Boala neoplazică reprezintă o problemă de sănătate publică mondială, fiind a doua cauză de

deces, după bolile cardio-vasculare. Cancerul ovarian se afla pe locul 7 ca incidenta a

tumorilor maligne ce pot sa apara la sexul feminin si survine cu incidenta maxima între 40 si
65 de ani. Cancerul ovarian este al doilea ca frecventa în rândul cancerelor ginecologice. (1)
Systemic and local treatments for cancer can cause a number of changes in the skin,
mucous membranes, hair, and nails [1-6]. When dermatologic lesions arise in
patients being treated for cancer, they may represent a side effect of therapy, but
other etiologies need to be considered. These include a cutaneous reaction to other
drugs, exacerbation of a previously existing condition, infection, metastatic tumor
involvement, a paraneoplastic phenomenon, graft-versus-host disease, or a
nutritional disorder.
Incidenţa cancerului arată o tendinţă de creştere continuă, astfel încât se prevede că, în anul
2020 numărul cazurilor nou diagnosticate în întreaga lume să crească cu 1,5 milioane, iar boala
neoplazică să devină principala cauză de deces în ţările dezvoltate. În ultimele decenii s-a
înregistrat îmbunătăţirea supravieţuirii la cinci ani a bolnavilor neoplazici, de la 40% în 1960, la
60% în anii 2000 (1), astfel încât se poate afirma că pentru o parte din bolnavi, cancerul a devenit
o boală curabilă, iar pentru alţii o boală cronică, motiv pentru care atenţia se îndreaptă în zilele
noastre spre cunoaşterea şi încercarea de a preveni efectele adverse ale tratamentelor
antitumorale, mai ales a celor induse de chimioterapie.

Cancer ovarian avansat (prima linie de tratament):

Eficacitatea şi siguranţa utilizării paclitaxelului au fost evaluate în cadrul a două studii majore
randomizate, controlate (vs. ciclofosfamidă 750 mg/m2 / cisplatină 75 mg/m2 ).În primul
studiu, la peste 650 de paciente cu cancer ovarian primar aflat în stadiul IIb-c, III sau IV li s-a
administrat un număr de maximum 9 cicluri de tratament cu paclitaxel (175 mg/m2 în
perfuzie de 3 ore), urmate de cisplatină (75 mg/m2 ) sau placebo.Cel de-al doilea studiu major
a evaluat un regim format din maximum 6 cicluri de tratament fie cu paclitaxel (135 mg/m² în
perfuzie de 24 de ore) urmat de cisplatină (75 mg/m²), fie cu produsul de referinţă, la un grup
de peste 400 de paciente cu cancer ovarian primar în stadiul III/IV, cu o tumoră reziduală > 1
cm post-laparotomie, sau cu metastaze la distanţă. Deşi cele două scheme de administrare ale
paclitaxelului nu au fost comparate direct între ele, în ambele studii pacienţii trataţi cu
paclitaxel în asociere cu cisplatină au prezentat un timp până la apariţia progresiei tumorale
semnificativ mai lung (Studiul 1: valoare mediană 15,3 luni vs 11,5 luni, p< 0,001), şi un timp
mai lung de supravieţuire (Studiul 1: valoare mediană 36 luni vs 26 luni, p=0,0016; Studiul 2:
valoare mediană 36 luni vs 24 luni, p < 0,001), iar în cazul Studiului 1 o rată de răspuns
semnificatov semnificativ mai ridicată (Studiul 1: 59 % vs 45 %, p=0,014; Studiul 2: 60 % vs
50 %, NS), prin comparaţie cu tratamentul standard. La pacientele cu cancer ovarian avansat
la care s-a administrat paclitaxel în perfuzie de 3 ore/cisplatină a fost observată o incidenţă
mai crescută a neurotoxicităţii şi a artralgiei/mialgiei dar un grad mai scăzut de supresie
medulară faţă de pacientele tratate cu ciclofosfamidă/cisplatină.
Cancer ovarian metastatic (a doua linie de tratament):
Siguranţa şi eficacitatea Paxene (175 mg/m² în perfuzie de 3 ore, repetată la intervale de 3
săptămâni) în tratamentul cancerului de sân avansat metastatic au fost investigate în cadrul
unui studiu deschis, multicentric, extins, de Fază II, la 120 de paciente. Rata de răspuns clinic
a fost de 21,7 % (IÎ: 14,7 – 31,1 %), valoarea mediană a timpului până la apariţia progresiei
tumorale a fost de 4,1 luni (IÎ: 3,3 - 4,9 luni), iar timpul median de supravieţuire a fost de 13,4
luni (IÎ: 11,5 – 15,0 luni). Rezultatele obţinute cu Paxene sunt foarte apropiate de cele
publicate din studiile de Fază III cu paclitaxel.

