Botezul

= U a la care bate Hristos =

Pr. Prot. Cornel Ursu

ra

Tainele de ini iere

În epistola c tre Efeseni (4, 4-6)este scris: “ Este un trup i un
Duh, precum i chema i a i fost la o singur n dejde a chem rii
voastre; Este un Domn, o credin , un botez, Un Dumnezeu i Tat l
tuturor” Am fost întrebat de cânt re ul nostru dac ast zi se mai
poate cânta acest vers al botezului. Cu siguran c ceea ce l-a
determinat s întrebe a fost dorul fa de s rb torile noastre, pentru c
acolo de unde a plecat (de unde s-a întors acum) nu s-a cântat i nu se
vor cânta aceste cuvinte pentru c sunt ale noastre, i numai ale
noastre.
La nici un popor nu o s g si i nici aceste cuvinte: “la
marginea râului”, nic ieri, nimeni nu le cânt . Ele sunt alc tuirea
anonim a poporului, a tr irii spirituale autentice a str mo ilor no tri.
Oamenii au con tientizat faptul c botezul se face pe marginea unui
râu. Pe sub munte nu exist sat în care oamenii s nu ias la râu, ies
de noaptea i cânt chiar la marginea râului. Aceasta este boboteaza
noastr .
Ast zi se încearc o unificare a bisericilor i s-a ajuns la un
consens (pân la un punct) i anume: dac vrem s avem o unitate de
credin în biseric , trebuie ca toate confesiunile s r mân la tratatul
BEM, la trei taine f de care nu este posibil mântuirea în biseric .
De ce s-a rezumat numai la trei? Fiinc sunt cele mai importante. i
anume: B=botez; E=euharistie (cuminec tur ), care include i
spovedania; M=mirungere, ungerea cu Sfântul Mir. Acestea sunt cele
mai importante taine pentru c de celelalte nu e nevoie s beneficieze
to i. Toat lumea se cunun ? sau toat lumea este preot? sau toat
lumea are nevoie de maslu? Cu siguran c nu. Dar de cele trei taine
de ini iere, absolut orice om care se vrea cre tin are nevoie de ele
pentru a ajunge la mântuire.

1
 Vom pune câteva întreb ri i vom r spunde. O s ti i multe
dintre ele, dar poate c pe undeva le ti i strâmb sau le ti i bine dar
poate c le aplica i (sau le aplic m noi, preo ii) altfel. Deci, pentru c
botezul este u a de intrare a omului în casa lui Hristos, eu a vrea
pun întreb ri ca s se fixeze mai bine r spunsurile.

De ce s-a botezat Iisus?

Iubi i credincio i, de ce trebuia s se boteze Iisus? Ce se
realizeaz prin botez? Se terge p catul str mo esc, p catul lui Adam
i al Evei. Iisus avea p catul str mo esc? Cu siguran nu. De ce a
fost nevoie ca Mântuitorul s îndeplineasc perceptele care nu mai
erau actuale i valabile ale t ierii împrejur? Pentru c s-a profe it
despre el c se va boteza, c va fi t iat împrejur, ba chiar i numele i-a
fost pus, de unsul lui Dumnezeu, pentru c a a se traduce Iisus. i a
împlinit toate profe iile scrise în Scripturile vechi-testamentare despre
el. Ast zi nu vom z bovi cu aceste profe ii, pentru c sunt multe i în
special le au cei patru mari: Isaia, Ieremia, Iezechiel i Daniel.

Cine poate boteza?

S-ar p rea c tim foarte multe despre botez i totu i nu tim
nimic. Altfel cum explic m c mor copii neboteza i iar oamenii vor
slujb ca i la cei boteza i? Nu se poate a a ceva. Un copil nebotezat
nu poate avea parte de nici o rânduiala bisericeasc pentru c nu este
încre tinat. Se fac gre eli multe i chiar noi preo ii facem gre eli (de
pild acum la Boboteaz , a gre it cine a stropit copilul nebotezat cu
agheazma mare). Gre te cine miruie te un copil nebotezat
(necre tin).
N-a ie it de pe poarta spitalului nici un copil mort botezat.
Cum e posibil a a ceva? Cine poate boteza? este o întrebare. Dreptul
de a s vâr i botezul îl are numai episcopul i preotul, conform
canoanelor 46 i 50 ale Sfin ilor Apostoli. Precizez acestea pentru c
vreau s ar t acoperirea pe care o avem, pentru c aceste canoane nu
sunt date de biseric în timp ci sunt date de în i Sfin ii Apostoli. Ei
au botezat. Mântuitorul, tiind c ne înal la cer a instituit tainele:
prima a fost taina botezului. Cum?

