Berlin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Acest articol se referă la capitala Germaniei. Pentru alte sensuri, vedeți Berlin (dezambiguizare).

Berlin

— sediu al guvernului[*], metropolă, capitală

federală[*][1][2], oraș

mare[*], land[3], oraș, Einheitsgemeinde[*][4], oraș

hanseatic[*], capitalăși comună urbană[*] —

Drapel
Stemă
Berlin

Berlin (Germania)

Poziția geografică

Coordonate: 52°31′N 13°2o′E52°31′N 13°2o′E

Țară Germania

Atestare 1237

Guvernare

- primar-guvernator al Michael

Berlinului[*][8] Müller[*] (SPD, 11

decembrie 2014)

Altitudine 34 m.d.m.
Populație (2017)[5][6][7]

- sediu al guvernului[*] 3.613.495 locuitori

- Densitate 0 loc./km²

- Urbană 3.421.829

- Metropolitană 4.429.847

Fus orar CET (+1)

- Ora de vară (DST) CEST (+2)

Cod poștal 10001–14199

Prefix telefonic 030

Cod zonal 030

Localități înfrățite

- 21 orașe înfrățite listă

Număr de înmatriculare (auto) B

Prezență online

berlin.de / 3D Berlin

GeoNames

OpenStreetMap
facebook
 Poziția localității Berlin

Modifică date / text

Berlin este capitala Germaniei, fiind cel mai mare oraș al țării cu aproximativ 3,4 milioane de
locuitori și acoperind o suprafață de aproximativ 892 km². Berlinul este, în același timp, și unul din
cele 16 landuri federale, având guvern de land propriu, numit „Senat”, prim-ministru (de land),
constituție proprie și alte prerogative ale unui stat (land). Poziția sa pe hartă este aidoma unei
insule/enclave înconjurată complet de landul Brandenburg. Este traversat de râurile Spree și Havel.
Este centrul Regiunii Metropolitane Berlin-Brandenburg, care are în jur de șase milioane de rezidenți
din cadrul a 180 de națiuni.[9][10][11][7]Datorită situării sale pe Câmpia Europeană, Berlin este influențat
de un climat temperat sezonier. În jur de o treime din teritoriul orașului constă în păduri, parcuri,
grădini, râuri și lacuri.[12]
Atestat pentru prima dată în secolul 13, Berlin a fost capitală a Margrafiatului Brandenburg (1417-
1701), a Regatului Prusiei (1701–1918), a Imperiului German (1871–1918), a Republicii de la
Weimar (1919–1933) și a celui de-Al Treilea Reich (1933–1945).[13] În anii 1920, Berlinul era a treia
cea mai mare municipalitate din lume.[14] După cel de-Al Doilea Război Mondial, orașul a fost
împărțit; Berlinul de Est a devenit capitala Germaniei de Est, iar Berlinul de Vest a devenit de facto o
enclavă a Germaniei de Vest, îngrădit de Zidul Berlinului (1961–1989).[15] În urma reunificării
Germaniei din 1990, Berlinul a devenit din nou capitala întregii Germanii.
Berlin este un oraș global al culturii, politicii, mediei și științei.[16][17][18][19] Economia sa are la bază
firme de înaltă tehnologie și sfera serviciilor. Orașul are o gamă diversă de industrii creative, facilități
pentru cercetare, corporații media și locuri pentru convenții.[20][21] Berlin servește ca punct continental
pentru transoportul aerian și feroviar și are o rețea foarte complexă de transport public. Metropola
este o destinație turistică populară.[22] Printre ramurile semnificative ale sectorului industrial se
numără IT-ul, industria farmaceutică, ingineria biomedicală, biotehnologia, construcția și electronica.
Berlinul modern este casa unor renumite universități, orchestre, muzee, locuri de divertisment și
găzduiește multe evenimente sportive.[23] Este un loc căutat pentru producțiile internaționale de
filme.[24] Orașul este cunoscut pentru festivalurile sale, arhitectura diversă, viața de noapte, arte
contemporane și calitatea înaltă a vieții.[25] De-a lungul ultimului deceniu, Berlinul a fost martorul unei
scene antreprenoriale cosmopolite.[26]
 Primarul Berlinului este, în același timp, și prim-ministrul guvernului de land; de aceea, poziția sa se
numește în germană Regierender Bürgermeister (primar guvernator).
La ora actuală, primarul guvernator al Berlinului este Michael Müller, din partea SPD.