În prezent chimioterapia este utilizată în 4 situaţii clinice:

1. tratament de inducţie primară în boala avansată sau în cazul cancerelor pentru care nu
există un alt tratament eficient;
2. tratament neoadjuvant pentru pacienţii cu boală localizată, pentru care terapia locală
(tratament chirurgical, radioterapia) nu este eficientă;
3. tratament adjuvant – administrat concomitent sau după tratamentul local (tratament
chirurgical, radioterapie);
4. instilare directă în sanctuar sau perfuzie direcţionată spre regiuni specifice ale corpului
afectate de cancer.

Paclitaxel
Paclitaxel este un medicament derivat din scoarța copacului Taxus brevifolia(3), utilizat
pentru tratamentul cancerului de sân, ovarian, de plămâni și a sarcomului Kaposi.
În anul 1977, NCI (Institutul Național de Cancer al SUA) a confirmat inhibarea activității
neoplazice la un șoarece de laborator. Din acel punct, substanța a început să fie testată intens,
iar în 1992 a primit aprobarea pentru tratamentul cancerului ovarian și, doi ani mai tarziu,
pentru cancerul de sân, pentru sarcomul Kaposi in 1997, iar in 1998 pentru cancerul
pulmonar.(4)
Agent antimicrotubuli ce acţionează în timpul mitozei la nivelul micotubulilor împedicând
diviziunea celulară.

Agenşii anti-microtubuluii fusului de diviziube (antimitotice) care acţioneazăa supra fusului de

diviziune prin legarea de proteinele microtubulilor împiedicând diviziunea celulară (1,2) (
acţiune pe faza m a ciclui celular) cu reprezentanţii: (i)
alcaloizii de Vinca (Vincristina, Vinblastina, Vinorelbina, Vindesina) ce
determină polimerizarea tubulilor şi (ii)taxanii ( paclitaxel şi docetaxel) care determină
depolimerizarea microtubulilor.

Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse asociate cu administrarea de paclitaxel în

monoterapie, sub forma unei perfuzii cu durata de 3 ore, la pacienţi cu boală în stadiu
metastatic (286 pacienţi trataţi în cadrul studiilor clinice cu Paxene şi 812 pacienţi trataţi în
cadrul altor studii clinice care au utilizat paclitaxel), precum şi pe cele raportate în cadrul
supravegherii după punerea pe piaţă, pentru paclitaxel*. În cazul în care incidenţa reacţiilor
constatată în cadrul studiilor cu Paxene a fost diferită faţă de cea constatată în cadrul altor
studii clinice care au utilizat paclitaxel, este prezentată cea mai mare valoare a incidenţei.
Frecvenţa reacţiilor adverse prezentate mai jos este definită prin următoarea convenţie: Foarte
frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi

Foarte frecvente: alopecie Frecvente: modificări cutanate tranzitorii, piele uscată, dermatită
exfoliativă, prurit, erupţii cutanate tranzitorii, acnee, modificări uşoare şi tranzitorii ale
unghiilor Mai puţin frecvente: modificări ale pigmentării unghiilor sau modificări de culoare
ale patului unghial Rare*: eritem Foarte rare*: sindrom Stevens-Johnson, necroliză
epidermică, eritem multiform, urticarie, onicoliză (pacienţii aflaţi sub tratament trebuie să
utilizeze mijloace de protecţie solară pentru mâini şi picioare)
*raportat în experienţa după punerea pe piaţă a paclitaxelului