2
 În Evanghelia dup Matei (28, 19-20) ni se spune c
Mântuitorul, adresându-se apostolilor ( apostelo = a trimite; apostoli
= trimi ii lui Hristos ), le-a spus a a: ,, Mergând, înv i toate
neamurile, botezându-le în numele Tat lui i al Fiului i al Sfântului
Duh, pov uindu-le s p zeasc toate câte v-am poruncit vou , i
iat Eu cu voi sunt în toate zilele, pân la sfâr itul
veacului”.Mântuitorul le cere s fac ceea ce face seam torul:
preg te te p mântul prim cuvânt, apoi seam s mân a prin vorbire,
dar cel care face s creasc este El (“Eu sunt cu voi pân la sfâr itul
veacului’’). Sf. Apostol Pavel a spus: “Eu am s dit, Apolo a udat, dar
Dumnezeu face s creasc !” Frumoas este aceast expresie a Sf.
Apostol Pavel: eu am s dit, am propov duit pe Dumnezeu i am l sat
în locul meu pe Apolo (unul din preo ii hirotoni i de Pavel). El a
continuat opera, dar nici eu i nici el n-a f cut s creasc ci Dumnezeu
face s creasc rodul muncii noastre.
Canonul spune c numai episcopul i preotul poate s boteze.
În lips de preot poate boteza i c lug rul simplu sau chiar diaconul
iar la vreme de mare nevoie, dac pruncul este pe moarte, îl poate
boteza orice cre tin, b rbat sau femeie, i chiar tat l pruncului. Eu m
înfior la gândul c Dumnezeu ne va cere din mâna noastr , a p rin ilor
i a preo ilor, pe copiii mor i neboteza i. Ce facem cu cei avorta i?
Cine-i mântuie te? Vina a cui este? A noastr , a tuturor. i a noastr ,
a preo ilor, pentru c nu am spus cum trebuie f cut botezul.
Cum trebuie f cut botezul? Afundând pruncul de trei ori în
ap curat , chiar dac nu este sfin it i rostind de fiecare dat
formula sfânt a botezului: “Se boteat robul lui Dumnezeu [numele]
în numele Tat lui. Amin.” (la prima afundare), “ i al Fiului.Amin.”
(la a doua afundare), “ i al Duhului Sfânt.Amin.” (conform
canoanelor 44-45 ale Sfin ilor Apostoli). Dar pe vremea apostolilor s-
au botezat copiii? P i dac ei au l sat canoanele acestea i vorbesc de
copii nu de omul mare! Iar dac cel botezat astfel r mâne în via ,
preotul va completa slujba botezului dup rânduiala obi nuit , dar
numai de la scufundare înainte, adic nu se mai citesc exorcismele i
nu se mai face sfin irea apei ci numai îl miruie te cu Sfântul Mir,
citindu-i rug ciunule ce urmeaz de aici înainte, conform canonului
apostolic 57.
3
Când se s vâr te botezul?
Auzi i ce spune cartea: “Pentru botezul pruncilor nu exist zile sau
ceasuri hot râte, pentru ca s nu se întâmple s moar neboteza i”.
Dac pruncul este firav i exist temeri c nu va tr i, el va fi botezat
îndat dup na tere, conform canonului 38. Altfel, botezul se face de
obicei la 8 zile dup na terea pruncului, când i se d numele, sau în
orice zi de s rb toare, obligatoriu dup liturghie (aici gre im i noi i
tem c nu este bine)

Unde se face botezul?

Prima parte a botezului (exorcismele) se fac doar în afara bisericii sau
în tinda bisericii deoarece în biseric pot intra doar cei boteza i
(cre tinii) i catehumenii (cei exorciza i). Canoanele opresc s vâr irea
botezului nu numai în cas ci chiar în paraclise (locuin e amenajate cu
icoane, alt ra e i obiecte sacre, dându-le o destina ie chiar prin
sim ire). Se permite s vâr irea botezului în paraclisele de pe lâng
bisericile i m stirile mari (conform canonului 59) dar numai în
cazuri extraordinare, de mare nevoie (frig groaznic, pericol iminent de
moarte pentru prunc). i în acest caz, imediat ce timpul o permite, se
va face înbisericirea (adic în biseric ).
Se mai obi nuie te s se cunune i s se boteze acas . Eu îns
am depus un jur mânt i tiu ce am jurat. Am copii i familie. Iubi i
credincio i, “botezul nu se s vâr te decât în pridvorul sau tinda,
pronaosul sau naosul bisericii”.

Cine sunt na ii?

Se întâmpl ca dup botez na ii s nu- i mai vad finii pân îi
cunun . Astea s fie îndatoririle na ilor, s le dea un plic i cu asta
“mila Domnului”?
Na ii sunt persoanele (în vârst sau tinere) care înso esc pe
prunc la botez, r spunzând i f când pomenita m rturisire de credin ,
în locul i în numele pruncului. În limba slavon (rus ) “na i”
înseamn “ai no tri”. Na ii sunt p rin ii no tri suflete ti. Ei sunt
rin ii suflete ti ai pruncului, n scându-l pentru via a cea nou în
Duhul Sfânt, a a cum p rin ii l-au n scut pentru via a cea trupeasc .
4
Sunt totodat garan i sau cheza i ai acestuia în fa a lui Dumnezeu i a
Bisericii, chez uind c pruncul (finul) va fi n scut în credin a cre tin
i c va fi un bun credincios.
Na ul trebuie obligatoriu s fie cre tin ortodox i obligatoriu
un bun credincios ( unii nu tiu nici credeul). Nu pot fi na i p rin ii
copilului. Ar fi un sacrilegiu. Na ul este dator s se îngrijeasc de
via a religioas i moral a finului i la vremea cuvenit s -l înve e
adev rul credin ei cre tine, s fie înv tor i îndrum tor în cele
suflete ti. La rândul s u , finul este dator s asculte pe na i s îl
respecte.

Ce este facerea catehumenului i ce sunt exorcismele?

Facerea catehumenului (cuprinzând i exorcismele) este o
rânduial prin care este preg tit cel ce urmeaz a fi botezat. Aceast
rânduial se face în fa a u ilor bisericii, în pridvor, deoarece cei
neboteza i nu sunt sp la i de p catul str mo esc, nu sunt m dulare ale
Bisericii i nici cet eni ai cerului, ale c rui u i nu le deschide decât
Sfântul Botez.
i auzit la liturghie când se spune: “Cei chema i ie i, câ i
sunte i chema i ie i; ca nimenea din cei chema i s nu r mân ”.
Cine erau cei chema i? Ace tia erau, exorciza ii. Numai cei boteza i
puteau r mâne pentru a se împ rt i. Iar la un moment dat ce spunea
i spune) preotul (?): “U ile, u ile, cu în elepciune s lu m aminte”.
La început existau a a-numi ii ostiari (u ieri) care la aceste cuvinte
încuiau biserica. Nu mai intra i nu mai ie ea nici un cre tin i to i cei
ce participaser la slujb se împ rt eau. Când spun ast zi “Cu fric
de Dumnezeu, cu credin i cu dragoste s v apropia i” i nu se
apropie nimeni, parc nu- i mai au rostul aceste cuvinte.
Ce sunt exorcismele? Mul i le spun blesteme. Nu este
adev rat. Biserica nu face blesteme ci dezleag de blesteme. Hristos
le-a zis a a apostolilor: “Câte ve i lega pe p mânt vor fi legate i în
cer i câte ve i dezlega pe p mânt vor fi dezlegate i în cer”. Femeia
cea gârbov (de 38 de ani) nu se putea ridica. Ce spune Mântuitorul
despre ea(?): “Nu se c dea ca aceast fiic a lui Avraam, pe care a
legat-o satana acum 18 ani, a o dezlega?”. Este clar: a legat-o satana

