OMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1161/2011
Dosar nr. 1392/57/2010
Şedinţa publică din 25 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, reclamanta SC R.P. SRL a
solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., suspendarea executării procesului-
verbal de constatare din 31 mai 2010 întocmit de pârâtă, până la rămânerea
irevocabilă a sentinţei pronunţate în Dosarul nr. 1115/57/2010 al acestei instanţe.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat un contract având ca
obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil în sumă de 2.379.823 RON,
pentru realizarea proiectului de investiţie „Extindere şi modernizare fabrică de
conserve din carne”, proiectul fiind finalizat, furnizorului din Italia fiindu-i achitată de
către pârâtă suma de 600.000 euro, cu o economie de 70.000 euro faţă de costurile
stabilite iniţial.
Prin procesul-verbal contestat, s-a dispus, de către reprezentanţii pârâtei, recuperarea
sumei de 2.156.808 RON reprezentând fondurile nerambursabile acordate, sub
pretextul că oferta făcută de către o firmă italiană ar fi fost numai formală şi că ar
exista suspiciuni privind livrarea de echipamente second hand, reclamanta arătând că
aceste constatări nu au suport real.
A mai susţinut reclamanta că există elemente care confirmă că aparent actul
administrativ contestat este abuziv, iar executarea acestuia ar atrage falimentul său cu
consecinţa pierderii locului de muncă a zeci de salariaţi.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa civilă nr. nr. 274/F/CA din 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia,
secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantei şi a dispus
suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 31 mai 2010 până la
soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în contencios fiscal ce face obiectul
Dosarului nr. 1115/57/2010 al Curţii de Apel Alba Iulia, obligând pârâta şi la plata
sumei de 10,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin contractul cadru din 20
decembrie 2006, pârâta A.P.D.R.P. s-a angajat să acorde reclamantei SC R.P. SRL o
finanţare nerambursabilă de maxim 2.379.823 RON reprezentând echivalentul a 50%
din valoarea eligibilă a Proiectului de „Extindere şi modernizare fabrică de conserve
din carne, în concordanţă cu directivele Uniunii Europene, judeţul Hunedoara”,
proiect în prezent finalizat, plăţile pentru achiziţionarea liniei de dozare, închidere şi
sterilizare conserve de la furnizorul SC T.C. SRL, în temeiul contractului din 10
noiembrie 2006, în cuantum de 600.000 euro, fiind efectuate în totalitate.
Cheltuielile eligibile acceptate la plată de către pârâtă în sumă totală de 2.156.808,73
RON aferente contractului au fost decontate în patru tranşe, suma încadrându-se în
limita liniei bugetare aprobate.
În urma controalelor efectuate în Italia, pentru verificarea ofertelor de furnizare
echipamente de către companii italiene, prezentate de către societăţi româneşti în
sprijinul cererilor SAPARD, OLAF a recomandat pârâtei, în calitate de autoritate
contractantă, în numele Comunităţii Europene şi a Statului Român, demararea
procedurii administrative de recuperare de la reclamantă a fondurilor decontate în
cadrul acestui proiect, considerându-se că există suficiente dovezi că s-a produs o
neregulă gravă, respectiv, prezentarea de documente false în cadrul procedurii de
selecţie de oferte.
Pârâta şi-a însuşit constatările OLAF privind prezentarea de către reclamantă a unei
oferte supraevaluate şi a unei facturi pentru suma de 670.000 euro de la SC T.C. SRL
către Agenţie în sprijinul cererii sale, în realitate plătindu-se doar 600.000 euro pentru
linia de dozare, închidere şi sterilizare conserve, din e-mail-ul scris de un angajat al
firmei furnizoare la 5 februarie 2007 despre un contract revizuit cu deducere de preţ
rezultând suspiciunea că o parte din echipamentele livrate au fost second-hand.
De asemenea, s-a avut în vedere că OLAF are convingerea că reclamanta sau
reprezentantul său legal au cunoştinţă despre împrejurarea că oferta transmisă de SC
B. SRL, societate italiană participantă la selecţia de oferte, nu a fost transmisă în mod
independent, deoarece a fost o ofertă suport elaborată la sediul firmei SC T.C. SRL,
aspect ce a fost apreciat ca reprezentând o încălcare gravă referitoare la „conflictul de
interese”, fiind încălcate prevederile Contractului de finanţare, respectiv, art. 1 alin.
