Rolul factorilor genetici in cancer

Cancerul – boala genetica?

 “DA” – la originea lui cancerul este o boala genetica

 Cancerul reprezinta o alterare la nivelul informatiei genetice
produse de agentii oncogeni
 S-au indentificat cel putin 4 categorii de gene implicate in
aparitia bolii:
 Proto-oncogenele (in forma activa oncogene)
 Genele supresoare tumorale (antioncogenele)
 Genele aparatului de replicare si reparare a ADN si genele ciclului
celular
 Genele senescentei si/sau apoptozei
 Pentru aparitia unei tumori maligne este necesara mai mult
de o modificare genetica
2
 Cancerul – boala genetica

 Evolutia cancerului este guvernata de combinatia

dintre activarea proto-oncogenelor si
inactivarea genelor supresoare tumorale.
 Consecintele biologice cele mai evidente ale
acestor alterari genetice sunt:
 Proliferarea celulara autonoma
 Capacitatea de a activa formarea de noi vase sangvine
 Instabilitatea genetica exegerata consecutiva
dereglarilor in repararea ADN-ului
 Posibilitatea de replicare nelimitata consecutiva
diminuarii apoptozei
 Potentialul invaziv – capacitatea invaziei locale si
formarii de metastaze
3
 Bazele moleculare ale cancerului

Agenti externi cu actiune

genotoxica :
Celuala normala
•Produsi chimici Reparare ADN
•Virusi
•Radiatii Modificari ADN

Mutatii in genomul Esuarea repararii ADN

celulei somatice

Activarea proto-oncogenelor Alterarea genelor Inactivarea genelor Inactivarea genelor ce asigura

ce stimuleaza cresterea ce regleaza apoptoza supresoare tumorale stabilitatea genomului

Anomalii de diferentiere terminala

Perturbarea controlului cresterii celulei normale.
Anomalii ale apoptozei

Expansiune clonala
Tumora maligna Mutatii aditionale
Heterogenitate
4
ONCOGENE
 Oncogene
Fiecare etapa din cadrul transformarii maligne este determinata de un numar limitat
de modificari genetice.
 PROTO-ONCOGENA - o gena normala cu functii in controlul:
 Semnalizarii intercelulare
 Diferentierii
 Proliferarii celulare
 Motilitatii
 Supravietuirii celulare
 ONCOGENA- o gena a carei functie este activata in cancer
 Activarea proto-oncogenelor se realizeaza prin:
 Mutatii punctiforme - duc la activarea anumitor enzime
 Deletii - suprima regiuni reglatoare negative ale unor proteine
 Amplificari genice - cresterea exprimarii unor gene
 Translocatii cromozomiale
 Activare unei proto-oncogene cu aparitia unei oncogene e un mecanism
dominant, adica modificarea unei singure alele este suficienta pentru
initierea sau progresia unui cancer
6
 Oncogene

 In ultimii 20 de ani au fost identificate aproximativ 60 de

proto-oncogene.
 Majoritatea codifica proteine cu rol in transmiterea
unor semnale in interiorul celulei.
 Gena SRC, prima oncogena identificata in 1976, reprezinta
o versiune modificata a unei gene celulare incorporata in
genomul unui retrovirus aviar ce determina sarcomul Rous.
 Oncogenele cel mai frecvent activate in cancerele umane
sunt:
 ERBB2 - cancer ovar/san.
 Familia RAS - mai ales KRAS-pulmon, colon-rectal, pancreatic.
 MYC - cancer san, esofag, leucemii acute si cronice.
7
Localizarea oncogenelor

8
 Proto-oncogena cERB-B2

 Aparitia oncogenei este consecinta amplificarii genei

normale
 E situata pe cromozomul 17q21
 Codifica o proteina transmembranara cu structura de
receptor pentru factorul de crestere epidermal. Domeniul
intracelular al receptorului are activitate trozinkinazica
 Supraexprimarea genei determina activarea semnalului de
fosforilare a tirozinei, favorizand cresterea.
 In 27% din cancerele mamare avansate gena este
amplificata.
9
 Proto-oncogena cERB-B2 - continuare

