Managementul în domeniul

kinetoterapiei.
Necesitatea kinetoterapiei
în societatea Românească.

Martin Domokos
 1. Tendinţe şi motivaţii în recuperarea
medicală mondială
• În Croaţia, specialitatea de Medicină Fizică şi Recuperare
a fost recunoscută din 1952, fiind inclusă atât în serviciile
de tip spital cât şi în unităţi ambulatorii.
• Când un pacient are nevoie de recuperare, iniţial acesta
este evaluat clinico-funcţional (dacă este indicat se
apelează la electrodiagnostic), organizându-se un
program complex ce include şi celelalte aspecte medicale;
în urma bilanţului se stabileşte programul fizic-kineto, un
specialist de recuperare având în echipă patru sau cinci
colaboratori (fizioterapeuţi şi kinetoterapeuţi).
• Echipa de recuperare învaţă pacientul să depăşească
fiecare etapă de recuperare, să se reintegreze în
activitatea cotidiană şi să prevină complicaţiile.
 POLONIA

• sunt dezvoltate centre de recuperare pe diferite

categorii de patologie (departamentul
posttraumatic de tip ortopedic sau neuro-
chirurgical, departament de recuperare a
mâinii, centre pentru terapia durerii), din echipa
de recuperare făcând parte specialistul de
recuperare, fizioterapeutul şi kinetoterapeutul,
asistentul de terapie ocupaţională, psihologul,
logopedul şi asistenta socială.
FINLANDA
• sunt servicii de tip ambulator, clinici de
recuperare şi structuri particulare de
fizioterapie. Fiecare pacient este analizat din
punct de vedere clinico-funcţional şi este
supus unui program adaptat de recuperare pe
termen mediu şi lung, în funcţie de patologie,
fie în centre medicale bugetare fie în sectoare
particulare. Din patologia locomotorie extrem
de frecvent se înregistrează probleme legate
de durereri cervicale şi lombare sau sechele
posttraumatice după traumatisme cervicale
prin accidente rutiere.
SPANIA
• toate spitalele publice generale prezintă serviciu
de recuperare sub îndrumarea unui grup de
specialişti de recuperare, programele
terapeutice prescrise executându-se de
asistenţii de fizioterapie şi terapie ocupaţională.
Unele cazuri se tratează în serviciul de spital,
asistenţa medicală de recuperare fiind platită
integral de Sistemul Naţional pentru Sănătate,
iar alte cazuri se tratează în clinici particulare,
plata fiind suportată de companii particulare de
asigurare.
 FRANȚA
• sectorul de recuperare medicală beneficiază de o
atenţie specială notându-se dezvoltarea diferitelor
sectoare de recuperare în centre înalt specializate,
cum este Centrul de Recuperare din Nancy,
adevarată staţie-pilot pentru diferitele categorii de
patologie (neurologie centrală şi periferică,
ortopedie, reumatologie, recuperarea mâinii),
precum şi un important centru de organizare a
programelor de recuperare pentru pacienţi cu
handicap. De menţionat că întreaga activitate a
Institutului de Recuperare se desfăşoară sub
patronatul Casei Regionale de Asigurări Medicale
din nord-estul Frantei (CRAM).
 ROMANIA
• beneficiul prezenţei factorilor naturali de cură (apele
minerale terapeutice, lacurile sărate sau termale, gazele
naturale terapeutice) s-a materializat în acumularea unei
bogate experienţe şi tradiţii în domeniul balnear care,
progresiv, şi-a extins activitatea pe diferite profile de
recuperare. Astfel, nu trebuie uitată activitatea sanatoriilor
de recuperare, profilate pe diferite patologii atât ale
adultului, cât şi ale copilului (exemple: cardiovascular -
Covasna, posttraumatic şi reumatismal - Clinica de
Recuperare Eforie Nord sau Sanatoriul Balnear
Techirghiol, Clinica de Recuperare Felix) sau a unor
secţiuni de recuperare din staţiunile balneare
(Călimăneşti, Olănesti, Herculane etc.).
ROMANIA

• Tot acest context impune un program

monitorizat eficient şi eficace, prin
triumviratul Ministerul Sănătăţii, Casa de
Asigurări de Sănătate şi Colegiul Medicilor
urmărindu-se concomitent atât aspectele
economico-financiare şi administrative (pe
plan local, la nivel judeţean), cât şi aplicarea
aspectelor metodologice în diferitele secţiuni
de recuperare (centralizarea datelor).
2. Tipuri de centre de recuperare

a) După tipul capitalului:

• Public;
• Privat.

b) După forma de organizare:

• Ambulatoriu;
• Staţionar.
 Ambulator:

a) cabinete medicale:
– independente (ex. S.C. Excentric
S.R.L.);
– în cadrul instituţiilor cu staţionare (ex.
Clinica de Balneofizioterapie)
b) cabinete de servicii conexe actului
medical
– cabinete individuale de KT şi FKT;
– ca persoană fizică autorizată.
Staţionare:

1. clinici de recuperare (Spitale de

recuperare, ex. Dezna);
2. secţii de recuperare pe lângă secţiile de
specialitate (ex. secţia de recuperare
Ortopedie, secţia de recuperare
Gataia);
3. sanatorii de recuperare pentru bolnavii
cronici şi cu sechele (ex. Gura Ocniţei -
pentru distrofii musculare);
Staţionare:

4) staţiuni balneoclimaterice:
a) staţiuni de interes general (Buziaş,
Sovata, Borsec, Vatra Dornei etc.);
b) staţiuni de interes local (Lacul
Sarat, Lipova, Ocnele Mari etc.);
c) localităţi cu izvoare minerale
(Biborţeni, Poiana Negri etc.)
reprezinta 60% din apele minerale
ale Europei.
3) Centre pentru persoane cu
handicap:

• centre de îngrijire şi asistenţă;

• centre de recuperare şi reabilitare;
• centre de pregătire pentru o viaţă
independentă;
• centre de zi;
• centre care acorda servicii de
îngrijire şi de asistenţă la domiciliu.
 După patologie

• cabinete de recuperare generale;

• cabinete de recuperare de
specialitate, după patologii (ex. –
recuperare ortopedie, traumatologie).