le stăpânească in aşa fe l încât să poată să ajungă
ta starea d e nepătim ire (în lim ba greacă apatheia) in care liberat de tot ceea
ce-l adem eneşte ş i-l tulbură, curăţia inim ii sale îl introduce la contem plarea
spirituală a lu i D um nezeu c e l nevăzut M at m ult decât pocăinţa şi m ortifi­
că rile tru p eşti excesive, m editaţia neîntreruptă a Sfintelor Scripturi, este ceea
ce îngăduie călugărului a cest progres, (...) descoperind astfel, p u ţin câte
pu(in. sen su l m isterios ş i ascuns a l C uvântului lu i D um nezeu"
Unii specialişti consideră că la începutul controversei patriarhul Teofil al
Alexandriei ar fi susţinut părerile lui Evagrie. AstfeL el a osândit cu asprime
pe antropomorfişti în E pistola pascală din 399, epistolă cu caracter pastoral,
in care. potrivit tradiţiei, indica data Paştelui şi a începutului Postului mare.
amintind de asem enea credincioşilor, unele îndatoriri morale şi învăţături
doctrinare.
Fiind încă în Egipt la data când Teofil a adresat Epistola sa. Cassian a
descris indignarea şi tulburarea produsă în rândul monahilor, care au respins
epistola, cu excepţia A w e i Pafhutie. A w a Serapion, unul dintre cei mai
respectaţi şi admiraţi monahi din vremea sa din Egipt, renumit pentru virturik
şi asprimea vieţii sale, era pomenit în Epistolă de către Teofil. pentru greşeala
hii.
Cassian descrie şi ne informează despre efectul pe care l-a produs venirea
la Skete a învăţatului diacon Forin, din Capadocia. care, rugai de A w a
Pafhutie. a explicat sensul credinţei adevărate al acestei învăţături. El a arătat
că era greşită credinţa că maiestatea dumnezeiască, invizibilă şi neînţeleasă,
a r putea fi mărginită de ceva care ar avea forma şi asemănarea tunzi osl Ea
este simplă, netrupească şi fără chip, de aceea ochiul omului mi o poete vedea
şi mintea lui nu o poate cuprinde.
Serapion a fost atât de pătruns de smerenia pe care i-o cerca această învă­
ţătură, încât s-a aruncat la pământ plângând şi lamentându-se că i s-a h m
Dumnezeul în al Cărui chip credea şi I se închina, şi nu mai ştia acum cm s i i
se închine . Cassian se opreşte cu relatarea la acest punct, nespunându-ne ce
s-a mai întâm plat1 \ *172

* Idem. Les six Caenturies des “KephateLa gnostica“, b “Pacroiogn Orieatalîs t

XXVIII. Paris. 1958.
| Jean Cassien. Vieet la doctriaespirituelle.... p. 22.
172 Conference X, 1-3, ed. E. Picbery. t U. S .C . nr. 54. p. 75-7S; P i A , ar. 57. p
475-477.
P Smerenia împiedică pe marii asceţi şi pustnici, bunăoară, să-fi fccă canaapnr
virtuţile, precum şi să revină in lume pentru a primi onorante ierarhiei. Asdet
 Lj scurţi vreme după trimiterea Epistolei sale pascale, prin care con­
damna vehement pe antropomorfişti, patriarhul Teofil s-a întors brusc
bapotnva ongenişulor, in special împotriva lui Ammona şi a fraţilor săi. Eva-
gnc a murit cu câteva luni înainte de aceste evenimente, probabil în prima
jumătate a anului 39V. în anul următor, adică la anul 400, patriarhul Teofil a
întreprins o veritabilă expediţie împotriva monahilor suspectaţi de origenism
de la Khellia14.
Teofil a sosit în fruntea unei trupe de mercenari, jefuind şi incendiind
chiliile, cu tot ce se afla in ele, inclusiv cărţile. A w a Ammona şi fraţii săi au
scăpat ascunzându-se intr-un puţ175.
După aceste evenimente, aproximativ trei sute de monahi s-au văzut nevoiţi
ca să plece în exil, mai ales in Palestina, unde au fost primiţi de episcopul Ioan
al Ierusalimului, iar Fraţii Lungi s-au îndreptat spre Constantinopol, unde au
fost ocrotiţi şi găzduiţi de patriarhul Ioan Gură de Aur.
Aid făcut o succintă prezentare a acestor evenimente legate de controver­
sele origevuste din Egipt cu scopul de a justifica şi a explica într-un fel “/¿r-
eenrc" lui Cassian şi nemenţionarea nici unei legături personale cu Evagrie.
După condamnarea origenismului de către Teofil al Alexandriei, în anul 400,
şi după victoria ulterioară a cauzei anti-origeniste, a devenit nepotrivit, mai
ales din punct de vedere politic, a afişa orice legătură cu Evagrie, marele
teoretician al monahismului de factură origenistă. Chiar şi după 25 de ani,
când furia împotriva lui Origen şi a origeniştilor s-a stins, iar controversele se
concentrau asupra altor probleme de doctrină, Cassian se sim ţea constrâns şi
evita să mărturisească legăturile sale cu origenismul de tip evagrian din N itria
şi Khclhâ.
In mod sistematic, Cassian şterge probele acuzatoare ale asocierii lui cu
Evagrie. fie printr-o relatare selectivi - cum este cazul C o n v o rb irii a X -a, în
care istoriseşte despre controversa antropomorfistă, fie prin schimbarea termi­
nologiei controversate (de exemplu, termenul grecesc apatheia, utilizat de
Evagne şi nu numai de el, este înlocuit de Cassian cu cel de |p u rita tea in im ii1).
Şi cum pe bună dreptate remarcă unul dintre cercetători, imposibilitatea ^răs­
plătirii in m od deschis a datoriei către m aestrul său, trebuie să f i fo s t un *174

Avva Ammona - unul dintre Fraţii Lungi, discipol al lui Origen monah cu o
aleasă culturi teologică, şi-a tăiat urechea şi limba atunci când Teofil l-a propus
episcop (vezi O. Chadwick, John C assian..., p. 27).
174 Amănunte la Palladius: Dialogue sur la vie de Jean Chrisostome, ed. Anne-
Marie Malingrey et Philippe Leclerc, în op.cit., p. 126-180.
5 Anto ine Guiilaumont. Histoire des moines aux K ellia..., p. 198.
182
sentiment foarte dureros pentru Cassian, care a identificat tradiţia monahală
atât de strâns de toţi aceia care au întruchipat-o sau în tr u p a t-o 6.

4. Autoexilul: Refugiul în capitala imperiului şi legătura cu

Sfântul loan Gură de Aur
Singurul eveniment datat istoric, dintre toate relatările lui Cassian din
perioada petrecută in Egipt, este sosirea la Skete a Epistolei pascale de la
Teofil al Alexandriei, prin care, aşa cum am arătat, erau condamnaţi acei care
concepeau sau credeau că Dumnezeu are o formă umană, adică antropomor­
fiştii. Opinia generală a specialiştilor este că Teofil a scris această scrisoare în
iama anului 399176177. Cassian afirmă că ea a fost primită cu bucurie de comu­
nitatea monahală a lui Pafnutie, deoarece simpatia lor faţă de teologia lui
Origen i-a făcut ostili faţă de opiniile antropomorfiste. Cassian pretinde că, pe
baza acestei scrisori, grupul din jurul lui Pafnutie a “provocat” antropomor­
fismul unui oarecare A w a Serapion. Relatarea lui Cassian se referă în primul
rând la motivele teologice ale acestei provocări, dar nu ne spune nimic despre
următoarea fază a controversei şi despre motivele care au determinat îndrep­
tarea atacului împotriva origeniştilor. Această schimbare de situaţie l-a de­
terminat, probabil, să părăsească Egiptul şi să se autoexileze de bună voie.
Tăcerea sa în legătură cu Evagrie şi cu origeniştii este foarte semnificativă
şi tăinuieşte motivele pentru care Cassian şi Gherman au părăsit Egiptul
monahal, pe care l-au iubit atât de mult. De asemenea, Cassian nu ne spune
nimic despre dureroasele experienţe de mai târziu, cum au fost suferinţele şi
exilul mentorului său, loan Gură de Aur şi moartea bunului său prieten,
Gherman.
Credem că loan Cassian şi Gherman au părăsit Egiptul înaintea venirii lui
Teofil în deşert pentru a-i pedepsi pe origenişti şi înaintea celorlalţi călugări
exilaţi, cum au fost “F raţii L u n g f\ Ştim că loan Cassian şi Gherman s-au

176 Columba Stewart, Cassian the Monk..., p. 12.

177 în ciuda studiilor şi analizelor care s-au făcut asupra acestei probleme, totuşi mai
rămân multe întrebări care aşteaptă un răspuns. Vezi: Derwas J. Chitty, The
Desert a City..., p. 57-61; Elizabeth A. Clark, The Origenist Controversy. The
Cultural Construction of an Earlz Christian Debate, Princeton, Princeton
Unversity Press, 1992,. p. 42-84 ; şi p. 105-121; Jon F. Dechow, Dogma and
Myssticism in Early Christianity Epiphanius of Cyprus and the Legacy of
Origen, în col. “North American Patristic Society Patristic Monograph Series”, t.
13, Macon, Ga.: Mercer University Press, 1988; Adalbert de Vogüé, Histoire
littérraire du mouvement monastique dans L’Antiquité. Patrimoines chris­
tianisme., Paris, 1991, t. 3, p. 80-90.
 îndreptai spre Constantinopol. unde păstorea Sfântul Ioan G ură de Aur, care
j-a primit cu pnelenie şi dragoste, aşa cum i-a primit apoi pe “F ra ţii L ungi" şi
pe aip călugări refugiaţi din Egipt1 .
La Constantinopol, ei s-au bucurat de ospitalitatea şi patronajul Sfântului
Ioan, până la destituirea şi exilarea acestuia, în 403-404. Cei doi prieteni
trebuie să fi sosit la Constantinopol la scurtă vreme după izbucnirea tulbu­
rărilor din Egipt.
Aici, prin supunere, smerenie, râvnă şi muncă neîncetată, Cassian a atras
atenţia marelui patriarh, care i-a inclus pe el şi pe Gherman în cercul de
colaboratori apropiaţi. Impresia făcută asupra lor de marele ierarh a fost
unică; geniul oratoric şi sfinţenia vieţii patriarhului, au marcat profund con­
ştiinţele şi sufletele celor doi tineri, care s-au învrednicit de marea cinste de a
fi introduşi în rândul clerului chiar de către Ioan. Astfel, Cassian a fost
hirotonit diacon - după cum mărturiseşte Ghenadie de M arsilia17 - , iar
Gherman. preot.
Unii cercetători sunt de părere că numele de Ioan “Cassian” şi l-ar fi luat
ca un omagiu de cinstire adus marelui patriarh şi ortaor al creştinătăţii care a
fost Sfântul Ioan Gură de Aur.
Cassian are cuvinte de admiraţie pentru Marele Păstor şi pentru poporul
credincios din Constantinopol; "Am fo s t p rim it în slujirea sfântă ş i o fe rit lu i
Dumnezeu de către episcopul Ioan de prea fe ric ită am intire; d eşi su n t absent
de acolo cu trupul, sunt totuşi prezent cu su fletu l ş i cu toate că nu su n t în
m ijlocul lui. măcar cu gândul m ă sim t unit cu acele m ulţum iri fo a rte
venerabile ş i fo a rte dragi m ie... D e aceea vă rog ş i vă conjur p e vo i to ţi care
vă găsiţi intre zidurile oraşului Constantinopol, concetăţeni a i m ei! P rin
dragostea de p atrie ş i fr a ţi p rin unitatea de cred in ţă ...E u s u n i u c e n ic u l ş i
opera lu i loan”lu>.
Precizăm faptul că, dacă Ioan Gură de Aur l-a hirotonit diacon pe
Cassian. a făcut-o pe baza meritelor reale ale acestuia, întrucât ştim cât de
sever era marele patriarh în problema hirotonirii şi com portamentului
clerului. După hirotonie, a funcţionat ca diacon al Patriarhiei, lucrând în

1 Pentru detalii vezi prezentatrea lui J.N.D. Kelly, Golden Mouth: The Sory of
John Chrysostom - Ascetic, Preacher, Bishop, London, 1991, p. 191-202.
,q “ Casstanus Constantinopoli a Johanne Magno episcopo diaconus ordinatus" (De
■Stripioribus Ecclesiastic! Liber, cap. 61, în P.L., t. 58, col. 1094-1095A).
Itu “Cuius disctpuli atque institutlo sumus” (De fncarnatiooe Domini contra Nes-
torium, VII, 31, ed. M. Petschehcnig, C.S.E.L, t. XVII, Wien, 1888, p. 390;
P.S.B^ nr. 57. p. 881-882).
m
mijlocul poporului capitalei imperiale şi îndeplinind totodată şi funcţia
specială de administrator al averii Marii Biserici .
Dacă loan Cassian a rămas lângă Sfântul loan Gură de Aur până la al
doilea exil al acestuia, adică până în 404, el a asistat desigur la drama marelui
patriarh, şi a participat la ea din toată fiinţa sa, cu poporul creştin al Con-
stantinopoluiui, însuşindu-şi durerea şi întristarea acestui popor1811821834.
Palladius ne dă un am ănunt deosebit de interesant legat de perioada petre­
cerii la Constantinopol a lui Cassian şi Gherman. El precizează că din dele­
gaţia Bisericii de Constantinopol care a participat la Sinodul de la Stejar din
403, a făcut parte şi G herm an.1 3 Putem vedea aici încă o dovadă a presti­
giului şi consideraţiei deosebite pe care cei doi şi-au dobândit-o în timpul
şederii în capitala imperiului.
In afară de succinta referire din D espre în tru p a re a D om nului co n tra lui
Nestorie VI, 31, la care ne-am referit, Cassian nu ne mai spune absolut nimic
despre timpul pe care l-a petrecut la Constantinopol. Doar într-un loc mai
face o aluzie discretă, admiţând cu tristeţe că Unu a p u tu t să scape d e m âinile
episcopului,IM, fără a face precizarea că mâinile episcopului care l-au hiro­
tonit au fost ale Sfântului loan Gură de Aur, iar locul, Constantinopolul.

5. Misiunea la R oma

încă o dată, soarta a făcut ca loan Cassian să piardă un învăţător pe care

l-a adorat. Drama cu conotaţii politice şi teologice care a fost generată de
conflictul dintre Sfântul loan Gură de Aur şi Teofil al Alexandriei, acesta din
urmă bucurându-se de sprijinul Curţii imperiale, i-a atins inevitabil şi pe
Cassian şi Gherman, care erau membrii ai clerului patriarhiei şi indiscutabil,
sprijinitori ai patriarhului (Cassian ca diacon, iar Gherman ca preot).

181 Jean Coman, Les “Scythes” Jean Cassien et Denys le Petit..., p. 30-31. Vezi şi
versiunea românească a acestui studiu, în “Studii Teologice”, an. XXIV (1975),
nr. 3-4, p. 193 ş.u.
12 “...et hinc est qud condolcns ei atque conpatiens in vocem nune quasi communis
tristitiae ac doloris erupi” (De Incarnatione Domin!..., VII, 31,2, ed. ciL, p. 389;
P.S.B., nr. 57, p. 831).
183 Delegaţia a fost formată din trei episcopi şi doi preoţi: “Demetrium episcopum
Pisimuntis, Eulysium episcopum Arameac, Luppicianum Appiariae: presbyteros
autem Germanus et Se\>erum" (cf. Palladius, Dialogus historicus de vita et
conversatione beati Joannis Chrysostami, episcopi Constantinopolis, cap. II şi
VIII, în P.G., t. 47, col. 9 şi col. 28).
184 Institutions XI, 18, ed. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 444-445: “nec episcopi
evadere manus potui”; P.S.B., nr. 57, p. 246.
185
 crizei, însă
^ r « im a M C >
_ _ _ _ ii« i c i a i c a z i activitatea depusă de ei în numele lui
loan | pentru sprijinirea acestuia. Este vorba de lucrarea lui Palladius
intitulată Dialog istoric despre viaţa Sfântului loan Gură de Aur şi 0
scrisoare a papei Inocenţiu I. Ambele documente menţionează atât pe Cassian
cât şi pe Gherman. Aceste referiri istorice făcute de Palladius despre Cassian
- scrise cu 20 de ani înainte ca loan Cassian să-şi aştearnă în scris opera - îl
plasează pe el şi pe prietenul său în mijlocul evenimentelor bisericeşti din
acea epoci Gherman, mai în vârstă decât Cassian, fiind şi preot, ocupă un loc
mai proeminent în cadrul acestor relatări decât Cassian.
M ă r tu r ia lu i P a lla d iu s e s te c e a m a i v a lo r o a s ă . E l îl in c lu d e p e “ preotul
Gherman" î n g r u p u l d e f id e li d in c a d ru l d e le g a ţie i, c a r e a a d u s ră s p u n s u l lui
lo a n G u r ă d e A u r la S in o d u l d e la S te ja r d in 4 0 3 , p re z id a t d e T e o fil al
A l e x a n d r i e i 115.
T o t d e la P a lla d iu s a f lă m c ă lo a n C a s s ia n ş i G h e r m a n a u fo s t membrii
d e le g a ţie i c a r e , a u c ă lă to r it d e l a C o n s ta n tin o p o l la R o m a , d u p ă c e lo a n G u ră
d e A u r a f o s t c o n d a m n a t ş i e x ila t p e n tr u a d o u a o a ră , în 4 0 4 : “ au fost doi
bărbaţi pioşi, preotul Gherman şi diaconul Cassian care au adus o scrisoare
dm partea întregului cler a lui loan, în care ei scriau despre violenţa şi
tirania la care biserica lor a fo st supusă .
C a s s ia n d u c e a în in im ă c u s in e la R o m a şi d o u ă c h ip u ri lu m in o a s e : a lă tu ri
d e a c e l a s tr ă lu c ito r , a l m a re lu i p a tria r h c o n s ta n tin o p o lita n , e l în s u ş i a d m ira to r
a l Iui O r ig e n , şi p e c e l a l m a g is tr u lu i s ă u filo s o f, E v a g rie - a c ă ru i o p e ră o v a
d if u z a în A p u s - a c tu a l iz â n d u -1 d u p ă n e v o ile d e a c o lo şi in tro d u c â n d u -1 a stfe l
i
in c u g e ta r e a te o lo g ic ă a p u s e a n ă .
S o s ir e a lo r la R o m a a a v u t lo c în to a m n a a n u lu i 4 0 4 1 . C e e a c e a fo st
d e te r m in a n t î n in c lu d e r e a c e lo r d o i în d e le g a ţia trim is ă la R o m a p e n tru a c e st
im p o r ta n t şi s e n s ib il a p e l c ă tre p a p ă e ra , fă ră în d o ia lă , fa p tu l c ă ş tia u şi
v o r b e a u f o a rte b in e la tin a ( p e c a re o ş tia u d e a c a s ă , d in S c y th ia M in o r), la fel
c u m . m a i tâ r z iu , fa p tu l c ă lo a n C a s s ia n c u n o ş te a g re a c a la fe l d e b in e ca
la tin a , îl v a im p u n e s ă f ie u n c r itic în d re p tă ţit a l lu i N e sto rie .
“Acest document, consideri unui dintre cercetători, e o dovadă clară că Gherman
a existat cu adevărat şi nu a fost doar un personaj inventat de Cassian pentru a-şi
sen e Convorbirile ’1 (cf. Columba Stewart, Cassian the M onk..., p. 150, n. 107).
1-4 Dialogus historicus de vita ..., cap. Il, P.G., t. 47, col. 13-14.
18 Vezi: Jean-Claude Guy, Jean Cassian. Vie et doctrine spirituelle..., p. 24-26 şi
O. Chadwick, John C assian..., p. 27-30.
m Vezi această cronologie la Anne Marie Malingrey et Philippe Leclercq, Palladios:
D ialogue sur la vie de Jean Chrysostome, în “Sources Chrétiennes”, nr. 342,
Pans, 1988. p. 38.
186
Cei doi călugări au adus cu ei şi un inventar al tezaurului şi bunurilor
patriarhiei, care au fost depozitate de clerul constantinopolitan şi autorităţile
civile. Actul depozitului însuşi şi predarea inventarului papei Inocenţiu s-au
făcut cu scopul de a-l apăra pe patriarh de acuzele de utilizare a unor sume de
bani în scopuri personale, acuze care au fost formulate de duşmanii săi1"9 S-a
presupus că loan Cassian şi Gherman au fost responsabili şi au avut în grijă
tezaurul catedralei din Constantinopol190, deşi textul lui Palladius nu specifică
aceasta191.
Răspunsul pe care papa Inocenţiu îl dă lui loan Gură de Aur confirmă
scrisoarea trimisă din Constantinopol “p rin p reotu l Gherman şi diaconul
Cassiari'm. Această scrisoare de răspuns a fost trimisă către sfârşitul anului
405 sau începutul anului 406, prin intermediul unei delegaţii care aducea
scrisorile papei Inocenţiu către Sfântul loan Gură de Aur şi ale împăratului
Honorius către omologul său din Răsărit, Arcadiu. Este posibil, conform
opiniei unor cercetători, ca loan Cassian si Gherman să se fi întors la Con­
stantinopol împreună cu acea delegaţie193 care, după sosirea la Constan­
tinopol, a fost brutalizată de autorităţi, rămânând în capitală doar o scurtă
perioadă de timpi Insă descrierea pe care Palladius o face acestei misiuni
diplomatice nu-1 pomeneşte nici pe Cassian, nici pe Gherman194.
De asemenea s-a mai sugerat de către cercetători că de la Constantinopol
Cassian s-a dus în Betieem. Singurul argument în sprijinul acestei opinii îl
H Dialogus historicus de vita..., cap. III, col. 13-14.
I Louis-Sébastian le Nain de Tillemont, Mémoires pour servir à l'histoire
ecclésiastique des six prem iers siècles, t. 14, p. 173; Edgar C.S. Gibson,
Prolegomena. The W orks o f John Cassian, în “Select Libraiy of Nicene and
Post-Nicene Fathers”, 1 .11, M id i: Eerdmans, 1982, p. 188; 0. Chadwick, John
Cassian..., p. 31-32; J. N . D. Kelly, Golden Mouth..., p. 252.
II V ezi M . Cappuyns, Cassien..., col. 1325-1326 şi Anne Marie Malingrey et
Philippe Leclercq, Palladius: Dialogue sur la vie de Jean Chrysostome, în
“Sources Chrétiennes”, nr. 341,77, Paris, 1988, p. 5.
H “Ex litteris charitatis vcstrac, quos per Germanul) presbyterm et Cassianum
diaconum m is is t is . (Epistola VII, în P ;L , 1 20, col. 5018).
193 cf. Ph. Rousseau, Ascetics, Authority, and the Church..., p. 173; H. I. Marrou,
Jean Cassien à Marseille, în vol. Patrisdque et Humanisme, Mélangés par H.l.
Marrou, col. “Patristica Sorbonensia”, t. 9; Paris, 1976, p. 365; Elie Griffe,
Cassien a-t-il été prêtre d’Antioch?, în “Bulletin de littérature ecclésiastique”, t
55, (1954), p. 241.
194 Dialogus historicus de vita..., cap. IV, col. 15-18. Marrou este de părere că
Gherman şi Cassian, în calitate de trimişi ai lui loan Gură de Aur către papa
Inocenţiu, trebuie să fi fost şi curierii care au dus la Constantinopol răspunsul
papei (Jean Cassien i M arseille..., p. 365).
187
găsim sugerat la Palladius care notează că preoţii care au făcut parte din
delegaţie au fost expediaţi in Arabia şi Palestina195. C u siguranţă, precizează
Marrou. Cassian a fost intre aceştia şi mstinctul său com unitar Na condus
inapoi la mănăstirea sa din B etleem 196. Ştim că loan, patriarhul Ierusalim ului,
a fost un susţinător al Sfanţului loan G ură de A ur şi favorabil călugărilor
origemşu.
S-ar fi putut de asemenea ca loan Cassian şi G herm an să fi răm as p u r şi
simplu la Roma şi, acolo, Cassian să fi fost hirotonit întru preoţie197.
Pe parcursul celor mai bine de 12 ani petrecuţi la R om a, a fost rem arcat
aii! de papa Inocenpu 1, cât şi de viitorul papă Leon cel M are, cu acesta din
urmă legând o strânsă prietenie. Despre Leon va scrie cu m ultă căldură în
prefaţa lucrării D espre în tru p a re a D om nului c o n tra Iul N estorie. iar la
rugămintea acestuia va scrie ultimul său tratat teologic198.
însă două scrisori, pe care papa Inocenţiu I le-a adresat patriarhului
Alexandru al Antiohiei (413-421), sugerează o altă variantă în legătură cu
“o d ise e a ” lui Cassian. Aceste scrisori m enţionează un preot cu num ele
"Casa/ama”1 .
Patriarhul Alexandru a încercat să aplaneze schism a care a rezultat din
condamnarea şi exilarea Sfanţului loan G ură de Aur. A lexandru a reuşit să
repună numele S ântului loan G ură de A ur în dipticele patriarhiei A ntiohiei şi
apoi a căutat să îm pace elenii care aparţinea diferitelor partide200. Preotul
“C a ssia n u s" menţionat de cele două epistole era consultantul sau consilierul
papei in aceste probleme, care se petreceau la distanţă m are de Rom a.
Etic Grifie a reluat şi a revizuit afirm aţia lui Tillem ont201 făcută cu
aproape trei aule de ani în urm ă - şi secondat de Pierre C onstant202 -

^ DfaUgui histariens de vita.... cap. XX, col 71.

'* Jeai Candea | MandDe.... p 365. Ph. Rousseau crede că lucrul acesta este
pupa probabil, fuodnnentindu-şi opinia pe critica pe care Cassian o face comu­
nităţii monasucc din Bedeera, în Convorbirea a XVII-i (Asceţics, Authority,
and Ik Cârcă.... p. 173).
Ideea c i loan Canat a fost hirotonit preot mai degrabă la Roma decât ia Marsilia
are mulţi «aţaUori (vezi: M. Cappuyns, Cassiea..., coL 1326.0 . Chadwick, John
Căm in..., p. 32; G. Jenai, In ia aacetka atque monastica: Das Asketen - un
MdadMma ■ B aics « n dea Aafingen bis zur Zdt der Langobarden (ca.
150250604) Managrapbiea n r Geachkhte des Mittelalten, 39, Stuttgart,
I9v5.pnll.p- 74; K.S.Fraak, John Cassian oa Joia Cassian..., p. 419-420).
" Vea K. S Frmk, P 4IM20.
iţă m tk m , fii P i-, 1 2>,cot 541A şi Epistola XX, col 543A-
m M m . col 540-543
Lout-Sebanca le Nam de Tdlcmoat, Mi a al»« paar servir a l’histoire ec-
cienaatkţae des dx preaden ikefc«..., p. t XIV, p 174.
III
consideră că acel “C assianus" menţionat In cele două epistole papale ar putea
fi Sfanţul Ioan Cassian. El argumentează această ipoteză afirmând că, după
alegerea Iui Alexandru în scaunul antiohian în 413, alegere care a avut ca
efect schimbarea “climatului*" şi a atitudinii faţă de susţinătorii Sfanţului Ioan
Gură de Aur, Cassian s-a îndreptat spre Antiohia şi a fost hirotonit acolo
preot20'. Ipoteza aceasta, chiar dacă ar fi luată în considerare, nu poate să
explice ce anume a făcut Cassian în perioada cuprinsă între anii 405 şi 416.
Apoi, ca fervent apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, Cassian ar fi găsit cu
greu Antiohia ca un loc favorabil înainte de alegerea ca episcop a lui
Alexandru. “Scrisorile papei Inocenfiu, remarca Columba Stewart, singura
p ro b ă p e n tru această teorie se pretează la această singură interpretare:
“C a s s ia n u s " m enţionat in ele pare a f i un preot care l-a sfătuit p e papă în
p ro b le m elegate de schism a antiohiană, dar nimic concludent n u -l identifica
al Antiohiei, sau in Antiohia. La fe l încercarea de a-l identifica cu
a f i p re o t
Io a n Cassian este dubioasă *,204.
Citatul din Despre Întruparea Dom nului contra lui Nestorie în care
Cassian laudă Biserica Antiohiei, pe care unul dintre cercetători II inter­
pretează ca o confirmare că Ioan Cassian a făcut parte din clerul acestei
biserici205, este mult mai probabil “un şiretlic" retoric folosit împotriva lui
Nestone206.*301

Vezi comentariul lui Pierre Constant la Epistola XIX, în S. Inocenţii Papae

E pistolie e t decreta, în P .L , col. 541C şi M. Cappuyns, C assien..., col. 1326.
301 Cassien a-t-il été p rê tre d ’A ntioch..., p. 240-244; idem , L a G aule C hretién n e à
l’époque rom aine, t. 3, Paris, 1966, p. 342. E Schwartz susţine că scrisorile lui
Inocenţiu se referă la “Cassianus”, dar acesta nu este loan Cassian, ci un preot din
Antiohia trimis la Roma (Cassian und Nestorius, in Konzilstudien. 1. C assian
und Nestorius. Strasburg, 1914, p. 2, n. 1).
Cassian the M onk..., p. ÎS. La fel, M. Cappuyns acceptă ca plauzibil un astfel de
rol jucat de Cassian la Roma, deşi nu poate fi preluat, dar nu acceptă argumentul
după care Cassian a fost în Antiohia (C assien..., col. 1326). !n schimb. Frank este
sceptic în ce priveşte întregul scenariu (John Cassian on Jo h n C assian ..., p.
420-421). Dar în ce-1 priveşte pe H.I. Manou, acesta respinge întreaga ipoteză,
însă de pe alte considerente (Jean Cassien à M arsilie..., p. 366-367).
m De Incarnatione D om ini..., cap. VI, 5-6, ed. c it, p. 329-331; P.S.B., nr. 57, p.
837-839, cf. Ph. Rousseau, Ascetics, A uthority and the C hurch, p. 174-175.
Acest pasaj îl acuză pe Nestorie că a trădat Biserica din Antiohia care i-a produs
pe amândoi: atât pe Nestorie, cât şi pe Sfântul loan Gură de Aur. O teorie mai
puţin complicată susţine că loan Cassian, după misiunea la Roma, s-a întors la
Constantinopol, de unde a revenit la Roma pentru o şedere mai îndelungată,
cuprinsă între 405-415. Motivul principal în susţinerea acestei ipoteze îl constituie
prietenia apropiată dintre Cassian şi Leon (cf. Louis Bouyer, T he S piritualnty o f
the New T estam ent and the F athers, voL I, London, 1963, p. 501).
189
 Dintre toate relatările care există referitoare ia această perioadă, atât legată de
Cassian, cit şi de Gherman, cele mai sigure sunt E pistola a V H -a a papei
Inocenpu I şi Dialogul despre viaţa Sfântului loan G u ră d e A u r, a lui
Palladius.
între multele aspecte nesigure în legătură cu activitatea desfăşurată de
Cassian între anii 404 şi 415, precum şi unde a călătorit pe parcursul acestei
perioade, includem şi pe cel privind soarta lui Gherman. D upă anul 405 nu
mar aflăm şi nu mai ştim nimic despre prietenul lui Cassian, care probabil a
murit pe parcursul acelor ani, înainte de venirea lui Cassian în Galia207. C o n ­
vorbirile, în care Gherman joacă un rol proeminent, constituie om agiul pe
care Cassian l-a adus mai vârstnicului său prieten şi confrate. Insă despre
supărarea personală şi omenească totodată a pierderii prietenului său Cassian
nu ne spune nimic.

6. Cassian la Marsiua. Provence- sudul Gauei,

PUNCTUL-TERkUNUS AL uOO/SEEInSFÂNTULUICASSIAN

Cândva, între anii 415 şi 419, Cassian a venit în regiunea P rovence din
sudul Galiei, stabilindu-se la Marsilia. Data comun acceptată d e specialişti
este anul 415 . Pe parcursul celor 15 ani, între părăsirea Egiptului îm preună
cu Gherman şi stabilirea în Galia, Cassian şi-a câştigat faim a şi credibilitatea
bisericească care i-a permis să întreprindă m ăreaţa sa operă. S crierile sale de
facturi monahali-duhovnicească nu au fost doar nişte “d o cu m en te d e uz
intern", destinate numai mănăstirilor sale din M arsilia, ci el a d ed icat A şe-
zim intele şi Conferinţele sau Convorbirile unei largi reţele d e episcopi şi
călugări.
Legăturile sale cu marile personalităţi ale vremii — p e cât d e im presio­
nante pe atât de uşor închegate - au făcut ca el să sosească în G alia n u c a un
“ilustru anonim", ci ca cineva cu o autoritate deja recunoscută în p ro b lem ele
bisericeşti şi în cele legate de viaţa monahală. Faptul acesta se ex p lică m ai
a les prin asocierea sa cu marele erou şi sfânt al B isericii creştin e d e la * •

D e două an Cassian se referă la Gherman numindu-l “sfânt - sanctus ", probabil o

aluzie la moartea sa. deşi nicăieri nu menţionează cu exactitate când s-a întâmplat
(C aaftren ce 1 ,1, ed. E Picherv, S.C .. nr. 42. p. 78-79; P.S.B., nr. 57, p. 307-308;
G n i ttrtm cc XVII, 3, ed. E Pichery, S.C., nr. 54., p. 251-252; P.S.B., nr. 57, p.
593-594).
• A se reţine că Leon Cristiani, Jean Caesien..., L I, p. 234 şi Joscph Laugier, Saint
Je a a C a u i a ec sa doctrina sur la g r i ce, Lyon, 1908, p. 26, sunt de părere că
loan Cassian a venit ta Marsilia In junii anului 410.
90
sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea, patriarhul
Constandnopolului, Ioan Gură de Aur.
în Galia, Cassian şi-a îndeplinit prima sa vocaţie, şi anume aceea de a
promova şi a dezvolta viaţa monahală prin înfiinţarea de noi mănăstiri. Dar
simultan şi-a descoperit şi cea de a doua vocaţie, şi anume aceea de creator de
teologic duhovnicească, prin compunerea şi elaborarea operei sale literare, a
cărei valoare l-a inclus definitiv în rândul marilor personalităţi monahale şi
teologice din secolele IV-V şi pentru care astăzi este amintit cu multă
veneraţie.
Nu ştim motivele reale care au stat la baza deciziei sale de a veni la
Marsilia. Acest oraş-port a fost fondat ca oraş grecesc în secolul al V lI-lea
î.d.Hr., fiind un oraş principal al provinciei romane G allia N arbonensia209,
important centru comercial şi punct de atracţie pentru călătorii părţilor
răsăritene ale Mediteranei. Era situat intr-o regiune care a răm as relativ
stabilă, în timp ce orânduirea socială a întinse regiuni din Europa centrală,
estică, nordică şi apuseană a fost bulversată şi remodelată de triburile m i­
gratoare germanice210.
Dacă Ioan Casian a rămas intr-adevăr la Roma după încheierea misiunii
sale în sprijinul Sfântului Ioan Gură de Aur, e posibil ca el să fi părăsit, in cele
din urmă, oraşul, în urma jafului întreprins de Alaric în 410. De asemenea, şi
referirile prin care Cassian denunţă pe Pelagiu indică faptul că el deja părăsise
Roma când controversa pelagiană a ajuns acolo, între 417-418211.
Câţiva cercetători au urm at teoria lui H.I. M arrou, după care Cassian a
sosit în Galia din Palestina, călătorind cu Lazarus, episcop de Aix. A cesta a
fost exilat din Galia în 412, dar i s-a permis mai apoi, în 416, să se întoarcă,
şi a fost primit de Proclus de Marsilia212. Această ipoteză care cuprinde

209 Pentru istoria timpurie a provinciei şi o privire de ansamblu, vezi: Albert L.F.
Rivet, Gallia Narbonensis, with a Chapter on Alpes M aritimac, London, 1988,
p. 9-53 şi Jean Guyon, Marseille, artic. în Topografie chrétienne de cités de la
Gaule des origines au milieu du V IIl-e siècle, Ed. Nancy Ganthier et Jean-
Charles Picard, vol. III: Provinces ecclésiastiques de Vienne et d’Arles.
Viennensis et Alpes Gaule et Paeninae, Paris, 1986, p. 121-133.
H Detalii despre Marsilia în epoca lui Cassian vezi S.T. Loseby,.Marseille: a Late
Antique Success Story?, în “Jouranal of Roman Studies”, t. 82, (1992), p. 165-
185.
2,1 M. Cappuyns, C assien..., col. 1326.
H Dovada pentru întoarcerea lui Lazarus în Galia a fost un epitaf (acum pierdut) în
cripta Sfântului Victor din Marsilia. Marrou l-a interpretat ca fiind al unui episcop
numit Lazarus, pe care apoi l-a identificat cu Lazarus de Aix (Jean Cassien à
Marseille..., p. 367-372; idem, Le fondateur de Saint V ictor à M arseille: Jean
191
"¿ÎSBtlabtlsk dar facă atractivele păreri ale lui Marrou"h \ d esig u r c i
im plici faptul c i, dupi încheierea misiunii sale la Rom a, C assian s-a reîntors
In Palestina
Este mai sigur inşi a argum enta anum ite opinii utilizând m ărturii chiar
din operele lui Cassian Astfel, el şi-a dedicat lucrarea intitulată A şez ăm in ­
te)! m io istireşti (sau Instituţiile) lui Castor, episcop de A pta lulia, care a
păstorit până In 419214. A şezăm intcle au fost urm ate de prim a serie de
Convorbiri, sense l i începutul sau m ijlocul anului 420.
Acordăndu-i lui Cassian timpul necesar pentru a se adapta şi a deveni
cunoscut in Galia, suficient pentru ca autoritatea lui în problem ele vieţii
monahale să fie recunoscuţi de Castor şi de alte înalte feţe bisericeşti de aici,
datarea venini lui la M arsilia in 410 este în acord cu m irtu ria pe care ne-o
oferi opera sa.
Deci, venirea sa in Provence - regiune rim a şi neocupată de vizigoţi, care
jefuiserft Roma (la 410), Italia, o parte din Franţa şi Spania, teritorii pe care
le-au ţinut sub ocupaţie din 414 până în 435 - | a fost m ijlocul care i-a uşurat
munca de scriitor şi cea de misionar, ajutându-l să îm plinească un plan m ăreţ,
intr-un cadru adecvat
Venirea sa la M arsilia nu trebuie înţeleasă ca o “ retragere”215, ci ca o
angajare a sa cu toate forţele pentru a altoi monahismul pe care l-a văzut,
învăţat şi trăit in vestitele centre din Răsărit (Palestina şi Egipt), la condiţiile
şi exigenţele Apusului. De aceea, putem spune că pentru un om ca cl, care a
parcurs un itincrariu extraordinar - nu numai unul geografic, ci totodată şi
unul spiritual, din Scitia M inor in Palestina, apoi Egipt, Constantinopol şi
Roma Marsilia era un liman natural al “odiseei” sale.*1

Cinico. în “Provence historique ", 16, (1966), p. 298-299; E. Griffe, La Gaule

chrétienne L3. p. 342-343).
11 Philip Rouaaeau, Cassian: Monastery and World, în “Certainty o f Doubt.
Tributes to Peter Munz", Ed. Miles Faiburo and W.H. Oliver, Wellington:
Victoria University Prost, I99S, p. 74, n. 23.
2,4 Episcopul Castor păstorea inci in 419 şi a murit înainte ca loan Cassian să scrie
prima serie de Convorbiri (L. Duchesne, Fastes épiscopaux de l’ancienne
Gaule, vol I Provinces du Sud-est Paris, 1907, p. 282; vea şi Scrierea papei
Boaifaciu 1, adresată episcopilor Galici din 419, care-l aminteşte şi pe Castor,
in Regesta Poatiflcum Romaoorum, Ed. Philippe Jaffé. Regesta pontificum
romanorum deeandita eedesia ad annum post Christum natum 1549,
Leipzig. 1885, p 53, a. 349).
43 Columba Stewart. Cassian the Monk..., p. 16; 0. Chadwick, John Cassian..., p.
33-35
192
 La Marsilia, episcop al Bisericii dc aici era Procius, care a pastorii din
381 până dupa 418216. Acesta era ataşat mişcării ascetice din acea perioadă şi
a fost elogiat dc Icronim într-o scrisoare adresata călugărului Rusticus, care
mai târziu, în 411-412, ajunge episcop de Narbonne’1 . D ovezile cpigraficc
indică faptul că Rusticus a trăit într-o mănăstire în Marsilia, împreună cu
Venerius, succesorul lui Produs pe scaunul episcopal
în Apus, monahismul s-a impus şi a dobândit o oarecare reputaţie şi mai
ales datorită modului de viaţă a unor personalităţi ascetice ca Augustin,
Martin de Tours, Paulin dc Nola, Ambrosic al Milanului şi Prisciliun în Spania.
Totuşi, monahismul era încă discreditat de mulţi conducători politici'19.
Când Cassian a sosit în Galia, existau totuşi comunităţi eremitice. Astfel,
Martin a înfiinţat o comunitate monahală lângă Poitiers, aproximativ în jurul
anului 360 şi, după ce a devenit episcop de Tours, a fondat o altă mănăstire,
lângă Tour. Honoratus, care se trăgea dintr-o familie consulară din Galia, n
devenit eremit (anahoret) în 410.
Frustrat in dorinţa lui de a face un pelerinaj în Palestina şi Egipt, de
moartea fratelui său Venantius, cl a fost sfătuit dc episcopul Leontius dc
Fréjus să se retragă în una din cele două insule Lérins'2 . Curând, o seric dc
ucenici au venit în jurul lui încercând să-i urmeze direcţia ascetică. Aceştia
trăiau ca crcmiţi, deşi participau împreună la săvârşirea cultului. Mulţi dintre
ei, mai târziu au devenit episcopi221.
In majoritatea cazurilor, aceşti călugări apuseni erau nesiguri în ceea ce
priveşte ţelurile comunităţii în mijlocul căreia trăiau şi nu erau bine pregătiţi7*

2I* Despre episcopul Proclus vezi: H. Leclercq, M arseille, artic în D ictionnaire

d'Archéologie C hrétienne et dc la L iturgie, t. X, col. 2204-2293 şi Jean-Remy
Palanque, Le diocèse dc M arseille, în vol. H istoire des diocèse dc France, Paris,
1967, p 17-22
7 Epistola CXXV, 20, 2, în “Corpus Scriptorum Ecclcsiasticorumm Latinorum”
(CSEL), t. 56, Wien, p. 141; Steven D. Driver, T he Development o f Jc ro m e’s
Views on the Ascetic Life, în “Recherches de théologie ancienne et médiévale”, t.
62,(1995), p. 59-62.
g Hartmut Atsma, Die christlichcn Inschriften Gallicns als Quelle fu r K lôstcr-
bcwohner bis zum Ende des 6. Jahrhunderts, în “ Francia”, t. 4, (1976), p. 10-17.
O. Chadwick, explică situaţia de la acea vreme: 1) nobilii care se retrăgeau din
societate erau consideraţi dezertori sau nebuni, 2) episcopii galicani au suportat,
fiecare la timpul său, atacurile călugărilor, 3) mulţimile din oraş adesea îi batjo­
coreau şi îi fluierau pe călugări (John C assian ..., p. 34-36).
Cele două insule se numesc: Saint H onorât (cea mai mică), situată lângă faimosul
port Cannes şi Saint-M argueritte (cea mai mare).
B Există o legendă, conform căreia Sfântul Patrick a fost unul din primii eremiţi de
la Lerins.
193
m iM to fc k de desăvârşire spirituală duhovnicească. Ei auziseră de călugării
Ü E |jp t dar acele isto rii in legătură cu aceştia, erau axate doar pe fapte
w unodotoc de asceză“ *
La s c u t i vtvme după sosirea sa la Marsilia - după cum ne informează
G haitdte de M arsilia şi tradiţia ulterioară - Cassian a fondat două mănăstiri:
u u pentru călugări şi alta pentru călugăriţe“ ' . Pruna - şi, de fapt, cea mai
faimoasă - 1 fost construită pe nişte stânci înalte deasupra portului şi a fost
betonată Sfanţului \ iclor, un m artir din M a rsilia secolului al IU-lea. Cassian
însuşi a fost îngropat in cripta b ise ricii, iar mormântul său a fost venerat până
a fast distrus in tim pul Revoluţiei franceze**4. A doua mănăstire a fost dc
călugăriţe. Cercetările întreprinse de unul dintre specialişti, care a ţinut cont
şi de tradiţia locală, a dus la identificarea acestora cu mănăstirile modeme
Saint Victor ş i Saint S a v io r1'. N u se cunoaşte modul în care Cassian a
condus cele două mănăstiri, dar călugării care vieţuiau a ici erau vestiţi pentru*38

H O Chidvnck. John Cassian..., p. 36.

38 De Scriptoribus Eclcsiastid Liber. cap. 61, în P.L, t. 58, col. 1095; J. Guyon,
Marseille... p 131*132.
221 H. Leclercq. Marseille.... col 2238-2243; Fernand Benoit, L’Abbaye de Saint
Victor et l'Eglise de la Major à la Marseille, vol. II. Paris, 1966, p. 7-68; Idem,
Le mart) rina rupestre de l'abbaye Saint-Victor, in "Complets rendus de
l'Academie des Inscriptions et Belles-Lettres'', 1966, p. 110-126; J.R. Palanque,
Le diocèm de Marseille..., p. 22-25. Noile săpături arheologice efectuate au dus
la descoperirea unui complex cimiterial mai extins la Saint-Victor (vezi: Gabriellc
ÛkariajBS d’Aidmnbaud. Les feniUes de Saint Victor de Marseille, in "Complets
rendus de Académie des Inscriptions et Belles Lettres” (1971), p. 87-117; Idem,
Saint Victor de Marseille. FeiiQes récents et nouvelles interprétations archi­
tecturales. in opcù., [1974], p. 313-346). în legături cu relicvele şi cultul lui
Cassan la Marsilia. \ ezi Guillaume Cuper, De Sancto Joanne Cassiano Abbate
Mtssilia in Galia. in "Acta Sanetorum Iulii”, L 5, Paris, 1868, p. 458-482.
Referitor la criptă, vezi H. Leclercq, Marseille..., col. 2274-2276. în 977 mă­
năstirea a fost dată ordinului benedictin şi secularizată în 1739. Mănăstirea,
dmpreunA cu ahe dădui anexe a fost distrusă in timpul Revoluţiei franceze, doar
biserica supravieţuind dezastrului. Pentru istoria ulterioară a aşezământului, vezi
Paul Anurgicr. I n Âge d'or dn monachisme: Saint Victor de Marseille (990-
1090). Manulka. 1990, despre sarcofagul asociat cu numele lui Cassian, detalii
la Geneviève Drocourt-Dubreml, Saint Victor de Marseiliee: Art fanéraine et
prière des monts aux temps paléochrétiens (quatrième-cinquème siècles),
Paru. 1919, p. 59-62
' Lotus Félix Marie Laum, Notice snr l’ancienne abbaye Saint-Victor de Marseille,
ed. Vil. Marseille. 1957, vtn, de asemenea, Henn-iréaée Marrou, Le fondateur de
Satat-Vktor de Marseille: Jean Cassien..., p. 297-308.
194
 castitatea şi viaţa sluntfi pe care o duceau226*. Putem deduce că ei au încercat
să întrupeze principiile pe care Cassian le-a înfăţişat mai târziu în A şeză­
minte şi în C onvorbiri. La M arsilia mai exista o m ănăstire înfiinţată de
episcopul Castor de Apta, şi anum e cea de la M dnerfes. M ai precizăm că,
probabil, cea de a doua m ănăstire, anum e cea de călugăriţe, Cassian a înfiin­
ţat-o pentru sora sa“ . La această m ănăstire, C aesarius o va trim ite pe so ra sa
să focă ucenicie şi să se pregătească pentru a putea prelua conducerea unei
noi mănăstiri, la A rles228.
In pnmul rând pentru aceşti călugări, călugăriţe şi erem iţi, şi pentru cele
două mari centre mănăstireşti înfiinţate, Cassian îşi va începe m ăreaţa operă
de scriitor. O făcea la cerere, la solicitarea şi cu aprobarea unor înalte auto­
rităţi superioare bisericeşti locale, care cunoşteau nevoinţele sale pustniceşti
şi activitatea sa din pustiul Egiptului.
Astfel, cunoaştem scrisoarea din 4 20 a Episcopului C astor de A p t- loca­
litate situată la aproxim ativ 50 de m ile nord de M arsilia - , prin care acesta
solicita sfatul şi ajutorul lui C assian pentru înfiinţarea unei m ănăstiri. D eşi
scrisoarea lui Castor n u s-a păstrat229, totuşi, A şezăm in tele, care constituie
prima parte a răspunsului lui C assian, n e arată că acesta a solicitat:
1) sfat despre regulile m onahale răsăritene sau egiptene;
2) îndrumare în ceea ce priveşte m oralitatea interioară a vieţii călugărilor.
Fără îndoială, Cassian a văzut în această solicitare un b u n prilej de a
promova în Galia principiile m onahism ului răsăritean, care a păstrat şi
transmis creştinismul apostolic230.
Aşa cum pe bună dreptate a rem arcat un cercetător, “ planul său a fost clar,
precis şi îndrăzneţ: să reform eze m onahism ul apusean, pe care el îl critică
deliberat, prin aducerea lui la tradiţiile epocii apostolice, p rin p relu area auste­
rităţii din Răsărit şi adaptarea acesteia la condiţiile şi exigenţele specifice
Apusului"231. El a căutat să introducă în P rovence m odul de vieţu ire cenobitic

36 cf. Michel Olphe-Galliard, Cassien (Jean), în Dictionnaire de Spritualite,

d'ascetiquc ct mistique, t. II, Paris, 1953, col. 267.
27 Institutions XI, 18, ed. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 444-445; P.S.B., nr. 57, p. 246.
228 Germain Marin, Sancti Caesarii episcopi Arelatensis: O pera om nia, t. 2,
Maredsous: Abbaye, 1942, p. 310.
229 Există o aşa numită Epistola Castoris, publicată de Gazeus şi retipărită în P.L., t
49, col. 53-54, dar nimeni nu susţine că scrisoarea ar fi autentică. Vezi şi M.
Cappuyns, Cassien..., col. 1328.
230 Institutions VII, 17-18, ed. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 314-321; P.S.B., nr. 57, p.
H 205-207.
1 M. Cappuyns, C assien..., col. 1327.
195
 din Egipt împletii cu cel din Pdesuna şi Mesopotamia, şi să integreze,
totodată, principiile anhoretwe în viaţi ccnobitică .
Cu excepţia fondării celor două mănăstiri şi ocaziei cu care şi-a compus!
scnerilc, cunoaştem toarte puţin, despre viaţa sa după venirea la Marsilia.
Chiar şi după anul 415, cariera sa din Provence este caracterizată şi datată
numai dc producţiile sale literare, de operele pe care le-a scris şi care de fapt
nu ne spun nimic dc celelalte activităţi pe care le-a desfăşurat2 3. Datele,
conţinutul şi împrejurările in care Cassian şi-a redactat opera vor fi analizate
în capitolul următor
După publicarea, în 430, a tratatului De Incarnatione Domini, avem
puţine informaţii in legătură cu viaţa lui Cassian. Astfel, Ghenadie de Mar­
silia pare să indice faptul că Ioan Cassian n-a supravieţuit conflictului
determinat de nestonanism'*14. între anii 432-433, însă, Prosper de Aquitania
se adresează lui Cassian - care ii era adversar ca şi cum acesta ar fi fost
O p e r a t e o l o g ic ă a
încă în viaţă235. Deşi M. Cappuyns afirmă că Ioan Cassian “trebuie să fi
încetat din viaţă cândva intre anii 433-434136, cei mai mulţi cercetători susţin
S fâ n t u lu i Io a n C assia n
cft el a trecut la cele veşnice in anul 435.

2î: Conférence W ill. Preface, ed. E. Pichcry, l III, S.C., nr. 64, p. 8; P.S.B., nr.
57, p. 625.
233 Philip Rousseau. Ascetics, Authority and the Church..., p. 170.
14 De Scriptoribus Ecdesiastici Liber, cap. 61, in P.L., t 58, col. 1095-1096.
" Prosper dc Aquiuiua. Contra Coltatorem, in P.L., t. 52, col. 215-276.
2* “Cassien doit avoir cesser de vivre en 433-434” (M. Cappuyns, Cassien..., col.
1328).

196
 Contactele pe care loan Cassiun le-a avut cu oamenii duhovniceşti din
Scythia Minor, Pulestinu, ligipt, Constuntinopol, Roma şi sudul Chiliei i-au
creat, cum subliniu prof. loun G. Comun, o considcrahilfi dimensiune ecu­
menici în secolele al IV-lcu şi nl V-lca, dimensiune de care Biserica
beneficiază şi astfl/i1. Astfel, operele literare ulc Sfântului loun Cussian
valorifica şi diversifici aceusfâ dimensiune, nu numai pentru secolele IV-V,
ci şi pentru epoca noustrA, prin conţinutul lor bogat de idei, probleme,
orientfiri, sugestii, fr&mfintflri, dintre cure unele coincid aproape pAnă Iu
identitate cu problemele şi cAutArilc ecumenismului actual.
Cele douA muri probleme, şi fundamcntulc totodutA, cercetate de Sfântul
loan C'ussian: I) lupta conlru patimilor şi biruin|a usupru lor prin conccntrarcu
tuturor eforturilor în vederea dobAndirii desAvArşirii şi, 2) ullrmarea cu (Arie a
învA(Aturii Sinoadelor hcumcnice, conform căreia I Iristos este om udevArnt şi
Dumne/eu adevărat, care ne deschide culca spre realizarea desAvArşirii,
trebuie sA constituie cele douA coloane de susţinere şi alimentare ale spiritului
ecumenic din epoca noustrA.
CAnd a venit fn sudul Guliei, Cussian nu u avut intenţia de u deveni un
scriitor duhovnicesc. Iniţiul el a (ost preocuput de probleme mai pragmatice.
Astfel el n fondat douA mAnAstiri, urmărind, de fapt, un dublu scop: I) de a
trăi o viaţii “desăvârşită", înlr-o perfectă armonic cu el însuşi şi 2) de a
introducere în Apus creştinismul de factură apostolică, întrupa! in trAirca
monahală răsăriteană.
Legal de această problemă, Cassiun ne relevă un aspect foarte important.
LI îi spune lui Lcon că nu ar li scris Instituţiile sau A şc/ăm liilcle, şi nici
Convorbirile, dacă episcopul Custor nu l-ar fi cerut acest lucru: “/£« nici in
acele lucrări, fn care ani adus prinos Iul Dumnezeu zice Cussian , prin
micul dar al râvneI melc, n-am îndrăznit să pun la calc, sau să lucrez ceva,
decât răspunzând poruncii episcopului .

Vc/i pe larg la pr. prof. loan G . Cornun, Scriitori Bisericeşti d in I pocit SlrAro-
iiiAiiA..,,cap. 2: C o n trib u ţia p ă rin ţilo r şl scriitorilor sciţi Iu ecuntrnism ul
creştin, sec. IV-V., p. 56-93; Idem, l.u putrlnioinr de PecctimcnlsniN c ltrh ln i
du IV-c et Vl-o sRcIc* en Scythlc M incure (l)o b ro tid jtt), In "C on taets", XXII
(1970).
"...cgo calm ne in illis quidom opusalis, quihus per ingcnioli noştri oblutiunculum
deo sacrilicnvinuiN, moliri nliquid aut usurparc icinpiuNsem nisi episcopul i tradus
imperiu" (De IncHriintlonc Domini..., ed. M. Pelschonig, <SKI„ i XVII,
Prncliillo, p. 235, P.S.B., nr. 57, p. 769).
 Chiar yi dup* «crieret» fi publicarea celo r douft lucrfirl cx lrao rd itu trc,
( l u i a n , in virtuleo im c n n ir i »ele genuine» w e x p lic * , u lin tiftiu l c k n g â n d iţi
*ă xc rriiag* in /» » m l tO ctrif* pentru u piftii cu preţul sfielii Indr&âneiila
lim buţi ci n cil această liotftrârc fi «o a fost n e v o it «fi o c u lc e du torilA “ d o N n ţvi"
f i “sitnfQituJfliulul porum. llor*' Iul Leon
( âiul episcopul ( «stor 1*0 cerul ajutorul lui ( 'a s s ia n p en tru in fiin ţu rc u
unei noi mftnftstiri, Caisifin răspunde com punând douft d in tre c e le m ul
Ini portante opere monahale ale timpului »fiu: Aşe/ftmlntele şi C o n v o r b ir ile
Mat târziu, Iu cererea Iu» Laon, o compus u Ireia lucrure. D espre î n t r u p a r e a
Domnului foaie occstc trei lucrfirl alcătuiesc Corpux-u\ lu i Coasian.
Pe parcursul timpului au fost in trod u se şi a lte lucrfirl In c o r p u x -u \ afin.
Asifcl. n lucrare intitulam K egula C asslan l u fo st c o n s id c r n lfi c a an o rţin ftn d
Uit lui (a ssia n , ca era de fapt o singură sin o p sfi sc risa d e a ltc in e v a . A l ţ i i au
gfisti u u pretind a fi gfisit prezentări ori r ez u m a te a le lu c rftr llo r Iu l C a s s l a n .
A cestea, In general, taxează anum ite Invfiţfituri s p e c i f i c e ş t In cc arcfi sfi-1
dezvinovăţească pe Cassian de o cu /n cu m cft ar fi “xcm lp ifla g ita n ” .

1. CARACTiRIZARlA LUCRĂRILOR SFÂNTULUI lOAN GABSIAN

O p e r a t e o l o g i c ă fi S f â n t u l u i lo a n ('a s s ia n e s te . In c e a m ai m a r c p a rte ,
e x p re s ia v ie a p r e o c u p ă r i l o r p e r s o n a l e şi m ai a le s a d o ru lu i d u p ft d c s ftv â rşlrc
ş i o r t o d o x i e u m e d i u l u i m o n a h u l ş i b i s e r i c e s c p e c a re e l l*a frecv e n ta t I n u n ii
tin e r e ţii s a le .

* nudrm . P re e ia tio ..., p. 233. P Ji.B ., nr 37. p 7A9.

4 O. Chadwick, Jo h n C a ssla n ..., p. 42, susţine c ă această re g u lă n u e s te un
"document independent de ( av.imi", ea este o codificare llhculâ d e u n cfilugftr In
sec aJ VII-leu Textul a fo«t pAstrat de llcned'ict de A nianc şl p u b lic a t în tr - o e d iţie
parţială din două manuscrise de II. Plcnkcrs, U n te rs u c h u n g e n z u r U b e r tie -
h i i i N p i n d i l r h t t d r r â ltrs trn Istrln lsc h e n M ö n rh s re g e ln , ln “ Q u e lle n u n d
U ntcrsuchurgcn zur lateinischen Philologie den M ittelalters“ , N r. 1 ., p a r i. 3 ,
M ünm eh. 1912, p 70-14, I raducerca greacă a a c e s te ia e x is tă 1n m a t m u lte m a ­
nuscrise. >** M om fanţon fl editat-o parţial şi apoi a trad u s d in n o u I n la tin ă tex tu l
p a r v . in O p e r r a 8 . A baaasU . In F.G>, t. 28» col. 804*905.
I <n astfel de rr/omat a foet cunoscut şi fotosit de 1 otic şi se a flă ln P.G ., 1. 79, col.
1533-1572 k k m e n t H onsetm nnn crede că a desco p erit c â te v a fragmente a le u n o r
tK /u m jtr !.. A y /ă r n m ie ţi ( oa> o rb iri, intr-un m a n u v .n s la P a d e rb o rn (v e z i
H ru th tiu * k < vom A u t/U g m a u s d en W e rk e n < a s s la n s K e s lc e i n e r v erlo *
r e a e n S c h rift v u n k u r k r r l u s von L y o n ', Iii “'Ih e o lo g ie u n d ( jla u b c " , t, 5 1 ,
(1 9 A I > .p JO O -304)
 a) Despre "Instituţiile sau Aşozâm lntolo mănăstirilor d o o b ş te "
Pruna sa lucrare culc intitula l i D esp re a ş e /ă ru in le le m ă n ă s tir ilo r d e
obşte şi d esp re tă m ă d u ire a celo r o p t p ă c a te p rin c ip a le ''
Remarcăm faptul că, atunci când ('a ssia n sc referă la prin]a sa lucrare, cl
foloseşte o varietate de term eni ţi descrieri: dc exem plu: "instituia cueno-
bioru/n", "institutiones” f a , m , d . , T itlul D e in stitu t! ta e n o b io r u m e t d e o cto
p rlnclpallum v ftlo ru m rem edii«, care se află în m ulte m an u scrise tim p u rii,
rcpclâ, fără îndoială, chiar cuvintele lui (.‘assian din P re fa ţa la C o n v o r b ir i,
unde p re c iz e a z ă : "Dator tâ incieplbw.se făgăduinţa Júcutá preafericitului
părinte Cailor In prefaţa volumelor pe care, cu ajutorul Domnului, le-am
alcătuit In douăsprezece cărţi, despre aţezămintele mănăstirilor de ohyle )t
leacurile pentru vindecarea principalelor opt vicii, m-am achitat de datorie
aţa cumamputut, in măsura in care mt-a îngăduit acest lucru modestul meu
talent scriitoricesc11. Din acest m otiv, M P ctschcnig a ales acest titlu pentru
ediţia sa9.
a fost scrisă in 420 0 şi constituie prim a parte a răspunsului
A ş e z â m in te lc
lu i Coxfiăfl la solicitarea lui C astor. Planul original era c a lu crarea să fíe
stru ctu ra tă in 12 cărţi, care .să cuprindă atât “reg u lile m o n ah ale” , cât şi
o r ig in ile , cau/elc şi rem ediile celor opt păcate sau vicii principale. C u v ân tu l
latin “ Instituia” este pluralul lui “ Instltutum” , un substantiv d eriv at de la ver*
b u l “ Instituerc ” , care înseam nă “a stabili, a înfiinţa, a institui“ . A ceşti term eni
au atât un sens constructiv, cât >i unul instructiv. ("assian în to td eau n a tolo*
seşte te rm e n u l MIn s t itu ia ” la plural, pentru a desem na în v ăţătu ri, tradiţii sau
¿bíccíurí şi structurile vieţii m onahale1 , T erm enul “ Instituia” este u tilizat d e

De institut!* caenobiorum et de oct» p rin c ip a li u m v itio ru m cenuedii* in P .Í..,

I 49, col. 53*476, cd, M , Pci sehen ig, în C S E f,, L 17, p 3 - 2 3 1; ed J.*C. Guy, în
S .C ., nr. 106, p. 35*301; P .S .B ., nr. 57, p. 59-2 6 6 .
Conférence IX, I, cd, E. Pichery, t. Ii, S.C ., nr 54, p. 101 ; P.S.B. nr 57, p 454,
C onté re n te XX, 1-2, t III. S .Í „ n r 64, p. 5 7 -5 9 ; P.S.B nr 57, p 654-656
Pentru discutarea diferiţilor termeni care apar în text, vezi: M. Petschcnig,
Prologomeria, in C H E L , f . 17, p VIII-X.
1 "Debitam, quud beatnr.mio papae Castori in corum volum inum praefationc
proirn .sum est, quae de l/utitullt cnenihiorum el de ocU) prtnapubum vitiorum
remedii* duo<Im llb ellls dom ino adivuante digesta su n t'’ (C o n féren ce P re fa c e .,.,
cd E. Pichcry, 1.1, S.C., nr, 42, p, 74; PJ>.B., nr, 57, p. 305)
i c m . t x v u ,p . \.,
' Unii cercetători consideră că A şezim in tele au fost scrise Intre 419*426 (Vezi h
AlUncr-Siuiber, P atrologie, siebte völlig neubcarbeibcte Auflage, 1966, p. 452;
E Pichery, in tro d u c tio n a ( onfércnce, voJ, I, S.C\, nr 42, p 28*29/
f:x. “Instituto m onaslenorum * (in stitu tio n s, P réface, 3, 7, H 9 cd K Pichery,
S.Í-., nr, IÔ9, p 24*25; 2K-3I; P.S.B., nr 57, p. 305-306, “In stitu ia caenobiorum
201
 Cassian aproape cu acelaşi înţeles cu al cuvintelor regula, d isc ip le
praecepta, care la timpul acela deveneau term eni tehnici In monahism^
latm,: Aşezăm intele este o lucrare fundam entală destinată ghidai
instruirii, astfel că ea
obiceiuri şi reguli13.
După cum reiese din titlu, lucrarea a fost com pusă din două părţi. Prjm .
patru cărţi se ocupă cu organizarea m ănăstirilor din Palestina şi Egjp^ j '
următoarele opt analizează originea, cauzele şi vindecarea celor opt pâCate
capitale. Acestea sunt: 1) lă co m ia, 2) d esfrâ n a rea, 3) iubirea de arginţi m
6)
m ânia, 5) tristeţea, acedia sau n elin iştea , 7) sla va deşartă şi 8) m ândria
Este util să precizăm că P re fa ţa Ia A şezăm in tele m ănăstireşti este rj$
punsul lui Cassian la solicitarea pe care i-a facut-o episcopul Castor, de a
descrie viaţa m onahilor (călugări şi sihaştri) din Pustiile Egiptului şi orga.
nizarea mănăstirilor din Egipt şi Palestina, unde Cassian a trăit mai bine de
18 ani. Pe lângă com plim entele de rigoare p e care Cassian i le adresează luj
Castor. P re fa ţa mai cuprinde câteva elem ente, interesante pentru iconomia
lucrării: a) în primul rând, scuzele lui C assian că nu va putea fi la înălţimea
dorinţei lui Castor, de a scrie o lucrare aşa d e im portantă şi sfântă, pentru ci
lucrurile pe care el le-a văzut în tim pul călătoriilor sale în Palestina şi în
Egipt, nu le mai ţine m inte şi pentru că problem ele monahale nu sunt lucruri
de exprimat în cuvinte, ci de trăire; b) în ce priveşte domeniul aşezămintelor
monahale, Cassian observă că deja au scris şi au lucrat în acest sens
personalităţi vestite prin viata şi erudiţia lor, faţă de care cuvântul său se va
înfăţişa ca o mică picătură ; c) precizează că nu se va ocupa de aspectele
miraculoase din viaţa m onahilor, ci v a înfăţişa în descrierea sa numai cele
văzute şi trăite în Egipt, unde se continu ă rânduielile Sfinţilor P ărin ţi, încă de
la începutul predicării apostolice. S e cuvine totuşi să facem precizarea că
Ioan Cassian, dorind să introducă în m ănăstirile întem eiate de el modelul de
viaţă sever al m ănăstirilor din Egipt, va îndulci unele rânduieli, ţinând cont de

(Institutions IV', 19, p. 146-148; P.SJL, nr. 57, p. 373-374; Conférence XIX, 2,
4, ed. E Picheiy, t IU, S.C„ nr. 64, p. 39 şi 41-42; P.S.B., nr. 57, p. 644;
uInstituţia seniorum" (Institutions II, 3, p. 62; P.S.B., nr. 57, p. 121-122);
Conférence XIV, 12,1, t. in , p. 183; P.S.B., nr. 57, p. 731).
Referitor la terminologia monahală latină, vezi Adalbert de Vflgue, Histoire
littéraire de mouvement m onastique dans l'an tiq u ité..., p. 100-175.
Karl Suso Frank, Johannes Cassian, De institutis caenobiorum. Normativer
Erzähltest, prüskriptiver Regeltext und appelative Du Anrede, în vol.
Dialogische Strukturen. Dialogic Stuctures. Festschrift für Willi Erzgräber.
Tübingen, 1996, p. 7-16.
14 Institutions. Préface, ed. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 22-27; 28-31; P.S.B., nr. 57,
p. 109-112.
202
clima mai aspră a regiunilor din Sudul Galici, precum şi de feluritele datini
de aici: d) tratarea celor opt păcate capitale este strâns legată de Aşezimintele
monahale, căci în mănăstiri trebuie luptat mai ales contra păcatelor. El se
plânge de puţinătatea cunoştinţelor limbii şi stilului său: “D upă flu v iile atât
d e bogate in elocinţâ a le acestora (Sfântul Vasile cel Mare, leronim etc.), p e
drept cuvânt aş putea să trec drept un înfumurat, că aş căuta să to m şi eu
câteva p ică tu ri in acestea, dacă nu m i-ar da curaj încrederea Sanctităţii
voastre ş i făg ă d u in ţa că aceste lucruri, oricât de m ărunte a r fi, le vei socoti
binevenite ş i le vei dărui obştei fra ţilo r care vieţuiesc în noua ta m ănăstire;
aceştia, chiar dacă vor afla ceva nu prea îndem ânatic expus, îl vor citi cu
bunăvoinţă ş i îl vo r suporta cu îngăduinţă m ai iertătoare, ca unii care umblă
m ai degrabă după cele a le credinţei decât după frum useţea limbii*15.
C a rte a I a A şezăm intelor m ănăstireşti cuprinde 11 capitole şi tratează
despre îmbrăcămintea monahilor. Concepând viaţa monahului ca o luptă, el
se referă la simbolismul veşmintelor şi face o interesantă interpretare
spirituală, duhovnicească a îmbrăcăminţii monahului. Astfel, referindu-se la
glugile scurte, pe care le poartă călugării egipteni, Cassian spune că acestea
simbolizează nevinovăţia şi simplitatea călugărească şi mai ales smerenia lor
monahală (cap. 3)i6. Iar în cap. 11 vorbeşte de cingătoarea duhului şi semni­
ficaţia acesteia17.
C a rtea a Il-a se referă în cele 12 capitole la rugăciunile de noapte şi cân­
tările de psalmi. Nu putem să nu sesizăm accentul pus pe disciplina rugăciunii
şi sublinierea că participarea la aceste slujbe trebuie să se facă în liniştea cea
mai adâncă, fără nici un fel de manifestări, mai ales de oboseală, care ar abate
atenţia celorlalţi şi ar dovedi nepăsare. C ăci 44diavolul caută astfel să depărteze
m intea noastră de la încordarea rugăciunii, trecând în noi gânduri (...) şi
silindu-se p rin aceasta s-o răcească din căldura începutului (...). Iar călugării
se sim t atraşi nu de mulţim ea versetelor, ci de înţelegerea lor cu mintea,
urm ărind cu toată tăria acest lucru: « Voi cânta cu duhul, voi cânta şi cu
m intea» (I. Cor, 14, 15)** (cap. 9-11)18. Precizează apoi că, în timpul Penti-
costarului, nu se fac metanii de sâmbătă seara până duminică seara.
C a rte a a IlI-a , în 12 capitole, analizează problematica rânduielii rugăciu­
nilor de zi, aşa cum acestea aveau loc în Palestina şi Mesopotamia. Rânduiala
rugăciunii de peste zi din aceste două centre moderează pe cea egipteană care
este mai aspră. Cassian accentuează faptul că monahii egipteni se roagă fără
încetare în tot cursul zilei, concomitent cu munca pe care o împlinesc, fără să

15 Ibidem, Préface, p. 28-29; P.S.B., nr. 57, p. 111.

1 Ibidem, 1 3 , p. 42-44; P.S.B., nr. 57, p. 116.
17 Ibidem, 1 ,11, p. 52-55; P.S.B.,, nr. 57, p. 119.
18 Ibidem, 11,9-11, p. 72-79; P.S.B., nr. 57, p 126-127.
203
părăsească o clipă meditaţia asupra psalmilor şi altor părţi din Scriptură.
După regula pahomiană, se adună numai la ora nouă (ceasul IU) pentru
primirea Sfintei împărtăşanii. Totul se face cu deplină dăruire de sine şi
Cassian aminteşte cum laudă David proorocul jertfa de bunăvoie în Ps. 53,6
şi 118,108. în rest, slujbele de la celelalte ceasuri sunt limitate la câte trei
psalmi, pentru a nu stânjeni îndatoririle de muncă, prin care să acopere
lipsurile proprii şi pe ale semenilor (cap. 3) .
C artea a IV-a este cea mai întinsă, însumând 43 de capitole, şi se ocupă
cu prezentarea condiţiilor novicilor. Cassian pune accentul pe ascultare şi dă
o serie de exem ple de smerenie şi ascultare, ai căror subiecţi au fost o serie de
a w i, ca Ioan, Pinufius şi alţii. El înfăţişează apoi modul în care se desfăşoară
primirea în mănăstire: cel ce vrea să înceapă noviciatul este oprit la poarta
mănăstirii timp de 10 zile şi supus la tot felul de umilinţe şi jigniri; apoi este
despuiat de toate bunurile, începând cu banii, care însă nu sunt primiţi de
mănăstire şi continuând cu alte bunuri şi chiar cu propriile veşminte, pentru a
se cobori până la nivelul de sărăcie a lui Hristos şi pentru a fi pus pe aceeaşi
treaptă cu săracii, adică cu obştea fraţilor. Dacă în această perioadă de
încercare novicele dovedea nesupunere, i se restituiau hainele şi era alungat.
Dacă stăruia pe calea cea bună, era îmbrăcat în haina călugărească, iar apoi
era încredinţat timp de un an unui bătrân, împreună cu care se ocupa de pri­
mirea oaspeţilor şi a străinilor (cap. 3-6)20. Printre multele exemple de ascul­
tare prezentate de Cassian pentru întărirea principiilor enunţate, amintim pe
acela al unui demnitar care, venind cu mare ardoare în mănăstire şi dorind să
vieţuiască ca monah, a fost trimis să vândă, unul câte unul, zece coşuri. Fără
să se întristeze de o asem enea îndeletnicire, atât de nepotrivită şi de umili­
toare în raport cu demnitatea lui de altădată, a ajuns la adevărata nobleţe, care
este smerenia lui Hristos (cap. 2 9 )21. în ultimul capitol al acestei cărţi,
Cassian prezintă o interesantă schem ă a desăvârşirii: “Ascultă, deci, în câteva
cuvinte ordinea p rin care te p o ţi ridica Ia cea mai înaltă treaptă de
desăvârşire , fă ră greutate şi caznă: începutul mântuirii noastre şi al
priceperii este după Scriptură «frica de Dumnezeu» (Pilde 9, 10). Din frica
de D um nezeu se naşte căinţa mântuitoare. D in căinţa inimii porneşte dez­
lipirea de bunuri, adică sărăcia de bunăvoie şi dispreţul pentru toate
bogăţiile. Din sărăcie izvorăşte umilinţa. Din umilinţă decurge mortificarea
vrerilor. Prin m ortificarea vrerilor sunt stârpite din rădăcină şi sleite toate
patimile. Prin alungarea patim ilor se dezvoltă şi cresc virtuţile. Prin

19 Ibidem, III, 3, p. 54-103; P .S .B ., nr. 57, p. 133-136.

20 Ibidem, IV, 3-6, p. 124-129; P.S.B ., nr. 57, p. 143-144.
21 Ibidem, IV, 23, p. 152-155; P .S .B ., nr. 57, p. 152.
204
creşterea virtuţilor se dobândeşte curăţia inimii. Prin curăţia inim ii se
ajunge la desăvârşirea dragostei apostolice'*2223.
în partea a doua a lucrării, Cassian face o analiză profundă a celor opt pă­
cate capitale, a căror înfrângere constituie biruinţa monahului în lupta împo­
triva diavolului. J.-C. Guy, precizează că această luptă este descrisă de
Cassian în C on v o rb irea duhovnicească a IV-a, prin A w a Serapion, iar
numărul şi lupta împotriva lor a început să fíe lămurit prin P ăstorul lui
H erm a, precizându-se apoi, prin Origen şi Evagrie Ponticul .
C a rte a a V -a, pe parcursul celor 41 de capitole, analizează du h u l lăco­
m iei p â n tecu lu i. Cassian insistă asupra cauzelor patimilor şi arată că acestea,
pe cât se află în toţi, pe atât sunt neştiute de toţi şi avem nevoie de ajutorul lui
Dumnezeu, spre a le face văzute. “Astfel, precum spune profetul, trecând
nevătăm aţi p rin fo c u l patim ilor, care ard cum plit sufletele noastre, vom
putea trece îndată şi prin apa virtuţilor, care stinge aceste patim i şi, stropiţi
de rouă leacurilor duhovniceşti, ne vom învrednici prin curăţia inim ii să fim
scoşi la m ângâierea desăvârşirif ’(cap. 2-3)2425.
Cassian subliniază apoi că pentru păstrarea curăţeniei duhului şi trupului
trebuie să se înceapă cu lupta împotriva lăcomiei, citând din Sfanţul Apostol
Pavel uG rija de trup n-o fa c e ţi spre poftă"{Rom. 13, 14). Aceasta însă, fără
ca trupul istovit de lipsa hranei să nu mai poată face faţă sarcinilor duhov­
niceşti. Dar nu trebuie să se rămână aici, ci trebuie adăugate şi celelalte virtuţi
sufleteşti. El precizează că e mai greu pentru cineva să dobândească aceste
virtuţi, dacă în prealabil nu a biruit lăcomia pântecelui. Poftele cărnii şi por­
nirile pătimaşe ale sufletului, nu vor putea fi înfruntate de cei ce sunt “robi ai
c ă r n i i Deci monahul trebuie să-şi biruiască pofta pântecelui, nu numai prin
postiri ci şi prin vegheri şi căinţa inimii (cap. 6 - 1 6 ) .
Monahul trebuie să se opună lipsei de cumpătare, adică mâncării şi
băuturii în afară de masă şi somnului iară regulă, fiindcă această nestăpânire
dă drumul poftelor trupeşti şi mai mari. Postul trupului trebuie extins şi la cel
al sufletului, fiindcă cele opt păcate pot oferi monahului alimente nefericite şi
vătămătoare, care înlocuiesc hrana adevărată a pâinii cereşti. Reţinându-ne de
păcate, activăm şi postul trupesc. Ca modele de “post sufletesc", Cassian
am inteşte cele mărturisite de marii anahoreţi, şi anume, de A w a Paesius şi
loan: cel dintâi, că soarele nu l-a văzut niciodată mâncând, iar celălalt, că

22 Ibidem, IV, 43, p. 184-185; P.S.B., nr. 57, p. 162.

23 J.-C. Guy, Introduction à Institutions cénobitiques..., p. 9; Evagrie Ponticul,
Practikos, 6-15, în P.G., t. 40, col. 1272A-1276B; J. Muyldermans, La teneur du
Prácticos d ’Évagric, în “Le Muséon”, t. 42, (1929), p. 74 -89.
24 Institutions V, 2-3, p. 190-194; P.S.B., nr. 57, p. 164-165.
25 Ibidem, V, 6-16, p. 198-201; P.S.B., nr. 57, p. 167-172.
205
 soarele nu l-a văzut niciodată maniat (cap. 20-22 şi 2 7 )26. Cassian încheie
învăţătura despre înfrânarca de la lăcomia diavolească şi dăruirea in
dragostea Domnului cu următoarea poruncă a Preafericitului Macaric:
M onahul a şa treb u ie să -şi o râ n d u ia scă p o stu rile, c a ş i c â n d a r avea să
tră ia scă in tru p o su tă d e a n i ş i a şa să -şi p u n ă fr â u p o rn ir ilo r su fletu lu i, să
u ite d e jig n iri, să a lu n g e tristeţea ş i să d isp reţu ia scă d u re rile ş i p ie rd erile, ca
ş i c â n d a r m u ri in fie c a r e z r (cap. 41 )2 .
Cartea a Vl-a, în 22 de capitole, combate d u h u l d esfrâ n ă rii. Cassian
accentuează că lupta împotriva acestui duh începe din primul m om ent al
tinereţii şi se stinge după înfrângerea celorlalte păcate. Asaltul se d ă pe două
fronturi, fiindcă la biruinţă nu ajută numai postul, ci trebuie sd-i preceadă
căinţa inimii, însoţită de rugăciune. Cassian îl citează pe Sfanţul Ciprian -
care, după o experienţă îndelungată, adaugă ca fiind foarte necesare în com­
baterea acestui păcat ştiinţa spirituală, lucrarea mâinilor şi, mai ales,
adevărata umilinţă (cap. 1 )ZI.
Vindecarea porneşte de la inimă, de unde şi izvorăsc păcatele, după
cuvântul Domnului: “D in in im ă ie s g â n d u rile rele, u cid eri, adultere, des-
frâ n ă ri, fu rtişa g u ri, m ă rtu rii m in cin o a se M(Matei 15, 19). C assian arată apoi
faptul că experienţa dovedeşte că războiul împotriva patimilor desfrânării este
mai presus de puterile noastre şi este absolut necesar ajutorul lui Dumnezeu.
Căci e mai presus de fire să trăieşti în trup şi să nu simţi ghimpii cărnii.
Abstinenţa de frica iadului sau din dorinţa împărăţiei lui D um nezeu înăbuşă
ispitele cărnii. De aceea, harul castităţii, spune Cassian, face pe oameni egali
cu îngerii şi le dă cetăţenia cerurilor (cap. 1-6)29.
Smerenia condiţionează castitatea, iar castitatea condiţionează adevărata
ştiinţă duhovnicească. Postul egal şi măsurat va asigura calitatea curăţeniei
inimii, smerenia adâncă, răbdarea şi ferirea d e m ân ie şi d e alte patimi (cap.
18-23)30.
Cartea a V ll-a. în 31 de capitole, combate duhul arghirofiliei sau a
iubirii de bani, pe care o consideră ca străină de firea credinciosului şi care,
asemenea pismei, vine din afară. Cassian subliniază că acest păcat porneşte la
monah din lâncezeala unei minţi bolnave ori dintr-o hotărâre greşită de a
renunţa la lume, sau dintr-o dragoste căldicică faţă de Dumnezeu. Patima
aceasta la început poate fi uşor respinsă, dar după ce a intrat în inimă e greu

I Ibidem , V, 20-22,27, p. 224-231 şi 236; P.S.B., nr. 57, p. 175-176;179.

I Ibidem , V, 41, p. 256-259; P.S.B., nr. 57, p. 186 .
I Ibidem , VI, | p. 262-263; P.S.B., nr. 57, p. 187-188.
I Ibidem, VI, 2-6, p. 264-271; P.S.B., nr. 57, p. 188-190.
I Ibidem. Vi, 18-23, p. 282-289; P.S.B., nr. 57, p. 194-196.
206
'*++!*■u I >t?/viJct(J

de înlăturat, deoarece devine rădăcina tuturor relelor (cap. \-2 y . Acest păcat
împiedică toate virtuţile şi e socotit ca un fel de lepră duhovnicească a
sufletului, putând fl biruit numai prin viaţa dc obşte.
C artea a V III-a, însumând 22 de capitole, se ocupă cu analizarea şi
combaterea d u h u lu i m âniei. Această patimă, zice Cassian, ne orbeşte şi ne
împiedică să fim înţelepţi, drepţi, cinstiţi, potoliţi, feriţi de păcate şi de pri­
mejdii de moarte. Efectele negative ale mâniei sunt subliniate prin folosirea a
numeroase versete scripturistice: umânia omului nu lucrează dreptatea lui
Dumnezeu”{ Iacov, Y, 20); “bărbatul mânios este n ecin stir (Pilde 11, 25);
“un om m ânios aţâţă cearta şi cel aprig săvârşeşte m ulte păcatep (Pilde
29,22); “mânia îi pierde chiar p e cei prevăzători” (Pilde 15,1) (cap. I )3132.
Mânia întunecă ochii minţii şi împiedică pe cel robit de ea să mai vadă
soarele dreptăţii. Unica “mânie s lu jito a r e precizează Cassian, la care este
bine să apelăm este aceea care produce îndârjire împotriva pornirilor noastre
ticăloase. Cassian ne spune că Dumnezeu nu primeşte rugăciunile celui
mâniat pe fratele său, înainte de a se împăca cu el. Porunca “rugaţi-vă neîn­
cetat!” (1. Tes. 5,17), impune ori excluderea mâniei, ori a rugăciunii din viaţa
noastră; astfel, rugăciunea noastră e o sfidare cu duh de răzvrătire. Deci să
alungăm din minte jignirea sau supărarea pricinuită şi, în acelaşi timp, să ne
asigurăm că şi fraţii noştri s-au împăcat cu noi, dacă vrem ca rugăciunile
noastre să fie primite (cap. 13-14)3334.
La sfârşitul cărţii, Cassian rezumă, arătând radical şi categoric că “atletul
lui H ristos” care luptă după regula jocului trebuie să smulgă din rădăcini
pornirile mâniei. Nu ne este îngăduit a ne mânia, pentru că duhul mâniei,
stăpânind inima noastră, nu mai putem fi temple ale Duhului Sfânt şi nici nu
ne mai este îngăduit a ne ruga. Iar celelalte virtuţi nu ne vor mai fi de folos la
plecarea din trup, fiind osândiţi de dreptul Judecător pentru mânie şi ură.
C a rtea a IX-a, în 13 capitole, tratează şi combate păcatul tristeţiiu .
Tristeţea trebuie înlăturată din întreaga viaţă sufletească şi religioasă. Mintea

31 Ibidem, VII, 1-2, p. 292-295; P.S.B., nr. 57, p. 198.

32 Ibidem, VIII, 1, p. 236-239 P.S.B., nr. 57, p. 211-212.
33 Ibidem, VIII, 13-14, p. 354-357; P.S.B., nr. 57, p. 217-218.
34 Savantul şi patrologul Jean Brémond precizează că “din lista picatelor capitale
stabilite de Părinţi au dispărut două nume. Astfel, în enumerarea adoptată de
Toma de Aquino şi care este încă în folosinţa noastră, nu găsim tristeţea, nici
acedia, luându-le locul invidia şi lenea... Catehismele nu atrag aien(ia asupra
unor stări sufleteşti, care presupun o cultură lăuntrică destul de avansată” (Les
Pères du désert, în col. “Les moralistes chrétiennes”, vol. 2, ed IL Pans, 1927, p.
307-308). Jean Brémond explică, deci. această înlocuire, prin lipsa de subtilitate a
cititorilor apuseni, în special la acedie - care este foarte actuală şi astăzi in
207
 celui slApânit de tristeţe se tulbura şi sc întunccfl şi priveşte la fraţi posac, ftrA
linişte şi răbdare, ajungând la disperare. Sufletul monahului chinuit de tristeţe
nu va mai putea fi “templul Duhului Sfânt" (I, Cor. 3, 16), pentru care, In
mod alegorie. Cassian aminteşte cedrii Libanului şi chiparoşii din Cântarea
Cântărilor (cap. I-2)J5.
Cassian arată efl numai atunci când ne stăpâneşte din cftinţa pentru pitea*
lele săvârşite sau din dorinţa desăvârşirii, tristeţea c folositoare. In consens cu
aceasta, Sfântul Apostol Pavcl spune: “Întristarea cea după Dumnezeu aduci1
pocăin(a spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce
moartea" (11. Cor. 7 ,1 0 ). Întristarea după Dumnezeu sc poate Întinde până la
durerea trupului şi zdrobirea sufletului; dur este sigurii de izbândă, căci
cuprinde roadele Duhului Sfânt. Dar cealaltă tristeţe este m orocănoasă, dis­
perată, zdrobind sufletul şi nimicind roadele Duhului. De aceea, aceasta din
urmA trebuie eliminată, ca şi Duhul desfrânării, iubirii de argint sau al mâniei
(e*p. 11 - 12)*®.
C a rte a a X -a, pe parcursul celor 25 de capitole, atacă duhul neliniştii sau
acediel. Sfântul loan Cassian, ca şi marii asceţi: Evagric, Nil Ascetul, Isaac
Şirul şi loan Scărarul, păstrează numele grecesc de acedia al celui de al
şaselea păcat capital din cartea a X-a a Aşezărilor mănăstireşti. înaintea lui
Cassian, Evigrie caracterizează acest păcat ca plictisealăt provocată de dia­
volul de la amiază, care atacă pe călugăr de la ora 4 (zece dimineaţa) şi până
la 8 (ora două după-amiază). li arată că soarele aproape stă pe loc, că ziua
este de 50 de ore... Diavolul face tot ce poate ca să-l convingă să părăsească
chilia şi prin aceasta, implicit şi lupta duhovnicească17. Iată cât e de perfid
acest duh.
Cassian numeşte acedia “dezgustul sau neliniştea inimii", vrăjm aş mai
înverşunat, obişnuit la cei ce trăiesc în pustiu. Unii dintre bătrâni o numesc

monahism şi care l-a obligat pe cel mai mare teolog romano-cntoiic al Evului
Mediu să pună în locul acediei şi tristeţii două păcate mai banale.
15 Instltutiom IX, 1-2, p. 370-371; P.S.B., nr. 57, p. 222-223.
1 Ibidem, IX, 11-12, p. 376-379; P.S.B., nr. 57, p. 225.
37 Despre cele opt păcate capitale, în P.G., t. 40, col. 1271. Sfântul Nil, contem­
poranul Sfântului Cassain, descrie acedia ca o nelinişte: "călugărul stăpânit de
acedie - scrie el se uită mereu la fereastră şi-şi imaginează vizitatori. A sc&rţâit
uşa, iată-l în picioare... Când citeşte, capul i sc apleacă deseori şi repede se duce
să se culce; îşi freacă obrajii, se lungeşte pe pat, lasă cartea şi-şi fixează ochii pe
perete. . blamează caligrafia şi desenele şi închizând manuscrisul îl pune sub cap
şi adoarme într-un somn uşor, căci pofta de mâncare îl va deştepta şi-i va da o
nouă ocupaţie" (P.G., t. 79, col 1159). Vezi şi descrierea ironică pe care Sfântul
loan Scărarul o face acestui păcat (Scara, T reap ta X III, 5-9, în P.G., t. 88, col.
859).
 duhul dc am iază, pomenii de Psalmul 90 (eflp.l ),a. Iii fi provoacă monahului
silă dc chilie, dispreţ şi desconsiderare faţă dc fraţi, ii face leneş şl incapabil
de m uncă, nclăsăndu-l să sica fn cn*A şi sfl ac ocupe cu cititul. Crede că c
lipsit dc orice progres, fiindcă rămănc fn acelaşi loc şl se vaită că nu va avea
nici un rod spiritual dacă nu ic va rupe dc acea obşte şi va fi lipsit de orice
căşlig pentru suflet, de vrem e ce n-o folosit plină acum nimănui, deşi putea
fndruma şi pc alţii pc calea ccu bună... Mintea tulburată dc acedlc spune
Cussiiin - devine ntăt dc leneşă şi neputincioasă, fncăl nu moi găseşte alt
rem ediu dccflt o vizită sau somnul.
Ca.vtiun nu insistă prea mult fn descrierea acestei patimi, ci fşi concen­
trează atenţia ?n lupta împotriva păcatului complex al acedici. Pc parcursul a
nouăsprezece capitole descrie lupta monuhului, recomandând că principala
armă, pc lângă rugăciune, este munca. Specialiştii au considerat cele 19
cupitolc din C a rte a n X -a un veritabil tra ta t de m uncă m unua/â în m ă­
nă stire. Ne limităm să spunem că Sfântul Cassian întăreşte demonstraţia
necesităţii muncii cu numeroase pasaje biblice şi exemple luate de la Părinţii
din Egipt. Părinţii dc altădată, subliniuză Cassian, ziceau câ monahul care
munceşte este ispitit de un singur demon, pc când cel cc leneveşte este pruda
a nenum ărate duhuri (cap. 7-23) .
C a rte a a X l-a, în 19 capitole, critică duhul sau patimu slavei deşarte sau
zadarnice, care este un duşmun cu multe chipuri şi atât dc subtil, încât abia
poate 11 zărit şi identificat, dar nu ocolit. Cassian arată că pc cfmd atacul
celorlalte duhuri c mai pc faţă şi riposta arc urmări, duhul slavei deşarte ¡se
deghizează sub haina virtuţilor şi revine Io atac în altă formă. Ea "răneşte p e
ostaşul Iul H ristos ş l în ţinută şl in Înfăţişare, fn m ers, în glas, în lucrare, in
veghe, în po stu ri, în rugăciuni, în retragerea în singurătate, în citit, în ştiinţă,
în tăcere, în supunere, fn um ilinţă, în îndelungă răbdare. E întocm ai ca o
stâncă fo a rte prim ejdioasă, care, fiin d acoperită de ape, cauzează un
naufragiu n ep rev ă zu f' (cap. I-3)40.
Slava deşartă e cu atât mai periculoasă, cu cât ca se ascunde In virtuţi. I; l
dă două exem ple din Vechiul Testament, a două muri personalităţi care s-au
lăsat biruite dc m ândrie, şi anume, regele Iczechia (IV Regi 1 7 , 1 ş.u.) şi Ozia
(II Cronici 26, 15-16). Sfântul Cassian aminteşte m onahilor sentinţu Pă­
rinţilor, după care, monahul trebuie să fugă dc femei şi de episcopat, căci nici
“căsătoria, n ici lo cu l de episcop, n u -i m ai îngăduie să răm ână fn liniştea
ch ilie i sale, ca să contem ple lucruri s f i n t e Cassian recomandă monahului să
se ferească dc faptele care aduc laudă în faţa oamenilor şi să nu prefere luudu*39

18 Institutions X, 7-23, p. 392-423; P.S.B., nr. 57, p. 229-239.

39 Ibidem, XI, 1-3, p. 428-431 ; P.S.B., nr. 57, p. 240-241.
4,1 Ibidem, XI, 18, p. 444-445; P.S.B., nr. 57, p. 246.
209
oamenilor răsplatei dumnezeieşti şi slava lumească aceleia a lui Dumnezeu
(cap. 18-19)41.
C artea a X ll-a şi ultima, în 33 de capitole, analizează şi com bate duhul
mândriţi sau trufiei Cassian începe cu prezentarea celor două feluri ale
mandnei sau trufiei: a) una care asaltează pe monahii duhovniceşti şi pe cei
mai înaintaţi in desăvârşire, şi b) cealaltă, care-i priveşte pe tinerii începători.
Pnmul fel de trufie, cea duhovnicească, slăbeşte toate virtuţile, în special
dreptatea şi sfinţenia, ca o boală generalizată, care prăbuşeşte întregul or­
ganism..., dărâmă zidurile sfinţeniei, nemailăsând în sufletul monahului nici
o urmă de libertate (cap. 1-3).
Cazul lui Lucifer, care datorită mândriei s-a prăbuşit, devenind din arhan­
ghel diavol, ne arată cât de primejdios este acest păcat, mai ales pentru
oameni. Mândria surpă edificiul virtuţilor din suflet, fiind începutul tuturor
celorlalte păcate. Păcatul mândriei e aşa de mare încât cel ce se lasă stăpânit
de el şi-L face duşman pe Însuşi Dumnezeu. Cassian arată apoi prin nume­
roase texte biblice că Dumnezeu a hotărât să vindece bolile prin remediile
lor. semeţia prin umilinţă şi mândria prin smerenie. El vorbeşte de smerenia
lui Dumnezeu, care s-a făcut om, pentru ca omul să fie făcut Dumnezeu (cap.
7-8)c .
Cassian dedică o bună parte din cadrul acestei cărţi problemei harului lui
Dumnezeu, in contextul păcatului mândriei. Numai sub protecţia milostivirii
divine, creştinul ajunge la ceea ce râvneşte şi după care aleargă: “Toată darea
cea huna f i tot d a ru l d esă vâ rşit d e su s este p o g o râ t, d e la Părintele
tum inilor" (I. Cor. 4, 7); “căci c e a i p e ca re sâ nu-l f i p rim it? Iar dacă l-ai
prim it, de ce te fereşti ca ş i cum nu l-a i f i p rim it? "(\. Cor. 4, 7). Sunt aduse
exemplul tâlharului, care a primit fericirea de veci nu numai datorită
mărturisirii de pe cruce (Luca 23,40), iar regele David a fost izbăvit de două
picate foarte grele numai printr-un cuvânt de căinţă (II. Regi 12, 13).
Importanţa harului dumnezeiesc în procesul desăvârşirii este foarte mare,
deoarece ne face biruitori asupra patimilor şi ne supune carnea, ajungând la
adevărata calitate lăuntrică. Sfinţii Părinţi sunt de comun acord, în urma
experienţelor lor personale, că desăvârşirea duhovnicească este datorată
numai milei şi harului dumnezeiesc, fiindcă numai prin posturi, privegheri,
a ţ in izolare, retragere din lume, monahul n-ar putea ajunge la ea. Cassian
precizează şi clarifică acest aspect atunci când spune: “aşa cum vă spuneam,
c i nici eforturile omeneşti nu pot ajunge prin ele în sele la desăvârşire fără

1 ■ ! \ l l 1-3. p. 450455; P.S.&, nr. 57, p. 249-250.

1 fa iem , X1L 7-t, p. 45S-463; P.S.B.. nr. 57, p. 261-252.
sp rijin u l lu i D um nezeu, io t a stfel declaram că num ai celo r care se ostenesc şi
asudă li se dăruiesc m ila ş i harul lu i D um nezeu...” (cap. 10-13)43.
Cassian subliniază cu tărie că desăvârşirea nu poate fi atinsă fără smerenie
şi enum eră, pe lângă această virtute, şi alte m ijloace de com batere a mândriei:
răbdarea suferinţelor şi durerilor care ne vin de la cei mai mari, gândul viu şi
recunoştinţa caldă pentru ajutorul şi harul lui Dumnezeu.
T em elia desăvârşirii noastre nu poate fi pofta noastră, ci învăţătura aspră
a Evangheliei: frica de D um nezeu şi sm erenia, care nu poate fi dobândită fără
sărăcia de bunăvoie. D e asemenea, fără această stare nu pot fi dobândite nici
ascultarea, nici răbdarea, nici blândeţea, nici plinătatea dragostei, fără de care
inim a noastră nu poate deveni lăcaş al D uhului Sfânt. De aceea monahul
(atletul lui Hristos, cum îl num eşte C a ssian ),uca re întrecăndu-se după regulă
în lu p ta d u h u lu i do reşte să fie încununat d e D om nul, să se silească în orice
chip să g â tu ie acea cum plită fia ră , ca re în ghite to a te v ir tu ţile ..''. Iar
edificiul virtuţilor are tem elia form ată din sm erenie, sărăcia de bunăvoie,
supunerea şi ascultarea (cap. 30-32)44.