(2) din anexa 1, pct. 1 parag. 2 din Cap. I, pct. 1 parag. 5 din Cap. I, art. 4, anexa 4,
art. 4 din Secţiunea B din Legea nr. 316/2001 şi art. 4 din anexa I din contractul cadru.
Ca urmare, prin procesul-verbal de constatare din 31 mai 2010, întocmit de către
pârâtă s-a dispus rambursarea de către reclamantă a sumei de 2.156.808,73 RON.
Instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 şi
15 din Legea nr. 554/2004, consemnând că reclamanta a formulat plângere prealabilă
împotriva actului a cărui suspendare o cere şi depus şi cauţiunea solicitată.
Examinând sumar înscrisurile dosarului, instanţa de fond a reţinut, raportat la
conţinutul contractului din 10 noiembrie 2006 încheiat între reclamantă cu SC T.C.
SRL, a actului adiţional la acest contract, precum şi cu privire la facturile emise de
furnizor, că valoarea totală a acestui contract de 600.000 euro a fost, în fapt, solicitată
la decontare autorităţii contractante, reclamanta nebeneficiind de diferenţa de 70.000
euro inclusă în oferta iniţială a ofertantului câştigător.
A mai arătat prima instanţă că nici existenţa unor echipamente second-hand nu a fost
constatată la sediul societăţii reclamante, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat
la 18 mai 2010 în Dosarul nr. 33/P/2010 al DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia. Prin
rezoluţia din 20 mai 2010 a Procurorului Şef al acestui serviciu s-a dispus neînceperea
urmăririi penale faţă de administratorul reclamantei cercetat sub aspectul obţinerii pe
nedrept de fonduri din bugetul general al comunităţii europene.
Având în vedere declaraţiile ofertanţilor participanţi la procedura de achiziţie
organizată de reclamantă, inclusiv a SC B. SRL, cu privire la inexistenţa unor
conflicte de interese sau de altă natură cu ceilalţi candidaţi sau alte părţi implicate în
procedura de ofertare, în momentul depunerii ofertelor, ca şi neindicarea de către
OLAF sau de către pârâtă a vreunei dovezi privind cunoaşterea de către reclamantă
despre împrejurarea că oferta transmisă de SC B. SRL, societate italiană participantă
la selecţia de oferte, nu a fost transmisă în mod independent, cu excepţia unor
suspiciuni despre vreo neregulă în accepţiunea art. 2 lit. a) din OG nr. 79/2003,
instanţa de fond a apreciat că este întrunită condiţia existenţei cazului bine justificat,
din împrejurările cauzei rezultând indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de
legalitate a actului contestat.
A mai concluzionat prima instanţă că ansamblul circumstanţelor speţei atestă, totodată
şi îndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei, raportat la cuantumul sumei în
discuţie şi specificul activităţii societăţii reclamante, executarea silită care a fost
declanşată putând determina afectarea activului societăţii şi cu preponderenţă a
lichidităţilor, de natură a cauza inclusiv starea de insolvenţă a societăţii.
3. Recursul declarat de A.P.D.R.P.
Împotriva acestei sentinţe a făcut recurs pârâta A.P.D.R.P., criticând-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc.
civ.
Recurenta a redactat un amplu memoriu de recurs (17 pagini) în care a expus detaliat
întregul istoric al cauzei, situaţia de fapt, precum şi dispoziţiile legale incidente.
Înalta Curte remarcă însă caracterul nesistematizat şi nestructurat al recursului, care
nu conţine decât izolat referiri concrete la soluţia primei instanţe.
Cu toate acestea, Înalta Curte decelează următoarele critici:
3.1. Sentinţa este nemotivată
Recurenta susţine că sentinţa atacată nu cuprinde motive corespunzătoare art. 14 şi 15
din Legea nr. 554/2004. În opinia sa, considerentele sentinţei privesc în mare măsură
fondul cauzei dar instanţa nu avea competenţa să se pronunţe asupra acestuia.
