Amariei Ionela, PCP, an 2

Eficiența modelului TTM în cazul dependenței de alcool

În ciuda creșterii interesului asupra teoriilor stadiale ale conduitei sănătoase, exită în continuare
o confuzie în ceea ce privește validitatea acestora având în vedere trăsăturile lor: definirea
stadiilor, ordonarea lor, caracteristici comune intra și interstadiale. Cu ajutorul teoriilor stadiale,
cu precădere în domeniul prevenției și al dependenței, cercetarea de față își propune analizarea
validității Modelului transteoretic al schimbării comportamentului (Prochaska, 1977, apud.
Weinstein, N; Rothman, A., Sutton, S., 1998) în cazul dependenței de alcool, având în
vedere fazele ale alcoolismului (Jellinek, 1849): faza simtomatică, faza critică și faza cronică.

Teoriile stadiale sunt utilizate din ce în ce mai mult pentru a investiga comportamentele
preventive pentru sănătate. Acestea au fost aplicate adoptării comportamentelor preventive cu
scopul de a întrerupe comportamentele nesănătoase și utilizarea serviciilor medicale.

Ce înseamnă o teorie stadială a comportametului sănătos / conduitei sănătoase?

Multe dintre cele mai cunoscute teorii ale conduitei sănătoase (Fishbein & Ajzen, 1975 apud.
Weinstein, N; Rothman, A., Sutton, S., 1998), dintre teoriile comportamentului planificat
(Ajzen & Madden, 1986), modelul credințelor sănătoase (Janz & Becker, 1984 apud.
Weinstein, N; Rothman, A., Sutton, S., 1998), teoria motivației protectoare (Maddux &
Rogers, 1983 apud. Weinstein, N; Rothman, A., Sutton, S., 1998) și expectanța utilității teoriei
(Ronis, 1992 apud. Weinstein, N; Rothman, A., Sutton, S., 1998) pot fi numite teorii continui.
Ținta lor este de a identifica variabilele care influențează acțiunea (cum ar fi perceperea
riscului și eficacitatea prevenției) și îmbinarea lor într-o ecuație de predicție. Atunci când se
aplică unui singur individ, valoarea generată de ecuație indică probabilitatea ca acea persoană
să acționeze. Astfel, fiecare persoană este plasată pe un continuum al probabilității de acțiune.
Deoarece fiecare teorie are o singură ecuație de predicție, se așteaptă ca modul în care
combinarea variabilelor va influența acțiunea să fie la fel pentru toți.

1. Clasificarea sistemelor de definire a stadiilor

Fiecare teorie stadială necesită un set de reguli atribuit fiecărui individ dintr-un număr limitat
de categorii. Ca și consecință a acestui fapt, membrii unui anumit stadiu împărtășesc în mod
automat caracteristicile care definesc acel stadiu. Asta nu înseamnă că membrii unui stadiu

1
Amariei Ionela, PCP, an 2

sunt identici chiar dacă au unele caracteristici comune, având în vedere că există o
dicontinuitate între o etapa și următoarea. Stadiile sunt constructe teoretice. Se poate defini un
prototip pentru fiecare stadiu, dar doar câțiva oameni vor corespunde întru totul acestuia.
Așadar, stadiile comportamentului sănătos includ în categoriile lor mici diferențe între
oamenii din același stadiu și diferențe mari între oamenii din diferite stadii.

2. O ordonare a etapelor / stadiilor

Nevoia de a avea o succesiune de etape nu implică faptul că progresul este fie inevitabil, fie
ireversibil, așa cum Banduta, în 1995, a afirmat. Așadar, schimbarea comportamentală este
diferită de dezvoltarea biologică. Mai mult, datorită flexibilității comportamentului uman,
oamenii nu trebuie să petreacă un anumit timp în fiecare stadiu. Dacă sunt prezenți toți
factorii care-l determină pe om să acționeze, acesta poate trece de toate stadiile în doar câteva
momente. De asemenea, dacă o componentă esențială lipsește, acesta poate ca niciodată să nu
reușească să își depășească stadiul curent.

Mai degrabă decât asemenătoare cu stadiile dezvoltării biologice, stadiile

comportamentului sănătos se aseamănă cu cele specifice construirii unei case. Mai întâi
oamenii decid că au nevoie de o casă nouă. Apoi aceștea caută o casă care să corespundă
nevoilor lor. Odată ce ei găsesc o astfel de casă, ei negociază cu proprietarul asupra prețului și
a condițiilor de vânzare. În continuare, aceștia aplică pentru un credit ipotecar. În final,
vânzarea este completă iar ei s-au ales cu o casă nouă. Achiziționarea unei case nu este un
produs ci un proces. În momente diferite prioritare sunt probleme diferite iar la orice punct
procesul poate fi oprit, inversat sau chiar abandonat. Precum cumpărarea unei case, oamenii
pot trece prin anumite etape ale comportamentului sănătos de mai multe ori înainte de a reuși
în atingerea punctului final. Încercarea de a utiliza o singură ecuație la exemplul procesului de
cumpărare a unei case, ar putea distorsiona în mod inevitabil complexitatea problemei în
cauză.

Stadiile comportamentului sănătos seamănă cu stadiile cumpărării unei case sub alt
aspect. Deși poate exista o singură cale ce predomină, sunt cazuri în care sunt poibile și alte
căi de acțiune. La fel ca atunci când se moștenește o casă, ocolind toate etapele descrise mai
sus, așa se poate găsi și o rută ocolitoare în cazul unui comportament sănătos. Încercarea unei
femei de a se lăsa de fumat poate fi provocată de interzicerea fumatului la muncă și să nu aibă
cu nimic de a face cu considerațiile sănătoase. Dacă există mai multe căi de acțiune și doar
câțiva oameni urmează succesiunea stadiilor unei anume teorii, teoria nu mai este în acest caz

2
Amariei Ionela, PCP, an 2

prea folositoare. Dacă majoritatea oamenilor urmează o anumită ordine, teoria poate fi
considerată exactă și utilă chiar dacă și pe alte căi acțiunea este posibilă.