Putem afirm a că lucrarea A şezăm intele m ă n ă stire şti a Sfântului Ioan

C assian a avut un rol covârşitor în organizarea, orientarea şi dinam izarea
m onahism ului apusean din perioada patristică. F ără ea nu poate fi concepută
apariţia Sfântului B enedict de N ursia, cât şi a celorlalţi conducători de
m ănăstiri din A pus45. E le au ju cat în A pus rolul pe care R egulile Sfântului
V asile l-au avut în Răsărit. Prezentarea şi analizarea celor opt duhuri sau
păcate capitale “su n tfă c u te cu m inte ş i m ână d e m aestru"*6.
A dâncim ea, precizia şi frum useţea analizelor se datorează experienţei
îndelungate a autorului, contactului cu atâţia călugări desăvârşiţi ai Palestinei
şi Egiptului, dar şi talentului său magistral în arta scrisului. A cest fapt este
surprins precis şi succint de G henadic de M arsilia: “In stru it de experienţă, cu
cu vâ n t m ăsurat şi, ca să spun m ai clar, inventând cu vin te cu înţeles anum it şi

43 Ibidem, XII, 10-13, p. 466-469; P.S.B., nr. 57, p. 253-254.

44 Ibidem, X II, 30-32, p. 496-499; P.S.B., nr. 57, p. 263-264.
4 Amănunte la: Adalbert de VOgue, Les mentions des oeuvres de Cassian chez
Saint Benoît et ses contemporains, in “Studia Monastica”, L 20. (1978). p 275-
285; Idem, The Role of Saint Benedict, a doctrinal and Spiritual Commentary.
în col. “Cistercion Studies Series'', t 54, Kalamazoo, 1983: Idem. La "Regula
Cassiani": sa destination et ses raports avec le monachisme fructuosien. in
“Revue bénédictine”, 1 95, (1985), p. 185-231.
cf. pr. prof. dr. loan G. Coman, Operele literare ale Sfântului loan Cassian. în
“Mitropolia Banatului”, an. XXV (1975), nr. 1-2. p. 556.
 vo rb in d p rin a cţiu n e, C a ssia n a sc ris lu c ru ri folositoare profesiunii tuturor
m o n a h ilo r"41. Cercetătorii consideră că patru Însuşiri împodobesc aceste
produse ale Sfântului loan Cassian: a) priceperea duhovnicească obţinută prin
expcrien|A; b) stilul echilibrat, lipsit de afectare; c) invenţia de cuvinte cu
sensul cel mai adecvat; d) şi dinamismul limbii, concepută nu ca o simplă
ornamentaţie, ci ca vehicul al acţiunii41.
Mai precizăm faptul că eruditul patriarh Fotie (secolul al IX-lca) n avut
cuvinte de înaltă apreciere a A şezăm intelor m ănăstireşti ale lui Cassian, pe
care le-a citit într-o traducere grecească ce circula în Bizanţ la acea vreme. El
consemna pe maiginea lor că degajă atâta putere din ele şi răspândesc o aşn
de sacră atmosferă, încât până astăzi, dacă o grupare monahală se conduce
după modelul şi poruncile acestor reguli, înfloreşte cu adevărat. El preciza că,
în aceste opere, nimic nu este de prisos şi nimic din ceea cc ele transmit nu
trebuie trecut cu vederea. Cuvintele corespund exact gândurilor, scânteind dc
claritate, se imprimă uşor în suflete, conving şi atrag spre scopul propus.
Cartea contra păcatelor conţine multe lucruri care atrag şi îndulcesc şi pot
duce pe oameni la pocăinţă49.
Aprecierile critice făcute de Fotie sunt dovada incontestabilă a autorităţii
de care se bucura Cassian nu numai în Apus, ci şi în Răsărit. Ştim că între
anii 400-403 el a lucrat alături de Sfântul loan Gură dc Aur la Constan-
tinopol, unde s-a întâlnit cu episcopii dc Tomis, prin intermediul cărora a
ţinut legături strânse cu Scythia Minor, patria sa. E dc presupus că operele
sale, traduse în limba greacă, citite de Fotie şi real apreciate dc acesta, vor fi
fost citite şi în mănăstirile de limbă greacă, dar şi în cele dc limbă latină, din
Scythia Minor - dacă vor mai fi existat asemenea mănăstiri la Dunărea de Jos
după marea invazie avaro-slavă din primii ani ai secolului al Vll-lea.
lată de cc indicaţia lui Fotie, că Sfanţul loan Cassian e “roman de
patrie"**, trebuie înţeleasă că era "roman" din Scythia Minor, cu alte cuvinte,
un roman din Dobrogea actuală51. Şi pe bună dreptate s-a propus ca expresia

"Scripsit, expertia magistrante, litterato sermonc ct ut apertius dicam, sensu vorba

invenicns et actionene linguam movens, res omnium monachorum professioni
netessarias” (De Scriptoribus Ecclesiasticls Liber, cap. 61, în P.L., t. 58, col.
1095A).
I pr. prof dr. loan G. Coman, op.cit., p. 556.
j Foue, BibUotheca, cod. CXCV1I, în P.G ., t. 103, c ol. 662CD-663ABC.
1 “K ao c n av o u ţio v a y o v P<op/r|v X ayovT oţ T tatpiS a - Cassiani monachi, patria
Romani” (ibidem , col. 661-662C).
51 A>a înţelege şi interpretează expresia lui Fotie nu numai cercetătorii români (vezi
pr prof dr. loan G. Coman, Scriitori Bisericeşti din Epoca Străronifmă..., p.
2 3 11 ci şi Columba Stewart, autorul celei mai recente lucrări de anvergură asupra
Sfântului loan Cassian (cf. Cassian the M onk..., p. 5).
212
“Cassian RomanuF, care s-a îndatinat la noi sub influenţa catolica, să fie
înlocuită cu expresia de “Cassian acitu r 52.

b ) “C o n la ţiu n i” sa u “C o n vo rb iri c u P ărinţii"

A doua lucrare celebră a lui Cassian este cea intitulată Conlaţiuni sau
Convorbiri cu Părinţii53546, lucrare scrisă în trei faze. Când se referă la această
lucrare, Cassian o mai numeşte Seniorum conlationes sau Coniationcs
spirituales51. Numele tradiţional pentru această carte este acela de Con­
vorbiri. Nu este nici o îndoială că Ioan Cassian a scris Convorbirile ca al
doilea volum al Aşezămintelor m ănăstireşti . “Această lucrare - afirmă
Cappuyns - , este considerată de Cassian ca o completare indispensabilă (ca
un component indispensabil) şi o împlinire sau desăvârşire a celei dintâi”s .
Termenul latin pentru “convorbire" este “conlatio”, care înseamnă “o adu­
nare" fie de obiecte, fie de persoane. în scrierile sale Cassian foloseşte aceas­
tă noţiune cu ambele sensuri. De exemplu, el foloseşte conlatio pentru a
desemna adunarea de bani, sau colectarea de bani, atunci când se referă la
evenimentul menţionat de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani57.
De obicei, Cassian foloseşte termenul “conlatio” într-un sens uman şi social,
de adunare de oameni întruniţi pentru a se consulta şi discuta58. Termenul mai

52 Vezi pe larg: pr. Alexandru Constantinescu, Despre Sfântul Cassian “scitul”, nu

“romanul”, în “Glasul Bisericii”, an. XXII (1964), nr. 7-8, p. 698-705.
53 în J.P. Migne, P.L., t. 49, ele poartă titlul de Collationes Patrum, col. 477-1328;
Michael Pctchcnig le editează cu titlul Coniationcs XXIV, în "Corpus Scriptomm
Ecclcsiasticorum Lntinorum”(CSEL), t, XIII, Vindobonae (Vicna), 1886, p. 6-
711; editorul francez al Convorbirilor, E. Pichcry, le publica sub titlul Confé­
rences, în “Sourcés Chrétiennes” (S.C.), în 3 vol.: vol. I, S.C., nr. 42, Paris, 1955;
vol. II, S.C., nr. 54, Paris, 1958; şi voi. 111, S.C., nr. 64. Paris, 1959.
54 Pentru expresia “Seniorum coniationcs”, vezi: Institutions II, 1, cd. J.-C. Guy,
S.C., nr. 109, p. 58-59; P.S.B., nr. 57; Ibid., II, 9, p. 72-75; P.S.B., nr. 57; ibid, 2,
9, p. 72-75; P.S.B., nr. 57; Ibid., 2,18, p. 88-89; P.S.B., nr. 57; pentru expresia
Mconlationes spirituales'\ vezi: De Incarnationc Domini..., Prefatio, ed. M.
Pctchcnig, CSEL, 1.17, p. 235.
55 A se compara Institutions, Préface, p. 22-23; P.S.B., nr. 57, p. 109-112, cu
Conférence XVIII, Preface..., t. 111, p. 8-9; P.S.B., nr. 57, p. 625, şi Con­
férence, Preface..., 1.1, p. 74-76; P.S.B., nr. 57, p. 305-306, cu Institutions II, 9,
p. 72-75; P.S.B., nr. 57, p. 125-126.
56 M. Cappuyns, Cassiacn..., col. 1329-1330.
57 cf. Rom. 15,26; Vezi Institutions VII, 17,1-3, ed. J.-C. Guy, p. 314-317; P.S.B.,
nr. 57; ibidem, X, 29, p. 402; P.S.B., nr. 57.
sa Vezi Institutions V, 29, ed. J.-C. Guy, p. 236-237; P.S.B., nr. 57, p. 179-180;
Ibidem, V, 31, p. 240-241; P.S.B., nr. 57, p. 180 ; ibid., XII, 27, 2-4, P.S.B., nr.
213
e u tiliz a t c u se n su l c ă u n c ă lu g ă r m a i v â rs tn ic v o rb e şte unui grup de că-
k ţg ări59. P re ciză m a p o i c ă d is c u rs u l în s u ş i p re s u p u n e n u m ele “adunare”, ca şi
in p ra c tic a m o n a h a lă m o d e rn ă .
T o a te c e le d o u ă z e c i şi p a tru d e C o n v o r b ir i s u n t p rezen tate sub formă de
d ia lo g , d e c o n v e rs a ţie , în tre u n a n u m e b ă trâ n ( a w ă ) şi tinerii Cassian şi
G h erm a n . A lc ă tu ire a e s te în g e n e ra l c a a c e e a a dialo gu rilor clasice sau
eurotapokriseis (în tre b a re şi ş e d in ţă d e ră s p u n s )60, fo rm ă care deja a fost uti­
liz ată d e S u p lic iu s S e v e ru s 6 . C a s sia n e s te povestitorul, u n călugăr egiptean
este vorbitorul, ia r G h e rm a n e s te interlocutorul2. C e le m ai multe dintre
C o n v o r b ir i în c e p p u r şi s im p lu c u o în tre b a re s a u c u un subiect ori temă pe
ca re că lu g ă rii m a i tin e ri o s u p u n a n a liz e i c e lu i b ă trâ n 63; clasica introducere

57, p. 261-262; C onférence II, 5 ,2 , ed. E. Pichéry, 1.1, p. 116-117; P.S.B„ nr. 57,
p. 331; ibid., II, 1 5 ,3 , p. 130-131; P.S.B., nr. 57, p. 340; ibid.%XVI, 12, t. II, p.
232; P.S.B., nr. 57, p. 582.
59 Deoarece Cassian aproape întotdeauna utilizează termenul “conlaticTai acest
sens, exemplificările nu se impun ca necesare.
Numai C o nvorbirea a X V -a nu cuprinde întrebări, nici de la Gherman, nici de Ia
loan Cassian. Despre aceste genuri literare, vezi: Alfred Hermann şi Gustav
Bardy, Dialog, artic. în “Reallexion fur Antike und Christentum”, Stuttgart, 1957,
t. III, col. 928-955; Heinrich Dörrie şi Hermann Dörries, Eorotapokriseis. artic.
în “Reallexion fur Antike und Christentum”, Stuttgart, 1966, t VI, col. 342-370;
Manfred Hoffinann, D er Dialog bei den christlichen Schriftstellern der ersten
vier Ja h rh u n d e rte în “Texte und Untersuchungen”, L 96, Berlin: Academie
Verlag, 1966; Bernd Reiner Voss, D er Dialog in d e r frühchristichen Literatur,
in “Studia el testimonia antiqua”, t. 9, München, 1970; Paul M. Blowers, Exegesis
and S piritual Pedagogy in M axim us th e Confessor: An Investigation of the
Q uaestiones a d T halassium , în vol. C hristianity and Judaism in Antiquity, t.
7, Notre Damme, 1991, p. 36-52 (despre Cassian, p. 40-42); Karl Suso Frank,
Fiktive M ündlichkeit als G ru n d s tru k tu r d e r monastichcn Literatur, in
“Studia Patristica”, t. 25, p. 356-375.
61 Vezi Nora KL Chadwick, P oetry and L etters in Early Christian Gaul..., p. 230-
233.
62 Şaptezeci de întrebări sunt atribuite luí Gherman şi numai una lui loan, cea din
Conférence XIV, 12, ed. E. Pichery, t. II, P.S.B., nr. 57, p. 561 (cf. Columba
Stewart, C assian the M o n k ..., p. 146, n. 20).
3 Şaisprezece C onvorbiri încep cu o întrebare sau problemă prezentată de amândoi
călugării (C onvorbirea I-V II; X-XI, XIV, XVIII-XIX, XXI, XXIII-XXIV).
Trei C onvorbiri se deschid cu întrebarea lui Gherman (Convorbirea VIII, XIII,
XX). Cea mai interesantă dintre acestea este Convorbirea a XIII-a, in care
Gherman este tulburat de afirmaţia că eforturile umane nu joacă un rol mai mare
in dobândirea castităţii. C onvorbirea a XVII-a este iniţiată de un dialog între
Cassian şi Gherman, care supun apoi problema spre analiză bătrânului. în trei
cazuri în care câte un bătrân susţine o convorbire în plus fără a fi nevoie de
214
utilizată în povestirile monahale, chiar dacă unele au de asem enea o scurtă
introducere, o punere în scenă sau o prezentare a bătrânului*64.
C onvorbirile sunt com puse din trei serii separate: flecare seric distinctă,
d ar legată d e cealaltă. Prim a scrie de C o n v o rb iri (I-X ) a fost scrisă intre 425-
42665. Episcopul Castor, la solicitarea căruia Cassian s-a hotărât să înceapă
activitatea literară, a m urit în 425 sau 426. D in P re fa ţa Ia C o n v o rb iri reiese
că Ioan Cassian dedică prim a serie a acestora nu Iui Castor, ci lui Leontius -
probabil fratele lui Castor şi de asem enea episcop de Fréjus - , şi unui călugăr
solitar pe num e Helladius (probabil acelaşi Helladius sau Eladius care se află
m enţionat în listele episcopilor de A rles)66. Faptul că num ele Iui Castor nu
mai este am intit în P re fa ţă ne îndreptăţeşte supoziţia conform căreia Cassian
a scris prim a serie, primul ciclu de C o n v o rb iri, la puţină vrem e după
m oartea acestuia, deci cândva între 425-426.
Cum am precizat deja. C o n v o rb irile sunt împărţite în trei grupe, după cele
trei centre m ănăstireşti principale pe care Sfanţul Ioan C assian şi G herm an
le-au vizitat în timpul şederii lor în E g ip t Prefaţa lui Cassian de la începutul
fiecărei serii este foarte utilă, deoarece din ea aflăm cui sunt dedicate şi pre­
cizează sensul şi cuprinsul general al convorbirilor care urmează.
Prim a serie a C o n v o rb irilo r (I-X ) le cuprinde pe acelea avute cu Părinţii
din pustia Sketică în timpul celei de-a doua lor şederi în Egipt, după ce s-au
întors din scurta vizită la Betleem. Cele 10 convorbiri, conlaţiuni sau confe­
rinţe au fost susţinute de 7 Părinţi ai deşertului.
în P re fa ţă , Cassian m enţionează că discuţiile care urm ează au avut loc în
pustiul Sketic, că tema lor e foarte grea şi că, acum , spre deosebire de Aşeză-
m intele m ăn ăstireşti, se va trata despre contem plarea lui Dumnezeu, cu care
s-au îndeletnicit renumiţii pustnici. Se trece de la ţinuta exterioară şi văzută a
monahului la ţinuta nevăzută a omului interior, de la pravila obişnuită a
rugăciunilor la rugăciunea continuă. Cei cărora li se adresează sunt rugaţi să
ajute pe autor cu rugăciunile lor către Dumnezeu, ca A cesta să-i împrospăteze
m intea cu lucrurile pe care urm ează a le scrie67.

prezentarea cadrului sau de introducerea temei cu ajutorul unei întrebări (Con­

vorbirea a Xll-a, a XV-a şi a XXII-a).
64 Amănunte la Douglas Burton-Christie, The Word in the Desert: Scripture and
the Quest for Holiness in Early Christian Monasticism, New York: Oxford
University Press, 1993, p. 77-79.
65 J.-C. Guy, Jean Cassicn. Vie et doctrine spirituelle..., p. 29-31, susfine că au
fost scrise la 420, dar nu aduce nici un argument în sprijinul acestei afumaţii.
66 Nora K. Chadwick, Poetry and Letters in Early Christian Gaul..., p. 224.
67 Conférences, Préface..., ed. E. Pichery, 1. 1, S.C., nr. 42, p. 74-76; P.S.B., nr. 57,
p. 305-306.
 Prima Conlaţlune mu Convorbire (23 de capitole)**1 şi ■ I M (26 de
capitole)** au fost ţinute de Avvu Moise. In prima, A w a Moise, după lungi
insistenţe din partea lui Cassian şi Ghermun de u rosti cuvânt de învăţăturii *se
referă pe larg la intenţia şi scopul monahului, sau câştigarea împărăţiei
cerurilor. Pentru atingerea acestui nobil scop este nevoie de liniştea inimii, de
contemplarea lucrurilor cereşti şi de dragoste continuă.
In Convorbirea I, Stlntul Cussian face o distincţie subtilă foarte necesară
pentru înţelegerea a ceea ce doreşte să realizeze monahul prin jertfa vieţii lui:
pe de o parte este lepădarea de lume, ascultarea, curăţia inimii, postul,
privegherea, citirea Scripturii, lipsa îmbrăcămintei şi altor bunuri necesare.
Acestea insă nu constituie desăvârşirea, ci sunt numai mijloace ale dcsAvAr-
şirii, care este împărăţia lui Dumnezeu şi contemplarea Lui. Unul dintre marii
cunoscători şi analişti apuseni ai monahismului de la începutul epocii patris­
tice, face o interesantă remarcă referitor la Convorbirea I, cap. 2-4. El spune
că "vocabularul lui Cassian p oate duce la eroare: Cassian deosebeşte
scopon, id est destinatlonem şi télos, hoc est fin em proprium Negăsind
cuvinte latineşti p o trivite pentru distin cţia subtilă p e care voia s-o facă, a
recurs la cuvintele greceşti scopon ş i tăios. Traducătorul francez, m ai
precizează savantul, suportă aceeaşi Încurcătură ca ş i Cassian. Fontaine,
traduce tăios prin scop ş i scopôs prin sfâ rşit; d a r aceste cuvinte, sfârşit şi
scop, sunt luate unul pentru celălalt in lim ba curentă. Cassian fa ce să se
înţeleagă gândirea sa cu aplicare la munca câmpului. Care este scopôs
(scopul,) muncitorului? E ste punerea in sta re d e p rodu cţie a câmpului. Care
este tăios (ţelul) său? E ste recolta bogată! D acă vrei să deosebeşti aceste
două sensuri, nu trebuie să recurgi la două cuvinte deosebite, opunând
scopul (but), la ţe l (fin), c i trebuie să sp u i că punerea în stare de p rod ucţie a
câm pului este ţelu l apropiat («la fin prochain») ş i că recolta bogată este
ţelu l îndepărtat («la fin éloigné»). Se p o a te spune, d e asemenea, scopul
apropiat ş i scopul îndepărtat. A se fo lo si de a cela şi cuvânt nu este sem n de
lipsă d e logică sau d e să ră cie d e vocabular, că ci aceste cuvinte au sens
relativ, ceea ce este scop apro p ia t p o a te f i so co tit ca scop îndepărtai10.
Precizăm apoi subtila analiză pe care A w a M oise o face p ro b lem atic ii
contemplării lui Dumnezeu, accentuând faptul că este cu neputinţă omului,

| Conférence I, p. 77-108; P.S.B., nr. 57, p. 307-326.

I Ibidem, II, p. 109-137; P.S.B., nr. 57, p. 327-344.
70 MEx: punerea în stare de producţie a pământului, va fi scopul îndepărtat al
agricultorului, dacă-l privim cum se duce la târg ca să cumpere un cal pentru
muncă; dimpotrivă, recolta abundentă poate fi numită scopul apropiat, dacă
reflectezi la bogăţia pe care vrea să o dobândească agricultorul” (cf. Je®1
Bremond, Les Pères du désert..., vol. 1, p. 13, n. 1).
216
câtă vreme trăieşte in (rup. sfi fie in permnnenlA contcmplurc u lui Dumne/cu
Mintea trebuie *A ne bucure cAnd poate dobândi acont lucru 91 sfl simtă durere
atunci cAnd rătăceşte In nllA parte, sfl suspine ori de cAte ori ilmte cA h-h
indepArtnt de binele suprem. Se mai precizcu/A apoi cA toate ocentea ne petrec
fn aduncul sutletului nostru, unde diavolul şl viciile nu trebuie sA-şi gAscascfl
sălaş, ImpArAţia lui Dumnezeu, dupA cum spune Evanghelistul, trebuie
întemeintA în noi. Cum este ImpArAţia lui Dumnezeu ne InvuţA Apostolul.
"îm părăţia lu i Dum nezeu nu este mâncare sau băutură, ci dreptate, pace ţi
bucurie fn D uhul Sfânt". Deci, dacA împflrflţia lui Dumnezeu este în noi şi
dnefl în ea este dreptate, pace, bucurie, înseamnă că acela care trăieşte fn
aceste virtuţi este în ImpArAţia lui Dumnezeu şi, dimpotrivă, cei ce trăiesc în
nedreptate, dezbinare, u ri şi tristeţea aducătoare de moarte se găsesc In
Impftrfiţia diavolului şi în iadul morţii (cap. I3)71.
In cc priveşte originea gândurilor, se subliniază cA există trei obArşii din
care provin cugetările noastre, şi anume: Dumnezeu, diavolul şi noi înşine.
Pentru a avea gânduri curate şi bune, trebuie sA stfim aproape de Dumnezeu
(cap. 19)72.
în a doua C onvorbire, A w a Moise vorbeşte despre dreapta socoteală
sau discernăm ânt, arătând că aceasta este o virtute foarte însemnată, care nu
poate fi cuprinsA numai cu mintea omeneasefl, dacft nu suntem ajutaţi de harul
lui Dumnezeu, deoarece ea este un dar al Duhului Sfânt, aducând în sprijinul
afirmaţiei sale mărturia Apostolului “Unuia i se dă prin duh cuvântul
înţelepciunii...altuia deosebirea cu dreaptă judecată a duhurilor... pe toate
acestea le înfăptuieşte însă un singur Duh, îm părţindu-le fiecăruia cum
vrea." Pentru a sublinia şi mai mult importanţa acestei virtuţi, A w a Moise
apelează la o întâmplare care îl are ca subiect pe Marele Antonie. Astfel, pe
când se afla în părţile Thebaidei, unde locuia Sfântul Antonie, bătrânii s-au
adunat la el pentru a analiza problema desăvârşirii. Convorbirea a durat de
seara până dimineaţa, fiecare căutând să argumenteze care este virtutea care
l-ar putea ajuta pe monah nu numai să se ferească întotdeauna dc cursele şi
ispitele diavolului, dar chiar să meargă cu paşi siguri şi fără greşeală spre
desăvârşire. A fost propusă virtutea înstrăinării, privegherii, postului, milos­
teniei, dragostei... La urmă, a luat cuvântul şi Antonie, zicând: “Toate pe
care le-aţi spus suni necesare celor însetaţi de Dumnezeu şi dornici să
ajungă la El. D ar experienţa şi insuccesul multora în practicarea acestora nu
ne perm ite să le considerăm ca m ijloace principale...Singura cauză a
nereuşitei lo r este fa p tu l că neform aţi îndeajuns de către cei mai bătrâni
decât ei, nu şi-au p u tu t în su şi du h u l dreptei ju d e c ă ţi' (a discernământului,

71 Conférence 1 ,13, p. 90-93; P.S.B., nr. 57, p. 315-317.

72 Ibidem, 1 ,19, p. 99-101; P.S.B., nr. 57, p. 321.
217
 u n y Acesia il fereşte pe monah de extremităţi şj.| invn|ft sA meargă
întotdeauna pe calea de mijloc. Dreapta judecată este ochiul şi luminătorul
corpului, după cum a spus şi Mântuitorul, prin aceea cil, deosebind între ele
toate gândurile şi faptele omului, vede şi luminează tot ceea ce trebuie tăcut
« * P 1 4 )*
Convorbirea a III-* (22 de capitole) îl are ca vorbitor pe Awa Pafiiutie,
care se reteră la cele trei renunţări ale monahului. Avvn Pa tiuit ie precizează
el sunt trei feluri ale chemărilor monahului şi la fel trei renunţări, indis­
pensabile acestuia, indiferent care ar tl ordinea prezentării lor.
Chemările sunt de trei teluri, fiecare cu trăsăturile ci specifice: primo vine
de la Dumnezeu şi constă in gândul trimis dc Acesta în inima noastră care ne
«prinde dorinţa v ieţii veşnice şi a mântuirii; a doua este mijlocită de om,
constând in exemplele unor sfinţi sau în sfaturile lor, care ne aprind in suflet
donnţ.i mântuirii; şi a treia are ea izvor trebuinţa, când, bunăoară, legaţi fluid
de bogăţiile şi plăcerile acestei lumi şi supuşi unor încercări neaşteptate, care
ne ameninţă cu primejdia morţii, cu pierderea sau confiscarea averii, ori cu
moartea celor dragi, suntem siliţi să ne gândim la Dumnezeu, pe care L-am
dispreţuit atunci când nu ne lipsea nimic (cap. 4) .
Renunţările pe care trebuie să le accepte sunt desprinse din porunca dată
de Dumnezeu lui Avraam: ‘ie şi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa
tatălui tău’*: 1) Ieşi, a zis, din ţara ta, adică lepădarea de darurile acestei lumi,
de bogăţiile şi averile ei; 2) apoi din neam ul tău, adică lepădarea de felul de
viaţi, de viciile şi deprinderile de mai înainte, de patimile şi păcatele vechi
ale tmpului şi sufletului; şi în cele din urmă, din casa tatălui tău, adică
lepădarea a tot ceea ce ne aminteşte de această lume şi se vede sub ochii
noştri, deci scoaterea din mintea noastră a tuturor lucrurilor văzute şi prezente
şi contemplarea celor cereşti (cap. 6)73*.
In această Convorbire Cassian mai analizează şi problema liberului
arbitru şi a harului. Se subliniază ideea că prin practicarea oricărei virtuţi nu
se poate ajunge la desăvârşire numai prin zelul şi prin înţelepciunea noastră şi
c i nu este de ajuns omului numai sarguinţa sau ostenelile sale, ci şi ajutorul
lui Dumnezeu (adică harul dumnezeiesc, n.n.), care îi conduce inima spre
ceea ce este bine. Este uşor de constatat faptul că între liberul arbitru şi har nu
poate fi vorba de nici o contradicţie - ne referim Ia raportul dintre acestea aşa
cum îl prezintă Cassian - , ci doar de colaborare (cap. 11-12)76.

Ibidem, II, 1-2, p. 110-114; P.S.B., nr. 57, p. 327-329.

Ibidem, III, 4, p. 141-143; P.S.B., nr. 57, p. 346.
Ibidem, III, 6, p. 145-146; P.S.B., nr. 57, p. 349
Ibidem, | | 11-12, p 155-157; P.S.B., nr. 57, p.355-356
 1-sic bine accentuai pe parcursul cârtii * doua n acestei Convorbiţi faptul
câ voin|a noastrfl bunâ şi virtutea noastTft nc sunt date de Dumnezeu, dar
meritul sau ncmcritul nostru, constă in a ft sau nu de acord cu îndemnul sau
Ajutorul lui Dumnezeu (cap, 19) .
în Convorbirea a lV-a (21 de capitole), Awn Danii) annlizea/A dorinţele
trupului şi ale sufletului, pornind de la afirmaţia apostolului; "t'iK'i trupul
ţudleşte împotriva duhului, nir duhul îm/mlrMi trupului Acestei) se împie­
tresc unul altuia, tti Si) nu faceţi cele ce aţi vr»f\ Această luptă care este
sAditâ in noi din grija Creatorului ¿sic de folos totuşi, căci eu ne cheamă sau
ne împinge cfttre o stare mai bunA şi, dacă n-ar exista, fitră îndoială că i-ar
urma o pace primejdioasă.
Se scoate in relief faptul cft noţiunea de trup, conform Scripturii, are patru
sensuri: I) omul in întregime, compus din trup şi suflet, ca in expresiile "$i
Cuvântul trup s-a făcut" sau "lot trupul un vedea mnntuîmi Dumnezeului
nostru"', 2) oamenii păcătoşi şi trupeşti: "Nu \\i rămân*' duhul meu In
oamenii aceştia, pentru câ ei sunt trup"', 3) alteori Însemnează păcatele: "voi
nu sunteţi Oi trup ci în duh", sau "Carne*) şi sângele nu vor moşteni
împărăţia lui Dumnezeu": 4) uneori arată ceva înrudit sau apropiat, "lată.
noi suntem osul tău şi carnea ta", sau aşa cum spune Apostolul: "Doar \oi
izbutiţi să ştiţi râvna celor din carnea mea şi că mântuiesc pe unii dintre ei."
Deci, cuvântul trup - în cadrul dezbaterilor din această convorbire - , nu
trebuie înţeles ca om, ca substanţă adică a omului, ci în sensul voinţei şi a
celor mai rele dorinţe ale tmpului. iar duhul nu înseamnă ceva substanţial, ci
dorinţele bune şi duhovniceşti ale sufletului (cap. 7 şi 9)n .
între aceste două pofte se situează voinţa noastră, care stă la mijloc, într-o
situaţie nu tocmai de invidiat, deoarece “n-o depărtează blestemăţiile viciilor,
dar nu se împacă nici cu asprimea virtuţilor. Caută să se stăpânească de la
patimile carnale, dar nu vrea să suporte durerile necesare, fără de care nu se
pot dobândi dorinţele duhului. Vrea să aibă curăţia trupului fără biciuirea
cărnii, să câştige puritatea sau curăţia inimii fără truda veghei, să se
îndestuleze de virtuţi duhovniceşti păstrând odihna trupului, să capete harul
răbdării fă ră neplăcerea vreunei injurii, să aibă umilinţa lui Hristas fără
renunţarea la onorurile lumeşti. (...). pe scurt, vrea să aibă bunurile viitoare,
dar să nu le piardă pe cele prezente.” Astfel, din cauza celor două dorinţe,
care se luptă între ele şi se opun una alteia, voinţa sufletului, care nu con­
simte nici să se supună întru totul dorinţelor carnale, nici să asude in
osteneala virtuţilor, este ţinută intr-un fel de dreaptă măsură.78

77 Ibidem, m , 19, p. 162-163; P.S.B., nr. 57, p. 360-361.

78 Ibidem, IV, 7,11, p. 172-173,175-176; P.S.B., nr. 57, p. 366-371.
219
 in timp ce această luptă se dă în noi, cu m are fo lo s , zice A w a Daniil,
hotărârea de a ne desăvârşi, ne împinge să depăşim această stare “căldicică”
şi să dorim curăţia inimii nu prin nelucrare şi lipsă de griji, ci prin sudoarea
permanentă şi prin frământările sufletului. Este de asem enea foarte bine
surprins rolul pe care-l joacă voinţa noastră în lucrarea poftei (cap. I2 )79.
Convorbirea a V-a (27 de capitole) tratează din nou p ro b lem a celo r opt
vicii principale, care au fost deja tratate de Cassian în lucrarea A şezăm intele
m ănăstireşti. Convorbirea aceasta este susţinută de A w a Serapion. Trebuie
să precizăm că unalizele pe care le face Serapion adâncesc anum ite aspecte
legate dc unele păcate, I M să repete cele afirmate deja în A şezăm in te.
După modul cum A w a Serapion prezintă aceste vicii, rezultă că ele sunt
dc două feluri: unele naturale, cum este lăcomia la m âncare, şi în afara
naturii, cum este urghiroliliu. Iar lucrarea lor este îm pătrită. U nele nu se pot
petrece fără acţiunea trupului, cum este lăcomia la m âncare, iar altele se să­
vârşesc ţâră vreo implicare a trupului, cum este trufia şi slava deşartă. Unele
sunt puse în mişcare prin cauze din afară, cum este arghirofilia şi m ânia, alte­
le sunt determinate de pricini dinlăuntru, cum sunt Icnea şi tristeţea.
Deoarece cel ce este stăpânit de aceste patimi suferă dc o boală dublă - atât
trupească, cât şi sufletească -, trebuie ca şi remediul sau tratamentul să fie
dublu. Astfel se recomandă pentru trup să fie înlăturate chipul şi materia care
ispiteşte, pentru ca pofta să nu se dezlănţuie, iar pentru suflet, la fel, ca să nu ia
nuştcrc In cl gânduri necurate. Se recomandă mui presus dc toate meditaţia
asupra Scripturilor, privegherea şi rctragercu în singurătutc (cap. 3 -4 )".
Aceste vicii, deşi asaltează pe toţi oamenii, totuşi nu-i atacă pe toţi la fel.
La unii preponderent este duhul desfrânării, pe altul îl asupreşte furia, pe altul
gloria deşartă, altuia li stă în creştet trufia. Toţi suntem loviţi de ele, dar In
chip deosebit (cap. 13 ) .
După cum mărturiseşte Cassian, expunerea şi analizarea celor opt vicii
BOU păcate pe care a făcut-o A w a Serapion uu fost necesare, clarificând
unumite aspecte legute dc ele: "deşi erau ascunse în inim ile n oastre, zice cl,
şi ne hântuiau zilnic, el ni le-a lăm urit aşa dc lim pede, încât n i se pă rea că le
vedem ca şi cum ar f i fo s t aşezate în fa ţa ochilor noştri, ca intr-o oglindă”
(cap. 27)".
In C onvorbirea a V l-a (17 capitole) se tratează despre uciderea sfin ­
ţilor. Problema aceasta a fost ridicată de cei doi Părintelui Teodor, pe fondul
unei profunde tristeţi, ca urmare a veştilor pe care le-au prim it din Palestina.

79 Ibidem, IV, 12, p. 176-179; P.S.B., nr. 57, p. 369-371.

M Ibidem, 3-4, p. 190-192; P.S.B., nr. 57, p. 378-379.
1,1 Ibidem, V, 13, p. 204; P.S.B., nr. 57, p. 387.
n Ibidem, V, 26, p. 216; P.S.B., nr. 57, p. 396.
220
Lângă satul T hecoa - locul de baştină al profetului Ammos în plin deşert,
trăiau mai m ulţi m onahi care, din nefericire, au fost ucişi de tâlharii saracini.
A cest fapt a adus nu numai mâhnire în sufletele lui Cassian şi Gherman, ci şi
sm inteală, pentru că nu puteau înţelege cum nişte b&rbaţi cu atâtea merite şi
virtuţi au fost ucişi de nişte tâlhari şi, mai ales, cum a răbdat Domnul
săvârşirea aceastei crim e abom inabile faţă de slujitorii săi.
A vva T eodor este direct, arătând că o astfel de chestiune tulbură de obicei
sufletele acelor care "au pu ţin ă credinţă şi ştiin ţă " şi cred că faptele bune îşi
găsesc răsplătirea aici, fâră să cugete că sfinţii nu sunt răsplătiţi pentru
virtuţile lor în prezent, ci în viitor (cap. 1 - 2 ) .
Este deosebit dc interesantă apoi analizarea bărbatului desăvârşit, care în
mod figurat este numit am bldcxtru (de la cuvântul grecesc a jito re p o & ţio i).
A şa de exem plu, în cartea Judecătorilor a fost acel Aoth, care "se fo lo sea de
am ândouă m âinile cu aceeaşi îndem ânare". Această virtute, în sens sufletesc,
duhovnicesc, o are “bărbatul desăvârşit" şi, prin efort, o poate dobândi
flecare dintre noi. Pentru a se face înţeles, Avva Teodor explică; “bărbatul
duhovnicesc are dreapta, adică biruinţele duhovniceşti, atunci când, deşi cu
su flet arzător, este stăpân p e toate dorinţele şl poftele, când rezistă sigur de
sin e o rică rei Ispite diabolice ş l respinge sau nim iceşte fă ră trudă şi greutate,
viciile cărnii, câ n d înălţat de la păm ânt, p riveşte p e toate cele prezente şi
p ă m â n teşti ca p e un fu m deşert şl ca p e o um bră g o a lă ...câ n d înalţă către
D um nezeu rugăciuni curate şi fă ră preget, când, aprins de atâta ardoare a
sufletului, trece cu toată repeziciunea către cele ce nu se văd şl sunt veşnice.
...L a fe l a rc ş l stânga atunci când este p rin s în vârtejul Ispitelor, când
flă c ă rile do rin ţei îl încing p o ftele trupeşti, când tulburările m âniei li aprind
fo c u l fu riilo r, câ n d este am eţit de fu m u l trufiilor ş l a l am biţiilor deşarte, când
îl apasă tristeţea aducătoare de m oarte, când lenea ll asaltează cu toate
uneltele e l ş i când, dispărându-l orice elan duhovnicesc lâncezeşte intr-o
sta re călduţă ş i intr-o am ărăciune nelăm urită... p ărăsit nu num ai de cugetări
drepte ş l înălţătoare, dar chiar psalm ul, rugăciunea şl zidurile chiliei ll
su p ă ră ...; câ n d m onahul este asaltat de acestea, să ştie că este sub stăpâ­
nirea stângii. Aşadar, cel ce in m ijlocul acestora, p e care le-am num it că sunt
de p a rtea dreaptă, nu se irufeşte ş l nu intră in e l înfrângerea deşartă, iar in
vâltoarea celo r zise de partea stângă luptă bărbăteşte, fă ră sâ cadă pradă
deznădejdii, c i m ai degrabă îşi ia din cele potrivnice arm e pentru exerciţiul
răbdării ş i a l virtuţii, acela se va fo lo si de am bele m âini ca de m âna dreaptă
şi, trium fător în am bele fe lu ri de lucrare, va obţine laurii victoriei atât p e
fro n tu l d in dreapta, cât ş i p e cel din stânga.” In rândul celor care s-au

Ibidem, VI, 1-2, p. 219-221; P.S.B., nr. 57, p. 397-398.

221
 |ic (,} u t i l u l *1» g l m Iu, I ut ttb i j II IftUludu p»~ |ny f| j/i. I ii'iil

|HI|I 10)*^
I «MI Ml lll# «rt M \ II M I I I ( j| i-M|tlllll#I fl M V III H |^ 1 fiu M||>llff|u| fflllll
iif4|lMUli tiu A v v t MufUfUIN 'lulibnl t n i fffiff fntiţhl <f/////u///#> | / lil/liliinir
linOŞOI nhllnb- i if Inii ii tigllOibl ti$ HftfftPlp tflll" I II llf MfilM OIIVlllIu ulii
gltllHUl I1 IfllMiilii* • I MINIMII |IU Mli-Nl MWA t IIIM, |M < Ml» Viii ld# i m || VII M,
ii.th nul HvuptP ftiift d fllp wfff IlffUOtOPiliotu fu fU lu ln l | / iln h in U f lolt*
pl nfi /« thihtivnh Wffl P iP i'ltiliii Mfl In iii Mif»irt I miivmiIi Ii « nu imIuiA f|
I nil» In miiaIIsii #tlflt-A fin hiiu ii lUgg Mpuiulnr |yj I iîNNluir
A i 11 MurUIHIA MÎIlIMA <11 NUlIuIllI UNIM lll pM|IHM)|W|||/| I UitI |i Kilo f| l/llll- l!M(
fj «mi tiu •Alt* ml unii I umiImn hi lumini ilt* I Hiiiiih s» ii || |n imiiiI<-iii|i|<i(I<
«l’itiiiKtfo, Inului^ (Iu ti M<’ U nii Iflltu lin mionI Itignş, lupt Iiiii|miI I ii Iul fi min
itMi, u lii liuiiiu mnltilA, mfuvAi UMpflillJII |j tiu NuHplin A, fl lu liiiii IImi mi manIA
l u n + if t iiit " u in im ii iimanIiu îmi liulmlu na h puuuill iii nmmiuii ihiIiii II iiiiniiiu,
|Ut| fl llll IUlIIIIIU/uli, I m mImmiI Ui | | illlilIIIIUIllUiuA IMUNllIlil l l| itlivllllulu |lNil|
miululwl "fortuit IhVhiiiiil i>tf/% * iiiu ii/uhn ilu Io rum, lioiiiiiin>"\ ul fin
UfmUU In liilmit AU unuiluM pAuA lll lin* Ilu< I, du uni mIAiii A «ImIiiiiiIu Im Inimii
In IliluUi du uni duftludu nA Mfv/Aiii lll liilmllu imminIi » llu uit'Alllu iidli;A
piimlniiU tutu dut Iii ihimiiust ii, llu im ImmAi IIu , ttdluA Inulu tu|u |iAlllAlllufll fl
împuţii I Ifli A ii mi «I m iu puniuii imhinI i A nA Imuuiii imuni Iha i ii, mii I iii I)
dnjumi Mâliltilloriil pu I miU ui '7 iu • p i ugpiofi ppIp ip Ip hi IiiIiiiiIp iHimirr?"
A t am lurantlA tlA lipul g f ulii piu Niiiiifidul i miu, Iu iiplulii nu, mn| u rupiu/un
Iaium « aii tuliHfinip il im unIuI iii Iii |I tluNAvAiflIu, iM iu pilii |iii |uiuii Iul nu nu IiinA
diiNft du uAridml IlilAmplAInuiu fl iiupnlilvllu ul, tliipA juduuiiUl na. Iu imIiii IIuii
lAl A llli'l n iliuiflttlu pu Ut?Iu llllllU MUU Iu |UNplll||UM |iu i olu iu|t), UIMII lll NU Npllliu
iii uniţi figurai " i <ii i po su m mo tu b puiPivti olh iiivn, ovdihl tu b piilttwti
toi^i MoIJofl f i tir tliPMlIiln, itf/li Ipu f i *$> iliini f i (iltuin nvino» f l vllIPi fl
%/o/liotolni WPU "A ) </i thixtm fl /o* * "*
Pum ni m p u iu ţ i d u t u i f l / b u i i i l u u d i i l i m l l u f l pm IIi i i i Iu , A v v u S u ru iiiiN ruuu
immimIa t Alt? v <i r i iiii u , p n l i l v i l Î iit l u iiiu iilu l A jîO N ln lu I llÎ ; iu l A l tiu lu iild i OliUlIlIfii
m iu , ii i i M i n l A i i t l R flg u fjlu iu Iu f n o ln n u nit? p t d l u l t u , Iu u l u i l u u f l u p r in lo iiu iil f l
ju d t H M iA v i i i n u i t ' f l p r i n tlnml t liip A lm p A rA | ln t r n i r l l o r ; t ip u l I r u b lilu nA IiiAiii
plutofp «fnijfiH/pr,
im

' t u tu u ru u iu iiir u A tiu ii u u l u i i p l u p l u l tiu l u v l l u r l l u vrAj

i i i A f i d u i , t iu l u l l m i A i i l u p iiu lu u llu iu u d u r A iil u u lg t if u f i u u p o r iu ilo mAu u |IIoi
n m N N n a

M fMptn, vi, io. p :)n 229 l'.s.lt,, nr. 57, p 404-403

* "N iifiuiiitr NunulifAtli ui ttinilnunilMu vinim uniulndNt|tiu niiI Apuoilluni ublmlMin
HanBJUiTî, (gtHMîl nlngoltiii «mnmiiN vuiiuiuliuiiu pntu tuiuiU iiduilnill; »IiicIloHonini
riicttiduja iiunuitufr t upiuniuji . (Ihh/tm , V II, I, p, 244; nr. 57, p> 4 1 1).
nihlIollict’M i ud < XC Vil. P ,0 „ f, 101, oul, AA1I1
* ( O ii ^ i n i r r VII, 4 5, p, 24 7 252, l*..VII„ nr. 57, p 415*416.
 <>»» fihlimnlfi in numi iimiin iHmmn wi/nf iniitul/lll înnninitii
►*!»• fjju mNl|H/'-M //-t itlHHfiifţji i | m ,Iful //iflzf/jiijldkh- i ‘Hiill 1 '■< h u n ,
Ml M<• ( U ||||||||)| M*p- ilf/ltllll U lhlH k'lllll'l /|i* mI*IMM)|* m/MM-|h llU^mmul'M <)
)||| Vil I) I» /nil /jilţ j|| ||)|||ll/||* )»jMlMtf||MI M Ulii ţj <npn- )/** pAMlAMful *
inului (llIţMMIIM- ţl MM VII 11 HIMM-ţlMMMl i|w HfVlHl»l* *fMjPM)j*M|* w!*- l/l'/A fnlm
Ui h< i U f i i t t n h f lllllllll ¡IU flftltftllfl Ml O lli/il, »1 V» MMMM/c »M MM hlIUÎlHI lh m*• w
|tf|/|)|||u ||u fU}Htillll |/< M||n m MVl|l t i " h itf i ) J r
lip lW llW li W li) |(t|lll' l l In illAVul, IV-h-Wlc |ifM -l/j.n/fi >ti Ih/j, nmiimill,
HUMlMII ll|ll||ţ| |l»-|)l' l|<- VKtijjll VrAIlMMţlllM), I lin ci. l/J/MM« llinlliUlM
IIMHţlin itjlii; ||J)M-, iliil IMlMIIll HmIm MMAImIiI Ht:, MM ţl mIiI)|/HimIM Mfci MlfA|/MMm
i i-U f#|| H mm iim jiului mm i |m m mm )di|)||||/< Iii |/in ni, i(| mmmihI < J»* fii I !/i#u)U
Movului |MMIiu Ulii imIoVAI HA Mm )u|»I|,-UM» M, »Im lll lini iiV'-MI HiihflUljiU v»Mm|^I,
IM'jll llllurniuillul Mliulll IMilIlIUl HMfl |Un|)|M|/uiM UjlIlMl» |m) 1 h luni«- »/ >.<♦ !*<,
NmJMMMH llllllllj/ll lljlllu/ lll Iul IMiIMMu /UII, MIM' 0Hli I M liu ill MMll mmm# «Ui II
(imlţliiiMii iimmIuiii uium liijiin )iii|iulilvii iiuiioiin " I l i i n i i i i u m i nu muţim i fl nu
tflflPUWPtJMil ulii i1 illillH il l l l i i i n I hulit¿t flill l'h liu f l m in f u ţ lu ţ i nu iin/iiiiin in
u f i i M in u til im u n ii, i'h in i f f n n vnin f l f i n un im m n n nu t in iu In u ii i î l i u i w * Ul
IM I IIIIVMlIlIlVN II VIII U, Awil tfuiMllUH ninill/* Il/M nUlllllllIlhi «MD
lin h u 'llu tlt’iiu iiih ii Mm hmIiIIiMm/A i A Im im n/m mu ii *m ui filiflH i Am, ¡un
/MIIAimIu HMlinului i Ailoill llljn..|||i||, *ni* (lll flpV0|)il /llilViill (• M|i t) X j1'1
Aţii (lii|)A i uni Mi|/uii|ui lumi II hm iIiiii iuimi* iliijiA iimpuii, hIu |Ih , uimii *
Hllll iU:UUlllA(l, Ithlful MA mhIhIA IiijdjiI VMhIIIu i I, (1j||f|i A linliHIllll umimmiIIim viiUi
Iui Miiuuim/ pii, ţi miIimuuIiaIIi iimmIiu mA hiiiiI mul uimi jiiîhIm uulliilţi iiiiudI» Im
ImI ţi iluhiiMl» iimmiihiIm hiiiii muihIiihm îIm iiulurl iiimI m U ţi nmi mipu«»
IIMMHluiil I.UUMll lll MHIm UHlU uliii lIlIHllMl <|m i Jl Il|l|l|lII "IhiUl lll illllllfj tiuUlii
n il Iii niunulv Im Ifo lw hiil, in im iiiu b fAvu/m/Av" Iul Hm)||iIiiim iiiAHmupţiM,
iiiiiiaHmi0uiih, mA Hmmiiim tlind 0 noi mim (lui Iiiupii imul luni ţl imul iau ,
imIiimAiiiI ii Hurie 1I0 ojltlU1 lillilluo N|)|M IImhIinim ( Mtui u u«lu i|mmmiI)|| llv
uiU i» -Mini MHla lupliil i'A HoromiH liuu» iMluriu|A Iu nun din lin iMill» l'Aiiujilm
A|>uHiii||i'l, 0 vui'hii 1I0 I'AhIoi iiI IiiI lluruiii, miiim, hihiiim mI, "nu \uirhtmiu urnii
dusfifu nul tlo l tnnurl"(mi\), h -17)g^,
( 'oiivorhlrt'u 11 l \ 11 ( IM 1I0 uiiplluln) mhIm huh(IiiuIA ilr A vvii hmn ţi nu
fu to n iiu iw ohhniw lluu n iffA u lu iilh No Huhliiiln/ii n i >olui/A
roniuA, ini pilim ulm iiinţii uoIiicoImIA fn mgAoluiio Poulru u puiou <i)uug0 ţi

M hulm, VII, A. p M \ )S}\ |»,N,B„ m 37, p 417411,

w Ihhlm, VII, N, |i JM-3M, P.N.H., m 57, p. 419
1,11 Ibhtom, VIII, A H, 1, ||, p, |4 17; l'.N.Il. 111 S7, p 4 IN 440
f i Ihhlm, VIII, IA 17, p, 2S-2S; P.N.H., ur 57, p 441 44>, PAnlortil lui Idnuu,
Slmlllludo VI, 2, |»9, Iu IM«., 1. 2, t’ol. %a Ui>9, uuiilIrmA liivAjAiina tm
dltivol Qnr@ur unuAri pu llat tiro oui, cu ţl iMpro un iiitfai imn, mu' I rit npAiit
 realiza o rugăciune curată, trebuie să eliminând total orice gând la cele tru­
peşti, apoi, să nu existe nici o pricină şi nici o grijă despre cele m ateriale, care
trebuie uitate cu desăvârşire, şi în al treilea rând să fie înlăturate toate pa­
timile: defăimarea, flecăreala, neseriozitatea, tulburarea mâniei şi a tristeţii,
imboldul vătămător al poflei trupeşti şi al arghirofiliei. D upă ce am înlăturat
acestea trebuie să fim preocupaţi ca la baza rugăciunii să aşezăm smerenia
sau umilinţa, zdrobirea inimii, curăţia sufletului şi luminarea Duhului Sfânt,
intr-un cuvânt “clădirea duhovnicească a virtuţilor."
Fin analist şi psiholog, A w a Isaac prezintă stările şi felurile de rugăciune,
afumând că nimeni nu poate avea întotdeauna aceeaşi formă de rugăciune.
Intr-un fel se roagă cineva când este liniştit, în altfel când este apăsat de
greutatea tristeţii şi a deznădejdii, iar altfel când este înviorat de biruinţele
duhovniceşti, altfel când este slăbit de puterea ispitelor, altfel când cere do­
bândirea harului sau a vreunei virtuţi, precum şi scăparea de vreun viciu,
altfel când este înflăcărat de dorinţa lucrurilor viitoare, altfel când trăieşte în
lipsuri şi primejdii (cap. 2 - 8 ) .
In cap. 18-23 se face o frumoasă şi adâncă tâlcuire a cererilor care alcă­
tuiesc rugăciunea T atăl nostru. Cererea “şi nu ne duce p e n o i în ispitc?\ de
exemplu, pune o problemă destul de însemnată: cum se poate rezolva
contradicţia dintre această cerere şi ceea ce spune Scriptura: “ Jb / bărbatul
care nu este ispitit nu este bărbat" sau “F ericit bărbatul care rabdă ispita.”
Dacă ne rugăm să nu îngăduie să fím ispitiţi, cum se va dovedi virtutea
statorniciei în noi? Lumina explicativă adusă de A w a Isaac în această ches­
tiune este de o subtilitate speculativă extraordinară. El zice că Mexpresia «nu
ne duce pe noi în ispită», nu înseamnă a nu îngădui a fi ispitiţi, c i a nu
îngădui să fim învinşi când suntem isp itiţi’ (cap. 23)929394.
Sunt recomandate să fie făcute acele rugăciuni prin care cerem numai
acele lucruri care se cuprind în “cererile” rugăciunii domneşti. Acest model
nu conţine nici o cerere de bogăţii, nici o aluzie la demnităţi, nici o dorinţă de
putere şi vitejie, nici o menţiune de sănătate corporală sau de cele vremelnice
ale vieţii. “Ziditorul veşniciilor - spune A w a Isaac nu vrea să fie rugat
pentru nimic trecător, pentru nim ic fă ră preţ, pentru nim ic vrem elnic"(cap.
24)m.
Rugăciunea făcută cu zdrobirea inimii produce lacrimi duhovniceşti. Sunt
diferite cauze ale lacrimilor în timpul rugăciunii: uneori plângem când spinii
păcatelor ne înţeapă inima; alteori plânsul apare din contemplarea lucrurilor
veşnice şi de dorul de acea lumină viitoare, pentru care izbucnesc izvoare

92 Conférence IX, 2-8, p. 40-49; P.S.B., nr. 57, p. 454-459.

93 Ibidem, IX, 23, p. 60-61; P.S.B., nr. 57, p. 467.
94 Ibidem, IX, 24, p. 61 ; P.S.B., nr. 57, p. 467-468
224
bogate de lacrimi din nestăpânirea bucuriei şi din mare entuziasm; sunt de
asem enea lacrimi pe care le produce nu conştiinţa păcatelor proprii, ci a
păcatelor şi a răutăţii altora (cap. 29) .
Se recom andă ca rugăciunile noastre să fie nu numai dese, ci şi scurte, ca
să nu poată duşmanul întinzător de curse să ne strecoare ceva in inimă în
timpul rugăciunii. Aceasta este jertfa cea adevărată, fiindcă ‘je rtfa p e care
D um nezeu o vrea este inim a curatcT (cap. 36)%.
C o n v o rb irea a X -a, în 14 capitole, este rostită tot de A w a Isaac şi are ca
subiect tot rugăciunea. D upă ce în primele capitole, vorbitorul se referă la
tradiţia Paştelui în Egipt şi la erezia antropomorfiştilor, revine la tematica
rugăciunii, ocupându-se de rugăciunea desăvârşită. Condiţiile unei astfel de
rugăciuni sunt: căldura, sm erenia, sim plitatea, nevinovăţia. Fiecare monah
este îndem nat să-şi am intească neîncetat de Dumnezeu, să alunge toate preo­
cupările străine şi să înlăture din suflet toate ispitele şi grijile trupului care
l-ar putea abate de la atingerea ţelului său: desăvârşirea. Este recomandată
rugăciunea aceasta: “D um nezeule, spre a ju to ru l m eu ia a m inte! D oam ney
să -m i a ju ţi m ie grăbeşte-T e" (Ps. 6 9 ,2 ), care trebuie rostite neîncetat, pentru
ca în înfrângeri să ne ridicăm, iar în biruinţe să fim păziţi şi să nu ne trufim.
La fel se recom andă şi meditaţia neîntreruptă la acest verset. Mintea trebuie
să păstreze neîntreruptă această formulă, până ce, întărită prin folosirea ei
neîncetată şi prin permanentă meditaţie, va respinge şi va îndepărta mulţimea
şi prisosul tuturor cugetărilor şi, astfel, restrânsă la simplitatea acestui verset,
va ajunge cu uşurinţă la acea fericire care deţine locul întâi între celelalte
fericiri evanghelice... In felul acesta, mintea va ajunge la acea puritate a ru­
găciunii. In timpul adevăratei rugăciuni, cel care se roagă nu vede şi nu aude
nimic, ci întreaga lui fiinţă este învăluită în flacăra duhului. Ajuns la această
stare, fără să mai audă sau să mai simtă ceva dinafară, sufletul nostru se
dăruieşte în gem ete şi cu suspine lui Dumnezeu (cap. 10-11)9 59697. D e aceea, cum
vrem să fim găsiţi când ne rugăm, aşa se cade să fim şi înainte de timpul
rugăciunii, căci m intea se pregăteşte, în chip necesar, dinainte pentru rugă­
ciune şi pe cel ce se roagă îl înalţă la cele cereşti, sau îl coboară la cele
pământeşti gândurile pe care le-a avut înainte de rugăciune (cap. 14)98.
Este interesantă şi demnă de remarcat concluzia lui Cassian, de la sfârşitul
cap. X IV al C onvorbirii: “...a m înţeles bine că nim eni nu este înlăturat de la
desăvârşirea inim ii din cauza inculturii sa le ş i că înapoierea rustică nu este
o pied ică în a obţine curăţia inim ii şi a sufletului, p e care o p o t dobândi cu

95 Ibidem, IX, 29, p. 64-65; P.S.B., nr. 57, p. 469-470

96 Ibidem, IX, 36, p. 72-73; P.S.B., nr. 57, p. 474..
97 Ibidem, X, 11-12, p. 90-94; P.S.B., nr. 57, p. 482-488.
98 Ibidem, X, 14, p. 95; P.S.B., nr. 57, p. 489-490.
225
 prisosinţă tofi, <Mh$* păstrează întotdeauna sănătos ş i în treg g â n d u l către
Dumnezeu. prin m edita fi* la acest verset" .

Al doilea ciclu sau a doua serie de Convorbiri d u h o v n ic eşti a lui

Cassian. care includ Convorbirile XI-XVII, începe cu o nouă P re fa ţă de­
dicată stareţului Honoratus, întemeietorul şi întâiul stareţ al m ănăstirii din
Lerin, devenit mai târziu episcop la Arles, m ort în 428, şi călugărului
Euchcrius, care a devenit în 435 episcopul Lyonului. S eria a fost term inată şi
D e r w a s J . C h /tty

publicată în anul 427,0°.

De fapt, această Prefaţă nu este altceva decât scrisoarea de însoţire a
acestor convorbiri. Primele două volume scrise de C assian (A şczăm intelc
mănăstireşti şi primul ciclu de Convorbiri: 1-X) au produs un entuziasm
nespus cititorilor săi. Astfel, Honoratus, care a înfiinţat o m ănăstire la Lcrin,
a impus învăţăturile călugărilor egipteni prin propria sa viaţă, iar Euchcrius s-
a hotărât să călătorească în Egipt, ca să vadă m inunile de acolo cu ochii lui,
“cu o turturică curată, către acele ţin u tu ri vestite p e ca re le vede aşa de
aproape soarele dreptăţii şi unde virtu ţile dau d in b elşug roadele lor
coapte." De aceea, continuă el, “puterea dragostei nu a îm pins, ca
răspunzând dorinţei unuia şi fe lu l de osteneală p e celă la lt să -m i iau asupră-
m i sarcina grea de a scrie, pentru ca celu i d in tâ i să -i crească autoritatea in
P U S T IA - C E T A T E A LU I D U M N E Z E U

fa ţa fiilo r săi sufleteşti, iar p e cel de-al doilea să -l scu tesc d e trebuinţa unei
călătorii aşa de prim ejdioase” *101. Scopul scrierii acestora a fost de a suplini
lipsurile sau părţile întunecate care ar putea m icşora valoarea învăţăturii
despre desăvârşire, expusă în lucrările precedente. MD acă e le nu vo r p u tea să
potolească sfânta voastră sete de învăţătură, conchide Cassian, a lte şapte
cuvântări, care urmează să fie trim ise către cu vio şii care tră iesc în
Stoechade, vor îndeplini, precum cred, dorinţa voastră a rză to a re"102.

| Ibidem, p. 96; P.S.B., nr. 57, p. 490.

Honoratus a devenit episcop de Arles în 428. întrucât în prefaţa celei de a doua
serii a Convorbirilor, Cassian nu-1 recunoaşte şi nu i se adresează ca unui episcop,
înseamnă că el le-a terminat de scris, înainte ca Honoratus să fie ales episcop,
deci, probabil, în 427 (vezi Nora IC Chadwick, Poetry and Letters in Early
Christian Caul. . ,p. 224.)
101 Praefatio, P i . , 1 49, col. 845A-846A; Conférence, Préface..., ed. E. Pichery, t
II, p98-99; P&B., nr. 57, p. 500.
Praefatio. op.cit, col. 848A; Conférence, Préface..., p. 99; P.S.B., nr. 57, p.
500, iii V' »
226
 Mai precizăm că cele şapte C onvorbiri incluse în acest ciclu au fost
ţinute la Panephysis, în Tebaida, de primii trei sihaştri pe care i-au vizitat
acolo, în tim p ce Cassian şi Gherman locuiau în comunitatea lui Archebius.
Cu alte cuvinte, deşi C onvorbirile X I-X V II urmează C o n v o rb irilo r I-X,
în corpusul unitar al lucrării - fiind scrise după acestea ca timp însă, ele au
apărut sau au fost susţinute înaintea acelora din primul ciclu, şi anume pe
parcursul începutului primei şederi a lui Cassian şi Gherman în Egipt.
C o n v o rb irea a X l-a (15 capitole) are loc în Panephysis, unde locuiau cei
trei sfinţi sihaştri: Cheremon, N estor şi Iosif. A fost susţinută de A w a
Cheremon, care a fost recomandat lui Cassian şi Gherman de episcopul
Archebius. Acest sihastru era de o înţelepciune şi ştiinţă rară şi deosebit de
lucid, în pofida faptului că depăşise pragul a o sută de ani. La toate acestea se
adaugă autoritatea vieţii sale sfinte.
Tem a învăţăturii dezbătute de A w a Cheremon a fost desăvârşirea. La
rugămintea celor doi tineri monahi de a-i învăţa şi de a le oferi hrană duhov­
nicească, Cheremon le răspunde cu o uimitoare şi dezarmantă smerenie:
“Cum să vă învăţ ceea ce eu nu fa c , sau ceea ce acum îndeplinesc m ai p u ţin
şi mai anevoie? D e aceea nu am îngăduit până la această vârstă să locuiască
nici un tânăr cu m ine, pen tru ca exem plul m eu să n-aducă altuia vreo
deznădejde. Niciodată învăţătura cuiva nu va avea autoritatea de a se
impune, dacă el n-o va sprijini prin pilda faptelor sale"(cap. IV)103.
El se referă apoi la învăţătura apostolică despre cele trei virtuţi: credinţa,
nădejdea şi dragostea subliniind că trei sunt şi motivele care-1 împiedică pe
om să se abţină de la păcat şi vicii: 1) teama şi gheena de legile de aici; 2)
speranţa şi dorinţa împărăţiei cerurilor şi 3) sentimentul binelui împreună
c u dragostea pentru virtuţi. Astfel, credinţa face ca de teama judecăţii şi a
pedepselor viitoare să ne ferim de contactul cu viciile; nădejdea, îndepărtând
m intea noastră de la cele prezente, dispreţuieşte toate plăcerile trupului, prin
aşteptarea darurilor cereşti; iar dragostea, aprinzându-se cu ardoarea minţii
către dragostea de Hristos şi către roadele virtuţilor duhovniceşti, face ca tot
ceea ce este contrar acestora să urâm cu tot dispreţul (cap. 6)104.
Se trece apoi la analizarea treptelor frumuseţii şi a roadelor virtuţii dra­
gostei. Starea de desăvârşire a dragostei ne este cu putinţă numai după ce am
depăşit pe aceea de teamă, aşa încât să nu ne mai supunem la rău, nu din
teama de rău, ci din dragostea de bine. in felul acesta, trecem de la condiţia
de rob cu teama de stăpân, la dragostea de fii ai Aceluia al cărui chip şi
asemănare le purtăm. Omul poate fi asemenea lui Dumnezeu numai dacă va
întinde dragostea inimii lui întotdeauna asupra celor buni şi asupra celor răi.

103 Conférence XI, 4, p. 103; P.SJB., nr. 57, p. 503.

104 Ibidem, XI, 6, p. 104-105; P.S.B., nr. 57, p. 504.
227
 asupra celor drepţi şi nedrepţi! desăvârşirea dragostei sau, mai bine zis,
semnul acestei desăvârşiri în dragoste este rugăciunea pentru duşmani (cap.
9-IO)105.
Se subliniază apoi feluritele trepte ale desăvârşirii, insistându-sc asupra
ideii că Dumnezeu ne cheamă de la trepte înalte la trepte şi mai înalte, de la o
virtute la o altă virtute, de la o desăvârşire la o altă desăvârşire, adică de la
teamă la nădejde, de la bucuria minţii la starea fericită a dragostei. Dragostea
urc puterea de a ne face din desăvârşiţi mai desăvârşiţi. Este subliniată şi
existenţa unei desăvârşiri a dragostei trupeşti, care se înalţă la neprihănire
(cap. 13),(*.
D e r w a s J . C h it ty

Convorbirea a X ll-a, sau a doua convorbire cu A w a Cheremon (16

capitole), dezbate problema neprihănirii, curăţiei sau castităţii. Accentul pus
de Awa Cheremon este lupta împotriva păcatului desfrânării. Această luptă
trebuie concentrată asupra a ceea ce el numeşte trupul păcatului', care este
alcătuit din multele mădulare ale viciilor, în rândul întâi fiind acelea prin care
omul păcătuieşte cu vorba, cu fapta sau cu gândul. Apostolul arată aceasta
atunci când spune: "Omorâţi mădularele voastre care sunt pe păm ânt:
ilestninarca. neeurâţia, pofta, dorinţa cea rea şi lăcomia, care este o slujire
la idoli.” Păcatul desfrânăm poate fi dezrădăcinat; el trebuie nu numai să fíe
ucis în noi, dor nici măcar ca nume să nu existe. Virtutea castităţii implică
răbdarea foamei, setei, veghea, munca neîntreruptă şi osteneala citirii cărţilor
sfinte şi plantează în locul lor bucurii duhovniceşti. Dintre aceste virtuţi, in
P U S T IA — C E TA TE A LU I D U M N E Z E U

special răbdarea stinge aprinderea desfrânării (cap. 2-4)107.

Sunt expuse şi analizate treptele sau gradele neprihănirii sau curăţiei: 1)
prima este cea a ruşinii, care-l ajută pe monah să nu fíe învins în starea de
\cghe de imboldirile trupului; 2) a doua c să nu zăbovească mintea în gânduri
de poftirc; 3) a treia, să nu-l ispitească vreo dorinţă la vederea vreunei femei;
4) a patra, să n-aibă vreo tulburare trupească, oricât de mică, în starea de
veghe; S) o cmcca, ca atunci când este nevoie a se vorbi sau citi despre
înmulţirea oamenilor mintea să nu fíe atinsă de nici cea mai m ici simţire a
vreunei plăceri, ci cu inima curată şi liniştită să priveasci aceasta ca pe un
lucru simplu şi necesar neamului omenesc, tlră să se gândească la ceva
necurat şi 6) a şasea treaptă a neprihâniei este să nu fíe cineva amăgit in
timpul somnului de vedeniile înşelătoare ale femeilor (cap. 7),w.
In pagini deosebit de adânci, Cheremon face diferenţa între adevărata
castitate, care se caracterizează prin linişte deplină şi continuă, de conţinenţă*28

* Ibidm . XI. 9-10. p. 109-112; P.S.&, nr. 57, p. 507-508.

Ibutem. XI, 13. p. 115-118; P.S3^ or. 57, p. 510-511.
w Ouăm. XII, 2-4. p. 122-126: P ^ A , nr, 57, p. 514-516.
" M a n , XII, 7, p. 131-133; A , nr. 57, p. 520.
228
sau începuturile ostenitoare ale înfrânăm. “Adevărata castitate este acea stare în
care omul nu se mai luptă împotriva dorinţelor trupeşti, ci respingându-le cu tot
dispreţul, îşi păstrează puritatea neîncetată şi neatinsă, şi nu poate fi altceva
decât sfinţenie. Lucrul acesta va fi posibil «când fra ţii vor f i împreună», adică
când trupul, încetând de a pofti împotriva sufletului, va împrumuta dorinţele şi
virtuţile acestuia, înfrăţindu-se în aspiraţii” (cap. 11)109.
Victoria personală împotriva desfrânării nu se datorează numai eforturilor
noastre personale, ci şi puterii sau ajutorului dumnezeiesc, ilustrându-se cu
adevărul din versetul: uD e n-ar p ă zi D um nezeu cetatea, zadarnic ar osteni
str ă je ru r (cap. 15-16)1,0.
C o n v o rb ire a a X lll- a (19 capitole) este susţinută tot de A w a Chercmon,
tratând despre a ju to ru l lu i D um nezeu1" . întrucât problema dezbătută în
paginile acestei C o n v o rb iri va constitui tema unei analiza mai ample a aces­
tei lucrări, ne vom limita să precizăm doar că în ea Cassian expune raportul
dintre har şi libertate, prin care combate predestinaţionismul Fericitului
Augustin, fără a-1 numi. Această respingere o face prin reliefarea sfintelor
nevoinţe ale Părinţilor pustiei.
C o n v o rb irea a XTV-a (19 capitole) îl are în centrul ei ca vorbitor pe
A w a Nestoros, care se referă pe larg la ştiin ţa duhovnicească. Se precizează
că ştiinţele profane sunt foarte numeroase, după varietatea disciplinelor, şi
sunt folositoare numai pentru o viaţă de aici. Ştiinţa duhovnicească, însă, e
superioară celei profane, ea compunăndu-se din două părţi: partea practică
sau a faptelor, care constă în depărtarea obiceiurilor şi în curăţirea de vicii, şi
partea teoretică sau contem plaţia şi constă în contemplarea celor dumne­
zeieşti şi în cunoaşterea celor sfinte. Cine vrea să dobândească “teoria” tre­
buie să urmeze cu sărguinţă şi cu toată puterea mai întâi ştiinţa practică.
Ş tiin ţa practică se poate însuşi fără contem plaţie, dar ştiin ţa contem plaţiei
fără practică nu se poate învăţa.
A ceste două trepte, aşezate în felul acesta şi deosebite, îl ajută pe om să se
ridice din starea de jo s a cunoştinţelor pe cele mai înalte culmi ale ştiinţei.
Numai dacă sunt urmate in această ordine, omul poate ajunge sus; dacă este
înlăturată prim a treaptă, nu se poate sări peste ea la cealaltă. Zadarnic tinde
către cunoaşterea lui Dumnezeu cel ce nu se fereşte de atingerea viciilor (cap.
1-2)"2.
Această desăvârşire sau ştiinţă practică are două temeiuri: primul este să se
cunoască natura viciilor şi metodele de a le înlătura, iar al doilea să se cunoască

109 Ibidem. XII, 11. p. 137-140; P.S.B., nr. 57, p. 523.

1.0 Ibidem. XII, 15-16, p. 144-146; P A R , nr. 57, p. 527-528.
1.1 Ibidem. X III, p. 147-181; P-SJB^ nr. 57, p. 529-551.
1.2 Ibidem, XIV, 1-2, p. 183-184; P.S.B^ nr. 57, p. 551-552.
229
şirul virtuţilor şi mintea noastră s i se formeze în aşa măsură în desăvârşirea lor,
meat să nu le mai slujească din constrângere, ci în desfătare să se hrănească cu
ele ca dintr-un bun firesc. Ştiinţa aceasta practică se manifestă a d extram , prin
multe nuanţe ale facerii de bine: învăţarea fraţilor şi grija veghetoare în con­
ducerea mănăstirilor; iubirea aproapelui prin slujirea celor ce se află în azile şi
în spitale; ajutorarea celor nevoiaşi şi obidiţi; miluirea săracilor şi dedicarea
activităţii învăţământului (cap. 3-4) .
A w a Nestoros precizează că ştiinţele teoretice sunt două, şi anume: inter­
pretarea istorică şi înţelegerea duhovnicească; iar ramurile ştiinţei duhovni­
ceşti sunt trei: topologia, alegoria şi anagogia. Astfel, topologia - este
explicaţia morală, care duce la curăţia vieţii şi la principiile de conduită prac­
tică; din domeniul alegoric fac parte acele adaosuri care sunt exprimate în
formă figurată, fiind vorba în chip tainic de altceva decât de ceea ce spun ele,
iar anagogia se ridică de la tainele duhovniceşti la cele ale cerului, mai înalte
şi mai sfinte.
Cine vrea să ajungă la această lumină a ştiinţei duhovniceşti trebuie să fie
râvnitor mai întâi în a dobândi curăţia de patimi şi a înlătura duhul trufiei.
Căci ştiinţa duhovnicească rămâne apanajul celor curaţi. Cititorilor necuraţi
ai Sfintelor Scripturi li se aplică proverbul din Pilde 11. 22: uIn el de aur în
râtul porcului” . Apoi trebuie să-şi însuşească umilinţa statornică a minţii,
care nu conduce la ştiinţa care împăunează şi trufeşte, ci la cea care te face un
iluminat prin trăirea dragostei de oameni. N u este cu putinţă ca o minte
nepurificată de gândurile si închipuirile necurate să dobândească darul ştiinţei
duhovniceşti (cap. 8 - 1 0 ) . Sunt amintite virtuţile prin care Apostolul nea­
murilor descrie drumul la ştiinţa duhovnicească: “m vegheri, în postiri, in
curăţie, ştiinţă, îndelungă răbdare, in bunătate în D uh Sfânt, în dragoste
nefifarnică'XII. Cor. 6; 5-6). Cele învăţate prin citit “să nu fie predate celor
necuraţi, deoarece învăţătura duhovnicească poate rămâne nerodnică, fiind
necuvântătoare din pricina că cel ce o răspândeşte nu o trăieşte, sau pentru că
cei chemaţi au inimi împietrite în păcate” (cap. 16-18)**115.
In Convorbirea a XV-a (10 capitole), acelaşi A w a Nestoros adânceşte
problema harism elor duhovniceşti. El începe dezbaterea, arătând că harul
duhovnicesc al minunilor se manifestă în trei moduri: 1) prin vindecări; 2)
prin cei ce zadarnic încearcă să vindece lipsindu-le credinţa ori lor, ori celor

P Ibidem, XIV, 3-4, p. 184-186; P.S.B., nr. 57, p. 552-553.

1.4 Ibidem, XIV, 8-10, p. 189-197; P.S.B., nr. 57, p. 555-559. Sfântul Grigorie de
Nazianz vorbeşte şi el despre însuşirile şi mai ales despre puritatea trupului, inimii
şi a minţii celui ce doreşte să vorbească despre Dumnezeu (Cuvântarea I teo­
logici, în P.G., 1 36, col. 11-25).
1.5 Ibidem, XIV, 16-18, p. 203-208; P.S.B., nr. 57, p. 564-567.
230
bolnavi şi 3) prin cei nelegiuiţi, săvârşitori ai unor lucruri minunate şi socotiţi
cuvioşi şi slujitori ai lui Dumnezeu, dar în realitate fiind instrumente ale
demonilor, care înşeală pe credincioşi prin semne şi minuni false, şi prooro­
ciri mincinoase. Nestoros recomandă că preocuparea noastră nu trebuie să fie
în a admira pe cei care pretind că fac minuni, ci mai degrabă să vedem dacă
ei sunt desăvârşiţi prin alungarea tuturor viciilor şi prin îndreptarea obiceiurilor
rele, care se pot realiza cu multă osteneală. “Partea cea mai înaltă a desăvârşirii
şi totodată cea mai mare harismă nu constă în săvârşirea de minuni, ci în
dragostea cu ra tă ... căci toate celelalte harisme pier, dar dragostea rămâne
veşnic". De aceea, vedem că Părinţii Bisericii n-au pus niciodată preţ pe să­
vârşirea de minuni. Ba mai mult, chiar dacă aveau, prin harul Sfântului Duh,
puterea pentru săvârşirea lor, n-au voit să-l folosească decât atunci când i-a silit
o trebuinţă cu totul deosebită şi stringentă (cap. I-2)116.
Cel ce urmează pe Hristos Cel blând şi smerit cu inima, săvârşeşte sau nu,
fără să se îngâmfe, toate minunile pe care le-a săvârşit Hristos, podoaba lui
unică fiind viaţa curată în plinătatea dragostei dumnezeieşti. A w a Nestoros,
consideră că este mai mare minune să scoţi din propriul trup îndemnurile la
desfrânare, decât să alungi duhurile rele din trupurile altora; este mai măreţ
semn să opreşti prin virtutea răbdării pornirile ucigaşe ale mâniei, decât să
porunceşti stăpânitorilor văzduhurilor; este de mai mult folos să-ţi fereşti
inima de muşcăturile foarte lacome ale deznădejdii, decât să îndepărtezi
bolile trupeşti ale altora; este din mai multe puncte de vedere o mai strălucită
virtute să-ţi vindeci bolile propriului suflet, decât pe cele ale trupului altuia
(cap. 8)11718*.
La acest punct al dezbaterii, Nestoros apelează la o întâmplare din viaţa
A w ei Pafnutic, prin care acest vestit luptător al lui Hristos a fost învăţat de
un înger în vis că este mai mare virtute şi mai sublim har să stingi pofta
lăuntrică a cărnii, decât să învingi prin semnul Domnului şi prin puterea celei
mai înalte virtuţi atacurile din afară ale demonilor, sau să le alungi din
trupurile stăpânite de ei prin chemarea numelui dumnezeiesc (cap. 10).r' 8
C uvântarea a XVI-a (28 capitole) cuprinde învăţătura despre prietenie
pe care A w a Iosif o prezintă în faţa lui Cassian şi Gherman. Despre Iosif,
Cassian ne spune că provenea dintr-o familie de vază din Thmuis şi că ştia
foarte bine nu numai limba egipteană, dar şi pe cea greacă, şi că putea vorbi
direct, fără tălmaci (cap. I ) 19. Inspirându-se din cunoscutul tratat Despre

1.6 Ibidem, XV, 1-2, p. 209-212; P.S.B., nr. 57, p. 568-570.

1.7 Ibidem, XV, 8, p. 218; PJS.B., nr. 57, p. 573.
118 Ibidem, XV, 10, p. 219-220; P.S.B., nr. 57, p. 574-575.
1,9 Ibidem, XVI, % p. 222-223; P.S.B., nr. 57, p. 576.
231

H supărare ar fr drepte sau nedrepte; 5) să caute a înlătura ca şi cum ar fi al lui,
jgg
P U S T IA - C E TA TE A LUI D U M N E Z E U
prietenie al lui Cicero120» Cassian face o examinare interesantă a originii
prieteniei, a legăturilor puternice în cadrul acesteia şi starea de puritate şi
desăvârşire a adevăraţilor prieteni.
Este prezentată o interesantă analiză duhovnicească, biblică, foarte subtilă
a legăturilor dintre fraţii creştini, începând cu lauda prieteniei dintre Cassian
şi Gherman. Se accentuează apoi ideea că prietenia adevărată şi de nezdrun­
cinat se întemeiază pe egalitatea de virtuţi şi dintr-o parte şi din cealaltă, pe
aceleaşi gânduri şi aceeaşi voinţă, acelaşi punct de vedere în a voi sau a nu
voi ceva (cap. 3)121.
In ceea ce priveşte temeliile sau fundamentele adevăratei prietenii, acestea
sunt: 1 ) dispreţuirea celor lumeşti şi desconsiderarea tuturor lucrurilor pe care
le avem; 2 ) în analizarea de către frecare a voilor proprii şi grija de a nu
prefera cele ale sale celor ale prietenului; 3) să ştie că toate, chiar şi acelea pe
care le socoteşte folositoare şi trebuincioase, trebuie puse mai prejos de
binele dragostei şi al păcii, 4) să nu se supere niciodată, fíe că pricinile de
supărarea fratelui împotriva sa, chiar dacă a început fără motiv; 6 ) să se
gândească zilnic că are să plece din lumea aceasta, iar acest gând nu numai că
nu va îngădui tristeţii să i se aşeze în suflet, dar va înăbuşi totodată şi toate
pornirile poftelor şi ale tuturor păcatelor (cap. 6 )122.
Avva Iosif atenţionează că nimic nu trebuie preferat dragostei, deoarece
despre ea Apostolul loan spune că aceasta nu este numai o lucrare a lui
Dumnezeu, ci Dumnezeu însuşi: “Dumnezeu este dragoste. C ine răm âne în
dragosterămâneîn Dumnezeuşi Dumnezeurăm âne în el. ”
Dragostea poate şi trebuie dăruită tuturor, chiar şi duşmanilor noştri. Dar
iubirea ca afecţiune se dăruieşte numai câtorva şi anume, acelora care sunt
legaţi cu noi prin acelaşi fel de viaţă sau prin tovărăşia aceloraşi virtuţi. însă
această dragoste - ca afecţiune, are mai multe faţete sau este de mai multe
feluri: într-un fel iubim pe părinţi, în altul soţiile, în alt fel fraţii, în alt fel
copiii. Dragostea faţă de copii, bunăoară, nu se arată într-un singur chip, fapt
care se poate vedea şi din exemplul patriarhului lacob, care, deşi era tată a
doisprezece copii, şi-i iubea pe toţi cu dragoste părintească, totuşi a înclinat
prin afecţiunea sa către Iosif (cap. 14)123.
Se recomandă apoi să oprim toate pornirile mâniei şi să le cârmuim cu
chibzuinţă ca nu cumva să cădem pradă furiei pe care înţeleptul Solomon o
fl cf. pr prof. dr loan G. Coman, Scriitori Bisericeşti din Epoca Strftromână...,
p. 239.
! Conférence XVI, 3, p. 224-226; P.S.B., nr. 57, p. 577.
122 Ibidem, XVI, 6, p. 227-230; P.S.B., nr. 57, p. 578-579.
i Ibidem, XVI, 14. p. 233-234; P.S.B., nr. 57, p. 583.
232
 osândeşte: “N ebunul îşi arată toată mânia, ia r înţeleptul o înfrânează.”
Mânia, dacă a izbucnit din cauza slăbiciunii omeneşti, trebuie ascunsă pentru
ca ea, înăbuşită în prezent cu înţelepciune, să dispară pentru totdeauna. Aşa
este firea mâniei: amânată, se ofileşte şi piere, dar lăsată slobodă, se aprinde
din ce în ce mai mult.
In ultimul capitol, A w a Iosif se pronunţă şi asupra prieteniilor încheiate sub
jurământ, arătând că s-a dovedit pe baza experienţei că acestea, în majoritatea
cazurilor, nu au durat, pentru că au avut la bază nu dorinţa de desăvârşire, ci o
dragoste pământească şi necesitatea de a respecta înţelegerea făcută. Prietenia
adevărată şi durabilă nu poate exista decât între oameni cu bune obiceiuri, cu
aceleaşi virtuţi şi cu aceleaşi năzuinţe de viaţă (cap. 17-18)124.
C onvorbirea a X V II-a (31 de capitole) este susţinută tot de A w a Iosif,
în legătura cu hotarele cuvântului dat. A doua învăţătură mult disputată şi
condamnată de către augustinieni - după cea din C onvorbirea a X lII-a -
este aceasta.
Ştim că înainte de a pleca din Betleem spre Egipt, Cassian şi Gherman au
făcut un angajament în faţa conducătorilor lor duhovniceşti de acolo, cum că
se vor întoarce. Dar dorinţa de a trăi mai departe în pustia Egiptului, printre
anahoreţii de acolo, a făcut pe aceştia să nu se mai întoarcă, călcând astfel
acel angajament. Acesta este motivul tristeţii copleşitoare, dezvăluită Părin­
telui Iosif, a cărui hotărâre o vor primi cu deplină supunere. De fapt trebuie să
precizăm că cei doi prieteni s-au întors în Betleem mai târziu, reuşind să
scape definitiv de povara chinuitoare a acestei promisiuni. Stările chinuitoare
ale conştiinţei celor doi tineri monahi, descrise aici, sunt anterioare întoarcerii
lor la Betleem pentru o scurtă durată de timp.
A w a Iosif a analizat profund situaţia, reliefând că suntem datori să înde­
plinim ceea ce am făgăduit; de aceea trebuie să ne ferim a lua hotărâri şi
angajamente pripite. O hotărâre pripită se va schimba cu iertare, ba mai mult,
cu laudă, dacă va trece la o parte mai bună, şi nu trebuie socotită călcarea
cuvântului dat, ci îndreptare curajoasă, ori de câte ori făgăduiala este cu
lipsuri. Acestea toate pot fi susţinute de afirmaţiile Scripturii, care arată cât
de nimicitor a fost pentru mulţi faptul că şi-au respectat angajamentele şi cât
de folositor şi de sănătos a fost, dimpotrivă, pentru mulţi că s-au îndepărtat de
ele. Mărturie în acest sens sunt aduse exemplele Sfântului Apostol Petru şi
cel al lui Irod. “Cel dintâi, pentru că a renunţat la hotărârea întărită cu jură­
mânt pe care o luase zicând: «Nu-m i vei spăla niciodată picioarele», a
meritat soarta nemuritoare a lui Hristos, dar, fără îndoială, ar fi trebuit să se
lipsească de harul acestei fericiri dacă ar fi ţinut cu încăpăţânare să-şi înde-

124 Ibidem, XVI, 17-18, p. 236-239 P.S.B., nr. 57, p. 590-591.

233
 plm m ttA cuvântul dai Iar 00) din urm «, crwllnoloi unui Jurftm fllll pripii, „
devenii un ucigaş ftrtutt crud. tn m lţâ n d u -l Ifl moarte p c Simitul Ionii Bo*
deşartă de a nu*fl p ie rd e juiftmânlul, « « alinului Hlnnm
le/Aiorul fi, din team a
tn osândi şi tn chinurile morţii v eşn ice. In Iunie iniţinlivele şl lucrările
noastre trebuie l | avem in v ed e te »copul şi după ci trebuie conciliu murmil
acţiunilor neutre” (cup 8»9jf »
lo tu ş i, conchide A vva Ioalf, "»ă iui tn inenţinerun unui cuvăni
ne tn d ă rjim
dat. dac a acuta ar aduce urm ări ca ta stro fa le, fiin d c ă este un cu v Ani omenesc,
nu duhovnicesc L ucrurile «unt sc h im b ă to a re mai ales ducii oam enii se schim­
b i" (cap. 2S)UI.
Ceea ce trebuie p ă l it cu sfin ţen ie, p e n tru c ă acelea no aduc
O e rw a s J . C h itty

m ăntuiren,
sunt poruncile de ho/A ale credinţei şi m o ra le i. In sc h im b , p o l (1 m o d iflcu lc
lucruri care suni prim ejdioase p en tru viaţa noastră: de exem plu, severitatea
postului, abţinerea continuă d e la vin sau u n td e le m n , continuitatea lecturii sau
a meditaţiei (cap. 2 8 ),J\
liste demnă dc consemnat încheierea pc care Cassian o face celui de ul
doilea ciclu al Convorbirilor duhovniceşti, Încheiere plasată sub semnul
unei smeremi unice şi tulburătoare: " V ă r o g , a ş a d a r , p e t o ţ i c e i câ ro ra l e v o r
veni in m âini aceste osteneli a le m ele, să ş t i e că to t c e l e va p lă c e a aparfinc
cuvioşilor Părinţi, iar ceea ce nu-i va m u lţu m i, îm i a p a r ţ i n e m ic '\ după ce a
declarat puţin mai înainte că pentru el " e s te m a i m a r e grija d c a f i d e fo lo s
decât de a fi lăudat” (cap. 30) .
P U S T IA - C E TA TE A LU I D U M N E Z E U

Al treilea ciclu sau secţiune a Convorbirilor duhovniceşti, ca re include

Conlaţiunile XVII l-XXI V, debutează tot cu o prefaţă a lui C a s s ia n din care
âilăm câteva detalii importante. De data aceasta, el dedică această nouă serie
aConvorbirilor "Sandifratres - adică Sfinţilor fraţi lovinianus, Minervius,
Leontius şi Teodor", care trăiau în insulele S to e c h a d e s129, n u departe dc
Marsilia şi Lenn. El descrie această serie ca "alte şapte Convorbiri, care
urmează să fie trimise fraţilor care trăiesc întru Domnul tn insulele
S toech ades .

■ Ibidem, XVII, 8-9. p. 254-256; P.S.B., nr. 57, p. 596-597.

'* Ibidem, XVII, 25, p. 272-280; P.S.B., nr. 57, p. 609-613.
I Ibidem. XVII, 28. p. 281-282; PAR, nr. 57, p. 614-615
1 Ibidem, XVII, 30, p. 282-283; P.S.B., nr. 57, p. 616.
Stoechades sunt un grop de insule, nu departe de coasta franceză, în faţa Marsiliei,
cunoscute azi ca “Isles d'Hieres”.
\ în Prefaţa care însoţeşte al doilea ciclu sau serie, la sfârşitul acesteia, în legătură
cu | treia secţiune a Convorbirilor, Cassian spune: "septem aliaeconlationes,
234
 lovinniUM, "p rin p ra ctica vechilor vlrlnfl, a tnlem eial orea s/finlfi şl
slră lu o llă învăţătură, a m ănăstirilor din p ro vin ciile g a lh a n e", lnr M uici vina,
l.tfonllim fl Teodor, prin lucrarea lor 'V/// /firu l p e m onahi nu num ai »fi
i lo m isc fi, lua Inie du orlen viaţa m ănăstirească, dar sfi fie m ereu tnselafl de
su b lim u l p u sln lcfa l." ( im uni nud proci/rn/A "rfi aces ie C uvântări canfín In
ele dl,scufii cu ce l m al d e m in iâ p firln fl şl su n t a sl/cl orânduite in loa/e
/)fir file Iar, Incâl sfi fie p o trivite p en a u am bele fe lu ri de viaţă", prin curo col
pitim monahi "au /firu l sâ Inflare ase fi nu num ai regiunile occidentale ci şl
Insulele, In ca re să lă şlu iesc m ari m ulflm l de /ra fl, adlcfi sfi se /á rm ese din
p lin , p o trivit co n d lfIilo r lo cu rilo r ş l sllu a p el fiecă ru ia , nu num ai acela care
lrfile.se m al d in a Inie Inlr-o supunere vrednică de viaja de ohşie, c l ş l d e cel
care g ă slu d u s e nu deparle d e m finfisllrlle voastre, doresc sfi urm eze
Invâffilura p u s t n i c i l o r .
C o n v o rb irile XVIII-XX uu font scrise între 428-420 şi rodini trei discuţii
avute cu trei părinţi la Dioicos, un aşc/ămAnl monahal, situat la nord-vest de
Pimephysis, In tim p cc C o n v o rb irile X X I-X XIV , aparţin 11c perioadei
petrecute la Skelc, fie celei de la Ponephysis fi cuprind discuţiile avute cu cei
doi pArinţi .
C o n v o rb ire a a XVII l-a (17 capitole) este susţinută de A vva Pinmun
conducătorul şi prczbitcrul tuturor pustnicilor din acea regiune care s-a
referit la cele tre i fe lu r i de m o n a h i (de tribus generibus m onachorum ).
Cassian îl descrie pe acest pustnic ca fiind asem enea "unui fa r fo a rte în a lt' şi
ca “o ceta te evanghelică tn m ijlocul m unielui Dw//” *132133.
La început, A w a Piamun se referfi la originile vieţii m onahale şi arat A cA
în Egipt sunt trei categorii de monahi: I) prima categoric este a cenobiţilor
sau ch in o via lilo r, care sunt cei mai numeroşi în Egipt şi care stând toţi la un
loc în com unitate, sunt conduşi dc înţelepciunea unui bAtrfln; 2) a doua o
constituie p u stn icii sau anahoreţii, care au fost formaţi în mAnAstiri şi care
ajungând la un marc grad dc desăvârşire, au ales retragerea în singurătăţile
pustiului; 3) a treia, cca a sa ra b a ifilo r, care este nevrednică de a fi imitată, ba
chiar evitată pe toate căile. Se trece apoi la arătarea originii şi evoluţia

quac ad sanctos qui in Stoechadibus consistunt insulis emittendes sunt finatrès"

(Pracfatio, P.L., t. 49, col. 848A).
131 Ibidem, col, 1088C-1090A.
132 M. Cappuyns şi alţi cercetători susţin că aceste Convorbiri (XXI-XXIV) par a
aparţine perioadei petrecute la Skete (Cassicn.. col. 1330), pe când M Petschenig
argumentează că aparţin perioadei petrecute de Cassian şi Gherman la Ponephysis
(Prolegomena..., CSEL, t. XVII, p. V; în CSEL, t. XIII, p. 410 şi 4334).
133 Conférence XVIII, 1, ed. E. Pichery, S.C., nr. 64, t. UI» p. I l; P.S.B., nr. 57, p

626.
 fiecărei categorii sau gen monahal. Piamun spune oft modul chinovia! mu
eenotertv dc viaţi a luat fiinţă încă din epoca apostolicii şi a fost practicul dc
Apostolii Domnului, iar apoi dc pruna comunitate creştină dc la Ierusalim
Dar. treptat fervoarea şi credinţa puternică a primilor creştini n scăzut şi
asitel aOMlasntul s-a desprins dc mireni in lorma chinoviall. Ceea cc este
foanc interesant este sublinierea ideii că principiile duhovniceşti din vremea
apostolică (cf. Fapte 2,42-47 şi cap. 4, 32*35) vor deveni fiindamentul vieţii
ctenovitice şi a cetei eremitice sau anahoretice, din veacul al IV-lcn, când vor
tel h a iţi primele forme instituţionale monahale (cap 4*5) 4
h stt cnticală cu asprime gruparea monahală a sw xuhoifilor. care au foat
P e rw a s J . C M rty

numip aşa în limKi egipteană pentru c i se izolau dc com unităţile mănăstireşti

şi se mgnicau fiecare in mod egoist dc trebuinţele lor. A ceştia, intrând In
atonahom nu din motive duhovniceşti, n-au nici o râvnă pentru învăţătură, nu
dosesc in m a un chip disciplina mănăstirească, nu ascultă d e cei m ai bătrâni,
«M im aşă să-şi învingă voinţa supunăndu-se îndrum ării acestora, şi nici nu îşi
însuşesc prin stăruinţă spiritul dreptei ju d e c ă ţi îşi zic călugări num ai cu
MHKfc. de ochii lumii, deoarece sub acoperirea acestui nu m e îşi văd de
MfMŞBle iar interioare. Aceştia, prin modul lor de v ia ţi r ă tă c ii prin
neascultare şi urmarea voilor proprii, nu vor ajunge niciodată Ia desăvârşire
(cgp
La donaşi o d o r doi lincn monahi. P um u n se referă la virtuţile pe care
toeteae s i le lucreze p să Ic urmeze aceştia, pentru a ajunge la desăvârşire.
P U S T IA - C E T A T E A L U I D U M N E Z E U

Un rol important pentru o d care doreşte să urce culm ile vieţii anahoretice tl
ane umibnta. care eale temeiul răbdării, liniştii şi tuturor încercărilor.
R lb d v ca înseamnă suportarea —fennşrior. motiv pentru care nim eni nu este
răbdător, in afară de aeda care suportă fără supărare necazurile care i-au fost
pricâmnie Suni aduse ap oi o sene de exemple din Sfânta Scriptură şi din
vtepkdteşilor nevoitori (cap. 11-13) H
O im c păcate, sunt Înfierate mai ales pizma, despre care Piam un crede că
ori care k lasă molipsit dc această boală şi dc veninul ei este aproape
■ şo aa tei s i s t vindece. Aceasta cate pacostea despre care profetul spune In
H B figurat "lată. wn trim ite asupra voastrâ şerp i f i sco rp ii, îm potriva
P t e r v au eter descântec şi u f nor m uşca " Deci profetul co m p ari muş-
d t e r i k p a n a . cu veninul «ducător de moarte al viperei
C ektehc “veninuri ale şerpilor", adică p icatele trupeşti şi viciile, se
vmdccă mai uşor i m at repede; pe când pizma sau invidia foarte greu,
d n a n c e izvorul ei conatl In binele şi virtutea aproapelui. Cel care piz-

* M P XV III. 4-1, ş IM 4.fA A .ar 57, p 621-629

M a u vs III, 7-a p 11-12. f.SI» w 57 p 411 6 )1
* M m XVIII, li-D .p 22-24; f.SH. m 57, p 654-635
IM
m uicşle sau invidiază nu se ridică num ai Îm potriva om ului, ci chiar Împotriva
lui D um nezeu, C are dă om ului tot binele (cap. 26) .
Convorbirea a X IX -a (16 capitole) îl arc ca m entor pe A w a loan, care
prezintă fe lu rile c h ln o v ltu lu i ş l a le p u stn ic u lu i (d e fin e caneobiotae et
herem ilae). Ea Începe cu un aparent incident al Părintelui Pavel cu un frate
care întârziase la masă. R efcrindu-se la m odul chinovia) de viaţă şi la cel ana-
horctic, A w a loan ajunge la concluzia că cel chinovia! este preferabil, mai
ales pentru m onahul Începător, corespunzând scopului acestuia, care "este
a cela d e a -şi u cid e sa u ră stig n i d o rin ţele sa le ... d e a nu cugeta nim ic despre
ziua d e m â in e." In schim b, “desăvârşirea p u stn icu lu i este să aibă m intea
d esp rin să d e to a te ce le păm ânteşti, ş i p e m ăsura p o sib ilită ţilo r om eneşti să o
unească cu H ristos. " Cel care trăieşte în chinovie sau com unitate este scutit
de grija procurării hranei, apoi, ferit dc unele păcate care apar ş i s e dezvoltă
uşor In pustie - de exem plu, slava deşartă - , şi iniţiază pe m onah in m area
• •• •• I1y
virtute care este tăierea von proprii (cap. 4-6)
La desăvârşire pot ajunge atât cei care trăiesc in deşert, cât şi cei care
trăiesc In chinovie: unul prin răbdarea asprim ii singurătăţii pustiului, iar ce­
lălalt răbdănd în m ănăstire slăbiciunea fraţilor. A devărata desăvârşire nu se
poate realiza de pustnic sau chinovii numai prin ostenelile lor, fără ajutorul
lui D um nezeu. La acest tip dc desăvârşire, spune A w a loan, au ajuns anaho­
reţii contem porani cu el, M oise, Pafnutie şi cei doi Macarie, care erau
desăvârşiţi şi Intr-un fel şi In celălalt al vieţii, fiindcă In pustie se retrăgeau
cât mai departe dc ceilalţi pustnici, fenndu-se pe cât puteau de o rice întâlnire
cu oam enii, iar când erau vizitaţi, răbdau cu uşurinţă tulburările produse de
aceştia. Căci veneau adesea m ulţimi de fraţi, fie să-i vadă, fie pentru a înainta
in virtuţi şi faţă de toţi aceştia se arătau atât de prietenoşi şi de binevoitori, că
ai fi fost tentat să zici că toată viaţa au îndeplinit serviciul d e a primi oaspeţi
A stfel, nu-ţi puteai da scam a in care fel de viaţă sunt mai desăvârşiţi ca
pustnici sau ca trflitori in obştea mănflstirii (cap. 9 )139.
G reşeala pc care o fac unii este aceea de a se retrage in pustiu fiind nefor­
maţi pe deplin şi nem aturizaţi din punct de vedere duhovnicesc. Semnele
acestei lipse dc m aturitate duhovnicească sunt: neliniştea şi enervarea, mânia
şi tristeţea, mândria şi trufia, focul deprim ării, lanţurile zg ârcen ia şi arghi­
rofiliei. Pentru toate aceste vicii exista câte un rem ediu şi câte un leac. iar
discernăm ântul joacă un rol foarte important (cap 12-1 4 )'*

1,7 Ihtdrm , X V I I I , 16. p. 3 1 -3 6 ; P .S .B .. nr 57, p 6 4 1 -6 4 2

"" Ibidem, X IX , 4 -6 , p. 4 1 -4 5 ; P .S .B ., n r 57. p M 5 - M 6
130 Ibidem, X IX , 9 , p. 46-47; P J4.B ., nr 57. p MK-A4V
140 Ibidem, X IX , 12-1 4 . p 49-51. P .V H . nr 57. p 6 5 0 -6 5 1
 In Convorbirea • XX-a (11 capitole), A v v a P inufius d e z b a te $copul
pocăinţei ţi semnele Iertării (de penitentiae fine et satisfactionls Indiclo).
învăţătura Avvei Pinufius despre culm ea adevăratei ren u n ţă ri a p ăru t lui
Cassian şi Gherman foarte greu d e realizat, d e aceea i-au c e ru t lăm uriri
despre felul In care se poate totuşi nădăjdui despre desăv ârşire. P in u fiu s le
răspunde că unul din m ijloacele foarte im portante este d e fapt p o căin ţa, ale
cărei foloase, putere şi har sunt foarte m ari. A stfel, p rec ize az ă Pinufius,
uneori pocăinţa se Împotriveşte chiar lui D um nezeu, în sensul că, atu n ci cănd
Creatorul este m ăniat îm potriva nelegiuirilor noastre, a şa cu m m erităm ,
pocăinţa noastră îi ţine pe loc braţul răzbunător.
După Pinufius, definiţia deplină şi desăvârşită a pocăin ţei e ste "să nu mai
săvârşim fn nici un chip păcatele pentru care ne pocăim, sau pentru care
O e r w a s J . C h it t y

conştiinţa noastră are remuşcărC\ El precizează că co n ştiin ţa n o astră este cel

mai drept cercetător al pocăinţei şi cel mai adevărat sem n al în g ăd u in ţei; ea
ne arată nouă, celor trăitori în trup, achitarea d e datorii în a in te d e ziua
judecăţii şi ne descoperă prim irea pocăinţei şi harul iertării. N u m ai atunci
este de crezut că ne-a fost ştearsă întinăciunea viciilor, când au fost aruncate
din inima noastră toate patim ile şi dorinţele vinovate. El in sistă asu p ra cu­
răţirii de păcate prin iertarea şi uitarea lor, pentru c a am in tirea lo r să nu
întineze din nou sufletul. Locul lor îl iau virtuţile, care în sem n ează şi aduc
pacea şi bucuria în sufletul înnoit de prezenţa h arului d um nezeiesc, activ în el
(c»p.4-5)141.
Ştergerea păcatelor nu se face prin neglijarea sau dispreţuirea lor, ci prin
P U S T IA - C E T A T E A LU I D U M N E Z E U

ploaia de lacrimi care izvorăşte din părerea de rău pentru păcatele săvârşite.
Iertarea păcatelor se înfăptuieşte prin harul botezului, prin martiriu , pocăinţă,
prin simţământul dragostei gj care dărâm ă m unţii păcatelor (căci "dragostea
acoperă mulţime de păcate"), prin milostenie, vărsarea de lacrimi, chinul
inimii şi al trupului, prin mijlocirea celor cuvioşi, prin milă şi credinţi, prin
bunătatea şi iertarea manifestată faţă de alţii şi prin aducerea altora la
credinţă şi mântuire, prin predica şi sfaturile noastre (cap. 7 -8 )142. Bucuriile
inefabile ale iertării şi înnoirii îndumnezeitoare, care înalţă sufletul spre con­
templare, sunt dobândite cu preţul curăţiei de păcate, printr-o suferinţă unică,
pe care o potoleşte Duhul Domnului, reinstalat în inim a curată.
Se subliniază apoi ideea că nimeni n u trebuie să se am ăg ească c ă a do­
bândit iertarea dacă în prealabil nu a ars cauzele sau p ricinile şi m ijloacele
prin care a căzut în acele nelegiuiri. De pildă, dacă a alunecat în desfrânare
sau în adulter, prin vreo rea legătură cu femei, să fugă în ce a m ai m are grabă
din faţa lor; dacă a fost încins de prea m ult v in sau de p rea m u ltă m âncare, să

w‘ Ibidtm, XX, 4-5, p. 60-62; P.S.B., nr. 57, p. 656-657.