5
 i se cade, prin Dumnezeu a o dezlega, chiar dac este sabatul (ziua
de odihn la evrei).
Exorcismele sunt trei rug ciuni în care preotul roag pe
Dumnezeu s goneasc de la catehumen toat puterea cea rea a
diavolului. Lep rile i împreunarea cu Hristos sunt întreita
lep dare de satana a catehumenului (sau a na ului în numele
catehumenului) urmat de întreita lui asigurare c s-a unit cu
Hristos…Unirea cu Hristos se face prin credin , iar dovada se face
prin m rturisirea credin ei cre tine adic prin rostirea Crezului de
tre na sau na în numele pruncului. Exorcismele nu se fac pentru
biserica îi socote te pe cei ce vin la botez ca fiind îndr ci i sau
demoniaci ci pentru c cel ce nu îl are înc pe Hristos se afl în robia
catului, în afara harului i deci în puterea diavolului.

Ce este Sfântul Mir?

În biserica ortodox Sfânta Tain a Mirungerii se împ rt te
îndat dup botez, de aceea rânduiala nu alc tuie te o slujb aparte,
de sine st toare ci este împreunat cu cea a botezului, ca o
prelungire a ei. Dar ce este Sfântul Mir? Pentru c ceea ce punem în
candel sau ceea ce facem la s rb torile mari, împ te ti, noi tot mir
îl numim (zicem c ne miruim). Este gre it. Mirul nu se oficiaz decât
o singur dat în via a omului, la botez. Se mai folose te la sfin irea
bisericilor, precum i a antimiselor de pe Sfânta Mas , f de care nu
se poate s vâr i Sfânta Liturghie.
Mirul nu este ulei. Mirul este untdelemn amestecat cu
mirodenii, cam 37-38 de mirodenii. Este preg tit (fiert) dup o
rânduial , în fiecare an, în primele trei zile din s pt mâna patimilor i
sfin it de c tre patriarhul rii, joi, în aceea i s pt mân , la liturghie.
Se împarte din acest mir episcopilor iar episcopii împart tuturor
bisericilor. Prin mul imea mirodeniilor din care este f cut, el
închipuie te mul imea i felurimea darurilor i a puterilor Sfântului
Duh.

Cum se face ungerea cu Sfântul Mir i ce închipuie te ea?

6
 Asociatia Pentru Isihasm

“…Asocia ia Pentru Isihasm -API dore te s î i aduc aportul

la cunoa terea mai profund a înv turii cre tin - ortodoxe i la
înt rirea credin ei în rândul oamenilor, îndeosebi a tinerilor. Dar
acestea în afara Bisericii nu sunt posibile sau nu sunt durabile.
Biserica actual , cele 7 Sfinte Taine, împ rt irea cu trupul i sângele
Domnului…sunt prevestite înc din Vechiul Testament. În “ Pildele
lui Solomon “ ( 9, 1.5 ) putem citi: “ În elepciunea i-a zidit cas
rezemat pe 7 stâlpi…Veni i i mânca i din pâinea mea i be i din
vinul meu…”
API îi va îndruma pe tineri pe calea rug ciunii, pentru
realizarea isihiei, a p cii suflete ti, de care au atâta nevoie…În
“Facerea” 4, 26 este scris: “ Lui Set i s-a n scut un fiu i i-a pus
numele Enos [ Neputincios ]. Atunci au început oamenii a chema
numele Domnului Dumnezeu “. Deci oamenii au început a se ruga lui
Dumnezeu numai când au v zut c sunt slabi i neputincio i. Ori
tinerii sunt puternici, plini de energie, ei cred c pot face orice f
ajutorul lui Dumnezeu. De aceea vom încerca s -i antren m i în
activitatea de caritate, pentru ca astfel s vad , a a cum au v zut
primii oameni pe Enos, s vad c exist în lume mult suferin ,
mult neputin - bolnavi, handicapa i, orfani, etc.- s -i ajute, s se
roage pentru ei c ci nu se tie când i cum, pot ajunge i ei la fel iar
Dumnezeu î i va aduce aminte de fapta lor…
La invita ia noastr , Prea Cuviosul P rinte Arhimandrit Teofil
ian [ M stirea Brâncoveanu, Sâmb ta de Sus ] a r spuns cu
mult bucurie. P rintele Teofil se bucur întotdeauna când oamenii
vor s cunoasc înv tura cre tin . Dar i mai mult se bucur când ei
tr iesc conform acestei înv turi. În continuare, dau cuvântul
rintelui Teofil care va face câteva considera ii în leg tur cu
isihasmul “ [ din “Cuvânt de deschidere” - Ci mileanu Ioan;
23.05.96 - F ra ].
7
 Considera ii în leg tur cu
ISIHASMUL
Arhimandrit TEOFIL P IAN
n. Brâncoveanu - Sâmb ta de Sus

jduiesc s v fie de folos ceea ce v spun pentru c sunt

lucruri practice care pot fi luate în considera ie de cei care sunte i de
fa i m gândesc c a a cum eu odinioar am avut folos din ceea ce
am înv at la tinere e i din ceea ce am dus cu mine o via întreag ,
de la tinere e pân la b trâne e, pot s fie de folos i celor care au
interes pentru o via duhovniceasc adev rat .

