Neoclasicismul muzical

1918-1940
 Strategie
• Atitudine antiromantică
– Împotrivire față de
• Excesul programatic al post-romantismului
• Psihologismul exacerbat al expresionismului
– Dualitate
• Explicit referențială (raportarea la modele clasice și ante-clasice)
• Esențialmente modernă (libertate de opțiune a tratării și interpretării modelelor)
• Recuperare modernă a echilibrului clasic
• Apelul la surse de muzică barocă și de muzică clasică: ”întoarcerea la
Bach” (Stravinski, 1924). Neobarocul – componentă esențială.
• Elemente definitorii ale limbajului: politonalitate, modalism, totalul
cromatic; ironie, parodie, distorsiune (Prokofiev: Simfonia clasică, 1917),
motorism, cinetism
• Reprezentanți:
– Franța: Stravinski, Satie, Grupul celor 6, Ravel, Enescu, Martinu
– Germania: Hindemith, Schoenberg
– Anglia: Holst, Vaughan Williams
– Rusia: Prokofiev, Șostakovici, Kabalevski
 Începuturi
• Igor Stravinski: baletul ,,Pulcinella” (1918), cu teme baroce (s-a
crezut că erau ale lui Pergolesi). Artă a mixajelor de identități
muzicale eterogene
• Pregnanța și claritatea tematicii și a formei
• Demers pseudo-restitutiv (păstrarea unei distanțe critice)
• Critici de pe poziții ideologice de stânga:
– Th. W. Adorno: Stravinski văzut ca ”reacționar”, ”vampir”, ”necrofil”
(1949)
– Pierre Boulez: apelul la „un univers de referințe culturale” frustrant
pentru „invenție” (1970)
– Celenstin Deliège: „ideologia retrospectivistă” și înlocuirea „invenției
autentice” cu „un formidabil edificiu al Amintirii”
• Reevaluarea postmodernă în viziunea spiritului nediscriminator
– Arnold Whittall: ”apariția, începând cu anii ’70, a sensibilităților
postmoderne a făcut posibilă considerarea neoclasicismului nu
drept regresiv sau nostalgic, ci drept o expresie a gândiri pluriforme
tipic contemporane.”
 Eric Satie: ”musique
d’ameublement”
• Întoarcerea la simplitate
• Echivalent al picturii naïve (Henri
Rousseau Vameșul)
• Excentricitatea titlurilor lucrărilor
sale: Sonatina birocratică, Piese în
formă de pară etc
• Genuri muzicale inventate:
Gnossiennes, Gymnopedies
• Caracteristici:
– Omogenitate expresivă
– Scriitură unică
– Balans, muzică dansantă
– Fixism obsedant
– Caracter ambiental
 Grupul celor șase
• Georges Auric, Louis Durey,
Arthur Honegger, Germaine
Tailleferre, Darius Milhaud și
Francis Poulenc
• Căutarea purității esențiale și
restaurarea valorilor
echilibrului clasic, în variantă
franceză
• Politonalitate și tonalitate
extinsă.
– Honegger: „folosesc acordurile
politonale în același fel în care
Bach se servea de elementele
armoniei tonale”
 Arthur Honneger
• Honegger: politonalism
– Oratorii: Le Roi David, Ioana d’Arc
pe rug
– Pacific 231, Rugby
 Darius Milhaud
• Influențe din muzica sud-
americană și de jazz
• Frivolitate caricaturală
• Lucrări:
– Saudades do Brasil
– Scaramouche
– Boul pe acoperiș
 Francis Poulenc
• Muzică sensibilă, personală
• Elemente de folclorul copiilor
(comptines), cântece medievale,
romanță și cabaret
Noua obiectivitate (Neue
Sachlichkeit Germania)
• Paul Hindemith
– Inițiere în compoziție (carte în 2 volume)
– Gândire polifonică, politonală
– Armonie cu acorduri de cvarte, folosită pe scară largă
– Lucrări: Ludus tonalis (o replică la Clavecinul bine
temperat de Bach), Mathis der Maler, Harmonia mundi,
Marienleben, Simfonia în Mi bemol.
• Carl Orff
– Ostinato sistematic, melodică medievală, accesibilitate.
Carmina Burana – hit classic pop mondial
– Muzică ”elementală”: ”Elemental music is never music
alone but forms a unity with movement, dance and
speech. It is unsophisticated, employs no big forms and
no big architectural structures, and it uses small sequence
forms, ostinato and rondo. Elemental music is near the
earth, natural, physical, within the range of everyone to
learn it and experience it and suitable for the child…”
 Neoclasicismul italian
• Ottorino Respighi (Pinii din Roma,
Concert gregorian)
• Alfredo Casella (Scarlattiana)
• Gian Francesco Malipiero (Orfeide)
• Goffredo Petrassi (Concerto per
orchestra)
• animați de idealul reevaluării
moderne a tradițiilor muzicale
naționale, de la gregorian la
polifonia vocală renascentistă și
moștenirea instrumentală barocă
 Neoclasicismul bine
temperat (Anglia)
• Gustav Holst: Planetele
– Jupiter:
https://www.youtube.
com/watch?v=bvouc8
Qs_MI
• Sir Ralph Vaughan
Williams: 6 simfonii,
Concertul pentru tubă
și orchestră, Sea songs
• Benjamin Britten:
opera Peter Grimes
(Four sea interludes),
War Requiem, Simple
Symphony
 Neoclasicismul în muzica românească

• Filip Lazăr (Concerto grosso, Concertele nr. 2 și 3 pentru pian și

orch.)
• Zeno Vancea (Preludiu, Fuga și Toccata pentru pian)
• Dinu Lipatti (Concertino în stil clasic pentru pian și orch. de coarde)
• Marcel Mihalovici (Divertisment pentru orch. mică, Preludiu și
Invențiune pentru orch. de coarde, Toccata pentru pian și orch.)
• Constantin Silvestri (Preludiu Toccata pentru orch.)
• Paul Constantinescu (Triplu concert pentru vl., v.cel., pian și orch.),
• Ion Dumitrescu (Concert pentru orch. de coarde)
• Marțian Negrea (Concert pentru orch.)
• Tudor Ciortea (Passacaglia și Toccata pentru orch.)
• Sigismund Toduță (Psalmii- 23, pentru cor a cappella, 97, pentru cor
mixt și orgă, 133, pentru cor mixt, soli și orch. mare; Passacaglia
pentru pian)