Muzica funcțională
Luca Marconi, Muzak, jingles et vidéoclips,
în Musiques, vol. I
Definiție: muzica De multe ori ea însoţeşte
realizată pentru a amestecul senzorial şi al
servi unui scop mediilor artistice.
Funcţionalitatea unei muzici
precis, altul decât cel poate fi estetică (artistică)
pur muzical. sau ne-estetică
Cu o funcţie artistică declarată (comercială).
este muzica de film, uneori şi
derivatele postmoderne ale
sale, precum video-clipul, iar cu
funcţie comercială găsim
muzica ambientală (muzak) şi
cea publicitară (reclamele,
jingles şi videoclipurile).
Specii
• 1. Muzica ambientală
• 2. Muzica publicitară
Muzica ambientală
• Definiție: muzică ce se aude, fără a fi ascultată.
Continuatoarea “muzicii de mobilier” a lui Erik Satie
• Termenul de muzak, inventat pentru toată gama de
muzici realizate pentru malluri, supermarketuri, lifturi,
săli de așteptare, aeroporturi, gări etc (firma Muzak,
1954). Critica a considerat muzak ca „poluare a
modurilor de audiţie”.
• Pachete muzicale bazate pe cercetări psihologice,
coroborate cu cantitatea vânzărilor și algoritmi de
stimulus progression
• Caracteristici: minimalism repetitiv, diatonic,
sonoritate hedonistă.
• Exemplu: Music for Airports de Brian Eno
Exemple
Muzica publicitară
• Două tactici publicitare: mesaje cântate şi mesaje vorbite, ilustrate cu
muzică.
• Figuri retorice predominante:
• antonomaza, adică un exemplu izolat ajunge să reprezinte totalitatea
genului sau speciei. (Mozart à muzica clasică)
• parodia – mijloc specific al publicităţii, cu funcţii mnemonice şi
identificatoare (modificarea cuvintelor unui cântec arhicunoscut,
asocierea de idei stereotipe, etc)
• Cântecele publicitare au mare impact la public; jingle (echivalentul logo-
ului din vizual) este definit printr-un motiv ritmico-melodic scurt, cu durata
redusă la minimum, asociat nu cu un produs, ci cu o marcă (brand),
constituind astfel un mijloc de comunicare ce asigură recognoscibilitatea.
Funcţiile muzicii publicitare
• I. spectacularizarea – mesajul apare destinatarului
nu ca informaţie raţională, ci ca spectacol estetic.
• II. Accesibilitatea - genul muzical trebuie să fie
apreciat de un public cât mai mare.
• III. Persuasiunea - strategii de persuasiune ocultă.
Videoclipul
• Piese audiovizuale realizate pornind de la o piesă de
muzică pop existentă. Poate fi înţeles ca spectacol
sau ca publicitate.
Reguli
• 1) atenţia spectatorului să fie în mod egal distribuită între cântec şi
imagine
• 2) imaginile folosite să fie apreciate de un public cu vârste între
12-34 de ani
• 3) imaginile să trimită la genuri audiovizuale existente
• 4) invită spectatorul să imite comportamente sinestezice, ludice,
empatice, fără să încurajeze conduita critică sau reflexivă
• 5) utilizarea un montaj alert, tehnici de manipulare a imaginii, ce
conduc la emoţii particulare, intense şi insolite (visul)
• 6) story în jurul cântăreţului sau cântăreţei
Efectele videoclipului
• scăderea calităţii muzicale
• fosilizarea audiţiei muzicale prin asocierea
de imagini invariabile
• prezenţa excesivă a scenelor de violenţă
sau a conotaţiilor sexuale.