3.2. Nu s-a probat existenţa cazului bine justificat
La acest punct recurenta arată că prezumţia de legalitate a actului administrativ a fost
înlăturată fără a se observa valoarea probatorie a raportului OLAF, în conformitate cu
prevederile Regulamentului Comisiei nr. 1073/1999, respectiv art. 3, art. 9 şi art. 10
alin. (1). De asemenea s-a ignorat împrejurarea că la emiterea actului administrativ au
fost respectate prevederile OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor
comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător,
în special a celor cuprinse în art. 111 alin. (7), precum şi a Normelor metodologice de
aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 1306/2007.
3.3. Nu s-au prezentat dovezi în privinţa pagubei iminente
Recurenta afirmă că din actele de la dosar nu rezultă că prin executarea actului
administrativ societatea comercială ar fi pusă în dificultate şi nu s-a raportat debitul în
discuţie la cifra de afaceri a societăţii sau la fondul de salarii.
4. Apărările formulate de SC R.P. SRL
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 7 februarie 2011 intimata SC R.P. SRL a
solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În esenţă, intimata a susţinut că recurenta a emis actul administrativ fără nici un fel de
verificări, presupunând fără temei că cele sesizate de OLAF referitor la caracterul
formal al ofertei firmei italiene SC B. SRL îi erau cunoscute. Or, intimata arată că nu
a ştiut despre aspectele invocate şi a acţionat cu bună credinţă, refuzând să
achiziţioneze echipamente second hand, achitând furnizorului numai suma de 600.000
RON, contravaloarea echipamentelor efectiv livrate.
Referitor la paguba iminentă, intimata afirmă că în calitate de IMM cu numai câteva
zeci de angajaţi şi fără lichidităţi consistente, în caz de executare a procesului verbal
nu ar mai putea plăti salariile şi furnizorii de materie primă, precum şi ratele şi
dobânzile la împrumutul făcut la B.C.R. pentru acoperirea a 50% din valoarea
proiectului „Extindere şi modernizare fabrică de conserve”, în discuţie.
Intimata a ataşat în probaţiune, conform art. 305 C. proc. civ., înscrisuri referitoare la
starea sa financiară, în copie, respectiv extras de cont din 28 ianuarie 2011, facturi
emise de furnizori, fişe analitice, registrul de casă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor
cuprinse în întâmpinare, precum şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în
continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de
suspendare a executării procesului verbal de constatare din data de 31 mai 2010
încheiat de recurenta-pârâtă A.P.D.R.P., până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de
fond.
Prin acest act administrativ individual, respectiv Capitolul 11 – Cuantumul debitului
datorat, recurenta a stabilit că SC R.P. SRL îi datorează suma totală de 2.156.808,73
RON, din care:
- bugetul Uniunii Europene 75%, reprezintă 1.617.606,55 RON:
- bugetul public naţional 25% reprezintă 539.202 RON,
iar în Capitolul 12- Termen de plată a dispus ca creanţa bugetară să se achite în
condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a OG nr.
79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor
de finanţare aferente utilizate necorespunzător, aprobate prin HG nr. 1306/2007.
Prima instanţă, verificând condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi
luând act de consemnarea cauţiunii în cuantum de 21.568 RON, a ajuns la concluzia
că cererea de suspendare de faţă este fondată.
Această concluzie este împărtăşită şi de instanţa de recurs, care, fără a antama fondul
cauzei, constată că la dosar există dovezi consistente, de natură a crea o îndoială
serioasă asupra legalităţii actului administrativ, iar în privinţa pagubei iminente, pe
lângă argumentele Curţii de apel sunt avute în vedere şi înscrisurile depuse în
probaţiune în recurs, toate acestea justificând îndeplinirea celor două condiţii, cazul
bine justificat şi paguba iminentă, conform prevederilor art. 2 lit. t) şi ş) din Legea nr.
554/2004.
Răspunzând în concret criticilor formulate de recurentă, instanţa de recurs reţine
următoarele:
1.1. Referitor la motivarea hotărârii
Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în
dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în
considerentele hotărârii a situaţiei de fapt, încadrarea în drept, examinarea efectivă a
argumentelor părţilor, punctul de vedere al instanţei faţă de argumentele relevante şi
nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia.