142 Ibidem, XX, 7-8, p. 63-68; P.S.B., nr. 57, p. 658-660.
238
 osândească cu toată asprimea ademenirea bucatelor cele bune; daci, din pri­
cina trufiei, este împins în viciul mâniei. să zdrobească cu o profund! urni-
lin|â imboldurile ci. Numai aşa poate fi stins once picat, daci InlAturâm
cauza din care a fost săvârşit (cap. 1 1 ) 4'.
De aceea, cel ce doreşte sA atingă culmea desăvârşirii nu este de ajuns
doar cA a ajuns la ţelul pocăinţei, adică că se stApâneştc de la cele nclngă-
duite, dacă nu se străduieşte să-şi însuşească acele virtuţi, prin care se dobân­
desc semnele iertării păcatelor.
C onvorbirea a XXI-a (36 capitole) dezbate pnn intermediul Avvei
Thconas despre făgăduinţele din zilele C incizeclm ll (de rem issione qulnqna
gensim ae) şi se referă la destinderea sau îmblânzirea postului pe durata celor
50 de zile, dintre Paşte şi Rusalii.
în primele 10 capitole este prezentat cazul părintelui Theonos care, iniţial,
a fost căsătorit, iar mai apoi s-a retras în mănăstire. Cossian nu era însă
împotriva căsătoriei, iar despărţirea lui Theonas de soţia sa o prezintă în
cadrul aprobator al Evangheliei.
După ce categoriseşte faptele omului ca fiind bune, rele şi m ijlocii, A w a
Thconas include postul în categoria faptelor mijlocii, fiindcă se socoteşte
drept să fie păzit, dar nu aduce osândă întreruperea lui, dacă nu e pedepsită
prin el călcarea altei porunci, decât folosirea hranei. Sunt incluse în categoria
celor “m ijlo cii', acele fapte care săvârşesc, sfinţesc, dar nu ne pătează dacă
nu le luăm în seamă, cum sunt: căsătoria, agricultura, bogăţiile, retragerea
in singurătate, privegherile, citirea cărţilor sfinte şi m editarea asupra lor şi,
bineînţeles, postul. Se prezintă apoi textele din care rezultă că Dumnezeu nu
consideră postul un bun principal, pentru că nu prin sine însuşi ci prin alte
lucrări se face bun şi plăcut lui Dumnezeu. Postul singur nu poate folosi
omului dacă nu este practicat pentru dobândirea virtuţilor ca: m ila, răbdarea,
dragostea. Pentru dobândirea acestor virtuţi merită să postim, deoarece
virtuţile sunt bunul principal. Bunul principal este aşadar cel pentru care se
fac cele mijlocii (cap. 14-15)143144.
După ce indică mai multe reguli duhovniceşti ale postului, Theonas ex­
plică durata contradictorie cu numele a Păresimilor şi explicarea regulii ei
materiale şi duhovniceşti prin canoane145146. Multe din aceste rânduieli, care îşi
au originile în Legea veche, sunt depăşite de rânduiala pustnicească, care
primeşte desăvârşirea harică a Evangheliei, căci “unde este D uhul Domnului,
acolo este libertatea"(cap. 34) .

143 Ibidem, XX, 11, p. 70-71; P.S.B., nr. 57, p. 662-663.

144 Ibidem, XXI, 14-15, p. 88-92;; P.S.B., nr. 57, p. 673-675.
145 Ibidem, XXI, 18, p. 93-94;; P.S.B., nr. 57, p. 677-678.
146 Ibidem, XXI, 34, p. 110-111;; P.S.B., nr. 57, p. 687-688.
239
 C onvorbirea a XXII-a (16 capitole), îl are ca interlocutor tot pe A w a
Theonas. care tratează despre am ăgirile sa u în c h ip u irile d e n o a p te (de
noctum is inJusiombus). El se referă la apariţia hum orilor naturale şi la cau­
zele acestora. învăţându-i pe tinerii săi interlocutori că trei sunt cauzele
acestei inonăciuni din timpul somnului şi care se produce fără voia noastră:
1) prea m ultă m âncare; 2) lipsa de veghere şi 3) înşelăciunea du h u lu i rău.
Desigur, uneori, fără vreo osteneală a minţii, felul trupului fiecăruia sau
vârsta înaintată fac ca aceasta "întinare", să se producă rar sau deloc. D ar un
fel de merit are cel care e scutit de aceasta prin starea corbului său şi altfel de
merit cel ce obţine victorii datorită virtuţilor sale (cap. 3 ) .
D e r w a s J . Chétty

N um ai Fiul lui D um nezeu este fără d e p ăcat şi n u m a i El a în v in s ispita,

fără s i fie rănit de ea. D e altfel S criptura afirm ă lim p ed , c ă b ărbaţii drepţi şi
sfinţi nu sunt in afara putinţei d e a greşi: "De şapte o ri ca d e cel drept şi se
ridica." D ar este m are deosebire, sp u n e T heonas în tre c ă d e re a o m u lu i d rept şi
a celui păcătos: căci u na este a săvârşi un păcat d e m o a rte şi a lta a-1 prevesti
prin gând care nu este lipsit d e păcat; a greşi din n eştiin ţă şi u ita re, sau dintr-o
vorbă spusă cu uşurinţă; a şovăi în problem ele lăuntrice ale c re d in ţei, a sim ţi
m ângâierea gloriei deşarte, a cădea d e pe în ălţim ile d esăv â rşirii, tras în jos de
poruncile firii. A cestea su n t "cele 7 feluri de cădere", în ca re c h ia r d ac ă cel
înţelept alunecă, el n u încetează d e a fi drept, d ac ă cre d e c ă n u m a i c u Harul
Domnului va putea fi eliberat d e lanţurile păcatului. N i s e d ă ex em p lu l Sfan­
P U S T IA - C E T A T E A LU I D U M N E Z E U

ţului Apostol Favel care, văzând slăbiciunea firii sale om eneşti şi înspăim ântat
de întinderea nem ăsurată a adâncim ii ei, se refu g iază în p o rtu l fo arte sig u r al
ajutorului divin. D eznădăjduit de şubrezenia firească a b ărc ii sa le ap ăsate de
încărcătura cea m uritoare, în naufragiu, cere aju to r de la C el C ă ru ia nim ic nu-
I este peste putinţă, strigând cu vaiete şi îndurerare: "Om nenorocit ce sunt!
Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?" El ap e le az ă ap o i la bunătatea
dum nezeiască, cerând ajutorul C elui A totputernic şi A to tb u n , căru ia îi
m ulţum eşte prin lisu s H ristos (cap. 12-14)148.
C u vântarea a X X III-a (21 de capitole) redă a treia discuţie cu A w a
Theonas despre nepâcătuire (de anam arteto), sau despre voinţa de a fa c e
binele urm ată de săvârşirea răului. Pornind de la afirm aţia Sfântului Apos­
tol Pavel, “C ăci nu fa c binele p e care-l voiesc, c i ră u l p e ca re-l urăsc, p e
acela îl săvârşesc”, A w a Theonas face o demonstraţie, afirm ând că aceste
cuvinte îl privesc şi pe Sfântul Apostol Pavel şi nu exclusiv p e alţi păcătoşi.
Este adevărat că ceilalţi, n-ar spune că nu voiesc răul pe care-l săvârşesc, ca
Apostolul neamurilor. Păcătoşii nu slujesc lui Dumnezeu nici cu mintea, nici*240

147 Ibidem, XXII, 3, p. 116-119;; P.S.B., nr. 57, p. 690-691.

Ü Ibidem, XXII, 1M 4, p. 130-134; P.S.B., nr. 57, p. 699-701.
240
cu trupul. încât greşesc cu mintea înaintea trupului. înfăptuind păcatul cu
mintea şi cu gândul lor (cap. 1)149.
Cei ce se cred fără de păcat “nu-şi văd robia sufletului şi mişcarea gân­
durilor necurate care-i depărtează de contemplare. Ei sunt asemenea bolna­
vilor de ochi şi săvârşesc o dublă greşeală” (cap. 6-7)150.
De această lege a păcatului şi a morţii ne eliberează, însă, lucrarea han că
a lui Hristos. E a ne eliberează printr-o zilnică umilinţă a pocăinţei şi prin
durerea osândei. Sfântul Apostol Pavel recunoaşte, spune Theonas, că slu­
jeşte cu m intea lui Dumnezeu, dar că trupul slujeşte legii păcatului; de aceea
apelează necontenit la harul Mântuitorului. Chiar în timpul rugăciunii uneori,
păcatul nu poate fi ev ita t Cei care şi-au răstignit trupul împreună cu păcatele
şi poftele ne dau m ărturie şi ne învaţă că nu este cu putinţă firii omeneşti să
răm ână fără de păcat (cap. 18-20)1511523.
în ciuda acestei conştiinţe a păcătoşeniei, nu trebuie să evităm Sfânta
îm părtăşanie, ci to t mai m ult să ne grăbim dornici către ea, pentru vindecarea
sufletului şi pentru curăţia cea duhovnicească. D ar nu oricum, ci cu umilirea
m inţii şi cu credinţă, socotindu-ne nevrednici pentru prim irea acestui marc
har şi căutând neîncetat leacuri pentru rănile noastre. Cine se crede sfânt şi
nepătat şi numai el vrednic de a se împărtăşi şi pe alţii opreşte de la aceasta,
cade într-o m are trufie. Căci cu m ult este mai drept să avem această umilinţă
a inimii, cu care vedem şi mărturisim că niciodată nu putem să ne atingem pe
m erit de aceste Sfinte Taine şi s-o primim ca pe un leac al tristeţilor noastre
în fiecare dum inică, decât ca, stăpâniţi de deşartă trufie şi stăruinţă a inimii,
s i credem c ă numai o dată pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele
T aine (cap. 2 1 )'52.
C onvorbirea a XXIV-a şi ultim a (26 de capitole) este susţinută de A w a
A vraam care, după afirm aţia lui C assian, “ închide în ea m oşteniri şi învăţă­
turi d e la to ţi în a in ta şii''5*. Cassian consideră că, atunci când o v a încheia,
s-a achitat de fapt de toate făgăduinţele pe care le-a făcut şi că num ărul
convorbirilor se potriveşte în chip m istic cu num ărul celor douăzecişipatru de
bătrâni din A pocalipsă, care dăruiesc cununile lor M ielului. “ D acă aceşti
douăzecişipatru de înaintaşi ai noştri vor f i încununaţi cu glorie pentru
învăţătura lor, ei se închină cu capetele plecate M ielului, care s-a je rtfit

149 I b id e m , XXIII, 1, p. 137-139; P.S.B., nr. 57, p. 703-704.

150 I b id e m , XXIII, 6-7, p. 147-150 P.S.B., nr. 57, p. 709-710.
151 I b id e m , XXIII, 18-20, p. 164-167; V nr. 57, p. 720-722.
152 I b id e m , XXIII, 21, p. 167-168; P.S.B., nr. 57, p. 722.
153 “Quarta atque vicensima ista conlatio abbatis Abraham Christo fauente pro-
cuditur, omnium seniorum traditiones atque statuta concludens” ( ib id e m , XXIV,
1, p. 170; P.S.B., nr. 57, p. 723).
241
 pentru M ântuirea lum ii. El, pentru cin stirea n u m elu i sâ u a b in e vo it să le dea
lor un sim ţăm ânt atât de înalt, ia r m ic g ra i, p rin ca re sâ le exprim
sim ţăm ântul" (cap. 1 )** .
Tem« acestei Cuvântări este despre mortificare (d e m ortifica tio n c).
Avraam accentuează rolul pe care îl arc ch ilia şi p u stiu l pentru cel ce se
străduieşte intru curăţirea omului lăuntric. Nimeni nu se poate feri de această
risipire a gândurilor şi grijilor dacă nu şi-a închis şi trupul şi sufletul neîncetat
intre pereţii chiliei sale. Asemenea unui pescar care alege din năvod numai
peştii trebuinciaşi, la fel şi monahul trebuie sft urm ărească, nem işcat în
liniştea adâncă a inimii sale, cetele înotătoare ale g&ndurilor şi dintre ele să Ic
oprească pe cele bune şi să le alunge pe cele rele. C â t de greu este însă şi cată
osteneală implică această acţiune, o dovedesc nevoitorii d in pustie. C el care,
in tulburare, caută să-şi părăsească chilia sperând că aşa va găsi liniştea se
aseamănă bolnavului de friguri, care crede că-şi potoleşte febra lăuntrică
bând apă rece, deşi se ştie că, in felul acesta, acel foc m ai m ult se aprinde în
S loc să se stingă şi, după o uşoară mângâiere, boala se m anifestă cu o şi mai
r\ mare violenţă; de aceea, toată atenţia m onahului trebuie să se fixeze într-un
singur punct şi toate gândurile sale să-şi aibă drum ul lăuntric num ai spre un
singur ţel, adică spre chemarea neîncetată a lui D um nezeu în am intire, la fel
cu cel care, voind să închidă tavanul unei cam ere în form ă de boltă cu
unghiul în sus, măsoară necontenit cu linia, pentru ca bolta să-şi păstreze
mereu punctul cel mai înalt de mijloc, până ce se term ină rotunjim ea întregii
lucrări (cap. 3-6) .
P U S T IA - C E TA TE A LU I D U M N E Z E U

A v \a Avraam arată apoi că virtuţile sunt raţionale, voliţionale şi senti­

mentale. deci fiecărei părţi constitutive a sufletului îi corespund virtuţile ei.
La fel, raţiunea. virtutea şi partea sentimentală sau sen tim en tu l au bolile lor
specifice. Bolile raţiunii sunt: slava deşartă, înălţarea org o lio a să (m ândria),
prezumţia. cearta, erezia. Bolile voinţei sunt: fu r ia , nerăbdarea, tristeţea,
trândăvia. micimea de suflet, cruzimea, laşitatea şi nerăbdarea. Iar bolile
sensibilităţii sau sentimentului sunt: lăcomia, desfrănarea, a rg h iro filia , ava-
riţia şi poftele vătăm ătoare şi pământeşti.
Raţiunea atinsă de aceste maladii poate fi tratată de dreapta ju d e c a tă a
discernăm ântului şi prin virtutea u m ilin ţei. C u aceste două virtuţi, spune
A w a Avraam, toate bolile raţiunii pot fi scoase din rădăcină fără prea mare
greutate (cap. 15-16)1* .
Această luptă continuă a pustnicului, această încordare extraordinară
trebuie întreruptă de “ocW plăcut răgaz de odihnă şi omenie” care, de obicei.

' M Ibuitm, XXIV', 1. p. 170-172; P SJL , ar. 57. p. 724.

* XXIV. 3 4 , p. 174-177; P.SJL. nr. 57. p. 725-727.
08 Ibtdm . XXIV, 15-16, p. 186-188; PJSJL, ar. 57, p. 733-734.
247
intervine num ai uneori la vizitele fraţilor, ce trebuie primite cu dragoste,
deoarece ele vor provoca o şi mai mare dorinţă de pustiu. Această realitate
este întărită de un exem plu elocvent din viaţa preafericitului Ioan. Acesta,
odată, pe când m ângâia în mâinile sale o prepeliţă, a venit spre el un filosof
înarm at ca un vânător. M irat că un bărbat cu atâta num e şi faim ă du­
hovnicească se lasă pradă unor plăceri atât de m ărunte, l-a întrebat: " T u e ş t i
a c e l I o a n , a c ă r u i f a i m ă a m o s c u t ă ş i f o a r t e s t r ă l u c i t ă m i - a in s u f l a t c e a m a i
m a r e d o r in ţă d e a te c u n o a ş te ? D e c e te o c u p i c u lu c r u r i a tâ t d e m ă r u n te ?"
Ioan i-a răspuns: “D a r t u c e ţ i i în m â n ă ? " “ U n a r c " a răspuns el. " Ş i d e c e
n u - l p o r ţ i î n t o t d e a u n a î n t i n s ? " A cela i-a răspuns: “N u t r e b u i e s ă s t e a în tin s ,
p e n tr u c ă i s e s lă b e ş te c u r b ă tu r a ş i, c â n d v a tr e b u i s ă tr a g c u e l în v r e o fia r ă ,
n e m a ia v â r id r e z is te n ţa n e c e s a ră , s ă g e a ta n u v a m a i p u te a f i a r u n c a tă cu
t ă r i a c u v e n i t ă ş i n u v a m a i a j u n g e la ţ i n t ă " “N u t e s u p ă r a , t in e r e , a r e p l ic a t
fe r ic itu l Io a n , d a r ş i s u fle tu l n o s tr u a r e n e v o ie d e o sc u r tă ş i uşoară
d e s tin d e r e ; c ă c i d a c ă a r f i în c o n tin u ă în c o r d a r e i s - a r s lă b i p u te r ile ş i n - a r f i
2 0 -2 1)157158.
în s t a r e s ă s e s u p u n ă v i r t u ţ i i c â n d t r e b u i n ţ a o c e r e " ( c a p .
L a rugăm intea lui G herm an, părintele A vraam trece la o analiză minu­
ţioasă a cuvintelor D om nului din Evanghelie: “J u g u l m e u e b u n ş i p o v a r a
m e a u ş o a r ă " Se arată că, dacă vom m erge pe calea desăvârşirii după v oia lui
H ristos şi dacă vom ucide voinţele noastre vătăm ătoare, vom sim ţi c ă noi
suntem propriii noştri stăpâni, îndeplinind c u adevărat aceste cuvinte apos­
tolice: " D e a c u m n u m a i t r ă i e s c e u , c i H r i s t o s t r ă i e ş t e în m i n e . "
D acă însă " j u g u l l u i H r i s t o s " n u ni se pare nici uşor, nici plăcut, trebuie să
atribuim acest fapt îndărătniciei noastre, fiindcă prăbuşindu-ne în necredinţă
şi n epăsare, ţinem cu orice p reţ la cele păm ânteşti. D in contră, dacă n e încon­
ju ră m de " u n e l t e l e v i r t u ţ i l o r " , to ate strâm torile vieţii prezente şi toate
pierderile p e care n i le poate pricinui vrăjm aşul su n t suportate de noi nu
num ai cu răbdare, d ar ch iar şi cu c e a m ai m are plăcere (cap. 2 3 -2 4 )151.
R ăsp lata pentru renunţarea la cele ale lum ii este am plificată şi d e legătura
dintre fraţi, care s-au lep ăd a t de lum e şi astfel se sim t stăpânii celor spirituale
d u p ă c e au ren u n ţat la ce le m ateriale. C o m pararea tu lb u rării, m âniei şi furiei
c u p a c e a răbdării şi a p lăce rii trecătoare a păcatului, cu fericirea v eşn ică a
v irtu ţilor, accentuează d e asem enea b u cu riile renunţării.

B o g ăţia, v arietatea şi folosul ex cepţional al a cesto r C o n v o rb iri d u h o v ­

n ic e ş ti face c a e le să fie c itite şi m ed itate de m ii de călu g ări ai lum ii creştine.

157 I b id e m , XXIV, 20-21, p 192-193; P.S.B^ nr. 57, p. 737-738.

158 I b i d e m , X X IV , 23-24, p. 193-197; P.SJB., nr. 57, p. 738 - 739
 sub fa n a i de aanttnţc monastica, traduse în greceşte» porte din operele
Stlnfului Cassian «**«u răspândit prin acele A p o p h tc g m a ta P o tu itt in toată
lumea creştin* A>a cum lesne am putut observa din prezentarea lor analitici,
au exixtă aspect al vieţii nnmahalc sau, fn general, morale, care să nu fie
9 disecat cu atenţie şi vi nu primească dezlegarea c u v en iţi. Întrebările puse cel
m ai adesea de Oherman primesc răspunsurile adânc gândite de diferiţi pirinţi
cărora li se adresează Unu cercetători au avansat idccn că dialogul C onvor­
b irilo r este in (nare măsură artificial« La început, adică atunci când a avui
I ioc, cu siguranţă că ei nu a fost artificial; dar din perspectiva timpului, în
I momentul elaborăm lui în sens de către Sfântul i'a ts ia n , el a puiul deveni
I puţin artificial. C o n v o rb irile sunt şi răm ân o colecţie de conferinţe despre
desăvârşire, in care păcatul este combătut ţâră răgaz, prin virtutea contrară.
Cu o experienţă bogată, incluzând zeci de am in pustiile Egiptului, şi cu o
âotţi de pătrundere excepţională, trăind în lumea marilor sfinţi creştini ai
epocu sate, Stimul loan ( .tsaian a putut oferi creştinătăţii o “hartă” a
1 arcuşului fericit al sufletului spre zânle luminoase ale împărăţiei cereşti, prin
ragăciune neîntreruptă şi lumină dumnezeiască.

c) Despre Întruparea Dom nului contra lui Nestorie "

A neta lucrare a lui C assun este &i general cunoscută sub titlul De
iB caraatfane In mod vizibil, Casssai an indică niciodată în mod direct un
Mftu pentru opera sa El e cel mai explicit atunci când. în P re fa ţă, spune că
Laoa i-a cerut s i sene “despre fiureyMee a şi m ăreţia D o m n u lu i' 1 . Ghenadie
H de Marsilia menponeazi lucrarea. Ară să-t dea un anum e titlu: “El a scris
ţqpar cărţi hnpotm i lui Neflnrie cu p m ire la Întruparea Domnului” 110.
l â ş r i i M i i manuscriselor care cuprind lucrarea - cu mici excepţii şi minore
« n ţ i a a in detaliu poartă tnlunle De la c a ra a tio n e D om ini sa u De
C IT A T I A U l l D U M N i a u

lucaruniiaB e Dm m h i — ti ■ ^ o t o n a n E ste important d e subliniat

A pai d numele hr \e sao n e nu este niciodată menţionat de la un capăt la
A r i t i h m f ln . ceea ce La determinat pe un cercetător să afirm e că “titlu l
ăe$0uipm e eftem m n De JkemmeSeme DmminT *"

■ *mm şai iaari mana â t donuaaaa m ă a Iocud a m a , nune wJ exigi* ut de ipaa

u a n a n a D aaw ac rnmcmme dam na- (De Incarnarione Domini....
f M U a « ă fel f e m ă c n g la CSEL. l XVB, p XII. P.S.B., ar 57. p. 769).
| | G fe n a ă r de M a a l » L i b e r d e k i f p l n r i n i « d o t u i t k i i in R d U , t 5 8 ., c o l.
HK
* jfe| Pmuăuam in C I G L i XVU p X1L Pentru ediţia sa, Petscheoig alege un
n d a asmpmk De lecnmnmnne cnmra N ctierbun Libri \ II.
* fel Ctşfşopm. (ornăm .... eeL D U .
 Pentru stabilire« Împrejurărilor 91 a datei când a fost scrisă această lucrare
este necesară scoaterea în evidenţa a câtorva elemente privind cadrul epocii
respective. Astfel, chiar la începutul controversei nestonene, Sfanţul Chirii al
Alexandriei a trimis la Roma, în primăvara anului 430, o traducere latină a
scrisorilor talc, împreună cu o colecţie a cuvântărilor lui Nestone şi alte
extrase din opera acestuia, prin intermediul lui Posidonius, mesagerul său.
înainte de sosirea lui Posidonius la Roma, papa Celestin a primit de la
legaţii romani din Conslantinopol mai multe extracte din cuvântările lui
Nestnric, In limba latină. De asemenea, el a primit alte copii ale cuvântărilor,
fle deja trădase în latină, fie traduse ulterior, la Roma. Nestorie, de asemenea,
»-a sens lui Celestin, informftndu-l în legătură cu termenul “theotokos" şi
cerând informaţii asupra modului în care să judece pe episcopii pelagteni care
au căutat refugiul în Constantinopol163.
Din P re fa ţa lucrăm De Incarnatione Domini aflăm că ariiidiaconul
Lcon, care mai târziu va deveni papă, cunoscut ca Leon cel Mare, l-a rugat pe
Cassian s i scrie împotriva noii erezii. Pentru stabilirea timpului in care Leon
a adresai această cerere şi a celui în care Cassian şi-a scris lucrarea cu con­
ţinut hnstologic. trebuie să luăm în considerare câteva repere cronologice şi
evenimente derulate:
1. scrierea lui Cassian premerge depunerii lui Nestorie din scaun, fapt
întâmplat la 10 august 430, deoarece, în lucrare, Cassian 3 consideră
pe acesta episcop de Constantinopol164;
2. Cassian nu menţionează şi nu face nici o aluzie la a treia Scrisoare a
tui N estone către Celestin, trimisă în vara anului 430;
3. în mod evident, Cassian nu a avut în posesie nici una din informaţiile
aduse la Roma de Posidonius, trimisul Sfântului Chirii al Alexandriei,
in prim ăvara anului 430;
4. Cassian se pare că a folosit câteva fragmente trimise de Leon. cuprin­
zând în mod cert cuvântările lui N estorie şi pruna Scrisoare a acestuia
(care a fost trim isă la Roma la începutul anului 429)165.
Singurul indiciu pentru rezolvarea datei apariţiei lucrării ni-1 oferă P refaţa,
în care Cassian precizează: “după ce am term inat cu pu ţin tim p in urm ă cărţile

u O . C tadw ick, John C a s s ia n ..., p. 140-141.

'M De Incarnatione D o m in i..., L ib e r V II, 3 0, ed. M P ctacheng. C S E L . t XVII. p
388-389, P.S.B.. nr 57. p. 880-881.
ML C appuyns, C a ssie n .... coi. 1332; V ezi, d e a n r a aca~ O . C b d v n c k . J o h n
C a s s ia n .... p. 141. M . Cappuyns crede, de asem enea, c ă Sfântul Ca— a a u la
dispoziţie şi a folosit şi a doua Scrisoare a lui Nestorie către Cd e stin , trimisă la
R om a in v ara anului 429. Insă E. S d m a r tz n u este d e acord c u această opinie
(vezi Kon/iLstudicn.... p 7).
MS
 Convorbirilor duhovniceşti, însemnate mai m ult prin cuprinsul decâ t prin
cuvintele lo r ..”m . Acest fapt s-a întâmplat nu mai târziu de începutul anului
429. Aşadar, Leon trebuie sâ-i fi adresat cererea lui Cassian cândva, in prima
jumătate a anului 429, şi Cassian trebuie sâ fi răspuns foarte prompt.
Referitor la aceasta, considerăm că trebuie să răspundem cel puţin unei
întrebări: de ce Leon i-a adresat lui Cassian această rugăminte de a scrie o
lucrare cu un astfel de cuprins? Nu trebuie să uităm faptul că Sfanţul Cassian
a fost unul din puţinii teologi apuseni ai epocii care era desăvârşit în ceea ce
priveşte cunoaşterea atât a teologiei greceşti, cât şi a celei latine. Pe lângă
aceasta, el era in mod evident un prieten de mare încredere şi nădejde al lui
I Leon “ 7 Apoi. Cassian avea faima unui mediator cu m are experienţă în con­
troversele doctrinare, unui care a petrecut mult timp în Egipt, care cunoştea şi
înţelegea teologia greacă şi ştia oraşul Constantinopol. D e asemenea, era
S apreciat pentru sfinţenia vieţii şi pregătirea sa.
în ce priveşte cuprinsul scrierii, vom face doar o foarte succintă pre-
• zentare a celor şapte cărţi care o compun.
C artea I (6 capitole)168 combate “hidra e r e z ii lo r enumerând: ebioniţii,
|| sabelienii, arienii cu enomienii, macedonienii, forinienii, apolinariştii şi pela-
III giemi. Insistă apoi asupra ereziei pelagiene, arătând că potrivit acestei con­
cepţii, scopul venirii Mântuitorului nu a fost să mântuiască lumea, ci numai
acela de a oferi oamenilor exemplul faptelor bune. Oamenii, susţin ei, pot
obţine mântuirea prin ei înşişi, adică prin propriile puteri. Domnul a devenit
Bj Hristos după Botez şi Dumnezeu după înviere. Se ocupă pe larg apoi de
erezia lui Leporius169. Acesta a injectat cu erezia pelagiană întâi Africa, apoi
Gaiţa, iar la stăruinţa lui Cassian a abjurat, făcând o mărturisire de credinţă In
g acest sens.*S

p "Absolutis dudum collationum spiritalium libellis sensu magis quam sermone

insignibus...*' (De Incarnationc Domini..., Praefatio, ed.: M. Petschenig,
CSEL, IXVU, p. 235; P.S.B., nr. 57, p. 769).
1 Ibidem, Praefatio, p. 235-236 P.S.B., nr. 57, p. 769-770; O. Chadwick, John
9 Cassian..., p. 142.
S De Incarnatione Domini..., Liber primus, ed. M. Petschenig, p. 237-245;
P.S.B., nr. 57, p.
Precizăm că Sfântul Cassian atribuie retragerea iui Leporius mai degrabă sieşi,
decât lui Augustin: “Leporius enim, tune monachus, modo presbyter, qui ex
Priagii ut supra duximus institutitione vel potius pravitntc descendus apud Gallias
aleilor praedictae hacrcseos aut inter primos aut inter maximos fuit, a nobis
admonitus, a Deo entendants ita male conceptam perssuasionctn magnifice
mndcmnavit.. ' (ibidem, Liber primus, 4, p. 241; P.S.B., nr. 57, p. 773-774;
V'c/i Ii E Amunn, Léporius, artic. în Dictlonalrc de Théologie Catholique, t.
IX, Paris, 1926, coi. 434-440).
r 246
 C artea a Il-a (7 capitole)170 cuprinde un atac direct împotriva lui Ne*-
torie, care refuza să admită că Hristos S-a născut ca Dumnezeu din Fecioara
María şi care pretindea că nu putea să numească pe María Maica Domnului,
sau Născătoare de Dumnezeu - “Theotokos”, ci numai “Hristoiokos", adică
Născătoare de Hristos, argumentând că “nimeni nu cunoaşte pe cineva mai
vechi ca sine”, şi că Fecioara María nu putea naşte pe Dumnezeu, care este
din vecie. Este subliniat rolul Duhului Sfânt în procesul întrupării şi faptul că
Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevărat atât în Cer, cât şi pe pământ, în
sânul Fecioarei şi în naştere.
C a rte a a IlI-a (16 capitole )171*se ocupă tot cu dezbaterea dumnezeirii lui
Hristos, Cassian utilizând în continuare o serie de versete biblice extrase mai
ales din Epistolele pauline. în Hristos există o singură persoană, care este
inseparabilă de cele două firi. Cassian arată apoi faptul că Sfânta Scriptură
atribuie dumnezeirea lui Hristos într-un mod care nu corespunde cu limbajul
utilizat de Nestorie. Numele de Fiu al lui Dumnezeu nu are sensul de ñu
adoptiv, ci sensul de Fiu adevărat şi natural. Dumnezeu este în întregime în
Hristos şi Hristos este în întregime în Dumnezeu.
C a rte a a IV-a (13 capitole) abundă şi ea in numeroase citate scrip-
turistice pentru a arăta întruparea lui Hristos şi dumnezeirea sa. Se subliniază
dumnezeirea Fiului, înainte de naşterea sa din Maria, pornind de la versetul:
“Dumnezeu a trimis pe Fiul S ă u ” (Galateni 4 ,4 ). Fecioara a născut nu numai
pe cineva mai bătrân ca ea, ci chiar pe Ziditorul ei. Zămislind pe Zămislitorul
ei, ea s-a făcut mama Părintelui ei. între Logosul - Cuvântul şi Hristos nu
este nici o separaţie. Hristos este numit Cuvânt, din cauza unităţii (personale,
n .n .), care leagă divinul şi umanul în El. Este Fiul Omului pentru că Se naşte
cu adevărat din om, este Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că Acelaşi care vor­
beşte pe pământ, este în acelaşi timp veşnic în cer.
C a rte a a V -a (15 capitole )173 este un efort de a stabili o legătură între
Nestorie şi Pelagiu, pentru a arăta diferenţa dintre Hristos ca Dumnezeu şi
sfinţi. Concepţia nestoriană susţinea că Hristos trebuie numit doar theodochos,
adică primitor de Dumnezeu, şi se cuvine cinstit nu pentru că ar fi Dumnezeu
ci că pentru că a primit cu sine pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, după ei, între
Hristos şi oamenii sfinţi nu există nici o deosebire, pentru că toţi oamenii
sfinţi au avut în ei pe Dumnezeu: patriarhi şi prooroci, prin gura cărora
Domnul chiar a vorbit, apoi apostolii, martirii şi ceilalţi sfinţi şi slujitori ai lui

170 Ibidem, Liber sccundus, p. 246-261; P.S.B., nr. 57, p. 777-787.

171 Ibidem, Liber tcrtlus.p. 261-285; P.S.B., nr. 57, p. 787-806.
H Ibidem, Liber quartus, p. 286-301; P.S.B., nr. 57, p. 806-817.
173 Ibidem, Liber quintus, p. 301-324; P.S.B., nr. 57, p. 817-834.
 Dumnezeu Cassian combate aceste blasfemii, explicând misterul unirii
naturilor în Hristos.
Cartea a Vl-a (23 capitole)174 poate fi considerată ca o provocare şi ca un
îndemn pe care Cassian îl face lui Nestorie, de a fi credincios Simbolului
Bisericii din Antiohia, oraşul s&u. Autorul nostru face o analiză amănunţită a
acestui simbol, care cuprinde afirmaţii clare şi categorice şi în legătură cu
dumnezeirea lui Hristos: "Dumnezeu adevărat d i n D u m n e z e u adevărat, de-o
fiinţă cu Tatăl.1' Nestorie procedează asemenea ereziei sabelicnc şi ariene şi
susţine că au fost doi Hristoşi: unul din Dumnezeu şi altul din Fecioara Maria.
Cartea a Vil-a (31 capitole)173 analizează şi combate o serie de expresii
nestoriene care contestă Fecioarei Maria apelativul de Născătoare de Dum­
nezeu. Cassian aduce în sprijinul afirmaţiilor sale şi argumente din învăţătura
Părinţilor răsâriteni şi apuseni, care s-au referit la această problemă, preva-
lindu-se de autoritatea lor. Sunt utilizate pasaje din Ilaric, Sfântul Ambrozie,
S Rufin, Fericitul Augustin; din Sfântul Grigorie de Nazianz “lumina prea
s tr ă lu c ito a r e d e ştiinţă ş i învăţătură". Sfântul Atanasic şi Sfântul Ioan Gură
gPi de Aur,
Precizăm că Sfanţul Cassian încheie lucrarea, elogiind memoria Sfântului
Ioan Gură de Aur. Refenndu-se la Marele Patriarh, Cassian pretinde că "de la
e! (adică de la Ioan Gură de Aur) să socotiţi că vin, până la urmă, cele scrise
aici de mine, fiindcă el m-a învăţat în toate p e care le-am scris"116.
|j | 8 Tratatul Sântului Ioan Cassian Despre în tru p a re a C uvântului contra
lui Nestorie are o importanţă deosebită pentru că a prezentat Apusului doctri­
na lui Nestorie pentru prima dată, supunând-o totodată unei serioase critici.
Deşi lucrarea nu este prea originală, totuşi ea este prima încercare mai
extinsă de analizare critică a nestorianismului în această parte a Europei şi,
totodată, un pas înainte în teologia de limbă latină a veacului al V-lea. în
CETATEA LUI D U M N t l ţ V )

general, opera cuprinde material biblic şi patristic bogat, analize interesante,

mânuite intr-un stil viu şi atrăgător. Deşi autorul se adresează aproape tot
timpul ereziarhuiui la persoana a Il-a, numele lui Nestorie, după cum am
precizat deja, nu e pomenit şi nu apare în te x t Nestorianismul este pus în
strânsă legătură cu pelagianismull77şi cu alte erezii. Părinţii Bisericii pe care
Cassian îi citează sunt apreciaţi în mod plastic şi imparţial.

W Ibidem, Liber sextns, p. 325-351, P.S.B , nr. 57, p. 834-854.

H Ibidem, Uber »eptimus, p. 351-391 P.S.B., nr. 57, p. 854-883.
*...dle denique ipse nobis etiam haec quae a me sunt scripta commendet, quia
haee ego scipsi Ule me ne doeuit” ( ibidem, Liber septimus, 31, p. 390; P.S.B.,
nr. 57, p. 881-882.)
In legături cu Pelagiu şi peiagianismuJ, a se vedea detalii la: R. Hedde et É. Amann,
Pélagianisme. artk. în Dietionalre Théologie Catholique, L XII, Première partie,
248
 Legătura strânsă, timp de aproape cinci ani, şi prietenia sinceră care s-a
stabilit între Sfântul Cassian şi Sfântul loan Gură de Aur, precum şi influenţa
deosebită pe care acesta a exercitat-o asupra “sciluluP'm - mărturisită cu toa­
tă sinceritatea —, continuă, de fapt, legături mai vechi ale Patriarhiei de Con-
stantinopol cu Biserica din Scythia Minor şi confirmă indirect naţionalitatea
“scită" a lui Cassian, atestată formal de Ghenadie de Marsilia.
Afirmaţia plină de umilinţă şi sinceritate a Sfântului Cassian, că tratatul
său Despre în tru p a re a Domnului contra lui Nestorie cuprinde, de fapt,
învăţătura Sfântului loan Gură de Aur - despre care ştim că, la timpul său, a
trimis misionari la Dunărea de Jos (la sciţi şi goţi) - , denotă că el ducea mai
departe o doctrină scumpă Bisericii din Scythia Minor, Biserică ai cărei
cpiscopi şi teologi făceau parte din “echipa m isionară ş i valul spiritual de
apărare a l P atriarhiei E cum enic e ” *178179.
întreaga aparatură a textului - limba, compoziţia şi stilul —, probează că
autorul lui e un mare scriitor. S-a spus pe bună dreptate că Sfântul loan
Cassian stăpâneşte limba şi materialul pe care-1 invocă, ţinându-se departe de
artificiile retoricii şi de platitudinea banală, dând desăvârşită expresie formei
evlaviei practicată de cercurile monahale din jurul anului 400 —430.
Meritul deosebit al Sfântului loan Cassian este acela că şi-a turnat o limbă
latină, capabilă să exprime noutatea temelor şi a ideilor pe care le prezenta
unor destinatari monahali în formaţie, sau care după unele descrieri îşi căutau
drumul adevărat. De aici impresia unei forme laborioase, cu dezvoltări care
nu par întotdeauna coerente, fraze lungi cu alură de falangă180. Pe cititorii
obişnuiţi cu clasicii latini - Cicero, Cezar, Tit-Liviu sau Tacit lucrarea îi
frapează. în realitate, limba lui loan Cassian este o limbă evoluată, care
exprimă o gândire profundă, o limbă în care şi vocabularul şi construcţia
sintactică sunt pe punctul de a se debarasa de corsetul clasicismului, spre a
îmbrăca gândul simplu şi fapta sinceră. In general, în scrierile lui Cassian
domină mişcarea şi viaţa. Autorul ştie să vadă, să selecteze, să prelucreze şi
să descrie cu mână de mare maestru diferitele momente şi reacţii ale sufle-

Paris, 1933, coL 675-715; SJ. Mckenna, Pelagius and Pelagianism, artic. în New
Catholic Encyclopedia, The Catholic University of America, 1967, p. 58-60;
Pelagius, Expositions of the Thirteen Epistles of S t Paul, ed. A. Souter, 3, vol., in
col. ‘Texte and Studies" 9, 1-9, 3, Cambridge, Lausanne, 1943; J. Ferguson,
Pelagius: A. Historical and Theological Study, Cambridge, 1956; E. Portalié, A
Guide to the Thought o f S t Augustine, Chicago, 1960.
178 De Incărnatione D om ini..., Lib. VII, 30-31, ed. M. Petscenig, p. 388-391;
P.S.B., nr. 57, p. 880-882.
179 pr. prof. dr. loan G. Coman, Scriitori Bisericeşti din epoca str ir o m â n i..., p.
248.
180 cf. E. Pichéry, Introduction à Conférences, 1.1, S.C„ nr. 42, p. 64-65.
249
 tului omenesc pus in atâtea situaţii, mai ales in cele delicate sau care implicit
o adâncă reflexie. Din scncrile sale, ne dăm seama efl Sfântul Ioan Cassian nu
este numai un teoretician abstract, ci şi un subtil observator al celor mai
intime stări ale sufletului uman, încât pe baza acestor descrieri am putea
intocmi o adevărată frescă a vieţii lăuntrice1*1.
Tuturor acestora trebuie să le mai adăugăm faptul că cercetările arheolo­
gice şi literare recente indică o legătură din ce in ce mai strânsă Intre institu-
pile şi elementele de spiritualitate din Scythia Minor, ca: bazilici, inscripţii,
cruci, mănăstiri, numeroase simboluri creştine pe ceramică descoperite in
săpături, atitudini şi acţiuni ale episcopilor dc Tomis, pc de o parte, şi carac­
O e rw Æ sJ . C h itty

terele spccitice operei Sfântului Ioan Cassian, pe de altă parte. Atât Sfântul
Ioan Cassian, cât şi alţi ierarhi din patria sa, Scythia Minor, printre care II
amintim la loc de frunte pe episcopul Teotim 1, au manifestat un ataşament
deosebit, preţuire şi dragoste faţă de Biscnca din Constantinopol şi faţă dc
conducătorul ei. Sfântul Ioan Gură de Aur. pe care l-au sprijinit şi l-au apărat
de acuzaţiile nedrepte aduse de Teofil al Alexandriei.

Z Raportul între "AşEZÂMmmE mănăstireşti"

şi “ Convorbirile mjhovnkeşti”

Trebuie să precizăm că Sfântul Ioan Cassian a avut în obiectiv Convor­

PU STIA -

birile duhovniceşti chiar in momentul când scria Aşezămintele mănăs­

tireşti1*2. Deşi in prefaţa Aşezămintelor Cassian nu face nici cea mai mică
aluzie la Convorbiri, in cuprinsul lucrării există totuşi multe asemenea
referiri. Astfel, în Cartea 1, Cassian face aluzie la o fază u lte rio a ră 183 şi, atât
in Cartea a II-a, cât şi în a V-a, amână anumite teme care, după cum spune
CETATEA LUI DU

el, urmează să fie tratate în Convorbirile bătrânilor1*4. Este mult mai dificil
a stabili sau preciza cum a înţeles, de fapt, Cassian legătura între cele două
scrieri monastice. Interconexiunile complexe între aceste două scrieri prezintă
In mod direct una dintre problemele majore care confruntă orice interprcturc a
teologici monastice a lui Cassian, şi anume relaţia dintre forma “cenobilicâ”
şi cea I anahoretied'’ a vieţii monahale. Prefaţa Aşezămintelor sugerează
iM u l cft el îşi dedici lucrarea ajutorării cenobiţilor din mănăstirile dc curând

h Anton, p. 66-67.
B Cotumhj Stewart Caslia i the M onk..., p 30.
H | "puriMi nlanorum cuitum conscqucnter tune poaterimus cxponcre” (Institutions
B I. ad J i Guy. p 34 - 35. PAU., nr. 57, p. 113-114. )
■ Inattentions II, I. ed J.-C. Guy. p. 58-59; PAB.,
nr. 57. pl20 ; Ibid., Il, 9. p. 72-
73. PA S.. « 57. pl2$-l26 ; Ibid, II, 11, p. 88-89; P A B ., nr. 57, p. 131; Ibid,
V, 4 .1 166-197. PAB., nr. 57, p. 165-166
înfiinţate chiar de el. Distincţia pe care însuşi o stabileşte între doctrina
cenobitică a Aşezămintelor şi cea anahoreticO a Convorbirilor l-a
determinat pe un cercetător sfi concluzioneze că loan Cassian a fost în mare
încurcătură când a redactat cele două lucrări: pe de o parte, a trebuit să-i
sfătuiască pe "cenobifC' şi să includă material de o relevanţă restrânsă
(limitată) pentru ei (aşa sunt Aşezflmlntele V-XII), iar pe de altă parte, a
mijlocit vădit pentru anahoreţi şi numai de interes indirect cenobiţilor (a se
vedea Convorbirea I-X),8S. Acest gen de caracterizări este neconvingător'8i\
având în vedere planurile stabilite ale lui Cassian în ce priveşte compunerea
Aşezămintelor şi a Convorbirilor.
După cum şi-a descris Cassian proiectul, Aşezămintele erau consacrate
rânduielilor şi regulilor mănăstirilor şi m special originilor, cauzelor şi
lecuirilor sau remediilor, după învăţătura lor, ale celor opt păcate, cele mai
grele, semnalate de ef* .
Aşezămintele se concentrează asupra vieţii cenobitice, pe care Cassian o
înţelege în primul rând ca preocupare pentru “omul din qfartTm , adică
“amendarea”, corectarea greşelilor şi înlăturarea păcatelor*9. Convorbirile
au o vădită tentă anahoretică şi sunt înţelese mai exact ca fiind mai aproape
de preocupările “omului lăuntric", care se străduieşte sau se luptă pentru
desăvârşire1 . în ciuda retoricii “anahoretice” a Convorbirilor - incluzând
şi dorinţa exprimată clar de Cassian de a rămâne mai degrabă între asceţii
pustiei Sketice decât sfi se întoarcă la mănăstirea sa de obşte din Betleem -
autorul descurajează comparaţiile defăimătoare sau care dau naştere la*1869

Julien Leroy, Les préfaces des écrits monastiques de Jean Cassien. în “Revue
d’Ascétique et de Mystique", t. 42 (1966), p. 167.
186 Columba Stewart, Cassian the Monk..., p. 30.
,87 Institutions,Préface,7 ,ed.J.-C.Guy,S.C.,nr. 109,p.2 9 ;P.S.B.,nr 57,p III.
188 "modul de viaţă din afară şi văzut al monahilor" (Conférence V, Préface, ed. E
Pichery, S.C., nr. 42, p. 75, P.S.B., nr. 57, p. 306).
189 "Intr-adevăr, mi-e hotărârea să nu vorbesc despre minuni dumnezeieşti, ci pe
scurt, despre însănătoşirea obiceiurilor noastre - de correctione monun nattronon
- şi atingerea unei vieţi desăvârşite" (Institutions. Préface, 8. ed. J.-C. Guy. S.C.,
nr. 109, p. 30-31; P.S.B., nr. 57,p. 111).
"Acelea, adică Convorblriic, se vor referi însă mai degrabă la disciplina omului
lâuntric, ca şi ia desăvârşirea inimii, la viaţa şi învăţătura pustnicilor" (Insti­
tutions 11, 9, p. 74-75; P.S.B., nr. 57, p. 126); “Aşadar, de la viaţa din afara şi
văzută ii omului, pe care am tn(âţişat-o in primele cărţi, să trecem la însuşirile
nevăzute ale omului lăuntric" (Conférence, Préface, 5, ed. H Pichery, S t -, ui
42, p. 75, P.S.B.. nr. 57, p 306).
251
 ftïTSUNNCVO\W\ _ viisnd X M !M 3

invidie, între cele două forme de vieţuire monahală191. El susţine, postulează

un ideal comun realizat in moduri diferite: “ Chiar dacă scopul religiei
noastre este unul, lotuşi felu rite sunt m odurile de vieţuire p rin care tindem
spre Dumnezeu, aşa cum le vom dezbate m ai p c larg in C onvorbirile celor
v e c k rm .
Cea mai bună ilustrare a unităţii fundamentale a A şezăm intelor şi C on­
vorbirilor este învăţătura lor despre practica monahală de bază, şi anume,
rugăciunea. Cassian pretinde în A şezăm inte că este preocupat de structura şi
durata rugăciunii **canonice", săvârşită in anumite ore regulate din zi şi din
noapte ; 19 ain nou, această grijă sau preocupare corespunde sau este legată de
**om ul din a f a r ă \ Pe de altă parte. C onvorbirile se ocupă de dispoziţia
interioară a celui care se roagă şi de natura însăşi a rugăciunii, în special a
tai
rugăciunii neîncetate .
în mod evident, cineva nu poate despărţi pc cenobiţi de anahoreţi pc baza
distincţiei dintre Aşezăminte şi C onvorbiri. Astfel, anahoreţii sunt obligaţi
să participe la rugăciunile “canonice” în cadrul serviciului de slujbe stabilit,
iar cenobiţii să se roage în taină şi să se străduiască sfi ajungă la rugăciunea
continuă. In Aşezăminte, Cassian aminteşte obiceiul renunţării atât la post,
cât şi la îngenunchere în duminicile şi pe parcursul celor cincizeci de zile de
la Paşti la Cincizecime, dar suspendă motivul pentru această “relaxare”, în
Convorbiri. Cenobiţii care mâncau şi stăteau în picioare în această perioadă
ar fi putut căuta vreo explicaţie de ce ei fac aceasta. în A şezăm inte, Cassian
împărtăşeşte experienţa interioară a rugăciunii am belor categorii de monahi.

m Columba Stewart, Cassiaa the Monk..., p. 31. A se vedea şi susţinerea lui A.

Robert Mariais, conform căreia, pe parcursul scrierii celor trei serii de Con­
vorbiri, Cassian a “şters” în mod gradat diferenţa dintre modul de viaţă cenobitic
("activ”) şi cd anahoretic (“contemplativ”) (cf. The End of Andent C h ris tia n ity ,
Cambridge, 1990, p. 181-197). S-a mai spus că loan Cassian a folosit de la
Început aceste “etichete” sau “denumiri” în mod alegoric, deşi este adevărat că
sprijinul său pentru modul de viaţă cenobitic a devenit mai explicit în finalul seriei
Convorbirilor. Pentru o analiză perceptivă a noţiunilor “cenobitic” şi “ana-
borede”. vezi: Steven D. Driver, The Reading of Egyptian Monastic Culture in
John CaMâtn. Ph. D. d u s , University o f Toronto, 1944.
92 Institutions, V, ! ed J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 196-197; P.S.B., nr. 57, p. 166.
w Institutions, II, 1-2, ed. cit., p. 58-61; P.S.B., nr. 57, p. 120-122.
m fbuiem. II, 9, p. 72-73; P.S.B., nr. 57, p. 125-126; “...forma lor şi cum putem si
ne rugăm «firi încetare», după cuvântul Apostolului, le vom arăta, cu ajutorul lui
Dumnezeu, ia timpul potrivit, când vom începe să înfăţişăm convorbiri duhov­
niceşti ale celor vechi” (ibidem, II, I, p. 58-59; P.S.B., nr. 57, p. 120); “rugă­
ciunea cootiouâ fi neîncetată” (Conférence IX, 1, ed. E. Pichery, S.C., nr. 54 p.
40, rS Jb .. ar. 57, p 454
252
•f s e M j a c

Când a făcut aceasta a avut in vedere atât posibilitatea survenirii unui sfârşit
prematur al vieţii sale, înainte de a duce la îndeplinire planul legat de scrierea
celor două lucrări, cât şi de a-i ajuta pe aceia care în viitor nu vor avea acces
la Convorbiri195.
Chiar şi primele patru cărţi ale Aşezămintelor, de o profundă factură
“cenobitică”, au strânse legături cu Convorbirile196. Astfel, descrierea rugă­
ciunii extatice din C artea a JI-a a Aşezămintelor anticipează pe acelea pe
care le găsim peste tot în Convorbiri. Omilia de închidere a Cărţii a IV-a a
Aşezămintelor, atribuită stareţului Pinufius, sfârşeşte tocmai unde începe
Convorbirea I, atribuită pustnicului Moise: “curăţia inim ii... şi desăvârşirea
dragostei apostolice.” Teme asemănătoare sunt tratate mai pe larg în Con­
vorbirea a Xl-a şi a X ll-a şi se repetă mai târziu197.
A doua parte a Aşezămintelor (Cărţile V-XII) au afinităţile lor tematice
cu Convorbirile: de exemplu, problematica celor opt păcate capitale este
reluată în Convorbirea a V-a198. Intr-adevăr, de la un capăt la altul al celei de a
doua părţi a Aşezămintelor, Cassian introduce multe elemente generale ale
concepţiei lui asupra vieţii monahale, care vor fi dezvoltate ulterior în
Convorbiri. Cartea a V-a a Aşezămintelor poate fi considerată o adevărată
“pepinieră” de idei a Convorbirilor19920, fiind înţesată cu astfel de anticipări290.
Aşezămintele şi Convorbirile apoi sunt considerate a fi cele două părţi
ale aceleiaşi monede, ele fiind mai mult decât complementare: ambele
constituind lecturi fundamentale pentru cei cărora le erau adresate, cenobiţi
sau anahoreţi deopotrivă. Atât la începutul Aşezămintelor, cât şi la sfârşitul
Convorbirilor scopul lui Cassian este acelaşi, şi anume nu de a căuta să-i
impresioneze pe cititorii săi cu povestiri despre călugări şi faptele lor mi­
nunate, ci de a-i ajuta în corectarea greşelilor lor şi atingerea desăvârşirii.

M Institutions II, 9, ed. J.-C. Guy, S.C., nr 109, p, 73 P.S.B., nr. 57, p 125.
196 Vezi pe larg: Julien Leroy, Les Préfaces des écrits monastiques de Jean
Cassicn..., p. 162-167.
Columba Stewart, Cassian the Monk..., p. 31.
98 Acest aspect este analizat de Adalbert de Vogüé, Pour comprendre Cassien. Un
survol de Conférence, In “Collectanea Cistercensia”, t 39, (1979), p 253, In
notă.
In legătură cu complicata structură a Cărţii a V-a a Aşezămintelor şi analiza
conţinutului ci, vezi: Lauren Pristas, The Theological Antrophology of John
Cassian, Ph. D. diss., Boston College, 1993, p. 34-44 şi 74 -73; Steven D Driver.
The Reading of Egyptian Monastic Culture in John Cassian..., p. 146-157
200 cf. Columba Stewart, Cassian the Monk..., p. 31 şi 162 n. 43
253
 -•■ v» i n i v a i y i j j — V I X 3 HCJ

$ Sursele lui Cassian

Observăm că loan Cassian încorporează în scrierile sale un număr de alte

surse, în afară de Convorbirile avute în Egipt. Cea mai comună sursă a sa
este Sfânta Scriptură, fapt care l-a determinat pe un cercetător să constate că
“doctrina Iui Cassian este în esenfâ b ib lică ,201. M. Petschenig, în al său
Index Scriptorum , înşiră peste 1700 de pasaje din Scriptură, menţionate în
mai mult de 2000 de citate. Cărţile scripturistice cel mai des citate sunt
Epistolele pauline. Psalmii şi Evanghelia de la Matei. Sunt utilizate de
asemenea majoritatea cărţilor Vechiului Testament, iar din Noul Testament
doar II loan şi III loan nu sunt citate202.
Atenţia lui Cassian faţă de Scriptură, în afară de lectură şi meditaţie, in­
clude şi o curiozitate ştiinţifică, în sensul că el foloseşte mai multe versiuni şi
îi place să compare textele revizuite, făcând anumite corecturi acolo unde
variantele au permis acest lucru. El consideră V ulgata Fericitului Ieronim
superioară celorlalte versiuni, pentru că redă ebraica mult mai corect Uneori
cititorul nu poate stabili dacă variaţiile de text ale lui Cassian iau naştere din
diferitele versiuni utilizate, dintr-o copiere defectuoasă sau din greşelile sale
de memorie203. De asemenea, există o serie de indicii care îndreptăţesc
susţinerea câ loan Cassian a folosit şi textul grecesc al Sfintei Scripturi204.
Aşadar, Prosper de Aquitania nu exagerează când scrie că dintre toţi
adversarii săi, Cassian este cel mai versat în Scripturi205.
Pe lângă Sfânta Scriptură, Cassian foloseşte în mod evident şi alte surse
creştine. Astfel, el citează de 10 ori apoftegme atribuite sfântului Antonie206.

201 Michel Olphe-Galliard, Cassien (Jean), artic. în D lctionaire de Spiritualité

d'A scétique et de M yctique, t . . Il, Paris, 1953, col. 223.
302 Vezi; M. Petschenig, Index S criptorum , în C S E L , t. 17, p. 392-409.
205 Ibidem , p. XXVIII-XCV.
304 Vezi: Institution«, V II, 7, ed. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 298-303; P.S.B., nr. 57,
p. 200-201; Conférence, 1 ,5, ed. E. Pichery, S.C., nr. 42, p. 82, P.S.B., nr. 57, p.
310; Ibidem , IX, 12, S.C., nr. 54, p. 50-51; P.S.B., nr. 57, p. 460-461; Ibidem,
XIV, 16, p. 203-204; P.S.B., nr. 57, p. 564-566.
205 Prosper d'Aquitania, C o n tra C ollatlones, 2.
206 Citatclc din Silntul Antonie pot fi g&site în: Institutions VI, 4, ed. J.-C* Guy»
S.C.. nr. 109, p. 194-195; P.S.B., nr. 57, p. 165; Conférence II, 2, ed. E. Pichery,
S.C., nr. 42, p. 112-114, P.S.B.,, nr. 57, p. 328-329; ibidem, II, 4, p.
P.S.B., nr. 57. p. 330; ibid., U, 6 , p. 117-143; P.S.B., nr. 57, p. 346-347; » .
VIII, 18-19. S.C., nr. 54, p. 25-27; P.S.B., nr. 57, p. 445-446; ibid., IX, 31, P*JJ *
P.S.B.. nr. 57, p. 470-471; ibid., XIV, 4, p. 185; P.S.B., nr. 57, p. 553; « F » [
£ § S.C., nr. 64, p. 16-17; P.S.B., nr. 57, p. 628-630; ibid., XIV, 11-12. p.
B P.S.B., nr. 57. p. 730-732.
De asemenea, mai citează pe unii anahoreţi (sau pustnici, n.n.), ale căror
convorbiri nu sunt incluse în ciclul celor XXIV. El face de asemenea două
aluzii la P ăstorul lui H erm a207şi atribuie două sentinţe scurte Sf. Vasile cel
Mare208.
Cassian face dovada că este la curent cu lucrările de factură monahală
scrise de Sfântul Vasile şi Fericitul Ieronim, pe care, probabil, i-a citit209.
In tratatul său de hristologie, Despre în tru p a re a Cuvântului, el citează
de câteva ori pe Nestorie, Simbolul antiohian, şi se referă la câţiva autori
contemporani “din diferite părţi ale lum ii"2l0. El utilizează, apoi, citate din
Sf. Atanasie cel Mare, S f Grigorie de Nazianz, Fer. Augustin şi Sf. loan Gură
de Aur211.
Deşi “p rin form aţia sa, Cassian are profunde cunoştinţe clasice pro­
fa n e"2 , el îi consideră totuşi pe autorii profani ca fiind de o valoare spiritua­
lă redusă213. în consecinţă, el menţionează autori clasici specifici, doar de
patru ori: doi de limbă latină - Cicero şi Persius - , şi la fel doi de limbă
greacă - Socratc şi Diogene214.
Unii cercetători au propus nenumărate alte surse, pe care presupun că le-a
folosit Cassian, dar la care, aceaştia nu fac nici o referire specifică. Astfel, el
pare sau dă impresia că depinde de Evagrie Ponticul215 şi probabil a citit

207 Conférence VI, 19, ed. E. Pichery, S.C., nr. 54, p24-25, P.S.B., nr. 57, p. 444-
445; Ibidem, XIII, 12, p. 164-168; P.S.B., nr. 57, p. 540-543.
208 Institutions VI, 19, ed. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 284-285; P.S.B., nr. 57, p.
195; Ibidem, VII, 19, p. 320-321; P.S.B., nr. 57, p. 207.
209 Institutions, Préface, p. 26-27; P.S.B., nr. 57, p. 110.
2,0 “...in diverses mundi partibus” (De Incarnatione Domini...., Liber VII, cap. 28,
ed. M. Petschenig, CSEL, t XVII; P.S.B., nr. 57, p. 878-879).
211 M. Cappuyns, Cassien..., col. 1334-1335.
212 M. Olphé-Galliard, Cassien (Jean),..., col. 225.
213 Conférence XIV, 12-13, S.C., nr. 54, p. 199-201, P.S.B., nr. 57, p. 561-563;
Ibidem, XVI, 1, p. 22-223; P.S.B., nr. 57, p. 576.
214 Ibidem, XIII, 5, p. 152-153; P.S.B., nr. 57, p. 532-533. Cassian citează aici atât pe
Socrate cât şi pe Diogene, dar sursa povestirilor este necunoscută.
215 Vezi: Salvatore Marsili, Résumé de Cassien sous le nom de Saint Nil, în “Revue
d’Ascétique et de Mystique”, t. 15, (1934), p. 241-245; 1. Hausherr, Le traité de
l’oraison d’Évagre le Pontique, în “Revue d’Ascétique et de Mystique”, t. 15,
(1934), p. 34-93; idem, Les leçons d’un contemplatif. Le traité de l’oraison
d’Évagrc le Pontique, Paris, 1960; idem, L’origine de la théorie orientale des
huit péchés capitaux, în “Orientalia Christiana Periodica”, t. 30, (1993), p. 164-
175, face cca mai bună demonstraţie că Aşez&mintele V-XU şi Convorbirea a
IlI-a par să depindă strâns de lucrarea lui Evagrius: Adversus octo principalium
vitiorum suggestioncs; A. Vogtle, Woher stammt das Schema der Haupt-
sündcn?, în “Theologische Quartalschrifl”, t. 122, (1941), p. 217-237; L. Wrzol,
255
 M«ii i v a lv l3 5 —VllSfld

câteva scrieri ale Fericitului Ieronim, Fericitului Augustin, Istoria L a u sia c ă

a lui Palladius, Istoria monahilor în traducerea lui Rufin şi m ulte din scri­
erile lui Origen.
ExistA îndoieli în ce priveşte utilizarea de către Cassian a lucrărilor
Apophthcgmata Patrum, Liber gradum, scrierile moderate ale mesalie-
nilor, ale lui Macarie şi ale lui Irineu. Una din scrierile lui Cicero, De ami­
ciţia, este considerată a fi bază pentru Convorbirea a XVI-a, care poartă
titlu asemănător216. Doi cercetători au identificat în ceea ce priveşte harul, un
stil de exprimare asemănător cu cel al Sfântului Gngoric de Nyssa217. în
sfârşit, alţi doi cercetători pretind - fără a fi convingători că Ioan Cassian a
avut probabil acces la lucrarea Contestatio a lui Euscbiu de Doryleum218.
Este posibil ca pe mulţi din autorii menţionaţi Cassian să-i fi citit, iar altora,
probabil le-a preluat ideile în mod indiscret, prin filiera relaţiilor pe care şi le-a
avut cu creştinii influenţaţi de la un capăt la altul al spaţiului mediteranean.
Astfel, scrierile monastice ale Sfântului Ioan Cassian au apărut ca urmare a
discuţiilor avute cu renumiţi stareţi şi pustnici din Egipt, din propria sa expe­
rienţă şi practică de viaţă şi nu în cele din urmă din principiile pe care le-a
însuşit de Ia ei. Cu aceste “experienţe egiptene” simt îmbinate învăţăturile şi
tradiţiile pe care Cassian Ie-a dobândit în alte timpuri şi din alte surse. El
redactează, aranjează şi chiar înfrumuseţează multe din experienţele sale
folosindu-se de o agendă de lucru occidentală. De aceea, Cassian şi scrierile
sale reprezintă o legătură autentică în lanţul tradiţiei monahale, conservând
esenţa monahismului răsăritean şi legând în felul acesta Răsăritul de Apus.

4. A ptitudinile literare a le Sfântului I oan Cassian

De la un capăt la altul al scrierilor sale, Cassian face dovada unor aptitudini

literare remarcabile. Latina sa este limpede, curgătoare, ritmică şi retorică, iar
mesajul transmis este clar şi impecabil. Construcţiile gramaticale pe care Ie

Die H auptsündenlehre des Johannes Cassianus und ihren historischen

Quellen, în “Divus Thomas”, Serie 3, t. 1 (1923), p. 385-404; t 2 (1924), p. 84-
91. "
2,6 cf. M. Cappuyns, C assien..., col. 1335; M. Olphe-Galliard, Cassien..., col. 224-
225.
17 A Keramer, G regorius Nyssenus estne in te r foutes Joannis Cassiani nu-
m erandus?, ín “Orientaba Christiana Periodica” (1955), p. 451-466; Werner
Jaeger, Two Rediscovered W orks o f A ncient C h ristian L iterature: Gregory of
Nyssa and M acarius, Leiden, 1954, p. 88-89.
11 Vezi; Fnederich Armin Loots, N esstoriana: D e F ragm ente des Nestorius, Halle,
1905. p. 49-51; E. Schwartz, K onzilstudien..., p. 16.
^WIM3 T s B M JD a

foloseşte sunt cele ale unui om cultivat, reflectând multiple resurse de voca­
bular şi sintaxă219. Referindu-se la măiestria cu care Cassian utilizează latina,
Casiador îl numeşte “elocentissimum Cassianus” şi “Ţacundissimus”220.
Citirea lui Cassian nu e dificilă, atât datorită clarităţii limbii latine, cât şi
pentru faptul că adesea transpune imaginaţia cititorului în scena dialogului,
prin imagini penetrante şi realiste. El îşi îmbogăţeşte relatările cu numeroase
mijloace literare cum ar fi: reconstituirea trecutului, naraţiunea, dialogul,
metafora, anecdota şi apostroful. Stilul său este de o forţă de sugestie remar­
cabilă şi datorită acestui fapt Cassian reuşeşte să influenţeze în mod benefic
psihologia cititorului221. în plus, de-a lungul acestor capodopere literare, cum
pe drept cuvânt pot fi etichetate scrierile sale, cititorul este mişcat de re­
marcabila sinceritate a lui Cassian. Stilul său plin de imagini explică o parte a
succesului avut de autorul C onvorbirilor duhovniceşti atât în rândurile
monahilor, cât şi la cititorii laici222.
Deşi Cassian a scris în latină, care era limba sa maternă şi limba cititorilor
săi, el a avut de asemenea cunoştinţe profunde de limba greacă. După cum
am mai subliniat, el a utilizat textul grec al Sfintei Scripturi şi citează autori
greci ale căror opere, ştim cu certitudine, nu erau traduse în latină la acea
vreme. Pe deasupra, chiar el ne spune că a conversat în greacă cu pustnicii
din Egipt, fiind nevoie de un interpret care să traducă greaca lui Cassian
părinţilor deşertului223. Unii cercetători consideră că loan Cassian avea şi
cunoştinţe de limba coptică şi siriacă, deşi lucrul acesta este greu de
argumentat224.
Adesea, în ceea ce priveşte scrierile sale, Cassian a fost considerat ca fiind
nesistematic şi inconsecvent; el pare să repete întâmplător anumite subiecte
în discuţiile sale uneori “ cm vizibile” contradicţii. Mulţi dintre ucenicii lui
Cassian au simţit nevoia să-l apere, datorită acestor probleme aparente. Ei
consideră în general că stilul său discursiv, prin care dă instrucţiuni practice

2,9 C. von Paucker, Die Latinitat des Johannes Cassianus..., p. 391-448; O.

Chadwick, Western Asceticism, col. “Library of Christian Classics", vol. 12,
Philadelphia, 1958, p. 191; L. Cristiani, Jean Cassien..., vol. I, p. 52-54.
220 Cassiodorus, De divinis lectionibus, Pracfatio; Expos. în Ps. 39, în P.L., t. 70,
col. 287-290.
221 Michele Olphe-Galliard, Cassien (Jean)..., col. 222.
222 Pierre Paul Courcelle, Les lettres grecques en Occident..., p. 212-216; Con­
férence XVI, 1, p. 576 şi Institutions V, 39, J.-C. Guy, S.CL, nr. 109, p. 252-254;
JPJS.B., nr. 57, p. 184-185.
223 în legătură cu presupusele cunoştinţe de limbă siriacă ala lui Cassian, vezi: Alfons
Kemmer, Charisma Maximum: Untersuchung zu Cassians Volkommen-
heitslehre und seiner Stellung zum Messalianismus, Louvain, 1938, p. 68 şi M.
Cappuyns, Cassien..., col. 1337.
224 M. Cappuyns, Cassien..., col. 1337 - 1338. Vezi şi exemplele oferite de el.
257
 ţ* x t H u t v p tW W Ä i I M I h M U C u x iy m iM U A \ W V i C Ä Ă | V U W U I h iu ^ i »Mvl

t e e d M t a r i et» m w HA « d m f t a i * | v c o t w uu v > M U v m p U u \ i
,K } v it u Y a >* «u m a ( t a i c« # u l Im v * \ m au » v « a v iu p t i
îi |M\iUm#i p A n n ţ i <t(
\\\\ n u m m u m u s lo lo it o
IV
^ m uaU , vlw d e A x v m c m A >i ^ I m ln s N i a v x 'H m p A im ţ i A v v M lu ciţi» v v i o b o u u
^ A, v , K v m \V x x v « u |m \4 u h K ' ' A c x ţ M m t c p u n e ţ i vte w d e i v %lil\xiiu* ,ilo I

P t* * M vk * A > < m t m A x u p t* W KM p t t t b f e lU t v k tfb A tU b ', ţHMUV U VOUxidv'IAl Uit

A ţ in e m xulb toM « fcVplk* U «pftttfttt hpxA W pusvupmv panta* vi

C X X 'W V Vl^ A k ^ h ik î» M ' h OAUCA

\ u K\xl «k' c A U V » X 'IN 'i'lilM l O W I K ' vk‘ CV|lllv'A|U CAIV IUI dim UUK'vW A

01 a N W uw vh Im V * v x * w X m I R C a p p u y t u « « M t * t a o\ id c n ţ A tiţ|Mul cA
<%
vm VsAv\ vaw jmx' v> c Ia i A in t e n ţ ia xk a m t n s lu c e U ll .x u h u v t ţOlHlO Kv ,itumu\
vja m « liă p l i t a , a b w d w u d a \v I«î i x u b ie c l U m n o u ; c u « l ic c u \ u u e
.*w,*»yv,wvM»v" hm c m c v k 'k s ' i u U u n ' l M v m v
Vot W $*t d e « c e s t aspect» I o o v o f b t l a IU c v j 'h c A ţ ic 11 s u s ţ in e cA U vui
i'jfex M W U A A M U U C lU O n a h tS M U l s u b IvMVUA xA "AUAI u M\S|CA Şl 'Y c n o b U lC . Y ' |||
N aturâ şi c Ao e r e
toMI MctAn *p*r«ta îi anume \>CAAmiutek mAnAstiraşti >i Convorbirile
\ ;-v% s; • HH < . v w : .! SU JNWW NllI *' " A m1 » W W A # I« A « A | v '( x \ U ■
¡■ |Pjpj|| H | j v .'u ! s ' ¡Jjj I I Vv*SU* \StktM<X CI HKW #V| ^

,x * H « ;\ e*WV * :% S a A W W * \ * 1 U «fctooir&lsl v Y * * * b t f h \ K « i/ h M rit»

«dM rM ^ u MMynM i Twxx^v Jm q fc m q tik h»i «*

%w m i d o d d a te ja w MuMU <i i A r f ü ; v v\*e v w u * o c Ä fe y a r" " ,
| eo> e f e m i e\ceţ>ţu» precum i'o n x n r W r t le a I\ m îi a X * « , c a r e se
O M Î »'v. «Mbcfc doctrine» toruri susţine cA acest principiu general treNue sA
îk o m u t n cxhkMUc s'A dacă ciuc\a w ea s i sfudie/e modul de vieţuire
M H lIIM k «M ii m M i Si juvalu-e/e A îeiA m iatele M V şi C um tirbirile
\ \ U I - W I X %d « cA c m e > | u e a sA s w d k t e ' w ţ a d e n p a n a h o ie tie ^ trebuie sA
s ü d n ta Q w w iiM i KX m A ş w ia a la ttk Y -X JI"
H i i aifii i i Aubâu cA k\m Cassun vorbele mipal despre doctrina cen o b iticA ,
■ -îvju tir: i u ie s p e e c e a aiWxveiK'A C e a m a i n w ie obiecţie care se aduce totuşi

p M ta la t M i a *l cf\'> pe o descriere atat <k rigidA este c i iusuşi CassKin paie si

I cvmsmi M aceassl | | | i | (d iu /a ie l E de notat faptul cA afirmaţiik' tui
Cjessucv H H jg se 8 mai tar/iu de anumite subiecte nu cad în cadrul
H schonet B lov'> j pentru cA ckr sunt peste tot în AşezAminieie U \
9 s M K p ( t a t b C M v a t t H t b X ţ i X K X \ U ___________

■'' fe te a ( p i p Le priface d e ecrics m t t i f n de ie a a Cassten. în "Revue

4 ' a n a p r ct d r M woşac". t -C, | I966k p, ISO.
8 H B 1 154-P A
 Natura umana 91 c A d o r b a In pâoat

In v iz iu n b a t b o l o o ic A a Q p A n t u l u i Ioan C abiian

Pionul Iul Dumnezeu cu privire Iu lume, uuu iconomiu divinii, conMâ,

după cum nubliniii/lt pflrliUole D. Slflnlluac, In tiulumnc/circu lumii create
(udicA 11 întregii creaţii), cure In urmu pfleutului implicrt mântuire». Dur mân­
tuirea şi Indumnczcircu creaţiei "presupun cu prim ucl divin crcarcu ci” . Cel
dintâi verset ul Sfintei Scripturi, "La începuI Dumnezeu a fă cu i cerul şi
pănuU ilur (l'uc. I, I) este şi ccu dintâi afirmaţie teologicfl u CArţii Sfinte,
nlirtuaţic preluaţii dc Simbolul nlcccun, In primul urticol: “Credem în Unul
lhtm nczeu Talăul A lolflllorul (Pantocratorul) ... 11.
AdcvBrul acesta fundumcntal este afirmat şi Rlcut în Revelaţia istorică a
lui Dumnezeu, dată prin profeţi şi apostoli, conform căreia Dumnezeu Tatăl
creează din voia Sa liberă şi personală, prin Cuvântul Său revelator şi
promotor prin Care a dus pe toate la existenţă din nimic: "E l a zis şi s-a fă cu t,
E l a poruncit şi s-au zidit1' (Ps. 32,9).
Esprcsia "La început..11(Fac. 1,1, reluată la In. 1, 1) ne indică punctul de
plecare, originea Cosmosului în timp şi spaţiu, care nu sunt realităţi mate­
riale, ci desemnează limitele creaţiei. Nu există timp şi spaţiu fără Dumnezeu,
dar Fiinţa Lui este în afara tcmporalităţii şi spaţialităţii2.
in acest sens, actul creator (ktisis) prin care Dumnezeu “cheam ă la fiin ţă
cele ce încă nu sunt" (Rom. 4, 17) înseamnă creatio ex nihilo, adică El a creat
“din ce n-a fost” (II Macabei 7,28) şi, prin urmare, nu s-a folosit de o materie
preexistentă creaţiei.
Tot ceea ce există, toate lucrurile şi făpturile sunt rezultatul hotărârii libe­
re a lucrării creatoare dumnezeieşti. Dumnezeu nu a creat lumea din necesi­
tate, ci din libertatea şi bunătatea Sa, pentru a oferi omului un mediu adecvat
pentru ca acesta să-şi poată realiza vocaţia în limitele creatului.

1 pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, voi. I, ed. a Il-a,
Bucureşti, 1996, p. 224.
2 Sf. Vasilc cel Mare, referindu-se la lucrările trinitarc în legătură cu crearea lumii,
precizează: ‘‘Tatăl este cauza iniţiatoare a tot ce e creat, deoarece din voinţa Sa
liberă şi din iubirea Sa părintească creează totul; Fiul este cauza eficientă, deoreee
prin El vine la existenţă tot ce e creat. Duhul este cauza sfinţitoare, pentru că prin
El, creaţia ajunge la desăvârşire” (cf. Despre Sfântul Duh. cap. XVI. în P.G., t.
32, col. 136. O analiză exhaustivă a acestei probleme ne oferă Ci. Dragoş, St.
Basil thc G reat’s Doctrine of Creation according to His Hcxacmcron, în
“Church and Thcology” , [1982], Nr. 3, p. 1097-1132).
261
 Lumea, adică creaţia, a fost tăcută pentru om , pentru ca acesta să o în­
toarcă în dar lui D um nezeu. Lum ea a fost creată perfectă, dar cu o perfecţiune
în devenire, tocmai pentru că este destinată unui alt scop spre care se mişcă.
Ea a fost destinată şi încredinţată om ului - conform Sfintei S cripturi de
aceea în cursul ei spre finalitate ca poate să eşueze fiind determ inată de
libertatea omului.
O m ul, în calitatea sa de centru al creaţiei şi coroană a acesteia (“mi­
crocosm os”) poate, deci, determ ina, prin interm ediul liberului său arbitru,
destinul suprem al universului.
*
• $
în studiul de faţă vom încerca să analizăm concepţia S(Tunului loan
Cassian în legătură cu natura um ană înainte d e căd erea în păcat şi după
aceasta, precum şi consecinţele căderii asupra pro to p ărin ţilo r şi întregului
neam omenesc.

1. Na w m umana Înainte d e cAd er e

a) Scopul şl planul Iul Dumnezeu în legătură cu om enirea

Studierea concepţiei lui Cassian asupra căderii om ului trebuie să înceapă
cu analizarea punctului său de vedere asupra creării n eam ului omenesc dc
către D um nezeu. în contextul antropom orfism ului m onahal S fâ n tu l Cassian
tşi afirm ă concepţia sa din Facere I, 26: că D u m n ezeu L-a cre at pe om
( h o m m u m ) după chipul şi asem ănarea Sa. Citându-l pe A v v a Isaac şi apelând
la tradiţia B isericilor din Răsărit, Cassian are grijă să sublinieze că Dumnezeu
nu ane lim itele trupului şi de aceea Facere 1 ,2 6 nu în seam n ă, prin urmare, că
Adam a fost creat dintr-o natură asem ănătoare aceleia lui Dumnezeu1. In

Caasian combate pe monahii antropomorfişti egipteni, care credeau ci pasajele

scripturistice ce fac aluzie la faptul că Dumnezeu are trup sau părţi trupeşti trebuie
să fie înţelese în sens literal. Cassian numeşte această învăţătură “gcntilem
bUupkemiom" (Conférence X, 3 -5 , ed. E. Pichéry, S.C., nr. 57, p. 76-79;
nr. 5 7 ,1 476-479).
Admirator in taină al lui Origen şi Evagrie, Sfântul loan Cassian nu face totuşi
nici o j M B la persoana patriarhului Teofil al Alexandriei, care u fost o perioadă
antropom orfii, şi aceasta din două motive: pe de o parte, din respect pentru
autoritatea bisericească, iar pe de altă parte, datorită faptului c i în tot ceea ce
întreprindea, patriarhul Teofil avea sprijinul curţii imperiale.
Amrupomorfiştii invocau în favoarea lor două argumente: întruparea Domnului şi
icoanele tare reprezintă persoanele dumnezeieşti (Vezi: J.-C. Guy, Jean C i» «"•
262
schimb, C assian îl citează pe Sfântul Apostol Pavel spunând c& “chipul şi
asem ănarea c o n stă ’ în suflet, “cea m ai nobilă p a rte a o m u lu i*. Deci, cu
toate că D um nezeu ca Creator a toate este şi Creatorul trupurilor umane3, nu
este trupul, ci doar sufletul um an, care este creat după chipul lui Dumnezeu.
Atât sufletul cât şi spiritul uman vin numai de la Dumnezeu. “D uhul nu
poate da naştere la duh după cum su fletu l nu poate crea su fletu l' . Sfântul
Apostol Pavel, spune Cassian, întotdeauna ne-a învăţat că doar “D um nezeu este
Tatăl sufletelor"156*. Sufletul nu este creat prin unirea dintre sexe, ci aparţine
numai lui Dumnezeu. Aceasta reiese clar din faptul că Dumnezeu “a suflat
asupra lui Adam” de unde acesta a primit viaţă. De aceea, doar Dumnezeu
poate fi numit Tatăl sufletelor, pentru că Dumnezeu creează sufletele ex m hilo8*.
Cu toate că Sfântul Ioan Cassian în C o n v o rb irea a V III-a vorbeşte des­
pre suflet şi spirit ca entitâţi diferite, toruşi nu diferenţiază clar limita dintre
natura sufletului uman şi natura spiritului sau duhului uman. în C o n v o rb irea
a V il-a , Sfântul Cassian include “su fletele noastre p ro p rii’ printre naturile

Vie et doctrinnc spirituelle..., p. 24-25; G. Florovsky, The Anth ropomorp hit es

in the Egiptian Desert, în “Aktcn des XI. Intemationalen Byzantinistcn-
kongresses, München, 1958”, Munich, 1960, p. 154-159).
4 “animae natura .,. illam pretiosiorem hominis portionem, in qua etiam imago Dei,
secundum bcatum Apostolum ac similitudo consisti” (cf. Conférence 1 ,14, ed. E.
Pichéry, S.C„ nr. 42, p. 95; P.S.B., nr. 57, p. 318-319).
Observăm cft loan Cassian urmează aici pe Origcn, Evagrie Ponticul şi alţii, care
susţineau că noţiunea de lichipul lui Dumnezeu” din om, sau factorul
dumnezeiesc, priveşte numai aspectul lui spiritual. Al|i Părinţi susţineau că
noţiunea de “chip" priveşte pe omul întreg: trup şi suflet Acesta constituie şi
motivul pentru care majoritatea teologilor bizantini îl descriu pe om potrivit unei
scheme trihotomice: spirit (sau minte - nous), suflet şi trup. Trihotomismul lor
este legat foarte direct de noţiunea de participare la Dumnezeu ca fundament al
antropologiei. Sub influenta lui Origen, Părinţii din sec. al IV-lea, urmaţi şi de
teologii bizantini de mai târziu, preferă să vorbească de minte (nous), suflet şi
trup. Mintea sau nous-ul reprezintă factorul de legătură a omului cu Dumnezeu,
iar suflatul, factorul de legătură sau legătura cu trupul. (Vezi pe larg dezvoltarea
acestui aspect In: John Meyendorff, Byzantine Thcology. lllstorical Trcnds and
Doctrinal Thèmes, New York: Fordham University Press, 1987, p. 140-143)
5 Ibidem, VIII, 25, ed. cl/., S.C. nr. 57, p. 35-37; P.S.B., nr. 57, p. 451-453.
6 “spiritus spiritum non generat, sicut ne animam quidem potest anima procreare”
(Ibidem).
“aniniarum... deum solum esse patrem” (ibidem).
Notăm faptul că loan Cassian foloseşte termenul “spirit" sau duh când vorbeşte in
special despre lupta dintre trup (came) şi duh (ibidem).
263
H n p 1 « \ i — ^ \v s \\d M U m *î S B M J ă f l

spirituale care de asemenea cuprind îngeni, arhanghelii şi celelalte duhuri.

După cum se am t i mai sus, su fle tu l (el nu spune spiritul) este creat după
chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Cu toate că Sfanţul Cassian nu spune de
ce, acest lucru poale fi explicat prin faptul că Dumnezeu a creat nu numai
sufletele umane, dar şi celelalte duhuri, cum ar fi îngerii, care se spune că au
fost creaţi după chipul lui Dum nezeu10. Totuşi, el pare că foloseşte termenii
ca fiind sinonim i fapt care era obişnuit la primii scriitori bisericeşti din
Răsărit . Care a fost scopul Iui Dumnezeu când a creat pe om ? Cassian
răspunde : **scopul lui D um nezeu când l-a creai p e om nu a fo s t sp re moarte
ci ca să trăiască in veci, ş i acest p lan răm âne neschim bat \ In alt loc el
afirmă că Dumnezeu "l-a creat p e om pentru a se bucura neîncetat de
cunoaşterea binelui“" . Sfanţul Cassian recunoaşte, bineînţeles, că din pricina
căderii omului, toate acestea nu mai sunt valabile. Totuşi, dorinţa lui
Diminezeu ca orice om să trăiască în veci şi să sc bucure de bine este clar
reliefată, iar una dintre afirmaţiile de bază este că Dumnezeu nu vrea ca
cineva să piară, ci doreşte ca tot omul să se mântuiască. Cassian subliniază şi
mai mult aceasta în C onvorbirea III, 17. El mai întâi citează I. Tim. 2, 4
arătând că voinţa lui Dumnezeu este ca "to ţi oam enii să se m ântuiască şi să
\m â la cunoştinţa Adevărului . Textul de la ML 18, 14 continuă: "nu este
voinţa Tatălui ceresc ca unul dintre aceştia, m ai m ici. să p ia ră "'5. Apoi
urmează II Samuel 14, 14: “D um nezeu vrea ca n ici un su flet să nu piară"16.

* “Licet enim praum tiem us, noanullas esse spiritales naturas, u t sunt angeli,
a r d u n g d i ceteracque virtutes. îpsa quoque anim a nostra vei c a te aer iste
subdlis." (Ibidem . ¥ 0 , 13, ed. E Picherv, S .C , nr. 42, p. 257; P .S .B - nr 57, p.
421-422).
w Precizăm c i Sfântul Cassian com pară natura sufletului cu o pană foarte simplă sau
cu o a rip i foarte uşoară, care e ste purtată în aer. la înălţim e. A tâta vreme căi nu
este atins de stricăciune şi îngreunat de grijile şi plăcerile lumeşti, sufletul rămâne
m m od firesc orientat spre lucrurile cereşti nevăzute. (Ibidem , IX, 4-5, ed. E.
Picherv. & C , ar. 54. p. 43-45; P.SJ3., nr. 57. p. 456-457).
1 cf. V ladunir Losskv, T h e M y ttica l T heology o f th e E a ste rn C h u rch , London.
1957. p. 127.
“Proposkm m m m q u e dei. quo nan ob boc hominem fecerat u t periret, sed ut in
perpetuu viveret. manei imobile*' (C o n feren ce XII, 6 , ed. E Picherv. S.C., nr.
54, p. 155-157. P .S JL . nr. 57, p. 534-535).
•%um em ... ut tantum m odo bont scienua ingiter frueretur" (Ibidem , XIII, 12.
«d. E. Picherv. S .C . B 54, p. 164-168; P JS .E , nr. 57, p. 540-543).
"Voteai fl— ri hnmmr salvoc fieri et ad agnitionem veritatis venire" (Ibidem.
X III. 7. ed 6 Picherv. S H jj nr. 54. p. 155-156; P.S.B.. nr. 57, p. 534).
“ao a e a . votanta» ante p atro n v estnun qui in caelts est ut parcat unus ex
puoallis H H I Ibidem . ■ 156; P.S .II. nr. 57, p. 535).
*m c H . den» penre im n u m " IIbidem I
264
C itâ n d apoi din Ezra 32, I I , Sfântul Cassian adaugă: “pentru că El spune
adevărul f i nu m inte punând lim ita prin jurăm ânt " “Eu sunt m u - spune
Dom nul Dum nezeu f i nu vreau m oartea păcătosului c i să se întoarcă f i să
trăiască in v e c i . Sfântul Cassian apelează la un număr de pasaje şi exem­
ple suplim entare pentru a-şi menţine punctul de vedere potrivit cinua
Dum nezeu voieşte mântuirea tuturor oamenilor*1112*0.
A ceasta esta înţelegerea de bază ce stă in centrul teologiei ha Cassian.1
D e fapt, voia lui Dumnezeu ca toţi să fie mântuiţi este atât de importantă în
concepţia lui Cassian, încât ei nu poate tolera o altă alternativi a planului şi
scopului lui Dumnezeu în ce priveşte omul. Din perspectiva sa, Scripturile
vorbesc foarte clar. Afirmaţia c i Dumnezeu doreşte ca oamenii să fie mân­
tuiţi este indiscutabilă. Să spui că Dumnezeu doreşte numai salvarea unora
este un mare sacrilegiu: “Pentru că E l nu d o re şte ca unul dintre cei m ici să
p ia r ă . cu m a m p u te a crede, Jará să com item un sacrilegiu, că E l nu ar don
m â n tu irea tu tu ro r c i numai a unora? In acest f e l cel care piere, piere
îm p o triva vo in ţei L u i .

b ) S tarea lu i A dam d in a in te a c ă d e rii în p ă ca t

La început Dumnezeu a creat totul perfect“', inclusiv pe Adam şi Eva.

D eci înainte de căderea în păcatul originar “Adam s-a aflat intr-o stare de
perfecţiune in care a fo s t creat"; Dumnezeu L-a creat pe om drept (rccüum)T-

' “Verax namque est non mentutur, cum obtestatione defioiensnrivo ego. d id t
domin us deus: quia nolo mortem inpii, sed ut convertatnr a v a sub. el vivat"
(ibidem).
11 Cassian citează mai departe M t 2 3 ,3 7 ; 1er. 8, 5;M l 11 .28; Rom. 3, 23; R oul 5.
12 (ibidem, p. 156-157).
1 Faptul acesta e remarcat de către top cercetătorii serioşi ai iui C assau. Unul din e.
spune că: “Principiul fundamentat care serveşte ca bază pentru sistemul său este
că Dumnezeu intr-adevăr doreşte ca top oamenii să se iakm iiasca Pomină de la
aceasta. El a creat omul pentru a se bucura de viaţa veşnică şi Şi-a pnut pro­
misiunea" (cf. M Jacquin, L a question de la predestination a u V -e - M -e
siècles: S t P rosper d ’A ^ V incent de L érias, C assen . ia “Revue d'Histoire
Ecclésiastique", L VII. (1906), p. 295).
20 "Qui enim ut pereat unux ex posillis non habet voluncatem. quomcvic* a n e agent:
sacrilegio putandus est non universaliter cranes, quicumque pereaa t contra iihus
pereunt voluntatem" (Conférence X III, 7. ed- E. Picbery S.C.. nr 54. p 156.
R S JL , nr. 57, p. 534).
21 Ibidem, M i l . 6. p. 14: P.SJEL. nr 57, p 438
22 Cassian citează astfel Eccl. 7,29: "fècit dens bom mem rectum" {.bhiem. XIII. 12
p. 164; P ^ .B ^ nr. 57, p. 540).
 Inamic d e cădere* A d m s-a aflat în deplină concordanţă cu plănui şi scopul
ku Dumnezeu. recunoscând răul. ci numai binele*23. “D atorită perfecţiunii
fir ii ante Adam d avut adevărata cunoaştere a lucrurilor care există"
AooasH caKMŞKrc a d e v ă ra ţi poa&e fi o b serv aţi in cel puţin douft dintre
teaşirile hm Adm *'. M u »mâi, el a deţinut nu numai întreaga înţelepciune,
a $i harul profeţiei dat prin inspiraţia d iv in i2*. Această înţelepciune şi
(arai profetic t-au permis cunoaşterea multor lucruri necunoscute, incluzând
numele pe care le-a dai Adam tuturor fiinţelor şi fenom enelor create de
Duemezeu- De datonti acestei perfecţiuni, A dam a deţinui cu­
noaşterea —- 1c ifil a Legii: "Dumnezeu când L-a creat pe om i-a put
midurorui sâm in m od firesc întreaga cunoaştere a L epi . C atnm corn*
pictează această afirmaţie, decimând c i daci ace astă lege firească ar fi fo«
armar! de omenire, ou ar fi fost nevoie de legea scrisă le*, legea hn Motsci
Iţi acelaşi capitol se subliniază faptul că cunoaşterea completă a legn i foa
sădită in natura umană la creaţie, şi Cassian citează exemplul a numere;;
sfinţi. care au respectat poruncile legii. înainte ca aceasta să fie dată1'. Din
acest motiv, cb o u e au păcătuit înainte de p o to p au fost pur şi umplu
pedepsiţi pentru că au avui legea inlăuntrul kw2*.
înainte de cădere, omul s-a bucurat de nemurire. Diavolul, ăpitindu-i pe
om s i p ă că to a sei. ~l-a adm p e A dtm la condiţia de m untor'yj.
Adam s-a b u cin t de «ciocnea de libertatea voinţei, dar. Întrucât cuooaş.
ierta ha a fost limhulă la bine. singura sa opţiune era binele, in eomecmţi.
Adam s-a b u cin t de binele moral existent în voinţa sa liberă. Omenirea a
fo a creată pentru a alege binele, nu a fost creată să nu aleagă binele3

23 Ibidem
j Ibidem, V IU , 21. p. 30; P .S J L m . 57, p. 440-449.
23 Vezi Fnederich Woner, B eitrig e z a r Dogmengeschichte d e s S e u ip d a p a -
aisarat. Paderborn. 1898, p. 44-45.
* H m H U I mpimtiar pteaâado, ied e tia m g r a tia p ro p h e tiae divină iila
nmifiitionr transfuza" <C o n itre n ce VIIL, 2, p. 29; P.S.B., nr. 57, p, 44647).
r “D em bom iarni creans omnem naturalder ei scientiam legis insercuif ilbâem.
VTIl, 23, p. 31; P.S.B., tu. 57, p. 449).
* Exemplele date de Cassian includ; darul lui Abel p e n tru Dumnezeu din prmm
născuţi ai tarmei sale; distincţia făcută de Noc între animalele curate şi necurate;
luarea ia ceruri a lui Enoh; zechiiala dată de Avraam lui Mclchisedec; orpiuliu^a
H Avraam şi Lot; credinţa lui Iov - toate întâmplate înaintea legii lui Moi*
i tindem. 31-33 P.S.B., nr. 57, p. 450).
* Ibidem. - .»*:.* »,"% ■V / p «A .ir
*A B l in conditionem mortalitatis inducem ” ( Ibidem, VIII, 25, p. 36,
57, p. 452).
11 tindem , XIII, 12. p. 164-168, P.S.B., nr. 57, p. 540-543.
266
 Un alt aspect im portant şi demn de mmprmm este d m m m t de câd n ei ■
p ic at, lui Adam i-a lipsit coBw puccnpL C m n pmcrm* ar fi o r u m a ţ i a
picatului. C a o consecinţă naturală a faptului c i Adam a h m o c a de
Dumnezeu, înainte de cădere, natura w d sau trapei m h impcai i ■
spiritului s a u duhului *.
Mai târziu, cercetătorii care s-ou ocupa de Sfiond Camam au iaoaeat 12
deteraune dacă d a crezut in condiţia sau sarea de p a h c p m t a iu Adun.
înainte de p ăc at închizând şi nemurirea ha p dacă aceasta a f a s a m o f i n u
supranaturală. Unii cercetători consideră că S â n u l C n m n aedea că per-
ficţiunea lui Adam dinainte de cădere a fim o confere fueaacă a «ca sale p uu
a fost cauzală de harul supranatural Pe de ahă pane. ei afirmă" că Sfinetf
Caasian crede că oemurircalui Adam dmaiafc de cădere a fim ■ dur al handm
şi că Adam a avut libertatea voinţei prin hacul C rr ann d n B co— d o â onr—
că Sfântul ra ssîa n vorbeşte de har ia sensul c d mai ¡mg al a n â a a d n . De hpL
aceste distincţii teologice între hanii nataal şi c d t ţ n i a n i prima ia cra p e
nu a constituit o preocupare a ha C o a n a 3*. C m i vrea să demoaaaeae că
Dumnezeu e Creatorul; Dumnezeu a creat trupul rniaa, m flrad şa dotei:
Dumnezeu este sursa şi dătătorul U m o r bo a r i lor; D nm ezeu l-a f in a pe
Adam in aşa fel încât acesta putea să aleagă binele ia aaod f e s e : Dmaaeaeu
doreşte ca toate fhnţele să trăiască veşnic: Dumnezeu a creat şi iafipam ia
consecinţă. Pentru Casoian, acestea trebuie atnboue ha Dumnezeu arat firesc
cât şi supranatural. Şi de aici rezultă harul .32

32 Bjidem, IV, 7, cd. E. Pichery, SLC, ar. 42, p. 172-173; PA JL m. 57. p 366-36'
M Friedench Woncr, op.ciL, p. 46-4?.
“Tradiţia răsăriteană nu cunoaşte none din imatura pură* c ă r a dmu fi csfc
adăugată ca un dar supranatural. Pentru ea rai există ex a la şi n a n i i a u
«normală» de vreme ce slava este implicaţi tu însuşi acad de creaţie" (Vhdour
Loulcy, op.at., p. 101).
în vreme ce Cassian face impresia că drferenpază mai «nănunţit hani suprana­
tural de cel natural, totuşi el na va face în mod dar această distincţie şunci când
tratează problema harului şi a liberei voinţe. Unii au viza in aceasta o f* * de
profunzime intelectuali, dar se pare a li mai degrabă ceva deliberat. C a u a au a
vrut să spună în legătură cu această problemă mai mult decât spune Scnpan p
Tradiţia Bisericii Răsăritene, pe care a învăţat-o şi pe care o cunoştea.
267
 w? r w w i i 9» u u n a c v in / C L C M u c a ic i u u / i

4SUM4 M47UM UUANf

â ) C âd9r9* tn p ă ca t

Păcatul $AvAi$it de protopArinţii noştri Adnm şi Fvn tn pnrndis a dus In

pervertirea întregii creaţii a tui Dumnezeu. Ritul a intrat în liane prin mAndrie
şi ambiţie; în prunul rând ale lui l.ucifcr şi apoi, prin ispitirea (ispita) primilor
oameni şi, nu în ultimul rAnd, prin mândria şi ambiţia lui Adnm.
Dumnezeu a creat puterile spirituale şi cereşti înainte dc a crea lumea
vAzutit. Ele au fost create din nimic, doar din hunfttntcn lui Dumnezeu, ca sA
se bucure de slnvA şi binceuvAntnre, scopul lor etern flind sA preninAreuscA
lArA încetare pe Dumnezeu1*, ('nssian citea/A cAtcvn pnsi\jc biblice ca sA arate
câ o parte din cApeteniile acestor puteri netm peşti sau spirituale şi cereşti au
câ/ut de In bincctivAntnrc şi curAnd nu dccA/ut în g ra d '’.
DatoritA splendorii şi (himuseţii lui superioare, marele în g er n primit tncA
înainte de cAdere numele de I ucifer, deoarece el strAluoca cit o rază între
ceilalţi îngeri. DupA cum demonstreazA C'nssinn, prin mAndrie Lucilcr o ajuns
să creadă că posedâ (himuseţca şi tn(elcpciuncn cn efect al propriei sale
naturi, şi nu ca un dar ai Creatorului. Luci fer a dorit sA (Ic şi chiar s-a
considerat pc sine n 11 ca Dumnezeu. U rm area n fost cft cl a pierdut ajutorul
lui Dumnezeu, ajutor care l-o menţinut în sfinţenie . “R âul este aici tn
ihiiincimca f i lipsa lui ( h înţelegere,arătat tn goliciunea sa, ca lupta după
akudutitalc, împotriva Absolutului Suprem " . L ucilcr n cAzut dc In i% sjlnţenia
lui de ingcr"(angelica sanctitate) înointe dc n înşela prim ul om, astfel rneri-
tAndu-şi numele de "şarpe"40. AvAnd -'substanţă spirituală”, Luci fer nu n Ibsl
ispitit prin trup ca şi oamenii. Din moment ce a cA/ut numai dutoritfi alegerii
unei dorin|c rele, nu mai există iertare a pflcntului pentru c r . Aceasta este
prima cădere a lui Lucifer. care se datorcazA mândriei.

,fc Conference VIII, 4, cd. E. Pichiry, S.C«, nr. 54, p, 14*16; P.S.B., nr, 57, p. 438-
13 9 .
1' Ibidem\ VIII, 8 , p. 16-17; P.S.B., nr. 57, p. 439-440.
" Institution« XII, 4, od. J.-C. Ouy, S .C , nr. 109, p. 454-456; P.S.B., nr. 57, p. 250.
' Alexander Hoch, I/clirc des Johannes C aislanus von N atur und Gnade: Ein
Beitrag zur Geschichte des G nadcnstrelts im 5. Jah rh u n d ert, Freiburg:
Herder, 1895. p, 38.
411 C o n fe re n c e VIII, 10, cd. E. Pichiry, S.C., nr. 54. p. 17-19; P.S.B., nr. 57, p. 440-
441.
4> Alexander Hoch, L ehre..., p. 38.
268
 A doua cădere a lui Luci fer, sc datorează căderii omului. Acum Satan ti
invidiază pe Adam şi Eva pentru slava veşnică pe care el a pierdut-o şi de
care ci aveau să se bucure*41*434. Satan a căutat să distrugă fericirea veşnică a lui
Adam şi Eva, ispitindu-i şi îndemn&ndu-i să nu asculte porunca Domnului.
Pritna cădere u lui Satan l-a lăsat pe acesta destul dc cinstit - spune Cnsstan
pentru a sta dc vorbă şi a da sfaturi primilor oameni4', in ispitirea lui Adam şi
n Evci este dc fapt a doua cădere a lui Satan, datorată invidiei.
Rcfcrindu-so la Facere cap. 3, Cassion cnumcră trei patimi utilizate dc
Satan în ispitirea lui Adam. "Acestea sunt: lăcomia cu care a luat fructul din
mărul interzis, gloria deşartă, după care se spune: «Ochii tăi se vor
deschide» şi mândria d u n ă care se spune: « V e i fi ca şi Dumnezeu,
cunoscând răul şi binele»'™. Este interesant de observat că S(Untul Cassian
menţionează foarte rar numele Evci cănd vorbeşte despre ispitirea şi căderea
omului. Sfântul Cassian ne vorbeşte clor că Adam este ispitit de aceste trei
pOcntc; în F acere cap. 3, aceste declaraţii ale lui Satan sunt fâcute Evei, nu
lui Adam, cu toate că s-ar putea presupune că Sf. Cassian îşi bazează
argumentaţia pe faptul că Eva a dat fructul soţului ei.
Punctul dc vedere al lui Cassian în această problemă este clar*. Satan,
căzutul Luci fer, invidios pc faptul că protopărinţii noştri sc bucurau In conti­
nuare dc fericirea veşnică pc care el a picrdut-o, îl ispiteşte pe Adam, deter-
minAndu-l să caute plăcerea, cunoaşterea şi asemănarea cu Dumnezeu, în
nlarn lui Dumnezeu. Fiind “tatăl minciunii“, Satan a dus mai departe min­
ciuna din cămara răutăţii sale. Eva a crezut minciuna, fiind înşelată. Dar
Adam n u a fost înşelat: în schimb el se supune dorinţelor Evei şi consimte să
mAnAncc fructul . Pentru că Satan a căzut dntorită mândriei şi invidiei, la fel
şi Adam a păcătuit din cauza mAndriei şi a invidiei sale .

