Student: NUME: PRENUME:

Facultatea de muzică, Specializarea: Pedagogie muzicală

1. Conflictul: O studentă se hotărăște în ultimul an de facultate că ar dori de fapt să meargă pe o

altă ramură al aceluiași domeniu, iar după ce își face destul curaj si pentru că nu se putea transfera
la o altă facultate, aceasta aplică la o altă universitate, într-un alt oraș, unde îi place mai mult.
Unul dintre profesorii acesteia, află mai târziu de acțiunile studentei de la alți profesori si se supără
foarte tare pe aceasta deoarece este una dintre cei mai talentați studenți si nu va mai putea participa
la toate cursurile si evenimentele facultății din această cauză. Profesorul și-ar fi dorit ca aceasta
să-i spună si lui situația înainte și să o convingă să aștepte să termine si ultimul an de facultate
înainte de a aplica la următoarea.

a. cauze:
- profesorul nu a aflat de înscrierea la cea de a doua facultate de la studentă
- aceasta nu a mai putut face prezență maximă deoarece are 2 facultăți la zi
- profesorul ar fi vrut ca studenta să discute și cu el înainte de a se înscrie la facultate deoarece ea
este una dintre studenții buni ai facultății
b. simptome:
-profesorul s-a supărat pe studentă
-acesta nu vrea să-i asculte argumentele
-este mult mai dur cu ea, nu o primește la examene și o lasă cu restanțe
d. Consecințe ale ambelor părți implicate:
- profesorul riscă sa-si piardă unul dintre cei mai buni studenti
- acesta pune un zid între el și studenta, iar astfel aceștia nu vor putea relaționa eficient în timpul
cursurilor
-studenta se simte neînțeleasă și dezamăgită din cauza reacțiilor profesorului - aceasta nu mai
merge la cursurile profesorului cu interes si plăcere
- din cauza criticilor și neînțelegerilor, a faptului că argumentele ei nu sunt ascultate, studenta se
gândește chiar să renunțe complet la prima facultate.
e. Strategie de soluționare din perspectiva situației:

- Pentru a soluționa problema, studenta se hotărăște să facă un efort și să termine prima facultate.
Aceasta încearcă, deși trebuie sa participe la cursurile a două facultăți, să facă cât mai multe
prezențe la cursruile profesorului respectiv pentru a ameliora situația. Ea merge mereu foarte bine
pregătită pentru a îi demonstra profesorului că deși a ales să își urmeze pasiunea, poate face față
cerințelor ambelor facultăți și că este într-adevăr o studentă talentată si foarte bună.
- Profesorul observă eforturile studentei și deși este dezamăgit și supărat deoarece aceasta nu i-a
spus chiar ea ce urmează să facă, încearcă să înțeleagă și punctul ei de vedere și o va trece la
examenele din sesiunea de restanțe ca aceasta să poată termina cu bine facultatea.

2.

ESEU ARGUMENTATIV

În opinia mea, această afirmație: „managementul corect al timpului, comportamentul asertiv

