Sunteți pe pagina 1din 9

DATA: 17.03.

2015
EDUCATOARE: Lare Claudia
PROPUNATOARE: Buzea Claudia
GRADINITA: Nr.7
GRUPA: mijlocie
DOMENIUL: D.L.C.- Educarea limbajului
FORMA DE REALIZARE: Lectura educatoarei
TIPUL ACTIVITATII: Activitate de predare-invatare
TEMA ANUALA: ,,Cum este , a fost sau va fi pe acest pamant”
TEMA SAPTAMANALA: ,,Lumea mereu in miscare”
TEMA PROIECT: ,,Calator in univers”
OBIECTIV CADRU:
- dezvoltarea memoriei voluntare si a atentiei;

OBIECTIVE DE REFERINTA:

-dezvoltarea capacitatii de a se concentra si a asculta cu atentie o poveste;


-formarea capacitatii de a aprecia faptele bune si de a dezaproba faptele
rele;
-consolidarea deprinderii de a se exprima corect in propozitii si fraze;

OBIECTIVE OPERATIONALE:
a)cognitive:
-sa redea titlul si autorul povestii;
-sa redea personajele din poveste;
-sa povesteasca desfasurarea evenimentelor in succesiunea intamplarilor,
pe baza unor ilustratii;
b)afective
- sa doreasca sa fie apreciati;
- sa colaboreze cu colegii de grup;

METODE SI PROCEDEE:
- explicatia;
- povestirea;

1
- conversatia;
- exercitiul;

MATERIAL DIDACTIC:
- imagini reprezentand momentele principale din poveste;

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
- Programa activitatilor instructiv-educative in gradinita de copii-
Bucuresti 2005;
- Metode interactive de grup - ghid metodic, Editura Arves
- Metodica activitatilor de educarea limbajului in invatamantul
prescolar, Editura Humanitas.

DURATA: 20-25 minute

DESFASURAREA ACTIVITATII

2
Evenimentul Continutul stiintific Strategii Evaluare
didactic didactice
1. Momentul -aranjarea scăunelelor în semicerc -observarea
organizatoric -pregătirea materialelor în câmpul vizual al comportamentului
copiilor ; copiilor;
-controlul ţinutei copiilor; -se evaluează
spiritul organi-
zatoric
2. Captarea Atentia si interesul copiilor vor fi captate cu -conversatia;
atentiei o ghicitoare:”Lacoma si galagioasa/Topaie -explicatia; -observarea
pe langa casa”(Vrabiuta) si cu discutii comportamentului
privind ingrijirea pasarilor care raman la noi copiilor;
in anotimpul iarna:sa le construi casute in
copaci ,sa le dam de mancare,sa le primim
in casa la caldura etc.
3. Anuntarea • Anunt titlul povestii si autorul ei. - stimularea
temei si a •Se enumera obiectivele pe intelesul copiilor -expunerea verbala
si se face motivarea activitatii.
obiectivelor
4. Dirijarea •Voi reda cat mai expresiv continutul
invatarii povestii. Textul povestii va fi expus -povestirea
urmarindu-se succesiunea momentelor -conversatia
principale. Concomitent cu povestirea, se -explicatia
vor prezenta imagini sugestive din poveste
si se vor explica cuvintele
necunoscute:organizatoare,jerpelita,modesta
,sansa.
6.Retentia Copiii trebuie sa spuna titlul si autorul -analiza
cunostintelor povestii , care este personajul principal,daca -conversatia; raspunsurilor
le-a placut purtarea lui si sa motiveze -exercitiul copiilor;
raspunsurile. Vor fi numite si personajele
care nu le-au placut, ,motivandu-se
raspunsul.
- Vor povesti pe scurt succesiunea
intamplarilor.
7.Evaluarea -reluarea obiectivelor; -conversatia; -apreciere verbala
-le ofer aprecieri asupra rezultatelor obtinute -observarea
pe parcursul activitatii. comportamentului

-Le ofer stimulate copiilor ce au participat


8.Incheierea active la desfasurarea lectiei. -conversatia
activitatii

Anexa 1

Steluţa modestă, poveste de Cristina Preda

3
Ne uităm pe cer şi vedem stelele. Nişte simple punctuleţe strălucitoare. Dar cine îşi
închipuie că în spatele acelor punctuleţe există o lume, o lume ca a noastră în care se
întâmplă şi bune şi rele. Cine îşi închipuie că steluţele sunt nişte fiinţe care suferă şi se
bucură ca şi noi? Nimeni.

