Capitolul II.

Sisteme informatice pentru gestiunea economică

II. 1. Sistem, sistem informaţional, sistem informatic

Un sistem reprezintă un ansamblu de componente interdependente între care se stabileşte

o interacţiune dinamică, pe baza unor reguli prestabilite, cu scopul atingerii unui anumit obiectiv
.Conform teoriei sistemelor orice organism economic este un sistem.
Sistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor interne şi externe utilizate în
cadrul organizaţiei precum şi datele care au stat la baza obţinerii lor, procedurile şi tehnicile de
obţinere a informaţiilor (plecând de la datele primare) şi de difuzare a informaţiilor, precum şi
personalul implicat în culegerea, transmiterea, stocarea şi prelucrarea datelor.
Un sistem informatic este un sistem utilizator-calculator integrat, care furnizează
informaţii pentru a sprijini activităţile de la nivel operaţional şi activităţile de management într-o
organizaţie, utilizând echipamente hardware şi produse software, proceduri manuale, o bază de
date şi modele matematice pentru analiză, planificare, control şi luarea deciziilor1
Figura 1.1. Reprezentarea grafică a unui sistem economic: subsisteme componente

Sursa: Andronie M., Auditarea sistemelor informatice, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

1
Cristescu M., Sisteme informatice, Ed. ULB Sibiu, 2007, p.11
 Pentru organizaţii de complexitate mică, informatizarea poate însemna realizarea unei
singure aplicaţii informatice referită de asemenea ca sistem informatic.

Obiectivele sistemelor informatice

Plecând de la ideea că sistemul informatic este subordonat procesului decizional, al cărui
rol este de a asigura funcţionarea normală şi optimă a întregii activităţi şi de a reduce la
minimum pierderile în caz de funcţionare anormală, rezultă că obiectivul oricărui sistem
informatic trebuie să fie subordonat obiectivului propriu-zis al unităţii economico-sociale. În
acest context, obiectivul principal urmărit prin introducerea unui sistem informatic îl constituie
asigurarea conducerii cu informaţii reale şi în timp util, necesare fundamentării şi elaborării
operative a deciziilor
Istoric
Domeniul informaticii economice a cunoscut o evoluţie trecând prin mai multe epoci ale
istoriei informaticii. Prima fază este cea a “Electronic Data Processing” (EDP). In anii ’60,
introducerea informaticii în mediul economic (şi deci constituirea informaticii economice) a fost
facilitată de EDP-uri. Această perioadă poate fi caracterizată drept o fază a descoperirilor, iar
EDP-urile au fost utilizate în întreprinderi pentru automatizarea activităţilor de rutină, în special
a celor administrative. Managementul nu a fost abordat de aceste sisteme, deoarece calculatorul
îndeplinea în acea perioada doar funcţia unui processor de date.
A doua etapa se refera la sistemele informatice pentru conducere (SIC) adică
”management information systems”.
In perioada anilor ’70, sistemele de tip SIC au fost elaborate pentru informarea
utilizatorului (decidentului).
Conceptul de sisteme suport de decizie (SSD) s-a constituit în "sisteme ce ar trebui să fie
folosite într-un sens activ, în opoziţie cu sensul pasiv al asistării echipelor manageriale, mai
degrabă decât pentru automatizarea sarcinilor administrative.
Folosirea metodelor de cercetare operaţională în realizarea sistemelor suport de decizie
trebuie sa permită crearea unui suport prin care decidentul să poată testa comportamentul
modelului, pentru a vedea daca acesta este adaptat problemei sale, chiar dacă nu înţelege
formalizarea modelului. Acest lucru este posibil prin vizualizarea rezultatelor, prin simulări de
tipul “WHAT-IF” (ce s-ar întâmpla dacă). Caracteristica necesară este cea de interactivitate, care
să permită decidentului să ştie dacă metoda propusă este adecvată problemei sale.
Ciclul prelucrării datelor pentru sistemul informatic
Operaţiunile care se execută asupra datelor, din momentul apariţiei lor, pentru a genera
informaţii semnificative şi relevante sunt referite la un loc prin noţiunea de ciclul prelucrării
datelor. Ciclul cuprinde cinci faze:
 culegerea datelor,
 pregătirea datelor,
 prelucrarea datelor,
 întreţinerea fişierelor şi
 obţinerea informaţiilor de ieşire.
Faza de culegere a datelor cuprinde două activităţi fundamentale :
 observarea mediului care generează datele, fie printr-un observator uman, fie prin
diverse echipamente;
 înregistrarea datelor, fie prin scrierea lor în documentele sursă, fie prin captarea lor
sub diferite forme cu ajutorul unor echipamente speciale.
Pregătirea datelor constă într-un număr de operaţii executate asupra datelor pentru a
facilita prelucrarea lor ulterioară. Ele sunt :
 clasificarea datelor, care implică atribuirea de coduri de identificare (simbol cont, cod
secţie, etc.), astfel încât datele să fie incluse în submulţimile corespunzătoare;
 gruparea datelor, adică acumularea intrărilor similare, pentru a fi prelucrate în grup;
 verificarea datelor cuprinde o mare varietate de proceduri pentru controlul
corectitudinii datelor, înainte ca ele să fie prelucrate;
 sortarea datelor, prin care grupurile de date sunt aranjate în loturi de înregistrări, după
criterii de ordonare numerică, alfabetică, alfanumerică sau de timp;
 cuplarea a două sau mai multe loturi de înregistrări într-unul singur;
 transmiterea datelor de la un punct la altul;
 transcrierea datelor dintr-o formă în alta, astfel încât să se efectueze trecerea de la
scrierea de mână la cea tipizată sau de la documentele scrise la mediile specifice.
 Pregătirea datelor este o activitate realizată în toate tipurile de sisteme informaţionale, dar
capătă o semnificaţie deosebită în sistemele de prelucrare automată a datelor; partea
informatizată a acestora fiind cunoscută ca sistem/subsistem informatic
Prelucrarea datelor, poate să includă activităţi, cum sunt :
 calculaţiile cuprind unele forme de tratare matematică a datelor;
 compararea supune unei examinări simultane două sau mai multe tipuri de date între
care există o legătură logică (ex. soldul final şi cel final);
 sintetizarea este o activitate importantă prin care se comasează informaţiile;
 filtrarea este o altă operaţiune prin care se extrag datele ce vor fi supuse prelucrărilor
următoare;
 restaurarea, prin care sunt aduse datele din memorie într-o formă accesibilă omului,
pentru prelucrarea umană în continuare, sau într-o formă prelucrabilă tot pe
calculator.