3. Bariere (granițe) comune cu care se confruntă oamenii din cadrul aceluiași stadiu

Principalele obiective ale cercetării comportamentului de păstrare a sănătății sunt acelea de a

înțelege și a influența comportamentul. Ideile privitoare la stadii vor fi utile în atingerea
acestora dacă oamenii aflați într-un anumit stadiu întâlnesc același tip de probleme înainte de
a trece la următorul pas. Atunci, a treia cerință a teoriei stadiale a comportamentului sănătos
este aceea că oamenii care sunt puși în fața unor bariere similare ei pot fi ajutați prin
intervenții asemănătoare.

4. Bariere (granițe) diferite cu care se confuntă oamenii din stadii diferite

În cazul în care factorii care au produs mișcarea spre acțiune au fost aceiași, indiferent de
stadiul în care se află persoana, aceeași întervenție poate fi folosită pentru toată lumea.
Conceptul de stadiu ar fi de prisos; un model continuum ar fi mai adecvat.

Pentru a justifica numirea comportamentului sănătos un proces stadial, unele bariere

trebuie să fie mai importate decât altele în anumite stadii. Cunoașterea riscului personal,
pentru început, ar putea fi necesar înainte ca oamenii să acționeze, în timp ce formarea poate
fi necesară înainte ca oamenii să ia această decizie.

Alți factori ar putea facilita progresul privitor la stadii. De exemplu, cunoscând oamenii care
au adoptat o precauție pot fi încurajați spre acțiune, indiferent de stadiul lor.

Cu toate că stadiile descrise de o teorie pot fi aplicate la o variată gamă de comportamente,

factorii specifici responsabili de tranzițiile dintre stadiile adiacente variază probabil de la un
comportament sănătos la altul. Factorii care-i ajută pe oameni să piardă în greutate, de
exemplu, pot fi diferiți față de factorii care-i determină pe oameni să folosească prezervativul.
Un model care descrie o anumită secvență a stadiilor în procesul de schimbare poate fi corect
chiar dacă nu a identificat barierele dintre stadii. Cu toate acestea, nu există o cale pentru a
afla dacă modelul este corect fără a testa predicția sa pentru un comportament concret; pentru
a face asta, trebuie să descrie barierele dintre stadiile acestui comportament.

3
Amariei Ionela, PCP, an 2

6. Diferențele dintre teoriile continui și teoriile stadiale

Dată fiind prevalența metodelor lineare în analiza datelor, nu este surprinzător faptul că
modelele lineare domină teoriile continui ale comportamentului sănătos. Totuși se pune
întrebarea dacă modelele liniare sunt capabile să surprindă procesele complexe care însoțesc
deciziile de a se angaja în comportamente sănătoase (McGuire, 1973 apud. Weinstein, N;
Rothman, A., Sutton, S., 1998).

Modelele stadiale actuale ale comportamentului sănătos

Pentru a testa validitatea modeelor stadiale, este util să înțelegem cum s-au formulat asemenea
modele. Mai multe teorii stadiale au apărut în literatura de specialitate. Unele subliniază o
problemă particulară sau un comportament (Catania, Kegeles și Coates, 1990)sau amânarea
îngrijirii medicale (Andersen, Cacioppo și Roberts, 1995; Safer, Tharps, Jackson și Leventhal,
1979 apud. Weinstein, N; Rothman, A., Sutton, S., 1998), în timp ce altele oferă un cadru
teoretic care poate fi aplicat la o gamă variată de comportamente sănătoase, cum ar fi modelul
transteoretic (Prochaska, DiClemente și Norcross, 1992 apud. Weinstein, N; Rothman, A.,
Sutton, S., 1998), abordarea acțiunii sănătoase (Schwarzer, 1992 apud. Weinstein, N;
Rothman, A., Sutton, S., 1998) și modelul procesului de adoptare a prevenirii (Weinstein și
Sandman, 1992 apud. Weinstein, N; Rothman, A., Sutton, S., 1998). Aceste modele prezintă
importante diferențe, ele disting între trei tipuri de oameni: cei care nu s-au decis încă să își
schimbe comportamentul, cei care au decis să își schimbe comportamentul și cei care și-l
schimbă deja.
Modelul transteoretic al schimbării comportamentului
TTM este în mod evident cel mai utilizat model stadial din psihologia sănătății. Dezvoltat
inițial pentru a examina întreruperea fumatului și recuperarea în psihoterapie, cadrul său
teoretic a fost aplicat la o gamă largă de comportamente.
TTM separă comportamentul schimbat în cinci stadii discrete care sunt definite în
termeni de comportamentul trecut al persoanei si planurile sale viitoare de acțiune. Pentru a
înțelege aceste stadii, se dă ca exemplu problema întreruperii fumatului. În pasul inițial,
precontemplarea, un fumător nu arată niciun semn că ar dori să se lase de fumat în viitorul
apropiat, comportament tipic pentru următoarele șase luni. Un fumător care se gândește să
renunțe la țigări în aceste șase luni (dar nu are plănuit să renunțe la ele în următoarea lună) a
trecut la stadiul de contemplare. Pregătirea indică faptul că fumătorul intenționează să
inițieze acțiunea în următoarea lună și, mai mult decât atât, acesta raportează cel puțin un eșec
în încercarea de a se lăsa de țigări din ultimul an. Acțiunea implică cu succes modificarea

4
Amariei Ionela, PCP, an 2

comportamentului pentru o perioadă de timp cuprinsă între o și și șase zile. După șase luni,
unii spun că au ajuns la menținere / întreținere. Cu toate că progresul este în primul rând
orientat către înainte și secvențial, regresia într-un stadiu anterior poate avea loc. Mai multe
încercări și recidive pot produce o progresie de tip spirală (Prochaska, DiClemente, si
Norcross, 1992 apud. Weinstein, N; Rothman, A., Sutton, S., 1998).
De obicei investigatorii atribuie oamenilor stadiile în funcție de răspunsurile lor la
întrebări referitoare la comportamentul lor inițial și intențiile comportamentale actuale. Astfel,
s-au desemnat cinci stadii a fi exclusiv mutuale, punctele utilizate pentru a distinge între
categorii fiind într-o oarecare măsură arbitrare. Orice schimbare în aceste puncte ar modifica
distribuția oamenilor în stadii.
În plus față de specificarea unei scheme de clasificare, teoriile stadiale încearcă să
identifice factorii care determină dacă oamenii schimbă etapele. TTM include o mulțime de
factori despre care se crede că ar facilita mișcarea / schimbarea în cadrul celor cinci stadii. De
exemplu, 10 procese ale schimbării au fost identificate să reprezinte strategiile cognitive și
comportamentale pe care oamenii le utilizează în timp ce încearcă să îîși schimbe
comportamentul (Prochaska, Velicer, DiClemente, si Fava, 1988). Cu toate acestea,
cercetările indică faptul că oamenii din diferite stadii utilizează diferite tehnici și raportează
diferite credințe privitoare la comportament (Prochaska, DiClemente, Velicer, Ginpil, si
Norcross, 1985 apud. Weinstein, N; Rothman, A., Sutton, S., 1998), strategiile specifice și
credințele care îi determină să avanseze de la un stadiu la altul nu pot fi întru totul identificate.