Era odată un sătuc foarte îndepărtat şi sărăcăcios unde locuiau mii de steluţe. Dacă te
duceai acolo ai fi putut spune că e neîncăpător, dar prin strălucirea sufletului steluţelor
întotdeauna se facea loc pentru un semen sărac. În această lume trăia o steluţa visătoare, o
steluţă talentată, însă fără prea multe şanse să se afirme. Se numea Steluţa Modestă şi
locuia împreună cu mama ei, Steluţa Minunată într-o căsuţă dărăpănată, la marginea
oraşului. Mama ei, vindea tablouri în oraş, sperănd să strângă bani să o poată ajuta pe
fetiţa ei, care îşi dorea din răsputeri să câştige concursul “Cea mai frumoasă stea”. Cine s-
ar fi gândit că, deşi stăteau în capitală, în marea capitală Steluţa de Mare, nu existau şanse
să participe la concurs?

Într-o dimineaţă, mama ei stătea la tarabă, cănd doamnă steluţă elegantă se opri şi
murmură:

-Ce tablouri frumoase! Sunt pictate de dumneavoastră? întrebă steluţa elegantă.


-Da, eu le-am pictat! recunoscu Steluţa Minunată modestă.
-Aş vrea să cumpăr unul! Cât costă?
-Cât puteţi dumneavoastră să îmi daţi! spuse Steluţa Minunată.

Atunci steluţa elegantă se minună. Lacrimile au început să îi curgă şi impresionată de


modestia acesteia, i-a dat Steluţei doi arginţi.

-Mai pot face ceva pentru tine, steluţă dragă? Eu sunt organizatoarea concursului “Cea
mai frumoasă steluţă”. Nu ai vreo fiică, care vrea să participe la acest concurs? intrebă
aceasta ştergându-şi lacrimile.
-Fiica mea îşi doreşte să participe la acest concurs, dar acest concurs necesită multe
cheltuieli! zise aceasta.
-O voi înscrie şi va ieşi pe locul întâi! exclamă aceasta bucurându-se că o putea ajuta.
-Vă mulţumesc, nici nu am cuvinte! spuse emotionată Steluţa Minunată.
-Eu vă mulţumesc pentru acest tablou! Aveţi aici notată adresa unde mă puteţi găsi! îi
spuse ospitalieră steluţa elegantă.

“Ce frumos din partea steluţelor bogate când dăruiesc din bogaţia lor săracilor” gândi
bucuroasă Steluţa Minunată.

Abia aştepta să ajungă acasă să îi spună fiicei ei despre concurs. Când ajunse, Steluţa
Modestă o aştepta cu masa pregătită, pentru că ştia că vine frântă de oboseală.

-Cum a fost ziua ta de muncă, mami? întrebă aceasta.


-Nu o sa îţi vină să crezi! Azi la tarabă a venit chiar organizatoarea concursului “Cea mai
frumoasă stea” şi mi-a oferit posibilitatea să fii în concurs, ba chiar să iei premiul întâi! se
entuziasmă mama.

4
-Mă bucur foarte mult, dar nu am dat nici o probă! Cum iau premiul întăi dacă nu am
demonstrat nimic? zise Steluţa Modestă mirată.
-Ei, la asta nu m-am gândit! se ruşină Steluţa Minunată, bucurându-se totodată de cinstea
şi dreptatea pe care o avea fiica ei în suflet.
-Eu nu vreau să particip aşa, chiar dacă asta îmi doresc cel mai mult! Nu am defilat pe
podium, nu am zâmbit, nu am făcut jonglerii, nimic! se plânse aceasta.

A doua zi, îmbrăcată cu cele mai frumoase haine se duse sfioasă cu mama ei de mână, la
acea adresă sperând să îşi împlinească visul. O clădire mare, maiestoasă, pe lângă care a
trecut de multe ori tristă, deznădăjduită, neaşteptându-se vreodată să intre. Deschise uşa
şi rămase cu gura deschisă. Un podium mare şi împodobit, o lustră albastră şi mai mare,
le luau ochii.

-Îţi place, draga mea? zise emoţionată mama, văzându-şi fiica atât de fericită.
-Foarte mult, o să fie frumos! spuse aceasta neîncăpând în piele de fericire.
-Să îţi iasă din cap că nu eşti aici pe merit! Am găsit un mod de aţi arăta talentul, care
trebuia să iasă de mult timp la iveală! zise Steluţa Minunată, încurajând-o.