4Î Conférence VIII, 9-10, ed. E. Pichéry, S.C., nr. 54, p. 17-19; P.S.B.. nr. 57. p.
440-441 ; vezi, de asemenea: Fricderich Wörter, Beitrage..., p. 49.
41 Ibidem,
44 “Gn.stromnrgia nnmquc est qua interdict! ligni praesumit adulium, cenodoxia qua
dicitur: nperientur oculi v.eslri, superbia qua dicitur: critis sicul dei sctentes bonum
et mal um” (cf. Conférence V, 6, cd. E. Pichéry, S.C., nr. 42, p. 193; P.S.B., nr
57, p, 380). Notăm de asemenea interpretarea dată de Cassian "primuluC'şi “celui
de al doilea" Adam. El precizează că Satana o folosit aceleaşi trei păcate pentru
a-l ispiti po Iisus, care este "al doilea" Adam. Această referire la Hrislos ca "al
doilea" Adam este ecoul învăţăturii S (Autului Apostol Pavel din Rom. 5, 14 şi I
Cor. 15, 45-46. Ea indică “familiaritatea" lui Cassian cu doctrina despre recapi­
tulare a Sfântului Irineu.
43 Conférence VIII, 11, ed. E. Pichéry, S.C., nr. 54, p. 19; P.S.B., nr. 57, p. 441.
44 Ibidem, XVIII, 16, ed. E. Pichéry, S.C., nr. 64, p. 31-33; P.S.B., nr. 57, p. 639-642.
269
 Kmdtituvti prtmnYft răului in iimunul dmtfnwo |i în Imn* Iţi flT® orlniiiou
mat ui cAUwmt Iul Stilou, (di |i hi i'Ailci^ti Iul Aduni fi U IîvpI
Având iu 9tNiYtW iiiiiuiii iusflfi u iniU'iiii Milniul Otusidmi vwlo ovvnliuouiul
«o \» "/f,hu*h fkP* mira Aduni ii Ntiirtu*1' t'Muian dcsvtio tidKiflidă "^fi/iMioc' iu
( ou «oi Mi #n XII. l i $mpt>lv a tuui|imt(i UbtrUUSH «umilul iu pi«i|ul uium
,,, H>* lw> nolavil " lihni tu iihhI IhHfcJc «v./rin ««? MOtililH s 4l dlmlllplill y/
fxtrf t.Aim ,w >•#*/**■■ /Mitnitld\fa /il Ml/'i» i il f»fVf ul Itlim im /l uciul
tyuH ş f â j&toÎMt /itahtiiHf /Ihhmn i şl ,i-d fiţwhit *(111110 tu ivşiiloi hihh)
(Wm «A* kt «*MV/V4*M*W‘ I (I 1 *1 *f o hi IhltiT1// . t -UHSiUU pUTOtdO «A "plinit i n
l^tUUâ IIMIIAlIvţlV <1 |«UH Nilh ((Muuluuv? Iliţi llum villioillii lui AdlllU, puilllll I ¡1
Iţii kvIaxIKu «uni ţl i i tol&vt* Om ('ttMiitu pivvlaetWA Iwplul uâ "tihllul fi
(<
n«v i>hwii»" nu u răpit drepturile NinpAnului mU»vAiulu(, loţdliimil
MApAu. *div $«lc Oumuvmi, Om Oumm Iu siu d l lliplului uA tâlcul uu n
Um I (Ai ui emovl, o ulen gă YitpAdure vâl\#mvu. Dllurlm Dumnu/im nu vn
tvfttmu* IduMiiiits« uimutA uiAlu timp ud! m riuiiit ui U tnipotflvA uIoim' i Ii Iul
VtUin \ v'im«"(A iviimiituv m putti «vcn lou mumii Iu t'iuul Yu cmc MAu
uiumul listi" Ihiatm» l -ui lAnumpAin uu pivpil tnăupdlti) Nftu

t*) C onnoc/nf*/# c4 î Hh H tfi pdlGâf

i'iutMHvin |tlt imftdlul® ulii oAdoril »unt expune clin Iu ciulea l'it m ll şl
l'*Ml«n Ic intclvpo tu mini obişnuit pentru timpul "Au, Admit it primit o
l*edeupsA «mu uiumfl decât â farpaluh §1 ente “i/ihii" (iiimunimoih») con
damnat mui osândit "A muncenseA Yu »udomvtt IVunţli sule pAmântul
IUcmcmuiI actual, notcn/A C'AMian, nu esle dinu asupra lui Adum, oi fi atuipm
pAmâutului I vu. pc dc uttA iunie, trclmic sâ ticucA printiM) atiferin|A fi mul
marv. osândit A ra He nctucctut Supusă lui Adum. Westernul tli sine este4 5

4 Atc&andcr Hoch, ţja rtl, p. .O, notca/A faptul că tu Oratlun 38, 9, Sfântul
linponr m Na/miu vxxiwştc despre acest uspect eu mult mai devreme decât
Casstan
I BHH p. 41* B I. Hoch citeacA p Adolf'von Hamack. Lchrbuch der Dogmen-
ffarhichte, Ydtungen, 1909, voi. 2, p. 177-179,
5 ’\X>'d ctiam mter \dam atquc serpetem mani festiveime videmus implctunt. Iile
«mu a serpeotr pretium libertatis suae esu interdictac arbons capicns a naturali
libertate diacessit illiquq maluit semeţ ipsum perpetua dcdcrc servitute, n quo
'etm pi*mi letale pivtium tuerat adsccutus" (Conférence XXIII, 12. p. 154;
P JU k nr. 57. p. 714).
implicările acestei “fraruactii'' vor fi discutate îii acest capitol sub titlul de
i'oacupisceata ca lupta dintre carne fi duh.
270
•VUleril amtpirt ai fflrjwl# If»»#, *« "fm w p film 1 n i b le *le m idu f', mlu |*d«ff%U
cm’'b l 0*1vin i r ţ i i l i “ ,
IV iDMtffi m«Mo pddopsa •vident» din I nm >i * ««p, I, t ‘m \$ n m m Ut in
«viden(n un iiituiAr (le fille m m iw Mt|r m u « decurg d® met yi m it ne «mpUri**
din chii/ u •ndmii Ntdunt yi •jiittew o fitului e w i u IiiinIwi Mn«di«i I juprt
im a I m m m i ponmcll. uhlptll yl mamAnat«« lut I »uuuuvou din om nm Umi
fillernlo AM lui, Ht«« U IM M mie I«/«IA cm MummiiIA, tniA mm di«trii«A
A cchMii mi« o iiHrinii|la fundfirueiïlfiifl şl «mm leri/m/A oontffpţi* lui i «m Umi
dmpie oAdcteit iinlurll UIM M « I' (ludei, ctiAnd n «umA p» mm « mm i >oprii
lien «putu1 " / lin fiUHVt île Vëd&l't? tiUpJ’ünûflW bl HP /nulle i/nttie eiJ f/èfJlpu
m u n i A ii /ihh II h untul ni actU ilÔ lump p*ip m on, /ip n irii I ' pI uu I uh p*I p In
re/tulâ, i>enh n 1 '{Iih Ii i i i p *I p h oltun 1" "
Dtepl t »iitMH'liijfi fi cAdeill, Adfifii iipinge «A iimonMA rAul. ImhMiI« d«
iipiiHUtiliiitii, Admit fi sunuMUt tuiitiril binele, Im ditpfi eAilete, Adam n non meut
yi rAul Iu < omvoi IiIk ' m XIII» 12 ('nMlmi ellcn/A lex lui din l'ncere .1, 22. mimI«
I lum iu/m «puiio “ /ft/d, Albim n ilex’p n ll r u unul illn le nul, cunoârând binele şl
i'A u r \ Apoi «I nllimfl: ''IJ ii / h) côdurt, nşinlnr, Aduni il rû /iâ lu l şllln/u râului,
/ h' a ire nu n tiw ti, dur n-u ptsiyJul şlHn/n binelui, /«-' i n ie n /•rlnilHe mol
tnulnie',u\ t'itaMait pre/ittlA câlcvn mgimioutc ponlm n InlArl idem crt dupA
eAdotv, Admit yl uniinyli lui lituA poktxlA cunoyiin(n binelui.
AccMciu includ Ick IiiI de lit Rom. 2, 1416, otiro vorboyte doapre pAgAnll
tutu iteumurilc utile Ibu Insllnollv uclc ale logli; de imontenuu yl nunieromie
puat\|c corc întlcrcn/fi orbirea voluuiarA, IncApAtAiialA, carc nnulen/A o uu-
nonylorc nnluntlA u binelui; Mântuitorul de nsemenen tl niufttrA po farisei carc
nu judocA ce ente btlW .

* "...audorc vultus ne Inbore Uttilummndo condomntnuir, qui tniueii illl non per
aunm, acd per terrno inalcdietlone alorilitalemquc deccniitur (...) mulicr vom qunc
Inima net paniuasor cxtitil multlplioalione gomltutim ne dolorutn ntquc triatitluc
proincrctur; perpetuo panier iugo aubiectionla nddicto. Scrpcna nuteni, qui prunus
incentor hulu» oITcnaaccal perenni innlidictlone multnlur.” (Conférence VIII, II,
cd. B Plehôry, S.C., nr. 54, p. 19; P.S.D.. nr. 57, p. 441)
u Ibidem, V, 6 S.C., nr. 42, p. 170- 172; 1\S.B„ nr. 57, p. 380-381.
Ş Alexander Hoch, Lchrc..., p. 52.
54 P. Godet, Cnasicn, Jean, ortie. în Dictionnaire de Théologie Catholique, t. Il,
Deux iène Partie, Paris, 1923, col. 1827-1828.
13 “eccc Adam inclus est sicut unus ex nobia, sciens bonum et ninlum” (Conférence
XIII, 12. ed. E. Pichéry, S.C., nr. 54, p. 164; P.S.B., nr. 57, p. 540).
36 "Conccpit ergo Adam post procvaricotionc qun non habucrat scientiam mali, boni
vero quam accepcret scientiam non amisit." (Ibidem . Vezi şi O. Chadwick, John
Cassian..., p. 123).
57 Ibidem.
271
 C u aceasta nu sc p o a le sp une c i a c e la ş i n iv e l d c cu n o aştere a b in e lu i pe
care A d a m l-a avu t du pă cădere s-a co n tin u a t d e -a lu n g u l istoriei om enirii.
A d a m , ca re a d e ţin u t cunoaşterea b in e lu i ş i d e p lin ă ta te a înţelepciunii prin
m sp trap a oh in â ş i ca re ş i-a a m in tit de P a ra d isu l d e care s-a bucurat odată, a
fo st in stare să tra n sm ită cunoaşterea. în v ă ţâ n d u -i pe u rm a şi. A cest transfer a
ayut lo c - spune C a ss ia n -, p rin d e sce n d e n ţii lu i S e t5*. C unoaşterea a devenit
d in ce in ce m a i p ân g ărită, fiin d , o ric u m , am estecată c u rău şi folosită pentru
sc o p u ri r d e s A ce a stă scăd ere în cunoaşterea b in e lu i e paralelă c u creşterea
d in ce în ce m a i m are a d e p ra v ă rii sau d e g ra d ă rii rasei um ane60. După ce
cun oaşterea n a tu ra lă a legii s-a d e te rio ra t. D u m n e ze u a venit in ajutoru l
o m u lu i p rin in te rm e d iu ! L e g ii Iu i M o is e 61. D a r în c iu d a faptului c ă această
cu n o aştere um ană a b in e lu i a fo st în tu n e ca tă , om enirea în c ă m ai posedă
p o s ib ilita te a c u n o a şte rii ş i d is tin c ţie i d in tre b in e şt rău .
De asem enea, ca o consecinţă a căderii, protopărinţii noştri A dam şi Eva
cât şi urm aşii lo r au pierdut darul nem uririi, devenind m uritori. Cassian crede
că darul nem uririi a fost un dar dum nezeiesc supranatural, d ar că el a fost
pierdut în urm a păcatului63. în urm a ispitei şi a c ă d em , Satan a reuşit să-l
aducă pe A dam la condiţia de m uritor. U rm ându-I p e Sfanţul A postol Pavel.
C assian ii com pară p e A dam cu H ristos: ~Şi d in a cea stă cauză, atât primul e
numit Adam cât şi ultimul U nul este p en tru d ecă d ere ş i m oarte ş i celălalt

53 Peter D. Carras, S t Augustin and Ş t John Cassian on H um an Destin) Haman

Will and Divine Grâce, în QcoXoyacov Euţuaxjiov: X ap io n ţp io v a ; tou
îcaOrn'TîTTţv navcrjfiomţv K. Hpiţoxou, Ix o u S acm ţp io v EmArţoiatuCTi«;
Teaţifia ^ Nr. 6 Tessalonica, n. p., 1976, p. 256, precizează faptul că in
tradiţia răsăriteană Adam s-a căit “în Biserica Ortodoxă Adam este un sfânt Ev-i.
o tradiţie bogată după care Adam s-a căit penau păcatul său şi s-a plâns împotriva
răului pe care l-a adus în lume. După Cassian, Adam nu s-a pierdut in păcat".
* Vezi. Conférence V III, 21, ed. E. P ich à)’, S .C , nr. 54, p. 27-31; PJSJL. nr. 57
pi 446-449.
} Alexander Hoch, I p. 45-46. Hoch notează că această accentuare a
depravăm şi decadenţei i fost exprimată şi de maestrul lui Cassian, Sf. Ioan Gură
de Aur.
*' Conférence VIII, 23, od. E Pïchéry, S .G , nr. 54, p. 31-33; P.SJ3., nr. 57. p 449-
450.
De notat că Ioan Cassian afirmă c i David a avut o înţelegere a legii prin raiuri
(per naturam) şi că David a avut de asemenea legea scrisă la care s-a putui referi;
pe deasupra, David a realizat faptul că o cunoaştere a legii nu era suficienţi şi s-a
rugat lui Dumnezeu pentru o mai bună înţelegere (Conférence III, 15. ed E.
Pichérv. S.C.. nr. 42, p. 158-159; P.S.B., nr. 57, p. 358).
“v cl Adam in coodictionem mortalitatis inducens" (Conférence M D , 25. ed £
Picher), S.C.. nr. 54, p. 35-37; P .S A , nr. 57. p. 451-453).
Hi
pentru învierea la viaţă. Prin cel dintâi întreaga omenire este osândită, prin
ultim ul întreaga omenire este e lib e ra tă ". Deci, condiţia de muritor a trecut
Ia întreaga omenire, pentru că “oricine - remarci Cassian - are fie păcatul
actual, fie p e cel originar*5. Prin păcat, Adam şi urmaşii săi s-au îndepărtat
de libertatea lor naturală. Oamenii mai au încă posibilitatea alegerii, dar
libertatea originară, posibilitatea de a alege binele a fost mult diminuată în
urma cădeni. Dorinţa um ani este “îndreptată mai degrabă spre vicii, atât
prin necunoaşterea binelui, cât şi p n n plăcerea pasiunii**.
După cădere, omenirea are o înclinaţie mai mult spre rău. Natura umană
nu e moartă, ci bolnavi. C u toate c i voinţa umană este bolnavă, omenirea
încă păstrează “libertatea voinţei intr-un anum it gra S * . Natura umană nu
mai poate alege voinţa Domnului fără ajutorul milostivirii lui Dumnezeu*"
In concepţia lui Cassian, faptele lui Adam. - înţelegerea cu Satana - ,
reprezintă partea cea mai critică a păcatului originar. Cassian ne spune chiar că
“acea vânzare a picatului lui Adam ne fa ce trupeşti\ pentru c i păcatul său îi
arunci pe toţi urmaşii săi într-o continui sclavie69. Deci picatul originar, de
fapt. a trecut prin succesiune naturală, prin reproducere.'0 în consecinţă, Adam
a transmis urmaşilor firea umană căzută, rănită, fire pe care el însuşi o poseda
Păcatul originar este apoi sursa conflictului dintre trup şi suflet, din fie­
care persoană. Căderea în păcat a dereglat relaţia naturală dintre trup şi suflet

“Ideoque et iile Adam dicitur el iste Adam, iile primus ad minam et mortem, hk
primus ad rcsurrcctionem et vitam. Per Olum omne genus bommum condemmalur.
per istum omne genus hominum liberatur" Vezi: Rom. 5, 14.1 Cor. 15, 45-46
l ib id em , V, 6, S.C„ nr. 42, p. 193; P-SJL, nr. 57, p. 380-381).
65 “vel originali vel actuali peccato (Ibidem, XIII, 7, S-O, nr. 54, p. 155-157;
P.S.B., nr. 57, p. 534.535).
** “proclivius vel ignorarione bont vel obkctaUonc pa&sionum fertur ad vitiae"
( ib id em . III, 12, S.O, nr 42, p 156; P.SA. nr. 57, p. 355-356).
“bomini in quamlibet, portem arbitrii liberutenT (ibidem . XIII, 12, S-O. nr. 54.
p. 166; P.S.B. nr. 57, p. 542). Micbel OIphe-Galliard este de părere că aici
Cassian îl urmează pe Sfanţul Irineu [Cassien (Jean)..., col. 227].
° Vezi: Conference XIII, 6-7, p. 153-154; P-SJk, nr. 57, p. 533-535.
“nas camales eilicit venun dado illa pecari” (ibidem, XIII, 12. S.C.. nr. 64. p
164, PS.B^ nr. 57, p. 713-714)
In explicarea diferenţei dintre natura lui Hristos şi a noastră, Cassian pwre rrr* -r\ că
deşi Mântuitorul a fost ispitit, după cum spune Apostolul, “în toare după
asemănarea noastră”, dar “în afară de picat”, adică fără să fi fost atins de vreo
patimă, nefiind încercat, deci, de acele pofte carnale de care suntem noi înţepaţi
fără să ştim, sau fără s i vrem. El nu avea nici o asemănare cu noi in ceea ce
priveşte zămislirea. în ce-i priveşte pe om însă, conflictul dintre suflet şi trup a
trecut prin intermediul reproducerii la întreg neamul omenesc (ibidem. V, 5. ed_ E.
Pichdy, S.C- nr. 42, p. 192-193, P.SJB., nr 57, p. 379-380).
 eue Icauiva plaga * boula c«itv nlboloa/A Uixirt unumA dui'â d ld iu
Vieille «cum <ut un minori in millet 1 KA«ciini|>*irtiv*« e pOllbilR num ii prin
Kmt.w, Muivlc IX*ctoi , cnit i\|uiil in luplA luftttul, tu llUKliOfllUdUtuI liniului
sin ’ Acem coulhct n devenit b a il lliiulamcnlwlA ptMtfru atriUluinţn oint
nctutcA apte dosAvlişlpi şi de ucoon, decisivi pentru Inlclcgcrcn iclaţlei diulie
lui >i hhcrliiiea de voiujiV NumtlA concupiscenţii, ntrnslA luplA n iiillclului
împotriva trupului \ n II imulimilA in oolo e t urmcaaA
Pftcainl originar cmc alterarea chipului lui Dumne/eu, tnrobiro l'u|A de
diavol ţi puAi, catv tinpicdicA Individul aA Ile usait ce a Ihttl duMtlnat sil Ile
prin creai te.
PAeaiul originar a plnsnt onienlron tub itfipAnlroa diavolului. S-ar puicn
spune ol păcatul originar este ,0 (uroblit n omului pAcatului. Bl n adrunclnnl, n
dereglai rolnţln dintru trup ri aulici tu ont, lAnitinlo le iutiv«o luptA commun
Din eclc expuse se poule vedea ciur lAptul ca Silului C'nialnn iIlnuA
unhenalltatea păcatului original*, I iccare urmaş al lui Aduni ac nil A In rubin
lui Saiau, chipul lui Dumnezeu u Ibst nlieral şi de nceoit arc nevoie de rfla-
oumpAroreu lui Hristoa, prin harul SAu. pentru n puten deveni din nou "chipul
lui Dumnezeu". Plecare urmaş al lui Aduni pac Muteşte inevitabil, pentru CA
Adam a pAcAlull şi fleunro om se ullA sub legea pAcatului74, Plecare uruutf nl
Iul Adam cale lovit de pAcalul originar şi moare.
Tonic dementele înţelegerii pAcatului originar expuse de Cassinn. cu:
pfecAio>cmn universala, di/armonin Arii umane, inevitabilitatea pAcatului,
universalitatea morţii, prin urmare picatul originar însuşi, îşi glscsc expli­
caţia In cldctr .
Problema care apare la acest Stadiu al dc/hatcrii este umtllourcti: susţine
oara Cassinn vindvlţlh originari In înţelesul obişnuit e l liccnre urmaş al lui
Adnm pontifi rina actuală, adiefi responsabilitatea personalii, pentru picatul
lui Adam?
Din moment ce Cassinn nu se exprimA direct In legAUirfi cu accosta
probl.şmA, este destul de dificil s i ajungi la o concluzie definitiva. Deşi9

9 Vea tbidm, V, 4-1. S.C., nr. 54. p. 190- 197; P.S.B.. nr. 57, p. 378-382.
IbiJftn, II, 13, p. 124 -130; P.S.B., nr. 57, p. 336-339. PrccizAm el şi Sf. luau
Omt de Aur s-a reftrit de asemenea la Mântuitorul numindu-l "doctor ", In
Omilii XIX la Geaeil. cap. 2, fn P.G., I. 53, col. 158*166.
- Vezi: Conférence XIX, 12, ed. E. Pichéry, S.C., nr 64, p. 49-50; P.S.B., nr. 57,
p. 650451.
Cu privire Iu universalitatea “legii picatului " (lex peccati), vezi: Conférence
XXIII, II. p 153-154; P.S.B., nr. 57, p. 713.
Ceroetilorii sunt de plm e ci tn privinţa picatului originar, Cassian parc u-l urma
in gândire pe Sf. loan Guri de Aur. Pentru Iftmurirca acestui aspect, vezi.
Alessndcr Hoch, Lchre.... p. 39-41, n. 5.
274
numeroase uliimuţii m ul A o l tirmuşil lut Adnm hilfiuIcvAr gAncm- suicrlnjA In
oniiftcclnţclc pAwtlului Iul Admit, xcr Ieri le moimlmlc nu conţin dcdnraţil
directe cure ha ludlcc păcatul o r i g i n a r , Po de nllA puric, In ( unvorhlreN
X III, 7 ( ’minimi npunc cA a ncgn clicmiucA uuivcnuilA n Iul Ounmtveu fi olcrlu
Unlvwwll it huruiţii iu li iiogniYii "/xlafltulul ori^iimr sau deşi ui nulii
nu tnuciimuA neapărat vlnit originarA unu aciualA, care punic 11 inţelcnnA mni
uşot In nucul m m . Ne punic npunc d i din inumenl ce A u g u x lin nu k t nimnl po
tassiun şl no inimallioni In IcgAltirA cu nccnuiA dnciriun, ol nu Ioni lulni (olul dc
nconl ou o l ,
|*e dc nllA puric, Conolllul II dc Iii Orange n id ii/u l nA MicnrgA uliii do
d cp n rlc Indii nA ncocptc oouuoplul dc vinA orlgimtiA; ne punic crede cA ducA
A u g tiN lin ş l uiuhnIIIoiiII nu luni dc nconl In iiccunIA problema, ( oncillul in ii II
a v u i iiNcm enou rezerve,
Dar loulc aceste explicaţii pur nA piunlA alu ila ronlA a argumentului Iul
C o iilin . Prima lui proocupnrc nu onIc tn IcgAlurA cu rexponunblIiUilca piridicA
unu vina originnrA ia u chiar pAcnlul originar. CiîNninn n-n losi un uvocnt, ci un
cAlugAr. I I o mult mai preocupat dc sfinţenia roalA, dohAudllA prin rA/holul
spiritual iulie trup şl aulici, decAl cu alaiului juridic. Do aceea îmi exlsiui o
preocupare dcoachilfi tn a dovedi niiii conlra/iuo vina urmaşilor lui Adnin. In
concepţia aa, cele mai imporlimle couNocinţc ale cAdcrii au luai:
chipul Iul Dumnezeu tn flecare persoana umnnA n fost nllcrut,
Hccurc personnA umnnA n devenit muritoare;
lucrul col mai important oslo l’nptul cA flecare pcnioiiiiA u devenii
subiect al luptei dintre tendinţele trupeşii şl cele duhovniceşti. 6*1

6 Precizăm cA tn această problema, pArerile ccrcoUUorlIor pur «A fie ImpArfite. Unii

susţin cA loan Cassian u tnvAţnt vina originarA (cx,: Nurinun Powol Wlllimns, The
C ra c e of Cod, Landou: Logmnns, 1930, p. 54, spune cA “ISrA îndoiala Casiilf)
acceptă vina originarA"). Alţii susţin el loan Cassian susţine pAcalui originar
numai ca “pedeapsă originarii", ca şi InvAţAtorul sAu loan (¡urii do Aur (Friedrlch
Wftrter, B ellragc..., p. 57-58). Vezi şi Pcicr D. Cnrros, o p .c i( .s p. 254. Nu putem
11 dc acord cu nccostA opinie, deoarece in concepţia tui Cassian p&cntul originar nu
este deloc înţeles ca pedeapsA.
77 In contextul disputelor din sec. V şi VI în ce priveşte raportul dintre har şi liberul
arbitru, termenul de “massilicnl” - care dcrivil de la Massllia, vechea denumire
pentru oraşul Mareeillc - , se referă la tabAra lui Cassian şi nu include numai pe
cAlugArii din cete două mănăstiri, ci şi pe cAlugArii din împrejurimile acelui spaţiu
geografic (Galia de Sud), care au fost tn general de acord cu învăţăturile lui
Cassian.
275
£ « £ ¡1 1

Jl Natura umană după căderea în păcat

Căderea în p ic a i şi consecinţele ei au schim bat radical starea prim ordială

a omului. Chipul lui Dum nezeu în om a fost alterat şi natura umanfi însăşi a
fost vătăm ată şi îmbolnăvită. O m enirea a cunoscut răul, d ar totuşi păstrează
cunoştinţa binelui, desigur lim itată intr-un fel. A cum , întreaga um anitate a
devenit m uritoare. Păcatul originar i-a plasat pe oam eni sub tirania (robia)
Diavolului, sufletele lor luptându-sc îm potriva cărnii. C u toate că nu arc în
mod personal nici o vină pentru păcatul tui A dam , totuşi, fiecare persoană
suferă urm ările, nu num ai ale propriilor păcate, ci şi ale păcatului lui Adam.
într-adevăr, aceste consecinţe au lăsat urm e d e neşters asupra naturii,
aptitudinilor şi com portam entului neam ului om enesc. C apacitatea firii umane
de a face binele a fost fără îndoială dim inuată, iar flintele um an e tind spre rău
într-un m od în care nu au făcut-o niciodată înainte. N atura um ană n u a fost
distrusă şi Sfântul C assian spune m ulte d espre această stare a om ului d e după
cădere: ce a pierdut, ce nu a pierdut, ce p o ate face, c e n u p o ate face, sursa
gândurilor şi ispitelor etc. A ceste învăţături v o r av ea u n im pact direct asupra
concluziilor în ceea ce priveşte relaţiile dintre h ar şi v o in ţa liberă a omului.

a) Capacitiple sau posibllitàpïe naturii umane

dupé căderea fn păcat

C u to ate că pro to p ărin tii n o ştri A d am şi E v a a u în călcat porunca dum­

nezeiască in G rădina E denului şi p rin p ă c a tu l să v ârşit d e ei au prejudiciat
p ro fu n d n atu ra u m an ă, ad ău g ân d ş tiin ţa ră u lu i şi d im in u ân d capacităţile ei,
totuşi chipul iu i Dumnezeu fn om nu a fo s t distrus. Cu a lte cuvinte, ome-
n itatea s-a îm bolnăvit d e stricăc iu n e7*. C a s s ia n s c o a te în ev id en ţă un număr
d e însuşiri ca re uu co n tin u at să e x is te şi Să s e m a n ifeste în tim p , chiar şi în
ce le m a i în d ep ărtate g en eraţii d e o am en i d e la Adam.
D upă căd ere, aşadar, A dam a c ă p ă ta t c u n o ş tin ţa ră u lu i, pe ca re n u o avea,
dar n-a p ierd u t ştiinţa b in elu i, p e c a re o p rim is e mai înainte. C ă neamul
o m en esc d u p ă căderea lui A dam n -a p ierd u t ştiin ţa b in elu i, spune Cassian, o
arată foarte lim p ed e cu v in tele A p o sto lu lu i: “ C â n d p ă g â n i i c a r e nu a u leac,
din fir e f a c ale legii, aceştia neavând l e g e , Îşi sunt l o r u ş i le g e . E i a r a tă fa p ta
ta p i In inimile lor prin mărturia conştiinţei lor şi p rin j u d e c ă f i l e l o r care-i
tnvm uuitfM şi-i apără totodată În tiu a fn care D u m n e z e u vu judeca cele
ascunse ale oamenilori (Romani § 14-16).

' H | Chadwick. Jubn C a ta la n .... | 123. Chadwick icoolc în rollof faptul câ

loin I tMian I In i v i m p n v m |l iu deplină concordantă cu Părinţii greul.
276
 loan C assian consideră că um anitatea căzută mai are încă noţiunea binelui
şi, printr-o serie de pasaje scripturistice, arată că este capabilă să disceam ă ce
este bun şi drept, nefiind condam nată să facă doar răul: "Ca să atragă atenţia
c ă pu tin ţa binelui este înnăscută in ei, mustrănd p e farisei, [M ântuitorul] Le
zice «De ce, n u înţelegeţi de la voi înşivă ce este drept?» Nu le-ar f i spus
aceasta dacă n u ar f i ştiut că ei au discernământul natural, sau judecata
firea sc ă ş i p o t deosebi ceea ce este drept. Din această cauză trebuie să fim
atenţi să nu atribuim fir ii omeneşti numai ceea ce este rău şi stricat'79.
C itând exem plele din Solom on şi David, Cassian conchide mai departe: "nu
este negată capacitatea conform căreia putem discerne ceea ce este bine”80.
în al doilea rând. Sfântul C assian crede că m otivul acestei capacităţi este
destul d e c la n "De aceea nu poate f i nici o îndoială că in fiecare suflet sunt
să d ite p r in bunăvoinţa Creatorului seminţele virtuţilor . D um nezeu C rea­
torul a plasat sem inţele virtuţii în fiecare fiinţă a creaţiei Sale. O m ul le po­
sedă prin “natura sa ." C ăderea, învaţă Cassian, nu a anulat acest potenţial de
bunătate*2.
în al treilea rând, C assian învaţă că, prin căderea în păcat, libertatea
voinţei um ane nu a fost distrusă. Cassian subliniază faptul că P ă s to ru l lui
H e rm a recunoaşte existenţa libertăţii voinţei um ane81. Doi îngeri au fost daţi

79 "Quod non ci dixitsset, nisi non indicio naturali in quod acqum et scissct posse
discernere. Unde cavendum nobis est, ne ita ad dominum omnia sanctorum
nuerita referammus ut nihil nisi id quod malum ntquc peruer sum est humanae
adscribamus naturae ” (Conférence XIII, 12, ed. E. Pichéry, S.C., nr. 54, p. 165-
166; P.S.B., nr. 57, p. 541).
80 Ibidem.
» Ibidem.
83 Din nou Cassian urmează tradiţia primilor scriitori creştini, în special pc Terţul ian
şi Sfântul loan Gură de Aur (Alexander Hoch, L chrc..., p 53).
81 Conférence XIII, 12, p. 166; P.S.B., nr. 57, p. 541.
Teologii romano-catolicl, intre care se situează şi Dom. E. Pichéry, editorul
Irnnccz al Conferinţelor Sfântului Cassian, devin confuzi atunci când combat
ideen dară a Sfântului Cassian, după care omul o păstrat la cădere, prin bunătatea
lui Dumnezeu, putinţa de u face binele cu iţjutorul Lui şi prin libertatea acordată
tot de Eli l7crindu-sc dc predestinaţianismul în cadrul căruia se învârtesc, ei nu ştiu
cum să împace binele pe carc-l mai acordă omului după cădere cu ideen că numai
Dumnezeu îl mai săvârşeşte, deşi apoi qjung la ideen de merite şl îtn ii merite
prlaositonrc (Confércneei, vol, II, S.C., nr. 54, p, 163 în notă; P.S.IV. nr. 57, p
340-341).
Sfântul Cassian aminteşte citatul din Pac. 3, 22, în care, după cădere, Dumnezeu
proclamă omul capabil să săvârşească şi binele, nu numai râul. Teologii apuseni,
In această stare dc OOnlW.lc, declară pe om incapabil dc bine, dai sunt siliţi să
recunoască că după cădere omul n păstrat libertatea de a săvârşi l'nple bune din
277
 fiecărei persoane, unul bun şi celălalt rău, iar omul trebuie să deci
să-l urmeze. Voinţa umană stă între aceşti “isp ititori\ In cele ce
acest lucru va deveni şi mai clar. Suficient să spunem că Siantu
subliniază realitatea prezenţei libertăţii de voinţă în omul căzut. us.M.m
afirmă că acest conflict demonstrează faptul că voinţa rămâne liberă în om şi
că el poate să respingă sau să accepte şi să iubească cu înflăcărare hanii lui
Dumnezeu*4. Voinţa umană poate rezista diavolului sau poate să urmeze
calea nebuniei lui. Aceasta nu este, desigur, libertatea perfectă de alegere,
pentru că voinţa este constant afectată de lupta dintre trup şi suflet \
Cassian ne învaţă că însuşirile naturii umane au fost atenuate sau slăbite
prin căderea lui Adam şi toate aceste consecinţe s-au transmis Ia toţi urmaşii
lui. Cassian consideră că natura umană căzută încă mai păstrează, prin firea
sa, potenţialul gândirii şi alegerii binelui; mai are, încă, capacitatea cunoaş­
terii binelui şi cea de a alege binele. Sfântul Cassian ne învaţă de asemenea
că, dacă cineva spune că firea umană nu mai poate face bine, ci numai rău
atunci firea umană nu mai posedă voinţa liberă86. Resursele în a face bine
există în fiecare fiin ţă umană, în ciuda faptului că au fost alterate şi slăbite
de consecinţele păcatului originar. Natura umană căzută este încă capabilă să
facă bine, cu toate că această abilitate a fost foarte limitată, şi după cum va
reieşi în continuare, va trebui să fie ajutată de Dumnezeu.

punct de vedere moral “adăugând apoi că acestea nu duc la viaţă", împotriva

Scripturii (Romani, cap. 2; întoarcerea tâlharului; a lui Zaheu; a Sf. Ap. Pavel
etc.). Ideea că omul a pierdut şi “harul şi darurile pretematurale" nu se acontó cu
aceea că el poate săvârşi şi fapte bune.
Sfântul Cassian aduce în sprijinul învăţăturii sale ideea că şi prin natură şi după
Legea Veche, ca şi după Noul Testament - la care mai adaugă şi mărturia
Păstorului lui H erm a - , omul a păstrat libertatea o dată cu ideea de bine şi dc
rău, pe care le poate pune în aplicare, având fără încetare ajutorul haric în
săvârşirea virtuţilor. El începe această lungă demonstraţie cu citatul Slutului
Apostol Pavel, citat care este el însuşi suficient pentru a arăta că omul nu a pierdut
cu totul “ceea ce nu era datorat naturii umane, adică harul şi darurile
pretematurale", cum susţinea Dom. E. Pichéry (op. cit., vol. II, p. 163 şi notă).
"Când păgânii nu au lege fac din fire ale legii, aceştia neavând lege, care arată
fapta legii scrisă in inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prinjudecăţile lor,
care ii învinovăţesc sau ii apără intre ei..." (Rom. 2, 14). Suntem deci foarte
departe de predestinaţianism. Celelalte citate aduse de Sfântul Cassian dezvoltă ri
aprofundează acelaşi adevăr pe care îl vor susţine pleiada marilor Sfinţi Părinji din
veacul lui. .
14 “Et id circo in homine liberam semper arbitrium vel amare’ (Conférence
12, p. 167-168; P.S.B., nr. 57, p. 541-542).
Vezi: O. Chadwick, Jo h n C asslen ..., p. 114.
R C onférence X III, 12, p. 167-168; PJS.B., nr. 57, p. 542-543.
278
 b) C o n c u p isce n ţa sa u pofta, în co n cep p a Sf. lo a n C a ssia n

Sf. Ioan Cassian arată că, după cădere, omul a experimentat pentru prima
dată concupiscenţa, antagonismul constant dintre trup şi suflet. Această luptă
este extrem de importantă in înţelegerea doctrinei lui Cassian în legătură cu
natura umană căzută, cu harul şi cu libertatea de voinţă.
Pentru Cassian, concupiscenţa a intervenit în viaţa omului ca şi consecinţă
a păcatului, inaugurând “antagonismul” dintre suflet şi trup. în timp ce în cer­
curile teologice, termenul “concupiscenţă' înseamnă uneori îndepărtarea
omului de preocupările spirituale şi se datorează trupului, Cassian nu limi­
tează concupiscenţa doar la aceasta. El vorbeşte atât de concupiscenţa cărnii,
cât şi de cea a spiritului87*.Când vorbeşte de concupiscenţă, include atât lupta
şi victoria sufletului împotriva trupului, cât şi lupta cărnii sau a trupului
împotriva sufletului.
Explicaţia pe care Cassian o dă acestei lupte dintre came şi duh este
subliniată de la un capăt la altul al operei sale, şi mai ales în Convorbirea a
IV-a, capitolele 11-12. Când vorbeşte de trup, aceasta înseamnă ’’voinţa
cărnii şi dorinţele rele”**, cu toate că utilizează şi alte expresii privitoare la
trup. Când vorbeşte de cele ale duhului, are în vedere dorinţele bune şi
duhovniceşti ale sufletului89.
Aceste două forţe, duhul şi trupul, există înnăscute în acelaşi individ.
Trupul tinde spre vicii, caută satisfacţie şi odihnă continuă. Duhul, pe de altă
parte, se înalţă deasupra dorinţelor şi caută cele duhovniceşti. Cassian descrie
lupta de zi cu zi dintre acestea două în Convorbirea IV, 11: “Fiindcă amân­
două. atât dorinţele trupului cit şi cele ale duhului, există în unul şi acelaşi
om, în noi se dă zilnic un război lăuntric”90.
Sfântul Cassian prezintă apoi pe larg această luptă: pe de o parte, dorinţa
puternică a trupului (concupiscenta cam is) ce duce spre vicii; iar pe de altă
parte, dorinţa puternică a duhului (concupiscenta spiritus), care este întru

8 “concupiscenta comis” şi “concupiscenţi« animae” sau “concupiscenta spiritus”

(Conférence IV, 12, cd. E. Pichéry, S.C., nr. 42, p. 175-178; P.S.B., nr 57, p.
368-371).
Printre expresiile utilizate de Cassian în descrierea concupiscenţei cărnii amintim:
"foc", ”imbold (în d e m n )”, ”sămânţa păcatului’, "boală”, ”r ă u şi jalnică (sau
tristă) separaţie”, “ghimpele de pasiuni\ ”rădăcinile păcatului’ (cf Alexander
Hoch, Lehre..., p. 27-28).
“voluntatem camis et desideria pessima” (Conférence IV, 11, p. 175; P.S.B., nr
57, p. 368).
89 “animae desideria bona et spiritalia” (ibidem).
90 “Quae cum utraque, id est desideria carmis et spiritus in una eodemque sint
homine, intestinum cotidie intra nos geritur bellum..." (ibidem).
 tocul consumată in eforturile duhovniceşti: “ T r u p u l d o re şte să se sature de
sximu. să s t îmhuibttze de mâncare, iar duhul s e m ulţum eşte cu p riveghere şl
posturi, neîncuviinţdnd somnul şi hrana nici m ăcar p e n tru cerinţele necesare
vieţi» Acela doreşte să se îndestuleze de toate avuţiile, c e lă la lt este mulţumit
chiar dacă j§gN nici cea mai m ică bucată de p â in e p e n tru Întreţinerea
silnică, Ei (trupul) doreşte să se lustruiască tn b ă i ş i să -l Îm bulzească cetele
:ilnict ale linguşitorilor, ihihul se bucură dc l i p s a de corţfort...T ru p u l se
,¡prinde du/h) onoruri şi după iaudele oam enilor, i a r p e n tru duh, in ju riile
neprovocate şi prigoana, sunt m otive de glorie"9 .
Pupil cădere, porta trupului sc manifestă în fiecare fiinţă umanii. Cassian
descrie prezcn|n univcrsnlA | concupiscenţei în câteva locuri. Nimeni nu
ponte scăpa intru totul de asaltul unor ispite, ca desfrânarca şi lâcomia, pentru
cit rădăcinile acestora sunt în trup*1*'. In consccin(fi, chiar şi cei mai desăvârşiţi
sfinţi, încă păcătuiesc*1. Aceasta o “legea p ă c a tu lu i’ (le x p c c c a ti), care,
spune Cassian, o fost sădită in to(i muritorii dc la cădere, "o p u să legii m inţii
şi care ne fine departe de vederea lu i D um nezeu"9*. Datorită acestor rădăcini
trupeşti. Cassian le num eşte "peccati corpus", (păcatele trupului)95.
D a r omul n u e ste n u m ai o victimă în mijlocul acestei lupte: "de aceea
voinţa stă in m ijlocul celor două puternice dorinţe sau pofte, într-o situaţie
nu tocm ai de lăudat; n-o deşfătează blestemăţiile viciilor, dar nu se împacă
m ei cu asprim ea virtuţilor . Deci fiecare om poartă înlfluntrul sfiu nu numai
c c ic d o u ă fo rţe c a re s c lu p tă u n a împotriva celeilalte, dar şi o a treia - voinţa
sufletului ~ c a re d o re ş te în mod firesc să Ic m enţină în echilibru. Astfel, omul
d o re şte să o b |in ă b u n u rile viitoare, dar nu vrea sfi le piardă nici pc cele
p rezen te* 7 P ro b le m a e ste c ă această atitudine ar lăsa om ul nici cald nici rece}

* "Caro luxuriis ac libidine delectatur, spiritus ne ipsis quidem naturalibus

desideriis a d q u ie s c it.[ibidem).
* Conférence IV, 7, p. 172-173; P.S.B., nr. 57, p. 366-367.
® Conférence XXIII, 18-19, cd. E. Pichéry, S.C., nr. 64, p. 164-167; P.S.B., nr. 57,
p. 720-721.
“repugnat legi mentis nostrac eamque a divino arcei intuitu" (Conférence XXIII,
ll,p . 154; P.S.B., nr. 57, p. 713).
! Institution V, 17, ed. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 216-219; P.S.B., nr. 57, p. 173.
Pentru a arăta că Sfântul Cassian urmează aici pe marele său învăţător loan Gură
de Aur, Alexander Hoch, Lehre..., p. 27, citează Omilia 13 la Romani a
vestitului orator.
“Inter has igitur utrasque concupiscentes enimae voluntas in meditullio quodam I
1 ituperabiliiiore consistens nec vitiorum flagitiis oblectatur nec virtutum doloribus
adquiescit” (Conférence IV, 12, ed. E. Pichéry, S.C., nr. 42, p. 176; P.S.B., nr.
57. p. 369).
■ postremo sic ma\ uit future consequi bona, ut praesentia non omittat” (ib id e m ).
280
ci c ă ld ic e l^ condiţie care dupS A pocalipsi 3, 15-16, este deplorabili şi tot*
odată intolerabilă pentru un creştin.
Din cauza celor două dorinţe care se luptă între ele şi se opun una alteia,
voinţa sufletului, care nu consimte nici să se supună cu totul dorinţelor
trupeşti, nici să asude în ostenelile virtuţilor, este ţinută într-un fel de dreaptă
măsură sau echilibru. Această voinţă relativ primejdioasă a sufletului, spune
Cassian, '*menţine un fe l de cumpănă echilibrată In corpul nostru”98910, la o
egală distanţă între hotarele trupului şi ale duhului, ncîngftduind să precum­
pănească nici din partea dreaptă mintea aprinsă de flacăra duhului, nici din
partea stângă trupul, cu boldurile viciilor.
Nchotărârea cauzată de această opoziţie firească, înnăscută ajută la pre­
venirea completei ruinări a sufletului. Dar această nepăsare nu poate duce
vreodată la puritatea inimii; căci aceasta nu se dob&ndcştc prin nclucrare şi
lipsă de griji, ci prin sudoare permanentă şi prin frământările sufletului.
Curăţia trupului se menţine printr-o disciplină spirituală regulată constând în
ajunări, posturi ¡foame, sete şi nesomn, dar să avem şi îndrumarea inimii prin
citire, priveghere, predici, asprimea singurătăţii, precum şi răbdarea neca­
zurilor. Numai prin intermediul acestei discipline sufletul poate să obţină şi
să păstreze virtuţile".
Lucrul acesta e posibil, explică Sfântul Cassian, din cauza naturii sufle­
tului, care este ca o pană sau ca o aripă uşoară. Dacă pana nu s-a stricat sau
înmuiat, este purtată spre înălţimi, la ceruri, prin faptul că c uşoară. Dacă
umezeala o pătrunde, nu numai că nu se ridică, dar se afundă tot mai mult.
“La fe l sufletul nostru, dacă nu este îngreunat de greşeli şi îngrijorat de
lumea din jur, ori stricat de umezeala şi dorinţa dăunătoare, va f i ridicai
spre cele mai înalte locuri prin respiraţia uşoară a meditaţiei spirituale, ca şi
când ar f i ridicat de puritatea sa, şi părăsind legea lucrurilor pământeşti va
f i înălţat spre lucrurile invizibile şi c e r e ş ti . Această “umezeală” nu este

98 Uequitatis libram in statera noştri corporis" {ibidem).

99 Echilibrul just al luptei dintre acestea deschide calea sănătoasă şi măsurată către
virtuţi, învăţând pe ostaşii lui Hristos să meargă întotdeauna pe drumul arătat de
Conducătorul lor {ibidem).
100 “Ita mens quoquq nostra si accedentibus vitiis curisque mundanis adgravata non
fuerit noxiaeve libidinis umore corrupta velut naturali puritatis suae beneficio
sublevata levissimo spiritalis meditationis adflatu sublimabitur ad supema, et
humilia deserens atque terrena ad ilia caelestia et inuisibilia deserens atque terrena
ad ilia caelestia et inuisibilia transferetur” (Conférence IX, 4, ed. E. Pichéry,
S.C., nr. 54, p. 43; P.S.B., nr. 57, p. 456).
Notăm că, deşi Cassian utilizează aici în chip preferabil termenul mens în loc de
anima, devine clar, în urma lecturării începutului cap. 4 din Convorbirea IX, că
el foloseşte aici cuvinte sinonime.
281
bmOtfi mmm i ?k * ck cn ó a á c v obaovdbifc, a p t e gnfUe. h neht.păt
wcm n'tar cm t de a m a ra afeara* pks¿ p pt cálügáral ce a h é d ln # * i¡pmcuaL te pome apBpe le «»rfa n « c i a îm i sâdeâ ae pearu a ^ iflm i ori
pcâcptL a BUi dcp*â peaem a apun omd cfcrx Ir «jnmermi l « m
I HB H Vids « c e tiu r, a> <i«pcrei S f Joan Oxkusr, au rwoarcal ¿n u
pneema trddiae f i ie ţnvaft a m dar d h a n ii dnm.
p ip io iG n t lé A v a icns cu pupi m p íb h h éi p ap a d o bo ck )iro t*
Treime w ai r a f i ţ i ! ci p o a i C im n i m o ş m o ii ■ e i îs im
pe *& $» Am e m p p a rik t, m dirínrl m agm i asem initoaBe'*.
m picaL d ia r daci ea .’im in r i după ce 7 Vm ii m p a r c fim oerv 4 e ¡
A m a H I Cjm im P u le p i de ixscuptsceaU ca o uăsătară <
mamei ce D im e a c 1ée-o p a n a a p i « n e a r ierna p ic a m
fin gmrargi. m ¡meam ă d m mod a s t ra l « B e a r» a pc^éaK
ongâmr' .
imadeama n jM p m p I 9 é í »tub dtp ab l ts med « éutl a <r. «-o oj#
.x k a a p e rn a de d c t A A b . L ip u km mc canină a if ir ii om entf,
cy O nginea gândurilor
■ H H R i I •—H | M fip n a fid e rtm óin Carnee a rxpfic* t l *.
m a aam d. tesaofibaa a épSaé m asai dnpâ pătata ... 4dam '**. fiat'xa Lepa dame trae si á ¿ m lac pe Amdakii mu cdaspi fie tü ú ie a
D v n e a i - i & a c:« ;n ie * . mmm m poafte airaba teszuafaufisa "sékjr h | b. V « m ae găsesc ea iad p i p en n art aut fxioa uaea > «m ü de
mmoeacms fg p n SBÉ Ae O rneze* Oem ond' * g a r n i c a i ia c a m a ş a m e z d ş r âmc. jém w tpe râu. Caamm
H m tm O m s m a n a pm eet c m n p K a u e fieme A k H it arad.Trari pccotcaamca ţâmâmnitr pe 1 i—rurmi. m e ru ir wfie m rm im
ao n |p m | x f flé m Amgmim de cb f í tare i-a . im p M xr2 ¿ 7 M cm # â rrn rb m a c t m c C iiC u f f iin i 1
m em a . Lmtm rrrt a t y g m km N î a «m d e ca rii o 'jx& zr;s:.i J> jp i ce A n i M ie fi íie a a a á p ro a i» m nâiiton 9 A l C a m a f
s eáéem cámá 5 jgg| «xa* *a m " de cálce Ojcacteze» peser*. a fo t OrernmL a i meémoc m pomamml ia Dmmeaea- Gdmnam im eard cw
1— O É K 3 m c m é v . ^ to a e r . d e ş i, mi w » r ? i d . d a m a u r fee eaşfici lapau e i 1 im ţeazi ţs piaemd x m c , chor f in a i meat.
kémmmri 7« w n pe m ie -casează i i fiecare an vo ci ia m rpJm ^wa ţifcox: â c i « c pe tare c a i gm> m a m s i k a n im . Bar a u r t i jt
d k d e . p m 1 te dsadu im « a m dt. O M o p n u m 7 /a x « pjnA ur^ m r y t t ' roaîe •'erxaci a "ca. t i fie ¿beai ie auca gazcámix, ¡¿ suce
H H | X 11 T * m i Im C a m a «qpfic£ poc* % t Jazuri**, o forjuanj á te é w a ia fe o d a g x a iíiQ B H ia rrm rá m c a fia i âsiane''
m n r i ţ m l r x î* . c m a z i ¿L m â m ă eem f i cre m a- > 'n r y jr t c ~ £ Caamm pozam rip e ase * m » M oar îj t i;n a ataa s a r S ia r
¿ i B ^ n H ¡X m j& ljr ae k * z tJamrnim, cart m xMâ&â a aMipes ur^aao | i fiefi^uor fie arad A a i m putjm ca s im a td
■ m i**,r Cu d e 1 fid tó tri -ie *>'-na Jn L*¿r> tm fie i-bseste ie K d c Be pméan. dar a ynéc t¿ ttpe «opuami iar p i.
■ sfjg I h H ca octm poecxm # p ervm i cmae d i pmgf de >csre 1 'j p >u d V i '■ p o m irjauri î i c » y i f y * m ti ie icisp ici ^ Îm i
®e ar £ au. mmet mau m v n ^ t Bâenttem éem atele, a c e i v m r i r s a i
é r e f ir r íe de Pe%ár«ánv,e r». ar m apmoe a m
I H DL j I d M * r j » Jr 5 ' f 4& M S7
* A f i m lr r rfa e fi ( d r ţ , | % i* e * d p e V firtrf w O d 3 e ¿ s ir, a f ftm .
La f ii «ckeuru ffcrxrénr Pepmdr ir naae n k ir l dt a» T tcm t i i
H H m I fmttmm* té Tlw Arm Imştmm L J A é ím i ipp1 ^ 1 1
iacer: î i creaetci '' amarle rm m rnom cele ffide t ă 1 im 1 ir m d e
p á rririt'. ; y r ¿ < 'xynxirirjrea p g /to rs* u iace J t r . p medirjc:
fci-xrv ic rţr.x i tirr^ r» de jw fca-- »qeseiL f r i « r^ ta x e t^ sgsksg!
i lafiw i i K i - r ¿C v *2, P H M * * , i r î ' : >v, I/s c i -r setásá® aeeam. aprins; »-.mea <r> *e prâiţ« ytm ré > jjm a n ie
H cd n r¿ ’
4#

' ^ E Ş fi o m S * r i a .p
‘ ^^mbr«au/v.' ^ | >otéry, «r- <2,; ^73 *r 57 ^347 * <tz- C m íé re a u s X íV U 5¿ £ P-cter., fiX - ar r f ü ir 7 '
I a r» a m H m ^ B n e i i i i n m ş » f m p r « a « u ^ n * r . <+j x & s j . %tm ' ^V «5; f u f i r m r X X Ifl. \ ; 5 ^ Í5 . !► > " p '. m de*
dÉÉRÍl m a d m H K S mo a tu * * Ad emmiam «K r^ntr i»Mear XX//LU-Í5 p 157'léd f% t ar 57. ? 7.5-';-
V or M p I Im »Raimar p m aoe de «m ervţ. e w c í a. . r^ttsw *ui»up«re i-r-, K t, yr*t, ip z q v b k m an muíisw- pr/uur.i ie saT' C n i 1nenea L í.4-
ÍS Ü Ü W É I I M I H ■ M # A d d tf A m C a o i n •#
17 ©i '•. Pídsóy( 'SX- sr 42, * W f j j g -r 5" - '1'.
• d m H m im A id M L U m H M 7l- Ctówíd: AAe C M u
rxvw.' aţq p w a mv^me z&v&gz&ia tesóme v* 0 mam >x¿jnxr.
i ÎÎ4 ^ M 5 v_ t í/x ic rc u £3 u r u u « s p*irerr. rx - / r c a r g p r *r ; -
2K2 2f 3
 fc ft\\W (S e N V )3 Q

Pentru a ilustra această realitate, Cassian compară inima (un sinonim aici
pentru minte) cu o roată de moară. Roata morii este întotdeauna pusă în
mişcare de puterea apei. Depinde însă de voinţa morarului ca ea să macine
grâu. orez sau neghină. La fel şi mintea, sub impulsul vieţii cotidiene şi îm­
presurată mereu de ispite şi pasiuni, nu va putea ti liberă de clopotul
gândurilor, dar priceperea şi iscusinţa ei vor şti ce trebuie să alunge şi ce să
reţină. Dacă ne vom îndrepta mintea spre cele duhovniceşti, iar dorinţele le
vom concentra spre desăvârşire şi către speranţa vieţii viitoare, cu siguranţă
că gândurile vor ti în acord cu năzuinţele noastre care ne conduc. Dacă ne
lăsăm învinşi de lene şi nepăsare, dacă ne vor robi gtjilc lumii acesteia şi
frământările fără rost, atunci cu siguranţă că se vor naşte felurite complicaţii
vătămătoare111.
Sf. Ioan Cassian precizează şi analizează apoi cele trei surse din care
provin gândurile: Dumnezeu, diavolul şi noi înşine* 11'.
Vin de la Dumnezeu, când El găseşte cu cale şi acordă iluminarea
Duhului Sfânt, pentru a ridica o persoană la un nivel mai înalt de vieţuire
creştină, când ne ceartă printr-o dojanâ mântuitoare, dacă am fost delăsători şi
ne-am lăsat traşi înapoi de la cele bune, sau când ne deschide porţile cerului
şi ne îndreaptă gândurile şi voinţa către fapte mereu mai bune.113 Cassian
citează cazul regelui Asverus, care, dojenit de Domnul, s-a simţit îndemnat sfi
citească in cărţile despre trecut, omintindu-şi astfel de binefacerile lui
Mardoheu, pe care l-a ridicat apoi la cele mai înalte onoruri şi a revocat
sentinţa foarte crudă, care prevedea moartea iudeilor.114 Sunt aduse şi alte
texte scripturistice în sprijinul ilustrării punctului său de vedere.115
De la diavol vine “şiru l de gânduri " prin care acesta încearcă să ne
subjuge prin “momeala \ic iilo r\ câ t ş i p rin în şelă ciu n i a scu n se", distor-
sionând cu mare dibăcie şi prezentând "cele re le d re p t bune, ş i prefăcându-sc

M Ibidem,U l p 9 9 ;P -S JI^ n r.5 7 ,p.320-321.

1,2 "Mud sane prae omnibus nosse debemus tria cogitationum nostrarum esse
principia, id est ex deo, ex diabolo et ex nos nobis” (ibidem, I, 19, p. 99-100;
P.SJL, nr. 57, p. 321).
113 Ibidem.
1.4 Ibidem
1.5 Cassian citeazi: Estera cap. 6 ; Psalm 85, 8 ; Zaharia 1, 14; loan 14, 23, Matei 10,
20; II Cor. 13,3.

284
fa ţă de n o i în înger a l lu m in ii * 1 . Din nou Cassian ilustrează afirmaţiile sale
cu numeroase exemple şi citate biblice116117*.
Iar din noi înşine - spune Cassian, răsar acele gânduri prin care ne
amintim în chip firesc de cele ce facem sau am făcut, sau am auzit1>s.
Aşadar, în drumul spre desăvârşire, omul trebuie să analizeze cu multă
grijă fiecare gând şi să-i determine originea: dacă este de la Dumnezeu, de la
Satana sau de la noi înşine. în această activitate de “identificare ” şi de
“selectare ” a gândurilor, un rol deosebit de important îl arc dreapta judecată ,
care deţine întâietatea între toate celelalte virtuţi.119 Cassian precizează că
trebuie sfi avem priceperea şi abilitatea zarafilor, a căror meserie şi ştiinţă este
de a depista aurul curat de cel fals. Foarte atenţi, ei nu se lasă înşelaţi de o
monedă de aramă sau alt metal, care imită culoarea aurului strălucitor. Toate
acestea trebuie să le observăm şi noi în cele ale duhului, în sensul că, de
îndată ce în inima noastră a pătruns vreun gând sau ni s-a comunicat vreo
învăţătură, trebuie să cercetăm cu toată atenţia dacă acestea au fost purificate
de acel foc divin şi ceresc al Duhului. Această cerinţă o vom putea îndeplini,
numai dacă vom urma şi pune în practică recomandarea Apostolului: “ /Vu vă
încredeţi in orice duh, c i cercetaţi dacă duhurile su n t d e la D um nezeu" (I.
Ioan 4, l)'120.
Cassian ne oferă mai multe exemple, din care reiese cu claritate, cum
diferiţi oameni înduhovniciţi au fost înşelaţi de către diavol, pentru că nu au
“ testat” sau “verificat” originea gândurilor care le-au intrat în minte. Astfel,
in această amăgire a căzut şi părintele loan, care locuia în Lycum şi care, deşi
avea trupul slab, şi-a impus un post negru de două zile. în a treia zi însă, pe
când mergea la masă, i s-a înfăţişat diavolul care, sub chipul unui etiopian

116 “Ex diabolo vero cogitationum nascitur séries, cum subvcrterc non tam vitiorum
oblectatione quam etiam occulis conatur insidiis, subtilissima calliditate mala
ftaudulenter ostentans et transfigurons se nobis in angelum lucis " (Conférence I,
19, p. 100; P.S.B., nr. 57, p. 321).
“S-o săvârşit cina, dar diavolul mai dinainte trimisese în inima lui luda, a lui
Simion Iscarioteanui, gândul de a-L trăda pe Domnul" (Ioan 13. 2); “...după
îmbucătură, a intrat în el Satana” (loan 13,27). Sf&ntul Apostol Petru îi spune lui
Anania: “De ce a încercat Satana inima ta, ca să minţi faţă de Duhul Sfânt?”
(Fapte 5, 3); “Dacă se va ridica asupra ta puterea celui ce are duhuri, să nu-ţi
părăseşti locul" (Ecclesiast 10, 4); iar duhul cel necurat ii spune lui Dumnezeu
împotriva lui Ahab: “Mă voi duce şi voi fi duh mincinos în gura tuturor profeţilor
lui" (I. Regi 22,22). Apariţia Satanei în chip de înger de lumină este afirmată de
textul de la II Corinteni 11,14 (ibidem).
1.8 Ibidem, p. 101, P.S.B., nr. 57, p. 321-322.
1.9 Ibidem, 1,23. p. 107; P.S.B., nr. 57, p. 325.
120 Ibidem, 1,20, p. 102; P.S.B^ nr. 57, p. 322.
285
negru, i s-a aruncat la picioare zicând: “Iartâ-m ă dar eu (i-am prescris acest
post chinuitor ' . Vedem deci cum “ace/ bărbat, atât d e înţelept ş i cu o
judecată atât de desăvârşită, a înţeles că p rin acest p o st exagerat a fo s t
înşelat de diavol, care l-a supus unui exerciţiu prim ejdios d e răbdare, care i-
a produs nu numai o istovire netrebuincioasă trupului său slăbit, c i ş i o mare
pagubă sufletului inşelându-l cu o m onedă fa ls ă " '22. Acest exem plu scoate şi
mai mult in evidentă importanţa drepteijudecăţi, virtute la care ne-am referit
deja, şi foarte apreciaţi de Cassian. A cesta ne aju ţi să respingem acele
gânduri care imită în chip fals pietatea şi să refuzăm pe acelea care, roase de
rugina vanităţii, se transformă în fapte fără valoare din punct de vedere
religios-moral.

4. S fântul Ioan Cassian - transmjător al Unăjăturu

ŞtTRAOJ1B PAHNJILOR RASÂRtTEUDtHSECOLULAL /V-fea, CU PRJVJRE LA
CĂDEREA OMULUI lM PĂCAT
Şt URMĂRILE SAU COMSECtHJBJEB

Gândirea patristică despre creaţie a luat o am ploare şi dezvoltare

deosebite în cadrul polemicilor care au avut loc pe parcursul secolelor contra
origenismuhii. Problema o constituie conceptul grecesc de univers etern şi
concepţia lineară biblici despre istorie, care (istorie, n.n.) a început prin
cuvântul creator fia tm .
In ce priveşte concepţia origenistă, punctul de plecare în problematica
originii lumii era că actul creaţiei a fost o expresie a fi r i i lui Dumnezeu şi,
datorită (aptului că această fire este neschim bătoare, n -a putut exista nicio­
dată vreun timp când Dumnezeu să nu fi c r e a t Prin urm are, lumea a existat
din veşnicie, deoarece bunătatea lui D um nezeu a avut m ereu trebuinţă de
obiect 1 4.
Se poete observa că în concepţia lui O rigen, eternitatea creaţiei nu este
distinctă de veşnicia Logosului, am ândouă purcezând etern de la Dumnezeu.
Această caracterizare l-a condus pe A rie, după ce el a respins eternitatea
creaţiei, la concepţia că şi Logosul a fost născut în tim p.
Sfântul Atanasie cel Mare consideră că creaţia este u n act de voinţă al lui
Dumnezeuj iar voinţa este ontologic deosebită de fir e (natură). Prin fire,
Tatăl naşte pe Fiul - iar această naştere este intr-adevăr dincolo de timp - , dar

I Ibidem, 1,21, p 105; P.S.B., nr. 57, p. 324.

I Ibidem.
! John Mcyendorff, Byzantine Theology..., p. 129.
1 Origen, De principiu, 1,2,10 în P.G., L 11, col. 138-140.
286
creaţia se produce prin voia lui Dumnezeu, fapt care înseamnă că Dumnezeu
rămâne absolut liber să creeze sau să nu creeze, dar rămâne transcendent faţă
de lume după crearea ei. Lipsa unei deosebiri dintre firea şi voinţa lui Dum­
nezeu era comună la Origen şi Nestorie. De aceea, principalul obiectiv al
Sfanţului Atanasie l-a constituit tocmai stabilirea acestei deosebiri sau
distincţii125.
Respingând ideea ariană conform căreia Logosul ar fi fost creat pentru
lume. Sfântul Atanasie afirmă că “rai E l a fo st creat pentru noi, ci noi am fo st
creaţi pentru £ /”126. La Dumnezeu, rânduiala firii precede ordinea actului
voluntar127*şi este deopotrivă superioară şi independentă de acel act. Deoa­
rece Dumnezeu este Cel ce este, El nu este determinat sau limitat în vreun
chip în ceea ce face, nici chiar de propria ousie sau fiin ţă . Prin urmare,
“'firea” dumnezeiască şi firea creată sunt separate şi constituie moduri de
existenţă total diferite. Primul este complet liber de cel de-al doilea. Totuşi,
făpturile depind de Dumnezeu, ele existând “ prin harul Său, prin voia Sa şi
prin cuvântul Său... astfel încâtfăpturile pot să înceteze de a mai exista dacă
aţa doreşte Creatorul .
Crearea în timp - adică posibilitatea unui adevărat început al existenţei
create - cum pe bună dreptate s-a remarcat, reprezintă “marea despărţire
dintre gândirea greacă şi Revelaţia dumnezeiască biblică...deşi ideea urmi
plan veşnic p e care Dumnezeu l-a pus în aplicare când a creat lumea in timp
nu este incompatibilă cu conceptele aflate în literatura *sapienţială»
ebraică, şi chiar mai concret, în teologia ioaneică despre Logos, şi răspunde
cel puţin câtorva dintre preocupările din gândireafilosofică grecească”129.
Pe tot parcursul evoluţiei sale, teologia răsăriteană, deopotrivă “elene? şi
“biblică\ s-a luptat cu posibilitatea de a integra intr-o substanţială concepţie
creştină despre creaţie teoria “ideilor “dumnezeieşti despre lume. Concepţia

125 Detalii la G. Florovsky, The Concept of Creatioa in Saint Athaouias in

“Studia Patristica”, L VI, part IV, "Texte und Uniexsucbungcn”, Berlin: Aka-
demie Veriag, 1962, p. 36-37.
Este cu totul imposibil să ni-L închipuim pe Tatăl fără Fiul, deoarece “Frai ou este
făptură care să fi ajuns la existenţă printr-un act de voinţă; prin fire (natură). El
(Fiul) este Fiul adevărat din ousia (fiinţa) Tatălui” (Sfântul Atanasie, Contra
arienilor III, 60, In P.G., L 26, coL 448-449). Din această catr*&. Frai este
Dumnezeu prin fire (natură), în timp ce “firea creaturilor care a venii la existenţă
din nimic este fluidă, neputincioasă, muritoare şi compusă” (idem. Contra geates,
41, în P.G., 1 25, coL 81CD).
126 Idem, Contra arienilor, II, 31, coL 212B.
127 Ibidem, n , 2, coL 149C.
l2M Ibidem. L, 20, ooL 55A.
129 John MeyendorfF, Byzantine Theology..., p. 131.
287
platonică despic “lumea hi/eligibilă" a (rclniil irt llv respingă» detunau?
reprezenta p rcnliiati* atârnă in ufaru lui Dumnezeu, uliii ÎJliponKiflălI cAt ţi
timtialA, curo ar II mfliginil lihcrliilcu nhnolulA a altului creator, «r ii ăXwUl
crcuţtu din nimic fax nihllo) fi itr li linii nA diminuezi; renii lulea “iulnuam
(lonalâ" a creaţiei văzuta, considcrAnd-o numai o iirnhrA a rcalilA|ilor veţ
nioc110.
A ltfel, S (Untul Prigorie de Nazianz vorbeşte despre " chipurilit lum ii" ca
gânduri ale iui Dumnezeu111. Preu/âm cft uccste "jgânduri" nu limitcu/A
libertatea Dumnezeului pcrNonul, dcourcce ele rAniAn dini inele de Urca
(natura) Lui. Numai când d e creează în timp devin “realllale", llind ex­
presiile voinţei dumnezeieşti.
Existenţa în Dumnezeu u "poien ila lilâ llf' veşnice nccreulc, care nu este
nici fiin(a lui Dumnezeu, nici fiinţa lumii, sau ousle în sine, ci una caro im­
plică o anumitA contingenţă faţă de creaţie, presupune un concepi untinomic
despre Dumnezeu, concept carc-şi va g5si variate forme de expresie tn teo­
logia răsăriteanA sau bizantină .
Pentru a descrie acest concept, unul dintre renumiţii teologi ortodocşi
scria: “trebuie sâ distingem două moduri de eternitate eternitatea fllnfla/â,
in care trăieşte numai Treimea, şi eternitatea contingenţă a actelor libere
ale handul dumnezeiesc . De fapt, la acest stadiu al dezvoltării sale,
teologia răsăriteană a ajuns la sensul direct al deosebirii dintre noţiunea130*

130 Respingerea acestei “tentaţii” s-a produs prin condamnarea lui Origen în 553 şi, în
mod şi mai explicit, prin hotărârile sinoadelor ţinute între 1076-1081 la Con-
stantinopol, împotriva lui loan Italos (ibidem). Hotărârile acestor Sinoade au lovit
mai ales efoiturile unor umanişti de a clădi un sistem metafizic independent de
revelaţia creştină. Doctrina lui Italos referitoare la cunoaşterea lui Dumnezeu şi la
“iluminare”, concepută ca o funcţie a intelectului divin în chip natural, se baza pe o
concepţie neo-platonică despre lume şi om, socotite ca fiind independente de
întrupare. între învăţăturile anatematízate şi etichetate ca ‘‘eretice”, consemnăm: me­
tempsihoză, eternitatea ideilor şi a timpului, preexistenta sufletelor (vezi amănunte la
P.E. Stephanou, Jean Italos, philosophc e t hum aniste, în “Orientaba Christiana
Analecta”, t. 134, Roma, 1949; P. Joannou, C hristliche M etaphysik in Byzanz.
Die Illuminationslehre des M ichael Pscllos u n d Joanness Italos, în “Studia
Patristica et Byzantina", t 3, Ettal, 1956; John Meyendorff, C hrist in Eastcrn
C hristian T hought..., cap. Christology in L ate Byzantium , p. 193-207).
131 Sfintul Grigorie de Nazianz, Cuv. th e o l IV de m undo, V, 67-68; în P.G., t. 37,
col. 421.
fi John Meyendorff, Byzantine T heology..., p. 131.
133 G. Florovaky, T he Idea o f C reatio n in C h ristian PhHosophy, în “Eastem
Church Quaterly”, 1 8 , (1949), p. 67.
28*
lilm olicA , Inipcrftomilti, de Du/nn< /< w u i Abiollfi şj b iţrk g /rrta biblică ;i uimi
IJummrAîU ptîfxoniij, iranuccndcnl fi liber
In 0009 ( c privcşle concep)in itetipw om piriiom inniith )n Kflaăritul greşim ,
iiceiiMln ne ftjndflfflenttit/A pe no|lnneM de "purHolpctru*' \h l ) m u u t ' / u i Omul
nu n (oul creai cu fiinţă uulonom ă nun « u u v fu fic ia n il Natura Iui m u cu
udcvAral cu îiinîIş I num ai In fflliu ră in cure "există In D um nezeu'* mu in
Ilar*’, P entru aceea, borul li con Icră om ului propria creştere "n a tu ra lă "
AcciiHtA premiali fundam entală explică din ce cau/ J term enii “n uturti" (lire)
şi "lutr>> cxprimA nuii degrabă un ruport dinam ic, viu fi nccexar Intre I )urn
nozeu fi o m , diferiţi prin propriile lor firi, dur in com uniune unul cu celAlult
prin energia mm barul lui D um nezeu, î o tu f i om ul este centrul crea (iei, un
“m icro co sm ", iar liberul său arbitru d c lin c flc dciiin u l suprem al universului.
Idccn de Mp a rticip a re " sau "părtă şie" la D um nezeu, constituie privilegiul
d eosebit al om ului, fiind exprimntA In diverse chipuri tn tradiţia p atristic i
grcacA. Sfinţii PArinţi C upadocieni vorbesc despre o "revă rsa re" a D uhului
S fânt tn om .
In ce ea cc-l priveşte pe Simitul (oan Cassian, acesta dupA cum om putut
o b serv a susţine efl scopul urmArit d e D um nezeu prin actul creaţiei om ului a
fost ca acesta, adicA om ul, să trăiască veşnic şi să se bucure de cunoaşterea
binelui, deoarece D um nezeu vrea ca fiecare fiinţă să ajungă la cunoaşterea
adevărului, Precizăm că şi Sfântul G rigoric de Nyssa, în tratatul său D esp re
crearea o m u lu i, cănd discută despre căderea om ului tn păcat, îi atribuie
om ului "fericirea nem uririP \ “dreptate" , "curăţie". Sfântul G rig o rie scrie:
"D u m n ezeu este dragoste ş i izvor d e dragoste. C reatorul fir ii noa stre ne-a
îm părtăşit ş i nouă trăsătura drag o stei... D acă lipseşte dragostea, toate
elem entele chipului se schim onosesc"^*. 1345

134 Sfântul Grigorie dc Nazianz, op.clt., în P.G., t. 37, col. 452.

135 De hominis opificio, V, în P.G., t. 44, col. 137C.
Remarca analitică a lui J. Daniélou la acest pasaj, poate fi extinsă, de fapt, la
întreaga gândire patristică greacă: '‘Grigorie identifică realităţile pe care teologia
occidentală le socotea distincte. El atribuie omului anumite trăsături, ca raţiunea
sau libertatea, trăsături pe care Occidentul le atribuie spiritului (creat); pe altele,
ca nepătimirea (apatheia) sau dragostea - numită graţie de către occidentali - le
atribuie vieţii dumnezeieşti, ca şi efectele slăvirii finale: nestricăciunca şi
fericirea. După Grigorie aceste distincţii nu există" (Jean Daniélou, Platonisme et
théologie mystique, Paris, 1944, p. 54).
în acest mod, cel mai important aspect al antropologiei patristice, care va fi accep­
tat de teologii bizantini în tot Evul Mediu, este concepţia că omul nu este fiinţă
autonomă, că omenitatea lui adevărată o dobândeşte numai atunci când el (omul,
n.n.), trăieşte “în Dumnezeu" şi posedă însuşiri dumnezeieşti. Pentru a exprima
această idee, diverşi autori utilizează felurite terminologii - origeniste, neopla-
289
 După Cassian. Adam a fost creat după “chipul lui D um nezeu” . A fost
creat drept şi prin binecuvântarea lui D um nezeu a avut sau a p o se d a t o
înţelepciune completă, daru l p ro fe ţie i ş i cunoaşterea naturală a le g ii. A dam
É | bucurat dc o \ oinţă com plet lib eri, ca p a b ili s i aleagă în m od firesc liber,
pentru că d cunoştea num ai binele, intr-adevăr, Adam a posedat n em u rirea ca
un dar de la D um nezeu 1 .
Ispita diav olului a dus la păcatul lui A dam şi om enirea a d ev en it în felul
acesta obiectul unei continue subjugări faţă de Satana. F irea sau natura
umană a fost profund vătăm ată prin păcat. A dam a ajuns să cu n o ască răul,
deşi el cunoştea şi binele. In felul acesta el a devenit m uritor - sp u n e Cassian.
Putem observa că | stricăciunea" , adică m oartea, a fost în tr-ad ev ăr văzută
încă din Antichitatea creştină drept o m aladie cosm ică, ce ţin e o m en irea sub
stăpânirea ei. atât spiritual c i t şi fizic, şi este co ndusă de acela care este
"ucigător de la început" (loan 8 ,4 4 ) . A ceastă m oarte face păcatul inevitabil,
şi in acest sens corupe natura1' 7.
in urma păcatului, A dam şi-a pierdut libertatea firească iar chipul lui
Dumnezeu din om a fost a lte ra t T oate aceste co n secin ţe au trecu t la toţi
u m a şii lui Adam , subliniază Cassian. D rept urm are, o am enii au început să
aleagă şi să urm eze m ai m ult răul, cu toate c ă p u teau în c ă aleg e binele.
Fiecare om devine subiect al concupiscenţei trupului şi sp iritu lu i, exprim ând
o continuă luptă interioară. D e f a p t voinţa um ană în că liberă, cu toate că este
“oiutrucţtonată" de concupiscenţă, se a flă acum în tre tru p şi duh. D e ase­
menea. cum am putut observa. C assian învaţă că m in tea o m u lu i prim eşte
gânduri care vin fie de la D um nezeu, fíe d e la diav o l, fíe d e la noi înşine. Pe
baza dreptei judecăţi, voinţa trebuie să decodifice su rsa fiecărui gând şi
numai apoi le acceptă sau le respinge. G ândurile b u n e şi cu rate p o t fi păstrate
prin intermediul practicilor duhovniceşti: privegh eri, p o stu ri, rugăciuni şi
leduri scriptunsdce. T oate aceste eforturi "a ju tă " v o in ţa să în clin e şi să
aleagă cele ale duhului, m ai m ult decât cele a le trup u lu i. *i

amice şi biblice; lotuşi, există un consens asupra deschiderii fiinţiale a omului, un

concepi ce nu intră în categoriile occidentale de “natură” şi “har” (cf. John
Mcyeadorff. By/antine Theologv..., p. 138-139).
iii ce priveşte actorii problemă. Sfanţul Ioan Cassian este pe linia gândirii pa-
M r i t gpcccţti. răsăritene, deoarece “numai această minte personală şi liberă
pome comite păcatul” | ibidem, p. 143).
Exiriă» intr-adevăr, un consens in tradiţia patristică greacă şi cea bizantină, în a
idenutica moştenirea căderii in păcat cu o moştenire ţinând esenţialmente de
m m titete» şi nu de păcătoşenie, păcătoşenia fiind doar o consecinţă a mortalităţii.
IdNiăpHKjftflfearilMn Gurii de Aur, care dinadins neagă imputaţia de păcat
urmaşilor lui Adam (Sfântul loan Gură de Aur, O m ilia a X-a, la Romani, în
«1474-473).
2*
 lisus Hristos s-a întrupat, devenind asem enea nouă, pentru a face posibilă
restaurarea omului la starea dinainte, adică de uchîp” şi “asemănare” cu
Dumnezeu . Capacitatea fiecărei persoane de a alege şi tot ceea ce ţine de
aceasta trebuie să aibă ajutorul harului dum nezeiesc pentru a face eficace
progresul duhovnicesc sau spiritual către această restaurare.
O rice cercetător interesat de teologia creştină tim purie va fi şocat de
faptul că doctrina lui Ioan Cassian despre căderea omului în păcat şi starea
acestuia după cădere este, în cea mai marc parte, conform ă cu învăţătura care
s-a dezvoltat în Răsărit la sfârşitul secolului al IV-lea. N orm an Powell
W illiams, în cadrul unui ciclu de prelegeri sau conferinţe, analizează dezvol­
tarea doctrinelor cu privire la căderea în păcat şi păcatul originar138139. Când se
referă la învăţătura Bisericii înainte de Fericitul Augstin, N orm an Powell
W illiams trece în revistă învăţăturile scriitorilor bisericeşti tim purii, acordând
o atenţie specială doctrinelor câtorva Părinţi greci importanţi de după Origen:
M etodiu de O limp, Atanasie cel M are, Ciril al Ierusalimului, V asile cel Mare,
G rigoric de Nyssa şi G rigorie de Nazianz.
Deoarece aceşti Părinţi ai veacului al IV-lea sunt cei m ai im portanţi ex­
ponenţi ai teologiei răsăriteane, com punând în epoca prem ergătoare sejurului
lui Cassian în Răsărit, considerăm că este utilă o prezentare a învăţăturii lor
antropologice, pentru a determ ina impactul teologic, p e care doctrina lor a
avut-o asupra sa.
Părinţii răsăriteni ai veacului IV, dar şi cei de după ei, în general au
adoptat o interpretare literară a cap . I II al G enezei. Spre deosebire de
predecesorii lor, care l-au înţeles pe A dam că este creat ca un copil im atur, ei
au crezut şi susţinut că D um nezeu l-a creat pe A dam ca pe un adult matur.
A dam a fost creat într-o stare de desăvârşire, după ch ip u l lui Dum nezeu,
având dreptatea originară. D esăvârşirea om ului nu stă în faptul că el este
asem ănător cu totalitatea creaturilor, ci în ceea ce îl deosebeşte de cosm os şi
îl face asem ănător C reatorului140.

138 înţelegerea patristică greacă a omului nu a negat niciodată unitatea omenirii, nici
n-a înlocuit-o cu un individualism radical. Este evident, deci, că păcatul lui Adam
trebuie pus în legătură cu toţi oamenii, tot aşa cum mântuirea adusă de Hristos
este mântuire pentru întreaga omenire. Dar nici păcatul originar, nici mântuirea,
nu se pot înţelege în viaţa persoanei umane fără angajarea responsabilităţii sale
libere şi personale (cf. John MeyendorfF, Byzantine Theology..., p. 143-144).
139 Norman Powell Williams, The Ideas of the Fall and of the Original Sin,
Bampton Lectures, 1924, London: Longmans, 1927. întregul ciclu de prelegeri
este foarte util, în special Prelegerea 4, intitulată: The Fall - Doctrine in the
Church of the First Four Centuries, p. 246-292.
140 Sfinţii Părinţi Răsăriteni subliniază în mod foarte clar distincţia dintre “chip”, care
este datul ontologic, şi uasemănare'\ care este simultan modul de fiinţare a chi-
291
 In uaaa cc priveşte dreptate* orlplnarâ muu prim ordială, acooitfl consta In
faptul c i omul, fiind (Acul de Dumnezeu, nu puteu uveu decât O fire bună,
indrcpuoA spre bine, ndicA spre participaron Iu Dumnezeu, spre dobândirea
harului dumnc/cicM nccrcat. Cu şi chip al lui Dumnezeu, persoana umanii
era oricniutâ cAirc Arhetipul sAu, firea sa tinzând de Iu sine cAtrc Dumnezeu
prin voinţA, care este o putere duhovniceasca şi rn(ionalA. In cc priveşte
chipul Iul Dumnezeu in Adnm şi in urmaşii lui, acesta a fost dat de Dum­
nezeu fiecărui individ in parte şi nu este moştenit prin actul procreaţici.
Diavolul A invidiat destinul veşnic şi slava omului, cAutAnd sA aniftgenseft pe
protopArinţii noştri Adam şi Eva. Aceste susţineri sunt In mod evident simi­
lare cu InvAtAtura lui Cassian.
Pftrinţii rAsAnteni InvaţA cA răul a intrat In lume prin intermediul voinţei.
El nu este o fire (tpioiţ), ci o stare (eţu;). RAul devine realitate numai prin
voinţA, care este singura lui subzistenţA; ca este aceea care ii dA rAului oare­
care dinţi, DacA omul a putut sA tindă prin voinţa sa cAtre un bine care nu
există, către un scop amAgitor - el, care era în chip firesc înclinat sA cunoascA
şi sA iubească pe Dumnezeu . aceasta nu se poate explica altfel decAt printr-o
înrâurire din afară, venită din partea unei voinţe străine, cAreia i-ar fi con­
simţit voinţa omenească141. Înainte de a intra prin voinţa lui Adam In lume,
răul a început în lumea spiritualA. Voinţa duhurilor îngereşti, voinţA veşnic
determinată în vrăjmăşia împotriva lui Dumnezeu, a fost cea dintâi care a dat
naştere rAului, care este o atracţie a voinţei către neant, o tăgăduire a fiinţei, a
creaţiei, a lui Dumnezeu, mai ales o ură furioasă împotriva harului, căruia
voinţa răzvrătită i se împotriveşte cu înverşunare. Odată ajunse duhuri ale
întunericului, îngerii cAzuţi rămân totuşi fiinţe create de Dumnezeu şi
hotărârea lor potrivnică voinţei dumnezeieşti, ajunge să fie o obsesie dispe­
rată după neant, pe care ei nu II vor găsi niciodată. Căderea lor spre nefiinţă
nu va avea sfârşit142. Aceste învăţături ale Părinţilor răsăriteni sunt la fel cu
cele ale lui Cassian.
In privinţa căderii om uiui%rădăcina păcatului a fost şi continuă să fie
voinţa lib eri Omul a păcătuit in mod liber. Părinţii vor deosebi mai multe
momente în această hotărâre a liberei voinţe care a despărţit pe om de

pului şi finalitatea existenţei umane (John Meyendorff, B yzantine Theology..., p.

131-143).
141 Sfântul Gngorie de Nyssa consideră că actul cunoaşterii presupune o oarecare
înclinare către obiectul pe care vrem să-l cunoaştem, în timp ce răul neexistând în
sine, nu trebuie să fie cunoscut. Răul nu există decât în momentul în care este
săvârşit (De hominis opficio, XX, în op.cit.t col. 197-200C; De oratione
dominica, H în opxit., col. 1161D -1164A).
143 Vladimir Loaaky, Mvstkal Theology..., p. 128-129.
292
Dumnezeu. Toţi sunt de ucord cA momentul murul ţi, cu atare, persanul, ar
In neascultare, în câlcureu poruncii dumnezeieşti14.
c o i i m Iii

Ponmcu dumne/ciuseft nrutA voinţei omeneşti culcu de urmul pentru u

atinge Îndumnczeiron, o culc de desprindere do tot ceea ce nu este Dumnezeu.
Voinţa omeneasca, însA, u ales culcu opusA, dcspArţindu-sc de Dumnezeu şi
supun Andu-ac tiranici diavolului. SIAntul Origorie de Nyssu acorda atenţie
inul ales laturii fizice u păcatului; In loc kA urmeze Inclinureu su spre
Dumnezeu, mintea omului s-a întors către lume şi în loc sA înduhovniccascA
trupul, a intrat In curentul vieţii animale şi senzoriale, supunAndu-.se condiţiei
materiale .
Căderea firii este prin urmare consecinţa nemijlocită a liberei determinAri
u omului. Starea de cAdcre este potrivnică firii şi duce la destrAmurea fiinţei
omeneşti, care piere pAnA la urmA în moarte. In firea stricatA nu mai este loc
de harul necreat, fire în care, dupA Sfanţul Grigorie de Nyssa, mintea, cu o
oglinda răsturnată, în loc sA oglindească pe Dumnezeu, primeşte în ea chipul
materiei fără formă,141*145 unde patimile răstoarnă ierarhia cea dintăi a fiinţei
omeneşti. Astfel, lipsa harului nu este cauza, ci mai degrabă urmarea căderii
firii. Omul a obturat în sine putinţa de a sta în legătură cu Dumnezeu, el o
închis calea pentru harul care prin el trebuia să curgă peste toată făptura.
Această concepţie "fizică" cu privire la păcat şi urmările lui nu exclude, în
învăţătura Bisericii de Răsărit, un alt moment care se face întotdeauna simţit,
şi anume, aspectul personal, moral, cel al greşelii şi al pedepsei. Aceste două
laturi sunt legate în chip nedespărţit.
Căderea a alterat chipul lui Dumnezeu din om şi a adus "lupta morală"
numită concupiscenţă, înlăuntrui fiecărui individ. Această concupiscenţă sau

141 Ca şi chip al lui Dumnazeu, omul este o fiinţă personală, aşezat în faţa unui
Dumnezeu personal. Dumnezeu Se adresează ca persoană şi omul îi răspunde ca o
persoană. “Omul, spune Sfăntul Vasile, este o făptură care a prim it poruncă să
ajungă Dumnezeu.” (în laudcm BasilU Magni, O ratio X LIII, 48, în P.G., t. 36,
col. 560A). Această poruncă adresată libertăţii omului nu este o constrângere,
deoarece fiind fiinţă personală, omul poate să primească sau să respingă voinţa lui
Dumnezeu. El va rămâne o persoană, oricât de mult s-ar îndepărta de Dumnezeu,
devenind prin natura sa neasemănător lui. Faptul acesta înseamnă că chipul lui
Dumnezeu nu poate fi distrus de om. El va rămâne, de asemenea, o fiinţă
personală, îndeplinind voinţa lui Dumnezeu, realizând asemănarea desăvârşită cu
El, în firea sa, căci, după afirmaţia Sfântului Grigorie de Nazianz, “Dumnezeu a
cinstit pe om dându-i libertatea, pentru ca binele să aparţină în mod propriu celui
care îl alege, tot aşa ca şi Aceluia care a aşezat pârga (începutul) binelui in fire'*
(In sanctum Pascha, O ratio XLV, 8 , in P.G., 1 36, col. 632C).
144 Vezi Vladimir Lossky, Mmystical Theology..., p. 131-140.
145 De hominis opficio, XII, în op.cit., col. 164.
293
w u | - a iiS A x a

a n f tu ţita , nu era considerau a fi un p i c a t Teologii rlsirite n i au crezut în

picatul originar. In sensul că slăbiciunea în natura um ană este transm isă în
mod ereditar şi toţi unnaşii lui Adam sunt afectaţi de lim itările şi consecinţele
căderii, deşi ei nu au susţinut vina o rig in a ri. Din nou Sfanţul loan Cassian
compară cu succes şi tn această problem ă de doctrină, ca m ergând p e filonul
de gândire teologic răsăritean.
Trecerea succint în revisU a doctrinei antropologice a P ărinţilor răsăritem
din secolul al IV-lea relevă o potrivire cu învăţătura Sfântului lo an Cassian în
aceasU problemă. Rezultă că el a cunoscut foarte bine aceste doctrine cu pri­
vire la om, ca şi chip şi asem ănare a lui D um nezeu. E vorba d e căderea în
păcat şi de consecinţele ei, doctrine unanim acceptate în R ăsărit, fiind fami­
liarizat, probabil, cu ele încă dinainte de a-şi părăsi patria, p rovincia Scythia
M inor. C u alte cuvinte, loan Cassian transm ite A pusului învăţătura Bisericii
Răsăritene în ceea ce priveşte antropologia creştină, cu to t ceea c e implică
aceasta. Sfântul loan Cassian şi-a fundam entat toate afirm aţiile făcute pe
Tradiţia Bisericii, pe care el a învăţat-o din lectura operelor Părinţilor, de la
Sfântul loan G ură de Aur, al cărui colaborator a fost o perioadă de tim p, şi de
la marii asceţi ai Răsăritului pe care i-a cunoscut.
N e c e s it a t e a u n iv e r s a l ă
a Harului
 S curta anauz A a “Aşezământului XII” şi a “Convorbiră a III-a "

Scopul ini(ial al lui Cassian atât în scrierea In stitu ţiilo r sau A şeză­
m in telo r, cât şi a C o n v o rb irilo r sau C o n ferin ţelo r, a fost, în m od clar, de a
instrui pe asceţii dornici de a parcurge drumul desăvârşirii. D ar acest motiv
iniţial a fost fără îndoială însoţit şi de altele. Este cert că în tim p ce a scris
A şezăm intele şi prim a serie a C o n v o rb irilo r, a fost conştient de pericolul
pelagianismului, fapt dovedit de importanta pe care o acordă acestei pro­
bleme în scrisul său.
Pe m ăsură ce Cassian înainta în elaborarea C o n v o rb irilo r, un alt motiv
s-a adăugat la cel iniţial. Astfel, în paralel cu efortul de instruire a călugărilor,
Sf. Ioan Cassian răspunde la anum ite “ inovaţii augustiniene**, care am eninţau
tradi(ia veche şi verificată a Bisericii.
La data la care Sf. Ioan Cassian a redactat A şezăm intele (420) şi prim a
serie a C o n v o rb irilo r (425 sau 426), m ulte din scrierile şi tezele lui Augustin
erau deja răspândite de la un capăt în altul al spaţiului m editeranean. Cu
siguranţă, auzind sau citind unele din “tezele** lui Augustin, Cassian a fost
îngrijorat de posibilele implicaţii nefaste, pe care acestea le-ar fî putut avea
asupra vieţii duhovniceşti în general şi efortului zilnic depus de călugări pen­
tru atingerea desăvârşirii . De aceea, atât A şezăm intele, cât şi prim a serie a
C o n v o rb irilo r, sunt uşor imprimate, până la un anum it punct, de preocu­
parea de a-i preveni pe monahi de aceste pericole. Relatări verbale ale
învăţăturilor lui Augustin au fost transm ise de la un grup la altul şi
convingerile fiecărui grup au fost fără îndoială întărite în m od gradat de
această schimbare de opinii.
In 426 sau 427, Augustin a publicat două din lucrările sale faim oase: De
g ratia et libero a rb itrio şi De co rrep tio n e et g ratia. A ceste lucrări au
stârnit o reacţie negativă din partea călugărilor din ţinutul C alici. In special a
doua lucrare, De correptione et g ra tia , în care Augustin expune învăţătura
sa cu privire la har, s-a considerat că ar conţine cele mai condam nabile
afirmaţii, dând naştere unei scrii de obiecţii. Aici A ugustin dezvoltă doctrina

Unii cercetători sugerează ideea că Ioan Cassian a scris Aşezămintele - sau cel
puţin o parte din ele - ca un răspuns la teoria predestinatei a lui Augustin, despre
care Cassian, şi nu numai el, credea că “ar tinde să submineze efortul uman şi prin
urmare ar produce lene sufletească.“ (Norma K. Chadwick, Poetry and
l^ tte rs..., p. 223).
Iste InsA îndoielnic efl Ioan Cassian a răspuns in mod direct lui Augustin In
Aşezăminte, din moment ce nu există nici o referire formală sau directă care să
indice o astfel de supoziţie.
297
 despre predestinate fi despre libertatea de alegere2. D e asem enea, el neagă că
Dumnezeu doreşte intr-adevăr m ântuirea fiecărei persoane, explicând că
pasajul din I Tim. 2 , 4 “£ / vrea sau doreşte ca toft oamenii să se mântuiască ,
se referă fie num ai la cei predestinaşi slavei5, fie la aceia căro ra D um nezeu
le-a schimbat inimile şi, în ciuda ignorantei lor, au ajuns să-şi dorească
mântuirea4. Cossian probabil că a început scrierea celei de a doua serii a
Convorbirilor, când a citit sau a auzit relatări despre lucrarea lui Augustin
De correptione ct gratia şi, în consecinţă, a încorporat răspunsul său către
Augustin în Convorbirea a Xlll-a (a doua cu A w a C hercm on). D acă A w a
Chereraon a rostit vreodată vreo conferinţă legată d e acest subiect, asta nu
poate fi dovedit cu certitudine. D ar aluziile clare la peiagianlsm şi a ugusti-
nianism nu lasă nici o îndoială asupra faptului că aceasta este învăţătura lui
Cassian, învăţătură care reflectă tradiţia pe care el a învăţat-o anterior3. In
428 sau 429, A ugustin le-a adresat lui Prosper de A quitania şi lui Ilarie
lucrările sale: De praedestinatione sanctorum şi D e d o n o p e rse v e ra n tla e 7.
Cassian nu a avut la dispoziţie alte lucrări când a scris C o n v o rb ire a a
XHI-aV
Problem a care se ridică în acest context este dacă în concepţia Sf. loan
Cassian în legătură cu harul şi liberul arbitru a survenit vreo dezvoltare sau
evolupe (în sensul unei mai m ari clarificări), în tre anii 4 2 0-427, perioadă în
care el a scris Aşezămintele, apoi prim a şi a doua seric a C o n v o rb irilo r.

2 De corepdooe et gratia 13-49, in P.L., L 44, coL 924-946.

O dictum est «Omnes hominea vuit talvos fieri» ut intelligantur omnei
praedcMinati, quia omne genus hominum m cil est.” ( i b i d e m , 44, col. 913).
"Quia erpo nos qui salvi luturi sint ncscientes, om et quibua praedicamus hanc
pecevn salvos fieri velle Deus iubeţ, et ipse in nobis hoc operatur, diffundendo
istam chantalem in cordibui nostris per Spiritum tanc turn qui datus est nobis:
potest etuun aie intelligi, quod «omnes homines Deus vuit talvos fieri»; quoniam
non (sert velle” (Ibidem, 47, coL 945. ).
Această opinie este împărtăşită de mai mulţi cercetători: Jean Chéné, Les origines
de la c o a tro v m t semi-pélaglenne, îii “Année théologique auguttiniemie", t
XIII (1953), p. 103; Louis J. Rogier, Roger Aubert, M. David Knowles, A. G,
Weiier and John Tracy Ellis, eds. The Christian C enturies, vol. I: The First Six
Hundred Years, by Jean Daniélou and Henri-Irénée Marrou, translatai by
Vincent Cronin, New York: Paulift Press, 1964, p. 406.
4 P.L.,t 44, coL 959-992.
P.L..L 45, coL 993-1034.
Unh cercetători consideră că loan Cassian este familiarizat cu scrierile lui
Augustin, menţionând in special referirile din C onvorbirea XIII şi XXIII (cf.
Marianne Djuth, T he Problem of Free Choice of Will In the Thought of
Angnatine, John C aailaa and Faustus of Riez, Ph. D. dits,, University of
Toronto, 1988, p. 108, şi 138 n. 11).
298
 Cassian abordează in mod special problema harului şi a libertăţii voinţei,
în A şezăm ântul X II, C onvorbirea a JH-a şi a XIH-a. De aceea cercetătorul
carc-l studiază cu grijă pe Ioan Cassian trebuie să detecteze, să sesizeze
diferenţele din cadrul acestor trei proiecte scrise şi mai ales în cadrul
secţiunilor acelor proiecte. Owen Chadwick a făcut o analiză parţială a
doctrinei lui Cassian, mai întâi omiţând C o nvorbirea a X W -a, încercând să
determine teologia originală a sa, adică luarea unei poziţii faţă de Augustin.
Astfel, el vede In A şezăm inte o reflectare clară a teologiei răsăritene:
“întreaga greutate a Aşezămintelor se bazează pe necesitatea efortului
p e r s o n a j harul este asumat şi ceea ce este mai impresionant sunt semnele
clare de evlavie şi ale încrederii în har, care transpar de la un capăt la altul al
lucrării. Citind pe scurt A şezăm ântul X II şi ignorând de fapt C o n v o rb irea a
Ill-a , O. Chadwick purcede să explice C onvorbirea a XII l-a Dar Chadwick
nu discută niciodată dacă el crede că Ioan Cassian încearcă mai departe să
clarifice poziţia sa sau dacă poziţia proprie a lui Cassian a evoluat, în sensul
unei dezvoltări care a depăşit intenţia iniţială9.
Acest fapt ridică o întrebare, pe care cercetătorul serios al lui Cassian
trebuie să şi-o pună în timp ce (investighează) analizează concepţia sa în
legătură cu harul şi libertatea de voinţă. Adică, este poziţia lui Cassian con­
secventă pe tot cuprinsul scrierilor sale, adică A şezăm intele şi primele două
serii ale C onvorbirilor, reflectă aceeaşi învăţătură? Dacă nu, cum şi-a
schimbat Ioan Cassian Învăţătura? Şi dacă şi-a schimbat-o, poate cititorul să
detecteze o matrice de dezvoltare a ei, sau o mai mare clarificare? Ceea ce
rămâne însă clar este faptul că, indiferent dacă învăţătura lui Cassian s-a
dezvoltat sau s-a limpezit doar pe parcurs, doctrina expusă In C o n v o rb irea a
X lII-a este, cu siguranţă, cuvântul său decisiv sau ultima sa poziţie.
După stabilirea rangului, a gradului de Înţeles inclus în noţiunea de har
pentru acest studiu, In capitolul de faţă ne vom concentra In mod deosebit
asupra conţinutului A şezăm ântului X II şi C onvorbirii a IH -a, acordând
atenţie următoarelor probleme: chemarea lui Dumnezeu, necesitatea uni­
versală a harului lui Dumezeu şi capacitatea limitată a libertăţii de voinţă.
Următorul capitol se va concentra în mod deosebit asupra conţinutului
C o nvorbirii a X lII-a, pentru că acolo Cassian face o expunere detaliată a
modului în care Înţelege el raportul dintre har şi libertate în procesul
mântuirii, incluzând începutul, continuarea şi completarea a tot ceea ce v a
relatat. Iarăşi studiul va examina chemarea lui Dumnezeu, universalitatea şi
necesitatea universală a harlului lui Dumnezeu, necesitatea libertăţii de voinţă
şi capacitatea limitată a liberei voinţe. Învăţăturile din A şezăm ântul X II şi
C o n v o rb irea a IlI-a vor fi comparate cu acele din C onv o rb irea a X H I-a. în

9 Owen Chadwick, John Cassian..., p. 115*127

299
1

r i..: r g s s ia n v a
acest p ro ces, d ezv o ltarea sau lim p ezirea d o ctrin ei p ro p tii a c x am in a
d ev en i m ai ev id en ta. în ad ao s la aceste su b iecte u rm ăto ru l cap ito m ^erd
d e asem en ea >» trei im p o rtan te p ro b lem e: p rio ritatea h aru lu i, sau
v o in ţe; co o p erare a h aru lu i c u lib era v o in ţa şi p red estin area.