Alcoolismul, denumit și etilism, este o intoxicație alcoolică cronică, o stare patologică

determinată de consumul excesiv de alcool. Alcoolismul este definit ca „forma de folosire a
bauturilor alcoolice care cauzeaza un prejudiciu individului, societatii sau amandurora”,
avand drept criterii de diferentiere doi factori comuni tuturor varietatilor sale si anume
„interdependenta” si „alterarile patologice” ce decurg din acestea.

Termenul alcoolism a fost folosit pentru prima oară de către medicul suedez Magnus
Huss în 1849. În secolul 19 și la începutul secolului 20 pentru dependența de alcool se folosea
doar termenul dipsomanie.

Alcoolismul este manifestarea, conștientă sau nu, prin care individul caută satisfacerea nevoii
de a consuma alcool, indiferent de mijloace sau consecințe, pentru evitarea sevrajului sau a
stărilor psihice neplăcute. Consumul de alcool este determinat atât de dependența fizică, cât și
dependența psihică.

5
Amariei Ionela, PCP, an 2

Consumul necontrolat de alcool are repercusiuni asupra sănătății și poziției sociale ale celui
care bea. La fel ca și alte dependențe, alcoolismul este privit ca o boală tratabilă.

Dependența de alcool include patru simptome:

 nevoia incontrolabilă de a consuma alcool

 pierderea controlului - incapacitatea de a se limita la un singur pahar de băutură la o
ocazie deosebită
 dependența psihică - simptome provocate de abținerea de la alcool, ca de exemplu amețeli,
greață, anxietate, tremurături și transpirație abundentă
 toleranța - nevoia de a crește cantitatea de alcool consumată pentru a-i simți efectele

Alcoolismul este o boală, nu un viciu. Este o boală progresivă, fizică, mentală și spirituală,
incurabilă, marcată de obsesia de a bea, în ciuda răului fizic produs de consumul de alcool.
Este o boală a negării, în care bolnavul declară cu convingere "Eu nu sunt alcoolic!"- în ciuda
tuturor evidențelor.

Intoxicația cronică, voluntară, prin consumarea repetată și uneori masivă de băuturi

alcoolice reprezintă un flagel social (o adevărată "pandemie toxică"), etanolul fiind inclus în
categoria "drogurilor sociale"

Profesorul american Elvin Morton Jellinek a realizat o clasificare a formelor de alcoolism:

 Alcoolismul alfa (faza prealcoolică) cu o durată care se întinde de la câteva luni până la
câțiva ani. Inițial alcoolul este consumat ocazional iar ulterior constant în scopul
ameliorării unui conflict intrapsihic sau a efectului anxiolitic. Nu se ajunge la dependența
fizică.
 Alcoolism beta. Consumul abuziv de alcool este datorat obiceiurilor socioculturare.
Datorită abuzului pot apărea complicații medicale diverse.
 Alcoolism gamma. Se constată pierderea controlului asupra cantității consumate, creșterea
interesului pentru procurarea alcoolului concomitent cu scăderea interesului general și
neglijarea îndatoririlor sociale și familiale (psihopatizare). Se identifică în mod constant
un tablou clinic de sevraj după 3-7 zile ce denotă instalarea dependenței fizice.
 Alcoolism delta. Se caracterizează prin perioade de intoxicație prelungite ce favorizează
degradarea treptată a personalității, scăderea abilităților noetice până la apariția demenței
și a psihozelor alcoolice. Dependența fizică este foarte intensă, nepermițând suprimarea
consumului nici pentru 1-2 zile.

6
Amariei Ionela, PCP, an 2

 Alcoolism epsilon (dipsomania). Se caracterizează prin consum de alcool periodic în

cantități exagerate timp de câteva zile. Are un debut și un final brusc, cu intervale libere
de chiar luni de zile. Poate apărea în contextul unei patologii afective bipolare, al unei
turburări de somn asociate cu tulburări medicale/psihiatrice, tulburările de somn asociate
cu tulburări mentale, tulburări de personalitate sau în epilepsie. Dipsomania este
considerată forma cea mai gravă a alcoolismului.

La întreruperea consumului, se instalează sevrajul etanolic, care poate fi clasificat în 4

categorii, în funcție de severitatea simptomelor și momentul apariției lor:

1. Sevrajul etanolic minor (tremor) care apare în 6-12 ore de la ultima băutură și care se
manifestă prin tremor, anxietate, grețuri, vărsături și insomnie.

2. Sevrajul etanolic major (halucinații) care apare în 10-72 ore de la ultima băutură și care se
manifestă prin halucinații tactile, auditive și vizuale, tremor al întregului corp, vărsături,
diaforeză și hipertensiune. Prezența halucinațiilor este un factor predictor de apariție a
Delirium tremens.

3. Convulsiile care apar în 6-48 ore la pacienți care în mod normal nu au convulsii, prezinta
EEG normal și care se caracterizează prin crize tonico-clonice generalizate cu perioadă
postictus scurtă. Aproximativ 40% din pacienții cu sevraj etanolic au crize izolate, doar 3%
din pacienți evolează spre status epilepticus. Circa 33% din pacientii cu sevraj și convulsii
evolează spre Delirium tremens.