Atunci, ieşi steluţa elegantă din birou, uimită de vizita celor două:

-Tu trebuie să fii steluţa pictoriţă! Ţi-am promis că anul acesta fiica ta va ieşi pe locul
întăi, m-ai impresionat foarte mult! zise aceasta.
-Bună ziua! Vă mulţumesc mult pentru ofertă, dar aş vrea ca acest premiu să fie pe merit!
Nu vreau să slabesc şansele celorlalte concurente! spuse Steluţa Modestă înţeleaptă.

Steluţa elegantă se uită mirată la ea şi spuse:

-Ce copil aveţi! E foarte cinstită şi dreaptă! Atunci va fi cum spui tu, scumpo! zise
aceasta. Mă gândisem la un mod mai uşor de a obţine premiul.

Steluţa Modestă urcă pe podium, urmărită îndeaproape de trei steluţe morăcănoase şi


începu să facă jonglerii şi să zâmbească.

-E într-adevăr talentată! şuşoti o steluţă din juriu.


-Da, ştie să ţină un public în picioare, iar dacă va avea o rochie frumoasă totul se poate
rezolva! spuseră celelalte două.

Steluţa Modestă făcu un spectacol de excepţie. Îmbrăcată atât de modest şi cu


posibilităţi atât de limitate a reuşit să impresioneze juriul.

-Eşti admisă, draga mea! spuseră cele trei morăcănoase acum molipsite de voia bună a
Steluţei Modeste.
-Vă mulţumesc! spuse Steluţa emoţionată, alergând în braţele mamei sale.

Până la urmă Steluţa Modestă a demonstrat că a intrat pe merit în concurs, să vedem


acum ce premiu o aştepta.

5
Cât timp Steluţa Minunată punea la punct ultimele detalii cu steluţa elegantă pentru
concurs, Steluţa Modestă s-a dus să se împrietenească cu celelalte concurente. Bătu
frumos la uşa vestiarului şi intră.

-Priviţi fetelor cine e aici, concurenta favorizată! zise o steluţa îngâmfată.


-Ţie chiar nu îţi este ruşine? Noi am dat probe, ne-am spetit muncind, avem rochii
frumoase şi vii tu şi intri direct, pentru că mama ta a pictat un amărât de tablou? întrebă o
altă steluţă.
-Dar, eu am dat probe şi de asta m-au ales! încercă în zadar sa le explice steluţa.
-Chiar aşa, să presupunem că ai dat probe, cine crezi că o să te aleagă, dacă vei purta o
rochie la fel de jerpelită ca asta? râse una dintre steluţele îngâmfate şi turnă ciocolată
caldă pe rochia acesteia.

Steluţa Modesta începu să plângă şi fugi la mama ei. Se întreba ce făcuse rău, voia doar
să devină prietenă cu acele fete. Ca să vedeţi şi voi dragi copii cât de răi pot fi uneori
oamenii.

-Nu mai vreau să particip! ieşi tunând Steluţa Modestă.


-De ce? Ce s-a întămplat? întrebară uimite cele două steluţe.
-Nu mai vreau, nu mai îmi place concursul acesta! zise plângând Steluţa Modestă.
-Ce schimbare radicală! S-a întâmplat ceva? întrebă îngrijorată, Steluţa Minunată.
-Nu, pur şi simplu vreau acasă! zise Steluţa Modestă.
-Eforturile mele ca să ajungi aici s-au dus de râpă? Cum crezi că mai dau eu ochii cu
doamna aceasta când tu mă faci de râs şi te suceşti? ţipă Steluţa Minunată la fiica ei.
-Îmi pare rău, dragă doamnă! Sper să oferiţi şansa aceasta multor steluţe care într-adevăr
merită! La revedere! suspină Steluţa Modestă.

Mama sa, ruşinată şi supărată nevoie mare, o însoţi pe Steluţa Modestă spre casă, dar nu
scoase nici un sunet. Steluţa Modestă, supărată şi dezamăgită, aruncă rochia în cadă,
pregătindu-se să o spele, pentru ca mama ei să nu observe ciocolata caldă. Dar, stând în
pat a adormit şi a uitat de aceasta. Oare de ce a minţit ea pentru steluţele acelea
înfumurate şi nu le-a pârât? Simplu: pentru că în viziunea ei doar ele aveau şanse să
câştige. Aveau rochii frumoase şi erau superbe.

Necajită şi supărată, mama intră în baie. Când văzu rochia pătată îşi dădu seama că ceva
nu e în regulă. O luă, o spălă şi o puse la uscat. Era hotărâtă să vorbească cu fiica sa, să
vadă ce s-a întâmplat cu adevărat, pentru că nu se putea schimba atât de repede şi
eventual să îi facă o rochie în caz că se va răzgândi.

