Concept vol 17-18 - nr 2/2018 si nr 1/2019 Research IMAGINE, TEATRU, TRADITIE Otilia Huzum Universitatea de Vest Timisoara otilia_I@yahoo.com Abstract: Theatre is an image and tradition because we have a past that we relate to in order to build a future. The image of the theatre is primordial due to the background, the costumes and the presence of the performer; in which a world is emerging and it presents a universe, most often loaded with symbols. Until recognizing the importance of the image there were pro and cons interpretations or categorical mentalities; but with the evolution of the human finite, it was possible to deepen the sensory zone by discovering the creative world through imaginary imagery. Keywords: image, man, theatre, sensorial, reason, actor, symbol, artistic. Imaginea si tradifia sunt doua elemente care interacfioneazA si se completeazd reciproc. Omul gandeste in imagini, iar priceperea cu care le pune in practicd ii demonstreaza atat latura creativa cat si evolutia. Astfel, aceastA simbioza formeaza, in timp, trisdituri fundamentale care se transmit, sub diferite forme, din generafie in generafie. Stim si admitem cA orice idee este buna, in masura in care-si poate demonstra valabilitatea, iar odata indeplinit acest deziderat, se formeaza concepte care vor sta la baza unui mod de viafa. Vom supune dezbaterii pozifii lansate de personalitati precum Platon, Socrate, Aristotel, filosofi pe a ciror mentalitaji ne-am desavarsit infelegerea. Aducem in discufie metoda de adevar claborata de Socrate, o teorie fondata pe logica binaré conform careia exist doar dou valori: adevarul si falsul; posibilitatea celei de-a treia solufii fiind exclusa cu vehemenfa. Dack admitem conceptul ca fiind singura masurd eficient’ de ciutare a adevarului, cu siguranfi ne putem afunda in anumite prejudecafi care ne ingridesc aprofundarea unor problematici ale viefii, in domeniul teatral nu putem discuta atat de rigid, hotarand cu exactitate adevarul si falsul, cici dupa cum spunea Peter Brook in lucrarea Spatiul gol, legi ale teatrului nu exist, 369Concept vol 17-18 ~ nr 2/2018 si nr 1/2019 Research nimic nu are punct, totul este deschis, liber si posibil, iar teoria, odata formulata, este o poarta deschis confuziei. Find un domeniu subiectiv, cu implicafii in latura senzoriala a fiinjei umane, suntem indreptajigi a ne distanfa de enunjuri cu valoare de adevar absolut, care inchid aria unei dezbateri ,,cand nimic nu se mai poate schimba, ceva invizibil incepe s& moara.”* Un alt argument este reprezentat de imaginea in teatru. Exist’ una vizibil’, perceputa sub forma unui film derulat in faja spectatorilor atat prin intermediul decorului, cat sia evenimentelor la care participd personajele si alta nevazuta, in care actorul isi construieste alteritatea la nivelul vorbirii gandite, in laboratorul intim de creatie (aici imaginile create sunt accesibile doar artistului interpret, deoarece cu ochii minfii contureaza, in forul sau launtric, personajul si intreaga desfasurare a acfiunilor). Daca admitem faptul ca teatrul este gandire si sentiment, ne apropiem de logica aristotelica, atunci cand facem referire la elementele ce fin de domeniul unei exactitifi; exemplu - scenografia care propune decorul, costumele, luminile, elementele de butaforie, dar extrapoland nofiunea de imagine in munca actorului cu sine insusi in contextul crearii personajului, observm ca imaginea izvorata din imaginatie nu poate fi redusa la argument formal, dar poate fi devalorizata ca fiind nesigura si ambigua, deoarece in procesul creativ sunt stranse laolalt’ numeroase insusiri, calitati si abilitafi ale interpretului. Imaginea este prezenta sub doua forme: tablou desfasurat la nivelul minfii pentru a contura personajul, viziune la care are acces doar artistul si desavarsirea creafiei, atunci cand alteritatea prinde forma prin intermediul trapului actorului, Atata timp cat imaginarul se concretizeaz prin intermediul procedeului de improvizatie, vedem o indepariare de exactitatea impusa de rafiunea analitic’. Mentalitatea amintit domina secolul al XVI-lea cand imaginarul este exclus din procedurile intelectului. Descartes, intr-un discurs intitulat Exclusivismul unei metode unice propune descoperirea adevarului prin stiinfe, deoarece numai in acest mod se ajunge la