I Sensul Han u lu i

C â n d C a ssian d iscu ta d esp re elem en tu l d iv in şi cel u m an în p ro cesu l mân*

m in i, ad ie* h aru l faţă-n faţa cu v o in ţa lib era, el fo lo seşte o b o g ăţie d e term eni
p en tru a d e s e n e d isp o z iţia lui D u m n ezeu şi lu c ra re a S a că tre om enitatc.
O ricin e tre b u ie sft fie c o n ştien t d e în ţelesu l la rg al a c e sto r term en i dacă
d o reşte B o b ţin ă o în ţele g e re cla ră a p o z iţie i lu i C a ssian .
A p en d ice le sem a n tic o fe ră o an a liz ă a term en ilo r n u m e ro şi şi v ariaţi ce se
în ru d esc cu n o ţiu n e a d e h ar şi lib e rt v o in ţă în sc rie rile lui C assian , pre­
ze n tâ n d , p e lân g ă d e fin iţiile a fe re n te, şi o g ru p a re a cu v in tclo r-răd ăcin ă pe
d o m en ii d e în ţele s. T a le n tu l e x tra o rd in a r al lui C a ssia n în c e e a c e priveşte
u tiliz area lim b ii latin e i-a p e rm is să a le a g ă o v a rie ta te d e cu v in te şi exp resii,
atu n ci câ n d a b o rd e a z ă p ro b le m a h a ru lu i şi a lib e rtă ţii d e v o in ţă. D e aceea
C a ssian p o a te a le g e c u v in te fo a rte sp e c ific e c a re n u a n ţe a z ă înţelesul pro­
p o ziţiilo r. In ac ela şi tim p , C a ssia n c a u tă s ă re d u c ă şi s ă e v ite redundanţa.
A n a liz a a te n tă a s c rie rilo r sa le d e m o n s tre a z ă c ă Io a n C assian înţelege
p u te re a lui D u m n e z e u c a fiin d im p lic a tă la fie c a re n iv e l a l strădaniei om ului
sp re m â n tu ire şi sp re sfin ţe n ie . D u m n e z e u iniţiază d o rin ţa de a atinge noi
n iv e lu ri d e d e s ă v â rşire ; D u m n e z e u iluminează p e a c e ia ca re altfel n-ar fi ştiut
n ic io d a tă ; D u m n e z e u invită şi convoacă; inspiră şi m otivează , imploră, deci
roagă şi cere, atrage ş\ trage, c â te o d a tă c h ia r fo rţea ză , impune unui individ
o a re c a re s ă -l ră s p u n d ă . în tim p u l s tră d a n ie i u n ei p e rso a n e , D um nezeu ajută şi
a s is tă , a p ă ră şi p ro te je a z ă , în tă re ş te şi s p rijin ă . în a c ela şi tim p Dumnezeu
g h id e a z ă şi d ire c ţio n e a z ă p rin p ro v id e n ţa d iv in ă , a sig u râ n d ca o persoană
să -şi p o a tă a tin g e ţe lu l e i d u h o v n ic e s c . F ie c a re a c ţiu n e izvorăşte d in m ilosti­
v ire a lu i D u m n e z e u şi d in iu b ire a S a fa ţă d e o m , c ă ru ia D um nezeu ii dă
d a ru n şi îi o fe ră o c a z ii p e n tru a s e in iţia în s fin ţe n ie şi p entru a înainta pe
d ru m u l d e s ă v â rşirii. L a fie c a re m iş c a re D u m n e z e u este lucrător şi în mod
d e o s e b it, d e c i a c ţio n e a z ă p e n tr u fo lo s u l o m u lu i; D u m n ezeu completează,
îm p lin e ş te şi fo lo s e ş te fie c a re lu c ru b u n s p re m â n tu ire a fiecărei persoane.
H a ru l n u p o a te fi lim ita t s a u re d u s d o a r la d is p o z iţia lui D um nezeu sau la
m o d u l în c a re D u m n e z e u lu c re a z ă c u fie c a re in d iv id , şi n ici la felul în care El
îm p lin e ş te fie c a re p a s în m â n tu ire a u n e i p e rso a n e . H arul lui Dumnezeu
in c lu d e în s ă ş i c re a ţia . C a s s ia n m e n ţio n e a z ă în m o d specific strălucirea lui

300
Lucifer, ca fiind dată dc harul C reatorului10. C hiar şi naturii urnanA în sine,
incluzând voinţa libcrfl creată de D um nezeu, este o parte a harului lui
D um nezeu1112. C assian m enţionează că "harul sănâiâfn nu vine din d orinţa
unuia oarecare, t i Dumnezeu trebuie sâ-l d â ru ia s e t\ Pentru C assian tot
ceea ce o persoană întâlneşte, sau orice experienţă prin care o persoană trece
(chiar şi capacitatea unei persoane dc a alege aceste lucruri), fie că e vorba dc
creaţie, dc sănătate, dc un dezastru, de o ispită, de botez, dc fapte bune, sau
dc viaţa duhovnicească, sunt legate direct dc D um nc/cu C reatorul, C are prin
providenţa Sa, a dat toate lucrunic prin hanii S ău divin. C âteodată D um ezcu
reţine sau opreşte harul direct pentru beneficiul unei persoane. A lteori
D um nezeu îngăduie ispita şi, cu îngăduinţa Sa divină, chiur perm ite dem o­
nilor să-i chinuiască pe oam eni. C assian spune că aceste decizii sau hotărâri
sunt luate de D um nezeu în cel mai bun interes al persoanei şi d e aceea şi
faptul acesta intră în sfera harului13.
în general, savanţii care au încercat să stabilească punctul de vedere a lui
C assian în privinţa harului şi a liberei voinţe, l-au analizat potivit clasificării
teologice a harului, clasificare necunoscută în vrem ea sa. Până recent, cerce­
tătorii operei lui Cassian l-au ţinut aproape dc canonul categoriilor scolastice
şi dc aceea l-au criticat pentru că nu făcea aceleaşi diferenţieri m eticuloase.
De aceea, cititorul trebuie să înţeleagă că aceste critici analizează m ai de­
grabă "categoriile scolastice" la loan C assian, decât doctrina însăşi. S igur că
scopul lor a fost dc a decide dacă învăţătura lui C assian este "ortodoxă",
adică potrivită cu doctrina augustiniană care, mai târziu, a câştigat şi a fost
dezvoltată intrinsec în tradiţia Bisericii A pusene. A ceastă abordare este, cel
puţin din punct dc vedere istoric, anacronică, iar din punct de vedere teologic,
deplasată. D e când teologia lui A ugustin a devenit norm a Bisericii A pusene
în problem a doctrinei harului, teologii occidentali au răm as cu g rijă în
graniţele "ortodoxiei augustinicne".
C assian cu siguranţă nu a cunoscut distincţiile acestea fine, form ulate mai
tîrziu, în legătură cu noţiunea de har, adică gratia p re v e n ía is , gratia pre­
paraos, gratia operaos, gratia cooperans, gratia conservaos etc. E l a fost

10 “gratia Creatoris" (Institutions XII, 4, ed. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 454,
P.S.B., nr. 57, p. 250).
11 Vezi Conférence XIII, 9, ed. E. Pichéry, S.C., nr. 54, p. 158-160; P.S.B., nr. 57,
p. 536-538.
12 “nec enim cum voluerit quis sanitate per fruitur... Quid autem prodent sanitatis
gratiam concupisse, nisi deus, qui vitae ipsius unum tribuit etiam vigore
incolumitatis impertiat?" (ibidem).
13 Vezi: Conférence VII, 28-30, S.C., nr. 42, p. 270-272; P.S.B., nr. 57, p. 430-431 ;
Conférence XIII, 14, S,C., nr. 54, p. 170-174; P.S.B„ nr. 57, p. 544-546
301
aici« s i «v^-ntuo/c faptul c i D u m n ezeu intr-ude văr lu crează | q flccarc
a l m â n tu irii om ului şt c i tot lui D u m n ez eu i se cuvine meritul în tot ceea °
ţuK' de m â n tu ire a om ului, in d ife re n t de modul în c a re lu crca /A hanii Sdu
d u c e i s a u indiiect. tre b u ie s i precizăm cA foarte mulţi cercetători occidentali
l-a u a n a liz a t pe Cassian p u n filtrul concepţiei o u g u stin ic n c şi scolastice
asu pra harului şi liberului arb itru . Or, noi îl voni analiza pe Cassian nu in
ca d ru l acestor categorii, ci ii vom permite lui sA vorbească.
In c o n te x tu l controverselor ca u za te de învăţăturile lui Pelngiu şi Augustin
C a ssia n tace o d in s n n e ţie cârc in d ică cred in ţa lui in ajutorul, atât exterior, cit
ş i in te rio r, a l lui Dumnezeu. Cassian arată limpede că» prin intermediul
h a ru lu i d iv in . D um nezeu a asig u rat umanităţii avantaje şi ocazii exterioare
n u m eroase. A c e s te a includ raţiu n ea inteligentă , puterea lib e re i voinţe15,
b o te z u l16, cu n o a şte re a Legii 1 , L eg ea însăşi ls. ca p a cita te a dc a contempla
în s u ş irile lu i D um nxcu , ru g ăc iu n ea zilnică către Dumnezeu20, providenţa
d iv in ă '1, n u m ero ase şanse de mântuire2', exemplul sfinţilor 1 ş i Evanghelia
în să ş i.
C a s s ia n , la fel ca şi au g u stin icn ii, in sistă asupra necesităţii harului inte­
rior* ca re d ă ajutor personal ziln ic, la fiecare nivel al luptei îm p o triva trupului
sau a l c ă rn ii. Din când in câ n d . Dumnezeu influenţează in d iv iz ii în mod
in te rio r sau lăuntric, folosind câ te v a d in aceleaşi calităţi a trib u ite influenţei
d iv in e e xte rio a re . D e exem plu , p ro v id en ţa şi milostivirea lu i Dumnezeu care
câte od ată in flu e n ţe a ză o p erso an ă d in ex terio r, se extind de asemenea şi la
g â n d ire a in te rio a ră u m a n ă '4. A d ev ă ra ta cunoaştere a legii este atinsă prin
co n d u ce re a ş i ilum inarea din p artea lui Dumnezeu25. Alte dăţi, acţiunea lui
D u m n e ze u în tr-o p e rso a n ă p o ate să v in ă d in interior, cum e cazul în care

14 Institutions X II, 18. cd. J.-C . G u y , S.C., nr. 109, p. 476-478; P.S.B., nr. 57, p.
257-258.
15 ibidem
11 ibidem .
Conférence L, 15, cd. E. P ichày, S .C , nr. 42, p. 96-98; PJSJL, nr. 57, p. 319-320.
i Ik d a n , III, 22, p. 164-165; P .S .R , nr. 57, p. 361-362.
? J&dem, 1 ,15, p. 96-98; P & J eL, nr. 57, p. 319-320.
I m & m . n i , 22 , p. 164-165; P.S.B., nr. 57, p. 361-362.
Institutions XIL 18. ed. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 476; P.S.B., nr. 57, P_257;
Conférence III, 19, ed. E. Pichéry, S.C., nr. 42, p. 162-163; P.S.B., nr 57, p.
360-361.
| Conférence I ii, 12, p. 155-157; P.S.B., nr. 57, p. 355-356.
1 A id e» I H 4. p. 141-143; P.S.B., nr. 57, p. 346-347.
14 In stitn tio n s X J L 18, ed J.-C . Guy, S.C „ nr. 109, p. 476-478; P-S-B-, nr. j
257-258. -,. . . . 7 357
1 Conférence 111,14. ed. E. Picbéxy, SX!., nr. 42, p. 157-158; P - S B . , ^ 5 ,*p
302
 Dumnezeu ii atr&go pc indivizi chiar împotriva voinţei lor, prin harul acordat
înlAunlrul lor*. Prin intermediul harului lăuntric, Dumnezeu este implicat in
Uceare moment al strădaniei umane in vederea mântuirii 91 desăvârşirii27.
l'assian nu fiice distincţia între harul natural şi supranatural. Din acest
motiv, unii cercetători i-ou imputat lui Cassian o lipsA de acurateţe inte­
lectuală'*, uitând şi trecând cu vederea faptul cA această distincţie s-n tăcut
mai târziu, dupA epoca în care n trăit Cassian. Cert este faptul că pelagia-
nismul a adus nceastâ distincţie in discuţie. Cassian pare să evite acest fel de
distincţie mai degrabă intenţional . Atunci când se gândeşte la har, Cassian
include am bele aspecte: I) binecuvântările pe care Dumnezeu le face dis­
ponibile persoanelor fíe într-un mod natural, fíe prin mijloace exterioare şi 2 )
inspiraţiile şi m otivările pe care D um nezeu Ic lucrează în inimile şi minţile
indivizilor.

2. gA şezământul XII” şi | Convorbirea a III-a "

a) “Aşezăm ântul” sau "In stitu p a X II”

A şezăm ântul X II are în vedere şi analizează d u h u l m â n d riei ( s p i r i t u m
superhiae) unul din cele opt vicii sau păcate capitale. D e fapt, A şezăm intele
v-xn sunt adresate adevăratului soldat al lui H ristos, care se luptă cu
patimile.
Acest duh al m ândriei sau superbiei este foarte subtil, foarte crud şi mai
mare decât toate păcatele, deoarece cu o m uşcătură cum plită îi pierde îndeo­
sebi pe cei mai desăvârşiţi şi ajunşi aproape de ultima treaptă pe scara *28

* Ibidem, VII, 8 , p. 254-255; P.S.B., nr. 57, p. 419-420.

Acest fapt este evident şi reiese clar din citirea lucrărilor iui Cassian. Vezi: P.
Godet Cassien, Jean, col. 1827; Friedrich Wörter, Beiträge..., p. 34-37; Joseph
Laugier, Saint Jean Cassien..., p. 61; Alexander Hoch, Lehre..., p. 108. Hoch
consemnează numeroase expresii din Convorbirile lui Cassian, pentru a dovedi
această susţinere: “visitatio sancti spiritus”; “inspiratio Dom ini'; “nw sandi
spiritus"; “cooperatio dom ini'; “dispensatio idem “consolatio dom ini' şi multe
altele (ibidem, p. 109); Owen Chadwick, John Cassian..., p. 113.
28 Leon Cristiani, Jean Cassien..., voi. II, p. 265; Adalbert Hamman The Writers
of G a u l: John Cassian, în Patrology, by Johannes Quasten, voi. IV: The Golden
Age o f Latin Patristic L iterature from the Council of Nicea to the Council of
Chalcedon, Ed. by Angelo Di Berardino, with on introduction by Johannes
Q u asten , Translated into english by Rev. Placid Solan. “Christian Classics”. Inc .
W estm in ster, Maryland, 1991, p. 512-523.
Aspectul acesta a fost subliniat de Joseph Laugier, Saint Jean Cassien.... p. 59-60
303
virtuţilor. Mândria, afirmă Cassian în deschiderea Insituţiei XII 1-3, este du.
trag erea tu tu ro r virtuţilor. Cassian analizează apoi căderea lui Lucif^
arătân d c i acesta a fo st alungat din cer tocmai din acest motiv: rănit ^
săg eata trufiei, a că zu t din acel fericit şi sublim lăcaş al îngerilor, |w
urm are, d a c ă num ai sem eţia inimii a putut prăvăli din ceruri pc pământ un
în g er cu v irtu ţi atât de alese, împodobit cu privilegiul unei nemăsurate puteri
g rav itatea p ră b u ş im ne demonstrează că noi, cei supuşi slăbiciunii trupului*
treb u ie să ne ferim c u m u ltă băgare de seamă de mrejele acestui păcai
A ceastă patim ă l-a tulburat profund pc Adam, care a păcătuit din cauza pro.
priei m ândrii. C ăci Ww momentul c â n d a c re zu t că in virtutea liberului
arbitru f i a sâ rg u in fei sale, poate atinge sla v a D um nezeirii, a pierdui tocmai
acest har al Z id ito r u lu i, pe care tocmai il d o b â n d ise ”30.
C assian declară că m â n d ria “e s te în c e p u tu l tu tu ro r păcatelor, ucigaţa
virtu ţilo r”, d eoarece ea n u n im iceşte n u m a i virtutea umilinţei sau smereniei,
ci pe toate. E a nu ispiteşte d o ar p e o am en ii obişnuiţi, ci mai ales pe cei ce se
a f li pe culm ea desăvârşirii3'. G ra v ita tea acestei patimi constă şi în faptul că
adversarul ei n u este un în g e r sau v irtu te a opusă, ci Dumnezeu însuşi. Totuşi,
C assian n e asig u ră c ă acest p ăc at în g ro zito r al mândriei, poate fi evitat prin
analizarea atentă a m odului cum ac ea stă patimă a dus la căderea lui Lucifer şi
prin urm area exem plului sm ereniei lui Hristos .
In acest punct, C assian în c ep e analiza care îi preocupă cel m ai mult pe cei
interesaţi d e raportul d in tre har şi libertatea de voinţă. El arată că păcatul
m ândriei constituie o am en in ţare foarte gravă pentru ce l care caută şi se
străduieşte să dobân d ească d esăv ârşirea, şi chiar şi cel m ai m atur ascet, dacă
n u are harul discernăm ântului, po ate să cadă pradă ispitei m ândriei. Mândria
poate să-l facă pe ascet să cread ă că a atins desăvârşirea, sa u cel puţin că este
destul de înaintat in virtute şi să uite să dea mulţumire lui Dumnezeu pentru
fiecare stadiu m oral d obândit, care este rodul nu numai al efortului personal
depus, ci şi al ajutorului şi m ilo stiv irii Creatorului.
C assian afirm ă apoi că de laţul celui m ai ticălos duh vom putea scăpa,
dacă la fiecare virtute în care sim ţim c ă am înregistrat un progres, vom spune

I n s t i t u t i o n s XII, 4-5, cd. J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 454-457; P.S.B., nr. 57,p.
250-251.
- jj .ommunque peccatorum ct criminum esse principium.,,simul interemptrieem
case viitutum” (Ibidem , X II, 6 , p. 456-458; P.S.B., nr, 57, p. 251).
"Quantum eat m alum superbiae, a t non angeium , non lias virtutes sibi contranas,
sed ipsuirt D i um adxcnarium habere m oreatur..." ( Ibidem, XII, 7-8, p. 458-463;
P.S.B., nr. 57. p.251-252).
acest cuvânt al Apostolului Pavel: uNu eu, ci harul lui Dumnezeu care este in
m ine" şi, “prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce su n r(l. Cor. 15,IO)33.
în capitolele următoare, Cassian accentuează cu multă hotărâre şi convin­
gere faptul că totul trebuie să fie atribuit darului lui Dumnezeu, milostivirii,
ajutorului şi sprijinului Său. Precizăm însă că harul, ajutorul lui Dumnezeu,
nu suplineşte efortul sau străduinţa personală. Voinţa nu poate să atingă, să
câştige “premiul" sau darul desăvârşirii, decât “protejată de milostivirea di­
vină ", care face posibilă atingerea curăţiei după care osteneşte cineva.34 Ni­
meni nu poate să urce înălţimile desăvârşirii prin libera voinţă şi nici tortura,
nici constrângerea nu pot să fíe suficiente pentru a atinge castitatea, deoarece
fiecare lucru bun izvorăşte din har.35 înainte ca o persoană să fíe curăţită de
păcatele trupeşti, trebuie să înţeleagă că efortul personal este insuficient şi că
o asemenea curăţie poate să fie câştigată doar prin milostivirea şi sprijinul lui
Dumnezeu. Eforturile nim ănui n u pot să acopere lipsa darului divin*; cu
toate că desăvârşirea nu poate f i atinsă fă ră efort personal, totuşi eforturile
omului nu pot să atingă desăvârşirea fă ră harul lu i Dumnezeu*1. Indivizii
ajung la cea mai înaltă culme prin credinţă, nu prin merite. Marii îndrumători
duhovniceşti îşi atribuie creşterea lor, nu meritelor lor personale, ci harului
lui Dumnezeu' . De fapt, nu numai că oamenii nu pot să-şi asigure desă­
vârşirea prin propriile lor eforturi şi strădanii, dar nu pot nici măcar să facă

13 Cassian menţionează şi alte texte: “Dumnezeu este cel Care lucrează Intru voi şi
ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă” (Fii. 2, 13); “Cel ce rămâne
Intru Mine şi Eu întru cl, acesta aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face
nimic" (Ioan 15, 5); “De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o
zidesc, şi de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar s-ar osteni străjerul” (Ps. 126,1) şi
“...nu este nici dc la cel care voieşte, nici de la cel care aleargă, ci de la Dumnezc
care miluieşte” (Rom. 9, 16). Toate aceste referiri scripturistice formează un mic
tratat 7n care este subliniat ajutorul pe care Dumnezeu îl oferă omului (ibldem,
XII, 9-10, p. 462-464; P.S.B., nr. 57, p. 252-253). Desigur, Cassian în contextul
dezbaterii pe marginea păcatului mândriei sau s u p e rb ie i , şi pentru a-i ajuta pe cei
cărora le adresează scrierile sale de a evita capcana acestei patimi, subliniază o
idee fundamentală în ceea ce priveşte raportul dintre harul dumnezeiesc şi efortul
personal: binele nu-l face omul niciodată singur, ci numai în colaborare cu
Dumnezeu.
34 “perfcctionis praenium ..divina miseratione protcctus ” (ibidem, XII, 10, p. 462-
464, P.S.B., nr. 57, p. 253).
35 "nudo humano laborc, id est sine adiutorio dci” (ib id e m , XII, II, p. 464-466,
P.S.B., nr. 57, p. 253-254).
w Ibidem, XII, 13, p.466-468;P.S.B., nr. 57, p. 254.
” Ibidem, XII, 14. p,468-469;P.S.B., nr. 57, p. 254-255.
1 Ibidem, XII, 15, p.470-471;P.S.B., nr. 57. p. 255.
305
acele cfortun tirâ ajutorul harului, inspiraţiei dumnezeieşti şi darurilor SaJe*
Nici o persoană care vieţuieşte în trup, precizează C a ssia n , nu poate birui
tării ajutorul lui Dumnezeu, duşmani atât de puternici, cum sunt patim ile40,
Cassian se întoarce apoi pentru a descrie felurile în care Dum nezeu ajută
pe aceia care se străduiesc să atingă desăvârşirea. Providenţa ş i spnjinul Im
Dumnezeu nu sunt limitate doar la binecuvântările pe care le-au pnm ii dm
afară, cum ar fi faptul că au fost creaţi ca fiinţe raţionale cu lib e ri voinţă,
sfinţiţi cu botezul prin care li s-a dăruit cunoaşterea şi aju to ru l leg ii. Dum­
nezeu ajută de asemenea în fiecare zi pe asceţii sârguincioşi, cu providenţa
dumnezeiască. Dumnezeu ii ajută să depăşească păcatele trup eşti, ii apără de
primejdii şi de căderea în păcat, îi curăţeşte şi îi luminează in aşa fel, încât ei
să înţeleagă şi să recunoască ajutorul divin. Dumnezeu uneori îi atrage pe
oameni împotriva dorinţei lor către mântuire. Intr-adevăr, Dumnezeu, pnn
sugestie dumnezeiască este Cel care Ic arată drumul voinţei lo r libere către
virtute . Credinţa este necesari pentru dobândirea dragostei de Dumnezeu, a
curiţiei, a virtuţii şi a unei vieţi desăvârşite42. Cassian oferă două exemple
pentru a arăta că patima mândriei privează persoana care este sub stăpânirea
ei de posibilitatea desăvârşirii: este vorba despre relatarea despre un frate din
mănăstirea sa, care, din mândrie, a căzut intr-o patimă împotriva fir ii şi cazul
regelui Ioan (Parap, 24, 24), care din trufie a căzut în id o la trie 43. Când duhul
mândriei pune stăpânire pe un suflet, acel suflet devine in e vita b il înclinat
spre slăbiciuni, răutăţi şi spre dorinţele trupului44.
Cassian ne învaţă că remediul împotriva duhului mândriei, este smerenia.
Nimeni nu poate să obţină desăvârşirea şi curăţia decât numai prin smerenie,
adică prin credinţa în necesitatea permanentă a ajutorului Iui Dumnezeu4 .
Mândria spirituială atacă în special pe aceia care au reuşit să în vin g ă anumite
patimi şi să înainteze pe scara desăvârşirii. Când diavolul nu poate să le
cauzeze căderea prin păcate trupeşti, dezlănţuie împotriva lo r un atac mai
subtil, prin intermediul duhului mândriei46. De aceea, pe lângă renunţarea la
lume, ascetul trebuie să depună un efort susţinut, de mortificare a sinelui47.

“sme divinae protectioms auxilio inspirationisque eius et castigationis atque

exhortations gratia” ( ib id e m , X II, 16, p. 472; P.S.B., nr. 57, p. 255-256).
44 Ibidem, XII, 17, p. 472-476; P.S.B., nr. 57, p. 256-257.
41 Ondern, XII, 18, p. 476-478; P.S.B., nr. 57, p. 257-258.
I Ibtdem, XU, 19, p. 478; P.S.B., nr. 57, p. 258.
! Ondem, XD, 20-21. p. 478-482; P & B ., nr. 57, p. 258-259.
* ibidem, XU, 22, p. 482-484; PJSJB., nr. 57, p. 259.
! Ibidem. XII, 23. p. 484; P.S.B., nr. 57, p. 259-260.
J Ibidem, XII, 24, p. 484-485; P.S.B., nr. 57, p. 260.
■ Ibidem, XII, 25, p. 486; P.S.B., nr. 57, p. 260-261.
306
 Cel care arc o fundamentare greşită a credinţei şi se lasă stăpânit de mândrie,
va fi condus spre alte păcate: iubire dc arginţi, idolatrie, o inimă încăpăţânată
sau lipsită de dragoste şi chiar spre răzvrătire4*.
Cum poate cineva să depisteze sau să detecteze duhul mândriei? Cassian
vorbeşte despre aceasta în A şezăm ântul I, 29-30. Semnele mândriei includ
conversaţie cu voce tare, tăcere încăpăţânată, râs zgomotos şi excesiv, răspun­
suri ranchiunoase, o limbă prea slobodă, lipsă de răbdare, lipsă de iubire faţă de
ceilalţi, răzvrătire, nesupunere şi dorinţa m orbidă dc a conduce pe ceilalţi.
Pentru a putea înălţa în suflet edificiul duhovnicesc al virtuţilor, călugărul
trebuie să pună mai întâi în inim ă tem eliile adevăratei smerenii şi a fricii de
Dumnezeu, care izvorăsc din blândeţea şi sim plitatea inim ii. Numai această
temelie va putea susţine templul desăvârşirii şi al dragostei; d ar pentru a
dobândi smerenia, “ascetul lui H ristos” trebuie să renunţe la toate . Numai
smerenia poate distruge “fiara care înghite toate virtuţile”, adică m ândria, cu
condiţia ca smerenia să fie altoită pe dragoste, pe iubirea pentru H ristos48*50.
Persoana care a dobândit sm erenia şi se consideră pe sine m ai prejos decât
toţi va suporta cu foarte m ultă răbdare şi uşurinţă toate încercările, mai ales
daci se va gândi necontenit la patim ile M ântuitorului nostru Iisus Hristos, la
suferinţele sfinţilor şi la răsplata slavei ce v a să vină.
De asemenea, trebuie să păstrrăm cu cea mai m are tărie aceeaşi um ilinţă
faţă de Dumnezeu, adică să recunoaştem că nu putem face nim ic care să ducă
la împlinirea virtuţii şi la desăvârşire fără ajutorul şi harul Său; însuşi faptul
că ne-am învrednicit să înţelegem acest lucru este tot un dar al lui Dum-
_.51
nezeu .
A şezăm ântul analizează, aşadar, duhul m ândriei. Cassian atrage atenţia
ascetului că, din cauza m ândriei, poate să-şi atribuie sinelui său ceea ce m e­
rita sări fie atribuit lui D um nezeu. Deşi nu pune direct problem a harului şi a
libertăţii de voinţă, Cassian acordă totuşi destulă atenţie acestui subiect pe tot
parcursul A şezăm ântului X II. A scetul nu poate să atingă desăvârşirea,
susţine Cassian, fără harul divin şi, de aceea, lucrarea lui D um nezeu este
absolut necesară. Prim ejdia constă în faptul că m onahul s-ar putea să nu

48 Ibidem, XII, 26-28, p. 486-494; P.S.B., nr. 57, p. 261-263.

“Unuor Dei atque humilitas quae demansuetudine et cordis simplicitate descendit"
(iibidem, XII, 31, p. 496-498; P.S.B., nr. 57, p. 264).
50 Ibidem, XII, 32, p. 498-499; P.S.B., nr. 57, p. 264-265.
1 “ut nihil nosmet ipsos absque illius opitulatione vel gratia, quod ad virtutum
consummationcm pertinent, posse perficere cognoseamus. sed et hoc ipsum, quod
intellccene mervimus, eius esse munens in veritate credamus" (ibidem, X ll, 33. p
500-501; P.S.B., nr. 57, p. 265).
307
 acorde harului locul pe care îl merită in procesul mântuirii, proces care
implică şi efortul personal.
Se poate observa c i în Aşezământul XII Cassian vorbeşte şi are de-a
tace cu aceu care deja au îmbrăcat haina monahală şi sunt angajaţi în lupta
pentru atingerea desăvârşirii. El nu include pe aceia care s-ar putea ca ni-
dodată s i nu fi luat o hotărâre în ce priveşte viaţă monahală sau chiar pentru
Hnstos. înmieai Aşezământul X II a fost scris în 420, cu scopul de a instrui
pe tinerii călugări în lupta lor împotriva patimilor, Cassian nu se adresează
deci direct lui Augustm sau învăţăturii sale.
Pe de altă pane. conţinutul A şezăm ântului X IL 10-33 este o combatere
alegorică a pelagienismuhii . Tocmai doctrina pelagiani o are în vedere
atunci când. în cap. 18 al Aşezăm ântului XH, susţine că nu doar harul exte­
rior, ci şi cel interior lucrează in călugăr. Temându-se, probabil de influenţa
pe care petagunismul a r putea-o avea asupra călugărilor din Galia de Sud.
C a ssm consideri că este de datoria lui să includă în catalogul strategiei sale
de luptă irapoova părinţilor şi aceste avertismente.

b) "Convorbirea" sau "C onferinţa a tU~an

Cj&san a scris prima serie a C onvorbirilor d u h ovniceşti serie din care
face pane şi Convorbirea a IQ -a. în 425 sau 426. Situaţia în Galia de Sud nu
s e schimbat prea muk faţă de epoca in care Cassian a redactat Aşezământul
X II In 420. Deşi au existat u nde legături între mastUgni şi augusrinieni, legă-
lu i care s-au manifestai mai ales la începutul controversei, QU pg
singure să justifice îngrijorarea lui Cassian. in A şezăm inte, el a protnis că
intr-o lucrare viitoare se va referi mai pe larg la unele aspecte ale vieţii mona­
hale. De aceea, prima serie a C onvorbirilor tratează tocmai aceste aspecte
Întrucât chemarea din partea lui Dumnezeu şi renunţările ulterioare sunt atât de
■■portante vocaţiei monahale, nu ne surprinde faptul că Ioan Cassian va trata
aceste probleme in prim de sale C onvorbiri. Aceasta este Convorbirea a
ID-a. in care analizează “cele treife lu ri de renunţări sau lepădăriL"
Cu ahe cuvinte, Cassian nu se poziţionează în C onvorbirea a ID-a ca
apărător împotriva ameninţărilor lui Augustin. Cu toate că învăţăturile Im
Augustin au devenit mai rafinate şi au ajuns să circule la un nivel popular,
tratatele sale principiale: De g ra tia et libero arb itrio şi De correptione ct
gratia, nu fuseseră încă scrise. C a şi în A şezăm ântul X II, capitolele de
început ale C onvorbirii a O l-a servesc drept introducere pentru cel interesat

' Aşezi mântui sau Instituţii XII este considerată a fi “cea mai oficială condamnare
J pclagianismului de către Cassian - la condamnation très formelle du pela-
giamsmuc par Cassien” (L. Cristiani, Jean Cassien..., p. 120-121 şi 125-127).
308
în problema legata de raportul har-lîbera voinţă. Convorbirea a ill-a începe
cu o pane laudativă la adresa Avvei Pafnutie. cel care susţine convorbirea '.
După aceea. Cassian dezbate problema celor trei feluri de chemări la
mântuire şi desăvârşire, precum şi a celor trei feluri de renunţări sau lepădări
din partea ascetului. Sunt trei feluri de chemări, fiecare cu trăsăturile ei
specifice: prim a vine de la Dumnezeu, a doua este mijlociţi de om şi a treia
are ca iz\or. ca sursă, trebuinţa54. Tipul chemării, indiferent de obârşie, nu
determină efectul acesteia. Ceea ce determini intr-adevăr efectul chemării
este gradul de isteţime al călugărului în răspunsul pe care-1 dă". Mai departe.
Cassian vorbeşte despre cele trei renunţări, aşa cum suni ilustrare de tradiţia
Părinţilor şi de autoritatea Scripturii.
Prima renunţare "este aceea prin care dispreţuim cu totul orice bogăţie ţi
mărire a lumii: a doua, prin care respingem obiceiurile, viciile fi atracţiile
vechi ale sufletului f i ale trupului iar a treia, cea prim care. intorcându-ne
mintea de la toate cd e prezente ţi vizibile, contemplam numai p e cele
viitoare şi le dorim p e cd e ce nu se vtkT5*. De aceea călugărul trebuie să
experimenteze aceste renunţări în această ordine. Prima renunţare nu poale fi
doar cu privire la cele dinafară, deci exterioară, ci şi interioară: călugărul
trebuie să renunţe la bunurile lumeşti nu doar de ochii lumii, d şi m mima
sa . Adevăratele comori, care sunt caracterul şi virtuţile sufletului, sunt ace­
lea pe care călugărul le va lua cu d în viaţa viitoare . După cum an să S ân ta
Scriptună. bogăţiile sunt de trei feluri: bune. rele şi m ijlociL Sunt rele aceiea
pe care Scriptura le sancţionează prin cuvintele: “Cei bogaţi au fost lipsiţi şi
înfometaţi** sau “Vai de voi. bogaţilor, fiindcă v-aţi primii mângâierea
voastră**: sunt bune acelea care au fost câştigate prin merit şi virtute şi
laudă bărbatului drep t sunt m ijiocu bogăţiile care pot fi bune sau id e . tre­
când şi intr-o parte şi în cealaltă, după gândul celui ce le foloseşte5'.
C on vorbirea III. 10 subliniază faptul, că nimeni mi poate deveni de­
săvârşit doar prin prima renunţare. întrucât prin intermediul primului pas.
călugărul renunţă doar la lucrurile materiale, care nu sunt oricum ale sale;
pentru că de fapt toate lucrurile aparţin hri Dumnezeu. Cel de-a! doilea pas
este o renunţare Ia păcat, care aparţine de data aceasta intr-adevăr călugărului.*54789

Conférence III, 1-2, cd. E. Pichéry, S .C . nr. 42. p. 157-158; P.S.B .. nr. 57. p
139-141; PÜ .B ., nr. 57, p. 345-346.
54 ibidem. III, 4, p. 141-143; P.S.B ., nr. 57, p. 346-347
55 Ibidem, III, 5, p. 143-145; PJSJ3., nr. 57, p. 348.
* Ibidem, III, 6, p. 145-146; P.S.B ., nr. 57, p. 349.
57 Ibidem, III, 7, p. 146-150; P.S.B., nr. 57. p. 349-352.
58 ibidem. DO, 8, p. 151; P.SJB., nr. 57, p. 352-353.
59 Ibidem, III, 9, p. 151-153; P.S.B ., nr. 57, p. 353-354.
309
■ um

Cd de-a treilea. este meditarea asupra slavei care este deasupra universului
însuşi. în sfârşit călugărul va fi admis, va pătrunde în fericirea veşnică.
Acelaşi capitol 10 din Convorbirea a Hl-a, introduce în discuţie proble­
matica harului, care va domina restul Convorbirii. Cassian face în acest
capitol câteva sublinieri foarte importante, pentru a demonstra necesitatea ab­
soluţi a harului divin. "Începutul m ântuirii noastre ” rezultă din chem area
lui Dumnezeu". Completarea desăvârşirii şi a curâţiei sunt date de cfttre
Dumnezeu. Această desăvârşire nu este descoperită prin e fo rtu rile voastre
prttpnT. întrucît călugărul nu cunoaşte această desăvârşire înainte de a face
călătoria. “D in aceasta rezultă cla r că. p e m ăsură ce înaintăm p e drum ul
m ântuirii, fiind stim ulaţi d e inspiraţia p e care ne-o dă D um nezeu, p rin aceaşi
m âsurJ atingem şi desăvârşirea celei m ai înalte binecuvântări, fiin d tra şi de
călăuzirea şi ilum inarea dum nezeiască'
Aceste afirmaţii fac să se nască în mintea lui Gherman întrebarea: "în ce
constă libertatea voinţei sau libera alegere ş i in c e m ăsu ră efo rtu rile um ane
suni vrednice de laudă, dacă D um nezeu începe ş i term ină to t ceea c e trebuie
pentru desăvârşirea noastră?**1. Ceea ce urmează este o discuţie extinsă
a siţx i necesităţii harului.
Av\a Pafnube începe răspunsul, afirmând că începutul şi sfârşitul nu sunt
totul. Dumnezeu creează ocaziile pentru mântuire în diferite moduri, dar
răspunsul persoanei la ocaziile care îi sunt date, determină în ce fel acea
ocazie va fi folosită. Pentru a ilustra acest fapt, Pafhutie aminteşte de che­
marea patriarhului Avraam. Astfel, lui Dumnezeu îi aparţine chemarea şi
porunca: “Ieşi din pământul tău", iar hu Avraam supunerea de a ieşi. Mai
departe, cuvintele; “şi vino în pământul", îl arată pe cel ce se supune, pe când
adaosul ~pe care ţi-1 voi arăta", indici harul lui Dumnezeu, care porunceşte
sau promite. Se arată apoi că nu putem ajunge la desăvârşire numai prin zelul
şi prin înţelepciunea noastră şi că nu este de ajuns omului ca numai prin
sârgmnţa sa şi prin ostenelile sale să se ridice la înalta răsplată a fericirii, dacă
n-are şi ajutorul lui Dumnezeu, care-i conduce inima spre ceea ce este bine.

“Per quod manifeste probatur et initurm saiutis nostrae Domini vocationi fien
dk s n a r e u de te m tua et consumaţionem perfectionis ac puri tatis ab eodem
■m iner B H h cum dicit: et veni in Iernam, quam fibi monstravero, id est non
quarc m externei ipso noase vd industria tua valeas, repperire, sed quam ego tibi
non sotum ignoranţi, ced eoam non inquerenti monstravero. Ex quo manifeste
cofligmr quod q m ad m o d u m inspiratione Domini provocaţi ad viam saiutis
adnnrimm, na etiam magisterio ipsius et inluminatione deducti ad perfectionem
u m m bemmadmii pc n t niinm" i tindem , III, 10, p. 155; P.SJB., nr. 57, p. 355)
H qno exfp bbenim constat« arbitrium nostraeque quod laudabiles sumus
mşummr tnduţinae. ri Deus in oobis omnia quae ad nostram perfecţiona
peruno« I iscipit 1 coctfummat7* (¡bidon, IU , l i p 155; P.S.B., nr. 57, p. 355)
)H>
Totuşi, dăruirea umană este insuficientă iară cooperarea şi direcţionarea
dumnezeiască. Persoanele trebuie să-l roage pe Dumnezeu să le schimbe
propria lor voinţă în aşa fel, încât voinţa să dorească virtutea. Ajutorul lui
Dumnezeu este întotdeauna unit cu propria noastră voinţă pentru a ne sprijini
când dorinţa noastră se clatină. Nici unul dintre cei drepţi nu-şi este de ajuns
sieşi pentru a dobândi dreptatea; ci bunătatea divină este aceea care întăreşte
slăbiciunea libertăţii de alegere şi când omul şovăie şi e gata să cadă, îl
sprijină cu mâinile sale în fiecare moment, ca să nu se prăbuşească şi să piară
ca victimă a propriei sale libertăţi de alegere62.
Harul este necesar pentru a cunoaşte căile mântuirii63. Chiar şi cunoaş­
terea legii este dată de Dumnezeu6465. Mai mult decât atât, Dumnezeu este
Acela Care dăruieşte o cunoaştere mai limpede asupra legii deja date. Atât
libera noastră voinţă cât şi desăvârşirea lucrării noastre sunt hotărât desă­
vârşite, lucrate în noi de Dumnezeu63. Atât “ în ceputul convertirii, câ t ş i a l
credinţei noastre, ca ş i răbdarea suferinţelor, n e su n t d ă ru ite nou ă d e D um ­
n e z e ii . Cassian precizează că accentul pus pe ajutorul lui Dumnezeu nu
înseamnă că râvna, priceperea şi munca noastră ar fi de prisos, ci doar că fără
ajutorul lui Dumnezeu nu ne putem strădui şi nici nu au vreo putere
încercările noastre de a dobândi răsplata atât de mare a purităţii67*69.
Apostolii au simţit şi au înţeles că toate cele privitoare la mântuire le-au fost
dăruite de Dumnezeu, inclusiv credinţa, ştiind mai dinainte că deplinătatea ei
nu le este încredinţată de libera lor alegere, ci de darul lui Dumnezeu. Toate
lucrurile bune trebuie să fie aduse prin ajutorul lui Dumnezeu şi credinţa nu
poate fi păstrată şi urmată fără ajutorul lui Dumnezeu. Este o prostie şi un
sacrilegiu să crezi, că vreun lucru din cele bune sau din faptele noastre, este
doar rodul eforturilor noastre şi nu al harului şi al ajutorului lui Dumnezeu .
Orice răbdare a suferinţei depinde mai mult de har decât de puterea sau
tăria omenească. Dumnezeu este cel care face sufletul omului să fie puternic
şi potrivit pentru fiecare lucrare bună, care este plăcută lui Dumnezeu64.

62 Ibidem, III, 12, p. 155-157, P.S.B., nr. 57, p. 355-356.

65 Ibidem, III, 13, p. 157; P.S.B., nr. 57, p. 356-357.
64 Ibidem, III, 14, p. 157-158; P.S.B., nr. 57, p. 357.
65 “...el bona voluntatem nostram et opens consumationem a Domino in nobis
pronuntiaret impleri" (ibidem, III, 15, p. 158, P.S.B., nr. 57, p. 357).
66 MHic quoque et initium conversions ac fidei nostrae et passionum tolcrantiam
donari nobis a Domino declaravit” (ibidem, p. 158; P.S.B., nr. 57, p. 357-358)
61 Ibidem.
u “quiquam de bonis actibus nostrae industriae et non Dei gratiae vel adiutono
deputare" (ibidem, III, 16, p. 160, P.S.B., nr. 57, p. 359).
69 Ibidem, III, 17, p. 161 ; P.S.B., nr 57, p. 359.
311
 Chiar şi frica de Dumnezeu, prin care călugărul se (ine strâns de Dum
este dată de Dumnezeu70. ,
A stfel, 1în c ep u tu l vo in ţei n o a tre b u n e n e e ste d a t n o u ă d e D u m n eze u ce
ca re n e in su flă j n e in sp iră '\ când nc atrage către mântuire prin ch e m a re
divină. D e asem enea “d esă vâ rşirea v irtu ţilo r e s te d ă ru ită " de E l . 4D a r s tă m
p u te rea n o a stră să răspundem c u m a i m u ltă sa u m a i p u ţin ă tragere d e inimă,
la în d em n u l ş i a ju to ru l lu i D u m n ezeu ş i d e a ceea , n o i m erită m p e bună
d rep ta te p ed ea p să sa u ră sp la tă , în m ă su ra în c a re f i e am dispreţuit grija şi
m arca b u n ă vo in ţă a L u i fa ţă d e n o i, f i e n e-a m stră d u it s ă - l a ră tă m re­
cu n o ştin ţă p r in su p u n erea n o a s tr ă '1^. Aceasta clarifică ce ar trebui să fie
atribuit liberei voinţe şi ce ea ce a r trebui să fie atribuit planului şi ajutorului
zilnic al lui D um nezeu. “E ste a h a ru lu i d iv in să n e p re zin te o c a ziile m ântuirii
ş i să n e d ea su ccesu l, în a in ta rea ş i b iru in ţa , z ic e Cassian, d a r e ste a l nostru
să d u cem fa v o ru rile d ă ru ite d e D u m n ezeu , f i e cu m a i m u ltă rig u ro zita te, fie
c u m a i m u lte lip su ri ş i g r e ş e li'72,
Cassian sprijină mai departe punctul său de vedere declarând că n im ic nu
poate fi făcut în această lume fără Dumnezeu, adică, fie p rin v o in ţa lui
Dumnezeu, fie cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Binele este săvârşit p rin voinţa
şi ajutorul lui Dumnezeu, iar răul cu îngăduinţa Lui, când ocrotirea d iv in ă ne
părăseşte din cauza netrebniciei şi a învârtoşării inimii noastre, Ei îngăduind
să fim stăpâniţi de diavol sau de patimi ruşinoase73.
Citând P s a lm u l 8 1 ,1 2 -1 3 , Gherman spune că pasajul re s p e c tiv dovedeşte
în mod clar libertatea de voinţă de vreme ce decizia sau h o tă râ re a de a se
supune sau nu, rămâne la latitudinea acelora cărora se adresează. El se în-
treabă: “A şa d a r, d e c e s ă n -a şe ză m în n o i m â n tu irea noastră, dacă
D u m n ezeu n e -a d a t p u tin ţa d e a -L a s c u lta sa u d e a n u -L a scu lta ? "1*.
A w a Pafhutie răspunde că atât libera voinţă, cât ş i h a ru l, sunt arătate de
P s a lm u l 8 1 ,1 2 -1 3 . Libertatea de voinţă este arătată de nesupunerea popomlui,
iar harul lui Dumnezeu şi sprijinul Său, sunt arătate de fa p tu l că Dumnezeu a
vorbit poporului înainte ca el să nu se supună, p ro m iţâ n d că v a supune pe
duşmanii lor dacă ascultă. C onvorbirea se încheie cu a firm a ţia clarificatoare a

70 Ibidem , III, 18, p. 161-162; P.S.B ., nr. 57, p. 359.

I Ibidem , 1 1 1 , 19, p. 162; P.S.B., nr. 57, p. 360.
72 “divinac sit gratiae praestare nobis occasiones salutis et proven tus secundos aque
vicloriam, nostram vero ut concessa Dei bénéficia vel intentius, vel segmus
Iibidem , p. 163; P.S.B., nr. 57, p. 360).
1 Ibidem , 111, 20. p. 163-164; P .S .B ., nr. 57, p. 361. fo â ii
I “Quom odo igitur non in nobis nostra salus est conlocanda, cum ve ain
non audiendi ipse nobis conceserit facultatem ?” ( ib id e m , HL * » P*
**» i u n
A w ei Pafiiutie, care conchide: “P rin ceea ce am afirm at noi, nu voim să
făgăduim libertatea om ului d e a alege, ci să întărim adevărul că h a n d şi
ajutorul lu i D um nezeu sunt necesare om ului în fieca re zi şi in fic a re clip ă '1*.
Precizăm că răspunsul A w e i Pafiiutie la întrebarea Sfântului Gherman,
pe care am m enţionat-o mai sus, este socotit pe nedrept de editorul francez aJ
Convorbirilor, E. Pichéiy, că ar exclude barul7576. Sfântul Gherman a întrebat:
dacă Dumnezeu şi începe şi term ină desăvârşirea noastră, atunci unde se mai
manifestă libertatea de voinţă? Răspunsul A w e i Pafiiutie a fost subtil: la
mijlocul desăvârşirii, adică între cele două părţi ale lucrării harului dum­
nezeiesc, colaborând astfel cu harul. Lectura atentă a capitolelor XI, XII,
XIII, XIX, XX şi X X n, arată că Sfanţul Cassian nu exclude harul în procesul
desăvârşirii creştine, dar pe de altă parte, nu admite greşeala Fericitului Au-
gustin, după care, prin predestinare, unii oameni sunt excluşi de la mântuire.
Nici augustinienii, nici numeroşii teologi de toate nuanţele, atât romano-
catolici, cât şi calvini, n-au înţeles nevoia imperioasă a Sfântului Cassian de a
reliefa necesitatea faptelor bune pentru mântuire. Intr-adevăr, viaţa minunată
a pustnicilor din deşert, nu putea să fie trecută cu vederea, ca şi cum n-ar fi
fost manifestarea divinului pe pământ, pe care o aminteşte Sfântul Apostol
Pavel în E pistola c ă tre E vrei, cap. IX. După cum se ştie, Sfântul Cassian a
fost atacat de augustinieni pentru un pretins semipelagianism, dar nici în
Biserica Rom ano-Catolică a Evului Mediu, această părere n-a avut urmări.
Biserica Ortodoxă a văzut în învăţătura Sfântului Cassian expresia corectă a
raportului harului cu libertatea voinţei, care include în mod strălucit rolul
faptelor bune alături de har şi credinţă în procesul mântuirii.
De aceea C onvorbirea a I ll- a stabileşte fără nici un dubiu că harul lui
Dumnezeu este necesar pentru fiecare etapă în străduinţa omului pentru
dobândirea mântuirii. Dumnezeu dăruieşte fiecărei persoane ocazii de mân­
tuire şi de desăvârşire, de aceea individul trebuie prin libera alegere a voinţei
să decidă şi^ să răspundă, fie cu dăruire şi isteţime, fie cu neglijenţă şi
încetineală. Încă odată, la fel ca şi în A şezăm ântul XH , harul este absolut
necesar la fiecare stagiu al acestei acţiuni. Libera alegere a individului este de
asemenea şi ea necesară în mod absolut.
în Convorbirea a I ll-a orizontul lui Cassian devine mult mai larg. Aici el
include nu doar viaţa călugărului, deja implicată în lupta pentru desăvârşire, dar
şi chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul omului la acea chemare. Cassian a
început să se adreseze problemelor legate de initium fid e i şi initium salutis.

75 “non liberum aibitrium hominis volumus submovere, sed huic adiutonum et

gratiam dei per singulos dies ac momenta necessariam comprobare" (ib id e m . I ll,
22, p. 165; P.S.B., nr. 57, p. 362).
76 Ib id em , 111,12, p. 155, in notä.
 Răspunsul lui asupra acestui punct este desigur simplu: că Dumnezeu provoacă
acest început. Un răspuns pe care augustinicnii l-ar găsi destul de agreabil.
Pe de altă parte, Cassian atacă încă o dată învăţătura Iui Pclagiu cu aceeaşi
forjă denunţătoare. Asistenţa interioară a lui Dumnezeu este necesară Ia
începutul, la săvârşirea şi la desăvârşirea luptei pentru mântuire.

1 Chemarea lu i D umnezeu

Dorinţa universală a Iui Dumnezeu ca toţi oamenii să fie mântuiţi stă

drept Aindament şi piatră de temelie a sistemului lui Cassian. Pentru Cassian
nu poate să fíe nici un compromis asupra acestui punct. în mod natural
aceasta duce la concluzia logică, că dacă harul Iui Dumnezeu este esenţial
pentru mântuire, atunci, harul lui Dumnezeu trebuie să fie oferit sau dispo­
nibil fiecărei persoane.
Cassian analizează chemarea lui Dumnezeu în C onvorbirea III, 3-5,
Cum s-a menţionat mai sus, A w a Pafnutie afirmă mai întâi că există trei
feluri de chemări şi trei feluri de renunţări77. Convorbirea III, 4 descrie mai
apoi cele trei chemări: prima este de la Dumnezeu, a doua prin om şi a treia
din nevoie, trebuinţă, sau necesitate78. Chemarea de la Dumnezeu constă în
orice gând trimis în inima noastră, uneori chiar când dormim, care ne aprinde
dorinţa vieţii veşnice şi a mântuirii, îndemnându-ne printr-un imbold puternic
sâ-L urmăm pe D u m n ezeu . Cassian oferă două exemple: chemarea lui
Avraam din pământul în care s-a născut, şi a Sfântului Antonie cel Mare care
datorează convertirea sa chemării dumnezeieşti80.
A doua chemare este mijlocită prin om (per hominem ), în sensul că “fie
exemplele unor sfinţi, fie sfaturile lor, ne aprind în su fle t d o rin ţa mântuiri?*'.

7 Notăm că Sfanţul loan Gură de Aur, de asemenea a învăţat aceste trei nivele de
acţiune morală, deşi el a adăugat şi un al patrulea. Vezi: F. Böhringer, Die Kirche
Christi und ihre Zengen, vol. IX: Johan n es C hrysostom us und Olympias,
Stuttgart, 1876, p. 130.
- “premus ex Deo est, secundus per hominem, tertius ex necessitate ’1 (Conférence
III, 4, ed. S Pichéiy, S.C., nr. 42, p. 141; P.S.B., nr. 57, p. 346).
79 “et ex Deo quidem est, quotiens inspiratio quaedam inmissa in cor nostrum
nonnunquam etiam dormientes nos ad desiderium aetemae vitae ac salutis ex*
sucitat deumque sequi et eius inhaerere praeceptis conpunctione salubemma
cohortatu r" (ibidem, p. 141-142; P.S.B., nr. 57, p. 346-347).
9 “ .. .a sola divinitate percepit” (ibidem , p. 142; P.S.B., nr. 57, p. 347).
! “Secundus vicationis modus est quem fieri per hominem diximus, cum ve
exemplis quorundam sanctorum vel monitis instigaţi sed desiderium salutis
accendimur | (ibidem).
314
Cassian precizează că şi în cazul acesta, suntem chemaţi tot prin harul lui
D um nezeu, deoarece chem area vine prin sfatul sau exemplul unuia dintre
sfinţii lui D um nezeu. C a un exemplu al acestei chemări, Cassian citează
îndem nul adresat de M oise către fiii lui Israel, pentru a-i scoate din robia
Egiptului.
A treia chem are vine din nevoie, trebuinţă sau necesitate (ev necesitate).
Astfel wleg a ţi fiin d d e bogăţiile ş i p lăcerile acestei lum i şi supuşi unor
Încercări neaşteptate, care am eninţă cu prim ejdia m orţii, cu pierderea sau cu
confiscarea averii, o ri cu m oartea celor dragi, suntem siliţi, îm potriva voinţei
noastre, să ne gândim la D um nezeu, p e care L-am dispreţuit şi uitat atunci
când nu ne lipsea nim ic"*2. Acest fel de chemare, Cassian îl găseşte ilustrat şi
în Scriptură, atunci când citim că, din pricina păcatelor, fiii lui Israel au fost
daţi de D umnezeu pe mâna duşmanilor. Experienţa dureroasă a robiei şi
cruzim ea îngrozitoare a acestora i-a făcut să se pocăiască, să se întoarcă la
Dumnezeu şi să se roage de iertare83.
Cassian arată mai departe că indiferent de ce fel de chemare primeşte
cineva, cel chem at nu arc nici o garanţie că va ajunge la desăvârşire spiri­
tuală. Pe de o parte, o persoană primind chemarea din necesitate poate să se
supună chemării lui Dumnezeu, alegând viaţa, disciplina duhovnicească, cum
a făcut Avva M oise sau Apostolul Pavel. Pe de altă parte, o persoană poate
accepta prim a chemare şi apoi, mai târziu, să cadă în adâncul abis al morţii,
prin lene, neglijenţă, răzvrătire, “încăpăţânare şi lencvirea inim ii, cum a
fă c u t Iuda Iscarioteanur*4. După cum spune Cassian, “totul depinde de fe lu l
în care se s f â r ş e ş t e .
Astfel, în C onvorbirea III, 3-5 Dumnezeu face chemarea, fie printr-un
har interior special, fie prin harul care vine prin intermediul exemplului oferit
de un sfanţ, fie prin harul manipulărilor unor circumstanţe devastatoare.
Această învăţătură este reafirmată în C onvorbirea III, 19, unde Cassian reia
sau reanunţă faptul că începutul unei voinţe bune este dat atunci când Dum­
nezeu ne atrage către mântuire, fie printr-un act divin, fie print-o chemare 8

8 “ad Deum, quem sequi in rerum prosperitate contempsimus, saltim inuiti pro-
perare conpellimur” (ibidem, p. 143; P.S.B., nr. 57, p. 347).
“quippe quibus hanc ipsam occasionem qua conpungerentur Domini benignitas
procuravit” (ibidem, III, 5, p. 144; P.S.B., nr. 57, p. 348).
“Sicut etiam e contrario pturimis, quos nominatim momerare non debeo, nihil
profuit domini servitutem meliore adripuisse principio, qui deinceps cordis
ignavia ac duritia subsequente in teporem noxium ac profiindum mortis barathrum
conciderunt” {ibidem).
85 “Totum ergo in fine consistif’ {ibidem).
315
'jn /Ê Ê Ê O m X

lr w m

■ l M f M M M M I
tM n M f lb t i l i l
--------- - sä ** M M n r
ja a a t
■ H É r v â iin a ta
M b ¿M É M O . M r 1

flb m t • D m m d » -m T E S H
j m m i « k e iE m t f i M m *
M S i M A É H H h I C m m

M k M l T r 3 « É i f e Q m v i l

OkMT 1 bspM M ft M VMM

■MŒ* Vj iy
J'ri
-•* j■
-*
*riCT^ *
«|r
* m s

JH É £ t «T M Û : :4bM
JÊttKtfftÉ
ml M
IM
M■
Irr-T «T-î
«f M M R £
k %MM pMK BVv m
£ IIP M K S L rM p M MMft» Dm m

■ f l p É ^ W KtpÊT. . d u t/y ^ i
r i M i i îo ré m

p p r Ş fttt p « b fM É o ià r j g M h h j
M i a& K tk s r i t í n M M h

ie d k M l jrn ^ M u âe p g ft r im
¿£L M M M M Ç W C .- x fc j

«D O M M i M M
U T • : P S A .
D o M É t

t? T f *- f - P S A . w . * ? "' . ** -
oc* m m M r d A c M i a s p v 1 «E*_
v i « - « * ’ «
M M I Dh m b a fe a n fe T I ^ é i H L i» . 7 »•'• F
l U n
. i [ h a a r a t »
1 m Im D ti « r ^ n c r a a
p M f f e a a p n a D B H É K n a r
BL H
R i A . s r . »
 'IBkxmHmbhbk jk m esaam t ljl. m w .x
||p » j ^ h M M a v s M H fln SBS&SK
Tflntrwii i o n care <aar ara o e
j r w M H H M Iii £«£ J M M U n t pe gmMB sjFSapj».
fifes b >l a p M m fep D i w r n i esae
le a E gugrrrtf g « a m X . X U K S3
dkcesSB w p r w i K fie B a ta
f i t a a a i f i a t i p i J e x a n f3 it
p a M p « r dfe jpMtffBmai c a n m pm csedte % .x a ^
D hm m 2aca4e B n t a r o I s O a n a e re a a s e s s k n o t
w i a n i . ¿ a re n k s iir e a B l d e a r rfeui puna. is n » e
H p | a n n i i p a n s i janfepfikciS ¿ s r p i i a K o s a r i K r s i !■ Pt i ii h
eat «fee agaa caw a & ra fin rpaarii: sacvnapa n aadwirfiar sufenfes. ca t
snaC w o n He A n a l n a n o a ra . D aa a a e ze u e n e C d ca re H o e peab»i a
f ir m s i da a n j i s i is t a T p a e H n c r le e u a s a r. ~TFg£u5g k ^
.'iw iw j'. n e e C assm . « a m o i a non pm teu jo e g r A m i » ^ ph a
m b n r y ia u i- p d n s ' a a m j u t « n c a f e o e r — aw at jn c i t v e jt r ; _
« X L W n a l o i e ir a n ie . it a u lH r p n r .m i m yjsrrd. rz,-y. pot mmm*
n M i j - m a r «at at tym tor p ro teep ^ i t n i p Aura/ i n i r i i j/ rentira
■ £jj BainN M M n i £at rv o jtv as pee/ «figpeasr fe "v u ry J cm fum^n m* m
ammht mmmsme. cm reuauta»-m e m b* / r a t ¿^ K b e s o , m b £ r s s £ .'
F p H e s s a a d e p a r t c o a & a u t in C n r o r i i i r a I L L 15: **.Vbf a a me pm at
■ ■Mai, mmmmmjerm I'aa.'HiairTm dU riB nH r maastm p&samtde. Jera ctmand

53o8 couni pro hek quae e r a cos cocafaara a u s providenria coo&runcur. quod
sc ;!icet adversaroruzc aqs n ia f i s S&erat, quod cooperatur tn nobis ut >-*rms vim
superare possnnus, quod a penculis bos eoam ignorantes protegee quod a lapsu
peccan c c a a n a a t quod srituvut nos et iaiunuaac ut ipsum auditorium nostrum
unefiegere et agnoecere vafeamus. quod pro ocglegentus dehcosque nostris aus
viszaii saJHbbenaae casrigamur. quod afe eo nonum quam etu ra inuiti trohimur ad
saiutem. postreano quia ipsaai liberum arbuzum nostrum, quod proclivius fertur ad
vitBL a l milicrem d in ju frugem « ad wrtutum viam instigarionis suae visitationc
cortorqueL" i,Institutions XII, 18. e d J.-C- Guy, S.C.. nr. 109, p. 476-475!;
P .S A . or. 5 7 ,1 257-258)
Conference i n , 12. ed. E. Pichen. S.C.. nr 42. p. 155-157; P.S.B.. nr 57. p.
555-357.
M Institutions XII. 17. e d J.-C Guy. S .G . nr 109. p. 474; P.SJL . nr. 57. p. 257
• “ nc haec ipsa quidem quae illius exerccmus obtentu, id est laborcs conutusquc
nostros ac sudia sine dm nae protectionis auxilio inspirationisque eius ct
castigatkmis atquc exhortation is gratia posse pcrlkcrc, quam scilicet cordibus
nostns v d per alium sole! vel per semet ipsum, nos visitans, d en t enter infundere."
(Institutions XII, 16, p 472, P25.B.. nr. 57, p. 255-256).
318
ËaâExunsaezsE. W : à t * mdkémtá : m tftm i mm m m ort
s pmñtÉOL mm s r ~-zz m am a, d a d .r-z cmmriaaa Us mamans m a o n t a ■***
D cm m È oT'' . M a» — g e e s : aÔL d — r s rmmrram r m a — â e a « a w a
v ^ r n t m ■ g t t a . è c m a c e a i c l f t a ¿ 2 D u m n c c st. n é o n ; i m n a
s a é e r s a a e æ a*£2. n e s e D s m b m î 8' .
D V H B C K B S ï i n c SZ p o 9 R flft 3H nÜ Sïr32 QBCftK: ^ r -ftr - lint- -yrrrrr-. —£
K E S « K O R s i f ie x m l 'S a v o n s à eô rm Marne, ê te s u c œ ie « e n
rmm tbcm rge e fis ¡aérai Sim . D u r s a 11 u â e e ç m N L u m b u c s w u r
êiâiamaâBc&i 2 K «j h o AbL C c b h a ra rá r e a r e c ia r d Aja r u w % z r-
¿ a ra p « ■sorsr^r. m a t ém e d e EJT . Q a r s. ' i a h á v a ~-rmmar a t
s&nmumeu esà t s r à c ET . O p a s s a i a u p ; a ra a a a e d a à n jr e r c * m
c a r ie z , p n e r e f e r a s a s k U a s L V o c c i «sac s a t o o n A j o a i a f 1« n e
d e e r a » a p a ñ e * k i o * i r i c ie a íc l d s p ia c i z á e s i e á a ñ la a n 1 té i i 9
a i n e ^ n i r i a n t . d a c a » e sse p ro te y re i J e ■ tta s o v a e a á n e a d sai
" d ic ¿ m -or c — i r a i Sa germ as ap a a v a rf p rr2 > D a n ' " * i~X •_ r » r _i
œ b u a e s à r r a r k a g á c â a iÉ a É a a e s a p s s o n d â e se s ja a a f c g g ñ r e a r a a n
i k s i v i q u e i . p e u c u c i a a n e a i a a p o n s i K a ünegyiM o c a r ic t de
â r â a x a a ja a a r . E fo n u rile » ra ra 11 a n s e S k s e a poc s i c r a i e * à a ft-
p rn ile « k s d s i r n ¿ e c a re c e ‘ s r n a i jt 'H*™ —P T « n i a a a f i n 1 ■ s a *

* "aoe sbc auxilio Dei nec adrub cesse cec efficaces ocstros esse ccaaau- a l
capessendum taux mmm e praeonum púnaos, n st noces n i a v r e Dosé» ac
cm sencordn tuens cuaKnbuturn" tC tc fc n a c c Lll. 15. a i. E. P ^fier.. >A _ — *2.
p. 15^. P^.B> nr 57, p. 3551
M “passtooum tolenoCam docari nocís a D etone* (¡b*km. r i 55. P-5.R r 5~
| 35”).
P "tenus boni eftèetus ab iUius produit graba" i Institutions XH. I I . «ai ! -C 0u>.
S .C . nr. 109. p. 466: P-5JL. nr 57. p. 254)
"ceosummanoncm perfecberas ac puntaos ab co d es sumtacr mbui " i C n S s
nrnee III* 10. evi E. PicMry. S.C.. or. 42. p. 155. P.SJL. ur 57. p 555)
"peiïcetioncm virtutum ab codent similucr condonan" ( é ti ..- . IU. t**. r ’>2.
P.S.B.. nr. 57. p. 360).
' "untum pertectionis pcacmium et paltnant intogritabs ac ouruatfe xttm^-crc. n v
tùcrit divina rmseranene proteotus" (.Institutions XII, 10. cd J -C Ouv. S X . ar
IO9 ; p. 462-4M; P.S.B.. nr. 5". p 253)
u'r’ "ttcc ctTwaccs praemtum et pulmam tntegnuns ac punun-. adtingeve. msi ftiom
divine miseratione pcotcctus" (ConKrence U l, 15. cd f Pk Ixta SA'., m 42. p
159; P.S.B.. nr. 57. p 357-35S)
Institutions X II, 13. cd. J -i.', Guv. S .C . nr 109. p 4otv-4nS P S.H.. iu p
154.
M9
 ■anease. H fito a rt a |0 imfiecare . iah-aievlr Daaneaea ar & *
t a a n a ş a pnaariur iar aa dHadtS areftdaaresor pi aderent acsree â
gşK ddred ar fcanrf Hm*- Spus ioane d a r “mmgam dam árvrea r»*r m¿
ca d a kmmamátmén fitm é tra şi rncoim de marmmorem p A n a a a f iba
Q am tm eaat*
H p lp P M aeecarearea ajbsaitfi i aarxua ¡teapa e ttf«k neananae a a
a a ■ ămmmaâ ş a e ie a M q a e . Caasaaa rnapilnrl d ia fe tt i » ţ»? 3 n
P â H B p t n o a i de pOtianfe raiadnn h a p 'e ry a d ia ţx câ a a a a iii
ipdkpe a e c a n a ariandafi a iaaaiaa e cm car de ia D a a n c a De a c ta .
e a » ia d e aapuana ca k * la B a a a a ie B cfe a padcn M o i amnc o r
dace ffe aapflaiaa i-c a p k v . flb i apaa n d pi h n i lai Dnreaeaea p 4 t
aaaaKaea. cft sas ta ra r» c i nea» acest lacra, fişa d c i s a p » s i a »

ssceaăaea dhadad a h a n i» d a a Aşatimmmaâ XD s C » » a t â u a ID-i

iaineagi ;&3r> M p ad c a n a c i c a ia drrprlţa Pe O m d d a r d r r t -ă w r

Daaaaae» c j p » pa n a d o z l c x d a tt d h e ira iB L fV in ri-o a ic a e a i
p a » a a a d K «tidaaata p drear m a r i peste ei sica de Darenezea. care
» d e pcrcnenapa. ? ra a r e n d a i pcatSrâ ie aripi ie fiecare zx. D n a o s
i reape pe cdi edr jja e adarere. ia p la e p e p iese ¡aeru ¡p t ia p a n :
rem aiar propra aie waâm âatm ia draared tpre c a ip e . D ir e a o n slobaaeşae.
p a a y a rd h S re p c . aptei, i r e n o z i p p s if ri* Dnreaezeu este Cei care
fepe p .v '/ . ce am ahaf sfrpi ia^in ea a ci ideahrie dehoraiceşn. fc z rrx L -i
pertere a pate» «repfea iraoticawi? bâtele şi s i afinei desăvârşirea, pnc
p a n fc tm ie p k a th e trapeşti ir. sfârşit, doar şi faptul c i cineva poate
iapriege acea»I neccvLM c absoluţi a haniha e însuşi darul Iui Dtannezcu.

" *fcoíe «ftwpsfcmé a granan d a per « n n lo * d k s ac momcnta necesssriam

Címptohtfé* ( C r e f i r n a ffl, 22, ed. E. Picfadry, S -C , or 42, p. 165; P.SJÎ., ar.
57, p 367;
w " a s t e a CISC victore» . u m arduum integntatis calmen... comcendere"
ImUkmti— t X II, 11, ed J.-C. Guy, S.C., nr. 109, p. 464-466, P-S-B., nr. 57, p.
253-254;
* "m apaieno ipm w tX mlununationc deducti ad perfectionem summae beatitudinis
parvaaMoS” (Comíértmee 1II, 10. ed. E Picbdxy, S.C., nr. 42, p. 155;P-S-B-, nr.
57. p 155),
! ' 1 *Qvod • flobjf ÍM complebiiur, ul mhil no*mat ipsos absque illius opitulatione vel
gr «4im. quod ad viriutum consummatioucrn pertinet, posse perfîcerc cognoscamus,
Md d IlOC iptum, (piod micilegere mervimua, eius esse numeris in veritate
urjiA inw " flnilllutlona XII, 33, ed. J.-C. Cuy, S.C., nr. 109, p, 500; P.S.B., nr.
57, p 265)
 ¡¿.zr<rz ctiim à a n an .n nirif ev e aft 6e ttaai ao aaa ac a ţn v e ţtoca
lm ifca specul al lai O a a K x a . A n n a \ M a S a . a o a la i r ~ i d
a a r l n r f ~‘ o B i M t a i f / f T i a L ' i i n l i a a a M T a a ' ^ n a r i f f i w i . n -

5. (ë ç s e b b b s ş j m r t a a=g= «cans

T aetaac s i >_ri—u m c t pc m p v eaesai A$ecaaia*cAar s. « p ru n e .a

C M v a tirib r. Ce s s e ù c < e u i j u t a a n a — p a rt c_cv. -
a o a y i şă «É sSaeazi es. eb rio o e accesanast e k ru è m « r u a s «waeesri
â a n
Î b A t c d a i a n l V IL 13 C a sa n a ô a i d n r c i m e a t a a > * t r. o r k i t
K pÉcaafir r ^ K j o ¿Lrl s i i n i r s a a s à . c i tacrarc* s. eîem aA e
c—ca-.T’ staK is a fii-y a æ pesen. — g r r r * aoesMB m u l s^ a a aà>

D b b s o e s . C « w a A r a s i sc — 1 à i g c - a i n i r . efcrtw èe 8 « k a i c > c

SBHe n c \ o n d e x A ire m ek p r e a d n ia cap ‘*4 à \$ e iia ia t« là \ l l

a a 4P** j s u c a s i gcs&se de ,<ev c À r a r s ii aaaaw p a à w â w c v .
p-i vreaBsd d e la o r.ee p r a v a y u r c ?. -iv ia î de c s e essem. c» O rveesre:
h m p ea e fifo u n e a a r d . p c u u tm jfccù n jm r v u a t u et *Aa - «v u co ke
jfet t e c i i a e c ù d e s h i r ţ j r v ’j a a n w a fi ^y^f s 4 < 1 a ~ , iwr p rêt O r J .x w y
efo rtu ri. J a r n id n u m ii ca d e m se p o a te oôtm e. J lxtJ àpae^ur lut
D um nezeu" . M ai departe, C a ssu n explici: “ate i eXuxurxk o m en eşti m , w
a ju n g e p n n d e in se le la desăvârşire, tun } sp rijin u l ha Dumnezeu. to i usţftV* 5

“umversa quae ad salutau pertinent apostoli sihunct Urgia senscrunt“ vConference

UL 16, ed. E. Picherv, S.C.. nr 42, p. 160; P.SJL. nr 5’ . p. JS8-3Wk
5 Vezi Institutions V, 4, e d J -C Guy. S.C., nr. 109, p. I94-1*>6; P.S.B., nr S?» p.
250-251: ib id e m . V. 11, p. 206-208; P.SJL, nr. 57. p 253-254; ¡NJ.. V, 14, p.
212-214; P.S.IL. nr. 57. p. 254-255 Conférence II, 16, ed. E Pichèry. S.C„ iu
42, p. 131-132; P.S.B., nr. 57, p. 340-341; ibkL%V, 8. p 1%-197; P.ÎÏ.B.. nr. 57.
p 382; ib id ., V, 14. p. 204-206; P.SJL, nr 57, p. 387-388.
“Nec hoc dico ut humanos conatus évacuons ab industria et laboris inientionc
quenquam revocare contendam, sed plane constantissime non mea, sed sciuorum
sententia definio perfectionem sine his omino capi non posse, his autem soils sine
gratia dei posse earn a nemine consumraari” (Institutions Xll, 14, ed J.-C. Guy,
S.C., nr. 109, p. 468; P.S.B., hr. 57, p. 254).
321
 <4 •«A v 1« * t m u m w i» M r f f l i w ,m * „ „
p km *
M f lM M M H '
P u i In C te » w t l i i i § O l-* , 19 < m m • « A n iifl . » U n u |
M U M M ll i A tM te ş u pe «atea « w M * tapa* 0 H vfeiMA pa t e t f f t ţ
«J *•§• M «ft f i t Inifitft UU«I *MW r t l - V '* "' O, friffcf ft« /»IN Iţ /I

■db te n — m w T C tM ft m u f M l t * ftţp ^ u a » a « f t e a r f i t m a m
« • p |i fft i i 4 M N l i « A |ip p « i M A M . dacii arr-OMtft • f<M te n te dl

b A | l . A « vi h ftn w «ft nurfvt din M , IM 4 '>

care « ffa it apat. mpM l w t i fi* te a te oft drfaproM libertatea «V voinţa *
tund flte M M te e . o M M teate n eceattiea amândurora “nm m/ mim ti
«fipddta* A m n «nalte' A # cA «r n i | Întărim adevărul râ harul p
ifimndteDkaaai an#acaarornăm in fiert ti şi infiecare efip f
tr A y a la t e d XII p CflteaHMrea a IH-a Cassian n rn vi ia ţ n
f lţt e a r S te n » «teafte. ftn dramul «pre desăvârşire al ascetului
T m * . r t f a r k t e a t e i m i f a i n e la aceaati problem a pentru cft scopul pe
cm ^pi «ra te « fti J M a l a t e n l O l a t e de a com bate mândria potenţială a
« m u t e C a n a ooMdeaft c i aceia cart, propim indu-şi o disciplină severă,
■ a n ş « I I deşftpeaacâ p aft în v in g i «casaţi«k p n m e io r şapte picate capitale, a
afli la perrAd p arate' de a-fi. atribui propriului sine acest merii Or. faptul
acetea, ttj o p t e t e C a n a ar fi ten d cel mai îngrozitor, in consecinţă,
tm a ă fp m ia A p a c te te a r eaae coacctente pe necesitatea absolut! a harului lui
D u b m m i Im te m e a d U teteo iM C ft Bl avertiacazft cft ascetul trebuie totuşi
«ft t e n p aft se ffrfidaaaaci ou tnatft energia, pentru c i patimile ou pot fi

*Vt mm A s t e a « a n a teauaos ad prafoaadarc «am oer m ipwis nun pom

ana t e t e i «o , «a pnMtetems laburanubus taatum ac rtanaisnnhm
mmmwmătm d a p ia a M catete a , a t e u apostoli le«uar. votekut a
«— d M ia p a m M tedaai illu r UkttUm)
^ —------------------------------------------ 1

p te a a . MM M M adatena domini ac miaencaftlii lucru coatrt-

te a a < N f l n t e L 0 . 15 te E. Kehfcy, S.C., nr 42. p 159. PA.B. nr 57.

• t e B M *dp M t p f l (O N teş De» per singulos du» ac momenia

cnmprobae ( j t e t e . IU , 22. p 165. PJS.B., w 57. p 162)
I
 UÎ
Ar» m ttm tm m r ‘,* ,.0 , I» <**"****
$ pt tet* daa um » t e t e te '" ^ i
(N un ki wtrţr/g/Â
iM i l te u l M*' — m m m . * ■— \m m **+ ******
****** I— i * acm a mm ifMfcf*r» </-'• « « » t e i •—lm p * r t ««m da
l * r f o t a — d a i . I * ■ ...* > r r u f i f m A a d — M td U m W Ndad # t e t e
m m tm tw •** »ifir.tr.m e panM» ca acte» -i ««¡te : «gur tfeteteCM p
irn tin * « M a te A_ i m Cape la HU MM I ki vadare ila l ■ IteweM
VII v r M m b t r n • III-* M.ferm« de —i n i?«Mat *<* *■«
«<no»a |a —p a —. M M M MnndMl —>1 vW conduce «Mp— i* I— M
d orii da « harul M m k a m r 'j Iw i>* we7M P'w-Î ap^/fd T
t e n dşâ
()m nou m> *r«*wc «i pierdem dm vederr fapul ci, in AŞaz4a*iat*I XII
»i m r m » w W rn a IIl-a f a% «»an fi a r « in vedere pe câlv/in: coaaacra*
deja v ieţi t a p — la o a d a k . n n ) El — pune probUrna convertim. —
a n ş p e fi—«ted c i a r t e începutul m d inp i y m tea—t ha Diaaaczca.
Cele do te «etan* la care neam referit Apeziteatul XII s» (« a -
«ortrireu a fll-a t«n—Mne o critici «veri y o combatere brac aryjuen—»
a P t e m a — , a cin a doctrmi eronatA era — afn— la la ţ p — i
n d t — d i a Hncncn
 Harul şi libertatea de voinţa

în anul 426 sau 427 Cassian a redactat a doua serie a Convorbirilor

(C onvorbirile XI-XVII). Luând la cunoştinţă acest fapt, Augustin a simţit
imperios nevoia de a-şi clarifica şi de a da mai multă precizie propriilor
poziţii. Astfel, la scurtă vreme, probabil în 427, Augustin şi-a publicat două
dintre cele mai controversate lucrări ale sale: De gratia et libero arbitrio şi
De corrcptione et gratia, lucrări în care autorul lor prezenta şi dezvolta
doctrina predestinaţici. Monahii din cercul lui Cassian (masilienii, n.n.) au
fost profund scandalizaţi de această doctrină, pe care o considerau în totală
contradicţie cu Sfanta Scriptură şi Tradiţia Bisericii
Unii cercetători, precum şi unele pagini din opera sa, indică faptul că Ioan
Cassian era familiarizat şi deja în contact cu scrierile lui Augustin. Probabil el
cititse deja cele două lucrări ale lui Augustin, menţionate mai sus, imediat
după publicarea lor. Se impune să consemnăm un aspect foarte important: în
cap. 7 al C onvorbirii a X lII-a, Cassian face o remarcabilă schimbare de ton.
Avem cel puţin două motive pentru a susţine aceasta: mai întâi, trecerea de la
cap. 6 la cap. 7 al Convorbirii a X lII-a nu este liniară. Cassian urmărea un
scop similar cu cel din Aşezământul XII şi din Convorbirea a 111-a,
subliniind necesitatea absolută a harului dumnezeiesc pentru ca cineva să
aibă dorinţa, abilitatea şi ocazia să-şi împlinească lucrarea ascetică. Apoi,
brusc *f dc parcă dintr-o dată ar fi fost distras de un subiect mai important -,
Cassian se îndepărtează dc tema iniţială. Restul Convorbirii a XlII-a este o
analiză amplă a raportului dintre har şi libertatea de voinţă, nu numai în
contextul efortului uman în vederea dobândirii mântuirii şi desăvârşirii, ci şi
în procesul convertirii. în al doilea rând, agenda de idei a lui Cassian parc
dintr-o dată determinată dc o seric dc argumente externe.
Această schimbare notabilă ar putea avea mai multe explicaţii. Prima ar fi
acecu că Ioan Cassian s-ar putea să fi fost deja ia curent cu conţinutul celor
două scrieri aic lui Augustin atunci cănd a început redactarea celei dc-a doua
serii a Convorbirilor, sau cel puţin când a elaborat Convorbirea a Xlll-a
Dacă aceasta or fi realitatea, totuşi or fi greu dc explicat pentru ce a aşteptat
( ossian până Iu capitolul 7 din Convorbirea a XHI-a pentru a începe să
respingă învăţăturile lui Augustin. E posibil ca Ioan Cassian să fi voit să-şi
întemeieze dezbaterea acestei probleme delicate şi cnntrovorsalc a harului şi
libertăţi) dc voinţă în termeni tradiţionali, deja familiari unei majorităţi a
cititorilor, subliniind necesitatea absolută a harului pentru flecare etapă a
mântuirii, înainte dc u se consacra trutArii unor chestiuni mai dificile.

327
 Pe de altă parte, s-ar putea ca loan Cassian să fi adoptat o poziţie apou
getică pe tot parcursul C o n v o rb irii a X III-a , adică îm potriva pericolelor k
care le reprezentau extremele doctrinare ale lui Pelagiu şi Augustin. Probabil '
în primele capitole (cap. 1-6) Cassian a dorit să com bată şi să cereccte^ Í
eronle doctrinare ale lui Pelagiu, pentru ca, mai apoi, să simtă nevoia de a
corecta ambele extreme: atât a lui Pelagiu, cât şi a lui Augustin (cap. 7-|g) j
Aceasta înseamnă că el cunoştea punctul de vedere al lui Augustin înainte de
redactarea C onvorbirii a X III-a.
A doua posibilitate sau explicaţie ar fi următoarea: loan Cassian redacta
deja C onvorbirea X III când a aflat despre conţinutul lu cră rilo r De gratiaet
libero arb itrio şi D e co rreptione et g ra tia ale lui A ugustin. Tulburat de 1
inovaţiile lui Augustin în materie de doctrină, C assian a sim ţit că este de ’
datoria sa să intervină şi să apere doctrina adevărată, fundamentată pe Scrip­
tu ri şi Tradiţe, înainte ca acele inovaţii să se răspândească prea departe
Astfel, Cassian fie că a completat discuţia începută asupra necesităţii harului,
fie c i a lăsat-o la o parte, pentru a putea discuta ş i com bate învăţăturile lui ;
Augustin.
Putem preciza că, în esenţă. C onvorb irea X III are un pronunţat caracter
apologetic. Indiferent de momentul în care Cassian a devenit conştient de
erorile şi extremismul învăţăturilor augustiniene, un lucru este foarte limpede,
şi anume, că multe din cele afirmate de el în C onvorbirea XIII sunt un
răspuns la afirmaţiile lui Augustin, în special capitolele 7-18. In paralel cu
respingerea “inovaţiilor” lui Augustin, Cassian simte nevoia de a apăra pe
călugări şi în special teologia apuseană de învăţăturile eronate ale lu i Pelagiu.
Mai precizăm că loan Cassian nu s-a limitat să-l combată pe Pelagiu doar pe
parcursul capitolelor 1-6 din C onvorbirea a X III-a, ci, printre argumentele
utilizate de el In combaterea lui Augustin inserează şi pe cele împotriva
învăţăturii lui Pelagiu.
Din cele afirmate până aici rezultă că, atunci când şi-a compus scrierile,
Cassian a făcut-o dintr-un resort interior puternic, în sensul că a fost conştient
de sarcina importantă care îi revine în clarificarea vechii T ra d iţii a Bisericii,
Tradiţie fundamentată pe Scripturi, argumentată de Părinţii B ise ricii, verifi­
cată de pustnicii deşertului şi de experienţa sa personală, dobândită din
efortul şi lupta pentru dobândirea desăvârşirii. Cassian a considerat că,
tocmai aceste extreme “inovatoare” ale lui Pelagiu şi Augustin, ameninţă
această Tradiţie, pe care el s-a hotărât să o apere în Convorbirea XIII.
 1. Analizarea “Convorbirii sau “Conferinţei"a XIH-a

a) C a p ito lele 1-6

Dintre toate scrierile lui Ioan Cassian, Convorbirea XIII, are o im­
portantă deosebită, deoarece expune într-o formă analitică doctrina despre
mântuire prin har, credinţă şi fapte bune şi rezumă tâlcul învăţăturii
predestinaţiei. La începutul Convorbirii XIII, Cassian şi Gherman sunt
profund tulburaţi de afirmaţia pe care Awa Cheremon a făcut-o în convor­
birea anterioară şi despre care ei credeau că distruge rolul şi meritul efortului
uman în procesul mântuirii şi desăvârşirii. Accentul repetat, pus de Awa
Cheremon pe harul sau darul dumnezeiesc, părea în ochii celor doi că
diminuează semnificaţia efortului ascetic. Awa Cheremon afirmase că o
persoană, chiar dacă se străduieşte din toate puterile către o bună roadă, totuşi
nu poate fi stăpânul binelui, dacă nu l-a primit din binecuvântarea harului
divin şi nu ca rezultat al strădaniilor sale1. Gherman îi spune Awei Chere­
mon că i se pare absurd, dacă plata muncii, adică desăvârşirea neprihanei,
care cere atâta sudoare şi osteneală, nu se atribuie în mod special oste­
nitorului2. Cu alte cuvinte, pentru care motiv meritele virtuţilor, nu se pun pe
scama celor care le săvârşesc? Gherman afirmă că este fără noimă, de
exemplu, dacă unui agricultor care s-a dăruit neîntrerupt muncilor cerute de
ţarina sa, nu i-am atribui şi roadele ţarinei sale.
In răspunsul său, Cheremon se foloseşte de aceaşi imagine utilizată de
interlocutorul său, arătând că osteneala omului nu poate realiza nimic fără
ajutorul lui Dumnezeu. Nimic bun nu se poate săvârşi în afara sferei ajuto­
rului divin. Intr-adevăr, nici agricultorul care a depus toate ostenelile în cul­
tivarea pământului, nu va putea pune bunul mers al semănăturilor şi belşugul
roadelor numai pe seama hărniciei sale, despre care ştie adesea că poate fi
zadarnică, dacă nu este ajutată de ploi prielnice şi de seninătatea liniştită a
cerului. Fructul, roadele în general, chiar coapte fiind, pot fi pierdute, dacă
n-au asupra lor ocrotirea Domnului; deci munca individului, fără ajutor de

“unius adiectione sentetiae beatus senex meritum humanae cassasset industriae,

adstruens hominem, quamuis suramis ad bonam fnigem viribus enilatur, tarnen
boni conpotem esse non posse, nisi id divini tantum numeris largitatc, non operis
sui studio percepisset.” (Conférence XIII, 1, ed. E. Pichcry, S.C., nr. 54, p 148;
P.S.B., nr. 57, p. 529 - 530.)
2 “videtur absurdum, si labonim Stipendium, id est perfectio castitatis, quae
instantia proprii sudoris adquirtur, nonspecialite laborantis deputetur industriae "
m ttktéUm v n i. 2 n 148 - 149: P.S.B., nr. 57, p. 530. )___________________
sas. m poaie pwdacc m k s w g u ri Chiar ţi puterea necesari pecr. i ^
b o m m i efb m ri şi sieitw ea corpului sunt dale de Domnul.
f tia unkzarc* acestor imagini şî exemple. Cherem cm enunţi dsr >>
c ş n i şi c M K k B c i "începutul m t muma: ai faptelor bune d ş i a lg m kr^,
huma «sar HI la Dumnezeu. care inspiră in n o i ş i începutul new m ţâ ¡fm*.
i t a k M f e M i l f f i i cum n e dă ş i oportunitatea de a obţine şi uupim ^
k a m p e c tM e p e b u m â d re p ta e le d o rim ~ .
Citind textul dm laoov UI 7: ~Toată darea cea bună şi lot darul Joi. 9
vârşâ de Sas este. cobordndu-se d e kx Tine P ărintele hun inilor? Cberenv-
caadnuft: "C are începe cele bune. le urm ăreşte ş i le desăvârşeşte m jmT \
Totuşi. Cheremon subliniata, c i este de datoria noastră s i unota ct I
harul iui Dumnezeu care ne ocroteşte zilnic şi ne atrage. Demn.
zeu, dăruieşte deci h a ru l în fieca re c lip i, dar la ş i o m ului răspunsul: acm
p o a le s i- l prim ească sa u sa~l resp in g i
rJw rm an obiecleazi din nou, arătând că faptul acesta tinde s i nimiceeci
libertatea de alegere a omului şi mulţi dintre păgâni, care nu au meritat hani
ajutorului divin, strălucesc nu numai prin virtuţile cumpătării şi ale răbdări,
dar chiar şi prin neprihană. Aceasta înseamnă că ei au câştigat aceste vincş
prin propriile lor eforturi şi lucrări5. A w a Cheremon răspunde şi explici
faptul că nici una dintre virtuţile atinse de cei care nu-L cunosc pe Dumnezei
nu îndeplineşte condiţiile cerute de exigenţa ascezei creştine. Cheremon se
referi in special la dobândirea şi păstrarea virtuţii castităţii sau curăţie,
arătând că filosofii păgâni, chiar dacă au practicat abstinenţa, n-au cunoscut
virtutea castităţii adevărate care se cere asceţilor. De aceea, “tăierea împrejur
a călugărului, care este in duh" nu se poate dobândi decât cu darul lui
Dumnezeu şi există numai în aceia ucare au slu jit lu i Dumnezeu cu lot
devotam entul sufletului loP*.
in continuare, Cheremon subliniază necesitatea harului şi a ajutorului lui
Dumnezeu, pentru că fiinţele umane nu pot împlini nimic din ce are
importanţă pentru mântuire, fără ajutorul lui Dumnezeu. Toate eforturile
luptei pentru abstinenţă, adică singurătatea şi p osturile, privegherile ţi*4

"Üuibu* manifeste colligitur non solum actum, venim etiam cogitationum

bonarum cx doo cue principium, qui nobis et initia sancUic voluntatis inspirât ct
virtutcra atqunc oportunitatem corum quae rccte cupimus tribuit peragcndi
(Ibidem, XUf, 3.1150-131; P.S.B., nr. 57, p. 532).
4 "qui et inciplt quae bona sunt et exsequitur et consuinmnt in nobis" (Ibidem, p.
151; P.S.B., nr. 57, p. 532).
! Ibidem, XI11,4, p. 131| 152; P.S.B., nr. 57, p. 532.
"qui «lc<> tot« jtpirilus su I contrilione dcscrulunt" (Ibidem, III, 5, p. 153; P.S.B., nr,
57,1 533).
330
lecturile* au nevoie de ajutor pentru a fi lucrătoare. SUbâcteea firi u m k
inhibă în mod inevitabil e t e r şi c a mai a i t e t dorinţă ş> ^ r> « r
pentru bine. d a c i mila divină n u aoonk punerea penau a le m t p O m şa
când dorinţa este pufteraacâ. pot să apari circumstanţe care pot să4 înde­
părteze pe ascet de la a îndeplini ceea ce doreşte de i ţ t . deoarece aceaae
circumstanţe sunt în afara controlului asceaaloL

b ) C apitolele 7-18
Cassian începe capitolu l 7 al Convorbirii a X llI-a cu rr spin-g? rr a clară a
învăţăturii lui Augustiii, care susţinea că Dumnezeu ou doreşte
tuturor. Cassian arată că Dumnezeu L-a făcui pe om nu spre pic a t, ci să
trăiască veşnic, şi acest scop rămâne neschimbat . Când Dumnezeu vede cea
mai mică scânteie de bunăvoinţă intr-o persoană, pe cam Dumnezeu însuşi a
stârnit-o în inima persoanei respective, o hrăneşte, pentru că El doreşte
mântuirea fiecărei fiinţe umane. Cassian îşi întăreşte susţinerea citând l. Tîm.
2, 4; ML 18. 14; IL Samuel 14, 14; lez. 33, 11 şi ML 11, 28. Cassian îl
combate pe Augustin susţinând faptul că a-ţi imagina că Dumnezeu doreşte
ca numai unii să fie mântuiţi, iar alţii nu, este un mare sacrilegiu iingentius
sacrilegius). Cei care pier, pier împotriva voinţei lui Dumnezeu. Harul lui
Hristos este la îndemână totdeauna şi Hristos oferă harul Său fiecăruia. Mai
mult decât atât, Hristos cheamă pe fiecare. Dacă mi ar fi aşa, atunci nu toţi
sunt vinovaţi de păcatul originar sau de păcatul actual şi moartea nu poate
trece la toţi oamenii. In consecinţă. Dumnezeu aduce peste oameni ceea ce
este pentru propriul lor bine, câteodată împotriva voinţei lor. Altă dată.

“ . ..in multis, imrao in omnibus pomii ostendi semper auxilio dei homines mdigcrc
ncc aliquid humanam fragi litatem quod ad salutem pertinet per sc solam. id est
sine adiutorio dei posse perficere** (ibidem, XIII, 6, p. 153 —154; PJS.B., nr. 57, p.
533).
Astfel, filozofii păgâni şi abstinenţa lor este o disciplină fragilă şi provizorie care
nu poate fi comparată cu “puritatea perfectă” a castităţii, care este darul lui
Dumnezeu Vezi pe larg Lauren Pristas, The Theological Anthropology of John
C assian, Ph. D. diss, Boston College, 1993, p. 276.
“Propositum namque dei, quo non ob hoc hominem fecerat ut in perpetum vivercL
manet inmobile" (Conférence XIII, 7, cd E. Pichéry, S.C., nr. 54, p 155, P.S.B.,
nr. 57, pi 534).
Inima umană, creată In principiu bună de către Dumnezeu, rftm&ne capabilă de o l
“scânteie”, dar Dumnezeu este acela care aprinde scânteia din “cremenelc greu al
Inimii noastre” . Vezi* Carlo Tiblletti, Giovanni Casslano. Formazione c dot-
trlna. In “Augustinianum”, l. XVII, (1977), p 370 - 373; Sf. Vasilc cel Mare.
A scctlcon parvum , Utl. Kiauz Zelzer In “Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum
Lntlnorum” , t. 86, Vienna; Hoclder - Pichler - Tcmpoky, 1 9 8 6 ,2 ,1 6 - 17, p 11
331
 Dumnezeu întârzie sau previne cele m a i oribile efecte a le comportamentul,
uman şi-i atrage pe indivizi, pe fiecare in parte, înapoi, la mântuire.
În capitolul 8, Cassian stabileşte că providenţa dumnezeiască are ca scop
aducerea oamenilor la mântuire fi nu împlinirea dorinţelor lor personale
Dragostea lui Dumnezeu şi bunătatea Sa întotdeauna caută ceea ce este mai
bine pentru o persoană şi nici o insultă sau injurie nu poate să>L determine pe
Dumnezeu s i înceteze de a-I păsa de mântuirea acelei persoane. Ocrotirea
dumnezeiască întotdeauna însoţeşte fi precede providenţa divină, rămâne cu
persoana m toată vremea fi de aceea, “când E l a văzut in noi vreun început de
voinţă hună. îndată, Iluminează, întăreşte şi stim ulează această voinţă spre
mântuire asigurând o creştere la ceea ce E l însuşi a plantai sau a văzut
venind din efortul nostru'*. Bunătatea lui Dum nezeu îi inspiră pe oameni, pe
fiecare în parte cu dorinţe sfinte, creează ocazii prielnice fi le arată acelora
care sunt în greşeală, drumul mântuirii. Ideea acestui capitol este că orice
acţiune pe care o face Dumnezeu, este destinată pentru mântuirea persoanei
Această dragoste absolută pentru umanitate, nu poate să fie schimbată de
comportamentul uman. Dumnezeu nu numai că insuflă cu bunătatea Sa
dorinţe sfinte, dar ne şi pregăteşte ocazii favorabile în viaţă pentru a .putea
săvârşi fapte bune, arătând celor rătăciţi calea mântuirii.
fn capitolul 9, Cassian arată că nu este uşor de înţeles, “cum se face că
Domnul p e de o parte dă celor ce cer, se descoperă celor ce-L caută,
deschide celor ce hat. iar p e de altă parte se descoperă celor ce rtu-L caută,
apare şi răspunde celor ce nu-L întreabă Câteodată, Dumnezeu îl atrage pe
oameni împotriva voinţei lor, la m ântuire“10, iar celor c e vor să păcătuiască le
taie posibilitatea de a-şi îndeplini această dorinţă. Cu o serie de texte bibhcc,
Cassian aduce argumente puternice pentru a confirm a opinia că liberul arbitru
funcţionează alături de harul dum nezeiesc. Cassian sc întreabă: ce altceva se
a r a tă in toate cele de mai sus, dacă nu harul şi libertatea voinţei noastre?
Omul poate uneori prin propriile sale porniri să tindă către virtuţi, dar
întotdeauna are n evoie d e ajutorul lui D um nezeu11. Cassian juxtapune o serie
de texte biblice pentru a demonstra că Scriptura într-adevăr învaţă ambele

“cum in nobis ortum quendam bonae voluntatis inspexent, inluminat cam

confestim alque confortât et incitât ad salutem, incrementum tribuens ei quam vel
ipse plantavit vel nostro conatu vident emersisse" (Conférence XIII, 8, ed E.
Pichéry, S.C.. nr. 54, p. j 58; P.S.B ., nr. 57, p. 536).
“non facile Humana rstione discemitur quemadmodum dominus (...) invitos
adtrahat ad salutem” (ibidem, XIII, 9, p. 158 - 159; P.S.B., nr. 57, p. 536 - 537).
“nisi quad m his omnibus et gratia dei et libertas nostri declaratur arbitrii, quia
etiam suis interdum motibus homo ad viitutum adpetitus possit extendi, semper
vero a domino indegeat adiwari?” (ibidem, XIII, I, p. 160; P.S.B., nr. 57, p. 537).
adevăruri. Cassian arată mai departe, că uneori “din bunătatea naturii care ne
este dăruită de bunătatea lu i Dumnezeii''1, aduce începutul unei voinţe bune,
dar aceste începuturi nu pot atinge performanţa, împlinirea a ceea ce este bun,
decât dacă sunt călăuzite de Dumnezeu.
In capitolul 10, Cassian continuă discuţia din capitolul anterior, com­
parând iarăşi pasaje biblice, pentru a afirma că Scriptura învaţă ambele ade­
văruri, atât al libertăţii voinţei, cât şi al slăbiciunii voinţei, care au stringentă
nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Cassian face uz de numeroase texte icrip-
turistice pentru a da consistenţă poziţiei sale, care nu este compatibilă nici cu
doctrina pelagienilor, nici cu cea a augustimenilor. De fapt, prin concluziile
pe care le trage din textele respective, el respinge atât pe Pelagiu, cât şi pe
Augustin.
In continuarea dezbaterii (capitolul l i ) , Cassian îşi îndreaptă atenţia
asupra unei probleme, pe care el o consideră destul de confuză, necesitând o
clarificare. Problema care se pune este “ dacă Dumnezeu Se milostiveşte de
n o i p e n tr u că n o i m a i întâi arătăm un început de bunăvoinţă, sau dacă lui
D u m n ezeu i i este m al întâi milă de noi şi începutul bunăvoinţei noastre
u rm e a ză d u p ă această m ilă” '3. Desigur că fiecare din aceste două extreme,
pe care Cassian încearcă să le evite - adică pelagianismul şi augustianismul -
înclinând spre o latură, cu respingerea celeilalte, duc la eroare. Dacă lăsăm
începutul bunăvoinţei sau voinţei bune în întregime pe seama puterii umane,
nu putem explica exemplele prigonitorului Pavel şi a vameşului Matei, dintre
care unul a fost chemat la mântuire, pe când chinuia sau vărsa sângele celor
nevinovaţi, iar altul se îndeletnicea cu silnicii şi jafuri publice. Pe de altă
parte, dacă credem că “începutul bunăvoinţei noastre este insuflat întotdea­
una d e harul lui Dumnezeu”,1* cum vom putea explica credinţa lui Zaheu, sau
evlavia acelui tâlhar răstignit pe cruce, care, prin dorinţa lor, au ajuns in
împărăţia cerească înainte de a fi chemaţi în chip deosebit la aceasta, pre­
cedând prin dorinţa lor răspunsul harului. Mai mult decât atât, dacă faptele
bune şi mântuitoare sunt în întregime merite ale voinţei libere, atunci de ce
Scriptura include rugăciunea persoanelor care au fost foarte răbdătoare şi l-au
rugat pe Dumnezeu să lucreze în ei. In acelaşi timp, exemplele scripturistice
arată că Dumnezeu adesea foloseşte alegerile rele ale voinţei libere, pentm a
îm plini planul său divin. D in aceste fapte Cassian trage concluzia că şi harul
lui Dumnezeu şi libera voinţă, apar intr-adevăr opuse una alteia, dar de fapt1 234

12 “per naturae bonura, quod beneficio creatoris indultum est" (ibidem).