Steluţa Modestă dormea adânc în camera sa. Însă, când a vrut să se întoarcă pe o parte,
patul dispăruse. Deschise ochii disperată, căutându-şi pătuţul cald.

În loc de pătuţ, găsi o pătură de stele şi se sperie pentru că plutea.

“Unde sunt? ”gândi ea disperată.

Atunci o stea pâlpâindă se apropie de ea şi îi spuse:

6
-Nu te speria, sunt steaua ta norocoasă, Norotale! se prezentă aceasta.
-Wow, deci sunt adevărate vorbele cu stelele norocoase, nu? întrebă mirată Steluţa
Modestă.
-Da, draga mea Steluţă Modestă, sunt cât se poate de adevărate! murmură aceasta.
-Câte stele! se minună Steluţa Modestă.
-Foarte multe, dar vezi cât de puţine strălucesc? întrebă Norotale, înţeleaptă.
-Da, dar de ce? Ce s-a întâmplat? întrebă uimită, Steluţa Modestă.
-Stăpânii lor au avut o şansă să strălucească, să se afirme, dar i-au dat cu piciorul, aşa că
stelele lor norocoase şi-au pierdut strălucirea! zise tristă, Norotale.
-Îmi pare sincer rău! Ce pot face eu? întrebă Steluţa Modestă, încercând să ajute ca
întotdeauna.
-Să nu îţi pierzi şansa vieţii! Nu te gândeşti că dacă ai ajuns la acel concurs, e momentul
ca steluţa ta, adică eu, să strălucească? îi explică Norotale.
-Dar, ai văzut ce au spus steluţele acelea….
-Şi tu pentru steluţele acelea necioplite laşi şansa vieţii să treacă pe lângă tine şi mă laşi
pe mine fără lumină? întrebă Norotale, revoltată.
-Dar, ai văzut că nu am o rochie frumoasă, fă-mi tu rost de o rochie frumoasă şi am să
particip! spuse ţâfnoasă, Steluţa Modestă.
-Mama ta s-a apucat deja de una, du-te şi vorbeşte cu ea şi împăcaţi-vă, iar rochia ta
mereu va străluci. Şi ştii de ce? Pentru că zâmbetul tău străluceşte mai mult decât soarele!
îi explică Norotale.
-Ei bine, am să mă gândesc! hotărî Steluţa Modestă.

Deodată, se apropie de Norotale o steluţă posomorâtă, stinsă şi pricăjită.

-Mă scuzaţi că vă întrerup discuţia, tu eşti cumva Steluţa Modestă, steluţa căreia stăpâna
mea, i-a vărsat ciocolată caldă? întrebă steluţa necunoscută.
-Da, eu sunt. Ce s-a întâmplat? întrebă îngrijorată Steluţa Modestă.
-Vroiam să te sfătuiesc să participi la acel concurs. Chiar ai şanse, fără o rochie
sofisticată, pentru talentul şi zâmbetul tău. Vezi tu, stăpâna mea a participat la concursuri,
dar cu îngâmfarea ei a reuşit să îmi distrugă strălucirea! Dacă te hotărăşti să ne asculţi
sfatul şi să te duci, roag-o să fie mai modestă! spuse steluţa necunoscută.
-Desigur, îmi pare rău pentru tine, eşti o steluţă bună! zise Steluţa Modestă, mângâind-o.
-Ştii de la ce vine numele meu? întrebă deodată Norotale.
-Ştiu eu! răspunse steluţa necunoscută.
-Las-o pe ea! ţipă deodată Norotale.
-Hmm…Noroc şi………. tale…. nt? întrebă Steluţa Modestă.
-Exact! Pentru că tu se pare că le deţii pe amândouă! Acum trebuie să te las, draga mea.
Nu uita: profită de şansa ta! zise Norotale.

Steluţa Modestă se trezi în patul ei, dezorientată. Nu ştia dacă fusese un vis sau dacă
totul a fost real. Steluţa norocoasă? Să creadă sau să nu creadă?

Cert este că se duse la mama sa în cameră, pe care o găsi muncind la rochiţa galbenă, pe
care a facut-o din nişte materiale mai vechi.

-Îmi pare rău, mamă, nu ar fi trebuit să reacţionez aşa! spuse Steluţa Modestă.