4. Delirium tremens (DT) este cea mai severă complicație a sevrajului etanolic și se manifestă
în general la 48-96 ore de la întreruperea consumului de alcool. Majoritatea semnelor clinice
care apar în DT sunt similare celor din sevrajul necomplicat, dar diferă ca severitate: tremor,
instabilitate vegetativă (hipertensiune și tahicardie), agitație psihomotorie, stare confuzională,
halucinații, febră.
Alcoolismul este un tip de dependență la fel ca și cea de droguri. Nu este atât fizică cât
și mentală. Alcoolismul este împărțit în 2 categorii: dependența și abuz. Oamenii care sunt
dependenți de alcool petrec o mare parte din timp cu consumul de alcool și obținerea acestuia.
Dependența fizică implică: o nevoie de cantități tot mai mari de alcool pentru a se îmbăta sau
pentru a atinge efectul dorit (tolerantă), urmările fiind boli legate de alcool, probleme de

7
Amariei Ionela, PCP, an 2

memorie, după ce au băut cantități mari. Apar simptomele de sevraj când consumul de alcool
este stopat.
Nu există nici o cauza cunoscută comună a alcoolismului. Cu toate acestea, mai mulți factori
pot jucă un rol important în dezvoltarea să. O persoană care are o mamă alcoolică este mult
mai probabil să devină alcoolică spre deosebire de o persoană în a cărei familii nu se consumă
alcool. Cercetarea sugerează că anumite gene pot crește riscul de alcoolism, dar care gene sau
modul în care lucrează nu este cunoscut.
Factorii psihologici pot include: o nevoie de ajutor, anxietate, conflicte în relații, depresie,
stimă de șine scăzută. Factorii sociali includ: ușurință de a obține alcool, acceptarea socială a
consumului de alcool, stil de viață stresant.

Cei cu risc de a dezvolta includ: bărbații care au 15 sau reprize de consum alcool pe
săptămână, femeile care beau de 12 sau mai multe ori pe săptămână, oricine consuma 5 sau
mai multe băuturi ocazional, cel puțin o dată pe săptămână.
Teste pentru abuzul de alcool includ: nivelul de alcool din sânge - alcoolemia - (acest lucru
poate spune dacă cineva a consumat recent alcool, dar nu confirmă neapărat alcoolism),
hemograma completă, teste de acid folic, teste ale funcției hepatice, teste serice de magneziu,
totalul de proteine și de acid uric.
Deoarece mulți oameni refuză să creadă că consumul lor este scăpat de sub control, încercarea
moderării pot fi deseori o modalitate eficientă de a rezolvă problemă. Dacă se reușește,
problema este rezolvată. Dacă nu, persoana este de obicei gata să încerce abstinență. Trei pași
generali sunt implicați în tratament o dată ce tulburarea a fost diagnosticată: intervenție,
detoxifiere și reabilitare.
Alcoolismul afectează sistemul nervos central precum un medicament depresiv. Acest
lucru duce la o scădere în activitate, anxietate, inhibiții și tensiune.
Chiar și câteva pahare pot schimba abilitățile motorii, comportamentul și capacitatea de a
gândi clar. Alcoolul poate afecta concentrarea și judecata. Consumul excesiv de alcool poate
duce la o intoxicație a organismului.
Unele simptome ale alcoolismului includ: durere abdominală, confuzie, episoade de violență,
ostilitate, lipsa de contol asupra alcoolului, imposibilitatea de a elimina sau de a reduce
cantitatea de alcool din consum, găsirea diverselor scuze pentru a bea, greață, vărsături,
nevoia de a consuma alcool în fiecare zi în mod regulat, neglijența de a mânca, amorțeala și

8
Amariei Ionela, PCP, an 2

furnicături, aspect fizic neîngrijit, comportament secretos pentru a ascunde consumul de

alcool, tremurături dimineața.
Eliminarea alcoolului duce la simptomele următoare: confuzie, anxietate, moarte, creșterea
tensiuni arteriale, pierderea poftei de mâncare, greață și vărsături, psihoză, creșterea
temperaturii, ritm cardiac rapid, agitație sau nervozitate, convulsii și tremur.

Studiul prezent

Participanți

Studiul de față își propune analiza validității Modelului transteoretic al schimbării

comportamentului (Prochaska, 1977) în cazul dependenței de alcool. Participanții au fost 332
de pacienți și foști pacienți ai clinicii de Dezalcolizare din cadrul Spitalului clinic de Psihiatrie
Iași. Eșantionul a fost unul de conveniență, participanții cu domiciuliul în raza județului Iași și
a căror date indicau o oarecare recuperare fiind contactați telefonic.

Ipoteze

Ipotezele studiului sunt în număr de două: stadiile propuse de Prochaska se regăsesc și în

cazul dependenței de alcool, există diferențele inter-stadiale în ceea ce privește auto-
eficacitatea și perceperea cosecințelor negative în cazul subiecților aflați în diferite stadii. În
plus, un alt obiectiv a fost acela de realiza o predicție longitudinală a schimbării stadiului sau
identificarea probabilității de a învinge dependența, în funcție de stadiu.

Variabile

Variabilele studiului sunt: faza alcoolismului (Alcoolism beta, Alcoolism gamma, Alcoolism
delta, Alcoolism epsilon (dipsomania)) și stadiul schimbării comportamentului
(precontemplarea, stadiul de contemplare, pregătirea, acțiunea, menținere), credințe negative
ale alcoolismului (slabe, moderate, puternice) și auto-eficiența (slabă, moderată,, puternică).

Procedura

Pentru a testa prima ipoteză a studiului, adică stadiile propuse de Prochaska se regăsesc și în
cazul dependenței de alcool, participanții au compltat un chestionar (Anexa 1), după care au
fost intervievați (interviu semi-structurat) pentru a completa sau clarifica datele obținute. În

9
Amariei Ionela, PCP, an 2

urma analizei datelor s-au extras secvențele / stadiile prin care aceștia au trecut din momentul
în care au început să consume alcool, până în momentul de față.

În cazul celei de-a doua ipoteze, pentru a vedea dacă există diferențele inter-stadiale în ceea
ce privește auto-eficacitatea și perceperea cosecințelor negative în cazul subiecților aflați în
diferite stadii, s-a analizat legătura între fiecare stadiu al alcoolismului și credințele negative
ale alcoolismului pe de o parte, iar pe de altă parte s-a analizat relația dintre fiecare stadiu al
alcoolismului și auto-eficacitatea.