Martori ai În rii Domnului

Z iua de ast zi este o zi de s rb toare: este În area Mântuitorului

nostru Iisus Hristos. Pomenim ceea ce s-a întâmplat înainte cu
aproape 20 de veacuri, pomenim un eveniment la care au fost martori
pu ini dar în care credem to i i to i cei care credem în În area
Mântuitorului nostru Iisus Hristos i o s rb torim, suntem martori ai
În rii Mântuitorului.
Domnul nostru Iisus Hristos a l sat ca testament al s u, la
în area Lui la cer, ca ucenicii Lui s -I fie martori. Anume le-a spus:
„Îmi ve i fi Mie martori în Ierusalim i-n toat Iudeea i-n Samaria
i pân la marginea p mântului“(F.Ap.1, 8). Sunt ultimile cuvinte
rostite de Domnul Iisus Hristos aici pe P mânt: „Îmi ve i fi Mie
martori în Ierusalim i-n toat Iudeea i-n Samaria i pân la marginea
mântului”. Cuvintele acestea n-au fost spuse numai pentru ucenici,
pentru ucenicii de atunci, pentru apostoli, ci au fost spuse pentru to i
credincio ii, i noi m rturisim credin a noastr în În area la cer a
Mântuitorului nostru ori de câte ori spunem simbolul credin ei, unde
rturisim: i s-a în at la ceruri i ade de-a dreapta Tat lui“.
Acest cuvânt de m rturisire se întemeiaz pe credin a noastr . Prin el
am ajuns la credin a în În area Mântuitorului i prin el ne exprim m
8
aceast credin . În felul acesta d m i noi m rturie aici unde ne
sim, ca oameni credincio i, ca oameni cu credin cre tin , d m
rturie despre În area Domnului nostru Iisus Hristos ca i când i
noi am fi fost acolo, pe Muntele M slinilor, de unde s-a în at
Domnul nostru Iisus Hristos.
De unde tim c s-a în at la cer? tim din rânduielile de
slujb ale bisericii noastre. Ne-am pomenit cu gândul acesta. Când
am început s ne d m seama de cele ce s-au petrecut pentru noi
i pentru a noastr mântuire, am devenit martori ai acestor
evenimente. Nu tim când anume - nu tim noi, cei care ne-am
pomenit în aceast lume într-o atmosfer de credin - când anume am
rb torit pentru prima dat în mod con tient În area Mântuitorului
la cer, când am început s credem în aceasta, când am început s fim
martori ai în rii. Ceea ce tim sigur este c suntem martori ai
În rii, iar m rturia noastr cea mai adev rat o d m prin
participarea noastr la slujbele bisericii, în leg tur cu evenimentul pe
care-l s rb torim, cu evenimentul În rii. La slujba pentru
rb torirea În rii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, st m în fa a
Mântuitorului care s-a în at la cer.
De altfel, noi totdeauna când ne rug m, totdeauna când îl
avem în vedere pe Iisus Hristos, avem în vedere i În area Lui la cer,
a cum Îl tim noi, ca Fiu al lui Dumnezeu care s-a f cut om din
Preasfânta Fecioar Maria, Dumnezeu adev rat i om adev rat. Noi,
de câte ori ne gândim la Mântuitorul nostru Iisus Hristos (cu evlavia
cât o putem avea în rug ciuni, în slujbe, participând la Sfânta
Liturghie), îl avem în vedere pe Domnul Iisus Hristos, Care a
propov duit aici, pe P mânt, Care s-a r stignit pentru noi în zilele lui
Pon iu Pilat, Care a murit pe cruce, a fost înmormântat, a înviat a treia
zi dup Scripturi i dup ce a împlinit toate acestea, la 40 de zile dup
învierea Sa, “S-a în at la ceruri i ade de-a dreapta Tat lui, de
unde iar i va s vin , cu m rire, s judece vii i mor ii, a c rui
împ ie nu va avea sfâr it”.
a credem i pentru c a a credem, ne rev rs m sufletul
credincios în fa a Mântuitorului nostru Iisus Hristos condu i de
biserica noastr , de rânduielile de slujb ale bisericii noastre i zicem,
con tien i fiind c suntem în fa a Mântuitorului Iisus Hristos:
9
„N scutu-Te-ai precum însu i ai voit, ar tatu-Te-ai precum însu i ai
socotit, p timit-ai cu trupul, Dumnezeul nostru; din mor i ai înviat
lcând moartea; în atu-Te-ai întru slav , Cel ce toate le-
mpline ti, i ai trimis nou pe Dumnezeiescul Duh, ca s l ud m i
sl vim dumnezeirea Ta.“ Este o alc tuire de la Slujba În rii
Domnului nostru Iisus Hristos, prin mijlocirea c reia st m în fa a
Domnului Hristos i se creeaz atmosfera aceasta, se ajunge la
con tiin a c toate acestea s-au întâmplat pentru noi i pentru a
noastr mântuire. Deci noi întâi de toate zicem: „N scutu-Te-ai
precum însu i ai voit“, adic altfel spus, în limbajul nostru de ast zi:
Te-ai n scut Doamne Iisuse Hristoase a a cum ai binevoit Tu, cum ai
vrut Tu, Te-ai n scut din Preasfânta Fecioar Maria, e ti Dumnezeu
adev rat i om adev rat, Te-ai ar tat la ar tarea Ta, la botezul pe care
L-ai primit în Iordan, precum ai socotit. Ai venit în lumea acesta ca s
time ti pentru noi, p timit-ai cu trupul, Dumnezeul nostru, Tu care
ti Dumnezeu i om, ai p timit cu trupul. P timit-ai cu trupul
Dumnezeul nostru i ai înviat din mor i c lcând moartea. i dup
toate acestea, Te-ai în at întru slav , Cela ce toate le împline ti. i
ca unul care Te-ai în at cu m rire, ne-ai trimis nou pe
Dumnezeiescul Duh. De ce? Ca s l ud m i s sl vim Dumnezeirea
Ta. Noi, din puterea noastr nu putem face aceasta f lumina
Duhului Sfânt, f puterea Duhului Sfânt, f s fim mi ca i de
Duhul Sfânt. Nu putem s în elegem ceva din m re ia Mântuitorului,
nu putem s aducem laud i m rire dumnezeirii Lui, decât dac ne
ajut Duhul S u. Toate acestea s-au întâmplat pentru noi, toate
acestea le pream rim.