Cuprins

 1Etimologie
 2Istoria Berlinului
o 2.1Secolele XII-XVI
o 2.2Secolele XVII-XIX
o 2.3Secolele XX-XXI
 3Geografie
o 3.1Topografie
o 3.2Climă
o 3.3Peisaj urban
o 3.4Arhitectură
 4Demografie
o 4.1Comunități internaționale
o 4.2Religia
 5Politică și administrație
o 5.1Orașul land
 5.1.1Alegeri
o 5.2Sectoarele Berlinului (Bezirke)
o 5.3Orașe înfrățite
o 5.4Orașul capitală
 6Economie
o 6.1Companii
o 6.2Turism și convenții
o 6.3Industrii creative
 7Media
 8Infrastructură
o 8.1Transport
o 8.2Energie
o 8.3Sănătate
 9Educație
o 9.1Educația superioară
o 9.2Cercetare
 10Cultura
o 10.1Galerii și muzee
o 10.2Viața de noapte și festivalurile
o 10.3Arte în desfășurare
o 10.4Bucătăria
o 10.5Recreere
o 10.6Sporturi
 11Berlinul în cultura de masă
o 11.1În film
o 11.2În literatură
 12Imagini
 13Personalități
 14Referințe
 15Bibliografie
 16Legături externe

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Originea numelui Berlin este nesigură. Ar putea avea origini în limba slavilor occidentali care au
locuit pe teritoriul Berlinului de azi și poate fi asociat cu vechiul polab berl-
/birl- („mlaștină”).[27] Etimologia populară face legătură între numele orașului cu cuvântul german
pentru urs, Bär. De asemenea, un urs apare pe stema orașului.[28]

Istoria Berlinului[modificare | modificare sursă]

Istoria apartenenței statale
Germania 1990–
RDG 1949–1990
Zona de ocupație sovietică 1945–1949
Germania Nazistă 1933–1945
Germania 1918–1933
Imperiul German 1871–1918
Confederația Germană de Nord 1867–1870
Regatul Prusiei 1701–1871
Brandenburg-Prusia 1618–1701
Margrafiatul Brandenburg –1618

Secolele XII-XVI[modificare | modificare sursă]

Harta Berlinului în 1688

Cele mai vechi evidențe ale așezărilor pe teritoriul Berlinului actual sunt o tijă de lemn ce datează
aproximativ din 1192[29] și resturi ale unei case de lemn, datate din 1174 și găsite în 2012 într-o
săpătură din Berlin Mitte.[30] Primele documente scrise ale târgurilor de pe teritoriul actualului Berlin
datează de la sfârșitul secolului al XII-lea. Spandau este menționat pentru primata dată în 1197,
iar Köpenick în 1209, dar aceste teritorii nu s-au alăturat Berlinului până în 1920.[31] În partea
centrală a Berlinului au existat înainte două orașe: Cölln, situat pe Fischerinsel, care este menționat
pentru prima dată într-un document din 1237, și Berlin, situat de-a lungul râului Spree, care este
ceea ce acum este numit Nikolaiviertel, referențiat într-un document din 1244.[29] Primul dintre acești
ani (1237) este considerat anul fondării orașului.[32] Cele două orașe au dezvoltat de-a lungul
timpului relații economice și sociale. În 1307, ele au format o alianță cu o politică externă comună,
administrația lor internă rămânând încă separată.[33][34]
În 1415, Frederick I a devenit principe elector al Margrafiatului Brandenburgului, pe care l-a condus
până în 1440.[35] În timpul secolului al XV-lea, succesorii săi vor face din Berlin-Cölln capitala
margrafiatului, iar membrii ulteriori ai familiei Hohenzollern au condus Berlinul până în 1918, mai
întâi ca electori ai Brandenburgului, apoi ca regi ai Prusiei, iar din 1871 până în 1918 ca împărați
germani. În 1443, Frederick II al Brandenburgului a început construcția noului palat regal în Berlin-
Cölln. Protestele cetățenilor orașului împotriva clădirii au culminat în 1448, cu „Revolta
Berlinului”.[36][37] Acest protest n-a avut succes, iar cetățenii orașului au pierdut multe din privilegiile
lor politice și economice. După ce palatul regal a fost terminat în 1451, a intrat treptat în uz. Din
1470, cu noul elector Albrecht III Ahile, Berlin-Cölln a devenit noua reședință monarhică.[34] În mod
oficial, din 1486, când Johann Cicero a venit la putere, palatul din Berlin-Cölln a devenit reședința
permanentă a electorilor Brandenburgului, membri ai dinastiei Hohenzollern.[38] În orice caz, Berlin-
Cölln, a trebuit să renunțe la statutul său de oraș hanseatic liber. În 1539, electorii și orașul au
devenit în mod oficial luterani.[39]
Secolele XVII-XIX[modificare | modificare sursă]

Frederic cel Mare (1712–1786) a fost unul dintre monarhii luminați ai Europei.