Pentru al doilea obiectiv al cercetării, acela de a realiza o predicție longitudinală a schimbării

stadiului s-a încercat identificarea probabilității de a învinge dependența, în funcție de stadiu.

Rezultate și discuții

Se așteaptă ca rezultatele să confirme validitatea Modelului transteoretic al schimbării

comportamentului (Prochaska, 1977) în cazul dependenței de alcool prin prisma
caracteristicilor sale: : stadii delimitate, ordonate,cu caracteristici comune intrastadial și
diferite interstadial.

Cu ajutorul analizei factoriale se vor delimita stadiile schimbării comportamentului în cazul

dependenței de alcool iar apoi se va stabili dacă acestea corespund modelului propus de
Prochaska în 1977 (Modelul transteoretic al schimbării comportamentului). Astfel se va
confirma sau infirma prima ipoteză, aceea că stadiile propuse de Prochaska se regăsesc și în
cazul dependenței de alcool.

Pentru a testa ipoteza a doua, anume aceea că există diferențele inter-stadiale în ceea ce
privește auto-eficacitatea și perceperea cosecințelor negative în cazul subiecților aflați în
diferite stadii, se va examina corelația dintre fiecare stadiu al alcoolismului și credințele
negative ale alcoolismului și apoi relația sa cu auto-eficiența pe de o parte, iar pe de altă parte
se va analiza relația dintre fiecare stadiu al schimbării comportamentului propus de
Prochaska, care se regăsește în cazul dependenței de alcool și credințele negative ale
alcoolismului, iar mai apoi relația sa cu auto-eficacitatea (corelația Pearson).

În cazul celui de-al doilea obiectiv al cercetării, și anume identificarea probabilității de a

depăși dependența în funcție de stadiul schimbării comportamentale (coform lui Prochaska,
1977) și în funcție de stadiul de alcoolism, se utilizează Predicția multiplă, având ca factori

10
Amariei Ionela, PCP, an 2

stadiul schimbării comportamentului și stadiul alcoolismului iar drept criteriu depășirea

independenței.

Limite

Printre limitele studiului, se numără următoarele: numărul mic de participanți, selecția

participanților (eșantion de conveniență), utilizarea unui design transversal în locul unuia
longitudinal.

Bibliografie

 Biberi, I.(1966), Alcoolismul, Editura Medicala, Bucuresti

 Boişteanu, P. (2000), Alcoolism şi comportament, Editura Moldova, Iaşi

 Ioan, C.B., Consumul de droguri şi toxicomania, Editura Junimea, Iaşi

 Jellinek, E. M., The disease concept of alcoholism, Hillhouse Press, New York

 Porot, A., Porot, M. (1999), Toxicomaniile, Editura Stiinţifică, Bucureşti

 Prochaska, J. O., Redding, C. A., & Velicer, W. E (1994). The transtheoretical model
of change and HIV prevention: A review. Health Education Quarterly, 21, 471-521.
 Sutton, S. R. (1996). Can "stages of change" provide guidance in the treatment of
addictions? A critical examination of Prochaska and DiClemente's model. In G.
Edwards & C. Dare (Eds.), Psychotherapy, psychological treatments and the
addictions (pp. 189-205). Cambridge, England: Cambridge University Press.
 Weinstein, N; Rothman, A., Sutton, S. (1998), Stage Theories of Health Behavior:
Conceptual and Methodological Issues, Health Psychology, Vol. 17, No. 3, 290-299

11
Amariei Ionela, PCP, an 2

Responsabilitatea - arma mea secretă

Proiect de intervenție

I. Argument

Alcoolismul, notiune introdusa in literatura medicala de catre MagnusHuss in 1849,

este considerata o boala cu evolutie cronica, consecinta aingestiei de alcool etilic,
caracterizata prin toleranta si dependenta fizica, precum si prin modificari patologice ale
diferitelor organe, cu tendinta la progresivitate in conditiile continuarii consumului de etanol.
Spre deosebirede alcoolismul acut care poate evolua de la simpla impregnatie alcoolica pana
la betie, cu remiterea fara urmari a manifestarilor odata cu eliminareatoxicului, alcoolismul
cronic este consecinta unor tulburari metabolicecomplexe si manifesta dupa o perioada
indelungata de consum etanolic, subforma unor complicatii majore din partea diferitelor
organe. Alcooliculuicronic ii este specifica pierderea controlului fata de ingestia de etanol,
ceeace are ca rezultat in timp, incapacitatea acestuia de a rezista tentatiei de a bea, existenta si
desfasurarea activitatii sale habituale depinzand direct deingestia de etanol. Incidenta
alcoolismului e strans legata de productia si consumul bauturilor alcoolice care, sub forma
de vin, bere sau spirtoase suntconsumate in proportii diferite de la o tara la alta sau in
cadrul aceleiasi taricu repercusiuni majore de ordin social si economic. Studii statistice
efectuate din ratiuni economice sau de alt ordin, releva o crestere permanenta a productiei si
respectiv penetratiei alcoolului in randul populatiei, cu tendinta si la modificarea structurii
consumului. Numai in ultimele doua decenii consumul de bauturi alcoolice a inregistrat in
tarile europene o crestere cu 48% pana la 337% (O.M.S. , 1980) cu depasirea chiar a valorii
de 500% la anumite sortimente de spirtoase. Daca aceste tari continua sa detina primul loc in
productia si consumul de bere (peste 51%),se inregistreaza in schimb o extindere a acestui
consum si in tari din Africa,Oceania si Extremul Orient, in timp ce bauturile distilate au o
pondere din ce in ce mai mare in detrimentul celor obtinute prin fermentatie naturala.
Alcoolismul, diagnosticat ca atare sau sub forma complicatiilor medicale sau neoropshice ale
consumului abuziv de etanol, afecteazaindeosebi populatia adulta, cu un maxim intre 25 si
65 de ani, mortalitatea prin alcoolism fiind de 2-4 ori mai mare ca in populatia
generala(32/100.000 locuitori), iar durata de viata scurtata cu 8 – 12 ani la marii bautori.