În area este mai presus de fire

S i pentru c lucrurile acestea sunt mai presus de în elegere,

rturisim tot la slujba În rii: « Str in este na terea Ta ». E
mai presus de în elegere, mai presus de ceea ce putem noi cugeta i
spune, cum ar zice Sfântul Simion Noul Teolog. Str in este na terea
Ta, nu-i ca o na tere obi nuit . Dar i o na tere obi nuit e o
chestiune extraordinar , e ceva ce nu se poate spune. Omul e definit
de poetul Nechifor Crainic ca neant înflorit în minune, ca o minune
adev rat i minunea adev rat se realizeaz în cele care sunt mamele
10
oamenilor care se nasc în aceast lume. În Maica Domnului lucrurile-s
mai presus de obi nuit, deci „str in este na terea Ta“ zicem c tre
Domnul Iisus Hristos.
„Str in învierea Ta“. Nimeni nu poate cuprinde m re iile
Învierii i noi m rturisim la slujbele noastre c Învierea este mai
presus de lume: “cea mai presus de lume Învierea lui Hristos
Dumnezeu”. Dac vrei s în elegi lucrurile acestea cu mintea omului
obi nuit, cu puterea ei, nu se poate, ci doar prin puterea Duhului
Sfânt, numai prin lumina de sus, numai prin ajutor de la Dumnezeu.
„Str in i înfrico at este i dumnezeiasc În area Ta“ .
Str in este, adic mai presus de în elegere, mai presus de obi nuit. i
înfrico at este. Ce înseamn înfrico at ? Înseamn c -i uimitoare
în area la cer a Mântuitorului Iisus Hristos. i dumnezeiasc pentru
se întâmpl prin puterea lui Dumnezeu i e mai presus de ceea ce
putem în elege noi cu mintea noastr ; avem trebuin de ajutor de la
Dumnezeu ca s tr im o via mai presus de fire.

Cel ce se smere te se va în a

A m amintit lucrurile acestea i pentru c se potrivesc cu ziua în care

ne g sim, cu s rb toarea pe care am început-o ast zi i care ine -
nu ca s rb toare ci ca atmosfer de gândire i de tr ire religioas -
pân de mâine într-o s pt mân inclusiv, adic vreme de 9 zile.
Important este pentru noi, care-i calea în rii? i calea
în rii o tim, dac ne gândim ce a zis Mântuitorul : „oricine se
înal pe sine se va smeri iar cel ce se smere te pe sine se va
în a“(Luc.18, 14). Calea în rii ar fi în primul rând smerenia,
plecarea cu mintea în fa a lui Dumnezeu. P rintele Arsenie -
Dumnezeu s -l odihneasc - zicea c noi avem mintea care discut cu
Dumnezeu în loc s se supun f discu ie. Plecarea cu mintea fa
de Dumnezeu este începutul în rii sufletului.
O sfânt din biserica apusean (Sfânta Tereza de Lisieux)
zicea c : „Smerenia este ascensorul vie ii duhovnice ti“, iar cartea
scris despre via a ei (a scris-o fiind c lug ri i la îndemnul
duhovnicului, din ascultare) se nume te „Istoria unui suflet“. Ea spune
acolo c smerenia este ascensorul vie ii duhovnice ti. A a cum într-un
bloc unde este ascensor, nu mai trebuie s mergi din treapt în
11
treapt , ci te a ezi în ascensor i ajungi pân unde merge ascensorul,
a este i cu smerenia: te înal . Numai c smerenia are dou chipuri
i anume:
1. Exist o smerenie în care omul î i recunoa te p catele,
smerenie a con tiin ei p to eniei, smerenie pe care a avut-o vame ul
(din pilda cu vame ul i fariseul) care- i b tea pieptul i zicea:
“Dumnezeule, fii milostiv mie, p tosul” (Luc.18, 13) i numai atât
se gândea, asta ia fost toat rug ciunea. i Dumnezeu i-a primit
rug ciunea i s-a întors mai îndreptat la casa sa decât fariseul care se
uda în rug ciunea lui.
2. Adev rata smerenie este îns atunci când ajungem la
smerenia Sfântului Ioan Botez torul, care zicea despre Domnul
Hristos: „Acela trebuie s creasc , iar eu s m mic orez“(Ioan 3,
30) i la smerenia Maicii Domnului care a zis: „c a c utat spre
smerenia roabei sale“, iar în fa a îngerului binevestitor a zis: „Iat
roaba Domnului. Fie mie dup cuvântul t u!“(Luc.1, 38). Iar aceast
smerenie este rezultatul virtu ilor. Sfântul Isac Sirul spune c “cine n-
a trecut prin conacele tuturor virtu ilor, înc n-a ajuns la smerenie”.

