Muzica funcțională

Luca Marconi, Muzak, jingles et vidéoclips,

în Musiques, vol. I
Definiție: muzica De multe ori ea însoţeşte
realizată pentru a amestecul senzorial şi al
servi unui scop mediilor artistice.
Funcţionalitatea unei muzici
precis, altul decât cel poate fi estetică (artistică)
pur muzical. sau ne-estetică
Cu o funcţie artistică declarată (comercială).
este muzica de film, uneori şi
derivatele postmoderne ale
sale, precum video-clipul, iar cu
funcţie comercială găsim
muzica ambientală (muzak) şi
cea publicitară (reclamele,
jingles şi videoclipurile).
 Specii
•  1. Muzica ambientală

•  2. Muzica publicitară
 Muzica ambientală
•  Definiție: muzică ce se aude, fără a fi ascultată.
Continuatoarea “muzicii de mobilier” a lui Erik Satie

•  Termenul de muzak, inventat pentru toată gama de

muzici realizate pentru malluri, supermarketuri, lifturi,
săli de așteptare, aeroporturi, gări etc (firma Muzak,
1954). Critica a considerat muzak ca „poluare a
modurilor de audiţie”.

•  Pachete muzicale bazate pe cercetări psihologice,

coroborate cu cantitatea vânzărilor și algoritmi de
stimulus progression

•  Caracteristici: minimalism repetitiv, diatonic,

sonoritate hedonistă.

•  Exemplu: Music for Airports de Brian Eno

Exemple
 Muzica publicitară
•  Două tactici publicitare: mesaje cântate şi mesaje vorbite, ilustrate cu
muzică.

•  Figuri retorice predominante:

•  antonomaza, adică un exemplu izolat ajunge să reprezinte totalitatea

genului sau speciei. (Mozart à muzica clasică)

•  parodia – mijloc specific al publicităţii, cu funcţii mnemonice şi

identificatoare (modificarea cuvintelor unui cântec arhicunoscut,
asocierea de idei stereotipe, etc)

•  Cântecele publicitare au mare impact la public; jingle (echivalentul logo-

ului din vizual) este definit printr-un motiv ritmico-melodic scurt, cu durata
redusă la minimum, asociat nu cu un produs, ci cu o marcă (brand),
constituind astfel un mijloc de comunicare ce asigură recognoscibilitatea.
Funcţiile muzicii publicitare

•  I. spectacularizarea – mesajul apare destinatarului

nu ca informaţie raţională, ci ca spectacol estetic.

•  II. Accesibilitatea - genul muzical trebuie să fie

apreciat de un public cât mai mare.

•  III. Persuasiunea - strategii de persuasiune ocultă.

 Videoclipul
•  Piese audiovizuale realizate pornind de la o piesă de
muzică pop existentă. Poate fi înţeles ca spectacol
sau ca publicitate.
 Reguli
•  1) atenţia spectatorului să fie în mod egal distribuită între cântec şi
imagine

•  2) imaginile folosite să fie apreciate de un public cu vârste între

12-34 de ani

•  3) imaginile să trimită la genuri audiovizuale existente

•  4) invită spectatorul să imite comportamente sinestezice, ludice,

empatice, fără să încurajeze conduita critică sau reflexivă

•  5) utilizarea un montaj alert, tehnici de manipulare a imaginii, ce

conduc la emoţii particulare, intense şi insolite (visul)

•  6) story în jurul cântăreţului sau cântăreţei

 Efectele videoclipului
•  scăderea calităţii muzicale

•  fosilizarea audiţiei muzicale prin asocierea

de imagini invariabile

•  prezenţa excesivă a scenelor de violenţă

sau a conotaţiilor sexuale.