12
Amariei Ionela, PCP, an 2

Riscul leziunilor cronice produse de etanol creste cu cantitatea sidurata consumului de alcool.
Un indicator al raspandirii acestui flagel il poate constitui morbiditatea si mortalitatea prin
ciroza hepatica (ca in tabelulde mai jos), cca. 2/3 din decesele alcoolicilor datorandu-se
acesteia. Desi exista o preponderenta masculina (5/1) se asista in prezent la o crestere
acazurilor de alcoolism la femei, concomitent cu coborarea limitei de varsta(cca. 10% din
tineri ) si la aparitia sa la copii, iar la adolescentii bautori se profileaza tendinta stergerii
diferentei dintre sexe.

Prin urmare consumul de alcool, în cantități mari și cu o frecvență sporită conduce către
dependență, fapt care generează o serie de modificări organice dar și anorganice, modificări
care alterează buna funcționare a organismului. Este afectată viața personală, familială,
socială, laborală, ajungându-se la boli grave și, în cele din urmă, la moarte. De exemplu, în
Franța, numărul de decese atribuite consumului de alcool se situează între 35 000 și 45 000 pe
an, adică aaproximativ 10% din ansamblul deceselor. În cazul persoanelor spitalizate, într-o zi
oarecare, consumul excesiv se întâlnește la aproximativ jumătate dintre bărbații cu vârste între
35 și 54 de ani și la o femeie cu vârsta între 35 și 54 de ani din cinci.

II. Identificarea problemei sau a necesității

Un studiu al Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica scoate la iveala
ca romanii se numara printre cei mai mari consumatori de alcool ai Europei. Conform
studiului, citat de Washington Post, romanii se situeaza pe locul al treilea in topul consumului
de alcool pe cap de locuitor, cu 12,7 litri pe cap de locuitor adult intr-un an. Ne mai intrec
doar locuitorii Luxemburgului, cu 15,3 litri de alcool pe cap de locuitor, respectiv cei ai
Letoniei, cu 13,2 litri pe an pentru un adult.

Si in ceea ce priveste alcoolismul in randul adolescentilor, Romania se situeaza printre

primele locuri, 47% dintre baietii de 15 ani recunoscand ca au baut de cel putin doua ori in
viata. Doar 18% dintre adolescentele romance au recunoscut ca au consumat alcool de cel
putin doua ori pana la momentul intervievarii. Printre fruntasele clasamentului la consumul de
alcool in randul adolescentilor se numara Danemarca, Lituania si Letonia.

Consumul cu risc (consumator cu risc) corespunde oricărei conduite de alcoolizare

în care consumul este superior pragurilor definite de OMS și nu e încă asociat unei probleme

13
Amariei Ionela, PCP, an 2

oarecare de natură medicală, psihică sau socială, dar care le poate provoca pe termen scurt,
ling sau mediu.

Consumul nociv (consumator cu probleme) corespunde oricărei conduite de

alcoolizare caracterizate prin existența a cel puțin o problemă medicală, psihică sau socială
indusă de alcool, oricare ar estfi frecvența și nivelul de consum și absența dependenței de
alcool.

Consumul cu dependență (consumator dependent sau alcoolo-dependent)

corespunde oricărei conduite de alcoolizare caracterizate prin pierderea controlului asupra
consumului. Consumul cu dependență nu se definește, deci, nici în raport cu un prag sau cu o
frecvență a consumului, nici prin experiența unor prejudicii provocate care, totuși, sunt adesea
asociate acestuia.

III. Evaluarea problemei sau a necesității

Datele organizatiei sanatatii arata ca, in tara noastra, mai bine de doua milioane de
persoane consuma alcool in exces, astfel ca 70% din cazurile de violenta in familie si aproape
jumatate din cazurile de crima sunt cauzate de bautura peste masura.

Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, excesul de alcool omoara mai multi oameni decat
SIDA si tuberculoza la un loc: aproximativ 100 de romani mor anual, in medie, din cauza
bauturii.

Nu doar OMS atrage atentia asupra consumului ridicat de alcool din tara noastra, ci si
Ministerul Sanatatii, care a publicat la sfarsitul anului 2011 o serie de statistici potrivit carora
10% din romani beau alcool in mod regulat.

4. Resursele proiectului

Resurse umane (echipa de lucru)

Intervenția va fi efectuată de către masteranzii din anul II (10 psihologi), specializarea de

Psihologie Clinică și Psihoterapie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza Iași” sub
îndrumarea lect. dr. Daniela MUNTELE HENDREȘ.

14
Amariei Ionela, PCP, an 2

Resurse materiale, de timp și spațiu

Intervenția va avea loc în cadrul sălii de conferințe a Corpului R din cadrul Universității „Al.
I. Cuza” Iași.

Se vor utiliza video-proiectoare, monitoare, filme, cursuri, fișe de lucru, prezentări power-
point, pliante, markere, flipchart, creioane colorate etc.

Drept recompesă, la finalul programului, subiecții vor primi bilete la trei filme, la alegere, la
cinematograful Iulius Mall.

Durata proiectului va fi de 10 săptămâni (perioada 1 iulie 2013 – 30 septembrie 2013), câte o

ședință săptămânală cu o durată de 90 de minute cu pauză de 10 minute.

V. Selecția participanților

Populația țintă o reprezintă adolescenții cu vârtsa cuprinsă între 13 și 17 ani care au

consumat alcool de cel puțin două ori până în prezent.

Selecția participanților se realizează prin intermediul a mai mulor etape.

Etapa 1: se aleg în mod aleatoriu 5 licee din Iași.

Etapa 2: se distribuie un chetionar care vizează comportamentul trecut și

prezent al elevului în ceea ce privește consumul de alcool, efectele provocate
de alcool, dorința de a consuma alcool. Fiecare elev primește un cod, pe baza
acestora realizându-se selecția ulterioară.

Etapa 3: dintre cei care au obținut scoruri ridicate la aspectele vizate, se alege
în mod aleatoriu câte 2 elevi din fiecare clasă de a VI-a, a VII-a, a VIII-a, a IX-
a și a X-a, unul din aceștia va face parte din grupul experimental iar al doilea
din grupul de control.