Alt cale a în rii noastre:

învingerea p catelor i realizarea virtu ilor

M ai este o cale pe care ne-o arat Sfântul Apostol Pavel în epistola

tre Coloseni, Cap.3 - citi i-l, reciti i-l, buchisi i-l. « Dac a i
înviat împreun cu Hristos, c uta i cele de sus, unde se afl Hristos,
ezând de-a dreapta lui Dumnezeu; cugeta i cele de sus, nu cele de pe
mânt; c ci voi a i murit i via a voastr este ascuns cu Hristos
întru Dumnezeu, iar când Hristos,Care este via a voastr , Se va ar ta,
atunci voi, împreun cu El, v ve i ar ta întru slav ». i acum este
nevoie de aten ie:“De aceea, omorâ i m dularele voastre cele
mânte ti: desfrânarea, necur ia, patima, pofta rea i zgârcenia,
care este închinare la idoli, pentru care vine mânia lui Dumnezeu
peste fii neascult rii”. Deci e vorba de cinci p cate mari: desfrâul (de
orice fel ar fi), necur ia, patima, pofta rea i zgârcenia.
Tot Sfântul Apostol zice: „Lep da i i voi toate acestea:
mânia, iu imea, r utatea, def imarea, cuvântul de ru ine din gura
voastr “, deci înc cinci. A a ceva nu trebuie s fie în via a, în fiin a
12
unui credincios i înc ceva: “nu v min i unul pe altul, pentru c v-
i lep dat de omul cel vechi… i v-a i îmbr cat în omul cel nou”. Deci
înc un p cat, al 11-lea, deocamdat . Atâtea a pomenit Sfântul
Apostol Pavel în Epistola c tre Coloseni. Sunt i altele, în care zice
(Sfântul Apostol Pavel) c dac omul are p catele acelea nu poate
intra în împ ia lui Dumnezeu (citi i I Corinteni 6, 9-11).
Sfântul Apostol Pavel nu se opre te aici ci mai adaug câte
ceva din pozitivismul vie ii cre tine i spune: „Îmbr ca i-v ca ale i
ai lui Dumnezeu, sfin i i preaiubi i“. Cu ce? Spune el cu ce: „Cu
milostivirile îndur rii, cu bun tate, cu smerenie, cu blânde e, cu
îndelung r bdare, îng duin i-v unii pe al ii i iertând unii altora,
dac are cineva vreo plângere împotriva cuiva; dup cum i Hristos
v-a iertat vou , a a s ierta i i voi.Iar peste toate acestea,
îmbr ca i-v întru dragoste, care este leg tura des vâr irii. i pacea
lui Hristos, întru care a i fost chema i, ca s fi i un singur trup, s
st pâneasc în inimile voastre”.
Vârful la care trebuie s ajungem, în imea pe care trebuie s-o
atingem este deci pacea lui Hristos care covâr te toat mintea, care
st pâne te în inimile noastre i la care nu se poate ajunge dac nu
înl tur m cele 11 p cate pe care le-am amintit, i dac nu realiz m
virtu ile pe care le-am pomenit, adic milostivirile îndur rii, bun tatea,
smerenia, blânde ea, r bdarea, iertarea i iubirea. Sunt apte. Nu tiu
dac Sfântul Apostol Pavel când a scris s-a gândit dac s fie apte
sau opt. Atâtea au r mas scrise în epistola c tre coloseni. V atrag
aten ia asupra acestui capitol i v rog s -l ave i în vedere ca s ti i
care-i calea în rii noastre.

Pacea sufletului (isihia) este nep timirea

A m f cut acest ocoli mare ca s încep acum s v vorbesc despre

ISIHASM. S ti i c l-am f cut de bun voie i nesilit de nimeni.
a am crezut c -i bine, pentru c este s rb toarea În rii, dar i
pentru c isihasmul asta o urm re te: s -l ajute pe om s se schimbe,
se fac din r u bun, s aduc ajutorul lui Dumnezeu în sufletul
credincio ilor. S ti i c n-am de gând s v prezint isihasmul în toat
întinderea lui i în toate aspectele lui. E vorba de o asocia ie pentru
isihasm, dar ca s fie posibil o asemenea asocia ie, noi trebuie s tim
13
ce este isihasmul. Isihasmul, am putea zice c este un curent de idei,
este o angajare pentru mul i, cât mai mul i, într-o lucrare anume, de
îmbun ire sufleteasc , dar am putea zice tot a a de bine c
isihasmul este un chip de angajare pentru îmbun irea sufleteasc .
Este vorba deci de considera ii în leg tur cu isihasmul. De
unde vine cuvântul isihasm? Vine de la cuvântul isihie (prin p ile
noastre, în Dr gu , am aflat c sunt oameni pe care-i cham Isihie, un
nume de mai demult). Isihie, în greac înseamn lini te, deci isihasmul
este ceva care duce la lini te. Când po i ajunge la lini te? Sfântul
Marcu Ascetul, în Filocalie are cuvântul c “pacea sufletului este
nep timirea”, deci când ai ajuns la nep timire, s nu mai fii st pânit
de rele, de patimi (acestea din urm fiind deprinderi în r u). Anul
trecut v-am vorbit aici despre pricinile patimilor i despre mijloacele
de desp timire, pe care dac vrei s te angajezi într-o via superioar ,
trebuie s le tii, s le ai în vedere, s te conduci dup ele. Când e
vorba de îmbun ire sufleteasc , asta nu se a teapt , se i lucreaz
pentru ea, ori ca s lucrezi pentru ea trebuie s tii ni te lucruri care,
dac le tii trebuie s le i pui în practic .
Ce trebuie s tim despre isihasm? Cum poate ajunge cineva s
ajung ISIHIE, nu numai dup nume ci dup realitatea vie ii. Cum
poate ajunge cineva la lini tire? Ajunge la lini tire atunci când î i
lini te te r ut ile, când nu mai este r u, când a scos din suflet
utatea i când a întemeiat în suflet bun tatea. Poate v-a i oprit
vreodat cu gândul la psalmul 33, unde se prezint un program de
via i anume, zice psalmistul: „Veni i fiilor, asculta i-m pe mine,
frica Domnului v voi înv a pe voi! De vrea omul s tr iasc i s
vad zile bune, s i opreasc limba de la r u i buzele sale de la
minciun , s se fereasc de r u i s fac binele, s caute pacea i
o urmeze”. Acesta este un program de via . Cum putem noi s ne
facem rânduial în via ? ti i cum? Doar dac ne facem rânduial în
adâncul sufletului nostru, în mintea noastr . rânduiala din
minte nu- i po i face rânduial în via . Unii oameni, când au spus
un cuvânt nepotrivit au o vorb româneasc : „M-a luat gura pe
dinainte“. Se poate a a ceva? Nu. E un cuvânt care nu are justificare
din punct de vedere al vie ii duhovnice ti. Nu te ia niciodat gura pe
dinainte, nu ajungi niciodat s spui un cuvânt nepotrivit dac nu-l ai
14
în tine. Ori, ca s î i faci rânduial în via trebuie s i faci i în minte,
sco i din minte gândurile rele fiind r cina tuturor celor rele i
tuturor celor bune.
Omul este o fiin gânditoare; e un dar de la Dumnezeu s
gândim. Prin aceasta ne deosebim de animale, c noi gândim i c
via a noastr este întemeiat pe gândire. Cuvântarea mea e întemeiat
pe gândire, pe ceea ce port în suflet. Cuvintele mele ajung în mintea
celor care m asculta i, ca gânduri se întemeiaz i apoi devin pricini
ale cuvintelor i pricini ale faptelor. De aceea grija noastr cea mai de
petenie, când e vorba s devenim buni este întâi s nu mai fim r i. i
dac nu mai suntem r i, am ajuns la ner utate. Acesta este pragul spre
bun tate. Întâi trebuie s sc m de r ul din noi, s scoatem din noi
tot ce e r u. Bineîn eles, aceasta se face cu ajutorul lui Dumnezeu nu
numai cu puterea omului. Dar cum se poate realiza lucrul acesta? S
avem în vedere gândurile noastre i s le select m: pe cele bune s le
primim i s le inem, iar pe cele rele s le ocolim. Cum anume?
rin ii cei duhovnice ti, mai ales cei trezvitori, care au avut în
vedere trezvia, adic luarea aminte, de la care avem scrieri în vol.4 din
Filocalie (Isihie Sinaitul i Filotei Sinaitul, în special), apoi în vol.7
(Sfântul Grigorie Palama) i vol.8 (Sf. Ignatie i Calist), s-au ocupat
de metoda aceasta de îmbun ire sufleteasc prin înl turarea
gândurilor rele i prin încurajarea gândurilor bune. Metoda este o
metod de angajare în rug ciune, de raportare la Dumnezeu.