Războiul de Treizeci de Ani dintre 1618 și 1648 a devastat Berlinul. O treime din casele sale au fost
avariate sau distruse, iar orașul a pierdut jumătate din populație.[40] Frederic Wilhelm, cunoscut ca
„mare Elector”, care și-a succedat tatăl, George Wilhelm în funcția de Elector în 1640, a inițiat o
politică promovare a imigrației și a toleranței religioase.[41]Prin Edictul de la Potsdam din 1685,
Frederic William a oferit azil hughenoților francezi.[42] La Berlin s-au stabilit cca. 15.000 de
hughenoți. Așezarea acestora la Berlin a dus la creșterea economică și culturală a orașului. Prin
1700, aproximativ 30 de procente din locuitorii Berlinului erau francezi, datorită imigrației
hughenote.[43] Mulți alți imigranți au venit din Boemia, Polonia și Salzburg.[44]

Berlin a devenit capitala Imperiului German în 1871 și s-a extins rapid în anii următori. (Unter den Linden in
1900)

Din 1618, Margrafiatul Brandenburg s-a aflat în uniune personală cu Ducatul Prusia. Oricum, în
1701, statul dual a format Regatul Prusiei, iar Frederick III, Elector de Brandenburg, s-a încoronat pe
sine ca regele Frederic I al Prusiei. Berlin a devenit capitala noului regat. Aceasta a fost încercare
reușită de a centraliza capitala într-un stat foarte întins și a fost pentru prima dată când orașul a
început să crească. În 1809, Berlin a fuzionat cu patru orașe, Cölln, Friedrichswerder, Friedrichstadt
și Dorotheenstadt, orașul extins având numele Berlin, „Haupt- und Residenzstadt Berlin”.[33]
În 1740, Frederic II, cunoscut Frederic cel Mare (1740–1786), a venit la putere.[45] Sub conducerea
lui Frederic II, Berlin a devenit centrul iluminismului, dar de asemenea, a fost ocupat pentru scurt
timp de armata rusă în timpul Războiului de Șapte Ani.[46] În timpul Războiului celei de-a Patra
Coaliții, câștigat de Franța, Napoleon Bonaparte a mărșălui în Berlin în 1806, dar a acordat
autoguvernare orașului.[47] În 1815, orașul a devenit parte a noii Provincii Brandenburg.[48]
Revoluția Industrială a transformat Berlinul în timpul secolului 19; economia și populația orașului s-
au exitins rapid, iar Berlinul a devenit principalul punct feroviar și centru economic al Germaniei. S-
au dezvoltat suburbii adiționale ce au mărit teritoriul și populația Berlinului. În 1861, suburbii
învecinate precum Wedding, Moabit și încă câteva au fost încorporate în Berlin.[49] In 1871, Berlin a
devenit capitala nou fondatului Imperiu German.[50] În 1881, Berlin a devenit un sector al orașului
diferit de Brandenburg.[51]
Secolele XX-XXI[modificare | modificare sursă]

Stradă, Berlin (1913) de Ernst Ludwig Kirchner

La începutul secolului XX, Berlinul a devenit un teren fertil pentru mișcarea expresionistă
germană.[52] În domenii precum arhitectura, pictura și filmul, au fost inventate noi forme de stiluri
artistice. La sfârșitul Primului Război Mondial, în 1918, republica a fost proclamată de Philipp
Scheidemann la Clădirea Reichstag. În 1920, prin legea cu privire la reconstruirea noii autorități
locale a Berlinului, capitala a încorporat duzine de orașe suburbane, sate și proprietăți din jurul
Berlinului, orașul extinzându-se semnificativ. Actul a mărit teritoriul Berlinului de la 66 la 883 km2.
Populația aproape s-a dublat, Berlinul având după extindere în jur de patru milioane de locuitori. În
timpul epocii Weimar, Berlinul a îndurat tulburări politice cauzate de probelemele economice, dar a
devenit de asemenea un centru recunoscut al Douăzecilor Zgomotoși. Metropola și-a experimentat
apogeul ca o majoră capitală a lumii și a fost cunoscută pentru aflarea în fruntea rolurilor în știință,
tehnologie, arte, binefaceri, plănuirea orașului, film, educație superioară, guvernământ și
industrie. Albert Einstein a devenit persoană de importanță publică în timpul anilor când a fost stabilit
la Berlin, primind Premiul Nobel pentru Fizică în 1921.
Berlinul în ruine după cel de-Al Doilea Război Mondial (Potsdamer Platz, 1945).