15
Amariei Ionela, PCP, an 2

Etapa 4: grupul experimental va fi împărțit în grupuri de participanți în funcție

de vârstă și de stadiul schimbării în care se află. Se vor organiza grupuri de
câte 6 persoane.

VI. Finalitățile proiectului

Scopul programului

Scopul acestui proiect este sa ofere modele de combatere a fenomenului "cronicizat" al

alcoolismului în rândul adolescenților, descoperirea cauzelor ce il determina, consitituirea
unei imagini de sine pozitiva, dezvoltarea capacitatii de apreciere si utilizare a potentialului
propriu al adolescenților.

Obiectivele urmărite sunt:

 Identificarea stadiului schimbării al participantului;
 Stabilirea avantajelor și dezavantajelor ale consumului de alcool;
 Identificarea istoricului consumului de alcool;
 Identificarea factorilor cauzali și de menținere a consumului de alcool;
 Exersarea unor strategii de coping specifice situațiilor care generează consumul
de alcool;
 Însuşirea modalităţilor de prevenire a reacţiilor defensive în comunicare;
învăţarea unor strategii de a rezista la presiunea grupului.
 Dezvoltarea asertivitatii;
 Optimizarea auto-eficienței și a stimei de sine;

Strategii de intervenţie:

 Chestionarul
 Anamneza
 Analiza funcțională a problemei
 Istoricul consumului de alcool
 Interviul moivațional / instrumente specifice convorbirii motivaționale
 Analiza funcțională a factorilor de risc
 Planul de urgență
16
Amariei Ionela, PCP, an 2

 Organizarea activităților benefice

 Afirmarea de sine
 Atelier pentru relaxare
 Jocul de rol

VII. Activități de prevenire și intervenție

Activitatea 1 - Stadiile schimbării (Formarea grupelor)

Obiectiv: Identificarea stadiului schimbării în vederea formării grupelor;

Îmbunătățirea imaginii de sine.
Materiale necesare: chestionare, foi albe, creioane colorate, carioci
Durata: 90 minute
Descriere: Subiecților le este prezentat teoria stadiilor a lui Proschaska și DiClemente
(DiClemente et al., 1999) și, cu ajutorul chestionarului și al interviului se va determina stadiul
în care se regăsește fiecare subiect pentru a forma grupele. Fiecare grup va primi un cod de
identificare stabilite aleatoriu (ex: C9 – grupa aflată în stadiul de precontemplare, B6 grupa
aflată în stadiul de contemplare, A7 grupa aflată în stadiul de determinare, D3 - grupa aflată în
stadiul de acțiune, E2 grupa aflată în stadiul de menținere - etc). cu toate că se formează
grupe în funcție de stadiu, activitățile întreprinse vor fi aceleași iar în urma acestora se vor
stabili diferențele cantitative și calitative ale rezultatelor subiecților.
În a doua parte a activității, după ce se consituie grupele, fiecare dintre acestea va merge în
sala destinată lor. Se realizează un joc de cunoaștere reciprocă: subiecții primesc ecusoane cu
numele lor. Pe o foaie de hârtie fiecare dintre ei vor trebui să scrie impresiile pozitive pe care
le are despre fiecare coleg de grupă în parte. Impresiile (anonime) vor fi înmânate persoanei
în cauză iar aceasta le va citi cu voce tare.

Activitatea 2 – Balanța decizională

Obiectiv: Conștientizarea dezavantajelor consumului de alcool

Materiale necesare: chestionare, foi albe, creioane colorate, carioci
Durata: 90 minute

17
Amariei Ionela, PCP, an 2

Descriere: Se cere subiecților să stabilească lista avantajelor și a incovenientelor pe care le

întrevede menținerea sau încetarea consumului de alcool. această comparație se realizează pe
termen scurt și pe termen lung. Balanța decizională permite pacienților o situație completă a
situației lor, le permite să proiecteze această situație într-un proiect apropiat sau îndepărtat și
favorizează dorința de a întrerupe consumul.
În echipe de câte 3 se negociază care dintre aceste dezavantaje sunt cele care îi amenință în
prezent, care le amenință viitorul apropiat și care sunt nocive pentru viitorul îndepărtat.
Dezavantajele se pun în balanță cu avantajele.
Fiecare echipă alege un reprezentant care va prezenta colegilor dezavantajele găsite de ei.
La finalul activității fiecare participant va completa un chestionar, raportându-se la credințele
și atitudinile pe care le are în momentul de față.

Activitatea 3 – Avocatul diavolului

Obiectiv: Conștientizarea dezavantajelor consumului de alcool

Materiale necesare: chestionare, foi albe, creioane colorate, carioci
Durata: 90 minute
Descriere: Moderatorul prezintă incovenientele de a nu consuma alcool pentru a-i incita pe
participanți să spună care sunt avantajele. Participanții își afirmă poziția și percepe
incovenientele sau avantajele poziției alternative. Această metodă insistă asupra efectelor
pozitive ale consumului de alcool. Ea evită tendința de a dori să convingă și riscul de a
provoca rezistența participanților.
În a doua parte a activității, se propune un joc de creștere a auto-eficienței și a stimei de sine.
Fiecare participant va scrie 3 calități și cum au ajuns să dobândească aceste caracteristici.
Apoi ei vor scrie 3 aspecte ae personalității lor pe care vor să le îmbunătățească apoi pașii pe
care i-ar putea parcurge pentru a ajunge la rezultatul corect.
Participanții completează chestionarul credințelor și atitudinilor vis-a-vis de consumul de
alcool.

Activitățile 4, 5 – Cercul vicios al alcoolismului

Obiectiv: Conștientizarea cercului vicios al consumului de alcool

Materiale necesare: chestionare, foi albe, creioane colorate, carioci
Durata: 90 minute

18
Amariei Ionela, PCP, an 2

Descriere: Fiecare echipă a câte 3 participanți primește câte un studiu de caz al unei persoane
dependente de alcool: drumul parcurs de la primul pahar până la dependență, precum și
activitățile zilnice ale acestor persoane, degradarea funcționalității fizice, psihice, sociale.
Aceștia vor realiza caracterizarea persoanei, așa cum reiese din studiul de caz, vor identifica
factorii declanșatori, predispozanți și de menținere și vor identifica cercul vicios al
consumului de alcool. Schemele realizate vor fi dezbătute frontal, cu toți participanții din
grupă.