 Pentru blocarea actiunii cERB-B2 s-au sintetizat anticorpi

neutralizanti si inhibitori specifici ai activitatii
tirozinkinazei

 TRASTUZUMAB - HERCEPTIN e un anticorp

monoclonal ce se leaga de domeniul extracelular al
proteinei transmembranare codificate de cERBB2
 Determina remisiuni complete si partiale in 13-20% din
cancerele mamare metastatice
 Determina cresterea supravietuirii la 1 an si cresterea timpului
pana la progresia bolii
 E bine tolerat

10
 Proto-oncogenele - RAS

 Codifica proteina p21:

 Este ancorata de suprafata citoplasmatica a membranei celulare
printr-un fragment lipidic
 Transmite semnalele spre nucleu si alte componente celulare
 Au rol in determinarea formei celulei
 Interactioneaza indirect cu tironzinkinazele activate
 Se comporta ca “amplificatori “ ce cresc forta semnalului
generat de activarea receptorilor de la suprafata celulei.
 In forma activa proteinele ras se leaga de GTP
catalizandu-i hidroliza in GDP, dupa care revin la forma
inactiva.
 Au efect pro sau antiapoptoic in functie de proteinele cu
care se cupleaza
11
 Proto-oncogenele – RAS - continuare

 Oncogenele provenite din proto-oncogenele

RAS prezinta frecvent mutatii non sens intr-
un numar limitat de codoni in situsul de legare a
GTP de enzima: astfel hidroliza GTP devine
imposibila
 Prin activarea RAS celula este stimulata
continuu
 In 15-30% din cancerele umane exista mutatii
la nivelul genelor RAS

12
 Proto-oncogena c-MYC

 Activarea proto-oncogenei c-MYC se produce prin:

 Amplificarea regiunii continand gena de pe cromozomul 8
 Translocatie cromozomiala in diverse forme de leucemie
 Codifica un factor de transcriptie ce se leaga specific de
anumite nucleotide din ADN.
 Este implicata in controlul proliferarii celulare normale
 Promoveaza diviziunea celulara prin favorizarea tranzitiei
celulelor din faza G0 in faza G1
 Activeaza alte gene promitotice favorizand transcriptia lor
 Induce apoptoza in faza G1 si S a ciclului celular:
 Privarea celulei de factori de crestere induce apoptoza prin
activarea proto-oncogenei c-MYC
 Oncogena c-MYC apare in limfomul Burkitt, cancer
pulmonar, neuroblastom
13
 Proto-oncogena - BCL 2

 Este situata pe cromozomul 18q 21 la nivelul

punctului de rupere al translocatiei 14-18
 Apartine unei familii de gene: BCL-2, BCL-XL ,
BAX, BAD, BAK, BIK
 Genele BAX, BAD, BAK, BIK au rol proapoptoic
 Genele BCL-2 si BCL-Xl au rol antiapoptoic
 Esential este raportul dintre produsii proteici ai
acestor gene

14
 Proto-oncogena - BCL 2 - continuare

 Codifica o proteina capabila se prelungeasca durata de

viata a unei celule impiedicand declansarea apoptozei
 Studiile biochimice au relevat ca aceasta proteina
regleaza permeabilitatea memebranei mitocondriale
 Leziunile mitocondriale si revarsarea continutului
mitocondrial in citoplasma reprezinta principalul semnal ce
declanseaza apoptoza.
 Proteina Bcl2 mentine inchise canalele mitocondriale si
astfel permite supravietuirea celulelor.
 Gena BCL2 e modificata in limfoame (limfomul
nonHodgkin cu celule B) si in unele leucemii.