Verificând susţinerile recurentei, potrivit cărora instanţa a analizat fondul cauzei iar
nu cererea de suspendare a executării cu care era învestită, Înalta Curte constată că
acestea sunt lipsite de suport, întrucât la pagina a 5 a sentinţei sunt examinate cele
două condiţii impuse de lege pentru acordarea suspendării.
În procedura sumară reglementată de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi
tranşate aspectele de fond referitoare la legalitatea actului administrativ, însă pentru a
lămuri elementele cerute de art. 2 lit. t) din lege pentru existenţa cazului bine justificat
este obligatorie „pipăirea” fondului, fără de care nu este posibilă identificarea unor
„împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură că creeze o
îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
1.2. Referitor la cazul bine justificat
În cauză nu se contestă împrejurarea că intimata societate comercială a achitat
furnizorului SC T.C. SRL suma de 600.000 euro şi că doar această sumă a fost
decontată de la autoritatea contractantă.
Diferenţa de 70.000 euro, inclusă în oferta iniţială a ofertantului câştigător, cu privire
la care au existat suspiciunile semnalate în raportul OLAF, nu a mai fost plătită
întrucât intimata nu a fost de acord cu achiziţionarea unor echipamente second hand.
Această situaţie de fapt este confirmată prin rezoluţia din 20 mai 2010 a Procurorului
şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Alba, prin care s-a dispus
neînceperea urmăririi penale faţă de administratorul intimatei cercetat sub aspectul
obţinerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţii Europene.
Organul de urmărire penală a reţinut că „T.C. Italia a propus beneficiarului
achiziţionarea unui utilaj tip H., pentru umplerea conservelor, ofertă declinată, (…),
pe motiv că utilajul era second hand, astfel că cheltuielile de achiziţie nu ar fi fost
eligibile în cadrul proiectului, iar achiziţionarea utilajului independent de proiect, din
surse proprii nu a fost acceptată (…) întrucât preţul era prea mare”.
În acest context şi în limitele procedurii de faţă, instanţa Curţii de apel a reţinut în
mod justificat că, aparent, actul administrativ atacat este nelegal, fiind fundamentat pe
o situaţie de fapt care nu corespunde realităţii.
Cât priveşte valoarea probatorie a raportului OLAF, acesta este situat, potrivit art. 3, 9
şi 10 alin. (1) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 1073/1999, pe acelaşi plan cu
rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi naţionali. Aşa fiind,
constatările organismului european în privinţa neregulilor identificate la societăţile
comerciale italiene SC B. SRL şi SC T.C. SRL trebuie coroborate cu elemente
probatorii care să demonstreze că intimata-reclamantă a participat la comiterea
acestora sau cel puţin era în cunoştinţă de cauză. Or, cum s-a arătat anterior, la o
examinare sumară a probelor administrate se constată îndeplinirea condiţiei cazului
bine justificat.
1.3. Referitor la paguba iminentă
Şi în această privinţă soluţia primei instanţe este la adăpost de orice critică.
Într-adevăr, executarea debitului în litigiu ar conduce societatea intimată într-o situaţie
financiară dificilă, întrucât potrivit înscrisurilor prezentate în probaţiune în recurs are
restanţe în achitarea creditului la B.C.R. „pentru echipamente program SAPARD”, ca
şi în privinţa plăţii furnizorilor săi de materii prime.
În plus, după cum bine a punctat intimata în întâmpinarea formulată în recurs, prin
procesul verbal de sechestru din 29 octombrie 2010 întocmit de Administraţia
Finanţelor Publice a Municipiului Hunedoara i s-au indisponibilizat bunuri imobile
până la concurenţa sumei de 2.202.101,71 RON, neexistând riscul înstrăinării acestora
şi prin urmare, nici riscul de a nu se putea recupera ajutorul financiar în discuţie în
eventualitatea pierderii procesului de fond.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) din
C. proc. civ. şi art. 14 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinţei civile nr. 274/F/CA din 9
noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2011.
Părțile dosarului
(conform datelor publicate pe portalul instanțelor)
 AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT - Recurent
(Pârât)
 S.C. " ROTINA PRODUCT " S.R.L HUNEDOARA - Intimat (Reclamant)

Detalii: http://legeaz.net/spete-contencios-inalta-curte-iccj-2011/decizia-1161-2011