Activitățile 6, 7 – Situații de risc

Obiectiv: Analiza funcțională a situațiilor de risc
Materiale necesare: chestionare, foi albe, creioane colorate, carioci
Durata: 90 minute
Descriere: Se stabilește, individual, o listă cu situațiile de risc de consumul de alcool. Aceste
situații sunt clasificate de la cele care prezintă riscul cel mai înalt până la cele cu riscul cel
mai scăzut. Apoi se realizează analiza funcțională:
Situație → cogniții → consecințe → emoții →comportament

Activitățile 8, 9 – Controlul gândurilor negative

Obiectiv: Identificarea și controlarea gțndurilor negative

Materiale necesare: chestionare, foi albe, creioane colorate, carioci
Durata: 90 minute
Descriere: Gândurile negative antrenează sentimente negative care, la rândul lor, antrenează
un comportament destructiv. Identificarea acestor gânduri permite înlocuirea lor cu gânduri
alternative și dezvoltarea unui comportament adecvat, pentru a evita consumul mare de
alcool.
Așadar, pentru fiecare situație identificată în activitățile anterioare, se va realiza restructurarea
cognitivă a subiecților cu privire la gândurile asociate cu consumul de alcool. De asemenea se
vor învăța tehnici de relaxare, de distragere a atenției, acestea fiind exersate în perechi.
Se va completa chestionarul credințelor și atitudinilor vis-a-vis de consumul de alcool.

Activitatea 10 – Încheierea programului

Obiectiv: Evaluarea eficienței programului

19
Amariei Ionela, PCP, an 2

Materiale necesare: chestionare, foi albe, creioane colorate, carioci

Durata: 90 minute
Descriere: Se va realiza o trecere în revistă a tuturor activităților, a avantajelor și a limitelor
intervenției. Fiecare participant, pe lângă chestionarul credințelor și atitudinilor vor completa
și o scală referitoare la eficacitatea programului precum și impresiile pe care le au în urma
participării în cadrul activităților de grup. Participanții, în echipe a câte trei, vor realiza un
colaj, un desen, o poveste etc. ilustrativă pentru tema programului „Responsabilitatea - arma
mea secretă”
Vor primi recompensele (biletele la film).

VIII. Cronograma activităților

Săptămâna I II III IV V VI VII VIII IX X

Activitatea
1. Stadiile schimbării *
(Formarea grupelor)
2. Balanța decizională *

3. Avocatul diavolului *
4. Cercul vicios al *
alcoolismului
5. Cercul vicios al *
alcoolismului
6. Situații de risc *
7. Situații de risc *
8. Controlul gândurilor *
negative
9. Controlul gândurilor *
negative
10. Încheierea *
programului

20
Amariei Ionela, PCP, an 2

IX. Înregistrarea datelor

Se va creea o bază de date SPSS în care fiecare participant din cadrul fiecărei grupe va primi
un cod. Se va înregistra încă la începutul intervenției stadiul de schimbare al fiecărui
participant, precum și stadiul alcoolismului în care se află. Pe parcursul programului se vor
înregistra credințele și atitudinile participanților în aceeași bază de date, precum și eficiența
percepută a programului. Chestionarul administrat în cele 9 din 10 săptămâni se va administra
și la 2 săptămâni, 2 luni, 6 luni și un an de la sfârșitul intervenției iar informațiile vor face
parte din aceeași bază de date.

X. Criterii și indicatori
Rezultatele programului de intervenție va fi pusă în legătură cu eficiența acestuia, iar
drept criterii obiective (cu indicatorii corespunzători) ar mai putea fi:
Prezența participanților la activitățile întreprinse (participarea la minim 8 din 10
ședințe);
Implicarea în sarcinile propuse (implicarea în cel puțin 6 din cele 10 sarcini)
Realizarea unui progres în ceea ce privește diminuarea consumului de alcool
(realizarea unui progres semnificati statistic)
Modificarea credințelor negative referitoare la propria persoană (identificarea
calităților și a potențialului propriu)

XI. Evaluarea programului (pre-evaluare, evaluare pe parcurs și evaluare

finala)
Pre-evaluarea presupune stabilirea stadiului schimbării ce caracterizează fiecare
participant și se realizează cu ajutorul chestionarului și a interviului semi-structurat.
Evaluarea pe parcurs se realizează cu ajutorul chestionarului de credințe și atitudini pe care
subiecții îl completează la sfârșitul fiecărei activități, în acest fel identificându-se măsura în
care intervenția influențează schimbarea.
În cadrul evaluării finale se va stabili grupul de subiecți asupra cărora intervenția a avut
rezultate semnificative (pozitive și negative) și se va realiza interpretarea rezultatelor în
vederea identificării factorilor care au condus către acestea. De asemenea, se va analiza
stabilitatea rezultatelor în timp prin evaluarea credințelor, a atitudinilor dar și a

21
Amariei Ionela, PCP, an 2

comportamentelor în ceea ce privește consumul de alcool la un interval de 2 săptămâni, 2 luni,

6 luni și un an.
Se vor realiza comparații între subiecții aflați în stadii diferite ale schimbării pentru a
observa asupra cărui grup această intervenție va avea rezultatele cele mai bune.

XII. Bibliografie

Fontaine, O., Fontaine, P. (2008), Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă,

editura Polirom, Iași

Rodriguez-Martin, J., Canadas, I., Garcia del Castillo, J., A., Mira, J., (2008)
Programas de intervencion social, Ed. Barcelona: Anthropos

 Sutton, S. R. (1996). Can "stages of change" provide guidance in the treatment of

addictions? A critical examination of Prochaska and DiClemente's model. In G.
Edwards & C. Dare (Eds.), Psychotherapy, psychological treatments and the
addictions (pp. 189-205). Cambridge, England: Cambridge University Press.

 Weinstein, N; Rothman, A., Sutton, S. (1998), Stage Theories of Health Behavior:

Conceptual and Methodological Issues, Health Psychology, Vol. 17, No. 3, 290-299

22