15
GENE SUPRESOARE TUMORALE
 Gene supresoare tumorale
 Genele supresoare tumorale sau antioncogenele au
rol in controlul cresterii si diviziunii celulare
 Modificarea lor in cursul procesului de carcinogeneza duce
la pierderea unei functii esentiale pentru mentinerea
proliferarii celulei normale.
 Pierderea functiei unei gene supresoare tumorale e in
general un mecanism recesiv - ambele copii ale genei
trebuie inactivate pentru a dezactiva functia
corespunzatoare
 Inactivarea genelor supresoare tumorale se produce
prin:
 Pierderea alelelor
 Insertii sau deletii care bruiaza citirea genei
 Diminuarea transcriptiei consecutiv alterarii regiunii promotoare
 Mutatii punctiforme ce schimba natura terminatiilor esentiale in
activitatea proteinei corespondente 17
 Gene supresoare tumorale - continuare

Sunt impartite in 2 grupuri principale:

 Gene “paznici ai barierelor”
 Produsii lor controleaza barierele ce se gasesc in puctele
cheie ale proliferarii celulare
 Sunt reglatori negativi ai ciclului celular
 Actioneaza ca frane in controlul diviziunii celulare
 Gene ”portari”
 Produsii lor controleaza precizia diviziunii celulare, mai
putin durata si viteza ciclului celular
 Sunt implicate in repararea ADN-ului si controlul
stabilitatii genomice
 Inactivarea lor nu stimuleaza diviziunea celulara in sine,
ci sensibilizeaza celula, determinand-o sa acumuleze
rapid alte modificari genetice 18
 Gene supresoare tumorale

 Genele supresoare tumorale au fost identificate prin

studiul virusurilor cu ADN si analiza sindroamelor
tumorale familiale.
 In 1971 Knudson a propus ipoteza “dublei lovituri”
pentru a explica caracterul ereditar al
retinoblastomului. El a postulat ca intr-un mediu familial
este posibil ca indivizii sa nu mosteneasca decat o
singura copie normala a genei, cealalta alela fiind fie
inactivata, fie pierduta, fie partial eficace. In consecinta
acesti indivizi au nevoie de o singura mutatie
suplimentara pentru a dezactiva copia restanta a genei,
pierzind astfel in totalitate functia corespunzatoare
 Este posibil ca acest tip de cancer sa apara si sporadic.
In acest caz sunt necesare doua evenimente mutagene
consecutive pentru a inactiva cele 2 copii ale genei in
aceeasi celula
 S-a elaborat conceptul de gena supresoare tumorala
recesiva 19
 Virusuri cu ADN

Multe virusuri ADN asociate cancerelor (HPV, EBV, HBV)

codifica proteine virale complexe capabile sa
sechestreze si inactiveze proteinele celulare.
 Virusul papilomului uman codifica doua proteine
distincte:
 E7- neutralizeaza pRb
 E6- neutalizeaza p53
 S-a sugerat ca pRb si p53 ar putea avea functii similare
si complementare cooperand la reglarea diviziunii
celulare
 In cancerul colului uterin mutatiile genei p53 nu sunt
frecvente, dar proteina p53 este inactivata prin cuplarea
cu proteina virala E6 produsa de HPV, rezultand
degradarea rapida si eliminarea p53.
20
 Gena p53 - ”gardianul genomului”

 Este situata pe cromozomul 17p13

 Codifica o fosfoproteina ce se acumuleaza in mediul
celular ca raspuns la diferite forme de stres, mai ales
cosecutiv lezarii ADN.
 Proteina p53
 Este localizata in nucleu
 Durata de supravietuire scurta aproximativ 15 min.
 In conditii normale este in cantitate foarte redusa
 Exista sub doua forme fosforilata si nefosforilata
 Este reglator al transcriptiei influentand exprimarea
a zeci de gene ce intervin in:
 Controlul ciclului celular
 Inductia apoptozei
 Repararea ADN
 Controlul diferentierii
21
 Gena p53 - continuare