Tabelul 1 enumeră reacţii adverse asociate cu administrarea de Abraxane la pacienţii din

studii în care Abraxane a fost administrat în monoterapie, în orice doză, pentru orice indicaţie
(N = 789).
Frecvenţa reacţiilor adverse enumerate în tabelul 1 este definită folosind următoarea
convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100, < 1/10); mai puţin frecvente (≥
1/1.000, < 1/100); rare (≥ 1/10.000, < 1/1.000); foarte rare (< 1/10.000). În fiecare grup de
frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Foarte frecvente: Alopecie, erupţii cutanate
Frecvente: Afecţiuni ale unghiilor, prurit, uscăciune a pielii, eritem, decolorarea unghiilor,
hiperpigmentarea pielii, onicoliză
Mai puţin frecvente: Sensibilitate la baza unghiilor, urticarie, durere cutanată, reacţie de
fotosensibilitate, tulburări de pigmentaţie, erupţie cutanată pruriginoasă, afecţiuni cutanate,
hiperhidroză, onicomadeză, erupţie cutanată eritematoasă, erupţie cutanată generalizată,
dermatită, transpiraţie nocturnă, erupţie cutanată maculo-papulară, vitiligo, hipotricoză, jenă
la nivelul unghiilor, prurit generalizat, erupţie cutanată maculară, erupţie cutanată papulară,
leziuni cutanate, inflamaţia feţei

Frecvenţa reacţiilor de hipersensibilitate este calculatată pe baza unui caz sigur în legătură cu
tratamentul la un grup de 789 pacienţi

ALOPECIA (CĂDEREA PĂRULUI) DE CE CADE PĂRUL ÎN TIMPUL

TRATAMENTULUI CU CITOSTATICE? Citostaticele distrug celulele care se înmulţesc
rapid (tumorale şi normale), iar celulele foliculului pilos care produc părul sunt astfel de
celule. Aceasta înseamnă că părul de pe cap şi de oriunde de pe corp poate să cadă. Căderea
părului se numeşte „alopecie”. Nu toate citostaticele au acest efect; întrebaţi medicul dacă
tratamentul pe care-l faceţi dvs. duce la căderea părului. Când începe să cadă părul? La 2-3
săptămâni de la primul ciclu de chimioterapie. CE POT FACE ÎNAINTE CA PĂRUL SĂ-MI
CADĂ? • Trataţi-vă părul cu blândeţe. Spălaţi-vă pe cap cu un şampon de copii. Uscaţi-vă cu
un prosop moale. • Tăiaţi-l scurt. • Puteţi chiar să vă radeţi în cap. Dacă alegeţi această
variantă folosiţi un aparat de ras electric. • Puneţi-vă o perucă. Alegeţi-vă o perucă pe placul
dvs, încă dinainte de a vă cădea părul. CE AR TREBUI SĂ FAC DUPĂ CE ÎMI CADE
PĂRUL? • Protejaţi-vă de soare. Purtaţi un batic sau o pălărie când ieşiţi la plimbare. •
Protejaţi-vă de frig. • Încercaţi să purtaţi o eşarfă moale în timpul somnului. CÂND ÎMI VA
CREŞTE PĂRUL DIN NOU? Cel mai probabil părul vă va creşte la loc în 2-3 luni de la
terminarea chimioterapiei. Câteodată părul creşte mai ondulat sau mai drept, sau poate avea
chiar o altă culoare decât înainte. În timp el poate reveni la cum era înainte de tratament.