13 “utmm quia initium bonae voluntatis praebuerimus misereatur nostn deus, an quia
deus miseratur conscquamur bonae voluntatis initium” (ibidem, XIII, 11, p. 162,
P.S.B., nr. 57, p. 538-539).
14“a gratia dei semper inspirari bonae voluntatis principia" (ibidem).
333
su n t am ândouă în arm onie şi a o retrage pe oricare dintre ele, înseamnă a
sparge “regula d e credinţă a B isericiC '.
Iată cât de echilibrată este concluzia lui Cassian: “A tu n c i câ n d D u m n e ­
zeu vede că n e îndreptăm spre bine, n e în tâ m p in ă , n e conduce şi ne
în tă reşte. .. şi dim potrivă, dacă vede că ne îm potrivim , sau că suntem călduţi,
aduce în inim ile noastre îndem nuri m ântuitoare, p rin care să reapară şi să
întărească în noi bunăvoinţa (sau voinţa bunăj ” 1516.
Precizăm că teologii romano-catolici - printre care şi E. Pichery - devin
confuzi atunci când combat ideea clară a Sfanţului Cassian, după care omul a
păstrat, la cădere, prin bunătatea lui Dumnezeu, putinţa de a face binele cu
ajutorul Lui şi prin libertatea acordată tot de El. Ferindu-se de predes-
tinaţionismul în cadrul căruia se învârtesc, ei nu ştiu cum să împace binele pe
care-1 mai acordă omului după cădere, cu ideea că numai Dumnezeu îl mai
săvârşeşte .
în ca p ito lu l 12, Cassian dezbate şi combate o altă eroare doctrinară a lui
Augustin, şi anume aceea a că d erii radicale sau a decăderii totale. Cassian
precizează că nimeni nu trebuie să creadă că Dumnezeu l-a creat pe om în aşa
fel încât acesta să nu poată să dorească şi să împlinească ceea ce este bine. El
obiectează din cel puţin două motive: întâi, nu putem afirma că Dumnezeu i-a
acordat omului libertatea de alegere, dacă el vrea şi poale face numai rău, iar
binele nu e lăsat să-l voiască sau să-l facă de la sine17. în al doilea rând, se
precizează că Scriptura învaţă că, după cădere, omul a putut cunoaşte binele
şi a fost capabil încă dc a-1 face18. Cassian aminteşte citatul din Facere 3,22,
în care, după cădere. Dumnezeu proclamă omul capabil să săvârşească şi
binele, nu numai răul. Teologii apuseni declară omul‘incapabil dc bine, dar
sunt siliţi să recunoască faptul că, după cădere, omul a păstrat libertatea de a

15 “ Hacc ergo duo, id est vel gratia dci vel liberutn arbitrium sibi inviccm videntur
adversa, sed utraque concordant ct utraque nos pnriter dcberc suscitcre piclalis
rationc colligim us, ne unu horurn horn ini sutrnhcntcs ccclesiasticac (idei regulam
excctsisae videamur. Nam cum videri nos dcus ad bonum volle defectcrc, ocurrit,
dirigit alquc conform i... Bt rursus si nos noile vel, mtcrpuisac perspexorit,
adhortationcs salutifcras odmovet cordibus noştri», cuibus voluntus bono vel
rcpurciur vel for molur in nobis" (ibidem , p. 163 164; I’ .S.B., hr. 37, p. 340).
16 Vezi pc larg: Conference, S.C., nr. 54, p. ¡62 168.
17 "Alioqutn nec liberum ei permisit arbitrium si ci tuntummodo milium ut velit ct
posxil. bonum vero a scmcl ipso nec volle nec pose concessit" (Ibidem, XIII, 12,
p 164. nr. 57, p. 540).
IM In Convorbirea sau C m ifcrinfa X III, 12, Cnssiun citează textul do In Facere 3,
22, unde se precizează că după cădere, Adum cunoaşte atât binele cât şl ritul şl
K o m aiii 2 , 14-16, unde se spune că ricurnurile (sau păgânii) tiu un mod nnturul tutu
cel puţin o cunoaştere limitată n togii.
săvârşi fapte bune din punct de vedere moral, dar adăugând că “acestea nu
duc la v ia ţă ” A ceastă susţinere e împotriva Scripturii (Rom. 2, 14; în­
toarcerea tâlharului; a lui Z aheu; a Sfântului Apostol Pavel). Ideea că omul a
pierdut şi harul şi darurile pretem aturale, nu se acordă cu faptul că el e
capabil să producă şi fapte bune. D upă cădere, Adam a câştigat ştiinţa răului
pe care n -o avea, dar n-a pierdut ştiinţa binelui, pe care o primise mai înainte.
Cassian avertizează apoi: “d e aceea trebuie să avem grijă ca nu cumva să
lăsăm to a te m eritele sfin ţe n ie i lu i D um nezeu, in aşa fe l încât să atribuim
naturii um ane d o a r ceea ce este rău ş i pervers”l . Gândul lui David de a
construi tem plul a fost de la sine şi în acelaşi tim p a fost bun şi fiecare fiinţă
um ană poate de la sine să nutrească gânduri bune. MD eci putem f i siguri că
oricărui su fle t îi su n t să d ite d in bunăvoinţa C reatorului sem inţele virtuţilor.
D ar da că a cestea nu su n t sp rijin ite d e ajutorul lu i Dumnezeu, nu pol ajunge
la o d ezvo lta re d esă vâ rşiţiP*2 . Cassian respinge mai departe o altă idee pe
care el o înţelege ca fiind din învăţătura lui Augustin, şi anume aceea că
om ul, în urm a păcatului, a pierdut libertatea voinţei. P ăsto ru l lui H erm a ne
învaţă foarte lim pede că om ul e liber să încline fie într-o parte, fie în cealaltă,
în această lucrare se spune că doi îngeri stau alături de fiecare din noi: unul
bun şi altul rău , dar că este în puterea omului de a alege pe cine să urmeze21.
Cassian precizează că în om există întotdeauna libertatea de alegere, care
poate să accepte sau să iubească harul lui Dumnezeu22. Mărturia oferită de
Păstorul lui H e r m a dovedeşte faptul că om ul a păstrat libertatea o dată cu
ideea de bine şi d e rău, pe care le poate pune în aplicare, având, ţâră încetare,
ajutorul h aric în săv ârşirea virtuţilor. E l începe această demonstraţie cu citatul
A postolului Pavel din R o m a n i 2, 14-16, care este el însuşi suficient pcntni a
arăta că om ul n -a pierdut cu totul ceea ce nu era datorat naturii umane.
Suntem deci foarte departe de predestinaţionism . Celelalte citate aduse de SI".
C assian dezvoltă şi aprofu ndează acelaşi adevăr pe care II va susţine pleiada
m arilor S finţi P ărinţi contem porani cu el.9

9 "Unde ouvendum nobis cst, ne ita nd dominum omnin sanctorum menu

rcfcrumuH, ut nihil nisi id quod malum ndque perversum cst humnnoc lulscribnimis
notunie" (Ibidem , X III, 12, p. 165; P.S.B., nr. 57, p. 541).
"nut nobis ne quid boni unqunm sopcrc nut cogitate poHsimus, nsturnlilcr done*
gatur. Dubitari ergo non potest incuse quitlotti omni an¡nine nnturnlitcr virtutur
scminii bcncficio creatoris inserts: sed nisi huoc opitulntione dci tvictim cxcitntu nd
incrcmcntum perfect ionis non potemnt pervenire" (Ibidem, p. 16ft; P.N.I!., m. 57.
p. 541 -5 4 2 ).
"Adincerc... hominl in qunmlibet partem arbitrii libertntom" (Ibidem).
“Bd idcirco tunnel in homine liberum semper arbitrium quod grntinm dci poMit
vol noglegcrc vel nmarc" (Ibidem, p. 167; P.N.I!., nr. 57, p. 542).
135
 La acest punct al Convorbirii X III, capitolul 12, Cassian ac întoarce la
substanţa reală a propriului sfiu argument. Omul a avut întotdeauna piliere»
libertăţii de alegere, dar harul lui Dumnezeu este necesar în permanentă pentru
ca aceasta să poată funcţiona. Cassiun subliniază şi întăreşte încă o dală acest
fapt arătând câ pentru lucrarea mântuirii este nevoie de ajutorul dumnezeiesc,
adică de har. HI prezintă câteva seturi de pasaje scripturisticc comparate, care
sprijină sau argumentează libertatea de voinţă, cu acelea care subliniază ne*
cesitatca harului dumnezeiesc. Alte câteva seturi compară textele în care voinţa
liberă precede harul cu acelea în care harul precede libera voin(ă.
Scopul pe care îl urmăreşte Cassian când prezintă această problcmfl este
de a arăta că Dumnezeu este stăpânul acestui proces şi acţionează în mod
providenţial pentru a atrage pe fiecare individ în parte spre mântuire.
Cassian începe capitolul 13 afirmând concluzia din capitolul 12: “întot­
deauna harul lu i Dumnezeu lucrează in bună p a rte in com pania libertăţii
voinţei noastre, p e care o ajută în toate, o ocroteşte ş i o apără, uneori
aşteptând de la ea unele sem ne sau încercări d e bunăvoinţă, ca să nu pară că
o/eră darurile Sale unui trândav care doarm e în adâncă nepăsare"2'.
Totuşi harul lui Dumnezeu rămâne gratuit, mai ales, eă pentru nesemni­
ficativele eforturi umane, Dumnezeu oferă daruri atât de nepreţuite, ca nemu­
rirea şi fericirea veşnică. în cazul tâlharului de pe cruce, credinţa sa vine
întâi, dar făgăduinţa raiului pe care i-o face Hristos a fost cu siguranţă un dar
tot gratuit. Cassian de asemenea, citează exemplele proorocului David şi a
Sfântului Apostol Pavel. Să nu credem, spune Cassian că pocăinţa aceea a
regelui David prin cuvintele: “Am păcătuit înaintea D o m n u lu ii-a spălat
cele două păcate atât de grave, ci bunăvoinţa lui Dumnezeu. Desigur, este
meritul lui că a recunoscut cu umilinţă păcatul, dar este darul milostivului
Dumnezeu, că într-un timp aşa de scurt a dobândit iertarea pentru nişte crime
aşa de mari. Deci “oricât de m ult poate să se străduiască fire a omenească
slabă, ea nu va putea f i p e măsura darurilor viitoare şi n u va m icşora prin
ostenelile sale în aşa m ăsură h a ru l dum nezeiesc, în câ t acesta să nu fie
întotdeauna g ra tu itW , Capitolul se încheie cu mărturisirea Sfântului Apostol
Pavel că el şi-a obţinut apostolatul prin harul lui Dumnezeu, dar totuşi afirmă
că el a răspuns harului dumnezeiesc: “Ş i harul lu i D um nezeu in m ine n-a fost
zadarnic, ci m-am ostenit m ai m ult decât e i toţi. D ar nu eu, ci harul lui21*4

21 “Et ita semper gratia dei nostro in bonam partem cooperatur arbitrio atque in
omnibus iliut adiuat protegit ac défendit” (ib id e m , XIII, 13, p. 168; P.S.B., nr. 57,
P 543).
24 “Quantumlibct ergo enisa fuerit humana fragilitas, fiiturae retributionis par esse
non poterit mec ita laboribus suis inminuet gratiam, ut non semper gratuita
perseveret” (ibidem , p. 169; PJS.B., nr. 57, p. 543).
336
Dumnezeu care este in m ine." Cassian interpretează cu multâ profunzime şi
subtilitate mürturisireu lui Favel: când /le e "M-am ostenit". el urată contri-
buţiu propriei lui libertăţi. Cuvintele: "Dar nu eu ci harul lui Dumnezeu",
subliniază puterea ocrotirii dumnezeieşti, iar când zice: "cu mine", recunoaşte
cft harul a lucrat în cooperare nu cu un trândav fără grija, ci cu unul care
transpirfl muncind. Trebuie s i precizăm c i avem aici o respingere cla ri a
peiagianlsmulul.
Mai departe, în capitolul 14, Cassian prezintă faimosul exemplu al lui
Iov. Cassian învaţă că, în lupta lui Iov cu diavolul, harul direct al lui
Dumnezeu a fost îndepărtat. Iov a luptat şi a câştigat prin puterea lui proprie
nu prin puterea lui Dumnezeu. în acelaşi timp, Cassian avertizează că oricine
trebuie să înţeleagă că Dumnezeu doar i-a îngăduit lui Satana să-l ispitească
pe Iov, în m ăsură cu gradul de ispitire la care Iov ar fi putut să reziste fără
intervenţia specială al lui Dumnezeu. De aceea harul lui Dumnezeu nu a fost
cu totul absent din el25. C u alte cuvinte, Cassian consideră că şi retragerea ha­
rului interior de către Dumnezeu, pentru nevoia sau grija pentru o persoană,
se arată să fie de fapt tot har.
Cassian continuă să dem onstreze că Dumnezeu doreşte să încerce credinţa
unei persoane pentru a întări acea credinţă, şi totuşi, credinţa acelei persoane
care e atât de încercată, nu este credinţa insuflată direct de Dumnezeu, ci mai
degrabă o credinţă pe care persoana poate să o arate prin voinţa sa liberă de
îndată ce a fost chem at şi lum inat de Domnul. După aceea, harul îndepărtat
pentru puţină vrem e, pentru a dovedi credinţa persoanei, se întoarce, pentru a
ajuta libera voinţă încă o dată. Cassian concluzionează aceasta din câteva
exemple şi pasaje din Scriptură.
Cassian citeză apoi I. Cor. 10,12-13, pentru a învăţa că omul poate să cadă
prin slăbiciunea propriei voinţe şi că Dumnezeu nu va îngădui nimănui să fie
ispitit dincolo de ceea ce poate să suporte, aceasta demonstrând ajutorul sau
harul lui D um nezeu. Ispitele dovedesc libertatea voinţei, iar lupta contra lor
dincolo de puterea noastră dovedeşte, de asemenea, intervenţia harului divin,
care cum păneşte asaltul ispititor. Toate aceste texte scripturistice, spune
Cassian, dovedesc că harul dumnezeiesc stârneşte sau aţâţă voinţa liberă a
omului, dar nu o ocroteşte şi nu o apără în aşa fe l, încât s-o facă s i nu
lupte cu propriile puteri împotriva duhurilor rele. Astfel, învingătoare fiind,
să recunoască puterea lui Dumnezeu, ia r învinsă, să-şi înţeleagă slăbi­
ciunea ş i să înveţe astfel să nu spere în vitejia sa c i în ajutorul divin pe care
să-l ceară veşnic ca ocrotitor.

25 “gratia dei non in totum illi defuisse” (ibidem, XIII, 14, p. 170; P.S.B., nr. 57, p.
544).
337
 în finalul capitolului, C assian ilu stre az ă m ila n e m ă rg in ită a Creatorului,
cu exemplul unei m am e iub ito are şi co n ştiin c io a se , c a re întotdeauna caută
ceea ce este mai bun pentru copiii ei. A stfe l, a c e a sta "cu g rijă poartă mult
timp la sân p e un copii, pân ă când ii învaţă să m eargă: m ai întâi ii iasă să se
târască, apoi, ridicat în picioare ii ţine cu mâna, ca să-I silească să facă
paşi, îl lasă câte puţin ş i d a că -l vede că se clatină, p e dată ii sprijină, iar
dacă a căzut ii ridică ş i f ie îi fereşte de a m ai cădea, fie îi lasă să cadă încet
şt-l ridică iarăşi. Când însă in creşterea iui, din copil a ajuns ia adolescenţă
ş i tinereţe, mt-l îm piedică de la unele încercări ş i osteneli, c i îl lasă să se
deprindă cu greutăţile ş i chiar să -şi m ăsoare fo rţele cu anumiţi rivali de
seama lu i Cu atât mai mult. Tatăl ceresc a l tuturor, cunoaşte p e cel p e care-l
poartă kt sânul harului Său. P e acesta îl deprinde cu virtutea, lâsăndu-i
libertatea voinţei dar supraveghindu-l îl ajută când este in nevoi il aude
când 3 cheamă ş i nu-l lasă p e c e l ce~L caută, c i-l sm ulge de la primejdie,
uneori chiar fără ca acesta să ştie
Cassaan revine, m c a p ito lu l 15, la u n a sp e c t fo arte im p o rta n t a l învăţătura
sale şi anum e că D um nezeu ch eam ă p e o am en i ta m â n tu ire în m od un sau i
feluri diferite: M ai întâi c ite a z ă textul d e la R o m . 11, 3 3 : “ Neîncetate sunt
ju d e că p ie h u Dumnezeu ş i n ep ă tru n se c ă ile L u i" , p e n tru a a firm a încă o dată
modurile în care D um nezeu lu crează, p re z e n tâ n d a p o i c â te v a d in modalităţile
to a n e diferi :e în care D um nezeu a ch em at an u m ite p e rso a n e .
N ristos p i ales pe A postoli p rin co n sid e ra ţia sp o n ta n ă a h aru lu i S ă u ', în
f e ^ e e ei an m ântuirea. El l-a p rim it p e Z a h e u în tim p c e acesta se
i $ă apuce să-L vadă. l-a tras p e Pav el c h ia r şi îm p o triv a v o in ţe i sale şi
a « p aserii sale2*. P e altul l-a ch em at şi n ic i m ă c a r n u i-a în g ăd u it să-şi
lagpoape ta tu . tai tim p c e chem ându-1 p e C o rn e liu s, D u m n e z e u a răspuns
i ^ d n a i b r safe. Ţoale aceste ex e m p le l-a u d e te rm in a t p e C assian să

* p i aumx m l mjm| sevL-c:a dm parolum shat gestae, ut qaandoque ingredi decent,

a praam qaadeat eua repo it pennant. d o n erecium ut altenus ptssiNs
deu crae same vtttmk msaramt. max paakikn derehetum si utubaoass
> u rx paariMB aqaefcaalk . nan—c a suaoyit. tapsura ingx ct vei arcet a casu 'd
atom deadae fcnmrr smeas d r a t post namam c m « a :w cum ad puentam vei
afekaoomae ac n w m ii perduxerit rofer quaedam etum pondcra v d fe w e
qadfea > a d p o m ir sed aetcemcur Kuusgxt ct cum armults docenarer pent:-.',
judoe (^m|| caeksos ¿He oamman p a s aovi quem skat grabae suae pssti
qaem f e m t « l a M k aW m o ia ccaspccat sw> cxerceat ad virtmem, ct taccs
»emu tabammem. e t a d l voeaafem. aon relmpri» qaacreaiesa. criet de poricafe
■amtam m am ■m om em ' (a&o&nt, p l T J - l" * . or. 57. p. 54&)
I p m m i g H m r m e d p u c x i x ' M&*dria X1U, IS, p. I X PJSJBL. or. 5'.
>C\
mmmmi fe n la PaafcnT M N dnX
tM
precizeze că “fii multe feluri, cu mare fi nepreţuită dragoste dăruieşte acea
înţelepciune a lui Dumnezeu mântuirea oamenilor. Fiecăruia după copaci-
lalea lui îi împarte Dumnezeu harul dărniciei Sale, Chiar şi vindecările, a
găsit cu cale să le facă nu după puterea măreţiei Sale, ci după măsura
credinţei în care l-a găsit p e fiecare, sau pe care a împărţit-o El însuşi
fiecăruia
Cassian arată, citând cazuri individuale in care Hristos a răspuns cu
binecuvântările Sale, mai ales a vindecării, in feluri diferite, potrivit cu gradul
de credinţă al fiecăruia care căuta şi cerea, "căci dărnicia lui Dumnezeu este
pe măsura credinţei o m e n e şti30.
Cassian explică in capitolul 16 că nu a dat aceste exemple pentru a atribui
partea principală a mântuirii omului, credinţei. Aici el combate “pe unii fără
de lege, care punând lotul p e seama libertăţii voinţei, consideră că harul lui
Dumnezeu, se dăruieşte după meritul fiecărei persoane”31. Neîndoielnic că
aici Cassian combate pelagianismul, care punea totul pe seama libertăţii vo­
inţei, neglijând importanţa harului dumnezeiesc.
Cassian declară categoric că Uharul lui Dumnezeu este nemăsurat şi că
uneori trece de hotarul necredinţei omeneşti"32.
Pe parcursul capitolelor 16 şi 77, Cassian rezumă pentru cititoni săi,
miezul sau esenţa învăţăturii sale, arătând foarte limpede că “ fii felurite şi
nenumărate chipuri şi p e căi necercetate. Dumnezeu aduce mântuirea
neamului omenesc. Pe cei ce voiesc şi sunt însetaţi de aceasta. îi îndeamnă la
o mai puternică înflăcărare, iar pe unii îi sileşte chiarfără voia t o r .
Câteodată. Dumnezeu ajută o dorinţă deja prezentă pentru bine, astfel
încât binele să poată fi împlinit, sau altădată. Dumnezeu inspiră efectiv înce­
putul unei dorinţe sfinte apoi garantează, dăruieşte şi începutul şi perseve­
renţa bunei lucrări. Când Dumnezeu cheamă mai întâi pe cel recunoscător

' “E l ita multiformis ilia sapienùa dd sahitem hominum multiplici aique iasau-
tabili pietate dispensat ac secundum capacitatea uniuscuiusque ouam suac
largitaùs inpertit, « ipsas quoque cunbooes non secundum umfcroemoaiestans
suae potentiam . sed secundum mensuram fetei, in qua uaumqucmque reppem vei
stout ipse partitus est. mahierit exercenT (tbidewt. p. 175: P-SJk. ar 57. p 54“"*
*.
* “Et ira larguas dd secundum capacitatea humanac fetei aoata tpsa Kxmaur "*
(Ibidem, p. |7 6 ; ftSJBL, a r 57, p. 547).
11 “quonmdam (...) qui totuca tibao arbîtrio dcpuUate erata« da depatan
secundum mentuna umuscuiusque detîniuat“ (ibidewt. XIII, ta. p. I'tv P-S&. v
57, p. $481
v ”Scd absoluta piane proauotstiamus seateu eca« evteenre «ratum in n
traasgmi: hmaaaae latedum lafidetotatxs mgietus“ (¿redit '
v “dnrersts atquc umaacris modis et escuoMbtous u » teu« tei««* #eecr»
procurare" {itâtem, X1U, 17, p. fTs. P-SJBL ar 5", p. 5401
 sau lipsit dc bunăvoinţă atrăgându-l spre mântuire, Dumnezeu este Ocrotitor
şi Mântuitor. Când Dumnezeu îi ajută deja pe cei care se străduiesc, este
Sprijinitor şi Refugiu. Omenirea nu poate să înţeleagă însă deplin această
marc dărnicie a Providenţei lui Dumnezeu3435. Apostolul Pavel a înţeles aceasta
când a strigat, în Rom. 11,33-34: “O, adâncime a bogăţiilor Înţelepciunii şi
cunoaşterii lui Dumnezeu. Cât de nepătrunse sunt judecăţile Domnului, de
necercctat sun căile Sale. Pentru că cine a cunoscut înţelepciunea lui Dum-
nezeu?
De aceea, “oricine va crede că poate m ăsura cu m intea omenească adân­
cimea acelui abis nemăsurat, va încerca să golească d e conţinut admirafia
acestei ştiinţe, de care s-a înspăimântat acel m are învăţător a l neamurilor.
Căci cel ce crede că poate să cuprindă cu m intea sau să exprim e în cuvinte
toată dragostea şi providenţa cu care D um nezeu lucrează mântuirea
oamenilor, acela fă ră îndoială că, făgăduind adevărul cuvintelor apostolice,
va afirma, cu nelegiuită îndrăzneală, că se p o t cerceta judecăţile lui
Dumnezeu şi l se p o t afla căile”36. Dumnezeu afirmă aceasta în Isaia 55,8-9,
care spune că gândurile şi căile lui Dumnezeu sunt diferite şi mult mai înalte
decât gândurile şi căile omului.
Pe parcursul capitolului 18, Cassian îşi rezumă şi apără susţinerea sa. El
spune că învăţătura sa nu este întemeiată pe o argumentaţie speculativă, ci ea
a fost înţeleasă mult mai clar de aceia care au aflat-o nu din cuvinte de
flecăreală, ci din experienţă37. Mai degrabă este dovedită printr-o credinţă
sigură şi prin experienţă tangibilă38. Aceste concluzii ale lui Cassian vizează
cu siguranţă unele învăţături ale lui Pelagiu şi Augustin, care sunt cu
siguranţă “cuvinte goale". Dumnezeu - spune el - ca un tată iubitor şi ca un
medic bun şi priceput, lucrează toate în toţi fără deosebire, dar în mod diferit
Câteodată, Dumnezeu inspiră începutul mântuirii şi plantează zelul liberei
voinţe, altă dată Dumnezeu dăruieşte eficienţa lucrării şi împlinirea virtuţilor.

34 “dispensationis dei multiplicem largitatem” (ibidem, p. 179; P .S .B ., nr. 57, p.

549)
35 “o altitude divitanun sapientiae et scientiae dei quam inscrutabilia iudicia dei et
investigabiles viae eius. Quis enim cognovit sensum domini?” (ibidem, p. 178;
P.S.B-, nr. 57, p. 549).
6 “Nam qui ad plenum dispensationes dei quibus salutem in hominibus operatur, vel
mente coocipere vel disserere se posse confidit procul dubio inpugnas apostolicae
>cntctiac verritatem scrutabilia esse dei iudicia et vestigabilcs uias eius profana
pronuntiabit audacia" (ibidem, p. 179; P.S.B., nr. 57, p. 549).
“non loquacibus verbis, sed expcrientia” (ibidem, XIII, 18, p. 179; P .S .B ., nr. 57,
p. 550).
“fidenon dubia ... palpabili expcrientia conprobatur” (ib id e m , p. 180; P.S.B ., nr.
57. p 550).
Alicori Dumnezeu mântuicşte pe oameni de la cădere, împotriva voinţei lor
fără cunoaşterea lor, sau Dumnezeu dă prilejuri şi ocazii de mântuire,
protejându-i pe oameni şi prevenind atacurile. Dumnezeu ii ajută pe unu care
deja doresc şi sunt pe drum, îi trage pe alţii care sunt nedoritori şi opun
rezistenţă, determinându-i spre o voinţă bună.
Rezultă deci că nu ne este dat totul de către Dumnezeu, din moment ce ne
împotrivim întotdeauna şi stăruim în încăpăţânarea noastră, dar şi că adevă­
rata mântuire nu trebuie atribuită meritelor faptelor noastre, ci harului ceresc.
Pentru a întări şi mai mult cele afirmate, Cassian, pe lângă Scriptură, face
apel la Tradiţia Bisericii: uD e aceea, toţi părinţii dreptcredincioşi, universali
(catholicii patribus) care au învăţat desăvârşirea inimii, nu prin dezbateri
deşarte ale cuvintelor, ci din fa p te şi experienţă, spun că lucrarea darului
dumnezeiesc constă în prim ul rând în aceea că fiecare este înflăcărat de
dorinţa a tot ceea ce este bine, dar că depinde de libertatea noastră de
alegere să înclinăm într-o parte sau în cealaltă. In al doilea rând, harul
dumnezeiesc este cel prin care pot f i traduse în fapte virtuţile, dar aşa încât
să nu se nimicească puterea liberei voinţe, iar în al treilea rând depinde de
darurile lu i Dumnezeu să se stăruie în virtuţile dobândite, dar in aşafe l încât
libertatea să nu se sim tă robită. Astfel, trebuie să credem că Dumnezeu
săvârşeşte toate în toţi, îndemnăndu-ne, ocrotindu-ne şi apărăndu-ne, fără să
înlăture libertatea voinţei, p e care E l însuşi ne-a dăruit-o .
Orice amestec mai subtil al raţiunii şi argumentării omeneşti - spune
Cassian, ar trebui să fíe evitat ca periculos şi distructiv în ceea ce priveşte
credinţa, deoarece, modul în care, pe de o parte Dumnezeu lucrează toate în
noi, iar pe de altă parte, se atribuie totul liberei voinţe, nu poate fi înţeleasă
nici de simţirea, nici de raţiunea omenească3940*.

39 “Et id circo hoc ab omnibus catholicis patribus definitur qui perfectione cordis
non imnani disputatiome verborum, sed re atque opere didicerunt, divini esse
numaris primum ut accendatur unusquisque ad desiderandum omne quod bonum
est, sed ita ut in alterutram partem plenum sit libere voluntatis arbitnum: itcmque
etiam secundum divinac esse gratiae ut effici valeant cxercitia pracdicta virtutum,
sed ita ut possibilitas non extinguatur arbitni: tertium quoque ad dei muncra
pertinere ut adquisitae, virtutis perseverantia tcncatur sed ita ut cativitalem libertas
addicta non sentiat. Sic enim universitatis deus omnia in omnibus crcdendus est
operari, ut incitet, protegat, atque confirmct, non ut auferut quam semcl ipse
concessit arbitrii libertatem” (ibidem, p. 180-181; P.S.B., nr. 57, p. 550-551)
Mquia, quemadmodum ct deus omnia operetur in nobis et totum libero ad scribatur
arbitrio, ad plenum humano sensum ac ratione non potest conprehendi" (ibidem,
p. 181; P.S.B., nr. 57, p. 551).
341
 1 rrra v rn u m b *sa l a a lu i D um & EU
9 ACORDAREA HARULUI

C«ssian învaţă c i Dumnezeu oferă harul Său fiecăruia şi cheamă pe toţi

oamenii spre m istuire. Cineva ar putea comenta că acest lucru poale fi
denM ssra destul de logic din afirmaţiile anterioare ale lui Cassiant mai ales
din Aşezământul X II şi C onvorbirea a lll-a . El a arătat că Dumnezeu
doreşte mântuirea fiecărei fiinţe umane. Dacă mântuirea vine doar prin har.
arunci acel har trebuie s i fie oferit fiecărei fiinţe umane. Dacă chemarea lui
Dumnezeu este mijlocul prin care fiecare individ sc porneşte pe drumul
m istuirii, atunci acea chemare trebuie să fie extinsă la fiecare fiinţă umană.
Dor in Convorbirea X III. Cassian nu-şi Iasă argumentul deducţiilor şi
imaginaţiei cititorilor săi. In C onvorb irea X III, 7 el exprimă poziţia sa
destul de dar. Citând pe I Tim. 2,4; M ţ 18,14; II Samuel 14. 14; lezechel 33,
11 şi MLI 1. 18, Cassian a stabilit, după Scriptură, c i Dumnezeu doreşte ca
boţi s i fie mântuiţi41. El precizează că toţi cei care pier, pier împotriva voinţei
lui IXannezeu4'. Stabilind acest fapt, argumentul Iui Cassian conduce în mod
m u ra i la universalitatea ofertei harului, pe care o face Dumnezeu şi la
universalitatea chemării lui Dumnezeu.
~Aşadar, harul lu i H ristos ne este ziln ic la îndem ână şiH risto s «Vrea ca
taft să se mântuiască ş i să vină la cunoştinţa adevărului». D e aceea El ii
cheamă p e toţifă ră nici o excepţie zicând: * Veniţi la M ine to ţi cei osteniţi şi
împovăraţi şi Eu vă voi odihni p e voi». D ar dacă n u -i cheam ă p e toţi in
general, ci numai p e unii, urm ează că nu to ţi su n t îm povăraţi fie de păcatul
originar, fie de cel actual ş i că nu sunt adevărate aceste cuvinte: «Căci toţi
au păcătuit şi au nevoie de slava lu i D um nezeu» ş i n ici d e crezut acestea.
| Moartea a trecut p rin to ţi oam eniiw”43.

Nu poiem trece cu vederea faptul că aici Cassian răspunde direct modului în care
.Augustin interpretează textul de la I. Tim. 2, 4, în lucrarea sa De correptione et
gratia, 44, unde Augustin spune că termenul “toţi” se referă la “toţi cei
predestinaţi’' (PJL, L 44, coL 913).
“Qui eaim ut pereat unus ex pusillis non habet voluntatea quomodo sine ingenti
sacritegjl putandus est non universaliter omnes sed quosdam saluos fieri velle pro
omnibus? ergo quicumque pereunt. contra illius pereunt voIuntatenT (Conférence
XIII, 7. ed. E. Pichéry, S.C., nr. 54, p. 156; P.S.B., nr. 57, p. 5 3 4-535).
43 -Prterto est ergo cotidic Christi gratia, quae, dum vuit omnes homines salvos fieri
et ad agnitionem veritatis venire, cunctos absque ulla exceptione convocat dicens:
venite ad me omnes qui laboratis et onerali estis, et ego reficiam vos, si aute non
omnes universaliter. sed quosdam advocat, sequitur ut nec omnes sint onerati vel
originali vd actuali peccato nec vera sit illa sentetia: omnes enim.peccaverunt et
342
 A ici nu m ai există nici o îndoială cu privire la poziţia lui Cassian: hanii
lui D um nezeu este disponibil pentru fiecare, în orice zi44. Fiecare individ
prim eşte chem area lui Dumnezeu fără nici o excepţie45. Dacă n-ar fi fost
această u n iv ersa lita te a ch em ă rii lu i D um nezeu şi a dăruirii harului, atunci
nici universalitatea păcatului originar sau actual şi nici universalitatea morţii
nu ar fi adevărate.
T rebuie notat că aceasta nu este o dezvoltare ulterioară a doctrinei lui
Cassian, ci m ai degrabă o clarificare intenţionaţi intr-adevăr teologia tim­
purie al lui C assian nu a dus la o altă alternativi rezonabili, după cum am
putut observa în cele prezentate. Dar în C onvorbirea XIII, Cassian îndepăr­
tează orice um bră de îndoială.
O ricum , acesta nu e sfârşitul analizei lui Cassian despre chemarea lui
Dumnezeu. V orbeşte despre aceasta din nou în Convorbirea XIII, 15 când
analizează şi prezintă feluritele moduri în care Dumnezeu ii cheamă pe
oameni. In C o n v o rb ire a X III, 15, Cassian prezintă exemple de convertire, în
care uneori D um nezeu acţionează întâi, iar alteori, voinţa omului face prunul
pas spre D um nezeu. Este extrem de impodant să notăm faptul că Ioan
Cassian consideră fiecare din acestea drept exemple ale chemării lui Dum­
nezeu, incluzând acele momente în care Hristos a primit pe aceia care deja il
căutau. H ristos i-a chem at pe Apostoli în mod liber înainte să fi luat ei în
consideraţie m ântuirea, l-a prim it pe Zaheu în timp ce el se lupta să-L vadă,
l-a tras pe Pavel împotriva voinţei sale şi a răspuns rugăciunilor lui Coraelius.
Cu alte cuvinte, fie că Dumnezeu acţionează direct pentru a chema o
persoană, sau aşteaptă în providenţă pentru ca acea persoană să se întoarcă
către El din liberă iniţiativă. D um nezeu este în continuare cauza activă din
spatele convertirii. Deoarece El este stăpânul procesului de convertire,
Dumnezeu de fapt face chemarea.

egent g lo ria dei, nec per omnes homines mors petranisse credatur” (ibidem.
P.S.B., nr. 57, p. 535).
Poziţia lui Cassian se sprijină pe afirmaţiile a o serie de Părinţi şi scriitori din Răsărit
şi Apus cum ar fi: llarie de Pictavium, Ambrozie al Milanului, Sântul Ioan Gură de
Aur şi alţi scriitori aparţinând Şcolii alexandrine. Vezi amănunte la: Jean Chêne, Les
origines de la controverse semi-péiagienne, in “Année théologique augus-
tinienne”. L XIII, (1953), p. 74-75; Louis Capéram, Le problème du saint des
infidèles, Toulouse, p. 263 şi Peter D. Carras, S t Augustine and SL John Cassian
on Human Destiny, Human WOI and Divide Grâce..., p. 256
45 Precizăm că acest fapt a fost învăţat şi de Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilia XV,
la Romani, în P.G., t. 60, col. 539-548.
343
 A flMtMN IM MBBilU a i YUli

. H a | I mm ■ H H Ş iH | fi** Vaaa Caaaan Smpaâ ck care m m ^dam m * ■

p — fiH a A a a «| fc rric » larrtni r mk \ — m i .. ca cacaşţa €•— »*■*
IM \ n , * « a i cfl «4 fie j h id ia b a a n p , i e d L l i sfirpL y-nt u~
jfiferihl i p rit :N k .4 a l fie la d e s L M m care ncbac pusă sa
m m m * m m C a d îar-adev fer a ’xr*îaat necesssass afesotot* » banda a
( a a t t n i V B * O c u a a K a C a t w f e r i V in nfeekaoâ ® ad ri
t B p n i f c i C a m a va itmpnprn <âe fapt că a jt cate. D a n a a :
a a t feaMhae icter; if ia f e a la C a s a i « a p ia neccsăapt naacnfii i
haafifi â C a a f e in a VIU. l-fi la C a n a it â t a VIU. 3. C a a a ttmd
H ’ ■ n ita r f a a a fif « f i a A r p A jpM U bi «af l a i a ir A fi
u a a a < a f io a f i â a ş* n ş p l a « w Aacaafiri a a fic n
•» ia i re c ,. Băa D a a n î m a n e ra ri ş- pecaru g f i l r t i e b a
p o a i H a a a o r a r . a b a c . la o r a s coad a ace kt d a l a i C a r
( M f l f i D a K K v a g n la f e c o c a z u persarct ea cineva- să-să posti a ţiT .
f i n a k ş a i l r . Ca u a d «secai l« e $ k ca j r ^ a c I a f i f i r
* a f i« s y e r iĂ c r m a i a i a (jwiir m b a s . le c tu risfia . Ifiaţtae ^
Mlfei cfiaaaaaaaeftr vieţi poc s i *■*■»■■.■ dacă o persoană va creau s a a
■ H «caza v i fis ă a ce a fi Aceste c i a a a ţ r rezidă a coocr. _
p a » « s H f i la D a v a n ' ir aces fei ac a n i i că Daaaezeu îi a p d
gaada* l a e şa a f i m acţiua b a r . d a A ggraeaea şansa
M i iagriau aceie fierari cant pe ţfeepţ sa* dorite4*.
H ai «arii decac a â i pe a l a r i ce D taanezru u d i patere tuaMoniie
m m iacii H prin propna votnţă iftp duci b imifphBire eforturile, tot aşa y.
«■ccuri poare i i reuşească in bpic duhovnicească, d a c a c d d l Danezeu u
p a K g necesară patru lucrai duhovnicesc41*. In C onvorbirea XIIL 6
Caaeao arată ma. departe c i ascetul an ar purea aici s i faci faţă dificuhâylor
deşerta««. a a ifişs m ew ţtni dorinţa duhovniceasci pentru disciplină, firi
afingăcrca la Dam ezen, f ir i ajutorul şi harul Său.
D a ce ac nrvaţi Castan despre necesitatea absoluţi a harului in
C a a a a fia m X III, 7-IB? Ne învaţă oare că harul trebuie s i fie prezent şi

1Von. Lmm Cnaum i Jena Caafiea .... t fi, p. 241 - 260; Adalbert Hamnun, The
n f i i p i S f i — . f i op cu y. 5 2 0 - $ 2 1 .
"Baa ş e fia a i a «crom e ta n cogM atam un bonarum ex deo e a e princşjium
-g r is e h fia a â » « m cuc vofuntati^ m apiraT (C aa ffreo e e X III, 3, ed £. P ich fiy.
*uC, ■ 54, p 15». P i J . , or. 57, p. 532).
1 K K Xfff, 4 p 153-155; F A B ., m 57, p. 533-534
^ ^riadul jdpa oprxîuartatem eorum quae recte cupunua tribuit paragendi'
IriSfior XIII 3 p 151; PA.B., nr 57. p. 532)
•csponsaM ■ « o d f c m a o i pecara b o a r c o ş i a p n o n É n a iM k H rC i
«mbt că M « a fi c h d m m í á n c L d É t n l m «b é a . m m é . că
c c ^ C M M a c a s tto a e iM a á e ^ ro M C M M
KM fi jrâcaae m m M dhc ş e ş e cmc r f o l că h m d c m A m Ab m c m
^ ^ H p | l | | a B Í M É n L A a a ± r t róese rjsr áac am ar* Cnmor-
M ri HL * - l l d r m m i b b m i i C M M t i i u i X M . 7. Cj m m í y e d
D B M o n aM M d ciad ««áe ¡a a a o x m d c de b a í n e . anear de m í
« d d E J ira m ş t i c r a a d M l é i a M a K k M M M M e : « .í ó a s s .
o « o o a rM , o h M rcjK c í m A b c s U c " * C m v t é M B M a m m
C m m m a fin a i apos ebem area nnrversaÉI a fef D m k k i r. Ib grarrai
c m t n u a a t c r n t á a karata h a f > a m ~ p e a * oréeme. l a C m m M r *
M IL 9 P uri—r ar a m M | C ia bbo4 pror íárarad f i a k k mnaae Éranrri
k f l d M d a a B K n q c i . ţp a ra e Caanan. iacii o c m q Î M a z a n *
M a e ş a c p e o rana n n t iaaaB d caan a. C ş a a W i i o rta c i că ă a r a k a D o m n e a »
ioB oadeaurtt cooperează ca vooB ţa aoastl ia ţx c b re ' Ca s a ra ră ă a -
ra ta pe care C bbbmb o f r r ia C a a m h ia X U L M . ca liana cmc
a a lre p c şi aşmă ia ia r e p i proces de a e p e c . afirmă de «n a ra ra =crr~
« g herta u a v e ia il a ha D M a c z n ia procesai nmanariL
f tc c iz ă m c ă i r fim e o e d e p M d d d e v e d e re a l c a i a . pesaşele
C a n a f c â i X U L 7 -1 8 p o t fi r ă a r î m - m d o n d e a s p ro e c ă Io m Cj s b b
a a c re d e a a aecesiC aaea u a rv e rs a iă a k a n d a i L r D m k z c z m ceapă a
B â t o r i i . o u i a le s la c o n v e rtire . A c e a s ta v a s h ş i seo p ufc« p r r m g s ă m ân em
c ă c ita re a p e c a r e C sssîsn o f i c e c o rn ertsri ie r i r c a re D m b o b s
p arai c â n d p e rs o a n a fa c e o m iş c a re c ă ire F l, m îb w a rw g j
l u m i n ă . S itu a ţia a c e a s ta s e d a to re a z ă fa p e d r : c ă c e i b o i n r l r c a c e d k r - i_
c îtk p e C a s s ia n prin in te rm e d iu l o p tic ii h s A u g n sria . fism ârad a-si ¡ d e k s r a
a su p ra h a ru lu i n e c e s a r ş i m â n tu ito r d o a r la s a p ra ra a n n L Ia o a ţ u n a n e e să .
d ire c tă d e la D u m n e z e u a s u p ra u rn ii in d iv id d e d m k t c n tocai î w a f M
P ro b le m a c r itic ă In În ţe le g e re a n e c e s ită m absokrae a b a n d e i i i fu ra
v o r b ir e a X III, 17-18 este de a re a liz a c ă , p e n tru C iiniai
universali a lui Dumnezeu peste p ro c e s u l d e m â n tu ire , r--< şi baW
universal a l lai Dumnezeu p e n tru a c e s t p ro c e s. D u m n ezeu doreşte b m h m b c 2
fiecărei p e rs o a n e şi El lucrează în m o d v a ria t in cei m ai bun interes pea n a
a d u c e re a m â n tu irii fiecărei persoane.
Com parând învăţătura lui Cassian despre necesitatea universală a harL-'_-
din Convorbirea X II I, cu aceea din Aşezământul X II şi Convorbirea a
lil-a , se poate observa, că In Convorbirea X III sunt induse u n au rarir de

* ibidem
1 Mquontulaincumquc ocintillam (...) ipac tamquim de dure n h c e nom o ard a
e x c u d e n f ( ibidem , X III, 7 , p. 155; P.S.B., nr 57, p. 534)
afirmaţii, care nu «par în cele două secţiuni anterioare. Aceste afirmaţii
adiţionale nu sunt corecturi sau schimbări ale poziţiei sale, de vreme u
Cassian continuă să proclame necesitatea universul ă a supravegherii din
partea hu Dumnezeu In procesul mântuirii. Provocările careţi confruntau pe
Caaaian şi pe masilicni se poate să-l fi forţat sâ gândească prin implicam
înţelegerii sale anterioare intr-un grad mai înalt. Ori provocările s-ar putea si
I fi forţat să-ţi articuleze poziţia sa anterioară Intr-un mod mai elaborai, in
orice caz nu există nici un dubiu că In C on v o rb irea X III, 7-18, Cafiian p-t
propus să-şi clarifice poziţia in mod considerabil şi o reuşit cu prisotmţt
bpcwUl

4. N ECESITATEA LIBEREI VOINŢE

Tot in C onvorbirea XJH, Cassian afirm i necesitatea libertăţii de voinţă

Conferm ţa in sine pare să fie iniţiată de faptul c i, A w a Cherem on, chemând
la străduinţa constantă pentru dobândirea curăţ ici desăvârşite, spune, pre­
luând | idee din C onvorbirea XII, c i cineva nu poate niciodată să ajungă
M H g peste bine decât dacă Dumnezeu fi dăruieşte aceasta prinlr-un dar
divin Cu toate c i s-ar putea argumenta că el include libera voinţă In exem­
plul cu lucrătorii din C onvorbirea X III, 2-3, Cassian nu dezbate direct pm-
biema necesităţii liberei voinţe, până in C onvorbirea X III, 7-18.
In ump ce in Convorbirea XIII, 9 arată că Dumnezeu trage pe oameni la
mântuire In feluri diferite, Cassian spune c i este şi dificil sâ înţelegi cum
Împilarea mântuirii este legată de voinţa noastră şi in acelaşi timp este atri-
h stt harului lui Dumnezeu” . Cassian juxtapune, compară câteva pasaje din
Scripturi, jumătate dintre ele demonstrând necesitatea harului lui Dumnezeu,
c o h tf jumătate demonstrând necesitatea libera voinţe, pentru a-şi ilustra
pNKtri de vedere. Convorbirea XIII, 11 se încheie cu declaraţia că harul lui
Dumrje/cu 9 libera voinţă par sâ fie opuse dar sunt in realitate în armonie. A
m tO ft pe oricare dintre ele Înseamnă a distruge regula de credinţă a Bisericii.
Acest S£K indică indubitabil necesitatea liberei voinţe în procesul mântuirii ţi
desăvârşirii
Cassian încheie Convorbirea XIII implicând încă odată necesitatea liberei
vwaŞe când spune “cum lucrează Dumnezeu toate lucrurile în noi şi topiţi
torid cale tibtf p b îndemâna libera voinţe, nu poate fi înţeleasă de simţirea y

-«emper ş n tb de» m m o m bonam portem cooperator arbitri«* (Ibtdem, XIII, 13

| H PAA, B 57, n 543j
raţiunea omenească" . Dacă totul este lisai la îndemâna liberei voinţe atunci
încă o dată libera voinţa este cu totul necesară in procesul mântuirii
Dupa cum va deveni evident mai departe, «copul iniţial al lui Catatan n u
dc a arâta ca Dumnezeu acţionează câteodată direct ţi alta dată Dumnezeu
acţionează indirect, permiţând voinţei umane «â acţioneze ea prima. Pe
parcursul acestei discuţii, Cassian va spune relativ puţin despre ncccMtatca
liberei voinţe. Totuşi, o examinare atentă ne arată că implicarea wodeiz este
clarâ pretutindeni. Cititorul va nota de asemenea, că aceasta este o învăţătură
potrivită sau compatibilă cu învăţătura din Aşezământul XII >i Convorbirea
a Ill-a, care spun numai atât cât să implice necesitatea liberei voinţe, l)e
aceea, poziţia lui (.'ansian asupra acestui punct nu arată vreo «chimbare «au
dezvotare ulterioară care să poată fi detectată ţi demonstrată

6. Capacitatea umtatâ a uberei voihje

in Convorbirea XIII, Cassian ne dă multe detalii atât despre capacítales

(abilitatea) cât ţi despre slăbiciunea fiinţei umane, in capitolele 1-6, in timp
ce susţine necesitatea harului, Cassian arată cu claritate ţi Inodările «au
limitele serioase ale liberei voinţe. Cassian avertizează apoi in capitolul 6 <.l
oamenii au întotdeauna nevoie de ajutorul lui Dumnezeu: "Slăbiciunea urna
nâ, nu p o a te fă facă nimic care »ă ducă la virtute %au m â n tu iri. Cu toate
c i ascetul are dorinţa dc a împlini ceea ce este bine, totuţi acest «cop nu poale
fi împlinit “decât dacă puterea de a~l împlini a te dalâ de mil/Atirireo lui
D u m n e z e u Mai mult decât atât, voinţa este insuficientă pentru a împlini •,>
desăvârşi acte virtuoase decât dacă ocaziile pentru a face ceea <.c voinţa poale
să facă, sunt date de Dumnezeu .
Cu toate că loan Cassian parc să-ţi lărgească orizontul in capitolele 7-1$.
el continuă să fie consecvent asupra acestui punct. Cassian cupkazi ir..\:v
tenţa asupra slăbiciunii voinţei umane cu o egală insistenţă a»upra puterilor >
capacităţilor voinţei umane In capitolul 8 sc arată că ocrotirea dumnezeiască
stă întotdeauna nedespărţită de noi. Cină a zărit în noi o oarecare bunâvoMţl

"«Iuti* sumrrta nottfo Uibuatur arbitrio“ Obidei», XIII, 9 p 159 PA B or

H V’ M )
“quemadmodum et deus omnta operetur in nobn ct Mam >'•*?.. '
arbitrio, ad plcnum humano team ac nbone non protest coapăMă* Ubidem
XIII, 18, p, 181; PJMJ., nr 57, p 551)
"nec aliquid humana fragil itatem quod ad f 1lutem pwcrtm per k “• ,v
«ine adiuUirut dei poneperikrr-; 1Ubidem, XIII,é. p 15) IM PA.B. ar
H 531),
“m si v irtu s perfîcicndi foerit domini mmermane d o n au ' Ubidem/
care poale ft implantată de Dumnezeu sau poate răsări datorită eforturilor
noastre. Dumnezeu o luminează îndată, o întăreşte şi o cheamă la mântuire” .
În capitolul 9, l ’assian afirmă că uneori chiar prin propriile sale porniri,
un om poate tinde să dorească virtuţile, dar are nevoie întotdeauna de a li
ajutat de Dumnezeu*1. în plus începutul unei bunăvoinţe câteodată se ridică
din natura bună care este dăruită iarăşi de bunătatea Creatorului, cu alte
cuvinte, pnn voinţa liberă dată în mod natural de Dumnezeu în creaţie, dar
totuşi aceste începuturi ale bunăvoinţei, nu pot să ajungă la împlinirea
virtuţilor, decât dacă sunt călăuzite de Domnul .
Prin sena de texte biblice utilizate. Consum aduce argumente puternice
pentru a confirma părerea că liberul arbitru este o realitate şi (Uncţiones/i
alături de harul dumnezeiesc, după ce in capitolele anterioare vorbise de
scânteia de bunăvoinţă de la începutul virtuţii şi despre "tăm ânţu virtuţilor"
(acmen vlrtulum),
Capitolul 10 este recunoscut drept locul clasic în care Cnssian | arătat atât
putcrea, că! şi slăbiciunea liberei voinţe întregul capitol juxtapune pasaje din
Vtipturft pentru ! sublinia ambele aspecte Mai întâi. Cnssinn cltca/â un
paaaj care indică libertatea, puterea şt importanţa voinţei umane. Imediat
urmează un pasaj în care demonstrează sllbicnmcn voinţei umane,
C e i mai mare parte a capitolului 11 . cuprinde o acrie de exemple prin
care CiMiart subliniază inutilitatea fnoerelrflor noastre de a afla, cui aparţine
începutul bunăvoinţei: harului H liberei voinţe f aasian condu/,ioncs/i
ttf0 n ă e l atunci când Dumnezeu vede e l ne îndreptăm spre bine, ne întâm-
piui, ne conduce şt ne întăreşte. însă. daci vede că ne împotrivim seu el
«Ufltgat dM ufi, aduce H inimile noastre îndemnuri mântuitoare, prin care tft
reapară şt «A se întărească ht noi bunăvoinţa
i «•«'•rărirea XIII, M începe cu avertismentul fui Coadan el nimeni nu
ta m H i e i Dumnezeu | făcut neamul omenesc în uşa fel ÎH<ât oii
tMNb ă i OU poală niciodată Hm propni* U rt voinţă să dofMdăl MMI sl facă
•MW ■ «Ne B ''Trebuie 0 avem jfrlfâ ca nu cumva tâ a l elhuini huile
m t/riU tf tflnfeniei tJwnnulul, Iar f ir ii »au n a lu rll umane fie rţii ceea re UU
râu p porver» *ttv »trent4* lorfeşî crtea/ă căiava exemple din Hfăntu fknp
H f i mapm§mt* tahmuba de titre fzumne/eu perrtrii că ei nu împliniseră

iltolm.MM'O.p iîx. m .» .nr.f7,p #3i).

' O M rto s M M M ! b n a u t iul yirruU.tti pdNeM • '/i'fu ti. ir t o 4
*<+*** j Uhulem. XIII, j I lâO, PMM„ tu *17, p 107),
*609$ H H ănod baatthyi eresu/r* uvUiUum ntC UbhJem/•
id OMiMNMiaiMNim vnuaum pervetiire tutu
tttmteocţ
M
ceea cc ei înşişi puteau şi gândurile bune ale lui David, care au izvorât din el
însuşi. Fiecare persoană deci, poate în mod natural prin voinţa personali
liberă s t gândească ceea ce este bine. în fiecare individ seminţele bunătăţii
există pentru că sunt sădite de Dumnezeu, prin intermediul creaţiei. Voinţa
nrc abilitatea de a alege între îngerul bun şi îngerul râu şi In fiecare persoană
voinţa va rămâne liberă şi poate, fie să neglijeze, fie să accepte harul lui
D um nezeu' .
Exemplul lui Iov, care se luptă şi învinge pe diavol cu propria sa putere,
demonstrează capacitatea voinţei libere. Totuşi voinţa liberă a lui Iov nu a
fost suficientă pentru u îm plini ceea cc dorea. Dumnezeu l-a ajutat pe Iov cu
harul său mai întâi, retrăgând harul direct supranatural pentru beneficiul lui
Iov şi In ol doilea rând, limitând gradul până la care Satana 11 putea ataca pe
Iov. Cassinn învaţă mai departe câ, deşi un individ poate demonstra, poate
afâtfl credinţă, prin voinţa sa liberă, totuşi Dumnezeu sprijină şi ajută această
credinţă personală. Aceasta iarăşi este subliniată cu numeroase pasaje din
Sfânta Scriptură*’1. Cu toate că în C on v o rb irea XIII» 15 sunt enumcraic
câteva convertiri la Hrlstos, începute doar prin harul divin interior, totuşi
(assian prezintă altele, 1n care efortul voinţei umane a fost capabil de a-î.
Căuta pc Unstos mm întâi. In capitolele 17-IH reafirmă acelaşi gând deşi
Dumnezeu s-ar puica să iniţieze începutul mântuirii, câteodată El răspunde
unei voinţe umane care prin propria mi capacitate îl caută şi il doreşte
Precizăm că pc tot parcursul CConvorbirii X III, C assian învaţă câ voinţa
(liberul arbitru) este capabilă atât d e a a le g e şi acţiona în vederea mântuirii
dur şi incapabilă de a îm plini viaţa de desăvârşire fără harul lui Dumnezeu
Această învăţătură este potrivită sau compatibilă cu poziţia sa exprimată
anterior, atât In A şezăm ântul X II, cât şi în C onvorbirea a III » ur»*b eete
H asemenea grijuliu să sublinieze, că cl nu diminuează necesitatea liberei
voinţe dar afîrrnă insuficienţa acesteia în săvârşirea scopurilor propuse, fără
ajutorul şi fărâ harul lui Dumnezeu.
întrebarea critică pentru cei mai mulţi care examinează problema rep»a
tulul dintre har şi liberul arbitru la Ir am ( assian, este c»r>e Tare primul
pas, harul tui D urntie/eu sau alegerea liberă a voinţei u m an e' < ei »ore îl
analizează şi judecă ţoi Cnssian prin filtrul * o rlo d o x lsr Im A ttfM tto, m*i
spun, c i dacă Si, Citasian ar fi frrxt un pic rnai pătrunzător, cu siguranţă ' ă
ar fi dezvoltat învăţătura In aşa iei, încât în final, a fie de ♦ ord «u Auguatin

te v«tuto m rvihis est, n* ii.» oii dnmirMmt •ifura* mo»»»a**«. t.■^ • -

I P jŞ W M**»d rnulum MquaP (fhhlem,
¡hulim
Acest fel de evaluare este mai degrabă “superficiaP '. Ba mai mult este total
nedrept să decizi "ortodoxia ” doctrinei lui Cassian în acest mod64.

6. Conlucrarea armonioasă sau sinergetică

DINTRE HAR Şl LIBERA VOINŢĂ

Motivul pentru care Cassian nu ajunge să împărtăşească poziţia sau

punctul de vedere a lui Augustin, este faptul că el era convins că Augustin a
greşit în câteva locuri. Astfel, Cassian nu vede nici o perspectivă pentru
împăcarea celor două învăţături. Augustin a făcut o seric de afirmaţii, pe care
el le credea ca fiind învăţate din Scriptură, iar Cassian a încercat să Ic
respingă printr-o interpretare echilibrată a textelor scripturistice şi printr-un
apel constant la Tradiţia Bisericii65.
în C onvorbirea X III, 7, Cassian afirmă că Dumnezeu este cel care
aprinde cea mai mică scânteiere de bunăvoinţă, care apoi este întemeiată în
mod divin. Dar în C onvorbirea X III, 9 el spune că uneori chiar prin propria
sa mişcare, un om poate să ajungă să dorească virtuţile; cu toate că persoana
are nevoie întotdeauna de ajutorul lui Dumnezeu66. Alteori, începutul unei
bunăvoinţe este adus înainte prin bunătatea naturii care este dată de bunătatea
Creatorului67. Cu toate că persoana iarăşi are nevoie de călăuzirea lui
Dumnezeu pentru ca bunăvoinţa sa să fie eficientă. La sfârşitul Convorbirii
X in , 11 Cassian descrie pe Dumnezeu ca răspunzând uneori unei voinţe
înclinate spre bine şi altădată restaurând sau formând o voinţă bună în aceia
care sunt reticenţi faţă de Dumnezeu. în C onvorbirea X III, 13, Cassian
declară că harul lui Dumnezeu cere în mod pedagogic şi unele eforturi ale
voinţei bune, înainte de a-i oferi darurile în totalitate. Totuşi, harul lui
Dumnezeu este gratuit pentru că nu este dat ca o recompensă pentru
bunăvoinţă, ci atunci când persoana are cea mai mare nevoie de el. Exem­
plele variate de convertire din capitolul 15 al C onvorbirii X III sunt citate de
Cassian ca o dovadă că, uneori, Dumnezeu acţionează primul, iar alteori
voinţa acţionează prima. După cum s-a notat mai sus, aici Cassian. consideră
fiecare caz (acţiunea iniţială a lui Dumnezeu sau acţiunea iniţilă a voinţei) ca
iv in d pe Dumnezeu drept cauză responsabilă. în capitolele 17-18, CassianI

I §8 Robert Floyd Rea, Grâce and free Will in John Cassian, Saint Louis
University, 1990, p. 188.
B Ibidem, p. 189.
“suu interdum moţibus homo ad virtutum ad petibus possit extendP (Conférence
XIII, ! ed. 1 Pichéry, S.C., nr. 54, p. 160; P.S.B., nr. 57, p. 537).
“per ntfurae bonum, quod beficio creatoris indultum est, nonnumquam bonanim
vokmtatum prodire principia" (ibidem R
350
continuă să sublinieze acest aspect, arătând totuşi că este imposibil să
înţelegem în întregime cum are loc acest proces6*.
O altă problemă, în legătură cu prima, este dacă harul depinde de
libertatea voinţă sau invers, libertatea voinţă depinde de har. Cassian atacă
acest subiect destul de direct în capitolul 11 al Convorbirii a XlII-a Pe scurt,
el spune că a susţine doar o singură poziţie din aceste două, înseamnă a
ignora învăţături importante din Scriptură, pentru că însăşi Scriptura
câteodată învaţă una şi altă dată învaţă alta. El spune că harul şi libera voinţă,
cu toate că pot să pară opuse, ele sunt de fapt în armonie. în procesul de
mântuire, întotdeauna lucrează împreună. Nici una din ele nu poate fi retrasă,
ci amândouă trebuie să fie menţinute dacă cineva doreşte să rămână
credincios învăţăturii de credinţă a Bisericii. Observăm că în problema
raportului har şi liberul arbitru este vorba de un sinergism. Dar când unii
cercetători îşi pun problema: “ce acţionează mai întâi?”, ei nu încearcă să
înţeleagă poziţia lui Cassian, ci mai degrabă să-l judece comparând poziţia sa
cu cea a lui Augustin .
întrebarea lor nu este de fapt: “cine acţionează mai întâi, harul sau voinţa
omului?”, ci mai degrabă aceasta: “ce vine mai întâi, harul interior din partea
lui Dumnezeu, acţionând direct în inima omului, sau libera şi neinfluenţata
alegere a voinţei?”
Răspunsul lui Cassian la întrebarea lor este relativ simplu. Câteodată,
acţionează mai întâi harul direct, intern, supranatural al lui Dumnezeu, iar
altă dată vine mai întâi alegerea voinţei, nu în întregime neinfluenţată, cu
toate că voinţa niciodată nu şi-ar putea împlini dorinţele fără harul direct
intern şi supranatural.
Desigur că acordarea şi retragerea providenţială a harului, pentru binele
fiecărui individ, preced faptul că acea persoană are o voinţă liberă care poate
alege, dar totuşi voinţa este liberă să aleagă indiferent cum lucrează Dum­
nezeu cu acel individ particular. întrucât Dumnezeu este stăpânul întregului
proces, de la început până Ia sfârşit, lucrarea lui Dumnezeu de a aduce
mântuirea aproape, este har, indiferent dacă acel har este intern şi suprana­
tural, extern şi natural sau chiar în mod pedagogic, menţinut sau retras.
Cassian şi masilienii nu şi-au concentrat preocuparea asupra priorităţii
harului sau a liberei voinţe. Mai degrabă ei s-au concentrat să observe care689

68 Din nou punctul de vedere al lui Cassian se bucură de un sprijin masiv al

Părinţilor şi scriitorilor sec. II1-IV: Origen, Grigorie de Nazianz, Gngorie de
Nyssa, Ieronim, Ilarie de Pictavium şi loan Gură de Aur (cf. J. Chene, Les
origines..., p. 63-64 şi Peter D. Carras, S t Augustin and St John Cassian on
Human Destiny, Human Will and Divine Grace..., p. 256).
69 Robert Floyd Rea, op.cit., p. 191.
351
c m <¿** 6 0 ă u | | rcsţuasabitt pentru fiecare depoziţie şi fiecare capaouie.
fiecare a q o R p f ic a t: a c ţm e in procesul de mântuire şi convenire
Răspunsul I k esie că Dumnezeu este responsabil pentru fiecare aspect ai
■ ■ ■ ani Este iasă hnpede că vomta umană a cuiva are întotdeauna ingâdu-
m i ■ gradul la care acea persoană se va întoarce sau mi se va
■ ■ ■ ce cu sârgwnţă către Dumnezeu. Câteodată arătată mai întâi prin acp-
■ne directă, internă. supranaturală a harului şi câteodată nu. Dar Dumnezeu
î a n t r i r a n trebuie s i aibă meritele responsabilităţii ultime în procesul de
■intuire.
Întrucât Dumnezeu lucrează pentru binele individului, acţionând în mod
direct sau indirect, sau neacţionând, atunci responsabilitatea finală a lui
Dumnezeu pentru asigurarea mântuirii este întotdeauna har. Dumnezeu este
cei care acţionează întotdeauna primul, chiar când prima decizie a Im ■
Dumnezeu este o decizie de a nu acţiona în mod direct .

7. Cooperarea între har şi ubbta voinţă

la Sfântul Iqan Cassian

Putem afirma cu certitudine, câ învăţătura lui Cassian accentuează clar

nevoia de cooperare între har şi libera voinţă71. Mai mult decât atât, există
dovezi clare că părinţii şi scriitorii bisericeşti anteriori lui Augustin, cu care
Cassian era desigur familiarizat, au învăţat colaborarea dintre har şi libera
voinţă.77 în scrierile sale Cassian vorbeşte de cooperare în câteva ocazii.
Astfel, în A şezăm ântul X II, 18, Dumnezeu cooperează cu noi încât să putem
depăşi păcatele cărnii73. In C onvorbirea III, 12, Cassian asigură că zelul,
străduinţa şi efortul uman nu pot ele însele să merite recompensa
I binecuvântării cereşti, decât dacă e primită “d e la D um nezeu care colaA

I c f Friedrich Wörter, Beitrage..., p. 60-61; Owen Chadwick, John Cassian..., p.

122-123.
I Alexander Hoch, Lehre..., p. 82 n. 1 şi 110-111; Remy Ceillier, Histoire
générale des auteurs sacrés et ecclésiastique, L VIII, Paris, 1861, p. 181; Owen
Chadwick, John Cassian..., p. 110; Norman Powell Williams, The Grace of
G od..., p. 59-61. VI. Lossky spune că teologia răsăriteană prezintă cooperarea
voinţei divine şi umane, care este un mister care transcende planul raţional
(Mystical Theology..., p. 197-199).
I Werner Jaeger, Two Rediscovered Works of Ancient Christian Literature...,
• p. 92 - 110
f “cooperatur in nobia ut canns vitia superare possimus" (Institutions Xll, 18, ed
K Gay. SX„ nr. 109, p. 478, P.S.B., nr. 57, p. 257).
kmtmaă cm moT *. \m C M > « r b ir a X III. 13. C a m — c i hani im
Dm b czc u fatetefeatma cooperează ca libera 2 votniji p o m i b o c *şi ■
to n : lucrurile asisil. protejează şi ne apăsă . Şt ia ră ş i n r i a m l a > a \ i n
13. hanii hn Dumnezeu cooperează c a e d care lucren-:* şi te seidueşte
pentru desăvârşire \
Trebuie notat că în fiecare dintre exemplele de mai sas barai lui Dum­
nezeu este mai degrabă cel care cooperează cu voinţa — —* decât voinţa
umană cu harul lui D umnezeu . In fiecare caz Dumnezeu asistă sau ajută
fiinţa umană în lupta pentru desăvârşire. Aceasta este felul in care harul
cooperează cu voinţa ajutând-o oricând e necesar. Când C a s s a vorbeşte de
cooperare in aceste pasaje, el nu vorbeşte despre o cooperare în sensul
cooperării mutuale dintre parteneri sau cooperare mutuală dintre im superior
şi un subaltern, ci m ai degrabă foloseşte termenii pentru a spune c i harul
ajută, îndrumă, asistă şi călăuzeşte voinţa umană de-a lungul străduinţei
pentru desăvârşire, in orice caz, această cooperare nu este o cooperare în
sensul obişnuit. Dumnezeu însuşi oferă chemarea, dorinţa, capacitatea, ocazia
şi puterea de a împlini străduinţa umană către mântuire şi desăvârşire. De
fapt, prin harul natural al creaţiei. Dumnezeu a dat însăşi libera voinţă cu care
natura umană trebuie să aleagă, să răspundă pozitiv sau negativ la chemarea
lui Dumnezeu. Mai departe decât atât, natura umană poate doar să răspundă
când Dumnezeu îi inspiră şi îi permite să răspundă. Dumnezeu cooperează cu
acel răspuns, în sensul că ajutorul divin face posibilă împlinirea scopurilor
date de răspunsul acela.
Aşadar, cooperarea aceasta este o cooperare ordonată, hrănită, dezvoltată
şi supravegheată doar de una dintre cele două părţi cooperante, adică
Dumnezeul absolut şi atotputernic71. De aceea Cassian nu va caractenza
procesul de mântuire prin conceptul cooperării mutuale. Cassian niciodată nu
ar fi arătat harul şi libera voinţă mergând mână în mână pe drumul spre
mântuire şi desăvârşire. N u poate să vadă procesul de mântuire ca o coo­
perare mutuală, reciprocă, între har şi libera voinţă, pentru că el vede întregul4*7

4 “domino cooperante nobis” (Conférence III, 12, ed. E. Pichéry, S.C., nr. 42, p.
156; P.S.B., nr. 57, p. 355).
7S “semper gratia dei nostro in bonam partem cooperatur aibitrio atque in omnibus
Ulut adiuvat, protegit ac défendit“ (ibidem, XIII, 13, ed. E. Pichéry, S.C., nr. 54,
p. 168; P:S.B., nr. 57, p. 543).
“laboranţi ac desudanti ... cooperatam fuisse" (ibidem, p. 170; P.S.B., nr. 57, p.
356).
Jacger arată că Sfântul Grigorie de Nyssa şi mulţi alţi Părinţi răsăriteni, asemenea
lui Cassian, au învăţat acelaşi lucru în vederea conlucrării sau cooperării dintre har
şi efortul uman în privinţa mântuirii (Two Rediscovered Works..., p. 92-110).
71 Robert Floyd Rea, op.cit., p. 197.
353
 cm o lu c ra re ti h in ilu t« Liberii volttţA şl elbriul \\\\\m
p r u c t t »Ic m ân tu ire
gftdpfffifihlv d ai tititifiSlti din cmi/A eA d e lucivii/A tn sfera harului |"|
l)umnat«U D «unt ItUr-iulevAi piule din plmuil Iun ie ul lui D um nezeu l |
»unt cele e u o ara se coopoWttiA din emi/A cA D u m n e z e u IttpntVQghy
în treg ul proces d e m â n tu ire şi desăvârşiri), « re prin hanii sAu divin decizia c
c to rtu l u m an Bj fi* o p a rte n acestui proeccs. In în v in ş i timp, Dumnezeu ,1
întotdeauna w in fe i umane sti (icfionczi*, d a r a cta sta , sinfţurfl, cuc
in sn fck n td pentru a îm p lin i m dntuhva sau dikSăwitŞtr&a fdn) implicarea
dniH3 d e ta rtf im p ln \ire fist* u neori d ire ctd p rin in sp ira ţie , thcura/aru
asvam fd. tar alteori, tnJnvctâ. p rin râ hd are sau c h ia r p rin retravciva
tem porarii a harului direct. Orice cooperare cu voinţa umunA este destinata,
iniţiată. încurajat A, asistai A. conceput A şi talcutn eficace de Dumnezeu. Pentru
Cassian acesta este harul ^
Pentru Cassian. orice cooperare a voinţei umane cu harul este o cooperare
a harului cu voinţa, o supraveghere a liberei voinţe incluse în sfera harului. Pe
măsuri ce libera voinţâ lucrează in această sferă, harul v eşnic prezent, asistă
voinţa oricând este necesar. Cea mai bună expresie a acestei relaţii este
ilustrată prin imaginea mamei din C onvorbirea X III. 14. Cu toate că tânăra
persoană care este in curs de creştere e mai întâi un prunc, apoi un copil, mai
târziu un tânăr şi se luptă la fiecare stadiu în procesul maturizării sale, totuşi
mama o supraveghează, asistă, salvează şi, câteodată, îi dă sarcini intr-un fel
care dovedeşte că dragostea şi atenţia ei sunt responsabile. La fel şi
Dumnezeu, şi incă la un grad şi mai înalt, suprav eghează cu multă dragoste
prin intermediul providenţei ev enimentele din viaţa fiecărei persoane, astfel
ca ca să crească şi să se maturizeze în bine. Numai în acest cadru poate
cineva să înţeleagă punctul de vedere al lui Cassian asupra cooperării între
B n divin şi voinţa umană.

& Harul şt libertatea de vomfA la Sfântul Ioan Cassian

bnponan|a colosală a Sfântului loan Cassian pe tărâm duhovnicesc, ca

■■ne ■fwrntn» şi organizator a vieţii monahale in Apus, este incontestabilă şi
•scuaoaculft de toţi cercetătorii. El a fost nu numai un mare teoretician, dar şi
ggs M R kăfiar al vieţii de desăvârşire, pledând prin viaţa şi întreaga sa
.■fPfieâMe p udra valomea supremă a vieţii pustniceşti, ca mijloc de înfrângere
1 patimilor. prin depărtarea de lume şi unirea cu Ziditorul a toate, prin asceză,
s i l i ane şi ruraciniil^k1. El a reliefai nu numai valorile vieţii eremitice
j p ^ 0 Esmca | | contemplaţia}. dar şi pe cele chinoviale, punând în centru

I JKdau, a 191
■
liniştea şi ascultarea, virtuţi cure nu le exclud pe cele de dinainte, ci nA/uieic
spre ele.
De ncccn. pe b u n i dreptate, el este inclus In rândul "m arilor Invăfătort şl
mafy'tril d u h o v n lc e ştrm . Cusslan este considerat de prof. Owen Chadwick, ca
Hindi nifituri de Fer. A ugustin, n doua personalitate marcanta care a dominat
veacul nl V-lca şl nu num ai un “precursor", dar chiar un "fondator al
Iradtfiei bencdlctlne”lu. T otuşi, şi din punct de vedere dogmatic Cassian "este
imul dintre cei m ai m ari P â r ln fr .
Problema p red estin atei care prin tezele avansate de Fer. Augustin a
tulburat grav epoca sa, pune Teologiei creştine întrebări încă nedeziegate.
Doctrina despre predestinaţie, nu num ai că pune Răsăritul şi Apusul intr-o
situaţie antagonică din punct de vedere teologic, prin încercări variate de a
explica această problem ă. D incolo de toate nuanţele sistemelor de a explica
predestinaţia, ca răm âne, cum pe bună dreptate remarca prof. N . Chiţescu,
"una din tainele încă ascu n se p en tru m intea omeneascccT**. Chiar dacă în
linii mari problem a raportului dintre har şi liberul arbitru poate fi rezolvată, şi
chiar a fost, totuşi există o serie de aspecte şi detalii care rămân un mister
pentru teologi*4.*1

®° Marcel Viller, Karl Rahner. A szese und M ystik în der Văterzeit, Freiburg im
Brcisgau, 1939, p. 184 - 192.
11 Owen Chadwick, John Cassian..., p. 162. J
2 cf. prof. N. Chiţescu, învăţătura Sfântului loan Cassian despre raportul dintre
har şi lib ertate, în “Telegraful Român”. Omagiu înalt Preasfinţiei Sale dr.
Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului (1905-1955), Sibiu, 1955, p. 306.
° Ibidem.
în general, explicaţia care se dă libertăţii din punct de vedere religios constă in a
sublinia puterea sau capacitatea de determinare, după ce a fost refăcut sau
restaurat chipul lui Dumnezeu. Dar, în acelaşi timp, se afirmă că liber este numai
cel ce se hotărăşte spre bine, căci acela e liber de patimi şi păcate Explicaţia
aceasta ridică unele obiecţii: dacă numai cel renăscut prin har e liber, atunci
înseamnă că făgăduim libertatea necreştinilor. La fel, dacă susţinem că liber e
numai acela care se hotărăşte spre bine, nu făgăduim prin această afirmaţie
libertatea în sine? Căci nu pretindem în felul acesta că libertatea e identică cu
supunerea faţă de har? Iar o asemenea explicaţie nu rămâne oare o tâlcuire
"predestinaţionistă” a problemei? Pe de altă parte, cum se poate admite, in ipoteza
libertăţii omului, că Dumnezeu e oarecum numai un simplu spectator al faptelor
acestuia? O astfel de concepţie nu e compatibilă cu aceea despre un Dumnezeu
atotputernic şt atotştiutor. Şi nu în cele din urmă, ar fi imposibil de admis şi
explicat în virtutea dreptăţii şi iubirii lui Dumnezeu, faptul că Dumnezeu
pedepseşte un muritor pe care nu l-a înzestrat cu libertate (ibidem, p. 306-307,
Lot-Borodme. La doctrine de la grâce et de la liberté dans l'Orthodoxie greco-
orientale. în “Oecumenica” , Londra, 1939, p. 215-219).
355
 Privitor In această problemă, Hiscnca Ortodoxă admite o predcxtina(ic ge­
nerală în scrinul xcripturirtic, conformă cu dorin(a lui Dumnezeu, cure
“ voieşte tu toţi oamenii să f# mdnluiescă ş l Mă v in ii Iu cunoştinţa adevărului'
(I, Tim 2, 4), Totuşi, numai unii ne măntuicsc. Anta tnxcamnâ că voia lui
Dumnezeu nu *ie împlineşte şi că omul poale accepta xau respinge chemarea
dumnc/citucA: “ fală Eu Miau fa uşă şl bal; du va auzI cineva plusul Meu şl vu
de ii h Ide uşii voi Mira fa el ş l voi d n a cu e l ş l e l cu M ine ” (A poc, 3, 20),
gfSntul Aportul Pivei prcci/eu/ă că pc cci care vor rănpundc pozitiv chemării
Sale, Dumnezeu li cunoaşte din veci (Rom, 8, 28 ş.u.), Pc aceştia i-u şi
predestinat din veci spre fericirea veşnică; “Veniţi binecuvântaţii Tatălui
Meu, moşteniţi împărăţia ce-a pregăUl-o vouă de fa întemeierea lumii“ .
Procl/ăm dc nacmcnrn, că Dumnc/eu cunoaşte şi pe coi care nu vor inculta
ginului Lui şi le*H pregătit pedeapsa corespunzătoare: “Oucefl-vă de la Mine
h h * temaţilor, in fitcul cel veşnic care vale g ă tit d ia v o lilo r şl îngerilor Im"
(Matei 25,35 şi 41).
Din pcrxpoctivă ortodoxă deci, problomu prodcrtitutţiei im plică libertate»
omului de n colabora cu harul şi chcnuucu tuturor oamenilor la măntuirc. I.u
baia el stă preştllnţa Iul Dumnezru
Doctrina ortodoxă afirmă, Împreună cu crcşlinătutca ecumenică, că înce­
putul mAntuirii II l'ucc harul, combătând pcfagiunlsm ul şi sentlpeluglu-
n lx m u l Dacă omul colaborează cu harul sau nu, tn virtutea libertăţii, asta
nu înseamnă nicidecum că omul lacc începutul mAntuirii. hapul de-a primi
iniţial colaborarea cu hunii, nu eclnvnlcii/A tn potenţâ cu o ini(iutivfl
omenească Iu măntuircu proprie, ci este mai degrabă vorba dc dorul sau
luvttilgin după Dumnc/eu, rămusă tn sufletul omenesc şi după cădere, dc
nă/umţa dc a se depăşi pe sine In vederea atingerii îndumnozeirii. Este
imposibil de | reali/u această stare tn atârn harului, deoarece, numai harul
rcstauraonă chipul lui Dumnc/cu tn om şi simultan cu chipul, reface libertatea
lui slăbită de păcat. Liberal arbitru, ca element constitutiv ul chipului lui
Dumnc/eu din om, uu | fost dcslin(ut prin căderea tu păcat, ci numai slăbit
Prin intermediul harului, el devine o libertate din ce în ce nud desăvârşită. De

* ln IcgAturA eu doctrine* |\MagitmA scniipcIogianA, ve/i: Q» dc Plia val “Pillage.

Ses écrits, m rie et sa reforme, Lausanne. 1943; idem. Pelugio c Pclaglanlsino.
tn “Encklopedui Cattoliea“, t. IX. Roma, 1952, p. 1071*1077; idem. Points dc
vue nkentnur ta théologie dc Pélago, in “Recherches de Science Religcuse". t.
l 46» (V9SIX p> 227*236; Jean Chêne, Les origines de la conlnncrsc seuil*
a pM rtkaar»« p. 56*10*); idem. Le semipelagianismc du midi de In Gaule, in
“Rechcrch« de Scnnce Rdigeuse", t. 43. (1955), p. 321-341; Karl Rahnei.
\ucu>(in und der Semi-PcUgianisinus, (n “Zeitschrift t\lr Katholisclic
Thevdogic". t §2,(1938), p 176-189.
 aceea, din aceaniâ perspectivă, putem **pune câ suprema libertate pentru ind i­
vid este identificarea voinţei sale personale cu Hinctc Suprem care este
Dumnezeu cu voia Sa exprimată In lenea morală.
Problema care rin nit ne ncre/olvută satisfăcător este modul In care trăia
omul legfltura cu Dumnezeu: prinlr-un oct de hotArArc a vrerii lui Dumnezeu
■mii printWlfl uct al voin|ei omeneşti? Disputele din epoca patmticA provocate
de pelagicni ţfi icm ipclagieni, precum fi cele din Evul Mediu, iniţiate de
l’rotcjitanlium, au privit aproape exclusiv acext oapccl al problemei, li cunox-
culA îndeosebi disputa intcrm inabilA dintre lom lfli, aupu\nm rni, mnltnlşH şi
conpulţti.

n) Prob lom o p ro d o a tln a ţla l ş l Int& rprotaron ol

la S fâ n tu l lo a n C a ta la n
Când Can»ian discul A în inod holArât problema harului ţi liberei voinţe, el
nit aborden/A iu imul direct doctrina prcdcstinaţici. Se poate urgumento cA la
Mântui Cassiun dorinţa univernil A n iu i Dumnezeu pentru mântuirea tuturor
oamenilor, chemarea universala u lui Dumnezeu ţ i acordarea harului ţi
iicccfMlntca rftxpunsului din partea voinţei umane, dublate de respingereu darâ
ii dccAderii totale a omului ţi a alegerii arbitraie, duc la concluzia cA el nu
acilea in predestinuţie cu efect al unul decret arbitrar a lui Dumnezeu.
Deţi în Convorbirea X V II, ac alin suficiente elemente pe care le putem
Iblosi In combaterea prcdcstinuţiouismului lui Augustin, totuşi l'aasian nu
abordeu/A in mod direct problema predestinai ici arbitrare ilccAt in capitolul
25 din Convorbirea X V II r>. Dar ţi uici, felul iu cure tintcazA problema este
destul de limitat ţi cineva s-ur putea întreba, duca comentariile pe care el le
face, sunt destul de substanţiale, pentru a putea determina clar doctrina sa eu
privire la predcstinaţlc. Motivul pentru care Cassiun a amânat combaterea
prtdcstinuţici pAnă iu C onvorb irea X V II, nu poate 11 cunoscut.
la Convorbirea XVU, Cassiun respinge învAţfttum lui AugiLstin despre
minciuna, expusa in lucrarea C o n tra iiiendaeiuiuK\ upAiutA în 420-421.
Cossinn n prins necustA ocn/ic suplimentarii pentru n-ţi clarifica doctrina sa
asupra prcdcstinnţici.
In faţa unei ¡nvAţAturi cure ameninţa îuseţi tem eliile teologiei tradiţionale
monahale, Cassiun fomnileuzft şi transmite ecou ce u înţeles el u fi poziţia
corecţi, învftţntil de Scripturii şi de tradiţia monahalii.
Cassiun tbordcnift problema predcstinaţici în capitolul 25 al Convorbirii
XVII în contextul dezbaterii despre cAlcarca sau nercspcctarcu promisiunilor

* Robe« Floyd Rea, Grace and fr«* W lll in Jo h n C a s s la n ... . p. 119400,

* P.U.t. 40, col. 517-548.
ts?
tăcute Dupâ cc menţionează câteva exemple de sllnţi cure şi-nu incident pro.
n m u n ik de dragul dreptăţii, Cavuaii citează două exemple în cure Dumnezeu
| tăcut o promisiune sau o declaraţie, şi apoi, mai târziu a călcat promisiunea
originară pentru o cau/ă d re a p tă ', C'hiar şi atunci când ştia dinainte rezul­
tatele. Dumneaeu a tăcut promisiunile şi a procedat ca şi cum nu ar li ştiut
M o mult. Dumnezeu ii spune atât lui Icremin, cât şi lui le/ecliiel, cA pro*
misiunea şi intenţia Sa sc va schimba dacă persoanele sau popoarele care au
tăcut târădclegi se \o r pocăi.
Inuntr de a scoate in ev tdenţâ persoane pe care Dumnezeu Ic-a ales, chiar
ştiind dinainte că ea \ w ti mai târziu respinşi şi lipsiţi de sfinţenie. Cassian
tace o declamtic importantă* care contrazice doctrina lui Augustin despre
|V ld tfd M |te *<ANferafti fert ¿hMMVseu c w M i presus d e orice p tv f ne mai
jM M ţftcd <jm$ S t p * Juuttnie ş0 rşifu i /k v d n tk i. chiar înainte de a se naşte
aapei m â m k tm * Nvar duţ\) onitmM şt tuskw tta conturul, şi oarecum dup)
stuatmtueth' e w w ş h . ;»k\ m nu afctpâ puterea şt nici ehiţkl gatului Său de
uappOL 41 Mi*r CMMJfdWr «ie la început. ci după faptele prezente ale
M p v j M h n M JMhr. pe.Secare ii respinge sau ¡1 atrage. îl umple zilnic
d r Jhlftif *M o ktdefuirtam ă Je kt E i .
ta once <** Cassian spune ci Dumnezeu alege să acţioneze intr-un mod
uman decât intr-unui care ar reflecta adevărata maiestate
im K K iascl pnti putere. automate şi cunoaştere pe care Dumnezeu de ţapi
le poasft i a » * « b l r .
Vcrasxi im Alături. desigur. subliniază şi zguduie întreaga teologie a
» e f t^ H Ş ie s d te partea ha CXannezeu. De fapt. Cassian spune că. deşi
IMb m b m a r g aaea e ta te t e w t d iv ise , fie prin atotputernicia S a sau pe
H B aacc$ D n |a Sale sau p re ştu n ţe i. to tu şi El a le g e să a c ţio n e z e intr-un fel
H S dcgrahl o ra e a e sc . r ă s p i r i n d n es o ilo r, condiţiilor şi faptelor indivizilor.
O trecere S îcwSd i cetedU onlar case s-au ocupai de Sfanţul loan
C a n a * $î opera sa. a u t ales ia secolul X X oe arată că ei au luat atitudini şi

C f lA f o n M U 25. . S.C_ ar 54. p. 277: P.SJL. nr

~ttad im,m pra a a ă a a a a w b d B S k km ■ a n u l quod cum să a

■ H m M a R n u p t p r e n n K fisss, M o M r ac ratăooc coma«; et
ş n a n K - v x ' w b b i s a M t aficcn bus a t a o a petoM abare rec
p a c n a B K b w i c f t U e a « u n u sod secandum prac s a vc -
I V l P M M M ă a i a K «dl respaai i— ing» 117» vel Mi d in et d
iltM B | a u u vd avem " (i&âiem. M 1L 25. p. 2t>Ş; P ^ B . r

l I sft şi d e P U ş e S oessesu, cave spume ck D m b r

4 t a M n ^adoptad o « M a e f i m 1— ri~
fcr O umxk— , p 3 J-2 J4 1
m
au exprimat poziţii diferite cu privire la credinţa lui Cassian în ceea ce
pnveşte predestinaţii!. Cea mai comună poziţie e aceea că loan Cassian
credea In predestinaţie, dar a redus predestianţia la hotărârea lui Dumnezeu
bazata pe preştiinţa divină91. Pentru a întări această poziţie, ei citează în
general capitolul 25 din C o n v o rb irea X V II şi scrisorile lui Prosper de
Aquitania şi Hilaric către Augustin.
J. Luugicr este de părere că loan Cassian afirmă sau susţine “hotărârea
mim decretul divin", câteodată anterior prevederii, alteori consecvent preve­
dem. Dar nici unul din textele pe care le citează în sprijinul acestei susţineri,
nu-i întăreşte şi nu-i dă consistenţă poziţiei sale 2.
Trecerea în revistă a cercetătorilor moderni care s-au ocupat de loan
Cassian. pure să îndreptăţească concluzia că cel puţin în operele sale existente
Cassian nu învaţă în nici un fel predestinaţia. Dar aceşti cercetători nu discută
predestinaţi«, ci fac doar referinţă la acest subiect93. în mod similar, unii
cercetători din secolul al X IX-1ea trag concluzia că loan Cassian nu are nici o
idee despre “decretul divin”, arătând că Dumnezeu revarsă harul său peste
fiecare, potrivit cu acţiunile şi comportamentul lor curent, fără să aibă în
vedere scopul final sau ceea ce va rezulta la sfârşit94. O altă opinie spune că
propriile puncte de vedere ale lui Cassian asupra predestinării, nu sunt
exprimate in mod cla r .
De fapt, problem a este că loan Cassian nu a dat o atenţie deosebită
problemei predestinaţiei, pentru că el nu a crezut că Dumnezeu a ales să
lucreze cu creaturile sale în acest fel. întrucât învăţătura despre predestinaţie
prin decret divin sau decizie arbitrară din partea lui Dumnezeu, e în legătură
şi depinde de un număr de alte doctrine pe care Cassian credea că deja le-a
dezaprobat, probabil a considerat că o combatere mai in extenso a
predestinaţiei nu este necesară.
Astfel, unul d in tre cercetătorii recenţi ai lui Cassian. consideră că in ceea
ce priveşte “capitolul 25 al C onvorbirii X V II. nu numai că critică in mod*

P. Godet C ifiifn. Jean.... in ryxdt, coL 1828; A. Hoch. Lehre.... p. 69-75; F

Wörter. Beitrage.... p. 77-79; Norman Powd Williams. The Grace of God.... p
59-60; lean Chéoé. Le semipelagianisme du midi de Gan!.... p 321-341.
Joseph Lanper, Saint Jean Cassien..., p. 69-70.
* Veri Omen Chadwick. John Casssian..., p 126-127 $i Philip Rousseau.
Ascetics. Authority, and the Church.... p. 233
** Gustav Friederich Wiggers, Versuch einer pragmatischen Darstellung des
Augastinimus und Pdagianismus von dem Anfänge der pdagieniscbca
Strekgka te a bis zur dritten oecumenischen Synode, vol 1L Hamburg, $33.
125. Johannes Geffcken, Historia sem inpdagiaaa antiquísima. Göomeen.
1926. p. 18.
15 Norman P cw d Williams, The Grace o f G o d .... p 59-htí.
NMiţ picilestinAit* bazat A pe hot Arătat arbitrarii u lui Dumnezeu, invAţntA «¡
propagată de Augiuítln, dHT de nseincncu pure «A rcnpingA şi prcdcaiinnţi«
HuuUtmcni.itA pe presumí« divinA, pe caro m«|jorilalcii corcclAiohlor i-im
atribuit-o lui ( «««ian’’

b ) R e z u m a tu l în v ă ţă tu rii Iu l C a t a l á n c u p r iv i r ă la ra p o rtu l
d ln tra h a r ş l llb a r u l a rb itru tn p r o c a a u l m ă n t u lr ll

Dupl cum nm sublimat când nm prezentat şi analizat Convorbire« X|||,

Stlntul loan Ca&sian începe de fnpt dc/batcrcn. cu afirm nţla cA planul Iul
IXimrueu după care l-a flkcut pe om nu ca sfl pinrft ci ca sft trAinscA în veci,
rimam- neschimbat. Datorita acestui fapt, când bun&tutea lui Dumnezeu
întrezăreşte in noi o scânteie cAt de micA de bunAvoinţA, chiar dncA I I însuşi o
scoale din piatra asprii a inimii noastre, o îngrijeşte şi o tntAreşte prin
insuflarte sa. S-a subliniat, tot atunci, că Stlntul Cassiun tntAreşte accastfi
susţinere cu multe texte biblice (I. Tini. 2, 4; Mt. 18, 14; II. Sam. 14, 14;
Icnechicl ¡ 1 11; Mt. 13. 37; lcrcmia 8, 5...). Din aceste texte rezulta cit
Dumnezeu voieşte cu orice preţ sft mântuiască toalA lumea, iar cei care tiu
pierit au pierit dupâ voia lor şi împotriva voii Lui Dumnezeu
Cantan reia această idee şi în alte locuri, sub diferite forme. Astfel în
capitolul 8 al aceleaşi Convorbiri. A\ va Cheremon învaţă cft atunci când
Dumne/eu vede că in noi a luat naştere un gând bun. El îl lumincazft, îl
indcamnâ la mântuire, luând asupra Lui acest început - fie cft b u n ă v o in ţa
•cenata a sâdit-o El, fie constatând că a ţâşnit prin încercarea n o a s tr ă . în
favoarea liberului arbitru. Cassian aduce argumentul existenţei c e lo r doi
îngeri, la care se referit Păstorul lui Herma, VIII, 17, 1, din care u n u l este
i bun şi celălalt rău şi care stau în preajma fiecărei persoane. Stă în s ă în p u terea
de alegere a omului pe cine să urmeze. Prin urmare, în om rămâne în to t­
deauna liberul arbitru, "care poate sau să neglijeze sau sâ iubească harul lui
Dumnezeu.”
Aşadar trebuie sâ existe în om năzuinţa spre mântuire, către transcendent,
doral de Dumnezeu, elanul spre cele înalte, fíe ele chiar sub forma cea mai
linutatâ de “bunăvoinţă' sau “o scânteie cât de mică de bunăvoinţa" care se
manifestă în colaborare cu harul.
Făcut dupâ | chipul lui Dumnezeu”, omul năzuieşte la Asem ănarea" cu
EL Dupi înv ăţătura creştină, înclinarea omului către Ziditorul său, cu care se
■ f i t , ■ afli împlinirea ei în colaborarea desăvârşită a funcţiilor sufleteşti,
chipul lui Dumnezeu în om, cu harul, spre a ajunge la asemănarea cu El.
Lucrul acesta este posibil deoarece, chiar după cădere rămâne în om liberul

p Robert Floyd Rea, Grace aad free Will in..., p. 205.

MO
arbitru» care ponte »tAt să r e s p i n g sau »A a c c e p te 91 %& conlucreze cu harul
dumnezeiesc. ( 'And D u m n e z e u v e d e a c e a stă sc ân te ie. D um nezeu o dczvoltâ,
o tace sa crcascA şi sft rodciiscfl fructul cel lârA d e p re ţ al m ântuirii.
Apusenii» m ai p rec is te o lo g ii ro m a n o -c o to lic i, im pută Sfântului Cassian
e l prin m e st g en de a firm a ţii sugerează ideea că om ul face începutul m ân­
tuiri) "B u n ă vo in ţei' d in p arte a o m u lu i, c a re răspunde astfel la tainica chemare
dr sus şi este m ijlo cu l d e în c o p c ic rc a lib ertăţii om eneşti cu harul dum ne­
zeiesc, nu tace c a în c e p u tu l m â n tu irii, ci m ai degrabA prilejuieşte sau oferă
luinilui lucrarea u ccasta su p ra fire a s c ă cu c o la b o ra re a libertăţii om eneşti .
Tocm ai occuMA p ro b le m ă a c o n s titu it u n ad e v ărat "n o d g o rd ia n " a dis­
putei In ce p riv eşte rap o rtu l d in tre h u r şi lib e rtate d in toate epocile.
Aceste acuzaţii p e c a re a p u s e n ii le-au a d u s lui C assian su n t nefondate,
deoarece, aşa cu m n re ie şit c la r d in a n a liz a re a C o n v o r b ir ii X III, această
"scânteie" d e b u n ă v o in ţă şi în c lin a re a voinţei că tre b in e se datorează tot
Ziditorului, ca re "ne-a fă c u i pentru £ / ” } d a r c a se poate perverti până la a
refuza cu totul c o lab o rarea .
După ap u sen i, c u g e ta re a lui C a ssia n p re z in tă o oarecare confuzie a
naturalului cu su p ra n a tu ra lu l. P e n tru ei, o m ul nu c capab il " să co la b o reze" în
sens strict cu D u m n ez eu , d e şi S fâ n tu l A p o sto l P avcl (I. C or. 3,9) şi Cassian
insuşi, afirm ă a c e a stă c o la b o ra re c a p o sib ilă. P oziţia lui C assian e diferită de
cea a lui P elagiu, c a re a firm ă c ă o m u l e ste p erfec t să n ăto s d in pu n ct de vedere
al harului, cât şi faţă d e c e a a lui A u g u stin , c a re afirm ă c ă om ul este total
mort. Pentru C a ssia n , o m u l c ă z u t e s te n u m a i b o ln a v , chipul lui D um nezeu
nefiind d istru s c i n u m a i în tu n e c a t. L a fel, liberul arb itru continuă să
funcţioneze în o m ul c ă zu t. C hipul şi lib e r u l a rb itru su n t prem isele faptului
câ omul p o ate d o ri s fin ţe n ia şi c c a p a b il d e a in tra în leg ătu ră cu D um nezeu.
Este firesc s ă c o n s id e ră m c ă a c e a 44scânteie de b u n ă vo in ţă " d e care am in­
teşte C assian în re p e ta te râ n d u ri, e s te m ijlo cu l d e a refac e legătura organică
între divin şi u m a n , în tre C re a to r ş i c re a tu ră , d e a oferi lui D um nezeu teren
propice pentru a p u te a a ru n c a săm ânţa mântuirii
O rtodoxia a firm ă c a te g o ric e x iste n ţa u n o r "p u n c te a p ercep tive" d e încop-
ciere a c elo r d o u ă re a lită ţi: h a ru l şi lib e ru l arb itru . S ufletu l om ului e chipul lui
Dumnezeu, a lterat, sp a rt, d a r n u d istru s şi în c lin ă sp re D um nezeu, dorindu-L.
Punctul d e v e d e re a lui C a ssia n e s te c o n firm a t d e o serie d e Părinţi repre­
zentativi d in R ăsărit. A stfe l, O rig e n su sţin e a c ă precu m bolnavul de ochi
partcipă în p o te n tă la lu m in ă , to t a şa şi o m u l căzu t a răm as în potenţă
participant la d u h " . A m b ii c a u tă c u n e s a ţ c e e a ce le lipseşte. 97*

97 Ib id e m .
91 cf. prof. N. Chiţescu, o p .cit., p. 312.
99 Vezi P.G., t. 11, col. 280.
361
 începutul iM M uni îl (act: harul, care regăseşte in om înclinarea tare
Dumnezeu. un ~ckip~ altern, dar nu distrus, pe care-l reface progresiv, pfcg
ajunge ia “aseakmare^, aducând astfel creatura în situaţia de a colabora cu
El. in adevărata libertate, care este aceea a sufletului tămăduit prin har.
In ceea ce priveşte ~scânteia” de bunăvoinţă, oricât de mică ar fi, de care
vorbeşte Camian, o găsim exprimată şi la SiintuJ Vasile cel Marc140. Ea for­
mează preistoria mântuirii care începe odată cu această colaborare, acceptau
de acea tainică manifestare a libertăţii creştine, nedeplină, dar reală, care a
primit m casa sufletului pe cel care bate la uşa lui.
Sflbitul Gngonc de Nyssa, de asemenea, învaţă că după cum ochiul c in
dependenţă de aurora luminii şi intră In chip firesc In împărtăşire cu lumina, aşi
însuşindu-şi cele înrudite prin puterea născută, tot astfel, a fost nevoie să ie
menţină ceva înrudit în firea omenească cu firea cea dumnezeiască, aşa incit si
primească iertarea, prin conformarea la ceva oe ii era de mai înainte familiar1
Sfântul loan Gură de Aur, al cărui mare admirator şi ucenic a fost Sfântul
loan Cassian, a dezvoltat pe larg o serie de idei pe care le vom găsi apoi la
Ca»ian El afirmă că omul in colaborare cu Dumnezeu, aduce credinţa, pe care
o puităm toţi 1n noi103. Dumnezeu nu mântuie cu forţa, “ci ne-a /¡¡cui stăpâni ai
faptelor noastre, deşi le voieşte numai pe cele bune... căci nimeni nu poalefi
bun decât prin credinţă şi înclinare înnăscuta' U). înlr-adevăr, “nu numai
chemarea lucrează mântuirea ci şi intenţia celor chemaţi: căci mântuirea e
necesară, dar nu e silnică. Toţi au fo st chemaţi dar nu au ascultat to ţi'
In viaţa duhovnicească harul lui Dumnezeu este întotdeauna la îndemână
şi absolut necesar pentru fiecare etapă a procesului de mântuire şi desăvâr­
şire, de la începui şi până la sflrşit. Din cauza concupiscenţei, a influenţei
îngerului bun n a celui r&u, individul este In mod constant atras şi Îndepărtat
de Dumnezeu in acelaşi timp. Chiar şi această tensiune este un dar al harului
lui Dumnezeu dat pentru beneficiul individului; dar alegerea acelei persoane,
pnn intermediul voinţei sale libere, determină care direcţie va fi urmată.
Pentru C'assian chiar şi retragerea harului dc către Dumnezeu pentru binele
persoanei cate dc fapt o lucrare bancă.
De aceea, Dumnezeu este Domnul şi Stăpânul întregului proces de mân­
tuire Dumnezeu | creat neamul omenesc astfel încât flecare individ «A poală
şti şi U poată lace ceea cc este bine; Dumnezeu alege ce fel de chemare este

H fjQ .,1 31. col. Mll< «II.

