Concept vol 17-18 - nr 2/2018 si nr 1/2019 Research CONTEMPLANDU-L PE SISIF Oana Monica Nae UNATC , LLL. Caragiale” Bucuresti oana.monicanae@gmail.com Abstract: Beyond its abstractions, Beckett's theatre offers a sense of certainty, however relative and feeble: from the author's own relationship with history to his relationship with his own characters, from the relationship between those characters and divinity to their relationship with themselves, the tension is constant. The inner dynamics of Beckett's characters remains in a state of permanent crisis. Therefore, the struggle between human relationships and demiurgical will is a never ending spectacle that the reader is forced to witness. Keywords: Samuel Beckett, theatre of the absurd, lifelessness, nihilism, existentialism. /Omului absurd nu-i rimine decit sit epuizeze totul si sit se epuizeze. Absurdul este incordarea lui extremii, accea pe care 0 menfine neincetat printr-un éfort solitar, citci el stie cit prin revolta si constiinfa sa de fiecare zi depune mitrturie despre singurul situ adevitr: sfidarea." (Albert Camus) Intre Beckett $i lonesco A pasi intr-un univers literar familiar doar pe alocuri presupune un oarecare efort. Si oarece spaime. Asemenea celor trite de un musafir aflat la un dineu cu pretentii, ajuns acolo far s fi revendicat in vreun fel asta. Sau fara si o fi dorit, E un soi de tribulatie a unei constiinje proprii, cu care trebuie sa se lupte cineva care este nevoit sa se familiarizeze cu 0 lume exterioard confortului sau cotidian. ,Dineul” literar beckettian impune oarecare diplomatic. Pentru ca, la aceasta intalnire programati, nu se stie exact cine va avea de-a face cu cine. $i nici im paradigma carui adevar se va intra. Mai mare e incertitudinea, decat garantia, Daca ar trebui sé alegem una dintre cararile batatorite de eticheta ,absurdului”, aplicata celor doi corifei - Ionesco si Beckett, poate ci drumul pavat de Ionesco ar fi cel mai la 413Concept vol 17-18 - nr 2/2018 si nr 1/2019 Research indemana. Pentru bucafile de carari luminate de oarecare sensuri, mult mai accesibile decat cele beckettiene. Si pentru imaginile incdrcate nu doar de semnificafii, ci si de realitafi palpabile. lonesco ar putea fi privit ca un iluminist post factum, in raport cu Beckett, pentru c& propune un soi de electricitate dramaturgics, pe care Beckett o refuzi, Lumina care ofera coerenta, atat cat aceasta poate fi prezenta intr-un teatru circumscris idei de , absurd”, si pe care Tonesco o foloseste, intro anume mésura, lipseste cu desavarsire din pei dramaturgic al lui Beckett. Aceeasi lumina care ofera 0 continuitate, dublata de o speranja cat de marunta, este deja stinsa, inainte de a patrunde in sfera conceptuala a irlandezului. Dramatugia beckettiana induce un respect aproape liturgic. Nu ne putem apropia oricum de el. Asa cum spovedania este calea catre euharistia ce ne permite sa intram in contact cu forfa divina, tot la fel este nevoie de un anumit tip de smerenie literara, pentru a intra in lumea personajelor lui Beckett. Aflate si ele, fari doar si poate, intr-o relatie de magnetism literar cu divinitatea Personajul mitic cel mai apropiat de structura fundamental-beckettiana este, cu siguranfa, Sisif. Asa cum spune Octavian Saiu, ,constiinfa esecului e o prezenf& in opera lui Beckett”. La fel, si in existenfa lui Sisif. Asteptarea lui Godot, intr-o prima etap’, poate concura suigurile lui Sisif, E un fel de hedonism pe care il traiesc si Vladimir, si Estragon, si Sisif - plécerea imposibilitajii de a anticipa un final de drum. $i, chiar daca Sisif, spre deosebire de cei doi protagonisti din ,,Asteptandu-l pe Godot”, stie ce se afla la capatul drumului pe care el impinge nu doar o piatra imensa, ci chiar propriul destin, nutreste in el, cu fiecare urcare, speranfa unei schimbari ce poate veni, la finalul urcusului. in timp ce coborarea lui Sisif echivaleaz cu constientizarea, mai cu seamé a lui Vladimir (vocea lucida a duo-ului beckettian) ci totul e repetitiv. $i fara de sfarsit. jul Omul rifuindu-se cu divinitatea Fie cA vorbim de Vladimir sau de Estragon, actanfi principali pe un peron al