TERMENI MEDICALI *

 CENTRIOL, centrioli, s. m. (Biol.) Particulă componentă a centrozomului [Pr.: -tri-ol] –

Din fr. centriole.
 CENTROZÓM, centrozomi, s. m. Constituent citoplasmatic situat lângă nucleu, servind la
reproducerea indirectă a celulei. – Din fr.centrosome.
 CONTIGUU, -UĂ, contigui, -ue, adj. (Livr.) Care se leagă, se înrudește, se unește cu ceva,
care are elemente apropiate, comune cu altceva. [Pr.:-gu-u] –
Din fr. contigu, lat. contiguus.
 GLIAL, -Ă adj. Referitor la nevroglie. [Pron. gli-al. / < fr. glial].
 HIPER- Element prim de compunere savantă însemnând „peste”, „deasupra”, „în exces”.
[Var. iper-. / < fr. hyper-, cf. gr. hyper].
 HIPO - Element de compunere cu sensul „mai puțin, sub”, care servește la formarea unor
substantive și a unor adjective. – Din fr. hypo-.
 HIPOCAMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologia greacă, cu cap și corp de cal,
cu două picioare și cu coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Cal-de-mare. –
Din fr. hippocampe.
 MEDULAR, -Ă, medulari, -e, adj. Care aparține măduvei spinării sau măduvei osoase, care
se referă la măduva spinării sau la măduva osoasă ori are caracterele ei; care alcătuiește
măduva. ◊ Canal medular = canal în interiorul coloanei vertebrale, în care se află măduva
spinării; canal rahidian. – Din fr. médullaire.
 MIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) mușchi”, „muscular”.
[Pron. mi-o-, var. mi-. / < fr. myo-, it. mio-, cf. gr.mys, myos].
 NEURO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „nerv”, „nervos”, „(referitor la)
nervi, la sistemul nervos”. [Pron. ne-u-ro-, var.neur-, nevr-, nevro-. / < fr. neuro-, cf.
gr. neuron – nerv].
 NEVRAX s. n. (Anat.) Sistem nervos central. – Din fr. névraxe.
 NEVROGLIE s. f. Țesut conjunctiv situat între neuroni, cu rol de susținere mecanică, de
nutriție, de apărare și de înlăturare a celulelor nervoase moarte. – Din fr. névroglie.
 NUCLEOL, nucleoli, s. m. Corpuscul sferic constituit din proteine, enzime și acizi nucleici,
care se găsește în nucleul unei celule organice. [Pr.: -cle-ol] – Din fr. nucléole.
 PLASMĂ, (2) plasme, s. f. 1. Parte lichidă a sângelui sau a limfei formată din apă, săruri,
protide, lipide, glucide, anticorpi etc. 2. Substanță gazoasă puternic ionizată, ale cărei
proprietăți fizice sunt determinate de existența ionilor și a electronilor în stare liberă. –
Din fr. plasma.
 SPINAL, -Ă, spinali, -e, adj. Care aparține coloanei vertebrale sau spinării, privitor la coloana
vertebrală sau la spinare. – Din fr. spinal.
 VENTRÍCUL ~ă (~i, ~e) Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unui organ
(inimă, creier). [Sil. ven-tri-] /<fr. ventricule, lat.ventriculus
 VESTIBUL, (1) vestibuluri, (2) vestibule, s. n. 1. Antreu, intrare. 2. Prima cavitate a urechii
interne. [Acc. și: vestíbul] – Din fr. vestibule, lat. vestibulum.
 EPI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „deasupra”, „pe”. [< fr. épi-, it. epi-,
cf. gr. epi].
