Clopotul Libertății

Clopotul Libertăţii, în 2008

Clopotul Libertății (în engleză Liberty Bell) este unul dintre simbolurile de referință ale

independenței Statelor Unite. Aflat în Philadelphia, Pennsylvania, se crede că a fost tras
pentru a marca citirea în public a Declarației de Independență la 8 iulie 1776.
Clopotul a fost comandat la firma londoneză Lester and Pack (astăzi Whitechapel Bell
Foundry(d)) în 1752, și a fost gravat cu citatul (din Leviticul 25:10):
„Proclaim LIBERTY throughout all the land unto all the inhabitants thereof” — „Să
vestiți SLOBOZENIA în țară pentru toți locuitorii ei”.[a] El a crăpat prima oară când a fost
tras chiar după sosirea la Philadelphia, și a fost turnat din nou de localnicii John Pass și
John Stow, ale căror nume apar și ele inscripționate pe clopot. A rămas amplasat timp
de ani de zile în clopotnița Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită Casa
Independenței(d) — Sala Independenței), și a fost folosit pentru a chema parlamentarii la
sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au
tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși
nu există nicio relatare contemporană despre tragerea Clopotului Libertății, majoritatea
istoricilor consideră că și el a fost unul dintre clopotele care au fost trase atunci. După
obținerea independenței de către SUA, clopotul a rămas în anonimat mulți ani. În anii
1830, a fost adoptat ca simbol de societățile aboliționiste, care l-au poreclit „Clopotul
Libertății”. Crăpătura cea mare care îl caracterizează a apărut cândva la începutul
secolului al XIX-lea—o legendă de largă circulație afirmă că a crăpat în timp ce anunța
moartea Judecătorului Suprem John Marshall în 1835.
Clopotul a devenit celebru după ce în 1847 a fost publicată o povestire în care era
vorba despre un clopotar bătrân care l-ar fi tras la 4 iulie 1776, după ce a aflat de votul
pentru independență din al Doilea Congres Continental. Nu se poate, însă, ca clopotul
să fi fost tras în acea zi, deoarece la 4 iulie nu a fost anunțată Declarația; cu toate
acestea, povestea a ajuns să fie considerată reală, chiar și de unii istorici. Începând cu
1885, Primăria Philadelphia, proprietara clopotului, a permis transportarea lui la diverse
expoziții și adunări patriotice. Clopotul a atras curiozitatea mulțimilor oriunde a fost dus,
dar s-a întors la Philadelphia cu crăpături în plus și cu bucăți luate de vânătorii de
suveniruri, iar primăria a oprit aceste plecări după 1915.
După al Doilea Război Mondial, primăria a dat clopotul în custodia National Park
Service(d), rămânând însă proprietara lui. El a fost folosit ca simbol al libertății în
timpul Războiului Rece și a fost loc de adunare a protestatarilor în anii 1960. A fost
mutat din Sala Independenței într-un pavilion de sticlă din apropiere la Independence
Mall(d) în 1976, și de acolo în 2003 în Liberty Bell Center, lângă pavilion. Clopotul apare
pe monezi și pe timbre, iar numele și imaginea sa sunt folosite și de diverse companii.