Isihasmul este angajare în rug ciunea de toat vremea

S fântul Marcu Ascetul, în Filocalie, ne spune: “Când î i aduci

aminte de Dumnezeu înmul te rug ciunea, pentru ca atunci
când Îl vei uita Domnul s i aduc aminte de tine”
Sfântul Marcu Ascetul are în vedere raportarea omului la Dumnezeu
cu evlavie, prin rug ciune. Un cuvânt asem tor îl g sim circulând la
Sfântul Munte, în Grecia, unde p rin ii zic a a: “La Dumnezeu s te
gânde ti ca la Dumnezeu nu ca la om i s -l respiri pe Dumnezeu în
toat vremea”. Ce înseamn asta? Înseamn c cine crede în
Dumnezeu nu poate neglija pe Dumnezeu i trebuie s se raporteze la
El cu evlavie, iar rodul evlaviei, rodul credin ei, rodul lu rii aminte la
Dumnezeu este rug ciunea.
15
 rin ii cei duhovnice ti au rânduit o angajare în rug ciune
printr-o rug ciune, prin rug ciunea de toat vremea, pe care p rintele
Arsenie o numea „Rug ciunea cu care se mântuiesc c lug rii“. S ti i
Filocalia a fost scris de c lug ri i a fost scris pentru c lug ri, dar
au folos to i cei care o folosesc. Este o rânduial la c lug rie, când se
face cineva c lug r i prime te hainele cu care e îmbr cat, care sunt
haine date atunci, la c lug rie: întâi prime te “haina veseliei”. S ti i
un c lug r trebuie s fie un om vesel, dac nu-i vesel, nu-i c lug r.
De i, se zice despre c lug r c îmbrac chipul cel de plângere. Poate
i plâng dac -i vine dar cel mai bine e s fie bucuros c a a vrea
Domnul Hristos, s fim to i bucuro i. De aceea prima hain pe care o
prime te c lug rul este una alb , cu care nu umbl decât în zilele
acelea imediat dup c lug rie i se nume te haina veseliei. Fondul
trebuie s fie veselia. Tot atunci mai prime te un obiect numit
“metanii” i când i se dau metaniile, adresându-se celor care sunt de
fa , slujitorul slujbei de la c lug rie spune a a: „Fratele nostru [se
spune numele lui] prime te sabia duhului, care este cuvântul lui
Dumnezeu, spre rug ciunea din tot ceasul c tre Hristos“. I se
adreseaz apoi celui care se face c lug r i zice: „C e ti dator în
toat vremea s ai în minte, în inim , în cuget i în gura ta, numele
Domnului Iisus i s zici:„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluie te-m pe mine p tosul“.
Era la noi la m stire, la Sâmb ta, un p rinte venit (de
canon) iar când îi spuneam ceva din Pateric i Filocalie, zicea: „Las -
pe mine cu d- stea care-s pentru dumneata, c ci dumneata e ti
lug r“. Isihasmul este al c lug rilor, nu al mirenilor. Poate s fie
cineva mirean isihast, dar în primul rând un c lug r trebuie s fie
isihast, prin rostul lui, prin faptul c a primit metaniile, prin faptul c -i
dator s zic în toat vremea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluie te-m pe mine p tosul“. i s ti i c aceasta este
temeiul isihasmului. Prin faptul c se in ni te conferin e sau colect ri
de ajutoare, acestea sunt lucruri care nu in de isihasmul propriu-zis.
Isihasmul este angajarea în rug ciunea de toat vremea.
Eu tiu de rug ciunea aceasta din 1942. Prin ce împrejurare?
În 1942, la sfâr itul lui august, aveam 13 ani i jum tate. Eu sunt
scut 1929, într-un sat de lâng Sibiu, numit Topârcea, într-o familie
16
de oameni mode ti, rani, oameni f preten ii, dar de treab .
Dumnezeu s -i odihneasc . Sunt cel mai mare dintre patru fra i i am
venit pe lume cu tirbiri, a a a vrut Dumnezeu. M-am pomenit în
lumea asta cu tirbirea care am dus-o toat via a, cu mul umire i cu
bucurie. Fiind în aceast situa ie am fost mai disponibil pentru
gânduri, pentru idei, pentru preocup ri interioare. Aflasem c la
stirea Sâmb ta era un p rinte, de pe atunci cu nume mare, cu
via deosebit , pe nume Arsenie i m gândeam c poate ar fi bine
-l cunosc, c ce-ar fi s m fac c lug r .a.m.d. Era un preot la noi,
rintele Ioan Opri , care mi-a atras aten ia asupra acestui fapt; i-am
scris o scrisoare p rintelui Arsenie, iar acesta mi-a r spuns, printr-un
diacon de la m stire, atr gându-mi aten ia asupra acestei rug ciuni,
am nunte, doar atâta, s o zic. La sfâr itul lui august, ajungând la
stire cu gândul s m fac c lug r, s stau o vreme acolo, m-am
întâlnit cu p rintele Arsenie i acesta m-a primit, m-a luat la spovedit
i am aflat de la p rintele câte ceva despre rug ciune. Nu teorie.
Pute i citi toate c ile din lumea asta despre rug ciune, mai
mult decât faptul de a te angaja nu-i nimic. Doar faptul acesta, de
a face rug ciunea. Când te faci c lug r i i se spune c e ti dator s ai
în toat vremea în minte, în inim , în cuget i în gura ta, numele
Domnului Iisus Hristos i s zici rug ciunea, când î i spune aceasta nu
o spune ca o teorie, adic : fii atent, c vezi, c nu tiu ce. Nu. Ci e ti
dator s faci lucrul acesta.