AFECŢIUNI ALE PIELII SAU UNGHIILOR ANUNŢAŢI MEDICUL SAU ASISTENTA

DACĂ: • Pielea dvs. este uscată, roşie, vă mănâncă sau vă doare, sau dacă apare vreo erupţie.
• Unghiile se înnegresc, se îngălbenesc sau se rup uşor. PENTRU PROBLEME MINORE LA
NIVELUL PIELII: • Folosiţi săpunuri delicate (săpunuri pentru copii) • Folosiţi loţiuni şi
creme (întrebaţi asistenta medicală ce anume puteţi folosi) • Nu folosiţi produse ce conţin
alcool sau parfumuri. • Protejaţi pielea împotriva razelor soarelui (cremă protectoare,
strugurel de buze, tricouri cu mânecă lungă, pantaloni lungi, pălărie/ şapcă); nu mergeţi la
solar. • Duşurile scurte sau băile cu apă călduţă pot fi de ajutor. Evitaţi băile lungi şi fierbinţi.
 Uscaţi pielea prin tamponare. • Aplicaţi pudră de talc la nivelul pliurilor: în axile, sub sâni sau
în spatele genunchilor. • Bărbieriţi-vă mai rar sau nu vă mai bărbieriţi deloc dacă pielea este
iritată. PENTRU PROBLEME MINORE ALE UNGHIILOR: • Păstraţi unghiile curate, tăiate
scurt. Este preferabil să vă faceţi singur/ singură manichiura. • Purtaţi mănuşi când spălaţi
vasele, când lucraţi în grădină sau când faceţi curăţenie. • Întrebaţi asistenta medicală ce
produse puteţi folosi pentru a vă proteja unghiile.

EDEME
CE DETERMINĂ APARIŢIA EDEMELOR? • Edemele pot apărea secundar chimioterapiei.
De asemenea, unele forme de cancere, modificările hormonale asociate acestora sau alte
probleme de sănătate (cardiace, renale etc.) pot duce la apariţia edemelor. ESTE
IMPORTANT SĂ SPUNEŢI MEDICULUI DVS. DACĂ APAR MODIFICĂRI: • Edeme la
nivelul feţei, mâinilor, braţelor, sau picioarelor • Umflarea abdomenului • Greutate în
respiraţie • Bătăi cardiace neregulate sau “în plus” • Câştig în greutate într-un interval scurt de
timp • Dificultate la urinat (urinaţi mai puţin sau chiar deloc) PENTRU A EVITA APARIŢIA
EDEMELOR URMAŢI CÂTEVA SFATURI: • Purtaţi haine şi încălţăminte confortabilă (să
nu vă strângă) • Când staţi în pat/ în fotoliu, ţineţi picioarele ridicate pe câteva perne/ pe un
scăunel • Încercaţi să nu staţi prea mult în picioare/ să nu mergeţi prea mult odată • Cântăriţi-
vă de fiecare dată în acelaşi moment al zilei; anunţaţi medicul dacă observaţi că aţi câştigat în
greutate într-un interval scurt de timp • Încercaţi să mâncaţi cât mai nesărat • Evitaţi să
mâncaţi şuncă, cipsuri, supe la plic; acestea au, de obicei, multă sare

1. Jordan MA, Wilson L. Microtubules as a target for anticancer drugs. Nat Rev
Cancer. 2004;4(4):253–265. [PubMed] [Google Scholar]
2. Schiff PB, Fant J, Horwitz SB. Promotion of Microtubule Assembly Invitro by
Taxol. Nature. 1979;277(5698):665–667. [PubMed] [Google Scholar]
3. Wani MC, Taylor HL, Wall ME, Coggan P, McPhail AT. Plant antitumor agents. VI. The
isolation and structure of taxol, a novel antileukemic and antitumor agent from Taxus
brevifolia . J. Am. Chem. Soc. 1971:932325–932327. [PubMed] [Google Scholar]

4. Cragg GM, Kingston DGI, Newman DJ. Anticancer agents from natural products. CRC
Presss; 2011.[Google Scholar]

1. Susser WS, Whitaker-Worth DL, Grant-Kels JM. Mucocutaneous reactions to

chemotherapy. J Am Acad Dermatol 1999; 40:367.
2. Asnis LA, Gaspari AA. Cutaneous reactions to recombinant cytokine therapy. J Am
Acad Dermatol 1995; 33:393.
3. Remlinger KA. Cutaneous reactions to chemotherapy drugs: the art of consultation.
Arch Dermatol 2003; 139:77.
4. Payne AS, James WD, Weiss RB. Dermatologic toxicity of chemotherapeutic agents.
Semin Oncol 2006; 33:86.
5. Reyes-Habito CM, Roh EK. Cutaneous reactions to chemotherapeutic drugs and
targeted therapies for cancer: part I. Conventional chemotherapeutic drugs. J Am
Acad Dermatol 2014; 71:203.e1.
6. Shi VJ, Levy LL, Choi JN. Cutaneous manifestations of nontargeted and targeted
chemotherapies. Semin Oncol 2016; 43:419.