cunoasterea veritabila, iar ceea ce am dezvoltat mai sus, imaginea prin intermediul imaginarului, devine o idee directionata c&tre poeti, pictori sau predicatori. Este de inteles acest mod de abordare dac& ne gandim la o perioada marcatA de rationalism, cdnd legile mecanicii lui Galileu sau geometria analitic’ a lui Descartes au cdstigat un mare interes. Totusi trebuie si constientizam ca rigiditatea unei astfel de societafi promoveaza idei conform c&rora imaginea este un produs derivat din percepfii, nu rodul observafiilor si al experimentarilor. Sustinem argumentarea cu unele pozi ii luate de Immanuel Kant care stabileste anumite limite in cea ce poate fi explorat prin perceptii, (prin judecata - sursele Rafiunii pure) si prin acele lucruri care nu pot finiciodata cunoscute ~ marile probleme metafizice (moartea, lumea de dincolo, Dumnezeu). Starea de combatere a importanjei imaginii continua si in secolul al-XIX-lea cand apare pozitvismul, cu cele doua mari problematizari: scientismul - singurul adevar este cel 2 Peter Brook, Spafiu! gol, traducere de Marian Popescu, Editura Unitex, Bucuresti, 1997 370Concept vol 17-18 - nr 2/2018 si nr 1/2019 Research stiinfific si istoricismul - cauzele reale sunt acelea care se manifest materialiceste. Putem observa iarasi faptul c& imaginarul este devaluat, la fel si gandirea simbolica si metafora, mergand pana la afirmatia ca orice imagine care nu este un cliseu, devine suspecta. in acest mod, din dezbaterile care conteazi sunt alungate reveriile poefilor, considerate a fi halucinafii sau deliruri ale bolnavilor mintali. Oarecum se exercita o pregatire subtila a populajiei in vederea ascensiunii progresului tehnic, precum si a dominafiei lui asupra civilizagiei, din dorinja de a-l izola pe civilizat de formele culturii prelogice, primitive si athaice. Tehnologia duce la formarea unei societifi informatizate in cadrul cireia fiinja umana este supus&’ unor forme de robotizare. int-un fel se dorea o dezradacinare, o indepartare a fiinjei de propria tradigie, de acele valori care |-au definit si l-au identifcat peste timp. Bineinfeles, contesarea valorilor gi puterilor imaginarului a produs rezistenje deoarece uciderea gandirii prin imagini, a puterii de creativitate, singura in masura, pe vitor, s& produc ceva fundamental nou, este impotiva firescului fiinfei umane. Prin natura sa, omul este un creator, iar noi, indiferent cat de mult am incerca, nu putem separa fiinja umana de abilitatea de a crea, Desprindem din operele lui Platon afirmatii incontestabile care susfin c& rafiunea constrange, iar numeroase adevaruri scapé filtrului logicii, iar calea spre adevarurile nedemonstrabile este tocmai cea a limbajului imaginar, a acceptarii existenfei sufletului, a lumii dincolo de moarte. Imaginea mitic’ vorbeste direct cu sufletul, iar acolo, dialectica blocata nu poate patrunde, caici mintea analiticd si rece nu are capacitatea de-a patrunde si a se impune in zona senzorialé. Alaturi de tradifia platonician’, Joan Damaschinul sublinia ,imaginea sanctitafii incita la patrunderea prin contemplare pana la sanctitatea insasi” cea ce demostreaz& c& sufletul uman are capacitatea de a reprezenta prin imagini virtutile sanctitfii. $i cum altfel s& discutam despre teatru, daci nu punand semnul echivalent intre enigmele sufletului, dezvaluite spectatorilor prin imagini construite de trupul artistilor. Este clar cA nu putem separa actorul de cele dou componente fundamentale care-I definesc: minte si suflet sau intelect si zona afectiva. Pledoariile care susfin necesitarea acceptarii acestei evidente, continua si in secolul Luminii, care s-a impus prin numeroase forme de sustinere a imaginarului la asediul masiv al rafionalului si pozitivismului. Acum, estetica ajunge s& recunoasca al gaselea simt, capacitate care permite atingerea frumosului, ceea ce deschide o cale spre cunoastere. Cu alte cuvinte, se admite c& imaginafia este un factor de echilibru intre lumea nevazuta, existenta in interiorul fiinfei umane, si cea vizibila, perceputa de ceilalfi. Arta pentru arti este miscarea care marcheaza anul 1770, dar adevarata consistenja va fi regasitd odata cu aparifia curentului numit simbolism cand, pentru a se cuceri adevaratul % Gilbert Durand, Aventurile imaginii, Editura Nemira, Bucuresti, 2000, pag. 136 a