În 1933, Adolf Hitler și Partidul Nazist au venit la putere. Sub conducerea NSDAP, a fost distrusă
efectiv comunitatea evreiască din Berlin, care număra 160,000 și reprezenta o treime din totalul
evreilor din țară. Comunitatea evreiască berlineză a scăzut de la 80,000 în urma emigrației dintre
1933 și 1939. După Noaptea de cristal din 1938, mii de grupuri persecutate din oraș au fost închise
în apropierea lagărului de concentrare Sachsenhausen sau, începând cu începutul anului 1943,
erau trimiși în lagăre ale morții, precum Auschwitz.[53] În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial,
părți mari din Berlin au fost distruse de raidurile aeriene din 1943–45 și în timpul Bătăliei Berlinului.
În jur de 125,000 de civili au fost omorâți.[54] După sfârșitul războiului în Europa în 1945, Berlinul a
primit mari numere de refugiați din provinciile estice. Puterile victorioase au împărțit orașul în patru
sectoare, analog cu zonele de ocupație în care Germania a fost împărțită. Sectoarele aliaților
occidentali (Statele Unite, Regatul Unit și Franța) au format Berlinul de Vest, iar sectorul sovietic a
format Berlinul de Est.[55]

Zidul Berlinului în 1986, pictat pe partea vestică. Oamenii ce treceau așa-numita fâșie a morții de pe partea
estică riscau să fie împușcați.

Toți cei patru aliați au împărțit responsabilitățile asupra Berlinului. Oricum, în 1948, când aliații
occidentali au extins reforma monetară din zonele vestice ale Germaniei în cele trei sectoare
occidentale ale Berlinului, Uniunea Sovietică a impus o blocadăpe rutele de acces spre și dinspre
Berlinul de Vest, ce erau cu totul fixate în cadrul teritoriului contral de sovietici. Transportul aerian
berlinez, condus de cei trei aliați occidentali, a trecut peste această blocadă, furnizând mâncare și
alte oferte orașului din iunie 1948 până în mai 1949.[56] În 1949, Republica Federală Germană a fost
fondată în Germania de Vest și includea toate zonele controlate de americani, britanici și francezi,
nu însă și zonele din Berlin ce aparțineau aliaților vestici, pe când marxist-leninista Republică
Democrată Germană a fost proclamată în Germania de Est. Berlinul occidental a rămas oficial un
oraș ocupat, dar politic s-a alătudat Republicii Federale Germane, în ciuda izolării geografice a
Berlinului de Vest. Transportul aerian către Berlinul occidental a fost permis doar liniilor aeriene
americană, britanică și franceză.
Căderea Zidului Berlinului pe 9 noiembrie 1989. Pe 3 octombrie 1990, procesul de reunificare germană a fost
în mod oficial finisat.

Fondarea celor două state germane a crescut tensiunile Războiului Rece. Berlinul de Vest a fost
înconjurat de teritoriul Germaniei de Est, iar Germania de Est a proclamat partea estică a orașului,
capitală, mișcare ce nu a fost recunoscută de puterile occidentale. Berlinul de Est includea mai mult
centrul istoric al orașului. Guvernul Germaniei de Vest s-a stabilit la Bonn.[57] În 1961, Germania de
Est a început construirea Zidului Berlinului între estul și vestul orașului și s-a ajuns la trimiterea unor
tancuri din partea sovieticilor și americanilor la punctul de control Charlie, fapt ce n-a degenerat într-
un confict armat. Berlinul de Vest a fost de acum de facto parte a Germaniei de Vest, cu un statul
legal unic, pe când Berlinul de Est - de facto parte a Germaniei de Est. John F. Kennedy a ținut al
său „Ich bin ein Berliner” – discurs din 1963 ce sublinia susținerea SUA pentru partea occidentală a
orașului. Berlinul a fost complet divizat. Cu toate că pentru vestici a fost posibil să treacă dintr-o
parte în alta a orașului prin niște puncte de control bine controlate, pentru cei mai mulți estici,
călătoria în Berlinul de Vest sau în Germania de Vest a fost interzisă. În 1971, o înțelegere a celor
patru puteri aliate a garantat accesul spre și dinspre Berlinul de Vest, printr-o mașină sau tren care
să treacă prin Germania de Est.[58]
În 1989, odată cu sfârșitul Războiului Rece și presiunea din partea populației Germaniei de Est,
Zidul Berlinului a căzut pe 9 noiembrie și a fost ulterior în mare parte demolat. Astăzi, Galeria Părții
Estice păstrează o porțiune mare din Zid, aici se găsește și muzeul zidului Berlinului deschis în anul
2016. Pe 3 octombrie 1990, cele două părți ale Germaniei s-au reunit, noua țară numindu-se oficial
Republica Federală Germană, iar Berlinul a devenit din nou capitala oficială germană. În 1991,
Parlamentul german, Bundestagul, a votat mutarea capitalei Germaniei de la Bonn la Berlin, fapt
desăvârșit complet în 1999. Reforma administrativă a Berlinului din 2001, a unit mai multe districte.
Numărul acestora a fost redus de la 23 la 12. În 2006, finala Campionatului Mondial de Fotbal
2006 a avut loc la Berlin.
Unele palate și parcurile din Berlin au fost înscrise în anul 1990 pe lista patrimoniului cultural
mondial UNESCO (Museumsinsel, „Insula Muzeelor”, în anul 1999).