Functiile proteinei p53:

 Factor de transcriptie
 Stimuleaza transcrierea genelor care contin la nivelul
promotorului un situs de legare cu p53:
 Gena Mdm2 – reglator negativ al p53
 Gena Gadd45 – Growth arrest DNA damage inducible
 Gena Waf-1 – un inhibitor al CDK in G1
 Inhiba transcriptia genelor c-Fas, c-Jun, Rb
 Inhibitor al replicarii ADN
 Prin interactiunea cu proteine cheie ale sintezei ADN
 Exemplu proteina RPA (replicator proteina A)

22
 Gena p53 - continuare

 In celulele supuse unor nivele tolerabile de stres

genotoxic activarea p53 se traduce prin:
 Oprirea ciclului celular
 Retragerea temporara a celulei din compartimentul proliferativ
 Inducerea diferentierii
 Daca celulele sunt confruntate cu nivele crescute de
stres genotoxic, p53 induce apoptoza, astfel se elimina
celulele ce prezinta alterari cu potential oncogen.
 Pierderea functiei p53 prin mutatie permite celulelor cu
ADN modificat sa ramana in populatia proliferativa,
eveniment indispensabil expansiunii unei clone celulare
canceroase.

23
 Gena p53 - continuare

 p53 este modificata prin mutatii punctiforme la nivelul

zonei ce codifica domeniul de legatura a p53 cu ADN.
 Aceste mutatii impiedica plierea corecta a acestui domeniu
proteic si perturba interactiunea p53 cu tintele sale specifice
din ADN
 Proteinele mutante sunt extrem de stabile si se acumuleaza
in mediu celulelor canceroase, facand posibila detectarea lor
prin IHC in tumora primitiva sau metastaze
 In celulele normale degradarea p53 este reglata de proteina
Mdm2.
 Amplificarea MDM2 este frecventa in osteosarcoame si in
tumori cerebrale. MDM2 se comporta ca o oncogena tinand
cont ca amplificarea sa determina inactivarea unei gene
supresoare tumorare.
24
 Gena CDKN2A

 Situata pe bratul scurt al cromozomului 9 (9p22)

 Inhiba kinaza ciclin dependenta 2 (CDK2)
 Este unica deoarece contine 2 cadre de lectura distincte, cu 2
promotori diferiti, acelasi ADN fiind utilizat pentru a sintetiza
2 proteine diferite:
 P16 reprezinta o “frana” a ciclului celular
 P16 este un inhibitor al CDK4 si CDK6, ce se asociaza ciclinei

D1 in faza G1 a ciclului celular.

 Pierderea sa creste durata de viata a celulei cu evitarea

apoptozei
 P14ARF (ARF=Alternative Reading Frame)
 Activarea P14
ARF blocheaza Mdm2 avand drept consecinta
acumularea si activarea p53
 Locusul ocupat de CDKN2A este alterat prin:
 Pierderea unei alele
 Mutatii
 Hipermetilare 25
 Gena DCC

 Este situata pe comozomul 18q

 Codifica o proteina cu rol de receptor pentru molecula
NETRIN-1 (ghideaza orientarea axonului)
 Este similara N-CAM (molecule de adeziune celulara neurale)
 Reprezinta un substrat pentru caspaza 3
 Induce apoptoza in celulele in care calea FAS/FASL e blocata
 Blocheaza apoptoza cand molecula NETRIN-1 e cuplata
 Pierderea expresiei genelor DCC este intalnita in mai multe
tipuri de tumori.
 In cancerul colorectal metastazat s-au identificat mutatii la
nivelul DCC, ceea ce sugereaza ca functia normala a
proteinei codificata de DCC este importanta in prevenirea
invaziei si/sau metastazarii.
26
SINDROAME DE CANCERE FAMILIALE
 Sindroame de cancere familiale

Sunt transmise ca un caracter recesiv ce presupune

mostenirea unei alele mutante si a unei alele normale a
unei gene supresoare tumorale
Exemple:
 Retinoblastomul

