Avangarda

 după  1945  

Al  doilea  val  al  avangardei  

moderniste  
(1945-­‐1990)  
 Centre  ale  avangardei  
•  1945  –  Paris  
•  1951  –  Köln/Darmstadt  
•  1960  –  Varșovia  
•  1964  –  New  York  
•  1967  –  Darmstadt  
•  1971  –  Paris  
 1945  -­‐  Paris  
•  1.  Olivier  Messiaen:  compozitor  de  geniu,  creator  de  școală,  
organist  și  improvizator,  ritmician  și  ornitolog  
–  SRl  propriu,  foarte  original,  închinat  Dumnezeului  catolic:  
•  Surse  de  inspirație:    
–  cântecul  păsărilor  (oiseaux)  
–  sinestezia  (transferul  simțurilor  –  din  audiRv  în  vizual  și  invers)  
–  muzica  indiană  
–  cântecul  gregorian  
•  Organizarea  înălțimilor  și  a  duratelor:    
–  moduri  cu  transpoziție  limitată  
–  ritmuri  nonretrogradabile  
–  note  și  valori  adăugate  
•  Lucrări:  Vingt  regards  sur  l’enfant  Jesus,  Harawi,  Turangalila-­‐Symphonie,  
Oiseaux  exoRques,  Couleurs  de  la  Cité  celeste,  Et  expecto  ressurecRonem  
mortuorum,  Saint  Francois  d’Assise  
•  Cărți:  Tehnica  limbajului  meu  muzical  (1944),  Tratat  de  ritm,  de  culori  și  de  
ornitologie  
•  2.  René  Leibowitz:  susținător  fervent  și  diseminator  în  Franța  al  
tehnicii  dodecafonice  și  al  esteRcii  muzicii  atonale    
•  3.  Pierre  Schaeffer  și  Pierre  Henry  –  promotorii  muzicii  concrete,  
”musique  concrète”  (Symphonie  pour  un  homme  seul),  
 muzică  realizată  cu  zgomote  înregistrate  
 1951  –  Köln/Darmstadt  
•  InsRtuții  determinante:  
–  Studiourile  WDR  de  la  Köln  (magnetofoane,  
oscilatoare,  filtre,  generatoare  de  sunet)  
–  Cursurile  de  vară  de  la  Darmstadt  
•  Serialismul  integral:  o  variantă  radicalizată  
a  dodecafonismului,  trecută  prin  filtrul  
gândirii  componisRce  a  lui  Messiaen  
•  Cei  trei  corifei  ai  serialismului  integral  
–  Pierre  Boulez  –  serialism  integral  
–  Karlheinz  Stockhausen  –  muzica  electronică  
și  serialism  de  grup  
–  Luigi  Nono  –  punctualism  (poinRlism)  
•  Outsider:    
–  Iannis  Xenakis  –  muzică  stochasRcă  
 1964  –  New  York  
 
•  Școala  de  la  New  York  
–  John  Cage  –  aleatorism,  
muzică  conceptuală  
–  Morton  Feldman  –  minimalism  
atonal  
•  Minimalismul  american  
–  Terry  Riley  –  minimalism  
progresiv  
–  Steve  Reich  –  fazare/defazare  
–  Philip  Glass  –  minimalism  tonal  
 1960  –  Varșovia  
 
•  Școala  poloneză,  fesRvalul  ”Toamna  
varșoviană”,  editura  PWM  
•  Reprezentanți  de  marcă:  
–  Witold  Lutoslawski  –  aleatorism  controlat  
–  Krzysztof  Penderecki  -­‐  textură  
•  Alți  reprezentanți:  
–  Kazimierz  Serocki  
–  Tadeusz  Baird  
–  Henryk  Mikolaj  Gorecki  
–  Grazyna  Bacewicz  
–  Wojciech  Kilar  
 1967  –  Darmstadt  
 
•  ”Independenții”:  
–  Gyorgy  LigeR  -­‐  micropolifonia  
–  Luciano  Berio  –  colajul  
–  Mauricio  Kagel  -­‐  gestualism  
•  ”Lupii  Rneri”:    
–  Helmut  Lachenmann  –  muzică  
concretă  instrumentală  
–  Brian  Ferneyhough  –  noua  
complexitate  (notație  excesivă)  
–  Wolfgang  Rihm  –  noua  simplitate  
1971  –  Paris  
 
•  Spectralismul  francez  
–  Gérard  Grisey  
–  Tristan  Murail  
•  Alți  spectralișR:  
–  Horațiu  Rădulescu  
 Avangarda  în  Rusia  -­‐  1970  
•  Tânăra  generație  de  compozitori:  
–  Alfred  Șnitke  
–  Edison  Denisov  
–  Sofia  Gubaidulina