speranfei desarte, fie c ne referim la Nagg si Nell, personaje abandonate de doua ori - atat de creatorul lor, dramaturgul, cat si de Marele Creator, descoperim nu doar o avarie morala a acestora, ci si una fizicd. Mai toate personajele din dramaturgia lui Beckett sufera de o incapacitate corporala de a fiinja firesc - Estragon din cauza picioarelor, Vladimir din cauza rinichilor, Nagg si Nell din pricina incapacitafii de a se migca; Hamm, de doua ori ,pedepsit”, este orb si in scaun cu rotile, Clov nu se poate ageza, Winnie - ingropata fiind - nu se poate misca, iar Willie, companionul ei, nu o poate auzi. Un lung sir de , blocaje” fizice, care altereaza inca de la inceput relafia dintre omul ,,pedepsit” si un Dumnezeu, cel mai probabil, nemilos. Aceasta prima constatare ne duce cu gandul la mai multe ipoteze. Asteptarea, fie a lui Godot, fie a unui sfarsit oarecare, este probabil un deziderat in sine - acela de a astepta chiar asteptarea. E greu de crezut (pastrand, desigur, sfera supozifiilor, din care nu putem ie: 44Concept vol 17-18 - nr 2/2018 si nr 1/2019 Research nicicum) ca niste oameni, aflafi deja sub oprobriul divinitafii, s& igi doreasca intalnirea cu un Dumnezeu care le este oricum potrivnic. Asteptarea inseamna amanare. inseamna evitarea unui deznodaméant care nu poate fi altfel decat rau. intr-o lume ramasa deja fara speranta unei potenfialitafi pozitive, unica salvare este ,nevenirea”. Asa cum spunea si Schopenhauer, ylumea nu poate fi creatia unei Fiinfe iubitoare, ci mai degraba a unui diavol, care a adus fiinjele pe lume pentru a se bucura de suferinjele lor”. In aceeasi paradigma descrie si Cioran universul, dominat de un Theos la fel de nemilos: , Nimic nu va putea s-mi scoat din minte c& lumea asta e fructul unui zeu tenebros ce-si prelungeste umbra in mine si ci misiunea mea este si duc la ultimele consecinfe blestemul ce apasa asupra lui si a operei sale”. Un atare Dumnezeu, pentru care mantuirea omenirii a incetat s4 mai fie o optiune, este cel inchipuit de personajele lui Beckett. Desacralizarea constiinfei crestine o regasim si in replica lui Estragon, care nu numai c& mu face diferenfa intre Biblie si ocna, dar se pune si in aceeasi balanja (doar ca pe alt taler), cu divinitatea: ,,Toata viaja m-am comparat cu Hristos”. O relafie similard, de data aceasta de coabitare intre om si divinitate, o intalnim la Winnie, care spune despre timp c& , ii aparfine lui Dumnezeu si mi Un anumit tip de pedeapsa indreptata catre ,,Cel care nu vine” o putem remarca si in relafia dintre Hamm gi parinjii sai - Nagg si Nail. De vreme ce intaiul Creator este absent, rizbunarea mundand poate fi revarsat asupra altor creatori. Hamm, mahnit si infuriat deopotriva de prezenja sa intr-un univers in care nu s-a cerut a fi, isi acorda revanga pe cont propriu, aruncandu-si parinfii - ceilalfi creatori - intr-un cog al uitarii: , Hamm: Ticalosule! De ce m-ai facut? / Nagg: N-aveam de unde sa stiu. / Hamm: Ce? Ce n-aveai de unde sa stii? / Nagg: CA o sa fii tu.” Pragmatismul vizual al lui Beckett insangereaz& si mai tare retina spectatorului (sau imaginafia cititorului), cosurile fiind nu doar o metafora, in viziunea irlandezului, ci tomberoane reale. Numele tatalui - Nagg - ne poate duce cu gandul si la un soi de ,sacdial&” (nag = jal in engleza) a descendenfei, cu care Hamm se confrunta si de care nu se poate dezbara nicicum. Cu o pedeapsa similara celei din ,Sfarsit de partida” se confrunta si cele doud personaje din ,,Ce zile frumoase!” - Winnie este ingropati, pe jumatate, intr-o movila, iar soful ei, Willie, desi avand putinja fizic’ de a se misca, ramane imobil si neputincios. Chiar daca penitenja nu vine din partea copilului lor, Mildred (de patru sau cinci ani), statutul de parinji, mai exact de creatori, ii face s& duc acelasi tip de povara ca si ceilalfi paringi din teatrul lui Beckett. Unalt element care fine, pe fond, tot de relafia cu sacrul este temporalitatea ambigua, prezenta in multe dintre scrierile lui Beckett. in ,,Asteptandu-] pe Godot”, prima parte a dialogului ne relateaz, prin intermediul lui Vladimir, o eternitate pornitd dintr-un timp si 415