7
Mai erau două zile până la concurs. Dis de dimineaţă, mama şi fiica se prezentară la
organizatoare şi o rugară să o introducă în concurs:

-Doamnă, eu nu mă joc aici! Vrea, nu vrea? Nu mai pot face nimic pentru dumneavoastră,
aici este un concurs serios! spuse organizatoarea.
-Atunci, de ce fiica mea nu este acceptată de concurente? Nu a ajuns aici pe merit?
răbufni Steluţa Minunată.
-Ba da, doamnă, dar…
-Nici un dar, vreau ca fiica mea să aibă şanse egale cu celelalte! Nu vreau să vă spun mai
multe! ţipa nervoasă, mama Steluţei.
-Bine, mâine, steluţo, să fii aici la prânz! Daca nu, ia-ţi adio de la concurs! se încruntă
organizatoarea.
-Vă mulţumesc, la revedere! murmură Steluţa Modestă.

Astfel pregătirile au început. Rochiţa îi venea superb Steluţei, iar zâmbetul ei o făcea o
rochie de nota zece. Mama o ajuta la dans, la jonglerii şi la prezentarea toaletei. Avea un
instructor de nota zece.

În ziua următoare, Steluţa noastră Modestă strălucea. Era mai frumoasă ca oricând.
Emoţionată şi totodată bucuroasă că steluţa ei va străluci, se duse cu Steluţa Minunată la
concurs. Concurentele ingâmfate îşi etalau rochile strălucitoare, ca de obicei, fără nici o
şansă de vindecare.

După minute în şir de aşteptări, juriul a decis:

-Şi câştigătoarea de anul acesta este…. Steluţa Modestă! răsună vocea juriului.

Steluţa abia îşi putea încăpea în piele de bucurie. Îi sări în braţe mamei şi îşi primi
bucuroasă buchetul de flori. Îngâmfatele lăsară garda mai jos şi în cele din urmă, veniră
să o felicite.

-Felicitări, draga mea, îmi pare rău că m-am purtat urât! zise steluţa care i-a vărsat
ciocolată odinioară. Atunci află că era Steluţa Zâmbitoare.
-Staţi liniştite, sunteţi iertate! Felicitări şi vouă că v-aţi învins fiţele! le zise Steluţa
Modestă.
-Şi ca să ma gândesc bine, chiar ar fi corect să îţi urmăm exemplul, recunoscu steluţa.

Atunci cele două steluţe norocoase coborâră strălucind.

-Bună ziua, steluţele mele câştigătoare: Steluţa Zâmbitoare şi Steluţa Modestă! spuseră
cele două steluţe norocoase.
-Cine sunt ele? întrebă uimită, Steluţa Zâmbitoare.
-Eu sunt Norotale, steluţa norocoasă a Steluţei Modeste, iar ea e Zâmby, steluţa ta
norocoasă! se prezentară cele două.
-Wow, nu ştiam că am o steluţă norocoasă! spuse Steluţa Zâmbitoare, uimită.
-Ai, iar astăzi ai facut-o să strălucească, fiindcă ţi-ai depăşit fiţele! îi mărturisi Zâmby,
care o îmbrăţişă cald.

8
-Felicitări, draga mea Steluţă Modestă, că nu ţi-ai ratat şansa vieţii! Mulţumesc că mi-ai
dat strălucirea, eu voi fi lângă tine, iar când vei privi cerul, steluţa strălucitoare voi fi eu!
zise Norotale.
-Deci avem două câştigătoare, nu este aşa? spuseră cele două steluţe.
-Da, îmbrătişare! ţipă Steluţa Modestă.
-Noi o sa trebuiască să plecăm, dar nu uitaţi! Dacă vi se oferă o şansă, să nu o rataţi,
pentru că aceea poate fi trimisă de noi, fiindcă ne pierdem strălucirea! ziseră cele două
steluţe norocoase, luându-şi rămas bun.
-La revedere, dragele noastre! Vă promitem că nu vom rata şansele vieţii! spuseră
acestea, imbrăţişându-se.

Steluţa Zâmbitoare le-a convins şi pe celelalte steluţe să îşi ceară scuze, iar Steluţa
Modestă a convins juriul să le acorde şi celorlalte premiul întâi.
Totul e bine când se termină cu bine, iar steluţele noastre au rămas prietene şi astăzi,
probabil.
Dragi copii, să nu uitaţi să profitaţi de şansele vieţii şi să ştiţi că fiecare dintre noi avem
o steluţă norocoasă care ne face cu mâna şi străluceşte mai puternic seara când ne uităm
pe cer! A, şi să nu uitaţi să priviţi cerul şi să o păstraţi în suflet pe Steluţa Modestă, pentru
că ea întotdeauna doreşte companie!