Confucianismul

Confucianismul este o tradiție care a generat o filozofie, un stil de viață, un mod de

guvernare, precum și o religie de orientare umanistă. În apărut în secolul 5 IEN în
timpul celor 100 de școli de gândire pe baza învățăturilor filozofului Kongzi (Confucius),
care au fost consemnate în scris câteva sute de ani mai târziu în textul Analectele. Ideile
sale au fost asimilate de Confucius pornind de la conceptele religioase și filozofice din
secolele anterioare, consemnate în cele 5 texte clasice chinezești.

Confucianismul a constituit baza examenelor imperiale prin care erau recutați

funcționarii statului. In secolul 10 a suferit o reformă, printr-o sinteză cu budismul și
daoismul, în urma căreia a rezultat neo-confucianismul, iar la începutul secolului 20 a
rezultat confucianismul modern, care a constituit o bază pentru ideologia Chinei
Populare. Etica muncii aduse de aceasta se presupune că a stat la baza creșterii
economice din Asia de Est.

Confucianismul pune emfaza pe importanța familiei (a dragostei filiale) și a armoniei

sociale, mai degrabă decât pe o sursă a valorilor spirituale din afara acestei lumi. Miezul
confucianismului este umanismul. Confucianismul transcende dihotomia dinte religie și
om, considerând că activitățile umane obișnuite sunt o expresie a sacrului, doarece
natura umană este înrădăcinată în Cer.

Valorile confucianismului sunt loialitatea și respectul. Respectul față de vârstnici,

respectul soției față de soț, al copiilor față de părinți, al angajatului față de superior.
Toate aceste sunt văzute ca o bază solidă pentru o bună guvernare.