>0> Marele t Ovini i aichrilr, V. In P.G., t. 45, col. 21.
M I pUlola XI i Air* Montani, I, In P.G., t. 50, col. 4H.V
m P.G., t. 4«. col JT7.
'•* P.G., i o«, «ol 1541, upud I). Oalanoa, Utvai K aiatfţoţ rţ nepi %apiw<;
ătăuiomXia utu lauvou Kaooiavou, Alena, 1936, p, 7-9,
162
mai buni pentru fiecare individ; Dumnezeu decide daci să intervină pentru a
atrage o persoană care este ignorantă sau care opune rezistenţă, sau dacă să
reţină harul interior până ce persoana respectivă arată o dorinţă de mântuire;
Dumnezeu decide sâ-i retragă harul pentru a verifica credinţa cuiva şi de
aceea se dezvoltă mai departe atât credinţa cât şi virtutea; Dumnezeu face
ocaziile pentru mântuire şi desăvârşire; Dumnezeu este responsabil pentru
începutul voinţei bune, fíe că El o ridică direct prin intervenţia Sa sau indirect
prin răbdare şi providenţă; Dumnezeu dăruieşte putere omului pentru a îm­
plini virtutea şi a atinge desăvârşirea pe care o doreşte105.
Totuşi, stăpânirea lui Dumnezeu este de asemenea exprimată în planul lui
Dumnezeu, ca voinţa umană să participe în mod necesar la procesul de mân­
tuire şi desăvârşire. Dumnezeu a ales ca voinţa umană să-I răspundă făcând
alegeri personale libere, fíe spre a-L căuta, fíe pentru a corespunde chemării
Sale directe. în consecinţă, voinţa umană trebuie să se străduiască să devină
asemenea lui Dumnezeu prin iugăciune, prin meditaţie, prin post şi alte
practici şi nevoinţe duhovniceşti. Nimeni nu poate să atingă desăvârşirea fără
aceste eforturi deliberate ale voinţei.
Dar aceasta nu înseamnă că voinţa umană liberă este ea însăşi capabilă să
atingă mântuirea şi desăvârşirea. Voinţa umană trebuie să fíe ajutată de
Dumnezeu, de harul divin. De aceea omul nu poate să primească tot meritul
pentru mântuirea sa. Acesta trebuie să fie atribuit lui Dumnezeu.
Dumnezeu ajută, asistă, mângâie, protejează, aprovizionează, călăuzeşte,
iluminează, stimulează şi impulsionează voinţa umană liberă în strădania sa.
Dumnezeu împlineşte, acoperă fiecare trebuinţă, fie ajutând direct pentru
acea nevoie, fie retrăgând harul astfel încât persoana în nevoie să poată să îm­
plinească nevoia prin creştere şi muncă personală. De aceea Dumnezeu,
alegând sft ceară un răspuns de la voinţa liberă a fiecărei persoane, comple­
tează mântuirea fiecăreia care se supune chemării divine.
Dumnezeu este Stăpânul întregului proces dc mântuire. El supraveghează
voinţa, în timp cc ea lucrează în sfera harului, asigurând sprijin şi încurajare
oricând este nevoie. în acest fel Dumnezeu este responsabil în final pentru
fiecare etapă a procesului dc mântuire a omului. Putem concluziona că
Dumnezeu este Cel care face începutul mântuirii, dar confirmarea şi desăvâr­
şirea acestui proces c o activitate a conlucrării harului cu voinţa omului.

u' Philip Rournciiu, Aacctlcs, Authority and the Church..., p. 233 234

363
 CQHOMBt

*>aahrs ffviUkm îfinmto* k w Ch i u m p m v i li raportul Aw, »

m Uhctid «fam* ia prucciui ¿r>trt« >* m lniuini, pc care am ti .
la p^pak m mm h^riri speriat ci aduce o lumini >/ un piua de intru
mmbt» acritm tabaci deuwbfl de u n tio v cn ii, wntnbuind la o a « i
u tn aiim * doctnact Mirelui Pirinie dobrogew
|« N 0Nem c i doctrina despre har ţi liberul artnuu • Fcneuultn Auguaon *
produs rea*, ţo drven* *i «**rad*ctuni de ta nedumeriri ca cai a cilugArilnr
<fcn lU d a w lc la ak/iuni pâtimaşc ca cea a lui Pimprr de AduHana
etichetai ca fund “eioi uufşuxliman J t-d i Augustin IruuşT, şt rezistenţi •,
M m M |{ i uni xo procedat uammrtAţik monahale din Lcrim yi Marsilia
h iu iM fihamului m situat pe aceeeti din urm i pu/iţic faţi dc invAţAiiin
•uguaiuuani Jojffr predestinaţi* Dir acrea, Itisrnca O r tid u l N ^riltinl
M a umfrti'i | m< i**Ui î , oficial, enbntdf dai< dc unele Inelarii* autoritare
încalc H Apus lmp*eiiva intiţitorn Mimului loan ( astian, referitoare li
har a hbertal«
!r*4nf># (ifindonâ pnmeytc doctrina lui Caaaian ca pc a ei proprie,
deoarece eviţi atât (-»-»gnirile Iu» Pthgiu, tert afirma suficienţa efortului
uman in procesul mântuirii, cil v cete ak lui Augustin, care tAgJLhuu liber'
Maa omului, ajungând la pfadealinationianiul absolut
Aiu/apa ■ Sfântul (aastan cate vinovat dc srmipclagianiam, fm mai
midi, I ar fi 'părintele şl rc/treientanlul <0! ftuil d c team ă 0/ acestei In•
Văţâ/itef, rsk fundamcntalA pr interpretarea oonalA a afirmaţiei sale, tfl In
con cinsti o «cânte w dc bunlvinnţA care adine ajutor harului lAuiinc/cicsc.
A l i c i i afirme fie, Vită, şeu trebuie muHVsâ din contextul prohlemulkll
Murului şi liberului arbitru, tttU trebuie Infrlruxâ uşu cum u tn(elr%-o
Sfântul Câmltdft când a declarai t ! )n«A|i hhcrtalcn ctlc un dur al lui
Dumatacu Apoi, afirmarea acelei "tcănlei de bunăvolnitf* - dupA cum mu
pMol ubwrva , lai*iân o fimdarm n ten /i pc auloriUilcu murilor lfArin|i cu:
H n f t d Vaatle cel Mare. Sfântul (irigonc de Nysaa yi a Sfântului lonn (lurl
de Ate. IflvâiAUifa lui csplicA cum c ou putinţă t i , deşi P um nc/au voieşte cu
lup oamanii »A ac mântuiaacl (II Tim 2. 4), totuşi această voinţA obyteumA
di mântuire nu ■ tinplmcyte yt dc ce nu ( rcatorul, cl creatura, adicA omul,
■ B rAapun/âior dr «tarea «a Toate aceste ticuzuţit nu uu putut uducc IniA
«mbnraa autorităţii «ale duhovniceşti In HiacricA. C'aailnn aste din ce In ce
pal mult prtvii ca "magistrul prin excelentă al căilor ascetice şl mistice".
1 iKtânk «ak au «.«rrcital Q influenţi capiUilA asupra dc/VoltArii ipiritUUlitAţii
occHkfaak < aaaian yi-a câştigai pentru totdeauna tntAiotutcn duhovnlccuscA
H
m A f « , 4 o v a d i d o c v a M f tm d in c o r p o r a r e a k ^ | | t o n i ! ■ » IU m ^
k n t f d U t A l t l d , c m p lta tu i 4 2 al ace**/:. l i r ^ u l i c e r c c a ir
M U § H § £ M a d la m a*S , p e n tr u o b ş te , A n ( a t » » r i d r l h m m m
K • cr n u ic i u u d in V u l i l t P ă r in ţilo r q p p t r r u Iri < a ţxu > iu i 73 * « - ,
M M tc r a c o m m d â îm p lin ir e a v id u lu i d u h o v n ic e s c c a m e c v tm m n
x n ţM ru , P ărinţilor. ( o n f e r i f i ţ e i o r şi A ţ e / i r n i o k i o r S l k t A t r * . • ¿r
i r rtm n «A « a i p s c u t m c l a c c a le c o n c lu z ii p r iv in d h a ru l ş i M m gş
howiMt J viaţa. în v ă ţă tu ra şi e x p e r ie n ţa p e r s o n a lă a u n u ia c a re ^ 4 *-,. tyi
p raap c iMTuaga t a v ia ţi > trA duinţn p e n tr u a tin g e r e a d e tV v irp n » ilw m tm a
' ’ ua <.*tujrâr t a n d te rm in a d e i c r u O l v o r M r t l t a v e a >*/. , -
V « n de v ia ţi d e avea Ilare şi c o n te m p la ţie , c u n o s c â n d la fa ţa V*. . m ariK
ir***, m o f w b k ale v re m ii p a le s tin ia n f i e g ip te a n .
( ca mm im p o rta n ta s u rs ă d e a u to r ita te p e n tr u în ţe le g e r e a d n c t r uMu
l w m m Ai U crtptura Cassian citea z i in exienso Sfânta Scripturi
H m i m t n i t u n u n iv e r s a li a h a ru lu i ţ i n e c e s ita te a lib e re i v o in ţe u tih /â n d
(/-rtfnj am bele su sţin e ri n e n u r n i r i l e p a s a je s c r i p t u m t i c c . F i r i Î n A a a t i c i
S<r i^ iiu <.¿instituie h a / a p r im a r i a c o n v in g e r ilo r şi În v i ţ i t u n i sa le .
tn ţrk g a rc a şi in te rp re ta re a p c c a r e o d i p a s a je lo r scripturistic e n u este
« in c tiv ft, a una ca re a lo st c o m u n ic a ţi d e p i n n ţ i i B ise ric ii. 1.1 c re d e c i tran v
iwt# învăţătura B ise ric ii p c c a re a p r im it- o In m o d c o n s e c v e n t p e p a rc u rsu l
întregii sale viaţi şt c i p o z iţia sa se a d a p ă d in T r a d iţia f i p r a c tic a B ise ric ii Pc
M d | h s / i ajung« C a s s ia n la concluziile sale în v ă ţă tu r a S c rip tu rii, p ă stra tă
in Tradiţia l l i u r i u i şi v e r i l i c a t i p rin e x p e r ie n ţe o b s e r v a b ile şi p e rso n a le , ii
xflilirmi relaţia udcvftraM intre h a ru l d u m n e z e ie s c şi lib e rta te a o m u lu i A c c v
la r ir m esajul pc c a re a l II tre c e m a i d e p a r te a s c e ţilo r d in A p u s.
('•»stan n rt convingerea cA viaţa crcştinA este o viaţi p rac ticii, u r m ir in d
promovarea unei m ornlitA ţi în n ltr, d e aceea cl scrie cu scop p ra c tic şi m o ral
TI m fifflli COllitrAn* sft apere adcvA rul împotriva tuturor a c e lo ra c a re in­
trodu* "in o v a ţiC fi nu ţin e c o n t d e n u m e le , popularitatea sau in flu e n ţa lo r Ti
c convin# cA Acest adcvA r c m e s a ju l lu i Dumnezeu şi m â n tu ir e a m u lto r fiinţe
depinde dc acest adcvAr. P rin m o d u l cum combate toate e x a g e ră rile , co n v in ­
gător ţi subtil, C ăS fian sc d o v e d e ş te u n excelent teolog critic.
Cu sm erenie şi sobrietate şi un subtil simţ al umorului, C a s s ia n a d a t un
Impuls deosebit mişcArii m o n a h a le In Apus, oferind primul g h id al id ealu lu i
monulml c o n tem p lativ in istoriu cugetării teologice occidentale.
loun C nssian o c u p ă o p o z iţie c u to tu l s p e c ia lă In tre R ă s ă rit şi A p u s, o p era
■a constituind ustAzi o a d e v ă r a tă p u n te p e s te “ p r ă p a s tia ” c a re , din nefericire,
tapară tcologiu ră s ă rite a n ă dc c c a a p u s e a n ă . Educaţia sa e x c e le n tă şi c u ­
noaşterea tn p ro fu n z im e a te o lo g ie i g re c e ş ti şi a c e le i la tin e , d u b la te d c un

365
taietit hwiw deosebit, tac ca opera sa să aibă ţi o proivuxli Y#i
KW M AKi ^ 1
Vastele sale lecturi teologice ţi profane, experienţa dobândită in Pnbu
l gipt, Constantinopol Rv'ma ţi ( M k de Sud, l-au tyutnl pe Cassian sai\,w I
curent eu toate nuanţele ţi diferenţele specifice marilor şcoli «ic u^yU-
teologică: Alexandria. Anliohta ţi Palestina, ţi sil evite intr-un mori Ictxt
extremele periculoase ale ucestora, elaborând o tologic de un nuuv echilibru
Cissktv a iest capabil să transmită^ occidentalilor, cu destul de mula
acurateţe, teologia asceţilor rftsăntcni. Învăţătura sa privind harul ţi liben
voinţă a fwst însăţi învăţătura pe care o aflase din Scriptură, de In teologii «hi
Răsărit ţi dc la cei mai mulţi din scriitorii apuseni do dinaintea lui Auguum
In Răsărit loan Cas&ian este SUntul loan Cassian. Teologia sa practică este
încă o importantă parte a teologiei Bisericilor Ortodoxe. Cassian a fost un
călugăr, interesat de consecinţele practice ţi morale ale vieţii creştine nun
mult decât dc speculaţiile filosofice. El credea că principiile ascetice, şi nuin
mod necesar viaţa singuratică, erau necesara pentru mântuire. Adevărul
trebuie verificat prin viaţa creştină şi nu prin cuvinte uniune şi raţiuni
omeneşti. Este absolut necesar ca harul lui Dumnezeu sil ajute po omul care
sc străduieşte pentru desăvârşire. Aceasta este înv8|Atura marilor Părinţi
duhovniceşti ai Bisericii din Răsărit, fie ei din Egipt, Palestinu, Siria sau Asii
Mică. Cassian, prin viaţa şi opera sa a fost poate cea mai importanţi
autoritate duhovnicească ce a reuşit sfi transmită ţi să propage această
Învăţătură in Occident, unde scrierile sale au fost copiate pretutindeni şi au
influenţat puternic pe marii organizatori ai vieţii monahale din Apus, ca:
Benedict de N unia sau Franciac de Assisi.
 APtNPiCt SEMANTIC ( I)
Cuvlnt* >/ ouproail folosite do Conxion poniru dosciieioo noţiunii do tuu

in cole to umieozA vont prezenta o *olcc|le da expresii utilizate do {‘imitui pentru

descrierea noţiunii dc har, cltAiulu-lc pc cole null dm folosite dc autor ţi care <uttotudidA
IcgAturA cu dnbatont privind raportul dintre har şl liberal arbitra. Dc asemene«, sen
gurile acestor cuvinte şi expresii sunt cele duto de l'assian In contextul dezbaterii
raportului dintre naturii şl har.
Vom utili/a urmAtoarolc nbrovleri: “Conv." pentrru Coavorblrilo duhovniceşti,
"Aşez" pentru Aşeiimintole iiiAuăatireşll şi "De Inc." pentru De Inearnalionr
Domini adveraug Nrstorlum

• abstraho, -trnltcrc -- a duce cu Torta, u sm ulge (irAgAnd)

abatrako
Cdnv. IV, 3 - abstrahlmur... inviţi
• accendo, -cendcre a u|A|a, a aprinde, a incita
aceendo
Conv. XXI, 5 - accmdtt
• adhortatio, -onis (T) ■ îndemn, încurajare
adhortado del
Conv. UI, 19 - odhortatlonem auxlllumque del
• auditorium, -i (n.) * ajutor, sprijin, asistenţii
• adlutor, -oria (m.) • lyutor, spijinilor
• adiuvo, -iuvore a ajuta, n sprijini, n favoriza
adlutorum dlvlnum
Conv. XIII, 4 - divini adiutorii gradam
adlulorlum del
Aşe7, XII, 11 adlularto doi
Aşez. XII, 13 - del miteradone el adlutorlo
Aşez. XII, 14 - adlutorlo del
Conv. III, 16 dei gradai vel adlutorlo
Conv. III, 22 - adlulorlum el gradam del
Conv. VII, 8 protecdones atque adlutorlo del
Conv. XI, 9 • adlutorlo del
Conv. XIII, 3 - adlutorlo del
Conv. XIII. 6 - adlutorlo del
Do Inc. 1,3 del atlluiorlo
adlulorlum domini
Aşez. XII, 17 ■ adlutorlo Domini
Conv. III, 12 - adlulorlum dom1
domini auditoriu ac protection»
367

i
 Conv 111. 15 adiutorio dom ini ac m isericordia
Conv. Ill, 16 cotidiano d o m in i... adiutorio
Conv. Ill, 19 dispensatione vel cotidiano adiutorio dom in i
adiutorium nostrum
Aşez. XII, IS - ipsum adiutorium nostrum
aiiutorium ipsus, aiiutorium illiu s
Aşez. XII, 17 - iliius adiutoria
Aşez. XII, 17 illius adiutorio
Conv. IV, 5 ipsus adiutorio
aiiuro
Aşez. XII, 18 adiurat nos et ilum inat
Conv. UI, 16 a d iu va ri... vel donări sib i a domino
Conv. Xm,9 a domino a diuvari
Conv. XIII, 13 adiuvat
Conv. XQ1,14 adiuvat laborantem
Conv. XIII, 17 adiuvare
Conv. XXIII, 21 adiuvet
adiutor
Conv. X, 10 d e o .- adiutore
Conv. XIII, 17 adiutorem ... dominum proclamamos
• adminiculor, -ari J a sprijini
aim iniculor
Conv. VII, 1 - gratia dei adminiculante
• admoveo, -movere = a duce spre, a conduce spre, a mişca
aimoveo
Conv. XIII, 11 - admovet cordibus nostris
adtraho, -trahere = a trage (la sine), a atrage, a aduce cu faţa, a înflăcăra
adtraho
Conv. III, 19 - adtrahit
Conv. VII, 8 - nos ... adtrahat ad salutem
Conv. XIII, 9 - adtrahat
Conv. XIII, 17 - adtrahit ad salutem
Conv. XVII, 25 - adtrahat
• atribuo, -uerc | a atribui, a acorda, a da
adtribuo
Conv. VO, 2 I adtributa est
• advoco, -are = a chema, a convoca, a invoca
advoco
Conv. Xm, 12 - advocat nos ... et invitat
Conv. X m , 17 - advocat
• apto, -are = a pregăti, a prepara, a pune la punct
apto
Conv. m , 17 - optare

368
 ¡ / n i - ajutor, sprijin, asistenţă
-iixillu®’ 1 ;
uxUio -arc ajuta» a asista, a sprijini.
auxilium - divinae protectionis auxilio
A ;«.X II. 16
Conv. III. 16 • auxilium fidel suae
Conv. X, 11 - cotidianum ... auxilium
Conv. XIII. 15 -- ingessit auxilium
auxilium divinum
fişez. XII, 4 - divino auxilio
Conv. XIII, 12 - divino auxilio
Conv. XVIII, 16 - divinum auxilium
Conv. XXII, 13 - divino ... auxilio
Conv. XXII. 14 - divini... auxilii
auxilium dei
Conv. III, 12 - d e i... auxilium
Conv. 111,15 - auxilio dei
Conv. III, 19 - ad horatione auxiliumque dei
Conv. III, 20 - volúntate d e i... atadHoque
Conv. III, 22 - dispensado dei et auxilium
Conv. V, 15 - d e i... auxilio
Conv. XIII, 6 - auxilio dei
auxilium domini
Aşez. VI, 5 - adom ini... auxilio ac protectione
Conv. III, 16 - dom ini... auxilio
Conv. V, 15 - dom ini... auxilium
Conv. III, 16 i auxilio domini
Conv. IV, 6 - auxilio domini
auxilium diviniiatis
Conv. XIII, 3 - diviniiatis auxilio
auxilium defensoris
Conv. X,10 - defensoris auxilio
auxilium tuum
Conv. IV, 6 - tuo...auxilio
Conv. XXIII, 17 - tuo... auxilio
a u x iliu m e iu s , a u x iliu m c u lu s
XII, 23
A şe z. - protectione eius atque auxilio
Conv. VII, 8 - cuius auxilia
Conv. XII, 6 - eius auxilio
a u x ilio
Conv. XXII, 3 - auxiliante del gratia
bencflclum, -îi (n.) “ bunătate, favoare, binefacere
b en eficiu m
Conv. X ni, 12 - beneficio creatoris
Conv. XIII, 15 - beneficiorum Christi
Conv. XXIII, 12 - libertatis bcneficium
 hem rficinmdel
Aşez. VI, 6 hendidura del ac ... donum
Conv. in. 19 concassa dd beneficia
heneficiam dom ini
Am VII, 27 domini beneficio
h tn tfic iu m eiu s
Aşe* XII, 17 beneficia alus
benignltas, -atis (f.) * bunăvoinţă, bunătate, generozitate, favoare
benignltas del
Conv. XXII, 14 - dei benlgnltale
benignltas dom ini
Conv. Ill, 15 - domini benlgnitas
i castigado, -onis (f.) ■ mustrare, pedeapsă
castigado ein s
Aşez. XII, 16 - inspirationisque eius et castigationi:
exhortationis gratia
*dementia, -ae (f.) “ iertare, clemen|ă, bunătate, milă
d em en tia divina
Conv. m , 12 - divina dementia
Conv. VII, 25 - divina dementia
Conv. XIII, 3 - divina dementia
d em en tia d ei
Conv. Xffl, 13 - dementia dei
d e m e n tia creatoris
Conv. XIII, 14 - creatoris noştri clementiae
d e m e n te r
Aşez. 8.4 - dementer
cogo, cogere = a constrânge, a sili, a forţa, a obliga
cogo
Conv. XA!, 18 - cogere
concendo, -cedere = a acorda, a ceda, a lăsa
Aşez. XII, 13 - divina miseratione concession
Conv. III, 15 - concedí
Conv. IO, 19 - concessa dei beneficia
Conv. IU, 19 - concedí
Conv. III, 21 - concesserit
Conv. VII, 22 - concedido
Conv. X m , 18 - a divinitate concedí
Conv. XU!, 18 - concessit
Conv. XIV, 19 - concedido
- concedantur
Conv. XV, 2 - dei gratia dispensante concedido
Conv. XIX, 9 - dono dei concessa

370
rontlono, -are P¡ • d a , o dftrul
condono
Conv 111. 19 condonari ab codent
Cunv. X lll%3 a dom ino...con dónala
Conv. XU1, 17 v a l In itia n t b o n i o p e r ía v o l p e r s e v e r a n !lo m c o n d o n a re
*COnfarO . -ferro * a d a , a d ă r u i, n c o n f e r i, a a c o r d a
co n fere
Conv, II, 1 divina ... largitate conlata
Conv. 111,16 d el ... m uñere cortferendam
Conv. V il, 2 jilo m uñere contulIsset
Conv. X , 11 provlden tia divina contulerit
C onv. X II, 7 coniatum
Conv. X III, 4 del m uñere conlatae
C onv. X in , 13 dona conferre
C onv. X IV , 7 sp ecla lt m uñere contulisset
• confirm o, -ore * a în tă ri, a c o n s o lid a , a a f ir m a , a c o n f ir m a
confirmo
C onv. 111,12 — confirm at
C onv. I U . 17 — confirm are
C onv. X II , 6 — c o n fir m a tu l
C onv. X III, 18 — confirm et
• conforto, -a re ™ a în tă ri
conforto
C o n v . X III, 8 — con fortât
C o n v .X II I, I l — confortât
C o n v . X l l l , 12 — con fortât n os (... us)
• com pello, -p e lle re = a m iş c a , a o b lig a , a in c ita , a în d e m n a
compelió
C o n v . X II I , 17 — co m petiere
• co n so lad o , -o n is (f.) = c o n s o la r e , m â n g â ie r e , în c u r a ja r e
consolado d o m in i
C o n v . X III, 6 — con solation e dom ini
• c o n s u m m a t i o , -o n is ( f .) = te r m in a r e , îm p l in ir e , c o m p le ta r e , d e s ă v â rş ire
• c o n s u m m o , -a r e " a d e s ă v â r ş i, a c o m p le t a , a te r m in a
consum m ate
consummatio
C o n v . III , 15 — o p eris consum ationem
consum o
C o n v . I I I , 11 — deu s in n obis om nia quae ad n o str o m p e r fe c tio n e m
p ertin q p t e t incipit e t consumat
C onv. X III, 3 — in c ip jtq u a e bona sunt e t exsequitur et consumat in
n obis _

371
 i iii [I fn> n i n ' i t m / ' i t n i n i
• **•*•)•*» rtll»* (f ) -

i V»nv HUI, IA kiiti In*piiatlone vel^Ot)jwmnui,0

V * Ml, IM »‘Mrtpam liir In nahls („.in gjn

l om MII, IJ dominit m o/m m niv iiobln
Corn XIII, 11 ŞonpeiUtUt
voppratam fniaMtf
• d#Ifenidts oiUs > • ! .ii «»1, | m*mv-« 1«h
d*f¥n*ot
Conv X, |t) dtifm m vls auxilio
d e fv n du
Conv XIII, | | d ţfm d if
Conv XIII, 14 protegat ac dejendnt
• dlgnttlo, oiiIn (fi) • milA, respoat, cinste, consideraţie
dignm tio
Conv. XIII, 13 spontana dignatiotw
dignm tio d iv in a
Conv. XIII. 19 divinae providenţial et dignatlonis
Conv. XIII, S divina dignatio
Cunv. XIII, 13 - divina* dignatlonis
dignatio tin s, dignatio UUus
A ţe i. XII, 18 - dignatione eius
Conv. IV, 4 - iUius ... dignatione
• dirigo, -rigere * a dirija, a ghida, a cAlăuzi
dirigo
Conv. XIII, 3 - dom ini opitulatione directa
Conv. XIII, 9 - a dom ino dirigantur
Conv. XIII, 11 - d ih g it
• dispensatio, -onis (f.) *1 conducere (control), administrare, consimţământ (permi-
siune), providenţă
dispenso. -are 1 a adm inistra, a distribui (a împărţi)
d isp en sa tio
Conv. IV , 4 - d ispensationis d ei ac probationis
d isp en sa tio d ivin a
Conv. V II, 22 - d ivin a dispensatione
d isp en sa tio d e i
Conv. HI, 22 - d isp en sa tio d ei e t auxilium
Conv. V III, 20 \ d e i d ispensatione
Conv. X III, 6 d isp en sa tio n e d ei

m
 Cuiiv K i l l , 17 dhpmhailanuH del
illupensallanis del
C'unv X X I I , 4 diipemnihme del
illy w iih iK lo dom ini
C o n v III, IU impemallan»i vel cotidiano uJluiutin domini
(
o iiv IV , i dlupansnlbnie duinlnl tu imdmiione
dispensado m o
t'o n v X III, 17
dlUpeWUlIOI
dUpenmitlnnem aique nmorrni «om
t'o n v X I V , IU dispensatori» n ou ri doi
ditJWIMi
t'o n v V II, 30 dispensări
t'o n v , XII, 12 dispensai
C o nv. X III, 15 diapomat
C o nv. X V , 2 del gratín dispénsalo
domini, i (n ) - dor
dono, -urc • n do, o dinii, o oferi, u acorda, a conlori
doilUHI
Conv. UI, 19 vlsl/atlonls suae donum
Conv. XIII, 13 - dona coi\fom
Do Inc. II. 3 donum ... grnflae Indus
domini del
Aşez. VI, 6 benefit'! um del ac ... donum
Aşez. XII, 11 d e l... dono gratifique
Aşez. XII, 11 dono del miserentls
Conv. IU, 13 dono del gratifique
Conv. VII, 2 - dono del
Conv. XIX, 9 - dono del concessa
Conv. XXII, 6 - donum praecipum del
donum domini
Conv. XIII, 13 domini miserentis... donum
dono
Aşez. XII, 11 - donavit
Conv. III, 15 - donări
Conv. III, 16 - adiuvari... ve/ donar! ... fl domino
Conv. IV, 4 - nobis... donata
Conv. X, 1 - donate deo
Conv. XIII, 6 - domini miseratione donata
Conv. XIII, 18 - donare
e r ip io , -rip ere = a sm ulge, a răpi, a lua
eripio
C o n v . X III, 14 - eripit de periculo

373
 • f\k + t p | K if«f»
,«!>' ^(1 ■
) îndemn. (ncunu«rv
,»i t l US t ' t
p i VII. 10
. j \i>p»«*r. -« JiK« (a capăt, a îndeplini, a executa ¡i
r««y«*r ^ u«niAn
o » .* « ,.,,
oi
i 1 tăcut. a ri Îndeplinii. 1fi caiu.it, a H efectuat
• fife.
, ------- ------------_
C « iv . VII, *0 im *hi per acum fie ri
• firm«'. sue • 1 sprijini, a fortific«, a întări
fk m 0
M | XVII], 16 virtute p r o te c tio n s suae ... J im n ix c r it
I (ra fia , sie ( f ) 1 ¿irajie, favoare, consideraţie
M M
Aşez % 3$ - grafia
\şei. X II. 11 - gratia
Conv. I. 15 - gratia
Conv. 1.23 - gratia
Conv. II. 1 - g r a tia e
Conv. II. 2 - gratiam
C o m II. 13 - gratiam
Conv. IV, 4 - gra tia e t inlum inatione
C o m . IV, 5 - gratia
Conv. V n . 23 - gra tia eius
Conv. XIII, 12 - g ratiae sa lu ta ris
Conv. X III, 14 - gratia
Conv X III. 16 • s u p a - a b u n d a n tia m g r a t ia e
Conv. X in , 18 ■ g r a tia e
Conv. X I V , 5 g r a tia m
Conv. X I V , 7 gratiae
Conv X V , 3 gratia
Conv. X V , 7 gratiam
Conv. X V . 10 gratia
Conv. X V III. 5 gratia
C onv X V III, 15 gratia sin gu laris
Conv. X I X , 2 gratiam
Conv. X X , 4 g ra tia
Conv X X I , I gra tia
Conv. X X I , 5 gratiam
eiange/icae gratiae
374
 Voim ...........
C o n v . X X I, 3 3 torstow vw gratiae
gratiae
gratia
C o n v X X I, 34 gratia
C o n v . X X II, 5 graham
C o n v . X X II, 6 gratia
C o n v X X II I, 2 - graham
C o n v X X II I, 3 graham
C o n v . X X III, 15 - lex grahae
C o n v X X III, 21 - tan/ae gratiae
C o n v X X IV , 2 6 graham
D e In c . 11, 4 gratiae novae
- n o v a * gratiae
- novae gratiae et generation^
- novae gratiae --- —- -et nativi
- *««••• tatis
f 1114110
D e In c . 1 1 ,5 graham
gratia
grahae
donum ... gratiae hunts
D e In c . 1 1 ,6 graham
gratiarum
gratia
D e In c . 1 1 ,7 gratia
A ş e z . IV , 2 3 *- prophetiae graham
A ş e z . IV , 2 9 ţ» oboedientiae graham
A şez. V , 4 i i i gratia simplicitatis
A ş e z . V , 16 victohae gratia
A şez. V , 37 - humanitatis... gratia
A ş e z . V I, 6 - graha castitatis
A ş e z . V I, 18 — scienhae graha
A ş e z . V i l , 14 - grahamprophehae
A ş e z . X II, 16 inspirationisque eius et castigahonis atque
exhortationis gratia
A ş e z . X II, 18 - baptismi... graham
C o n v . 1 ,1 5 ' 8 » gratia suae miserahonis
C o n v . II, 4 — discrehonis graha
C o n v . II, 8 discrehonis graham
C o n v . II. 2 6 •-. discretionis graham atque virtutem
C o n v . m . 19 divinaeprovidenhae et dignationis ... graha
C o n v . IV ,1 - praescientiae graham
C o n v . IV , 1 - graha humiiitatis
C o n v . IV , 1 - vitae meriris et gratiae
375
 patiennae gratiam
C a * *v ’ 12 - gratia discretionis
virTutwn gratia
C a * ™ 26 sanitation gratiam
c a v o u l - gratia prophetia r
- exauditionis gratia
C a* W M
hum U itatis e i sim phcitalis gratiam
Ca* * - 10
G *nX Ll - perfecţiona ... gratiam
- can um s gratiam
C a* XL1
- radina a lten u s n isi nostrae salutes gratia
C a*™ * - verb i gratia
C a * ™ ,* * - sanuans gratiam
C a * XULI3 - dM nae dignationis ... g ra tia
C a* X m P - gratiam suae la rg ita tis
C e * X B L i6 - gratiam suae d iv in ită ţii
C a * XIV, 1* - sptrisalis doctrinae gratiam
Ca»* X V .! - s tg n o r u m g r a tia
C a^X V . 10 - graba ~. p u rita tis
C a * XVL3 - com m endations graba
C a m X \X 5 - perfectam am icibae gratiam
S -XVL14 - graaa exuberantissum am oris
Ca»»-XVI, 26 gratiam pra eterita e ca n to n s
Ca»» XVTL 12 b en ed ictio n s iiliu s gratiam
Ga»»- XVIL 30 Libertatis gratia
C— XX.5 - rem issio n s gratiam
Cao* XX * baptism i gratiam
sa tisfa ctio n s gratiam
C a » XXL 7 evaageMig ra tia
C a * XXL 30 gratia evangelii
C a * . XXL 34 gratia a d o p tio n s
C a» XXHL15 gradam bapbsm atis
Ca»»- XXIV. 26 di lecbom s m xtra e gratia
D ebc-L 3 dcnnae red em p tio n s gratiam
Deloc. H. 5 graaa a n u s
gratia im h ed llita tis co rp o ra te
gratia J n g flita tis kum anae
Deloc VL2 d n tm em m eris graba
DelmKB||
jrijflH oc V I.f esscbaristiae gratiam

Afa.Xn.IS
Co*v II. 1
dniaae gratiae
dtviaae gratiae
C a » OL 19 iinnae _ gratiae
C am . VUL19 dhtaa graaa ac virtute
C a » X fl.4 ^tvtaae gratiae
C a » XIB.4 dnem adtutoni gratiam
D l
 Coov. XIII, 13 — di vinom ... gratiam
C oov XIH, 16 — divina gratia
Coov. XIII, 18 — divinar ... gratiae
C oov. XVIII, 1 — divina gratia
Coov XXII, 6 — divina ... gratia
D e Inc. II, 5 — divina ac salutari domini noştri gratiam
— divinam gratiam
D e Inc. II, 6 — divina gratia
D e Inc V , 4 — divina gratia
gratia caelestis
Coov. XIII, 18 — cáelestis gratiae
gratia dat
Aşez- V , 14 — gratia dei
A şez. XII, II — dei gratiam
— d e i_dono gratiaque
A şez. XII, U — gratia dei
— m isericordia dei gratiamque
C oov. I I , 13 — d ei gratia
C oov m, 12 — d ei „ gratia
C oov. III, 15 — dono dei gratiaque
C oov. III, 16 — dei gratiae vel aetiutorio
C oov HI, 19 — dei gratiam;
— gratia dei
C onv. 111.22 — gratiam d ă provisionem que cotidianam
— adiutorium et gratiam dei
C oov. IV , 5 — gratiam dei ac misericordiam
— d ei gratia
— dei gratiam
C oov. V , 15 — d ei gratiam
C on v. V , 24 — d ă gratiam
C oov. V I, 16 — inm utabilis d ei gratiam
C oov. V II, 1 — dei gratiam
— gratia dei adm iniculante
C oov.V n,2 — d ei gratia
— gratia dei
Conv. VII, 9 — dei gratia
Coov. IX, 26 — dei gratiam
Coov. X. 9 — dei gratiam
Coov. X,10 — gratia dei
— d ei gratiam
Coov. X. 11 — dei gratiam
Coov. XII, 6 — dei gratiam
Coov. XII, 9 — d ei gratiam
Coov . XII, 10 — des gratiam
Coov. XIII, 3 — gratiae dei
 Conv. XM» 5
g r a f i a dei
Conv. X1U, 6
C oavX U L «
gratUi dei
Conv. X1U, l 1 gra tia dei
C onv. Xl«> 12 gratiam dei
gratia dei
Conv. XIII» 13 - gratia dei
Conv. XIU» 14 - gra tia dei
- gratiam dei
- d e i ... gratia proteger
Conv. XIII, 16 - gratiam dei
Conv. X V , 2 - d ei gratia
Conv. X X , 7 - gra tia dei
C onv. X X I, 9 - g ra tia dei
C onv. X X II, 3 - a uxiliante d ei gratia
Conv. X X II, 6 - d e i ... gratia
C onv. X X II, 7 - gratiam dei
Conv. X X III, 10 - gratiam dei
C onv. X X III, 14 - d ei gratiam
C onv. X X IV , 1 — d ei gra tia
D e Inc. II, 4 - gratiam d ei
D e Inc. 11,5 - gratiam d ei
D e Inc. II, 5 - d ei gratiam
D e Inc. 11,6 - g ra tia dei
— d ivin a g ra tia dei
D e Inc. II, 7 - d ei gratiam
tttia Christi
A şe z . V , 2 3 - g ra tia C h risti
C o n v . X III, 7
C o n v . X V I I I , P re f. gratia Christi
C o n v . X X I, 7 Christi gratia
gratiae Christi
C o n v . X X I, 34 gratiam Christi
C o n v . X X III, 13 cotidiana gratia Christi
C o n v . XXin, 1 5 cotidianam Christi gratiam
gratia Christi cotidiana
cotidiana Christi gratia
g ra tia ... Christi
Deine. II, 5 gratiam Christi
gratiam ... Christi
gratia Christi
De Inc. II, 7 Christi gratiam

378
£ M M M lM lW ÎS
Conv. XXI, 33
Conv. XXIII, 16 - gratiam sahm toris
Conv XXIV, 25 - benigna ... grafia minions
| r ü M c o n d ito ris
A şez. XH , S
grm tim c r ta to r is
A şez. X ll, 4
g r a t i i S p ir itu s sa n c ti
A şez. V , 4
A şe z . V , 34
A ş e z . V I , 18
C o n v . II, 15
C onv. X V , 2
g r a tia d o m in i
A ş e z . V I, 6
A şe z . V I, 6
C on v. 1 ,23
C o n v . II, 13
C o n v . U l, 4
C o n v . X l l l , 14
C o n v . X IX , 4
C onv. X X I, 7
C o n v . X X II, 13
C o n v . X X III, 10
C o n v . X X 1 U , 13
C o n v . X X i n , 17
D e In e. II, 5
D e In c. II, 6
D e in e . V , 9
g r a tia a d o m in o
A şez. V , 29
g r a tia h o m in is
D e Inc. U , 5
g r a tia e e c d e s ia e
C o n v . XTV, 8
g r a tia su a , g ra tia eiu s, g ra tia iliius
A ş e z . III, 4
C o n v . X II, 13
A ş e z . X II, 33
C o n v . X III, 14
C o n v . X III, 15
C o n v . X V II, 2 5
C o n v . X X III, 15
D e In c. V , 9
g ra tia sa htatons
g ra tia canditaris
g ra tia erta to n s
gratiam Spiritus sanco
Spiritus sancti gratia
g ra tia Spiritus sancti
gra tia Spiritus sancti
Spiritus sancti gratia
gratia damini
d o m in i... gratia
■ dom ini gratiam
■ misericordia domini el gratia
- gratiam domini
- dom ini gratiam
- dom ino sua gratia
- dom ini gratia
- dom ini gratia
- gratia domini
- dom ini gratia
- gratia domini et miseratione
- dom ini noştri gratia
- gratiam ... domini noştri lesu Christi
- gratiam domini noştri lesu Christi
- gratia a domino
- gratiam hominis
- gratia hominis
- e c d e s ia e ... gratiam
su a g ra tia
in su is pecu liari gratia dominus operatur
iliiu s opitulatione vel gratia
g ra tia e suae
spontan ac gratiae suae dignatione
suam gratiam
g ra tia e eius
g ra tia e suae
 t o n v . 111,13 gratuita
Conv. XIII, 13 - gratuita
Conv. XXII, 7 gratuita dom ini largi late
• h o n t o r , -ari a îndem na, a incita, a încuraja
hortor
Conv. XIII, 15 - hortatus est
C onv. X 111, 12 ut nosm ct Ipsos confortcmus hortatur
• Im p lto, -piere * a îndeplini, a face
im pteo
Conv. 111,1S - impleri
• ln etp io, -cipcrc * atnccpc
indpio
Conv. 111,11 deus in nobls om nia (juac ad nostrom perfecţionau
pertin en t et incipit et conssumat
Conv. X111, 3 - in cip it quac bona sunt et cxsequltur et consummatIn
nobls
• tncito, «are * a incita, a stim ula, a inspira
incita
Conv. XIII, 8 - incitat
Conv. XIII, 17 — incitare
Conv. XIII, 18 - incltet
• In d u lg e n ţii, -ae ( f.j indulgenţă, iertare
in d u tg en tia
Conv. XIII, 13 - indulgentiam ... prom eretur indulgeo
Conv. XIII, 15 - induitum est
- indulsit
Conv. XXIII, 12 - creator indulserat
• infundo. -tundere =■ a vărsa în, a răspândi, a da cuiva ceva
in fu n d o
Conv. III, 18 - a dom ino nobis ... înfundi
Conv. XVII, 25 - vel înfundat cotidie suam gratiam vel avertat
• ingero, -gerere = a da, a oferi, a aplica
ingero
Conv. XIII, 18 - ingerere
• intribio, -ere - a reţine (a opri), a împiedica să, a inhiba
hîhibeo
Conv. XIII, 18 - inhibere
• inJuninatio, -onis (f.) = iluminare, luminare

m
• Inlumino, -ore * a ilumina, a lumina
inlum lnatlo
Conv. II!, 10 Inlum ínatlone
Conv. IV, 4 grulla el ílum lnatione
Uumlnatlo del
Conv. III, 14 m agisterio el Ilumlnatione del
Conv, X, 11 d el Ipso Iluminante
Uumlnatlo dom ini
Conv. 111,15 cotidiana dom lnl Ilumlnatione
Uumlnatlo sa n d io Splritux
Conv. IX, 8 - Uumlnatlo sa n d io splrllus
Conv. XIV, 9 - Uumlnatlo sa n d io spírltus
Inlum ino
Aşez, XII, 18 - adluat nos et ínlum lnat
Conv. XIII, 8 - Inlum lnat
Conv. XIII, 14 - vocalus ... atque Inlumlnatus a domino
• Inlustratio, -onia (f.) ilustrare
• Inluitro, -are * a ilustra, a exemplifica
Inlustratio dom ini
Conv. X, 10 - dom ini Inlustratlone
Inluitro
Conv. III, 15 - fu e rlt Inlustratus
• fnpertio, -ire ■ a împărţi, a acorda
Inpertlo
Conv. XIII, 9 — Inpertlat
Conv. XIII, 13 - Inpertit
Conv. XIII, 15 - Inpertit
• in ie r o, -serere = a planta, a semăna, a introduce
insero
Conv. XIII, 17 - iruerere unlcuique bonae voluntatls arborem
• fnspiratio, -onis (f.) = inspiraţie
• inspiro, -are = a inspira, a trezi
Inspirado
Conv. III, 4 - inspirado
Conv. III, 12 - inspirationem
Inspirado divina
Conv. XIII, 6 - divina inspiratione
inspirado dom ini
Conv. III, 10 - inspiratione domini
inspirado sa n d a
Conv. IV, 5 - inspiratione sanda
Inspirado sua, inspirado eius
Aşez. XII, 16 - inspirationisque eius ei castigationis atque
exhortationis gratia
 Vom iu. io su ü inspirattone \ t i cooperanone
m s p in
C om i a 19 dom in o in sp ira n te
Coov. XIII. 3 in sp ira t
Coov. XJIL 1 1 in sp ira n a g ra d a dei
Conv XIU, 14 dom in as in spiraba!
Coov. XIII, 17 in sp ira re
Conv XIII, 18 in sp ira re

• invito, -are i a invita

invitó
Coov XIII, 8 im ita n tem
Coov. XIII, 12 a d v o c a t... nos e t in vitat
• iustitia. -ac (f.) = dreptate, justiţie
iu stitia divina
C onv. X III, 14 — d iv in a m ... iu stitia m
- d iv in a m iu s titia
iu stitia dom ini
C onv. X III, 14 - iu s titia d o m in i

• iuvo, -arc | a ajuta, a sprijini, a ocroti

iu vo
C o n v . II, 13 — d e i g r a tia v e l iu v a r e t... v e lp r o te g e r e t... ac numim
C o n v. X II, 15 - v irtu s d iv in a ... iu v e rit

• largitas, -atis (f.) = dărnicie, abundenţă

• largitor. -oris (m.) = darnic, generos
largitas
Conv. XII, 7 d ivin i m uneris largi tale
Conv. XIII, 1 d ivin i m uneris larg ita te
Conv. XIII, 17 disp en sa tio n is d e i m ultiplicem largitatem
De Inc. VH, 31 - la rg ita te tu i m uneris
la rg ita s d ivin a
Conv. a 1 d iv in a ... la rg ita te conlata
Conv. XIII, 3 d ivin a e ... la rg ita tis
larg itas dei
Conv. XIU, 15 la rg ita s d ei
la rg ita s dom ini
Conv. XXII, 7 g ra tu ita dom ini largitate
larg itas sua
Conv. XIU, 15 gratiam su ae la rg ita tis
la rg ito r
Conv. XXI, 33 largitorem g ra tia e
la rg io r
Conv. UI, 16 a dom ino lărgită
Conv. XIU, 15 la rgitu s est

382
 = conducere, îndrum are, călăuzire
m a g & en u m
- m agisterio
Co« v . X M
aagisterium dei
Conv. IU, H - m agisterio e i inhaninaáne d ei
magisterium ixius
Conv- ni, 10 - m agisterio ipsius

. m iseratio. -onis (f.) = com pasiune, m ilă

m iseratio
Conv. III, 15 m iseratione
Conv. Xin. 16 do m inus m iseratione
m ¡seratio d ei
A şez . XII. 13 d ei m iseratione e t adiutorio
Conv. 111,15 d e m iseratione
m iseratio d o m in i
Conv. X XIII, 17 - g ra tio dom ini e t m iseratione
Conv. III, 15 - dom ini m iseratione
Conv. XI, 9 m iseratione dom ini
Conv. XII, 15 m iseratione dom ini
Conv. XIII, 6 dom ini m iseratione donata
m iseratio divina
Aşez. XII. 10 divina m iseratione p ro tectu s
Aşez. XII, 13 d ivin a m iseratione concessum
Conv. III, 19 d ivin a e m iserationis m unus
m iseratio sua
Conv. 1 , 15 g ra tia su a e m iserationis
Conv. XIII, 4 su a ... m iseratione
m isereo
Aşez. XII, 11 dono d ei m iserentis
Conv. XIII, 13 dom ini m iserentis ... dom an
m isereor (deo)
Conv. XIII, 11 m ise re a tu r... deus
dens m isereatur
• m isericordia, -ae (f.) = m ilă, com pasiune, indulgenţă
• m isericorditer = cu com pasiune, cu milă
m isericordia
De Inc. 1 ,7 sacram m isericordiam
m isericordia d ei
Aşez. XII, 14 m isericordiam d e i gratiam que
Aşez. XII, 12 m isericordia dei
Conv. III, 17 dei m isericordia et m oderationc
Conv. X XIII, 17 m isericordiae dei
m isericordia d o m in i
Aşez. XII, 15 m isericordia dom ini

383
 Conv lll, \¿ m isericoraiae a o n im i
Conv III, 15 adiutorio dom ini ac misericordia
Conv XII, 4 misericordia!» dom ini
Conv XII, 15 dom ini m isericordia
Conv. X 1 IU m isericordia dom ini
protectio dom ini ac misericordia
Conv. XV, 16 dom ini m isericordia
Conv. XXIII, 21 m isericordiam dom ini
misericordiíer
De Inc. 1,5 m isericorditer
• moderado, -onis (f.) = măsură, cumpătare, călăuzire
moderado
Conv. III, 17 - dei m isericordia el moderatione
• munus, -cris ( n ) f dar
• numero, -are = a dărui, a recompensa
m unus
Aşez. III, 2 - voluntarium munus
Aşez. VI, 8 - munus integritatis
Conv. III, 19 - divinae m iserationis munus
Conv. XIV, 7 - speciali muñere contulisset
m unus divinum
Conv. XII, 6 - d i\in i muneris
Conv. XIII, 1 —
divini muneris
Conv. X I I I 4 —
divino ... muñere
Conv. X in , 18 — d iv in i... muneris
D eine. VI, 2 - divini muneris gradam
munus dei
Conv. IU, 16 .- d e i... muñere conferendam
Conv X n. 12 1 dei muneribus
Con\ XIII, 4 — dei muñere conlatae
Conv. XIII, 5 — d e i... muñere
C obv.XI11.1S ■. — dei muñera
munus domini
C oov.X D Í.4 - domini noştri muñere
munus Cum
D eine VII.31 - largúale tui numeris
munus smm
O m V il. 2 suo muñere contulisset
munmems
A şa . XII. 33 etus ... muneris

Co t U. 13 dei gratia vei iu s w r t ... vel protegerá ... ac muniixi

m
 * * C o n v VII, 24 - prucsldio ac m unltlonedivina

9 M «„rrere
occurro, -cun^v- a întâlni, a ieşi înaintea, a m erge înaintea
occurro
Conv. XIII. 13 - occurrlt
. operor, -an - a munci, a munci din greu, a spera

^ C o n v . III, 17 r deum ... operări in nobls

Conv. XII, 13 - i n su is p ecu lia ri gratia dom inus operatur
Conv. XIII, 17 - salutam in hom lnibus operatur
Conv. XIII, 18 - deus ... operetur in nobis
- deus om nia in om nibus credentus est operări

. opltulatio, -onis (f.) = ajutor, ocrotire|

opitulatio
Conv. III, 15 - cotidiana opitulatione
opitulatio del
Conv. XIII, 12 - opitulatione dei
opitulatio dom ini
Aşez. VI, 5 - opitulatione dom ini
Conv. XIII, 3 - dom ini opitulatione directa
opitulatio divina
Conv. XIII, 14 - d iv in a ... opitulatione
opitulatio illiu s
Aşez. XII, 33 - illius opitulatione vel gratia
Conv. X, 10 - illiu s opitulatione
| ops, -opis (f.) = ajutor, sprijin
ops
Conv. X in , 17 nobis opem fe rre
Conv. XXII, 6 ope d iv in i... a u xilii
ops divina
Conv. X, 11 divina ope
De Ins. 1,4 divina ... ope ac pietate
De Ins. 1, 6 divinam opoem
ops sandi incantatoris
Conv. XVIII, 16 - opem sancti incantatoris
• partior, -iri = a împărţi, a răspândi (a distribui)
partior
Conv XIII, 15 - ipse p a rtitu s est
• pertraho, -trahere = a târî, a trage
pertraho
Conv. XIII, 17 - pertrahere

385
 pletos divine
Conv. X III, 3 p ie ta s d iv in a
• p U n to . -«re * a p la n ta , a form a , a face
piu mo
Conv. X III, 8 — p /a n ta v it
• p ra rs id iu m , -i (n.) *■ ap ărare, p ro tec ţie , a ju to r, o cro tire
■ p r a e s to , -stârv * a pune la d isp o z iţie, a o feri, o fu rn iza, a da
praesidium d ivin um
C onv. V II, 24 — p ra e sid io a c m u n itio n e d iv in a
proasto
C onv. X III, 15 — p r a e s titit
• p ro b a tio, - o n i s (f.) ■ p ro b are, probă, d o v a d ă , arg u m e n tare
probatio
Conv. IV , 4 — d isp e n sa iio n is a c p ro b a tio n is
probatio dom ini
Conv. IV , 3 - d isp e n sa tio n e d o m in i a c p ro b a tio n c
• p ro te c tio . -onis (f.) “ p ro tecţie
• p ro te g o . -eg e re B a pro teja, a ap ă ra
• p r o te c to r, -oris (m.)
p ro te c to r d e i
C onv. V II, 8 - p ro te c tio n e s a tq u c a d iu to ria d e i
C onv. X I, 9 - d e ip r o te c tio n e
Conv. X III, 13, title - D e p r o te c tio n e d e i
p ro te c tio n e d o m in i
A şez. V I, 5 - domini ... auxilio a c protectione
C onv. III, 12 - domini ... audiutorio a c protectione
C onv. X II, 4 - protectione domini
p ro te ctio d iv in a
A şez. X II, 16 - divinae protectionis auxilio
Conv. III, 20 divina protectio
Conv. IV', 6 - divina protectio
Conv. X II. 4 - protectio divina
Conv. X III, 8 - divina protectio
C onv X III, 13 divin ae protectionis
p ro tectio sara, p ro te c tio e iu s
A şez. X II, 23 - p ro tectio n e eius atque auxilio
C onv X V III. 16 - v ir tu te protectionis suav ... firm averit
protector
C aen. X. 10 — p r o te c to r e deo
C onv X III, 14 p ro ie c to rc m
C onv X III. 17 p ro te c to re m . dom inum p ro c la m a rn o s

386
 protego
Aşez. XII, 10 - divina miserallone protectus
Aşez. XII, 18 - nos ... protegit
Conv. [C 13 - del gratia vel luvarel... velproiegerei.. ac munirei
Conv. XIII, 13 - protegit
Conv. XIII, 14 - protegens
- protections
- d e i... gratia pro tegente
- protegat ac defendal
Conv. XIII, 18 - protegat
• providentia, -ne (f.) ■ providenţa
providentia divina
Conv. 111, 19 - divinae providentiae et dignationis
Conv. X, 11 - providentia divina contulerit
providentia eius
Aşez. XII, 18 - cotidiana eius providentia
• provlsio, -onis * providenţa
provlsio dei
Conv. III, 22 - cotidiana ... provlsio dei
- gratiam dei provisionmque cotidianam
• provoco, -arc ■ a incita, a provoca
provoco
Conv. 111,10 - provocaţi
Conv. XXI, 5 - provocat
• quacro, -qunerere =*a căuta
quaero
Conv. XIII, 12 - quacrit nosdominus
• rcvoco, -arc ■ a chema din noi, a retrage
revoco
Conv. XIII, 18 - invitos et et inscios re\<ocare
• salvator, -oris (m.) ■ mAntuitor, salvator
salvator
Conv. XIII, 17 - salvatorem ... dominuni proclamamus
• subsidium, -i (n.) “ ajutor, suport, ocrotire
subsldhtm
Conv. XX, 8 - prom/itum certumque subsidium
• suffragium, *i (n.) - aprobare, susţinere
sujfragium dM num
Conv. XIII, 14 - divina suflnigio
• susclpio, -spiccre ■ a susţine, n sprijini, a ap&ra
 Conv. IU, 19 libero arbitrio
■s *'-■ lib e r i... arbitrii
Conv 111,21 libertan arbitrium
Conv III, 22 - liberi arbitrii
— libertan arbitrium
Conv. V, 15 - vel libero arbitrio vel nostrae industrae
- labores et studium tum et arbitri libertatem
Conv. XIII, 4 liberi arbitrii
- liberae voluntaos arbitrio
Conv. XIII, 10 - virtutem liberi arbitrii
- liberian arbitrium nostrum
Conv XIII, 11 - libertan arbitrium
Conv XUI, 12 - liberum . arbitrium
Conv XIII, 13 - lib e ri... arbitrii
Conv. XIII, 14 - lib e ro ... urbano
Conv. XUI, 16 - libero arbitno
Conv XUI. 18 - lib e ro ... arbitrio
Conv. XXI. 5 - liberi a rb itrii... potestote
i r t ñ i i i n ă> n 'm
Conv IV. 7 arbtlrto domini
arbitbum butw uuan
C onv XUI, 18 kurnani ... arbitrii
n fiirin n i kam iuis
Conv UL 22 - U benm arbitrium kom utis
Conv X U L 14 arbitrium kom m is
« r tM » n te r ñ tf
V r«. M U , 1? - aberius arbitrio
o r b m m masonuu
Ksee. XH. 18 - hbenm arbanum nostru**
Conv U t 12 mjaantm arbitrium
C m lv i «M ÉvnB w
COnv LV 28 mxuro jrb ttn o
C m V I 12 o rb ieit m ostn.. M vrliww
O m VIU. || jr v nxaro orbiH u
C t » X U I* orbi** m ¿ rsjá erv
m m * ... urbano
t m i i w r i . orburu
( t u X B . l t - t k e r m m .. um an orbeţii
H w n n B B iw tin
Í& ş n m m m arbora „ m m ei
O m \ B II B B t- •
c b m o m m iB m b
o » m u m m . arbarw
C B X 3X 5 B m u m m
C b X B .2 «MPt arborm e b o m e t
C B X X .I m m m iB fe

sat
 arbitrium sum
Conv. Ill, 5 suo arbitrio
Conv. ID, 19 - arbitrii sui bonum
Conv. VII, 22 - arbitrio suo
Conv. XIII, 9 - arbitrii sui desiderio
Conv. XXIV, 26- arbitrio suo
arbitrium eius
Conv. Ill, 10 -
_________ liberum eorum arbitrium
•vctoritas. -ătis (f.) = autoritate, putere, drept, competentă
avetoritas sua
Aşez. IV, 10 - sua avetoritate
certo, -arc = a (se) lupta, a rezista, a se împotrivi, a rivaliza, a se întrece, a
rflzboi
certo
Aşez. V, 17 - certatem
Aşez. VII, 20 - certare
Aşez. XI, 19 - certare
Aşez. XII, 32 - certans
• coge, -cogeré a obliga, a forţa, a sili, a constrânge
cago
Conv. VII, 12 proferre coguntur
Conv. XXIII, 1 - inevitabili necessitate cogatur
conatur, -us (m.) * efort, străduinţă, încordare, sforţare
eamatus
Aşez. XII, 14 humunos conatus
Conv. UI, 12 - indefessis conatibus
Conv. X 7 - coiwnu
Conv XU, 16 demerito conatus
Conv. XIII. 13 conatusbornewluntutis
comatas master, cvnatus nobis
Aşez. XU. lb Utbores conatusquenostros acstudia
Conv. I» Í nobisprincipalis . conatus
Conv UI, 15 nostros . comatu
Conv XIU, S nostro COMUN
camotas sms
Aşez. MU 13 laboree*sumcJqueconanm
I cvnstringo, s$tfui£e«e| a IcgJk încătuşa
eamttétge
Conv XXllU d «,\v>l<^KfNS
• en elw d k , -Kiwjkiv 1• WHnhDc, şt (se) extinde, a >e $MkK
«M ftm ét
Aşez \ , 1b
Conv V. 11 ,\vt ţ. .v..'.
 ¿aemem
4P** * .U M P
APE. «L * ewgwijM
4 P ' > JŞ M B
aşs * ,r jp p fiw
agps * 1 f Jp M P
- Jp M
Aşez 'V - — - OBBHC
Aşa. WK, 5 - saşBÎsn
â ş £ i & a - BOBOB
A pzQ C .2 ■M M
%jn 1 . 5 jp c
A şa . Ä 3 - finâe
C m IV. II qw â
t e X S .5 - j p r a r
C a> B L I I - o ş a s it
t e X I U Z - ijpUJM
r< a B K = ia e ş 3

Aşez V- IT - a a rx
A şez X L 14 - a eră
Aş e l B . 2 3 - zm rm
Cm * XBL 11 - reteraes am r
■ i* r r r m - tr r - i w 5apogj a a fep Q 3 se EZZboÉ

A y z . VT.5 — d ezertare
A j g VBL.5 - dezertare
fişez. '»TIL 22 - decertaatem
A şez. X , 5 - dezertare
• éefímÈtm, -asm (Q = hctirâre. prescripţie, caracterizare

û w . XXI, 8 - raw vobattatr e t defàdrinnr

• ririirirriara, -i (a.) = dorinţi. poftă, dorinţă reflectará, năzuinţă
• í f i ü f n -n r = a don. a názui, a visa (a

Aşez. V, 14 dettdero p erfecţio n a

Aşez. V,37 d a id erio
A«ez.VIL2l m aioris desid em
Aşez VO. 25 denderium
Aşez VU 27 daiderio
Aşez. VIII, IS d etid eh o

m
 C t f L - ■— c n m
— a k n m n M n v «■* ac r-amcL:
€ ■ * ■ “**
- ia in a n te
CdP>- X2 -
G v I' - - -
- i r~nn—y 7nw rr ■■ amu
- ¿ B Îra e w a fn K
O p IV 12 — J o a iir * jp ren s
Om * - y r .v ^ .-
C « 1 2L ■— deaderm m
C a v XH.4 - drmâ/rm
C o 0 . m i - âeoĂeram
Oa®r- XHL ' - deăâerm ziensc mâor
C o r X H ; ■— mkddâmâdesăâena
Cam*. XHL 13— daâderu ac hbară
Gsnr. XHL 15 - datdorie
G ox.X lIL 1 - smectidaaâoTz
O r . X \ X 3 - dnăâww
Cotrr XXL 5 - dessdariopafeam m s
deseksmm wmssram
Aş a . V.37 - desirferîe aas&v
ComXV'11,2 - daadenmm mosmum
daiderimm mm
A şez- Pref M Mmdesideru
— destderu od
Coetv. XIV, 9 desîderu ad ¡obor
ia U a u H s n i
Aşez. VH, 16 - sum deszdenum
Cobv.X IL4 - deskkfium sw n
Conv. XHL 11 - desideriosmo
dnidrrio
Aşez. X I 19 - âessderm
Aşez. X1L 13 - desiderand
Aşez. XII, 14 - daiâerai
Aşez. XII, 32 - desiderai
Conv. HI, 12 - desiderans
Conv. IV, 11 - desiderat
Conv. IV, 12 - desiderans
Conv. XII. 5 - desideramus
Conv. XIII, 6 - desiderari a nobis
desiderent
Conv. XIII, 18 desiderandum
C onv. X V II, 1 6 - desiderani
C onv. X X II, 3 - deşideramus
Conv. XXIII, 1 0 - desideratusfinem
393
 f a fe W » * * «
M * V M
* * * * * * * SKfcfltö M m
P NUN
«v /<*Kv.t
W \M '■■'
K g* N ' PAW*Vfc . W ^ V ^ . H , , yWfcx/ «.
tf w w * • • * * • • ' & *N W
VH* V * *
I \ v i\ K l W
( ' *'l1X U H « p fo tf* !
V f c .*
iW&kVA ’fÄ
<\ * \ * * '
v V i» \ f t fcfc ¿ A ju s /H A *
m m w ii m t> m IN *
< < •* \ * i*
Om V I ^ \o w w /^ i«
>. »»,'•* *«4A Í M Í
C W V .; L> *» w * . ía \ > m M M tkxnx
öm V ltV ' w \ >‘W » tH 4 t¿ \F v k
N ** * <*.*.— * |» n u te c n — r
! ’. ♦ * \n \ '
,> ► V O m N it,4 y — p y — pr
<>m v u * «P.'*— w » N f c A M cm »
O op V U M
M fc p i fe fe ts v ro n fc Ç&BN \ N l' jairffeÆ rv m m ;

\J l. i \ < t v j. a - i* w w r¿ > P i— — t . _. m au^nu;

ptafefi ï L i ~ p>— r .. « a m i
M O Í

V tt. V i. T - nuüzins: .. «p| nnxrr

W U t- 4 M
O m XL *• - — t .. — u m r
C M * TL 1 5 - JT ü if’ WW M C T 1 P »► * — t J — j— B T —
r » ' TL !t - « s n o ? — —e r — !
" t <*T Ph p , 1 < a 8S i < -T iu i- a u n g
C m * TV 4 - jP M U M P B R C W JM P cn c
Q v N |? - ve*. J É o t srM rm u n n t _ j—

R B OL5 -
C M 3L ff -
O p a f -
KXLÊ* -
 Bm m m m

IM W V
MM» l i M kw ic ß •N v şâ v.k M isiu ne al Biscncn
. Mm \.- £ .' -'kV #N|C*(NfiŞ*V :'>0'
I I 'M V » 1 n M M M f *hied b$ K.urt V aîv1 Mathew Black. Carlo M
Mmm » OMwq* M VK- ye and (Mtea 'V k y m Third I ditton, StuttcArt, Ws?

P ¡S g i $w$$4Wfc C o k o p ; 4 * IW Î*

S lK ^ t ' T . N J kmmh* 0*x-vi*n4 Oper* omni* in 'Tattvdogta Cursus Conv

MMft v v-N i mm, \ T l A t P*nv l$59
I E l ■ \ V . M s W :. Bdt Joham v ( '» « m i O p era: C o n latio n rv in "Corpus
9 B m | Kv*r% .snik\ ao*ih l JiuKtfum" (CSi;î V t. \ l l l , Vienna. 1886
IV Om m M eentra N estorium in C S F l, t W H, \ icna. ISSS
IV ^ H | t V m F w i m «i de O ctv Principiu m \ itierum Rrmediiv
(h M H M o i IMCSI U t XV H. Vienna, 1SSS
H H >w* C W k M Jean ('»«»<*, Insfitutionx cenobitiquev, in ^Sources
ChrMNMtes' iS (.'A ni 109, P.»n\ 1965
f V X » R > . 1 . 1 1 i< « c Chsrien, Conference, voi 1. S .C \ nr. 42, Paris, l*>53,
p i I & U m M , h m , 115S, voi UI. S.C~, nr 64, Paris, 1959.
I vk. v' m . t vi lu o v a an i C ţssiaitfh C onfercn/c spirituali Collectanea Pa-
t i$| *\®. Rovina, 1996.
H Mp p t iJgi| c' S , The VI©rhs of Jo h n Caspian, in col, ‘T h e Niccnc and Post-
S k t iv Fathers". ^ series, voi, 11
( ‘tK lw tH ’k O w nv V io ir r a A tcro c iv n (trad C onferinţele I. IX-X1. XV,
W i l l XIX ir. col "library o f Christian CUssies”, nr 12, Philadelphia,

\ k k v v Sunam, Johanni«. t'asria n u s: IV Institutis coenobirum cl de oclo

principahum vioonim renaadii. libri XII. Budapesta. 1980.
S \ r u >hy . O , und SaRPORY. T . Johannes Cassian; Spakraft der Seele.
C h * fh ii* | in das Christliche
l P mm I AufstWf d e r Seele. Einweisung in das C hristliche
t <V n II R ahe d r r S eek. Einweisung ln das C hristliche.
leben ill H eriederbtlchereâ, ‘T ext* zum Nachdenken*’, nos. 839, 945,
1032 I trib u ri. I «81-1982
M loo* | a«sian. Scrieri aleae, Trad. prof. Vasilc Cojocaru şi prof. David
P opeau, in n j ' i’Arm|i şi scriitori bisericeşti", (P.S.B.), nr. 57, Bucureşti.
1990.

396
 A. Autori Patristici
\pophtcgmata P at rum. in P.G., t. 55, col 71-140.
A LAN VSU. M l» A n to n ii, In P .C „ l 26. col 837-976.
CHIRII n A lexandriei, A v e n u l Ncstorii blasphcmias. In P.G., i 76, col 9-255
H H l>r in car n aţiu n e Unlgonîti, in P.G., l 75. col 1190-1254
( o d 'tiln tu m VlgOII P a p a c de trlbus Capitulis, In P.U, i 69, col. 143-178
DAMA9CIONI I , loan, Sflntelc Paralele, In P.G.. l. 9 6 ,col. 9-467
PtONISILs I viţţuv P ra e fa lio ad loannem el Lcontium. în “Corpus Chnstiano-
nim ” , Scticn l alina, t XXXV Scnptores Illyrid Minorem, Tumholti. 1972
I n i vNH P a n a rlo n ta u C o n tra ereziilor, in P.G., I. 42, col. 9-755. Vezi şi
textul oriile al nccstci lucrări, In “ Die gricchischen christlichen SchriftstclIer
der enten .lahrhundcrtc", Holl Bând III, 1 (37), Leipzig, 1933.
IpUtola Vlgllll P ap ac ad Yalcntinianum episcopum Tomitinum in P.L., t
«9, col 51-53
PUSKBR) DII C r 7 ARE EA, h lo r ia b is e ric e a s c ă , în col. “ Părinţi şi scriitori bise­
riceşti” (P.S.B.), nr, 13, Bucureşti, 1983.
Urm, V iaţa lui Constantin cel Mare, trad. şi note Radu Alexandrcscu, studiu
intnxl praf dr l milian Popescu, in col P.S.B., Bucureşti, 1991.
ClRItiORIF nr N a /IANZ, Cuvântarea XXXIII, în P.G., t3 6 , col.213-238.
Urm, O ra llo X LV, In Sanctum Pascha, in P.G., t. 36, col 623-664.
CiRlUORIl Oi N Y S S A , O ra llo de dcitate Killii el Spiritus Sandi, în P.G., t. 46,
col. 554-577
HlRMlANA. Facundus de. Pro defcnsionc trium Capltulorum el concilii Chalce-
donensis, Lihri X II ad Justinianum imperalorem, in PJL , t. 67, col. 527-852.
lF.RONIM. De viris illustribus. In P .L ., l. 23, col. 631-761.
IEONŢ1U dc Bizanţ, Contra nestorianos cntychianos, in P.G., t. 86 (I), col.
10267-1399.
M a XINŢIU, loan, A d E pistolam Hormisdae responsio, în P.G., t 86 (1), col.
91-116.
MAXIM Mărturisitorul, Ambigua, în P.G ., t. 91, col. 1031-1418.
SOCRATFS, C h u rc h H istory (from A.D. 305-439), în col. “The Nicene and Post-
Niccnc Fathcrs", 2nd, serics, voi. II, Edinburg, 1997.
SOZOMFNUS, C h u rc h History (from A.D. 325-425), în Ibidem.
TEODORET de Cyr, Interpretatio in Psalmos (Ps. 116), în P.G., t. 80, col 1806-
1810.
Idrm, Istoria bisericească, trad. pr. praf. Vasile Sibiescu, în col. “ Părinţi şi
scriitori bisericeşti”, voi. 44, Bucureşti, 1996.

397
 B ) D / c f b n s r * 9 ¡ E n c i c l o p o d ii

I Greek-English Lexicon, Fd Henry George Liddell and Robert Scott, Oxfonj

1940
Cassell's Latin Dictionary, S * , Ed. Simpson, Donald Penistan, Now York
1%8
Dictionnaire d'Histoire et de Géographie Ecclésiastiques, Ed. A. Baud rilan
artuv r.tviicn (Jean), par M. Cappuyns. t. XI, col. 1319-1348.
DictinonaJrc de Spiritualité, Ascétique et Mystique, doctrine et histoire, Ed. M
Yiiler; artic Cassicn (Jean), par Michel Olphc-Gnlliard, t. Il, col. 214-276.
Dictionnaire de Théologie Catholique, Ed. A. Vacant, E. Mangenot, É, Amnnn;
artic. .Nestorius, par É. Amann, t. XI, col. 76-137; artic. Scmi-Pélagicns, par
F. Amann. t. XIV, col. 1796-1850.
New Catholic Encyclopedia, t XIV', San Francisco, Toronto, London, Sidney,
1967
Oxford Latin Dictionary , Ed. P.G.W. Glare, Oxford, 1982.
P a tr is tic Greek Lexicon, Ed. G.W.H. Lampe, Oxford , 1961.
Rralenzvklopidie der Idassichen Altertumswissenschaft, Ed. Pauly-Wissowa-
Kroll. Stuttgart
T h e Oxford Dictionary of the Christian Church, Edited by F.L. Cross, Second
Edition by F.LCross and E.A. Livingstone, Oxford Universsity, Preos, 1990;
Thesaurus linguae Latine, Leipzig, 1900.

C) L ucriri H Studii
.ABEL. O . S tu d ie n z u d e m gallischen Presbyter Johan nes C assianus (Ph D.
diss.. Erlangen. 1903), Münich, 1904.
ADkJN. N , A n u n id e n tifie d Latin Quotation of Scripture related to Is. 31, 9,
in "Revue Béncdechne”, t. 93,(1983).
Al Rfc'JtkJO Josepho, Perikle; JOANNOU, P.; LEONARD! Claudio; PRODI Paolo,
Conciban«m Occ u men icorum Decreta, Herder, 1962. A nal 111.
AlHFJis. Paul. C a s s ia n u s E in flu s s auf die Regel des hl. B enedikts. Studien
u n d M itte ilu n g e n z u r G e s c h ic h te des Benediktiner-Ordens und seiner
Zunife.43 (1925): 32-53.46(1928): 12-22, 146-158.
ALLS. A . Apollinaire. Les origines du monophysitisme, in “R e n ie Apolo-
gétupac’*, nr. 42 (1926).
A l L \k , Steran C.. 160$ de ani d e la moartea Sf. Sava G otul, In “Biserica
Onodoxg RonaAni", an. XC ( 1972k nr. 5-6.
AUVBATOS. Hamtciar. Dr.. Die kirchliche Gesetzgebung des K aisers Jus­
tinian 1. Berlin. 1913.
A L L A tD . P a u l L a p n r s c c n tio a d e Diocietien e t le triom phe de l'É g lise, 2 vol.,
Pam . i9og.
ALUN, T, The Aegestinian Resolution in Theology, edited by J J . Lias,
London. 1911.

398
ALTANER, B., Der griechische Tcologc Leontius und Leontius d er skythischc
Mönch, in “Theologische QuartnlschrlfT, t. 127 (1947).
Idem, Patrologia, Trnduzionc italiano di A. Baboi in S.I., Ed. Marietli, Genova,
1983.
AMAND, D , L’ascèse m onastique de S. Basile, Maredsous, 1949.
AMANN, E., llormisdas, artic. in D ictionnaire de théologie catholique, t V il,
p. I, Paris, 1927.
Idem, L’alTairc Nestorius vue de Rome, în “ Revue des sciences religieuses“, 11,
t. 23,23(1949).
Idem, É., Vigile, ortie, in D ictionnaire de théologie catholique, t. 15, deuxième
partie, Paris, 1950.
AMARGIER, Paul, U ne fige d ’or du m onachism e: Saint V ictor de Marseille,
(990-1090), M arseille, 1990.
ANSON, Peter F., The Call of th e D esert: T h e solitary Life in the C hristian
Church, London, 1964.
APPEL, Regis, Cassian’s D iscrctio - A timeless V irtue, in “American Benedictine
Review", t. 17,(1966).
ARBMAN, Ernst, Ecstasy or Religious T race, in the Experience of the Ecstatics
and from the psychological Point of V iew, 3 vol., Stockholm, 1963-1970.
ARGENIO, R., Duc corone di Prudenzio: S. Quirino c S. C assiano, in “ Rivista
di studi classici", t. 18, (1970).
ARMBRUSTER, A., R o m a n ita te a rom finilor. Isto ria unei idei. Bucureşti, 1972.
AUBERT, Roger, Le problème de l’acte de foi, données traditionelles et résul­
tats de controverses récentes, Louvain, 1945,
AUMANN, Jordan., Christian S p iritu a lity in the C atholic T rad itio n , London,
1985,
AUNER, C., Dobrogea, artic. în D ictio n n aire d ’archéologie C hrétienne et de
Liturgie, publié sous la direction du dom F. Cabrol et du dom H. Leclercq, t.
IV, p. 1, Paris, 1920.
Idem, Pmllcat-a un apostol în România?, în “Revista catolică". Blaj, (1912), nr. 1.
Idem , Sfinţi din Tracia şi M oesia, în “ Revista catolică“, an. 11 (1913), nr. 2.
BAGNALL, Roger, Egypt in L a te A n tiq u ity , Princeton, 1993.
BAKER, A„ Which Came F ir s t: th e H e rm it o r th e C om m unity?, în “Downside
Review" t. 91, (1973).
BALTHASAR, H ons U rs von, O rlg c n e , S p irit a n d F ire: A T h em atic Anthology
of his Writings, translated by Robert J. Daly, Washington D.C. (The
Catholique U niversity o f A m erica Press), 1982.
BaNCK, A., Byzantine A r t in th e C ollections o f th e UJLS.S., Leningrad-
Moscow, 1965.
BARBU, V., Adamclisi, Bucureşti, 1965.
Ba RDFNHEWER, Otto, Geschichte d e r a ltk irc h lic h e n L ite ra tu r, t. Ill, 1923.
Idem, Patrology. The Lives a n d W o rk s o f th e F a th e rs o f th e C hurch,
translated by T h o m as J. Shahan. Freiburg and S t. Louis, 1908.
399
 P T f— G a v e L u c i i i e t rrm sñ gm f r f n fV Ht «feri». in ‘Eevmj ri,r
Kiemc* mbgjeBmes’, 1 í4.([934i.
Uem- U i m tgim de* 4 a ¿ratei ■ « m â ţ i n ca Oeridatt. in “Sacrés erudin
5. ( W3).
R utSJl l L G . A a É m . «tjc. in D ie tto u n in de Théologie Catholique l f 2
Pan* 1923
Ba MHEa Í . C h a p fte a a x a p r o t o m a d e b é lie r d e la S cy th ie M ineare in
-B e f c a a T . 7 .2 ( 1944;
Uem, C e n trib u rin a u» D o b rn d ja H istory u n d e r A m a u i i o i I , In "Dacia VA,
IV, I960
Sfanţ C re şU n ia a n l în Scythia Minor d u p ă in sc rip ţii, in "Studii Teologice' an
VT (1954), n r 1-2.
Idem, D in i i t o r i i D obrogei, voi. fl, Bucureşti, 1968
/deal, D iM fe ţia e t N o v io d o n am , deu x v i l l a b y z a n tin e s d u B as-D aauhe in
'B c v u e dea Etude« Sud-EíJ Européennes", an. IX ( 1971), nr. 3,
Idem, Dtnogeţia, Bucureşti, 1969.
Idem, Lea m onom enta paléochrétien« d e R o u m an ie, C itti del Vaticano, 1977
Baraca, !.. M arty rio n u J d e la N iculiţel, in "B iserica O rtodoxă Română", an
X C i (1973), nr. 1-2.
Idem, Lea m onum ent« rupe«tren d e B a ta ra h i en D o b ro u d ja , In "Cahien
A rchéologtquca", XIII, Paria, 1962.
Idem, M a rty riu m -u l d e la N iculiţel, in "B iserica O rtodoxă Rom ână", an. XCI
(1973), nr. 1-2.
Idem, Monumente de artâ creştini descoperite pe te rito riu l R epublicii Populare
Române, in “Studii Teologice”, an X (1958), nr. 5-6; an. XI (1959), nr 3-4,
«n XII (I9 6 0 ), nr. 3-4; an XVII (1965). nr 3-4, an. XVIII (1966), nr. 3-4.
Idem, Monumentl bi/antlni In R o m an ia fra il V II a d il V III «écolo, In C o n o dl
cultura sull'arte ravennate e b iz a n tin a , X V III, Ravenna, 1971.
Idem, Nouvelle« consideration« *ur les basilique« c h ré tie n n e » d e D obroudja,
In "D acia”, XI-XII, (1945-1947), Bucureşti. 1948.
Idem, Nouvelle» contribution« à l ’h is to ire d e la D o b ro u d ja so u s A m u la se l-cr,
In "D acia", N.S.. 1967.
Uem, O inscripţie creştină de la A iiopolla, In “Studii T eologice”, nu, VI (1954),
tu. 3-4.
Idem, (Jurlquaa consideration« sur le« inacrlptlons chréllennes d e la Scylhlr
Mineure, In "D acia”, N.S., (R evue d'A rch éo lo g ie et ci'hiatuirc itncicnnc) I
(1937)
Idem, lle h iţiilr p ro v in ciei Scylhia M in o r en Aalu M lc â n E g ip tu l, In “ l’onlicu"
V. (1972).
Idem, lir|ire/eiilarra labirintului p e nioniiiurnlrle r u p e s tr e de In llitkarabl, In
"Studii ţi ( ’ercctflrl de Istorie Vecfio", XIV, (1963), nr. I,
Idem, R o n ia n -b v /a n liu r lla /lllc a e d e a c o v e rrd lu D o h ro g e a bclWOüli 1948*
|94M, in “ D a d a ", nouvelle serle, II, (1958),
Idem, Un martyrium descoprrll la Niculiţel, Jud. Tiileri«, In "S ltidll al Cercclârl
de I«turle Veche’*, I XXIV, Bucureşti, 1973, nr. I.
BaANEa . L BlLCT-lUESO.. >r z ~ Ş a a t x n l T h r a te p c B n a n t i m * U a c n a k
à t Ê * B o k j p e ~ . \ \ *959
BÂJüTL L . Cemtnmutea popolaţsn « I aht— e b T n i i r u m as «coidt I\ -
V. C—irimi I de b Bratei Bucureşti. 1973
Ba IB L F . Die H c iig e ScÉrift b d d c r M M m d a cfcr b h i n ¡M tertm m :
Naefc 4e» Scàriftea 4e%Johanne* Cj h h m s , b "Tbcatopt oad G b é e '. l
17,11925;.
IUUMAN Victor H B u i a en “ aw rfljT to ra '7 din oy e n n m zm â â ţa ta r a i.
d a a y c n U b N iculiţd ( j a i T a b e a ;, n “Balet—il i m a a e n d o r bro n ce'
m X U (1972), nr. 2.
Idem. Nat d o tezi arheologice b vechim ea m artirilor 4 e b .Nicahid fe
“B»enea Ortndoxá Romaná“ , an- XCÍV (1976), nr 5-6,
Idem, Nouveaux tém oignages chrétien* l a r les fîmes nord «eytiuque: b
baoüíqac a an artyrfum de basse époque rom aine decouverte i Niculifei
(dcp. de Tulcea), in ‘’Dacia”, Revue d 'arheologie et ¿'histoire ancienne
Nouvelle Sene, t. XVÍ, Bucharest, 1972.
Idem,Ckteve precizări rezultate din cercetarea m onum entelor paleocreştine
din com una Nicullţel (jud. Tulcea), in “Acta Muici N 'ap o cen aisf XIV,
Cluj, 1977.
/(//-oi,Consideraţii prelim inare asu p ra bazilicii creştine din satul Niculi|el. in
“Pontica", (ConMan|a), V, (1972).
Ba YNILS, Norman, T lie Byzantine E m pire, London, 1948
Bi.1.1., David, A palheia: the Congrece of Byzantine and Cistercien Spiritualii)
In "Citcaux", t. 38, (1987).
BÉNOÍT, Ferdinand, L 'abbaye de Saint-V ictor et l'église de la M ajor à M ar­
seille, Pellica monographies des grands édifices de la France, Pans, 1936
lil Kl.INLI P, R., Eln frùhchrlstlichcr Agapentisch aus K onslan/a, In "fly/anti-
nisch-Nciigricchlschc'Jahrbûchcr”, 11, Bcrlin-Aüicn, 1921.
BilÎEI II V, V„ P ie ih r a k e r im Ausgehenden Allcrtum , In “Studii clasice”,
Bucureşti, III, 1961.
Bi:SINI:AU, P., L ’ascétism e en («aille au IV-c siècle. Élude historique et
canonique, Paris, 1933.
Illhllolhcca H agiographies L atina, cd. Socii fiollandinni, Bruxelles, 1949 (2
vol).
ilibllolheca H aglographicn («raeen, cd Fr. Ilnlkin, cd. III, Bruxelles, 1937, (3
vol).
BIHLMRYBK, Kurl; TÛCHLE, H.; IMMMF-, D. vnn, Histoire de l'Église, t. I
I.'A ntiquité chrétienne, Paris, 1969.
Idem, Clinicii lllstnry, Rcviscd by Hermann TUolilc. Trunslalcd iront 11"1
Germait 0(1. by Victor E. Mills. Vol, I; C hristian Anliqult. Westminster, Ml),
1968.
Dl.OOMI ll'l.l), N., T he O rlgln o f (lie Concepi of (lie Seven Cardinal Nins, in
"Harvard Thcnlogiciil Revicw", 1.34,(1941),

401
 B LO C U S. P » SL. L u p à aad Spa i f l Pedagog* ■ M n n u n tkt
C aafesser: A* h n d i p M «f tbe Q u o Ü M a ad H a h r o iH i te cc-L
" C k M o u n attd k l u i ■ A a b f» n .' l ~. N one Dm k , 1991.
BOGOW Daman P_ G n if e k de b Basante, te “Aaakfe Uaim i làUil B x >
reşfc. Seni» j f t *i sriter jacngé*. sel I \ . i X \ 1 1961.
B o ts. J .C t e h id a t e f a b c .■ I U r t â m i r e t e T ^ t il a e if C u t e i g i c . \ A 1,p.
BO W OL GcnteL O ntecà a t e Faite te te r Patristic T radi tio b : A ^ b a b .
P t e f t e t e k a t e Earty Q r i a t e N a t e n b n a . îr. “Variccum fn lW w i
Saatees Sériés,’ Aldrahm. 1996.
BOOK. Cari à t N a c t e i p t e d e s Variai »« Eptecaparan te "Z d tsdn fi fir
B o n n . Loas. La r i t d e saint Antoine. spiritualité d a a a a a c h b m p riai tif
Fiflaes aoessaqaes- Pans: E S s e e s de F o a a a d k Abbaţe S. W andilu
I9S0L
idem . T te SpârteaaShr af ter V «« Testament aad te r Fathers. toL 1: A
H aaary a f C teîattea S f É t e t e y . T n a t e r d f i t n Freach bjr P. Ryao. Ne«
Y o d . 1962.
BOCYER. Loaas: LECLEEQ. Jean. VASDESBROUCKE; François. aad COGNET.
Loate. A H sta r r a f C hrastea S p a i t a j i n . roL 1. The S p ir itu fitţ af tte
.New Ti i H a i t f aad te r Fathers. bs Loaas Douyc r, traatUirri by M a) P.
Kyaa. New York, 1963.
B lA O Œ . David. A teaaastes aad te r Pafitks o f A sceâdsnL te coL “Otfctd
Earr» G a t e s i S te k s * , Oxford, 1995.
BtAND. C . Le -D e teraraatiaar D a a te T de Jeaa Cassien. CaatribatioB à
Triade de la cfcràtelep f te O cddeat i la vefflt da concile d T p h ô t
Scrasboargh, 1954.
B lA N D . C , Le -D e laçaraatteæ DotaiaT* de Jean C assîea, Coafribation à
Tétede de la eiirtalapr ea O cddea t à la vdB e d a C o a d le d’Ephèse,
Doctoral d t e . L’jnvenaty o f Strasbourg. 1954.
BiA*fl5TE, Eue, pr prof . Martiri ertftiai ia D onare în tim pul persecuţiilor:
Martiri«!: SC Pariat, in "Almanahul parohiei ortodoxe române din Viena pe
aaol 1976*.
Idem, Ştiaţi mărturisitori p m artin d a itiţi de străm oşii noştri pe pâmintuJ
r o a t M x dintre Danâre şi Mare, ia lam ina m ărturiilor istorice, epi-
grafice şt arheologice, in voi. Arhiepiscopia Tom aaJai şi Dunării de Jos in
trenrt şi a t U , Galaţi, 1961.
B r At ia n U, Gheorgbe L, O enigmă şi aa miracol istoric: poporul român.
Bucureşti, 1968.
B r â TIJLESCL', Victor, Sfântul Nkodîm, in “Mitropolia Olteniei”, (1970), nr. 5-6.
BREMOND, H , (Marie Joseph François Régu Ignace Henri), H istoire littéraire
du «entfmeat religieux ea Fraaee depuis la fln des guerres ju sq u ’à nos
jours, Paris, 1926-33.
402
VţRCteV GJL. Codex Vcrtkaaas Latinos 13925. Carwteai lntfituttea rs. tn
it e B c n ş a '.i P.ţW D Y
tHtHÊt, P ria. Society aad tee Hoty ia Late Aariqoity. B a fcd ey . 19S1
Hem. The Body aad Society. Meau NAomen aad Sexaal Renan ci» non te
*BaljrChnnioaey". N e» York. 1988.
BWGE. GabneL Das Gù u p b e t Stadiea n u s Traktat De aratteæ des
E n f r â t Pantikav Kôte. 1987.
idra. Évagrt le Paariqar et les deax Macaire. in ~lrên:koc~. L 56, (19831.
Htm. Eu p t e Poatikos: Praknkos oder der Moneh. Haadert K apitd âber
dm gstadkhe Lebea. Kola. 1989.
iàrm, Prias saas cesses aax origines de la prière hésychastr te “Soudia
Monateca.* L 30.(19801
Utm, The ii pirita al Prayer: On the T rivitarioa M ysticism a f E vagrins a f
Pratas. in "Monastic Sonfics” L 17, (1967>.
B B p M D T . W J , The Image o f God in Maa s o w dü g te C y r i a f A b rm alris.
a a d . “S tefat ai Chnstten A t e q u t ) ', l XIV. Woodstock. Md. 1957.
BUMS, L Paoot. Grace: The AagnstLnian Fondation. în voL Chrysriaa
rpirilaiir.i Origins oa the Twelfth Century. Edited by Bénard McGten
sad John McyeadorÆ. New York. 1989.
BUHON-CHttSTIE, Douglas, The Word in tee D esert Scriprare mad the
Qaest far Holiness in Early Christian Monasticism. Oxford, 1993
BUTLER. Edvard Cutebert. Benedictine Monarhism. Cambridge, 1961.
BYRNE. Richard. Cassian and the Goals o f Monastic Life, in “Cisserciac
Stedks*. L 22, (1987).
CaBKGL. F„ Les origines de la litargie gallicane. In “Revue d*hâstov c
mrlrâratiiţnr", (1930).
CAOKH, R_. Introdnction an sisteme d'Origène. Paris, 1932.
CAMELOT, P.T., l a guide de lecture p o o r Jean Cassien. in “La vie spirituelle- .
L 112.
CaFELLE, B , Cassien, le maître et Saint Benoit, in “Recherches de théologie
■ n m n r et médiévale*'. 1 11,(1939).
Idem. Les oeuvres de Jean Cassien et la régie béaédictotne. m “Revue litur­
gique et monastiquer, L 14, (1929).
CaPÉRaK, Louis, Le problème du salut des infidèles, Toulouse, 1934.
CaPPUYNS, M., L’origine des “Capitula” d’Orange 529, in “Recherches de
théologie ancienne et médiévale”, L 6 , (1934).
Idem, Le premier représentant de l’augustinism e médiéval, Prosper
d’Aqoitaine, in “Recherches de théologie ancienne et médiévale”, L 1.
C a RAZA, Ion, Drd., Doctrina hristo logică a lui Leon ţiu de Bizanţ, in “Studii
Teologice”, an. XIX (1967), nr. 5-6.
CARRAS, Peter D., SL Augustine and SL John Cassian on Human Destiny,
Humman Will and Divine Grace, In eoXoTUCOV Eufixooiov: Xctp KTTTţpiov
403
 g* tvn va^»Tî*Tni\ nauorpeacnv K- Xpqcnou, ta lxo\n)Sacmt^ot
E w JtoH R ntnK I\xj| 4 icrroÀ£rjtaç. ur 6. Tbessatotûca. 1976.
f .^ a v . Michael. A TWtst for God: Spiritual Desire in Bernard of CMrvaus’j
S ttan o s on the Son* of Songs. KaUrauoo. Ml: Cistercian Publications. 19$s
l'Al utNBtROR E. van, Bretaoio, arac. in Dictionnaire d'Histoire et de
G M frtpkk Ecclésiastique, t X. Paris, 193$.
C a VAULERA, F , Saint Jerome, sa vie et son oeuvre. voL L Louvain-Paris, 1922
I n exposé sur la sie spirituelle et monastique au IY-e siècle, tn "Renie
d'an'etique « de mystique", t. 116. ( 1935).
CAY Kl . F . Patrologie et Histoire de la Théologie, 11, Paris. 1938
U,*r. Precis de Patnilogie Histoire et doctrine des pères et docteurs de
l'Église, t. II. Pans, 1930.
GECAn FANU. S p. C i teva considerentc asupra bazilicii eu baptisteriu. in
“Buletmul Comisiunii Monumentdor Istorice”, IV, 1911.
O l ADWICK, Nora Kershaw, Poetry and Letters in Early Christian Gaul,
London, 1955.
CHADWRICK, Owen. Euladius of Aries, in "Journal o f Theological Studies", t
46(1945).
Idem, John Cassian, 2d ed., Cambridge: Cambridge University Press. 1968
Idem, The Origins of Prime, in "Journal o f Theological Studies”, 1 41 (1940)
/Jem, Western Asceticism. Library o f Christian Classics, no. 12, Philadelphia,
1958.
CHE'NE, Jean. Les origines de la controverse semi-pélagicnne. în “Année
théologique augustinienne”, t. 13, (1953).
CHITTY, Derwas J., The Desert a City, Oxford, 1966.
CHIJESCU, N., Prof, Iovifitura SfSntuIui loan Casian despre raportul dintre
bar $i libertate. in vol. Telegraful Roman. Omagiu lnalt Prca Sfïnfiei Sale
dr. Nicolae Bilan, Mitropolitul Ardealului. (1905-1955), Sibiu, 195S.
CHRISTOPHE. P., Cassiën et Cesaire, prédicateurs de la morale monastique.
Recherches et synthèses section de morale, nr. 5, Paris, 1970.
CHRYSOS, E.K., The ecclesiastical policy of Justinian, in the dispute concerning
the Three Chapters and the Fifth Ecumenical Council, Thessaloniki, 1969
+ ++Idem, Die Bischofslisten des V. ökumenischen Konzyl (553), Bonn, 1966
CHRYSSAVGIS, John, Ascent to Heaven: The Theology o f the Human Person
according to Saint John of the Ladder, Brookline, Mass.,1989.
CLARK, Elisabeth A., The Origenist Controversy. The Cultural Construction
of an Early Christian Debate, Prinecton, 1992.
Clarke, F. Smart, Lost and Found: Athanasius’ Doctrine of Predestination, in
“Scottish Journal of Theology” L 29, (1976).
CLOKE, Gillian, This FamaJe Man of God: Woman and Spiritual Power in
the Patristic Age, AJ>. 350-450, London, 1995.
CODINA. Victor, El aspecto cristolôgicp en la espiritualidad de Ju a n Caslano,
in “Orientalia Christiana Analecta”, t. 175, Roma, 1975.
404
COUSU M arca L, The Stoic tra d itio n from Vntîquit> to the Early Middle
Vgc*. xt4. Ml* Leiden. 1985
COMAN. Han CL» Pr Prv*t' Dr.. Patrologie. \o l II. Bucureşti, 1985
Urm Definiţia doctrinari a Sinodului de b Caked on st receptam el in
Bôerica Orientali, in "Ortodoxia", an XXI (l^ti^l nr. 4
inseranin asupra lui Teotim de Tomb. In "Glasul Bisericii", an XVI
{19571 nr I.
- , Momente ji aspecte ale hristologiei p rre a k e d o n ie n e ji calcedonicne. in
“Ortodoxia'*, an XVII (ldt»51 nr. I
kkm Teologi ji teologie In Scythia Minor in sec. IV-V. in "Biserica Ortodoxa
RomJuvT. an XCVl (1978), nr 7-$.
Mb», le patrimoine de roecumenisnte chrétien du lV-c au Vl-e siècles en
Scythie Mineure, Contributions des auteurs patriotiques de b region, in
"Contacts", XXII année (19701
COMŞA, Mana, S ur la romanisation des territoires nord-danubiens aux lll-e
- IV-e siècle de n.e„ in vol Nouvelles études d*Histoire, t. VIII, Bucureşti,
1965,
CONDURACHl, Em., H istoria, Bucureşti, 1959
Idem. Monumcnti Christian! nelT lllirico, in "E phem cns Dacorom ana”, IX.
( m o i.
Abu. Problema unor bazilici creştine de b Histria şi Callatis. in “ Pontica", IV,
11971).
CORRINGAN, Kevin, Ecstasy and Ectasy In Some Early Pagan and C h ristian
Mystical W ritings, in vol. Greek and Medieval Studies in H o n o r o f Leo
Sweeney, New York, 1994.
Idem, Solitary Mysticism in Plotinus, Produs, Gregory of Nyssa an d Pseudo-
Dionysius. in “Journal of Religion,” t. 76, (19%).
COURCEI-LE, Pierre Paul, Jean Cassicn, la “Première Conférence", in “ La vie
spirituelle”, L 75, (1946).
Idm , Lori ns et ses fondateurs, Paris, Éditions de Fontanelle, Abbaye S
Wandnlle, 1946.
Idem, Les lettres grecques en Occident, de Macrobe à Casslodore, Paris, 1945.
CRISTIANI, Léon, Jean Cassien, “ Figures monastiques", Paris, Éditions de
Fontanelle, Abbaye S. Wandnlle, 1946.
CRONŢ, Gh., La lutte contre l'héresic en Origèn jusqu'au IX-e siècle, Paris,
1933.
CROSS, F.L, and L iv in g s t o n e , E.A., eds., T h e Oxford D ictionary of the
Christian Church, 2d ed.. Oxford: Oxford University Press, 1974.
CROUZEL, Henri, O rigene, Translated by A.S. W orrall, Edinburgh, 1989.
DaHAN, Gilbert, O rigène et Jean Cassien dan un uL ib e r de philosophia
Salomonis”, Archives d'histoire doctrinale et littéraire du Moyen Âge, t. 52,
(1985).
DaICOVICIU, C., D aker und R um anen, in vol. Slebenbürgen, Bucureşti, 1943,
vol. U
405
 MBH ► Mi ^
f ■ iiiiMiI «pB* mué * w r ^ aa *wt » ------ Um*m * m * ^ * ”**
m r s H tti » şâmâmmmm nwiMM I oovsil. 1^i» M
à k Arjoraé aqÉ M M É B i dâţ Stau*, '« - ^ n i y ' ,}tfl i5iî -

^ L* 7 n * N w » « h r .M t ş i K . bvâm em ^ ; > t;
t t « 1 «_ |« B C * fc »1g a É■ M t n D o n t O fc K n a é w 4 m î^
dke M. B.
rtşi» ex irtn ilap ,işw , n Ac Teeeytnam
« ff

r P. i l i a » o a n a a n ia i in Anon. 1»"Aaniual inaanaauui

•kC JJL Q ţ D3^B4(Î
ÜC5ÇTCL € .. PSTBC’JIQ, Erl, Ş-TE2A> Gh. F w w r t a 1
rmta romeim r. famrin ftoraanreii /<$u LDacareyi, 1949
D«CV i r j o 1 T k 8*9» o i A t ù r l f f t u f c . a fb a rf Am * «f jv,r_r
lie ttM k Q C in O n lft I W i
D SEJga# 0 V- C jR fcfK *< t a r i f dtrW uR aaaAqnMes sad <t4ţacsa frim -
:aro-.aa l a a itt i c D cpam ear 9 # AriiMt u d .Vfedrevai' w A |nii[., JB_
îfiKmgrapicj nf the SrMaA H u tm n London. HOI, nr. 41
TTiendnr Vh k Criticai C w A liiiA iiw m l New Arjamemt
8<vir*aţ rhe fraMon o l St, /«A» C iu n a ’t Birthplace ir, ûneju_-ti
r.'hnfiJiana- Penndica, ’ 1 57, ( 1991 ;.
Jean A Hmtory «f tarty û ir M a a Doctrine B t h r t the Council
«tf Nieaea vot Ë, The T beatn^ oi JewHh C k rh tiu iry translated h-, ; 1
Bâifer voi 2 Gospel V faugf and Hefletmde C a ta r» ran aljtd hy i 1
Baker M 1 O rtfh i of Latin Christianity, translatées by David Smith and
John *..r,n Biker, London. 1$«54-1977.
dm» Origan translatai by Walter Mitchefl. New York, 1955.
-^few Platonisme et théologie mystique Fans.. 1944.
teem. Terre et Paradi* ekèz ies Pères de rEgfise, in “Etanos-Jahr&ach,- ( 1 ^ 3 ,
E^AKRô UZES Jean. NiXiAne Epéaenpafnm Eccfcafae Consta ntrnopolitanae Texte
critique, introduction et notes, PĂriaa, 1981
GflELUNCK, / DWIWafam. utilisation et transmission des écrits pa tristiques,
în "Gregorunum", t 14, 0933).
HOW John P.. D opai and Mystidsm in Early Cbiistinirity: Epiphanins
«CCypro* and the Legacy oi Origen, imcoi. “Patristic Monographs Series,"
t 13, Macon, Ga Mercer University Press, 1988.
L)F/.FHa Yf., Bippoiyte, Les martyrs Epictet et Astfon, in “Bulletin de la Section
Historique de {Academie Roumanie”, t. XIV, Bucureşti, 1928,
Saints de Thrace et de Mésie, Bruxelles, 1912, H. LBCLREQ, Les martyrs
Recueil de pièces anthentiqoes sur les martyrs depuis les origines du
christianisme jusqu'au XX-e siècle..., Paru, 1903.
D f vfBfNSICA, M., Diet: A. Compar(sion of Food Consuptlon between some
Eastern and Western Monandries in the Fourth-Twefth Centuries, in
"Byzantion," t. 55, (1985)
406
‘ D a S t t B L Bteaffli s ä f e s e a tt D c b u h l L a c f e v i A M i p A r i t a i
jboh -49 IhPinl—f—^afim » r m c h a s ec m m a . s n a n c t * . \ a 3 £ » s e a a a a a e ram
'■ « ■ C
trnc^r ? j» w o o l . 1 janerm C h n n a S o r b o f » R m 4 S t l » 4 e
a c % M àga" & H L (l9 ? 5 fc
^ w œ a a t_ 5 r
. fe
» .< S*u& S a « J a
in i l a m t s u ' t MBL <m ftS*
DutCW tt. ? a . V olkse é n pimmarm
M l » » it b C e c c d r te l à ¥ à T

■ a n ( C « p à r « o â >1 Btezâuc. I ) O L
ü r . I w M O f t i o o Mr é a 0 * « s a é à i B a fe n ç â s "B ècm
o «and fltamdnff' i r . L X X > 194 : _ a t 1-4.