 Polipoza adenomatoasa familiala

 Melanomul malign ereditar

 Cancerul mamar si ovarian familial

 Cancerul colorectal nonpolipozic ereditar

 Tumora Wilms ereditara

 Sindromul “Li Fraumeni”

 Neoplaziile endocrine multiple

28
 Retinoblastomul

 Retinoblastomul poate apare atat in forma sporadica cat

si familiala
 Forma sporadica se dezvolta in primii 7 ani de viata si este in
general unilaterala
 Forma familiala apare in primul an de viata si este bilaterala
 Gena responsabila de aparitia retinoblastomul familial a
fost identificata pe cromozomul 13q14 si a fost
denumita RB1
 RB1 codifica o proteina nucleara ce se leaga de factorii
de transcriptie si-i inactiveaza
 Proteina Rb1 se cupleaza cu ciclina D si E2F
impiedicand tranzitia celulelor din faza G1 in faza S a
ciclului celular
 Rb1 inhiba capacitatea E2F de a se lega de ADN si a
initia transcriptia genelor necesare sintezei ADN
29
 Polipoza adenomatoasa familiala

 Se caracterizeaza prin dezvoltarea unor multiple adenoame

intestinale care progreseaza intr-un procent de 100% spre
cancer colorectal
 Este o boala sistemica in care pot apare si:
 Carcinoame sau adenoame duodenale, tumori desmoide, osteoame
mandibulare, tumori epidermoide cutanate, hipertrofia congenitala a
epitelului retinian pigmentar
 Este determinata de o mutatie a genei APC situata pe
cromozomul 5q21 ce determina formarea unei proteine
APC scurtate
 In celulele normale proteina APC induce degradarea beta-
cateninei, o glicoproteina cu rol in adeziunea intercelulara si
semnalizarea intracelulara
 Mutatii in gena APC au fost identificate in 80% din
cancerele colorectale sporadice
30
 Melanomul malign ereditar

 Gena responsabila de aparitia acestei maladii este

situata pe cromozomul 9p21
 Codifica o proteina cunoscuta sub denumirea de
p16 ce inhiba activitatea kinazelor ciclindependente
 Inhibitorii CDK moduleaza mecanismul prin care
celulele strabat faza M a ciclului celular si replicarea
ADN
 Genele ce codifica inhibitorii CDK actioneaza ca
gene supresoare tumorale iar mutatiile la nivelul
acestora favorizeza dezvoltare tumorala

31
 Cancerul mamar si ovarian familial

 Au fost identificate 2 gene asociate sindromului:

 BRCA1-pe cromozomul 17q21
 BRCA2-pe cromozomul 13q12
 In familiile cu incidenta crescuta a cancerului mamar
(cel putin 4 membri) 50% din indivizii afectati au mutatii
in gena BRCA1 si 30% in BRCA2
 In familiile cu incidenta crescuta atat a cancerului
mamar cat si ovarian 75% sunt atribuibile modificarilor
BRCA1 si 23% BRCA2
 BRCA2 este mai frecvent asociata cu cancerul mamar la
barbat si cancerul prostatic
 Mostenirea unei mutatii in BRCA1 determina un risc de
peste 80% de a face cancer mamar
 Functia proteinelor codificate de BRCA1 si BRCA2 nu
este cunoscuta. 32
 Cancerul colorectal nonpolipozic ereditar

 Diagnosticul se pune pe baza criteriilor Amsterdam:

 Minim 3 membrii ai unei familii prezinta sindromul si unul dintre
ei este ruda de gradul unu cu ceilalti doi
 Cancerul colorectal apare pe parcursul a cel putin 2 generatii
 Cel putin o tumora este depistata sub 50 ani
 In aceste tumori apar mutatii in microsatelitii (secvente
repetitive scurte de mono, di, trinucleotide interpuse in
genomul normal) ADN-ului
 In peste 70% din cazuri se identifica mutatii in una din
cele 4 gene ce repara imperecherea defectuoasa a
nucleotidelor (MLH-1, MSH-2, PMS-1, PMS-2)
 Aceste gene codifica proteine ce recunosc, excizeaza si
repara cuplarea inadecvata a nucleotidelor astfel
prezervand integritatea genomului. 33
 Sindromul Li-Fraumeni

 Pierderea ereditara a p53 determina aparitia sindromului familial

“Li-Fraumeni”
 Sindromul “Li-Fraumeni” se caracterizeaza prin aparitia unui
spectru larg de tumori maligne:
 Osteosarcoame,
 Sarcoame de tesuturi moi
 Leucemii
 Tumori cerebrale
 Tumori mamare
 Tumori maligne adrenocorticale
 50% din pacientii cu acest sindrom dezvolta o tumora maligna pana
la varsta de 30 de ani, acest procent ajungand la 90% la 70 de ani.
 Terapia genica experimentala a demonstrat ca este posibila
restaurarea functiei p53 in celulele care au pierdut gena.
 S-au sintetizat medicamente tinta pentru restaurarea functiei p53
mutante
34
TELOMERI
 Telomeri

 Reprezinta extremitatile cromozomilor eucariotelor.

 Sunt esentiali pentru mentinerea stabilitatii cromozomiale
 La vertebrate sunt alcatuiti dintr-o secventa repetitiva de
nucleotide TTAGGG
 La fiecare diviziune celulara telomerii celulelor somatice normale
se scurteza cu un numar variabil de nucleotide (50-150)
 Existenta telomerilor asigura replicarea completa a cromozomilor
si previne degradarea capetelor terminale ale acestora
 Atunci cand telomerii unui cromozom ajung sub o lungime
critica celula respectiva iese din ciclul celular, devine incapabila
de replicare si imbatranita.
 Fossel a descris telomerii ca “un ceas al imbatranirii
replicative”.
 Celulele normale au o capacitate limitata de proliferare ceea ce
reprezinta o bariera pentru carcinogeneza.
36
 Telomeraza

 Este o enzima ce permite sinteza unui nou ADN

telomeric, ce inlocuieste secventele pierdute in cursul
diviziunilor anterioare.
 Lipseste din aproape toate celulele umane normale
 In 85% din cancere este supraexprimata
 Dozarea telomerazei:
 Nu face inca parte din practica clinica de rutina

 Suscita un interes considerabil in diagnosticul si

prognosticul cancerului
 In sedimentul urinar poate fi utilizata in diagnosticul

cancerului vezicii urinare

 Poate fi predictiva pentru evolutia neuroblastomului

37
 Telomeraza - continuare

 Manipularea genetica a subunitatilor catalitice ale

telomerazei, hTERT, a determinat inhibitia activitatii
acesteia in celulele canceroase cu:
 Limitarea proliferarii
 Moartea celulara
 Aparitia unei noi forme de tratament cu inhibitori
de telomeraza
 Exista tumori la care procesul de conservare a
telomerilor este independent de telomeraza fiind
produs printr-o alungire alternativa a telomerilor

38
APOPTOZA
 Apoptoza - definitie

 Reprezinta un proces fiziologic care are loc la nivelul

celulei,
 Inscris in programul genetic al celulei,
 Se desfasoara cu consum energetic,
 Are mecanisme biochimice proprii,
 Declansarea apoptozei duce la moartea celulei.
 Nu e insotita de fenomene inflamatorii