şi buna gestionare a propriei dezvoltări constituie factori efiecienți de prevenire și combatere a
stresului” are rolul de a ajuta o persoană să își organizeze viața în așa fel încât să își rezolve toate
sarcinile și problemele fără a avea de suferit, evitând simptomele stresului. Stresul este răspunsul
corpului nostru la pericolele din mediul înconjurător, în cazul nostru, cauzele pot fi: multitudinea
de sarcini care par să ne copleșească, emoțiile, presiunea timpului, ș.a. Simptomele diferă de la o
persoană la alta și pot fi de ordin comportamental (insomnii, apetit scăzut sau foarte crescut, grad
scăzut de comunicativitate, procrastinarea sarcinilor), emoțional (anxietate și agitație, copleșire,
depresie, iritabilitate), mental (pesimism, griji, dezorganizare, lapsusuri, incapabilitate de
concentrare) sau fizic (oboseală constantă, dureri de cap, transpirație excesivă, ritm cardiac
crescut, erupții pe piele).
În primul rând, în această afirmație se spune că pentru a nu se ajunge la stres sau pentru a-l
combate trebuie să ne organizăm mai bine timpul. Timpul este extrem de important și orice am
face avem nevoie de el, nu putem să-l cumpărăm sau să-l mărim și putem avea succes doar prin
utilizarea lui corectă și eficientă. Se spune că trebuie să ne facem timp pentru: a munci, este prețul
succesului; a gândi, este sursa puterii; a te juca, este secretul tinereții purure; a citi, e izvorul
înțelepciunii; prieteni, este calea fericirii; iubire, este plăcerea vieții; a râde, este muzica sufletului.
Întrebarea este: Cum să ne facem timp pentru toate și să avem și succes?
Un important pas pentru a gestiona timpul corect este să ne stabilim obiective clare și precise,
dar fără alte activități care ne pot irosi timpul. Al doilea pas este să ne motivăm cu recompensa pe
care o s-o primim după îndeplinirea sarcinilor. Totuși, nu trebuie să ne supraîncărcăm, dacă facem
prea multe lucruri deodată (chiar și lucruri simple) putem să ne facem rău, să reușim doar să
contribuim la scăderea productivității. Managementul timpului ne ajută să: ne atingem scopurile,
prioritizăm, avem o vedere ansamblu a sarcinilor noastre, comunicăm mai bine, avem echilibru în
viață și să facem față schimbărilor produse.
Trebuie să avem grijă la ce factori ne pot distrage și face foarte rău, ca: telefonul, internetul,
televizorul, vizitatori care stau prea mult, procrastinarea. Metodele de eficientizare a timpului sunt:
organizarea, prioritizarea și planificarea. Regulile de aur ale managementului timpului sunt
stabilizarea unei rutine zilnice și lucrurile să fie făcute pe rând, punându-le pe foaie. Trebuie să ne
fixăm cu claritate ce avem de făcut (lunar, săptămânal și zilnic, liste cu idealul și realul timp scurs)
și să ne oferim un premiu pentru ce am realizat.
 În al doilea rând, în această afirmație se spune să avem un comportament asertiv pentru
prevenirea și combaterea stresului. Asertivitatea este o tehnică cunoscută pentru așa ceva și
reprezintă: puterea de a spune nu, solicitarea favorurilor și formularea de cereri, a-ţi exprima
opiniile și sentimente pozitive sau negative fără agresivitate şi, dacă este necesar, de a le reexprima
până te asiguri că au fost cunoscute, ascultate, inițierea, continuarea și încheierea de noi
conversații, de a nu ezita să recunoşti dechis ce poţi şi ce nu poţi învăţa, realiza şi care ar putea fi
consecinţele presiunilor unor cerinţe pe care nu le poţi îndeplini, etc. Pentru a avea un
comportament asertiv trebuie: să te exprimi clar și precis, să eviți să fii sarcastic, să faci
generalizări, să pui etichete, să ai un comportament agresiv, să ai reacții impulsive, să faci
presupuneri, să monopolizezi discuția. Este necesară distincţia dintre comportamentul asertiv şi
cel agresiv. Acesta din urmă conţine elemente emoţionale, dorinţa de a domina în vreme ce
comportamentul asertiv implică: acțiune calmă, control emoțional, respectarea intereselor şi
sentimentelor celorlalţi şi imprimarea unei atmosfere de cooperare în care nici o parte nu încearcă
să domine.
Expresiile verbale ale limbajului asertiv pot fi însoțite de semnale nonverbale care ajută la
transmiterea mai ușoară a mesajului. Expresiile faciale relaxate și deschise, contactul vizual,
poziția corpului dreaptă și relaxată, tonul vocii, gestica și un zâmbet când este nevoie ne pot asigura
succesul unei counicări. Comunicarea și comportamentul asertiv ajută la creșterea încrederii,
stimei de sine și aduc respect pentru ceilalți și din partea celorlalți.
În ultimul rând, în afirmație se spune să avem o bună gestionare a propriei dezvoltări. Trebuie
să ne cunoaștem aptitudinile,este necesar să avem deprindere de a ne autoevalua periodic și ne
raportăm propriile cunoştinţe, abilităţi şi trăsături de personalitate la socilitările generale şi
concrete ale statutului sau rolului îndeplinit. De aceeatrebuie să ne dezvoltăm capacitatea de a ne
conduce, organiza propria învățare prin conştientizarea stilului de învăţare, prin utilizarea
dominantelor acestuia şi a resurselor lui în favoarea dezvoltării lui “ a şti” în pas cu cerinţele; să
ne dezvoltăm capacitatea de a ne conduce perfecţionarea abilităţilor şi nuanţarea manifestărilor
trăsăturilor de personalitate în situaţii diverse (de fapt nuanţarea stilului managerial). Un bun
manager îşi cunoaşte stilul dominant, ştie să-şi fructifice punctele forte şi să diminueze efectele
punctelor slabe ale acestui stil şi, mai ales, poate aborda stilul “tranziţional” acela adaptat la
situaţie, uneori acţionând, dacă este cazul chiar într-o manieră contrară stilului managerial
dominant.
În concluzie, afirmația „managementul corect al timpului, comportamentul asertiv şi buna
gestionare a propriei dezvoltări constituie factori efiecienți de prevenire și combatere a stresului”
ne vine în ajutor cu ce pași și cu ce factori eficienți (comportamentul, gestionarea timpului și a
dezvoltării personale) trebuie să parcurgem pentru a avea o viață organizată, ideală cu reușite pe
toate planurile, cu succes în obținerea a tot ce ne dorim în mod plăcut, fără a suferi de simptomele
stresului care pot dăuna extrem de mult, iar persoanele care nu țin cont de acești factori riscă să nu
își îndeaplinească visele și să aibă dezamăgiri, gânduri pesimiste și chiar renunțarea la viață. Dacă
respectăm și reușim să îi parcurgem putem să ne bucurăm de reușite și de plăcerile vieții și să avem
timp pentru tot ce ne dorim, să avem o viață frumoasă așa cum merităm după toată munca depusă.