O nu«»,
nui à fta fte k t a i f l . Msusater » % . 1869
DïEPS». HJ M _ S a n t o 1 0 a t h Uwwtoga» 4 e r i a o K L A p aep m
# w m h Bi O f a n à a tfre à ( C y riS e e t A f i f i à r e . ■
U n t t f , i | S957V
l à » 4 4 ^ p » 4 e d W » i a 0 e c à e n e . R om e, 1930
[® C, l à Dr , d W n r f t r W S C Se«a C 4 4 . sel “T o o *” , » X V (1938), a t
§M&
DWL, M an*, L e g a l e iletw regf » d e q p r e S f î a t a l A ^ < M t4 A n d r e i , i n “B t s e r i c a
O rto d o v i (LunanT, LUI I935>.
an . f
D9LTR. M en an t Jafta C aeita a ' i D o c tr in e o f H a a n F reed o m , Ph. D dis3
U ivm ity o fT o n n o 1988
DOLGESt, Fr. T / f t t ç D » F ia h a y m to o l in f r i h c h r k t K c h e r Z e i t , I - e r B a n d .
RiBd oa i H f i i h i f t l i r W amd e p i g r a p h i s c h e t a t e n a c k a a f e a . R o m a , 1 9 1 0 .
DREWiXY, B cn jarrn r. O r i g e n a n d t h e D o c t r i n e o f G r a c e , London, 1960.
ÛWV01, Steven D , F r o m P a l e s t i n i a n I g n o r a n c e t o E g y p t i a n W i s d o m :
C aaaisn ’s C h a lle n g e t o i e r m n ' i M o n a s t i c T h e a c h i n g , i n “A m erican
Benedictine Review," L 48, ( 1997).
idem. T h e D e v e lo p e rn m e n t o f J e r o m e ’s V i e w s o n
th e A scetic L ife, m
"Recherches d e Théologie A n c ie n n e e t M édiévale," L 62, (1995).
idem. T h e r e a d in g o f E g y p t i a n M o n a s t i c C u l t u r e i n J o h n C a s s i a n , P h . D . d is e ..
University o f Toronto, 1994

407
 PM.H t*4U I 'l '»»K* UW. UouoviAvc, Sülm Victor MnikoIIIci An, huitinlif
H (iriftrv »I«'» mort* nmx lvm|M |i«lioclinMW'*u ((|MNirU*nu< vliit|uij>inr
sliolM), l'tui«, 1949
IH i III '»Sir, l , I ‘I gltko «M Vl*î kliclo, Pdrlli IMS
m I ft <|m«‘«|Imm do I« ltA«|iK<nu COticWft do Nieta, lu "Rouir do* utiNImit
I XXVIII, ( I bRO) I or juillot
.... m t n*Io* C|d«co|i«M\ il«' C.'nuIo, vol, I: IVovIum du Nud-Kd.,
Pun* |90?
Ou w m k , l » l »■' k|¡rmlr« do Conitiwlln ol do Mithudo vorn do lliiinrr,
h W * . IMS,
¡,y, m I H M»\W, II) ««MCO ol Koimo N l \ 0 StUV'lo, l'rtil«, l').^
\i, mx Ihr Ido« ol \)>okiolU'll> Im II)«nm(Iuim «ud lito I ogoiid ul dir Alindóte
Xndivo, *«u\lMtd$c Mrivnu'luuuoN, IMK
j¡ \M , IKM'vIOU, l¿0om«rtl' IIU(Mlll|MO d >l<>MI'O|l0, l'ittlk, 1954
I l m . SiiwMinn, Virgin« ni l*od: I ho (Uniting ol Ancotklint lu I.nIo Anlluulty,
m*ol "Oxford rinmloftl MonogrAph*“, Oxford, l'i'M
I hum i \ nv , ( ', |)im«, \ iuţii |l noiIvKnIon lui. »nu Nliiroii oroidiiUniidiil In
|t«»U Via InhH| | AiimlUiiA (m »oo. «I IV-Ion, lliu moţii, I8ÔH
I r \ i m , do i 'omioo, Hikioii'o oool^»l««(U|Mo, llvros I IV, iomo gio*, urtiluoOonci
«ttnotoiimt jMi" iI miMnvo Htudv, tu vol "SotirotM I ’ItióMoniiok“, l’nii*. 195J
I \ \ i , I do, Oí Ignito, »« vUs «ou ooMMo, «« (>on»0o, I vol, l’«rln, 19«! V
I |M I ’ull Ml. A J , I « Mollir« d'Oiiruf, l*«il», |4nl |i>o,Y
l-ii o \i oki lili, Ii (o i (n ItiiooicoNkcA. Utid ioni Mlit i*p. lofill' ( llioorglilnn,
Hm moţii, IHM.
IIMII K. I, I'oiiiimion lliiddl ixiiitAito, tu Ii IiiiIm KoitiAitlol, vol I, lluciiivyll,
I9JI1
IINKI. Adele, ( «kklNii «ml MiiiiNklIo tVIriidxIdp, to "Aiuerluiui DOIlcdiOtllW
Ko> ICM I ll,(|v>hl).
liIM lN u, Julin. Ih r llolpltil l.lci (lio Moud MonmimIiiu itf Augiiklluo nud
doliu <'«««Inii, IM* O. dl«« , t'allioliO Unlvomlly o( AiimrlCA, 1991,
l i li HI, Au$uMm nud MAKIIN, Victor. IIWlolio do l’ÎglUc dopul* In orl||lnr«
)ii««|ii‘A no* jotiik, Vol »I, Ho In imul do Ihindiuo AIVIrolloii do (»rigolrc
lo («iNiid. do IV I nhriollc, (1. Uiutly, l oul* lloolilcr ol CI, l)c IMiuvnl, l’urln,
I4t7
I li'K osK ), ( j , Ih r Aiilt'o|ţoiiuii,|ild(Ok lit ISglplioil Uokoii, tu voi, A*poclk ol
C huroh IlUfory, I. IV, Hrlnmiii, Munit,, 1975,
f'OUK *M, ( ', Angor. Orjocdon nimI Acolitei III (ho Writings of doliu ( ' nr*Inii, tu
"Americiu* tlciicdluiuc Rtvlow“, I. .15, (IVK4),
I oNl AINI. I l.,««o4dinio coition diuiN In lldirNliior gNlIo-roitiNluo iI'IIIInIi'o
A < ««klon, iu "Alţi doi fVdltxjulo muI loiim: I u Oflllia Koînnun", pixnnuiNo
dril’a« r«dv-imn n«/iou«lc dói I iucci iu collabotuzionc con ITicolo Ihuiçiiinc dc
Konto. Roma. 1973.

401
mmr
I'oiitr« UUtorlnc D itO-OiRoni#unQ (l/vuwrolo is to r ic i K o in ftn io i), v o i. I. H u c u r c ţti,
|9h4, voii M« llucurcţll, 1970«
loitlM AN, Rdmund J. N i* T h eology o f M m i mici <*rncei ( orom cntnry,
M ltw nukoe, 1066
POUCAUl I, Miehel , ’t lte lin iile for C lm stlly, In voi. M id ie i P’oucnult. Politic«,
Pltlhttnphy ului C'u iU tl ci In tirv lo w i nud O tlior W rltlnu* 1977-1984, New
York, 1988
I HANH. KaiI Ruso, AIiIihi Poliuun-V orstich Ubov dle A pohllicuiniitn Pntrunt,
In " M ftn o h e n tr T h io lo g l f lo h i /.clu ch u n ," i 4 0 , (1989).
Itlnii, JohAlUlQI fnxidn, l>e lualllutU cn cn old oriiin . N oriuntlver K r/lllillrkl,
prAtktlpiIvri’ R ogeltoxt m ul nppeluttve D u -A n ru lr, tn voi. DlulogUche
Nlriiklnreit. DInIohIc St i u d urc*. l-c*t*chilft fftr WIIII K r/g rllirr,
I nliliiiim, l9oo,
/Wrm, .Inlui C Rnulii n oii John C'n gulii i i , tn "Xtndln Pnlrlalitiu," l. 30, (1990).
Iu \N s| H. 1 ). I 'r in p c r ol ( n m In iiiii , In "Studiu enlollen", t. 3, (1973).
PHRNO, W II (' , The Ml*v o f <'Iii U llnitlly, l'hllmlclphln, I9H4,
r l l l l / . i i , l'rm 'lui do ('o iu im illn o p lc . «rtlo. In D id lo n n n lr c do Thâotojţlc Cu
l)ţ0Uf|U0, l XXX , p, I, l'nilx, 1930.
I'IINK , t X , Kilo A poetolU cheii K niistltutloiieii, Unttcnboniti, IK9ţ,
1‘UICl ANI, Ci, | prvMippontl pşlcolottlcl deliu crliln lo g la dl ApollliîNre dl
Inudlrcen. tn "RlvlMn dl Slutii PlIOiOflol o U ellu lon r, (1923), iu, 4.
<lAI III u , I* , Hatul AtliAfiAMe el l'nnu* limiiNlit du C hrU t, In " (iregorinnum", t
10, (1953)
b iru i, Snliit C yrllle et ApotlhiMtre, tn **< licţ^ot In tu im " , l. 3 7 , (1 9 5 6 ),
O R O R aP H C U . I ile , O rd , Vlnţn cicytltoi t n torni*. tn " M itr o p o lia M o ld o v e i fi
Sucevei", nn. XXXVIII (1902), nr, 1-2.
< )l hon i ru t iu >x, a , Jim tlnlnn ilie G ront. T h e Itniperor mut Hnlnt, Bol m o n t
(M om ), 1 9 8 2 .
4 H NC U t . A , l.'JUue de . I H i n d u r i i In cltrUtoloiţle du I V - e silele, tn "Revuc
d 'l t U t n i r c l ,1e o l^ i» ln s ik |u rM, t. 3 4 , (1 9 3 9 ).
(llttHON, lldunr, l*eoleuntueiin. T lie W o rlu o f John Ciuodnn, tn cot. "Select
1 itunry ot'N lcen e nud Pml N lccnr Fothoni", 2,M* n<rlen, voi. 11. clrnnd ItupiiU .
Micii , I9K2.
li lt SON. iuicnnc llcu ry, T h e Mynttcnt Ttltiology o f St. Ilcrnnrd. Uunaloled by
A .M .C . D n w n c* . N e w Y ork, 1940.
A/cni. TliOotoule et h U tolrc de In nptrltuntlti', l'iirln, 1943.
(ItURI SCI), ( \ C\ ; O lU ltn lC l/, D in u C ., Intorln roinAnUor (lin cele n u d vechi
lltiip iirl pA nA n n tr t/l, llu c u r c ş tl . 197 1 .
GRJRP8CU» C .C ., Forninren p oporului roniAn, Crnlovn. 1978,
(lO IIN SK I, 7 ., D octrlnn CftRllAltl de uicndnclo offlcloso, tn "( olleclnncn
T h co lo glcn " ,t. 17, ( 1930)

409
Q O N II2 . A l n v C a ^ M i » b c n v u i a . D o c trin a d e h
■ m o b fa É M de Vm sàçk» IY -V L iiX o M c a a a O i ^ ^ ^ t a é
B cd n o H R u f. l 23. •î 96.
GOLLD. H m hnr T i r Desert Fathers — Mnaasdik C i — jţ> h X é k s ^ m
O i è M C a o c n H i l t d o n B K r a i '. L 2 i ( 1 9 6 1 V
Ida» T V V ç e n f G W aud t V A n th ro p o m o rp h e r u m t n w ia F««*
C o M n MamusCks. ■ voL O r i g n i m Q n t L Papen «f thc R d
I r i B i É M i O rige« C o a şrm . Boston Goikge. 14-18 A u t ¡W E<w w
W s J. D d > . B W b é b c i E f k a o i t a Tk a b p o w L n a o a a i

G s l\ S > iL A_ M a rtv L 'A ic M iR tir t h r a . CoAcec

GRAU Sabi Dktaonar de « » n e u d t s

G lB O M O K T . J o e . h n t r L a s t e n M o a a sric b m u d ■ S a u t B eaedct
“’h c r c s o i Spèes*. L 2 .•1 9 8 1 i
Q t f f L E V . C n m rm » 4 4 1 p r ê tr e d 'A n tio c h e ? ■ "B uttern de h u nU K
nr I r u u r i ia r~ . l 5 5 . 1 1954V
M o», L e garnie c h ré tie n n e à f ép o q u e ro m ain e 2 d cd_ VoL 1. Des « r i p u
h ir tir u — i a la fi» d u IY -* siècie: VoL 2 , L 'E g f e e des Garnies sa W
sie d e. VaL 3 , L a d a é ck t o u i e. P u is : L â o o n a Ané. 1964.1965. I9bé
G m FFTTHS. Rede. J o h n C a w u . u "T he M aath", L 21, (1959).
G U L l l G E L A_; B a CKT. H _ Dms KnnzB vo» C V & e d o n . Geschichte n i
G e g r ä m t 3 voi_ ed. a KD-a. W ûrtzburg. 1962.
idem. C h r i s » C h r i s t i u T ra d itio » . voL fc F rom tk e Apostofic Age ta
C V c e d o » (AD 451V tra* gfafc*fi by i o i n Bowden. 2“*, ed. Loodno, 1975.
lOnüMBL, V , Léonce de Byzance, « tic . in D ictiaa aa ire de Théologie Gatfca-
fiqne. L ÖL p. L P u is. 1926.
GRUN. Anarirn. R einheit des H erzens. Askese und Bew illigung der
"G e d an k e » " ü » alten M önchtum , in "E ib e und Auftrag", L 53, (1977).
G l ERIN. Victor. D escription géographique, h istorique et archéologique de la
Paie n iâ t. VoL 1. pan. 2. Amsterdam. 1969.
G ilBERT, Joseph de. L a com poction d u colur. in "Revue d ’Ascétique et de
Myabqne", L 15,(1934).
idéal. T h e Theoiogv o f th e S p ritu al Life, New York, 1953.
G uILLAUMONT, A., Les "K ephalaia G nostica" d ’Évagre le Pontique et l’his­
toire de l'origénism e chez les G recs e t les Syriens, in “Patristica
Sorbonensia". nr. 5. Pans, 1962.
(SIw, A h origines du m onachism e chrétien: P our une phénoménologie du
monachisme. In col."Spiritualité orientale”, L 30, Bégrolles-en-Manges:
Abbaye de BcUefonuine, 1979.
Idem. Évagre e t les a n s thém atism es antiorigenistes de 553, în “Studia
Patrisbca”. III. Texte and Untersuchungen zu r Geschichte d er alt-
cJuistttchon L iteratur, 78, Berlin, 1961.
410
 IlM üirr des m m m ts aax K ttta m " O n e s ttla ü i «h m i i Ti immIm i . l i

^ H M h t èm « te des k d lia d 'a p rè s tes docum ents écrits. in "K dha k

'p a f c s exccaaes en 1961 et 1965",B d .F Damnas et A. Gu Uw b h l v o l 1.
Q in, 1969.
, t a n t £.a>nlM|T sthto É ^ ig r t le P o i t t p e , ln A m i n s d i Cofleec de
pnacc", t t t . (1979-1980 ).
. ^ Lt p n è lta t de la prière continuelle dans le monachisme a t i m , k ao l
L '« p érim er de la prière dans les grands r S p o a s . Actes du CoHoqar de
Louvam-ia-Vanre et Liège (22-23 novembre, 19~$ L Ed. Henri L m e t et M ie n
K dtL w raafe-S cuve. 19S0.
jjt« . Les “KephalaU G m s tk a " dTÈvagre le Poatique et T h is tn e de
rO rigèadnt d a les G recs et les Syriens, in * f a h s a a S orbarassa". nr
pads, 1962
QBV. LC. Note n r l'évolution du genre apaphthr gianigae. in " R e n r <f
ascénqoe et de untaque’ . t 3 2 (1956V
f i« . Jean Cassàea historien da monachisme égyptien?, in ~Studà p a tris tk a ."
«oL t , Papers presented to the Fourth InaenoDonal Conference on Paoisoc
S h ie s held a Christ Church. Oxford. 1963. P art 2 Patres apastaficL
historical, fitarggiea. ascctica et monastic*. Edited by F.L Grass, Texte and
I d a s a c h n s a i nr. 93. Berlin. 1961.
Idem. Jean Cassien. institutions cénobitiques. in ■'Sources Q aeticnacs". nr.
109, Pans, 1965.
Idem, J t u Cassien: \ l e r t doctrine spirituelle. in 'Théotoeîe. pastorale et
spintualue recherches et synthèses", nr. 9. Paris. 1961.
Idem., Le Centre monastique de Scété dans la littérature da cinquième siècle.
in “OriermKa Christiana Periodica". L 30. (1964).
Uem, Les Apophtegmes des Pères. Collection systématique, in “Sources
Chrétiennes", nr. 387. Paris, 1993.
Haag . Modestus. A Precarious Balance: Flesh and Spirit ta Cassian's W orks.
in “American Benedictine Review", t 19, (1978),
H aDDAN, Arthur West and STUBBS, William. Councils and Ecries tiasticai
Documents. 3 vols in 4. Oxford: Clarendon Press, 1S69-1S78.
Ha DOT, Ilsetraut. Seneca and die griechisch-römische Tradition d er Serieu-
Icitung. in "Quellen und Studien zur Geschichte der Philosophie", t 13.
Berlin, 1969.
Ha LKIN, Fr., Saint Emilien de Durostorum, m artyr sous Julien, in "Analecta
Boilanduma”, t.X C, Paris-Roma-Bnixdles, 1972.
HAMMAN, Adalbert, VIII. The W riters of Gaul: John Cassian. tn "Patrology .
by Johannes Quasten. VoL 4, The Golden Age of Latin Patristic Literature
from the Council of Nicea to the Council of Chalcedon. e d Angelo di
Berardino, trans. Placid Solan, with an Introduction by Johannes Quasten,
Westminster, MD, Christian Classic. 186.

411
M w \ , v \ . *K him i I'atnvk ( m slm u L O r ig e n '» D o c tr in e o r Tradition, | 0lh!
|9 M
H vrihm in I A c t* c m t c i l i o r u m c t F p l s t n l n c D e e l o i n 1r s , n e C 'o n ttl tu t lo n r
V M i n m o n i m P on llflcu m . I I. Puns. 1715
II m u M a r g ú e m e . I e l a n g a g e d e I ' e x p e r i e n c e r r i l g l c u . s e c h e r le * P è r e » R r m
tn “ R i v e t s d i s t o r i # e k n t e r a u t r n r e l i g i o s a “ . t . 1 5 , ( I *>77).
/«A «i I o o rig in e * g r e c q u e s d u m o t e t d e l a n o t i o n d e c o m p o n c tio n d u m I«
S e p ta n t e e t c h e r s e s c o m m e n t a t e u r » . In “ R e v u e d e s études n u g u s tin ic n n c s "
\ 32, (Î*R6)
I I \K N M K . \ d o l f v o n . D i e M i s s i o n u n d A u s b r e i t u n g d e s C h r i s t e n t u m s ln d rn
e r s t e n d r e i J a h r h u n d e r t e n . L e i p z i g , 1 9 2 4 . v o l . I.
/ d i m, H i s t o r y o f d o g m a . T r a n s l a t e d f r o m t h e 3 d G e m í a n c d b y N e il R uchaniin.
N e u Y o c i.. 19 5 8
/, U m . L e h r b u c h d e r D o g m e n g e s c h i c h t e , T ü b i n g e n , 1 9 0 9 - 1 9 1 0
IJt-m . T h e M i s s i o n a n d E x p a n s i o n o f C h r i s t i a n i t y i n t h e F i r s t T h r e e C e n tu r i e s ,
e d i t e d a n d t r a n s l a t e d b y J a m e s M o f lf a t t, I n t r o d u c t i o n a n d B ib l io g r a p h y by
J a ro s la v P e lik a n . G lo u c e s te r . M a s s , 1 9 7 2 .
H a RPER. J .. J o h n C a s s i a n a n d S u l p i c i u s S e v e r u s , f n “ C h u r c h H istory**, t. 34.
(1966)
H A U S H E R R , Ir é n é e . C o m m e n t p r i a e n t l e s P è r e s , î n “ R e \ o i e ¿ ’A s c é t i q u e e t de
M y s tiq u e ” , t. 3 2 , ( 1 9 5 6 ) .
Idem . L e t r a i t é d e l 'o r a i s o n d ’É v a g r e l e P o n t i q u e , î n “ R e v u e d ’a s c é t i q u e e t de
m y s tiq u e ” , L 1S , (1 9 3 4 ).
id em . I g n o r a n c e i n f i n i e o u s c i e n c e i n f i n i e ? . î n o p a t t- 2 5 . ( 1 9 5 9 ) .
Idem , I g n o r a n c e i n f i n i e ^ . , in o p c it.. t . 5 , ( 1 9 3 6 ) .
Idem . L ' o r i g i n e d e l a t h é o r i e o r i e n t a l e d e s h u i t p é c h é s c a p i t a u x , î n “ O r ie n t a b a
C h ris tia n a p e rio d ic a ” . L 3 0 . (1 9 3 3 ).
Id em , L e m é t h o d e d ' o r a i s o n h é s y c h a s t e , R o m a , 1 9 7 2 .
Idem , L e s g r a n d s c o u r a n t s d e l a s p i r i t u a l i t é o r i e n t a l e , î n “ O r i e n t a b a C h r is ti a n a
P e r i o d i c a ” , L 1, ( 1 9 3 6 )
Id em , L e s l e ç o n s d ' u n c o n t e m p l a t i f . L e T r a i t é d e l ' o r a i s o n d ’ É v a g r e le
P o n tiq u e . P a ris. 1 9 6 0
Idem . P e n t h o s : T h e D o c t r i n e o f C o m p u n c t i o n i n t h e C h r i s t i a n E a s t . In
“C i s t e r c i a n S t u d i e s S a i e s ” , n r . 5 3 , K a l a m a z o o , 1 9 8 2 .
Idem , S p i r i t u a l D i r e c t i o n i n t h e E a r l y C h r i s t i a n E a s t . In “ C i s t e r c i o n S tu d i e s
S e r i e s ” , n r. 1 1 6 , K a l a m a z o o . 1 9 9 0 .
id* m. T h e Na m e o f J e s u s , in c o l . “ C i s t e r c i o n S t u d i e s S e r i e s ” , t. 4 4 , K a l a m a z o o ,
1978.
Hl u lE. J .; L e c l E R O . H . H i s t o i r e d e s C o n c i l e s d ' a p r è s l e s d o c u m e n t s o r i g i -
a a u x . t. H I. p r e m i è r e p a r t ie . P a r i s , 1 9 0 9 .
H FIM J. n o . O d tlo . Z u m m o n a e t i c h e n O f f i z i u m v o n K a s s f a n u s b i s K o l u m b a n u s ,
ln “ A r c h iv f t r L it u r g ie w iM c n a c h a f t” , t. 7 , I , ( 1 9 6 1 ) .
 it Meunndri, I .ehre tic# Johanne» CßSSlüMi« von N atur unci (»tiftdei El»
V it m lt Jtlir Q m c McHI« dt* G nadenalrella If»» 5. J ah ru n d crl. I rcihurg.
1895'
A/rm, /-or llrlniMl de# Johanne» r»##l»»mi», ln ‘Thcologinelie Quurialschrifi . t
82,(1900)
lld l /t, Henrich. Erfahrung und Theologie Im frühen M ünchlu m , U n te n u -
i'liongen /o einer Theologie des monnsHschcn Lehen» hei den ägyptischen
Mftnclisvitern, Johannes C usslan und B enedict von Nursia, in col.
"Eomchungen /ur Kirchen und Dogmcngcschichtc", l. 48, Göttingen, 1992.
lloNSI-l MANN. Klemens, Bruchstücke von A u szügen aus W erken Cassia ns-
Keste einer verlorenen Schrift de E ucherius von Lyon?, in ‘Theologie und
Olouhc '.t. Sl (1961).
HORNOS, Jean Michel. E vangile et L aborum , Genève, I960.
Mü NPALVY, P., Die Rumänen und ihre A n sprüche, W ien, 1883,
ll.lESCU, VI., P irlsirca Dacici în lum ina izvoarelor literare, în “Studii şi
Cercetări de Istorie Veche”. (1971), nr. 22.
lONESCU, loan. Pomenirea Sfântului m artir Sava G otul, ?n “Mitropolia
Olteniei”, an. XXIV (1972), nr. 3-4.
lORDÂNESClJ, A , Observaţiuni asupra originilor creştinismului daco-roman,
în “Revista clasică“, t. Xl-XII, Bucureşti, 1939-1940.
IORGA, N., Istoria rom ânilor, vol. II: Oamenii păm ântului (Până la anul
1000), Bucureşti, 1936.
IVÂNESCU, Gh.. Istoria lim bii rom âne. Iaşi, 1980.
JACQUIN, M., A quelle date apparaît Ic term e sem i-pilagien ?, în “Revue des
sciences philosophiques et théologiques”, t. 1, (1907).
Idem, La question de la prédestination aux V-e - V I -e siècle: Saint Augustine,
în “Revue d’histoire ecclésiastique”, t 7, (1906).
JAEGER, W em er. T w o Rediscovered W orks of Ancient Christian Literature:
Gregory o f Nyssa and M acarius, Leiden, 1954.
JÁL1CS, F., La Tradición en Juan C assiano, Buenos Aires, 1966.
JANIN, R.. La hiérarchie ecclésiastique dans le diocese de Thrace, în “Revue et
b y z ”, 17,1959.
JEDIN, Hubert and DOLAN, John, gen. eds. History of the Church, Vol. I, From
the Apostolic C om m unity to C onstantine, by Karl Baus, translated by J.
Dolan; Vol. 2, T he Im perial Church from Constantine to the Early
M iddle Ages, by Karl Baus, Hans-Georg Beck, Eugen Ewig, and Hermann
Josef Vogt, translated by Anselm Biggs, New York, 1965-1980.
JENNETT, M. J., A Descriptive Presentation on John Cassian and His
“T reatise on Prayer”. The R elationship o f Virtue and Prayer. Ph. D. diss..
Rome, Pontificio Studiorum Universitas a. S. Thoma Aq. In Urbe. 1981
JERPHANION, G., La voix des monuments. Notes et études d'Árchéologit*
chrétienne, Paris cl Bruxelles, 1930.
Jdent, Les églises rupestres de Cappadoche, Paris, 1 9 2 5 , 1.1.
1*13
 JONES, A.H.M., The Later Roman Empire, vol. II, Oxford, 1964.
JONES, Cheslyn, Mysticism, Human and Divine, in vol. The Study of I
Spirituality, Ed.“Cheslyn Jones, Geoffrey Wainwright and Edward Yamoli ]
London, 1986.
JUG1E, Martin, Nestorius et la controverse nestorienne, Paris: C. Bcauchesne
1912.
JURGENS, W. a .. The Faith of the Early Fathers, Collegevillc, MN, 1979.
KARDONG, Terrence. Aiming for the Mark: Cassian’s Metaphor for Monastic I
Quest, in “Cistercion Studies ", L 22, (1987).
Idem, Benedict's Rule: A Translation and Commentary , Collegeville, Minn.,
1996.
Idem, Benedict's Use of Cassianic Formulae for Spiritual Progress, in “Studia
Monastics”, L 34, (1992).
Idem, John Cassian's Evaluation of Monastic Practices, in “Amencan I
Benedictine Review”, t. 43, (1992).
Idem, John Cassian's Teaching on Perfect Chastity, in “American Benedictine I
Review”, L 30, (1976).
KARMIRIS, J.N., The problem of the unification on the basis of Cyril’s I
formula up ia <p\xnq tod 8eou Xoydv aeoaptcopevTi", Unofficial 1
Consultation between theologians of Eastern Orthodox and Oriental Orthodox I
Chruches”, August 11-15, 1964, in "The Greek Orthodox Theological I
Review”, t X, (1964-1965), nr. 2.
KEMMER, Alfons, Charisma Maximum: Untersuchung zu Cassians Vollkom-
menheitslehre und seiner Stellung zum Messalianimsmus, Louvain, 1938.
Idem, Gregorius Nyssenus estne inter fontes Joannis Cassiani numerandus?,
in “Orientalia Christiana Periodica”, t. 21, (1955).
Idem, Johannes Cassianus, Wcisheit dcr Wuste, Einsiedeln, 1948.
KAUFMANN, Carl Maria, Handbuch der christlichen Archiologic, 3, Paderbom,
1922.
KELLY, J.N.D., Early Christian Creeds, 2d ed., London, 1960.
Idem, Early Christian Doctrines, 5th edition, London, 1989.
Idem, Golden Mouth: The Story of John Chrysostom Ascetic, Preacher,
Bishop, London, 1995.
Idem, His Life, Writings and Controversies, Westminster, Md., 1980.
KING, N.Q., The 150 Holy Fathers of the Council of Constantinopolc 381 AD,
in "Studica Patrislica”, L 1, Berlin, 1957.
Idem, The Emperor Theodosius and the Establishment of Christianity,
London, 1961.
KLINE, Francisc, The Christology of Evagrius and the Parent System of
Origen, in "Cistercion Studies ”, t. 20, (1985).
KNOWLES, D., Great Historical Enterprises: Problems in Monastic Historr
New York, 1963. *

414
 KOCH. Hugo, Quellen zur Geschichte der Askese und des Möncthums in der
alten Kirche, Tübingen, 1933.
KRAUS, J., Gedanken über den heiligen Geist bei Johannes Kassian, in
“Zeitschrift für Askese und Mystik”, 1.13, (1938).
KRETSCHMER, K., Scythia Minor, artic. in Real-Enzyklopädie der Klas­
sischen Altertumswissenschaft, t. II, 1923.
KUHLMANN, K.H., Eine dogmengcschichtliche Neubewertung von Johannes
Cassianus, in “De incamatione Domini contra Nestorium libri VII”, Pretoria,
1984.
LABRIOLLE, P. de; BARDY, G.; BREHIER, Louis-Plinval G. de. Histoire de
l’Église depuis les origines jusqu'à nos jours, publiée sous la direction de
Augustine Fliehe et Victor Martin, t. IV: De ia mort de Théodosie à
l’election de Grégoire le Grand, Paris, 1937.
LABROUSSE, Mireille, Saint Honorât: Fondateur de Lérins et évêque d’Arles,
in col. "Vie Monastique”, t. 31, Bégrolles-en-Mauges: Abbaye del Belle-
fontaine, 1995.
LADEUZE, P., Étude sur le cénobitisme pakhomien pendant le IV-e siècle et la
première moitié du V-e, Frankfurt, 1961.
LAMPE, Geoffroy William Hugo, Christian Theology in the Patristic Pcriod, în
vol. A History of Christian Doctrine, Philadelphia, 1980.
LaTOURETTE, Kenneth Scott, A History of Christianity, New York, 1975.
LAUGIER, Joseph, Saint Jean Cassien et et sa doctrine sur la grâce, Lyon,
1908.
LAURIN, Louis Félix Marie, Notice sur l’antique abbaye de Saint-Victor de
Marseille, Marseille, 1957.
LEBRETON, J.; ZEILLER, J., L’Église primitive, în vol. Histoire de l’Église
depuis les origines jusqu’à nos jours, publiée sous la direction de A. Fliehe
et V. Martin, 1.1, Paris, 1934.
LECLERQ, H., Croix et crucifix, artic. în Dictionnaire d’Archéologie
chrétienne et de Liturgie, t. VII, p. I, Paris, 1924.
Idem, Manuel d'Archéologic chrétienne depuis les origines jusqu’au VIII-e
siècle, t. Il, Paris, 1907.
LEMAITRE, I., La contemplation chez les grecs et autres orientaux chrétiens,
în "Revue d’ascétique et autres orientax chrétiens”, L 26, (1950), t. 27, (1951).
LEMERLE, P., Philippes et la Macédoine orientale a l’epoque chrétiennes et
byzantine, Paris, 1945.
LEONARDI, Claudio, Aile origini délia christianità médiévale, Giovanni
Cassiano e Salviano de Masiglia, în “Studii médiévali”, t. 18, (1977).
Idem, L’espericnza di Dlo in Giovanni Cassiano, în “Renovatio”, t. 13, (1978).
LEROY, Julien, Le cénobitisme chez Cassien, în "Revue d’ascétique et de
Ig mystique”, t. 43, (1967).
Idem Les préfaces des écrits monastiques de Jean Cassien, în "Revue
d’ascétique monastiques de Jean Cassien”, t. 42, (1966.
415
 LESOUSKY. Man Alphonsine, The Dc Dono Pcrsevcraittlnr of s*in,
Augustine: A Translation with an Introduction anil a Conunentan t
col. “'Catholic University of America, patristic Studies", vol. 91, Washington
DC. 1956.
1 I YSFR, Conrad. Lectio divinn, oratio pura: Rethoric and the Technique of
Asceticism in the "Conferences" of Saint John Cassian, in vol. Moilell) (||
santitia e modeiii di comportanento: contrast), intersezioni, coplenicnturlta,
Ed. Giulia Barone. Manna Cappicri. c Francesco Scorza Barcellona, Tuna.
1994.
LlEBART, J., La doctrine christoiogique de St. Cyrille d'Alexandrie avant la
querelle nestoricnnc, Lille, 1951.
1.1PPOLD. A., KIRSTEN, E Donauprovinzen, artic. în Reallexikon für Antike
und Christentum. Band IV, Stuttgart. 1959.
LOICHITÀ, V., Perihoreza çi enipostaza în Dogmaticé. în “Ortodoxia”, an. X
(1958), nr. 1.
LOOFS, Fr., Leontius von Byzanz und die gleichnamigen Schriftsteller der
griechischen Kirche, Teil 1: Das Leben und die polemischen Werke des
Leontius von Byzanz, Leipzig, 1887.
Idem, Nestoriana: De Fragmente des Nestorius, Halle, 1905.
LOOBTTS, Oskar, Der Heilige Kassian und die Schaltjahrlegende, col.
“Folklore Fellows Communications”, vol. 199, Helsinki, 1934.
LORENZ, R., Der Augustinismus Prospers von Aquitanien. în “Zeitschrift für
Kirchengeschichte”, L 73, (1962).
Idem, Die AngSnge des abendländischen Mönchtums im 4. Jahrhundert, in
“Zeitschrift für Kirchengeschichte”, L 77, (1966).
LORIÉ, L.T.A., Spiritual Terminology in the Latin Translation of the Vita
Antonii with Reference to Fourth and Fifth Century Monastic Literature,
in coL “Latinitas Christianorum primaeva”, nr. 11, Nijmegen, 1955.
LOSSKY, VI., The Mystical Theology of the Eastern Church, London, 1957.
LOT-BORODINE, La doctrine de la grâce et de la liberté dans l’Orthodoxie
greco-orientale, în “Oecumenica”, Londra, 1939.
Idem, Le mystère du “don des larmes” dans l’Orient Chrétien, în “Supplément
à la Vie Spirituelle”, (1936).
LOUTH, Andrew, The Origins of the Christian Mystical Tradition from Plato
to Denys, Oxford, 1991.
LOZOVAN, E., Aux origines du christianisme daco-scythique, în vol
Geschichte der Hünen, cd. Fr. Altheim, Band. IV, Berlin, 1962,
LUBAC, Henri de, Exégèse médiévale: Les quatre sens de L ’Écriture, Paris,
1964
Idem, Histoire et espirit: l’intelligence de l’Écrllurc d ’après Orlgène, Paris,
1950
LlJM\ S.G A , A Survey of Primitive Monastlclsm In Central Gaul (c, 350 tu
700), m “The Downside Review, ” t. 70, (Spring 1952).

416
M a c Q U IT N , U J . J o h n Gh&sdttW o n G r a c e « m l F r e e W ill* w i t h P a r t i c u l a r
R e fe re n c e to I n s t l t u t l o XU « m l C û H a t l o X U L tn “ R e ch e rc h es do t h é o l o g i e
ancienne oi m é d ié v a le ” , t. 4 4 , (1 9 7 7 ) .
M m K» \ , M .. V io l» *n D ocla RninnnO , l\n cu ic$ ti. 1969,
M m n , J , P ra y er In th e T ra d itio n o f J o h n C n s slim , In "C iste rc ia n S tu d ie s ', L
12, (1977); t. 13,(1978).
MM 1 Îm ile, U fin d u p a g a n i s m e e n G a u l e e t l e s p l u s a n c i e n n e s b a s iliq u e s
chrétiennes. Paris, 1962.
MANM. J.D., S a c ro ru m co n c lllo ru m n o v a e t a m p lis s im a c o l l e c t l o . F lo ren tin e
1762, re a d . Paris-Leipzig, 1 9 0 1 , t . V IL
M aNSION, J , L es o rig in e s d u c h r i s t i a n i s m e c h e z le s G o t h s , In “ A n alecta
Bollandiano” , l. X X X lll, (1914).
M a r k u s , Robert A , S a c re d a n d S e c u la r : S t u d i e s o n A u g u s t i n e a n d L a t i n e
C h ristian ity , A ldershot, 1994.
Idem, T h e E n d o f A n cie n t C h r is tia n ity , C a m b r i d g e , 1 9 9 0 .
Idem, T h e L e g a c y o f P c l a g l u s : O r t h o d o x , H e r e s y a n d C o n c i l i a t i o n , in vol. T h e
M a k i n g o f O r t h o d o x y , E d . R o w a n , D . W illia m s, C a m b rid g e, 1989.
MARROU, H enri-lrénéc, J e a n C a s s i e n à M a r s e i l l e , in “ R e v u e d u M o y e n  ge
latin“ , t 1,(1945).
Idem, L e fo n d a te u r d e S a i n t - V i c t o r d e M a r s e i l l e : J e a n C a s s i e n , i n “ P r o v e n c e
h is to riq u e “ , 1. 1 6 , (1 9 6 6 .
Idem, L a p a t r i e d e J e a n C a s s i e n , în “ P atristiq u e e t h u m a n ism e . M élanges.
Patristica S orbonensia” , nr. 9 , P aris, 1976.
Idem, S a in t A u g u a stin e t l a f i n d e l a c u l t u r e a n t i q u e , P aris, 1938.
M A R S 1L1, S a lv a t o r e , G i o v a n n i C a s s i a n o e t E v a g r i o p o n tic o : D o ttr in a su lla
c a r i t à e c o n t e m p l a z i o n e , în “S tu d ia A n selm ia n a", n r. 5, R o m a, 1936.
Idem, R é su m é d e C a ssie n s o u s l e n o m d e S a i n t N i l , în “ R ev u e d 'a sc é tiq u e et d e
m ystique” , t. 1 5 , (1 9 3 4 ) .
MARX, M ic h a e l, I n c e s s a n t P r a y e r i n A n c ie n t M o n a s tic L ite r a tu r e , R o m e .
1946.
Idem , In c e ssa n t P r a y e r i n t h e V i t a A n t o n i i , în vol. A n to n iu s M a g n u s E re m ita ,
Ed. B a s il S te i d lc , in “S tudia A nselm iana” , t_ 3 8 , R om a, 1956.
M A S A I, F r a n ç o is , L e s n o m s d e s h e u r e s e t le s te x te s d e C a ssie n in té re s s a n t
r h i s t o i r e d e P r i m e , în “ A r c h iv u m L atinitatis m edii aevi” , L 19, (1948)
M A T E O S , J e a n , L 'o f f i c e m o n a s t i q u e à la f i n d u V l-c siècle: A n tio ch e, Palestine,
C o p p a d o c e , î n “ O riens C hristianus” , t 47, (1963), p. 53-86.
M c G l N N , B e r n a r d , A s c e t i s m a n d M ysticism i n L a te A n tiq u ity , în v o l.
A s c e t i s m , Ed. V in c e n t L .W im bush and R ichard V a l a n t a s i s , N e w Y ork, 1 9 9 5 .
Idem , T h e F u n d a t i o n o f M y s t i c i s m : O r i g i n s o f th e F ifth C e n tu ry , vol I: T h e
P r e s e n c e o f G o d o f A 'H is to ry o f W e s te rn C h ris tia n M yssticism , N e w
Y o rk , 1992.
M CGRATH, A lisier E , l u s t i t i a D el: A H isto ry o f C h ris tia n D o ctrin e o f
J u s t i f i c a t i o n , Vol l: F ro m t h e B e g in n i n g s to 1500, Cam bridge. 1986.

417
 MCGUIRE. Brian Patrick, F rien d sh ip a n d Com munity: the Monastic
E xperience, in "Cistercien Studies Series”, t. 95, Kalamazoo, 1 9 8 8
MÉNAGER, A . À propos d e Cassien, in “La vie spirituelle”, L 46, (1936)
Idem, C assien et C lé m en t d ’A lexandrie, in “La vie spirituelle”, t. 9, (1923).
Idem. La d o ctrin e sp ir itu e lle de C assien: la contemplation, in “La vk
spirituelle”, L 8, (1923),
Idem. La p a trie d e C a ssien , in “Echos d ’orient”, L 21, (1921.
Idem , C assien et C lé m en t d ’A le x a n d r ie , in “ La V ie Spirituelle”, L 9, (1924).
MERKEL, S , C a ssia n kein S yrer, în “Theologische Quartalschrift”, L 82, (1900).
MERLIN. Nicolas, Saint A ugustin et les dogm es du péché originel et de U
grâce, Paris, 1931.
MESSAN A. Vicenzo, Povertà e lavoro nella peideia ascetica di Giovanni
C assian o, in “Quadcmi di presenza culturale”, nr. 19, Caltamssetta Edîtioni
de! Semmano, 1985.
METZ, E-, L ’in tr er v en ctio de T béodosie au 2-e ConcQ oecuménique
(C o n sta n tin o p le, 381), in “Études d ’histoire du droit canonique dédiées i
Gabriel L e Bras”, L I, Paris, 1965.
MEYENDORFF, John, C h rist in E a ste r n C h ristian Though. SL Vladimir's
Seminary Press, 1975.
Idem , B yzan tin e Theology. H isto r ic a l T re n d s a n d D octrinal Themes, New
Yoric Fordham Univerity Press, 1987.
M/HÀIESCU. H.. L a la n g u e la tin e dans le sud-est de l’E urope, Bucharest-Paris,
1978.
MIHÂILÀ, G ., In scrip ţii sla v e v e c h i d e la M u r fa tla r (B asarabi), în “Studii şi
Cercetări L ingvistice”, Bucureşti, I, 1964 şi în voi. C ontribuţii la istoria
culturii yi litera tu rii r o m â n e v e ch i. Bucureşti, 1972.
MILLER, Patricia Cox, D r ea m in g th e B o d y : A n A e sth e tic s o f Ascetism, in voL
A scetism . Ed. L. Wimbush and Richard Valantasis, New York, 1955.
MIQUEL, Pierre, L e x iq u e du d e se r t. É tu d e d e q u elq u e s mots-clés du Vocabu­
laire m o n a stiq u e g r e e a n c ien , în col. “Spiritualité orientale”, L 44,
Bégroües-en-Mauges: Abbaye de Bellafointaine, 1986.
Idem, U ne hom m e d ’ex p e rien ce : C a ssien , in “C ollectanea C isterciensia”, L 30,
(1968).
MOLINA, Luis de. On D iv in e F o r e k n o w led g e (P a rt IV o f th e “C oncordia”),
translated with an Introduction and Notes, by Alfred J. Freddoso, Ithaca, 1988.
Idem, C on cord ia lib eri a r b itrii cu m g ratiae d o n is, d iv in a praescientia,
providentia p r a e d e stia tio n e e t rep ro b a tio n e, Antwerp, 1595, Paris, 1876.
MORJCCA, Umberto. Storia della letteratu ra latin a cristiana. Turin, 1928-1934.
MULLER, Richard A .. D ic tio n a ry o f L atin a n d G re ek T h e o lo g ic a l T erm s,
Grand Rapida. 1985
MUNTEANU, A l. A . M o n u m e n te d e a r h ite c tu r i b isericea scă d e sc o p e r ite pe
teritorial patriei n o a stre din 1944 p i n i în p rezn et, în “Biserica Ortodoxă
R om âni”, an LX X X II ( 1961 ), nr. 1-2.
MÜNZ, P eter. Jo h n C a s s ie n , in “Journal o f Ecclesiastical History” , 1 11, (I9 6 0 ).
MURNU, D t 1* c e ta te a T ro p a e u m A dam clisi: “ b azilica c iste rn a " , in
Analele Academiei R om âne. M e m o riile S ciţiu n ii isto rice, L 36, Bucureşti,
1913-1914
Idem, N oi s ă p ă t u r i în c e t a t e a T ro p a e u m , in “ B uletinul Com isiunii M onu­
m entelor Istorice”, 111, Bucureşti, 1910.
MURPHY. F.X , VigJlius (P ap e) în “N ew C atholic Encyclopedia” , L XTV. San
Francisco, Toronto, London, Sidney, 1967.
MUSURILLO, Herbert, T h e A cts o f ttae C h ris tia n M a rty rs , O xford, 1979.
Idem. The P roblem o f A scetical F a stin g in th e G re e k P a tris tic T ra d itio n , în
“Traditio". L 12,(1956).
NAGEL, Demetnas von, P u rita s C o rd is-R c in h e it d es H erzen s. S in n u n d Ziel
einer M önchsübung n ac h den S c h rifte n d es Jo h a n n e s K assian , in “ M unen
muso, ungegenständliche M editation” , Festschrift für P ater H ugo Enomiya-
Lasallc zum 80, G eburtstag, M ainz, 1978.
NAGEL, Peter, Die M o tiv ieru n g d e r A skese in d e r a lte n K irc h e u n d d e r
U r s p r u n g des M ö n c h tu m s. în “T exte und U ntersuchungen” , nr. 9 5 , Berlin,
1966.
NAUHAUSEN, Karl August, Z u C a ssia n s T r a k ta t D e am iciţia , în “Studien zur
Literatur der Spätantike. W olfgang Schm id zum 25. Jahrestag seiner L ehre in
Ld. C hristian G nilka und W illy Schetter. A ntiquitas, R eihe 1,
Abhhandlungen zur Alten G eschichte, nr. 23. B onn, 1975.
NAVARRA, L., O sserv azio n i su d u e m a n o sc ritti flo re n tin i (L a n re n tia n u s 16,
32 e L eopoldinus F esu la n u s 48) del D e in c a m a tio n i D om ini d i C assiano.
în “Studi storico-religiosi” , L 1, (1977).
NĂSTUREL, P S., Q u a tr e m a rty re s d e N oviodu n n m (Scythle M in eu re), în
“ Analecta Bollandiana” , 91, (1973), nr. 1-2.
NETZHAMMER R ., A us R u m än ie n , 1, Einsiedeln, 1909.
Idem, C re ştin ita te a în vech ea T o m is, B aia M are, 1904
Idem, D as altch ristlic h e T om is. E in e k lrchengesch ich tiich e S tu d ie. Salzburg.
1903.
Idem, D ie ch ristlich en A lte rtü m e r d e r D o b ru d sc h a . Bukarest, 1918.
Idem, D ie ch ristlic h en M ä rty r e r am Iste r, Bucureşti, 1938.
Idem, D iscul episcopului P a te rn u s din T om is, în “Buletinul Societăţii Numis­
matice”, 16, (1921), nr. 39-40.
Idem , R o u tet u n d A stion. D iokletianische M ä rty re r am D onaudelte Zug.
1936.
NEUHAUSEN, Karl A ugust, Z u C assians T ra k ta t D e A m iciţia (col 16), în voi
S tu d ien z u r L ite ra tu r d e r S p äta n tik e , Ed. Christian Guilka und Willy
Schetter, Bonn, 1975.
NlCOLESCU, Corina, M o şten irea a rte i b yzantin e în R om ânia, Bucureşti, 1971.
NlSTOR, Ion L, L eg ă tu rile cu O h rid a şi E x a rh a tu l P laiu rilo r, în “Analele
Academiei Rom âne, M emoriile Secţiunii Istorice”, seria 111, t. XXVII, Bucu­
reşti, 1945. 4 l9
 \o l | | )u* ) HU Iţîx »Px *' d f th t
c .iv v s IX » rrftxUtUM»
\ y lVi xs v \ r> > ' ' *' NvIMVAfii dk £A«kVVA 4 K lţvu }\i '» "'• •'•'
\ «pMi« | iaxINPxapp p ^x a>s ‘ | p* ’ •
\ NW V I I N \' a ‘ * ‘ »1 d »«. H M * * \\VUvK* \ P A " ‘,|,P' \w nA ivhi\ fur b ix-m i''l'*
K n m u u lx ih rx M
im iiim n " M
•V v
| ,-\iVx^P<NdPx«' nPPxl P dAPPMhV I S, (ISK $)
\ ^ sV * • 'i # A * * A Va WkouM»* M M W ^A A Mâ**-lP4Nn M\* m \ \ uM\n Siphltx’iP
N4PaxU N pp)))PxNxix iV iIM t'P M H v ' p ™ « *
I N -AV' N w v>. > V »«v .o \ ( \ U ) 0 ° -V * ' 4 y • x.«x>Ixxx(V Un kU>M»lu' l'lAiK'K'^n’ . P l*> pIS^PP
■ P .*'.V»\V\A t li \ ţ X .., ,H\ U IVM tm l*.. V.* i'**v j i tu I PK m unr %|»HPP»ixll« *l»'x IVivx *tM xU m i i : I rx "C dipfP it'iut'x ii«'
I , •** l tVv, , Ai\ M vi ' Nl VW ' ' i . 4 mp axm.a» vv\) ' l« 'u U ix . io\xxl y s m \ N U \p m m x I W
\ ' . v,v-* N ' n 4>s Da A IV \.M |«x •< ««nK ivm vx ' «1« ( nxvi« ii •*< 1« »l**xHin«' x|x|iiiurlK* »K'x iv»vx «Iu
tA INmMV ^ ,i,v\ HAlVsPivi \ UlW MO l ' N d»xv«P N \" U x n s'dpmx'iK p v ţ i d . x v i o j h , ! < n o : n
»V •».’ s V AVl\ V» s Vn I I l'XUVAV Ai «VKAII «AN^mVa A*v\h'W ’*' t " " N ,s Pi | M P«|«s « IXX«X|A)r «)«' .l«'4U P A'xIl'H, \\\ M»'I.XIVj!»'x xl«' Xx'U'IH'»' ix'ltj-'x'Ux*' . I

.y ^ * , 4 A v *"s* i K, xxo O »a »k ’ | n p ) l '\ P In |x««xxl iixiXRiolni Iuoiaiv ni» x'irxilulxntulni «Iii«'«» i «*iim i » IIP
> )4V ^ \«M P «»uiMl'niu 1« IxPiMiA x«slxr rt K oiu AmM . \«x| I), |l\u uiv^,U, ”
■— l ( v,-t*'*H> v«''«^A K «P A^Mn'a ţ t u t , W 44 Rv\>h «i »AvwStVVk ' < * | I |X(BHAp)xlxt Nv )P«i(l4||X' n il (¡o o h k M lT lllxlilnx Iu llx'lli'nlxllx« lu't m ul
., \ >\>^fcy u4nxlx«hx'i /xm IPoiliu, l'N 'l,
I ,x».•»«v»' <♦' Nl a W x tW iK 't M ' ,P, X MvWOU l\V n S\A Vu '< ‘ ' ••' HMi lxxx«M|«|uU- «lin N«xthM M lum , tiixv«'>il >1 Inllno x««l I, lllxl«»tm ?•
▲ - -- | V ||O l \ \ \xxx|xx« | i i i XixiPU- Il«u xiix şl i . W M , ui I '
#4 itftxm h w %' 1' v v'
£ Dl \ ... %
y**V*X|xbMXAV *4 AK *xPP>X' x)'*^»^« A MAMoW, |\l ' 'R\'VU» xl .IMA'll'V" * l'l Pi'NIM \ Imiv I o ||tl«'l «I«' v'iuupliollx' x'Utix' x'nvuix u«'x>i«u|«'uur «'I |X«vliP
A * v h <<* I ) M ) * W AlrUIU' «I' VlU l.Mln A A ilwll'U l'lAI Pl»'xt*«-| ||'A (|u iU I||i,',\ Iu "Kv'\ U\' *I«'X
f M \\y y I ' ' 'W ) » dxov,x, do \Pm x,tlt, . \\\ ool ' 'Mudxxnt xN' »’hVx " ' «HlhK'x «XU|l\lxUUIx'Un« x , P .\ pIP*VP\
«V \ r* .w |>NN? Pl VMVlM VI \ Vniouu'. Ui . I«mixltxnuli«, ildrvA lini «lin lir* u l n<lrxAiuil «Ir
f W u i s i * P P l«»nxsP«»mv ÎW fctaHA «uhuMi xxxmAm'Mi U'.AV * '" ' '' m I. tu"\olo|)M lU l KninAn“. ut I ' 14
» \ , v,ro . (iv > t» h » w liil U i»mAm ln«ounixitd« vivmiiaiammIw» *’ W"A, ltn d t|lr >l lll>. «iiUoin h|Ui UuaIUaIi ii ni ItuInvA, Sibiu» IxISP
lV**4xv«x <Pv A " VV«m <ia'>u . MPh NubAi Uu««' ti vniunxxU'ir In li«x4ţ4luiM «ububvvA, In "Snulu liM liiilkt1",
P m^ xVIî I I I P fiW bxtMixinxr O î* $4?V P a«>\. W.'V iui \ m VI ţ» ,'|f\ J N .
I ' vk\ v \ \ 4 «iai «'.* P »>»|vi*, »m . rotxv«dr« «tţH «M«xnrv. fu "HnKlinul P M P ' HniUNUlIiMr, ««uUluulUPxs VUlllAU', Sibiu» I^NS
Mort.i \P»w «w i 'W‘Km Ku>rP\v’\ P\ . PP\^tuvţii, l'M^ MAnlul P»lin iiimii (lin Ilucid PnUlix’rt» iui xiiAixnuAu i|)UUidl ţu id i um il
P itm nlnilii «|'it»*n*»- 1« (StttHrt «ivţimiMiutliiI 1'ttntillP« IPhv»»vî Ii. «lo«'4l n l|uiio!)» iu “MUrupuloin AiaIm Iii IuI", aii \ \ \ l \ ţ I m >, jx v
I « ll |
. p Nttiiti (tw ^nlw «ilrtnl Ml) UA*tn»tl« itolU vSi'iviii MlntMv. In "RoiklivN'nli
ISil’A | |\M VM1. <{. Îuoi'ivniv «I«* ninitn^i dUc itxii|iin rrlAfli Ih lx in r Nilixlin,
«K i|# \v* *»kmm «li Awlwolojjirt", II. KonM. I^.N
llth mv;ll, 1^ 1 \
r IH K ph. IP»\ NiHiKlviiiirlH't «Ici iV>miM'lu'ii Kiivhc. Milnnu l»,
m '**. DdOlrt (ii ituluiii «liixlrl, \«i| || Vnliuil u ii'ti <>i biRiiniini. ,\«ndt'niM
P a h I . Ş i I n b»' dW |«'H|»l<vs Mnnniu I ‘«»i IbIiio rl Ir drArln(»|»rnirn(
hnioi-iqiii «Iii p rn p lr roilitiMln t'«'nfriviuv oii \«Şiiu «' tl\»mtMlUnf nil W HunUliifl, "Stupii ţii < oixi iAii", LXV, M iiiînrţii. I'M I
.m o ( dngrâs ini«'iiMit«»iwii «io n«u'ikvn llistoriques, IJuoitit^l« i ° n<i. P lin si r , I uiiImii. / iii (•« «« lilrlilr d n Stmll iu K lrlnxAilldrn I ii d n Ş jmîîhii
P \M OMlMV V I m u l 4|»li llimll drlln alin moimKlicA In <«Im nnnl C"amxImiio, Iii likr. |i in r |d |( i N|diix« lin HtdliiiB îl» "UflCI*". N».S.» I. 10, (1973),
1( i\ iin rl«v\K .1 «• cnsUrtiuu" i I ( I^SO) Mtfti, llxxil(<|ur rt xxiinuniiiir dmix Ir Nud l'xf d i 1 l'l u io /ir A lY ţim /n r
fel ■ II mm-rffn di (t Rilliliinr In (»ifixminl ('nvvliuio r In \'lrrn /u ill I rm n, ti\ (iniiiilix /millui' ( t \ r \ l-r xl^rlrx). fu "l iiulox In/.iiKiiion oi |x'«ilii/rtti
“Nilm«'". I l.(IV7A) Unii"* II, iovi
Urm. Ilirliininn >i <>rn>u(iii« ( IV irullii'), Dodii ltliii‘( prix«iniillliifl uit? IlUiilAiilid
P M i MK. C a«'m. I)ir I m lnlllt drx Jolmnnrx ( ' naxIniiiix. fu "KoiJuiniNi’Ilo
fn gccotul ni IV Im (l.llt*., Di "Sludil iWofllOţc" mi XI. ( IVHK), tu
l\vivhunjion." t. 2 ( lhSc%i
h/tw. ( iiniiuiiKnlni duro ioniiiniV P n irrx id d r lu iu iiiir n | m>|m m i Iii I rnuiiln ţi
PAi't'KAMM M m r.i ju pi\>f »Ir. IrIh i Ir llixrilrll Ortoiloxr Nnnilnr, x-ul I
n linildi niim lur. Molid rirjdfiiixitiiiliif. in "tllnxid Mix«»lii(". on \ \ M \
MiK'urrşn. |WV|.
(1980), ni 6 V
430 421
 ^qjuit la it hi Cm?o hk lu n fe a n h n N P * **

X»k V tovwunaoa jv 9
g .\q « W * 'V d o ''s * v M *
(ig _ m m w * ' V
5 _ 7 j MT T
_ K^ulMn ii» f o n o t ^ B a i a -• h>v
ijn lllP "|JH-| OlOMCVl
. . üiNl'
<!AW . . .. - v a s
tOT'Muqy h jf lW b C ' N w o iw * ° ,r
p.VK.'.'tv LâBRtnfflBFè AJhwt h o a w . XosX 3W tBMhna '~*r
W o r t a r t s s n h e O m or*i a M w * O d h t **
-N S b s d o , Tants ?*acvc Shfc*. wi» * t iwreducscti
H ill Om h m v o i aoc im ac* > p n M Ù i Minor jï « . I>-V -
' ' rwc> C h r a a o o o ţq u irai aacñnrchmBas- A g e a r ^ -

wmM
.'■éBm. I lM a d V è n » « icpisojoffitas p r iwnca c S o tù » ; ■ t i r t t t aniwer
l^ s ic te z f ie s ■ » i t s ■■ 3 b h- Ü L . 9b I f i g r u i a n a . T m « u M e m 'B r <
H no ÜPfc __ __ ______ _ .-iT
BüLnCjOBL. Uftnn TW Mtoonnac c m eept it rOn*> «f H w n a w ros sw a v e v —
C flÇ T} f t p e n p b iFeqpse « b o n e 'Ccm saaca. 'M ? «u * judi c. !** . •Stamu [p&OBÄß* - X V. , " Í .• î'b d . - "X ^ ^
L UffülL K y Vaguson ossd der ' . u a lAhiginiir m u . 'n "
M b o n É K É * h V a n [ui C m a n t m asi Mare, ri -at. Euscnu je
testbaÖscfe The* *1"“T .
B b C Sf «f T o o n a» an m ncqiln lo io xrdibisàupie of Sythia Mïnur hknu, La iebut cFune «tocuri«* des cmq sens spàkifcaete. i t “ítis*u*r d‘Asceţi**10?
m i r M i q a i . B e n r k s in É e C h rm a io ç o f Epiçrnanu> Notrca. a et Je Mastique . - v- -'-*)•
RjtíMSEY. Bcmfisce. John Cassian, TW “CenSereecesX English: honsiaovo sml
b o . C a r Kate b s estes grecques du Vm « d e de notre a t . m Actes du îî-e Commentar-. m coL 7A naeniChristum 'hrmsis'’. V 57. Vhdrwah, N.J.. ' '*'*
Caaeres O en a Poaai des études dn Sad-Est européen (Admes. 7-13 ma látrm. John Cassian: Somieat of Vngqshùae. ta “C i s c a a a S b k s - Quaterb -
i é ^ l . o r ÊE
¿dem. Z a r Geschichte der kjdmskytfuen In der Sput.inrilrr Ent epigraphisfier liteau Two Tradition on Lying, and Deception bb the Ancient C hurch . în “The
l a m e , n “S a c s T >-S^. l 19. t 1975). 1.tmivt r ■-*X”>I
PURSCl . Teodor VL D euafnrarea istoriei Inf Origen Sr “Biserica Orfiodaxâ RAVEN, C l , ApoUinarism. Cambridge. 1923.
la n É d * Séria a B-a. an. XLIV ( !926), er. 5. nr. 7. nr. 10. nr. 11 nr. 12. Râ MIREANV. L. Pr Prof, Evenimente istorice înainte şi dupé Sinodul de la
idem. Epoca Sfäntnhri loan G urä de A ir. m “Ortodoxia". an. EX ( 1957), ar. 4 Cakedon. în “Studii Teologice*, an. XXII U970V nr. 3-4.
¿dem. I n p n tin r i a t t r i c i a Smodulm ai IV-lea ecumenic, in “Ortodoxia". an. Uem, Martirii creştini de la Xîeuhţei, descoperiţi în 1971, m “Biser.cn
m n .9 5 i). nr 7-3 Ortodoxa Română.“, an. XCl fl973X nr, 3-5.
T ratatwl im pärafului Justinian contra loi Origen üx “Sötfii Teologice", idem. Mişcarea audîenilor în Dacia Pontică şi nord-dunâreană (sec. 1V-VV în
in. IV 0933). “Biserica Ortodoxă Română“, an. XCVI (1978), nr. 9-10.
POLTAIN. Augustin.. TW Graces of Interior Prayer. London. 1950. Idem, Noi consideraţii privind pătrunderea creştinismului la traco-geto-daci.
FOURRAT. Pierre. Christian spirituality. Translated by N. H. Mitchell and S-P. în “Ortodoxia", an. XX (1974), or. I.
Jacques. Vol. I F rom the Time o f O ur Lord anti! the Dawn of the Middle Idem, Sfanţul Vasile cel M are şi creştinii din Scythia Minor şt Dacia nord-
Ages. Westminster. Maryland. 1953. dunâreană, în voi. Sfântul Vasile cel Mare. închinare la 1600 de ani de la
PRESTIGE. G L.. Fathers and Heretics, London, 1948. săvârşirea sa. Bucureşti, 1980.
PRINZ, Friedrich, Frühes Mönchtum im Frankreich. Kultur und Gesellschaft Idem, Sinodul al Il-lea Ecumenic de la Constantinopol (381). învăţătura
In Gallien, den Rheinlanden und Bayern am Beispiel der monastichen despre Sfântul Duh şi Biserică. Simbolul constantinopolitan. în “Studii
Entwicklung (4. bis. 8. Jahrhundert), Munnich, 1965. Teologice", an. XXI (1969), Or. 5-6.
PRJSTAS. Lauren, The Teological An tropology of John Cassian, Ph. D. diss., REA, Robert Floyd, Grace and Free Will in John Cassian. Saint Louis
Boston College, 1993. University, 1990.

423
 REBILLARD. Eric, Quasi funambuli: Cassicn et la controverse pélagienne sur
la perfection, in “Revue des études august miennes," t. 40, (1994).
REFOULE, F., La christologie d ’Évagre et rprigénisme, în “Orientalia
Christiana Periodica", L 27, (1961).
REGNAULT, Lucie. Les pires du désert à travers leurs apophtegmes,
Solesmes: Abbaye. 1987.
Idem. The Beatitudes in the Apophtegmata Patrum, în “Eastern Church
Review", t. 6, (1974)
RELE Simien. Dr., M artiri creştini in ţările daco-romane, în voi. Omagiu înalt
Prea Sfinţiei Sale Dr. Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului, la 20 de ani
de arhipăstorire. Sibiu, 1940.
RlEDMATTEN, H. de, La Christologie d ’Apollinaire de Laodicée, în “Studia
Patristica”, vol. II, Berlin, 1957.
Idem, Some Neglected Aspects of Apollinarist Christology, în “Dominican
Studies”, L I (1948).
RiPPINGER, Joel, The Concept of Obedience in the Monastic Writings of Basil
and Cassian, în “Studia Monastica,” L 19, (1977).
RIVET, Albert Lionel Frederick, Gallia Narbonensis, with a Chapter on Alpes
Maritimae, London, 1988.
ROESLER, Robert, Romanische Studien. Untersuchungen zur älteren
Geschichte Romäniens, Leipzig, 1871.
ROESLER, Robert. Die A nfinge des walachuschen Fürstenthums, Wien, 1867.
ROESI.fr , Robert, D acier und Rom inen, Wien, 1866.
ROGIER. Louis J.; AUBERT, Rogen KNOWLES, David M.; WEILER, A.G., and
ELLIS. John Tracy, eds.. The Christian Centuries, Vol. 1, The First Six
Hundered Years, by Jean Daniélou and Henri-Irénéc Marrou. Translated by
Vincent Cronin. New York, 1964.
RONDET. Henri, The Grace o f Christ, translated and edited by Tad W. Guize,
New York, 1967.
ROSETTl, Al-, Considérations su r la formation de la langue roumaine. în
"Dacoromania*\ vol. L Freibuig-München, 1973.
ROTHENHÂUSLEIL M . Das innere Leben des Zônobiten nach Joh. Cassian
und die Regel des Heiligen Benedikt, în voi. Vir Dei Benediktus: Eine
Festgabe zu b 1400. Todestag des Heiligen Benedikt, Ed. Raphael Molitor,
Münster, 1947.
Idem, Unter dem Geheimnis des Kreuzes. Die klösteriicche Profess bei
Kassian, in “Benediktmische Monatschrift", L 5, (1923).
Ro URE. Lucien. Une école de volonté au quatrième siècle, în “Études,” L 147,
(J 916).
ROUSELLE-Estev e . Aline, Saint Benoit d ’Aniane et Cassien, în “Annales di
Midi. Revue archéologique, historique et philologique de la France meri­
dionale". t 75, (1963).
• • •
_______________ i Ü i K . ________ J
ROUSSEAU, Olivier, La prière des moines au temps de Jean Cassicn, în “La
prière des heures”, by Bernard Botte, Lex orandi, vr. 35, Paris, 1963.
ROUSSEAU, Philip, Ascetics, Authority, and the Church in the Age of Jerome
and Cassian. în col. “Oxford Historical Monographs”, 1978.
Idem, Cassian, Contemplation and the Coenobitic Life, în “Journal of
Ecclesiastical History,” L 26, (1975).
Idem, Cassian: Monastery and Word, în vol. Certainty of Doubt Tributes to
Peter Munz, Wellington, New Zealand, 1995.
Idem, From X0 7 0 Ç to verbum. John Cassian’s Use of Greek in the
Development of a Latin Monastic Vocabulary, în vol. The Joy of Learning
and the Love of God. Studies in Honor of Jean Leclerq, Ed. E. Rozannc
Elder, in col. “Cistercian Studies Senes”, L 160, Kalamazoo.
Idem, John Cassian on Unceasing Prayer, in “Monastic Studies”, t. 15, (1984).
RUIZ JlIRADO, Manuel, La penitcncia de los padres del desierto segûn
Casiano, în “Manresa”, t. 35, (1963).
RUSSEL Kencth, John Cassian on a Delicate Subject, in “Cistercian Studies”, t.
27,(1992).
Idem, Monastic Parallels to the Final Phase of Life, in “Église et théologie”, t.
16, (1985).
RUSSO, D., Inscription grecque de Tomis, Extrait “d’istros”, (Revue Roumaine
d'Archéologie et d’Histoire Ancienne), Bucharest, 1936,1.
RUSU, 1., Obârşia şi răscoala lui Vitalianiis, în Omagiu lui P. Constantincscu-
laşi, cu prilejul împlinirii a 70 de ani, (Extras), Ed. Academiei, Bucureşti,
1965.
KUSU, Mircea, Aspecte ale relaţiilor dintre romanitatea orientali şi slavi, in
“Acta Musci Napocensis”, (1979), vol. XVI.
SADLER, William S., The Shadow of Augustine, in “Evangelical Journal”, l. 1,
(1983).
SALLES, A., La doctrine spirituelle de Cassicn, Toulouse, 1929.
SaXER. V., Hippolyte (Saint), artic. în Dictionnaire d’Histoire et do Géogra­
phie ecclésiastique, fase 139-140, Paris, 1990
Idem, Les calendriers liturgiques de Saint-Victor et le sanctoral médiévale de
l'abbaye, în “Provence historique," t. 16, (1966).
SCHAFF, Philip. History of the Christian Church. S* cd. Vol 3, Nicenc and
Post-NIccne Christianity, New York. Grand Rapids, 1950.
SCHUBERT, W„ Justinien und Theodora, Stuttgart, 1943.
SCHWARTZ, Eduard. Cassian und Nestorius. în “Konzilstudien". t. I, Scriftcn
der Wissenschaftlichen Gesellschaft in Strassburg» 20 Heft, Strassburg, 1914.
Idem, Lebensdaten Cassianus, în “Zeitschrift fitr die neutcstamcntliche
Wissenschaft und die Kunde der filteren Kirche”, i. 38, (1939).
Idem. Vigüiusbricfc. II. Zur Kirchenpolitik Justlnians. Sitzungsberichte dei
(Königlich) bayerischen Akademie der Wissenschaften, München. 1940,
Heft 2.
425
 SETTLER. Leon, Q a e lq a a réflexions sa r l’Assumptus homo el U christot
traditionnelle, in "Eludes franciscaines", L 2 , (1951). °®1*
SEILERS, V.R_, The Council o f C h akedon , London, 1953.
S EVICTL'. Timoiei. Arhinu Doctrina hristologică a Sfântului Chirii al \|ţ.
xa n cinei. ia lumina tendinţelor actuale de apropeiere dintre Biserica
O rtodoxă şi vechile Biserici O rientale , Timişoara. 1973.
SHARP. Larry D . The Doctrines o f G race in Calvin and Augustine. ir
“Evangélica] Quarterly“, L 52, (1980).
SHERJDAN. Marie, Models and Im ages o f Scriptual Progress in the Works of
John Cassian. in vol. Spiritual Progress: Studies in the Spirrtaalm 0f
Late Antiquity and Earty Monasticism. Papers o f the Symposium of the
Monastic Insanne in Rome, Pontificio Ateneo Sant Anselmo. 14-15. Ma>
1992. Ed. Jeremy Driocolland Mark Sheridan, Rome. 1994
S HERRARD Philip, and WARE, Kalistos, The Philo kalia. The Complete Text,
London: Faber A Faber. 1979.
SlBIESCL'. G - 1mp ir a ta i Justinian şi ereziile. Bucureşti. 1938.
Idem. Legăturile Sfântului Vas ¡Te cel M are cu Scythia Minor (Dobrugeal. h
“Ortodoxia“, an. XXXI ( 1979), nr. I.
Idem. P r. C ălugării sciţi. în “Revista Teologică“, an. XXVI tl936L nr. 5-0.
SlEBEN. C . Die kJôsterficben Eiurîch fungen bei Cassian and Benedikt
Vienna. 1967.
SlEBEV. Hermann-Joseph. Z u r Entwickhmg der K onzilsîdee. Dritter T al: Die
K ouflbergrifT des M u e z von Lerins. in “Théologie und Phflosoptuc". i
96. (197IL
SlMEDREV Tu. C el nuü vechi docum ent arheologic creştin găsii pe tentorial
f i r i noastre, m “Glasul Bisericii“, an. XXVII ( I96SL nr. 7-S.
SfMPSOK. Donald Paustan. O. Gott, komm mtr ru Hflfe: Dus immeruâhrende
G eb ef b a Johannes Cassia nus. S l (Róben : EOS-Veriag. 1983.
ShOTTL Cocii. T he C rucifixion on greek gem . in “The Annual o f the Bn ash
School at Athens“. L IQ. 1896-1897.
SOPHROW. Arch. De la nécessité des trois renoncements chez St. Cassien le
Rom ain e t SL Jean C lim atique, in “Studia Patristica.“ vol. 5. Papers
presented to the thnd International Conference on Patristic Studies held at
d u s t Church. Oxford. 1959. Pan. III. Liturgica, Monastica et Ascetica.
Philnruhita. Edited by F.L. Cross, In “Texte und Untersuchungen.“ nr. 80.
Berlin. 1962.
SMEQLK, Tomás. Spirituality o f the C hristian East: A Systematic Hand book,
in “Cistercian Studies“. L 79. Kalamazoo. 1986.
SPfNELLL Mario. Teologia e teoria neíía Cordado de protectione D d di Gio-
vanai C assiaao. m “Benedictina,“ L 31, (1984).
Idem, Cactità e verginità a d pensiero ascético di G iovanni Cassiano. in
“Parola, spui to e vita", t 12, (1985).
 Pr.. C o n t r i b u ţ i i l a d e sc o p e rire a in sc rip ţiilo r de
ctânCII'LESCU. A le x a n d ru N ..
Ui M nrfadar (B asarabii. in “B iserica O rtodoxă R om ână", an. C X V (1977),
ar. 9-11 , _ . , ,
StâNILOAE, D-. Pr. Prof., D efiniţia d o g m a t i c ă d e la C a lc ed o n . in “O rtodoxia .
an. UI (1951). nr. 2*3.
m. Posibilitatea r e c o n c i li e r ii d o g m atice in tr e B iseric a O rto d o x ă şi vechile
Biserici O rientale, în “Ortodoxia**, an. X V II (9165), nr. 1.
Utm. Fîlocalia, voi. I, Sibiu, 1947; voL II, S ibiu, 1947; voi. lll. Sibiu. 1948, voL
IV, Sibiu. 1948, voi. V , B ucureşti, 1976; voi. V I, B ucureşti, 1977; voi. M l.
Bucureşti, 1977; voi. V ili. B ucureşti, 1979; voi. IX . B ucureşti. 1980; voi. X.
Bucureşti. 1981. voi. X I, Ep. R om anului şi H uşilor, 1990; voi. XII Bucureşti.
1991.
Mfhai, lisus H ristos sau r e s t a u r a r e a o m u lu i. S ibiu. 1943.
SlHDLf, Basilius, A ntonius M a g n u s E re m ită . în “S tudia Ansefam ana", nr. 38.
Roma. 1936.
STEIN, Emest. H istoirc d u B a s-E m p ire , v o i. 11. D e l a d isp a ritk m d e l ' E a p i r t
d'O cctdent â la m o rt dc J u stm ie n (476-565V Paris Bruxelles \ m i r u l u i
1949.
H K ' S® röm ischen ru m h> ran tin U c h en S ta a t (2S4-476 u. C h r.) G eschichte
des spătrăm iseb en R eiches. I, W ien, 1928.
STFlZENBERGER, J.. D ie B eziehungen d e r frü h c h ristlic h e n S ittcn lch re n r
E thik d e r S toa: E in e m oralg esch ich tlich c S tu d ie. M unm ch. 1*35
STLMBERG. Thom as, D e r v erm e in tlic h e U rs p ru n g d e r » östlichen D iakonie«
in Ägypten u n d d ie C o n latio n es des Jo h a n n e s C aerian . in “Jjfcrtmcä
Antike und Christentum ", t. 31, (1988).
STEWART. Colum ba, C a ssla n th e M o n k . N e» Ycak OxSced l mversux P rs».
19*S
STOLAN. lorgu. T o m ita n a . C o n trib u ţii epigrafice te isto ria C e tă ţii Vm m v
Bucureşti. 1962.
S îl'K E S tT ', Nicolae, C o n tin u itatea R om ânilor. 1 'n m v M N U f r a l k i. m m » »
p r o b l e m e i , dovezile co n tin u ită ţii. Bucuaeşiw
STOICESCV. Nicolac; HURIX lU'ŢRi. K w C o n tin u ita tea d ace r e n i a h r iu r»
t o r i o g ra fia ro m â n ă şi s tră in ă . Bucureşti. 1*84
S llZ E R , Fr.. G eschichte d e r M o ld a u u n d W alaehci. liaDc. 1ÄU
SUMMA. Gerd. G eistliche U nterscheidung bei Jo h a n n es C avuaia > .w "Sc,
dien zur system atischen und spirituellen Thcwlogie“ . i ? . W ü r th n g ' '>c -
SWARTZ. E , A ctu C oncU iorum O ecu m en k o m aa. 1. 1 \ . SitasK w c . I*
C.« D b c itÖ o s p lr tttm , în **Tkiotope u s l F h k » e ţă » c ''. i ■*’ . '
SERBANESCU. N iculae. P t.. 1600 de uni de U p rim a m ă rtu rie docum ent»'*
d esp re existenţa episcopiei T a m b u ln i. in “ Biserica C r i d x v i Rv>r%ârd ±
LXXXNT (196*1. tu 9-10.
ŞlNCAL G h , H ro n lea R o m ân ilo r şi a m ai m ultor neam u ri, t 1. Bud*.
I
I *#T. ü j 4Mtu f n i K m the f t e c i t É t C#fO c N W u s ik Office Yesterday md
I «xiav to ' * jcshqT. t 56s. t !98 2 1
1 U.BOÎ Rice. D . The Vrt o f B> raarium . London. 1969.
FESITM. ? . An k ^ m p t c r é tiu i Roma, 1958.
THEaW M ï O , Dmu. L'edifice n i « » h b i z a o t i i de Cailatis. in “DoceT. \ S .
YH. l%3
riBBALT, J R . Xk bt de \m patrie de C assign. m “Échos d'Oneni". 1 2 t. (1921).
/tira. L'acicnne liturgie gallicane, son origine et sa formation en Provence
a ma Y-e et VV« siècles, sous l'influence de Cassien et Saint Césaire
d'A rles. Pans. 1929.
T h ierr y . Araédée, SL Je an Chrysostom e et l'im peratrice Eudoxie. La société
chrétienne en O rient. în vol. Récits de l'histoire roum aine au V-e siècle.
Les lutte religieusses. ed. IXL» Paris. 1889.
TffilLETTL C . Giovanni Cassiano. Formazione e dottrina. în “Augustmianunf.
L 17,11977).
TlLUEMONT. Louis Sebastian Lenain de. Mémoires p o u r servir à l’histoire
ecclésiastique des six prem iers siècles. voL 14. Les histoires de Saint
Paulin, de S, Celestin Pape, de Cassien, de S. Cyrille d ’Alexandrie et du
Nestorianisme etc.. Paris.
T1MUŞ, Gherasim, Dr., D icţionar hagiografic, cuprinzând pe scurt vieţile
sfinţilor. Bucureşti, 1898.
T doeront , Joseph, History of Dogmas, translated from the 5* French ed. by
H.L.B. St Louis.
TOCILESCU, Gr.; HlRSCHFELD, Otto, “Archiologisch-epigraphische Mittei-
lungen a us Osterreich-UnganT, VIII, 1884, nr. 17: Corpus Inscriptionum
L atinarum , Berlin, 111, 7583.
Idem, Feuilles et recherches arhéologiques en Roumanie, Bucharest, 1900.
Idem, Inscrhriftcn aus der Dobrudscha, în “Archâologisch-epigraphische
Mittheilungen”, VIH, Atena, 1884, nr. 48.
TlIRMEL, J., Histoire des dogmes, Paris, vol. 0,1932.
TURNER, Henry Earnest William, The Pattern of C hritian T ruth: A Study in
the Relations between Orthodoxy and Heresy in the Early Church,
London, 1954.
VALENTIN, L., Saint Prosper d ’Aquitaine, Toulouse, 1900.
VAN MOLLE, M M., Confrontation entre les règles et la littérature pachô-
mienne postérieure, în “Supplément de la vie spirituelle," t. 21, (1968).
Idem, Essai de classement chronologique des premières règles de vie com­
mune connue en chrétienne, în “Supplément de la vie spirituelle", L 21
(1968).
VAN PARYS, Michel, La prière breve et pure selon Saint Benoît, în “Irenikon ”
L 52, (1979).
428
w t * . M rè -A w c . inn fN csK « de J e « C h ry m stm ae su r l'a r^ u -
scripturaire d u “De U c » r» » t» « e ~ d e Je» * Cassée*, m 'H e v a c
j o Sciences R d tg c u sc f.t b ^ .O W V
V O v M a G.. U FBtecaha. Fmatze. 1963.
y n s v i . .V. Het getijdengebed \ â ô r e» în d e Regel van S int Benedictos. Z ijn
tavlecd *p de cultos van h et avondland. tn “Tijdscbnft voor bturgie . t. b5.
(m \y
\)PLC\'. Anton D . C ontribuţii la studiul creştinism uhiî daco-rom aa în se­
colele I-IV d.Hr., Bucureşti. 1936.
Ya 1ER. Marcel, and Ra h NER, Karl. Askese u n d M vstik in d er Y ite rz e it: Ein
Abrisa. Fretburg. 1939.
/Jt*«. La spiritualité des prem iers siècles chrétiens, io col “Bibliothèque
catolique des sciences religieuses", nr. 32, Paris, 1930.
VlNTlLESCL, Petre. Elemente de istoria artei creştine, in “Biserica Ortodoxă
Români”, an. LXXXIV (1966), nr. 1-2. şi în voi. A rta c re ştin i in Rom ânia:
Secolele Îll-Y l, Studiu introductiv şi prezentarea planşelor de 1. Bornea.
BucucTeşti, 1979.
VlbCKER, jLukas, Basilius der Grosse: Untcrsuchungen zu einem K irchenvater
des vierten Jahrhunderts, Basci, 1953
VÔGTLE, A., W oher stnmmt das Schema d er H auptsünden?, în "Theologtschc
Quartalschrift”, L 122, (1941).
VOGUE, Adalbert de, The Rule of Saint Benedict, a D octrinal and Spiritual
Commentary, în “Ctstcrcian Studies Series", t. 57, Kalamazoo, 1983.
Idem, Cassien, le M aître et Benoît, în Com mandcmnts du seigneur et
libération évangélique. Études monastiques proposées et discutées à Saint-
Anselme 15-17 février, 1976, Ed. Jean Grimbomat, în “Studia Anselmiana,”
nr. 70, Roma, 1977.
Idem, De Cassien au M aître et à Eugippe, le titre du chapitre de l'humilité. în
“Studia monastica," t. 23, (1981).
Idem, De Jean Cassien à John Main. Réflexions sur la méditation chrétienne.
în “Gollcclanea ordinis Cisterciensium Reformatorum”, t. 47, (1985).
Idem, L’origine d’une interpolation de la Règle bénédictine, în “Scriptorium",
t 21,(1967).
Idem, La “Regula Cassiani": sa destination et ses rapports avec le mona­
chisme fructuosicn, în “Revue Bénédictine”, i. 95, (1985).
Idem, Les mentions des oeuvres de Cassien chez Benoît et ses contemporains,
i în “Studia monastica”, L 20, (1978).
Idem, Les sources des quatre premiers livres des “Institutions" de Jean
Cassien. Introduction aux recherches sur les anciennes Régies monas­
tiques latines. în “Studia monastica”, t. 27, (1985).
Idem, Monachisme et Église dans la pensée de Cassien, in vol. Théologie de la
vie monastique, Paris, 1961.
Idem, Pour comprendre Cassien. Un survole des “Conférences”, In “Collcc-
tanea Cistcrciensia”, L 39, (1977).
429
M § m x I n m o r c e a u c e U 'b r e d e C a s s l e n p a r m i d e s e x t r a i t s d 'É v a j j r e , în "Studia VHHKk tilnur M r .u m .ll.c h c n D .m tc llu n u .I r , K
m o n a s t i c a " , t . 27» ( 1 9 8 5 ).
Idem , U n e i n t e r p o l a t i o n i n s p i r é e d e C a s s i e n d a n s u n t e x t e m o n a s ti q u e de
I R B I '7 I"* SmA*1
H *l"2Ä Ä I
dritten oeeum cnlschen S y n o d e. Berlin. A K ikkcr, i n . ' a
C é s a i r e d 'A r l e s , in " S t u d i a m o n a s t i c a " , t. 2 5 , ( 1 9 8 3 ) . Perthes, 1833.
V o i c i ' . C o n stan tin , d i a c .. T e o l o g i a m u n c i i l a S f l n t u l l a o n G u r ă d c A u r , Sibiu, WH l IAN4S. Norman Powell. T h e G ra c e o f G o d . London, 1930.
1975. / * « . The p ita s o f th e F all a n d o f O rig in a l S in, Hampton I ccturos, 19.4.
V Ö L K E R , W a l t h e r . D a s Y o l l k o m m c n h e i t s i d c a l d e s O r í g e n e s , Beiträge zur London, 1927. t
h i s t o r i s c h e n T h e o l o g i e , n r . 7 , T ü b i n g e n : J .C . B . M o h r , 1 9 3 1 . WlLPBRI, Josef. I S arco p h a g i C rlstin i an tlch l. Roma, "PontiHeio Initltuto di
Id e m , D i e V o l l k o m m e n h e i t s l e h r e d e s C l e m e n s A l c x a n d r i n u s in ih re n Archeologia Christiana", 1929-1936.
g e s c h i t i i c h c n Z u s a m m e n h ä n g e n , în " T h e o l o g i s c h e Z eitsch rift", t. 3, (1947). WOLFSON, H A . Philosophical Im plications o f A rianism an d A pollinarianism .
¡d em , F o r t s c h r i t t u n d V o l l e n d u n g b e i P h i l o v o n A l e x a n d r i e n : e i n e S tu d i e z u r tn "Dumbarton O aks Papers", t. 12. Cam bridge (M ass), 1958.
G e s c h i c h t e d e r F r ö m m i g k e i t , Sn " T e x t e u n d U n te r s u c h u n g e n " , n r. 49, pan. /Jew, The Philosophy o f the C h ru c h F ath ers, I, Faith, T rin ity an d Incarnation,
1, L e ip z ig , 1 9 3 8 . Cambridge, 1956.
Id e m , G r e g o r v o n N y s s a a l s M y s t i k e r , W i e s b a d e n , 1 9 5 5 . WORKMAN, MB. T h e E volution o f the M onastic Ideal, Boston, 1913.
V O L L E T , E .H ., M o n o p h y s i s m e , o rtie . î n L a G r a n d e E n c y c l o p e d i a , t. 8 4 , Paris, f.a. WÖRTER. Friedrich, B eiträge z u r D ogm cngcschichte des Sem lpelaglanlnim .
V O R N IC E S C U , N e s to r , U n a d i n t r e p r i m e l e s c r ie r i a le l i te r a tu r i i ro m in e Paderborn, 1898.
s t r ă v e c h i : " P ă t i m i r e a s f i n ţ i l o r E p i c t e t ş i A s t l o n ” ( d e l a c u m p ă n a s e c o le lo r
WOTKE, K, Die griechische V ersion d e r E pitom e operum Cassia»! des
I I I - I V ) , î n " M i t r o p o l i a O l t e n i e i ” , a n . X L I ( 1 9 8 9 ) , n r. 1.
Pseudo-E ucherius ini C odex V indob, gr. thcol. nr. CXXI, Vienne, 1898.
V U IL L A U M E . C h r i s t o p h e , L e j e û n e d a n s l a t r a d i t i o n m o n a s t i q u e a n c ie n n e et
WRZOL, L„ Die Psychologic des Jo h a n n es C assianus, în "Divus Thomas", t. 5,
a u j o u r d ' h u i , î n " C o l l e c t a n e a C i s t e r c i e n s i a " , t. 5 1 , (1 9 8 9 ) .
(1918); t. 7, (1920); t. 9,(1922).
V U L P E , R a d u , D o b r o g e a m e r i d i o n a l ă î n a n t i c h i t a t e , în A n a l e l e D o b r o g c i, 19,
ZANIRI, Marianne, La contro v erse s u r la p rédestination au cinquièm e siècle:
v o l. II. 1 9 3 8 .
A ugustin, C asslen, e t la trad itio n , în vol. Saint A ugustin, Ed. Patrie
W A D D E L L , H e l e n , c d . a n d t r a n s . T h e D e s e r t F a t h e r s , A n n A r b o r , 1957. Ran son, Lausanne, 1988.
W a JL A C E -H a D R IL L , J o h n M i c h a e l , T h e L o n g - H a i r e d K in g s , in c o l. “ Medieval ZEILLER, Jacques, L 'e m p ire ro m ain et l'É glise, în col. “ Histoire du Monde”, t.
A c a d e m y r e p r i n t s f o r T e a c h i n g ” , n r . 1 1 , t o r o n to a n d B u ffa lo , 1 9 8 2 . V, Paris, 1928.
W A L K E R . W i l l i s t o n , A H i s t o r y o f t h e C h r i s t i a n C h u r c h , 4 th e d . N e w York, Idem, Les origines chrétiennes d ans les provinces danubiennes de l'E m pire
1985. rom ain, Paris, 1918.
W A R D , B e n e d i c t e , H a r o l l s o f t h e D e s e r t : A S t u d y o f R e p e n t a n c e in E a r ly Idem, L 'expansion d u christianism e dans la pcnisulc des Balkans du I-cr au
M o n a s tic S o u rc e s , L o n d o n , 1987. V-c siècle, în “ Revue internationale des études balcaniqucs”, Belgrad, t. l-II.
W A R E , K a l l i s t o s , I n t r o d u c t i o n t o J o h n C l i m a c u s . T h e L a d d e r o f D iv in e A s c e t, 1934-1935.
t r a n s b y C o l m L u i b h e i d , î n c o l . " C l a s s i c s o f W e s te rn S p ir itu a lity ” , N ew ZELZER, Klaus, C assianus natione Scythia, cin Sfldgallicr, tn “Wiener
Y o ric , 1 9 8 2 . Studien”, t. 104,(1991).
W E A V E R , R e b e c a H a rd e n , D iv in e G r a c e a n d H u m a n E c o n o m y : A S tu d y o f ZlEBA, J, L a penitenza ncllc opère di Giovanni Cassiano, Roma: Univ. S.
t h e S e m i - P e l a g i a n C o n t r o v e r s y , M a c o n , G a ., 1 9 9 6 . Tomasso, 1977.
W E B E R , H a n s - O s k a r , D ie S t e l l u n g d e s J o h a n n e s C a s s i a n u s z u r a u s e r p a c h o -
m i a n i s c h e n M ö n c h s t r a d i t i o n , M ü n s te r , 1 9 6 1 .
W E IG L , E ., D ie C h r i s t o l o g i e v o m T o d e d e s A t h a n a s i u s b is z u m A u s b r u c h d e s
n e s to ria n is c h e n S tr e ite s , M ü n c h e n , 1925.
W E IS S E N G R U B E R , F r a n z , W e l t l i c h e B i l d u n g d e r M ö n c h e im 6 J h d t , în “Rö­
m i s c h e h i s t o r i s c h e M i t t e r l u n g e n ” , N r . 8 - 9 ( 1 9 6 4 - 6 5 ; 1 9 6 5 -6 6 ).
W H IT E , h ., E v e l y n . G , T h e M o n a s t e r i e s o f t h e W f i d i 'n N a t r û m , v o l. 2 , T h e
H i s t o r y o f t h e M o n a s t e r i e s o f N i t r i a a n d Ş c e tis ., P u b lic a tio n s o f th e
M e t r o p o l i t a n M u s e u m o f A r t, E g y p ti a n E x p e d itio n , n r. L N e w Y oric, 1932.
 Cuprins

C uvânt înainte............................................................................ 5
PREFATÂ7
I ntroducere ............................................................................... II
Lista abrevierilor....................................................................... 13
I. S cythia M inor , leagânul creştinism ului românesc
Originea apostolică a creştinismului românesc. A specte ale
VIEŢII CREŞTINE ÎN SCYTHIA MINOR PÂNĂ ÎN EPOCA SFÂNTULUI IOAN
Cassian ................................................................................... 17
1. Originea apostolică a creştinismului românesc .................... 20
Izvoarele hagiografice.............................................................24
2. A specte ale vieţii creştine în Scythia M inor
PÂNĂ ÎN SECOLUL AL VI-LEA.......... ............................................ 31
3. M artiri creştini din ţinutul
dintre D unăre şi M are In secolul al IV-lea .......................... 41
4. M onumente vechi creştine existente
pe teritoriul Scythiei M inor, în secolele IV - V I................... 47
5. Organizarea bisericească în provincia Scythia M inor :
I erarhi şi scriitori teologi din Scythia M in o r ...................... 66
6. P ersonalităţi teologice marcante din Scythia M inor
(sec. IV-VI): ierarhi şi câlugâri creatori de teologie ............81
a) Episcopul B retanion............................................................ 82
b) Episcopul Gerontius (Terentius)............................................. 88
c) Episcopul Teotim 1............................................................... 92
d) Episcopul V alentinian......................................................... 101
7. Călugării sciţi în lumina documentelor
istorice ale epoca l o r .................. ......................................... 111
“Odiseea” călugărilor sciţi: din Scythia Minor,
la Constantinopol şi R om a........................................................ 114
8. Ortodoxia hristologiei călugărilor sciţi şi contribuţia
lor la rezolvarea unor probleme controversate
ALE VEACULUI AL VI-LEA............ ...............................................123
a) Noţiunea de “enipostasă”, natură şi persoană
în doctrina călugărilor sciţi................................................... 123
b) Cuvântul lui Dum nezeu şi-a luat o fire omenească
individuală, şi nu una com ună, g en erală............................... 126
c) Iisus Hristos, Dumnezeu şi Om: Persoană unică în două firi.... 127
 d) Iisus Hristos - Fiul adevărat a lui Dumnezeu......
e) Călugării sciţi, apărători ai formulei chiriliene:
“o natură întrupată a Cuvântului lui Dumnezeu”,
înţeleasă în sens ortodox......................................................... | | |
f) Fecioara Maria —Născătoare de Dumnezeu.......................... ţ ||
g) Expresia “Unul din Treime a pătimit în trup” .......................
II. Sfântul IO A N C A S S IA N
Patria de origine , prin cipalele eta pe a le vieţi sa le ;
PEREGRINĂRILE SAU ODISEEA SA DIN SCYTHIA M IN O R -
prinPalestina , E gipt , C o n sta n tin o po l şi R o m a - , la M arsilia ... | |
1. Scythia M in o r - “ patria ” S fâ n tu lu i Io a n C assian
Locul de naştere, mediul şi co p ilăria..............................................j®
2. U cenicia m on ah ală a S fâ n tu lu i C a ssia n în P alestina
B etl eem u l - sa u în cepu tu rile v ieţii sa le m onahale ............... 155
3. C ălătoria şi şed erea în E g i p t ........................................................... § |
a) Prima perioadă petrecută în E g ip t............................................ m
b) Pustia S ketică................................................................................ 165
c) Petrecerea lui Cassian şi Gherman la Khellia (Chilii) şiNitria....17]
d) Controversele din Egipt şi părăsirea deşertului..................... 179
4. A utoexelul : R efu g iu l în c a p it a l a im periulu i
şi leg ătu ra cu S fâ n tu l I o a n G u r ă de A u r ....................................| |
5. M isiu nea l a R o m a .............................. | .................................................. 185
6 . C assian l a M a r sil ia . P r o v e n c e - su d u l G a l e i ,
pu nctul -ter m in u s a l “ o d iseei ” S fâ n tu lu i C a s sia n .................... 190

n i . O p e r a t e o l o g i c ă a S f â n t u l u i I o a n C a ssia n
1. C aracterizarea l u c r ă r e o r Sfântului Ioan C assian ........... 200
a ) D e s p re I n s t i t u ţ i i l e s a u A ş e z ă m i n te l e m ă n ă s ti r il o r de obşte 201
b) “Conlaţiuni” sau “ C onvorbiri cu Părinţii” ............................... 213
c) “D espre întruparea D om nului, contra lui Nestorie” ..............244
2. R a p o r t u l în tr e “A ş e z ă m in t e l e mănăstireşti”
şi “C o n v o r b ir ile d u h o v n ic e ş t i ” ......................................................... 250
3. S u r se l e l u i C a s s ia n ..................................................................................254
4. A ptit u d in ile l it e r a r e a l e S f â n t u l u i Io a n C assian ................... 256

IV. N atură şi că d ere

N a t u r a u m a n ă şi c ă d e r e a În p ă c a t
în v iz iu n e a t e o l o g ic ă a S f â n t u l u i Io a n C a s s ia n ..............................261
1. N a t u r a u m a n ă în a in t e d e c ă d e r e H
a) Scopul şi planul lui D um nezeu în legătură cu omenirea.......26
 b) Slnrcn lui Adam dinu in tea căderii în pAcat.................................265
2. CAd e u ia om ului In pAc a t şi con sec inţele
ACESTEI CADBRI ASUPRA NATURII UMANE
a) C'Adcrea în pBcat...............................................................................2 6 8
b) Consecinţele căderii în păcat.........................................................2 7 0
V N atura u m a na d u p A c Aoerea în p Ac a t
a) Capacităţile sau posibilităţile naturii umane
dupA cAdcrcu In pAcat............................... ............. ;....................... 276
b) Concupiscenţa sau pollu, în concepţia Sf. Ioan C assian ......... 279
c) Originea gândurilor...........................................................................2 8 3
*». Si-An i ui . Ioan C a ssia n ir a n sm iţ Ator a l In v Aţ Aturii şi tradiţiei
PĂRINŢILOR RAs ARITENI DIN SECOLUL AL IV-lea,
c u privire la cAd erea o m u lu i In pAc a t
Şl URMĂRILE SAU CONSECINŢELE El......................................................... 286
v . N e c e sit a t e a u n iv e r s a l a a harului

St t irtA a n a i .i/A a “A şe:z Am An tu lu i XII” Şl a “C on v or bir ii a III-a ” ....297

1. S ensul Ha r u l u i ........................................................................... 300
2, "Aşiv A m Antul XII” şi "Co n v o r b ir e a a III-a ”................................ 303
a) "Aşezământul” sau “ Instituţia XII” ............................................... 303
b) "Convorbirea” sau “Conferinţa a III-a” ........................................ 308
| C hemarea lui D u m n e z e u .................................................................3 1 4
4. N ecesitatea u n iv er sa la s a u a b so l u t ă a h a r u l u i ........................ 316
5, N ecesitatea şi c a pa c ita tea lim itata a liberei v o in ţ e ...............321

VI. "C o n v orbirea " sau “ C o n f e r in ţ a ” a XIII- a

Ilarul şl llbertalva de voinţil ......................................................................................3 27
1. A nalizarea “C o n v o r bir ii ” s a u “C o n fer inţei ” a XIII-a
n) Capitolele 1-6.................................. ................................................. 3 2 9
b) Capitolele 7 - 1 8 ................................................................................... 331
2. CHEMAREA UNIVERSALA A LUI DUMNEZEU
Şl ACORDAREA HARULUI........................................................ .'.................. 342
I N ecesitatea a b so l u t a s a u u n iv e r s a l a a h a r u l u i ......................... 344
4. N ecesitatea liberei v o in ţ e ............................................................................346
| c apac ita tea lim itata a liberei v o in ţ e .................................................. 347
i CONI UC'RARI-A ARMONIOASA SAU SINERGETICĂ
DINTRE HAR Şl LIBERA VOINŢA................................................................. 350
7. C oo perarea Intre : h a r şi l iber a v o in ţ a
i a S eAn t u l Io a n C a s s i a n ................................................................................ 352
 8. Ha r u l şi l ib e r ta te a d e v o in ţ a
la S fâ n tu l Io a n C a s s ia n ......................................................*34
a) Problema predestinaţiei şi interpretarea ei
la Sfanţul Ioan Cassian......................................................357
b) Rezumatul învăţăturii lui Cassian cu privire Iu
raportul dintre har şi liberul arbitru în procesul mântuirii..... 360
C o n c l u z ii .................................... 364
Apendice semantic (I)........................................................................................367
Apendice semantic ( H )...................................................................... 389
Bibliografie............. 3%