Este un mod de moarte celulara ce faciliteaza procese

fundamentale:
 Dezvoltarea (suprimand tesuturile nedorite in cursul
embriogenezei)
 Raspunsul imunitar (eliminand celulele T autoreactive)
40
 Aspecte comparative intre necroza si apoptoza
Parametrii urmariti Necroza
Toxine
Stimul
Lezari masive de tesuturi
Scadera nivelului ATP
Nu se desfasoara cu
Energia necesara
consum de energie
Balonizarea celulara
Aspect histologice Distrugerea organitelor
Moartea mai multor celule
Membrane plasmatice Lizate
Citoplasma Umflata, balonizata
Intamplator, rezulta
Modul de degradare ADN fragmente ADN de diferite
dimensiuni
Fagocitoza celulelor Fagocite migrate in zona de
moarte necroza
Reactie tisulara Inflamatie
Apoptoza
Conditii fiziologice sau patologice
fara alterarea continutului de ATP
ATP - dependenta
Condensarea cromatinei
Formarea corpilor apoptotici
Moartea unei singure celule
Intacte (cu suprafata crenelata
sau veziculata – zbarcite)
Condensata, deshidratata
Organite normale
Fragmentare internucleozomala
sub actiunea endonucleazelor in
multipli de 185 perechi baze
Fagocite si celule invecinate
Reactie inflamatorie absenta
41
 Apoptoza vs Necroza

Apoptoza
Condensarea si
fragmentarea
cromatinei

Necroza

Condensarea si
Distructia fragmentarea
organitelor celulei si nucleului
celulare,
balonizarea celulei

Protuberante
membranare, Fagocitarea
celula fantoma “corpilor apoptoici”
Reziduala de celulele vecine
sau macrofage
42
 Apoptoza - etape

Se desfasoara in 3 etape:
 Etapa reglatoare:
 cuprinde toate caile de semnalizare ce angajeaza o
celula in procesul mortii celulare.
 Are rol in controlul proliferarii, diferentierii celulare,
raspunsului la stres, mentinerii homeostaziei
 Etapa efectoare:
 Au fost identificate 13 proteaze care induc
descompunerea structurii celulare in cursul
apoptozei: caspazele 1-13
 Etapa de digestie:
 Are loc recunoasterea resturilor celulare si eliminarea
prin digestie de celulele vecine
43
 Apoptoza – etapa reglatoare

S-au identificat 2 cai principale de semnalizare a apoptozei

 Calea intrinseca:
 Este initiata de:
 O carenta in factori de crestere sau hormoni (corticosteroizi)

 Leziuni ADN induse de:

 Radiatii ionizante in doze mici si moderate

 Radiatii UV-stimuleaza apoptoza in tesutul cutanat
 Medicamente citotoxice: tamoxifen, etopozid, cisplatin, vinblastina
 Se realizeaza prin intermediul mitocondriilor

 Calea extrinseca:
 Depinde de modificarile conformationale ale anumitor receptori
membranari dupa cuplarea cu liganzii specifici.
44
 Inducerea apoptozei prin alterarea ADN

Moarte celulara
Factori Interni Necroza brutala
(Mutatii?)

Tentativa de reparare
Celula Normala Alterarea ADN a ADN nereusita Apoptoza

Factori Externi Tentativa de reparare Continuarea ciclului

(Radiatii, Citostatice) a ADN reusita celular normal

45
 Apoptoza – calea intrinseca

 Medicamentele citotoxice induc apoptoza prin:

 Modificari critice in mitocondrii.
 Translocarea Bax din citozol in mitocondrie cu eliberarea
citocromului c.
 Prezenta citocromului c in citoplasma:
 Determina pierderea potentialului transmembranar.
 Activeaza caspaza 9, care la randul ei activeaza caspaza 3.
 Formeaza un complex cu Apaf-1 procaspaza 9 si ATP numit
“apoptozom”.
 Bcl-2 si Bcl-xL suprima apoptoza:
 Impiedicand eliberarea citocromului c.
 Interferand cu activarea caspazelor prin citocromul c si Apaf-1.

46
Apoptoza – calea intrinseca

47
Apoptoza – calea intrinseca

48
 Apoptoza – calea extrinseca

 La suprafata celulei exista receptori tanatogeni ce

pot fi activati de molecule de semnalizare:
 Factori de crestere sau substante inrudite
 Receptorii tanatogeni cel mai bine caracterizati
sunt: FAS si TNFR-1
 Receptorii tanatogeni sunt alcatuiti dintr-un:
 Domeniu extracelular- de care se leaga ligandul specific
 Domeniu intracelular – secventa omologa citoplasmatica
numita “domeniul mortii”
 Domeniu intracelular al receptorilor FAS si TNFR-1
este aproape identic, avand rol in transductia
semnalului apoptoic.
49
 Apoptoza – calea extrinseca - continuare

 Receptorii tip FAS sunt exprimati in numar mare pe celulele din:

 Ficat, inima, pulmon, ovar
 Limfocitele T umane activate
 Celulele T leucemice (HTLV-1)
 Foitele embrionare
 Activarea receptorului FAS de ligandul sau specific (FASL sau
CD95L) determina:
 O modificare conformationala a receptorului
 Interactiunea “domeniului mortii” cu molecula adaptatoare FADD
 Activarea procaspazei 8
 Sistemul FAS/FASL are un rol important in apoptoza fiziologica:
 Apoptoza limfocitelor T activate la sfarsitul raspunsului imun
 Distrugerea celulelor tinta infectate viral
 Distrugerea celulelor tumorale de limfocitele T citotoxice si celule NK
 Distrugerea celulelor inflamatorii din teritorii privilegiate imunologic -
ochiul
50
 Apoptoza – calea extrinseca - continuare

 In anumite tipuri de celule apoptoza indusa de

medicamente este asociata cu activarea Fas
 Radiatiile UV activeaza receptorul Fas in absenta
ligandului.
 TRAIL (ligandul inductor al apoptozei legat de
TNF-Apo-2L)
 induce moartea celulara numai in celulele

transformate sau tumorale

 28% din aminoacizii din TRAIL sunt identici cu

cei din FasL

51
Apoptoza – calea extrinseca

52
 Apoptoza etapa efectoare

Caspazele reprezinta proteaze cu rol in descompunerea

structurilor celulare in cursul apoptozei.
 Sunt secretate sub forma de zimogeni inactivi.
 Se impart in 2 categorii:
 Caspaze initiatoare – 8, 9, 10 – semnalizeaza apoptoza si
activeaza caspazele efectoare
 Caspaze efectoare – 3, 7 – determina modificari morfologice
celulare
 Se cunosc peste 60 de substraturi ale caspazelor
(majoritatea clivate specific de caspaza 3):
 Componentii cheie ai citoscheletonului (actina, laminina, etc)
 Enzimele implicate in metabolismul si repararea ADN (poli-
polimeraza si proteinkinaza dependenta de ADN)
 Kinazele implicate in controlul ciclului celular
53
 Apoptoza - implicatii terapeutice

 Pe modele animale s-a constatat ca supresia BCL-2 de o

oligonucleotida antisens intarzie cresterea tumorala
 Acesta observatie face obiectul unor studii clinice
 Se evalueaza posibilitatea utilizarii TRAIL recombinant pentru
a induce apoptoza in celulele maligne
 TRAIL reprezinta baza tratamentului leucemiei promielocitare cu acidul
tout-trans retinoic
 Utilizarea unor inhibitori ai caspazelor in tratamentul bolilor
degenerative caracterizate printr-o apoptoza excesiva
 Butiratul, un acid gras cu lant scurt produs prin fermentatia
bacteriana a fibrelor alimentare, determina in vitro:
 Stimularea apoptozei, inhibarea cresterii, favorizarea diferentierii
 Posibil rol in prevenirea cancerului colorectal
 Ciclooxigenaza intervine in modularea apoptozei celulelor
intestinale prin modificarea exprimarii BCL-2
 Innhibitorii ciclooxigenazei (aspirina si medicamente similare) pot
stimula apoptoza si inhiba formarea tumorilor 54