Despre metoda isihast

E u am tiut acestea cu 11 ani înainte de c lug rie, de la p rintele

Arsenie, care mi-a zis a a: S zici rug ciunea “Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie te-m pe mine p tosul“ cu
gândul nu cu cuvântul vorbit, de i i cuvântul vorbit are importan a
lui, c dac eu numai m-a gândi la ce v spun acum, ar însemna s nu
ti i nimic din ceea ce gândesc. Deci cuvântul vorbit are importan
atunci când e vorba de rela iile dintre oameni i când e vorba s scrii;
când scrii, e ca i cuvântul vorbit, cu deosebire c cuvântul vorbit se
adreseaz urechii iar cuvântul scris se adreseaz v zului. Dar i
gândirea noastr , pân la urm , tot pe cuvinte se bazeaz . Prin
urmare, p rintele Arsenie mi-a atras aten ia: „S începi cu cuvântul
17
gândit, pentru c r cina e gândul, în gând trebuie s i faci
rânduial ”. Dup aceea vine cuvântul. Cuvântul vorbit are
importan atunci când ne afl m într-o colectivitate, când suntem la
slujb , când avem în vedere slujba, rânduielile liturgice, când spunem
ceva pentru cei care aud i când cei care aud spun ceva c tre noi. De
exemplu r spunsurile de la slujb : „Harul Domnului nostru Iisus
Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tat l i împ rt irea Sfântului Duh
fie cu voi, cu to i” e un cuvânt al preotului, un cuvânt de
binecuvâtare pe care-l spune cu glas tare iar cei care ascult zic: „ i
cu duhul t u“, adic nu numai cu noi, ci i cu tine. E o solidaritate, o
întrep trundere, între liturgisitor i cei care liturgisesc împreun cu el,
la m surile lor.
rintele zicea apoi, ca rug ciunea aceasta, f cut la nivelul
gândului s o lipesc de respira ie:
- între o respira ie i alt respira ie (când nici nu inspir, nici nu expir)
se zice „Doamne…“,
- apoi, inspirând se zice: „Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu…“,
- i apoi, expirând se zice: „miluie te-m pe mine p tosul“.
ti i c mai mult nu mi-a zis. Cu asta am plecat eu din fa a
rintelui, cu gândul s fac i eu a a. Binen eles c n-am f cut i n-am
cut dup o rânduial i mai ales nu am f cut cu statornicie, adic
într-o vreme anume. De câte ori mi-am adus aminte am zis dar n-am
avut o vreme anume. Acum eu le spun la oameni c este bine s aib o
vreme anume când s spun numai rug ciunea, pe lâng faptul c zic
aceast rug ciune i când î i aduc aminte. i fac o vreme în
fiecare zi, un sfert sau o jum tate de or s zic continuu
rug ciunea, dac se poate lipit de respira ie. Nu trebuie neap rat
lipit de respira ie, pentru c Dumnezeu nu se descoper tehnicii,
adic ai o tehnic i Dumnezeu te vede c folose ti tehnica respectiv
i gata, apare Dumnezeu în existen a sau con tiin a ta. Nu-i a a.
Dumnezeu se descoper doar celor cu inima curat . „Ferici i cei cura i
cu inima, c aceeia vor vedea pe Dumnezeu“(Mat.5, 8). Vine
câteodat vreun be iv sau fum tor i zice c l-a v zut pe Domnul Iisus
Hristos, sau câte o femeie cu p cate mari i zice c a visat-o pe Maica
Domnului. Nu se poate. De visat a visat, dar nu pe Maica Domnului ci
ni te imagini din cugetul ei, dintr-o icoan .
18
 fim cu gând bun. Dumnezeu se descoper , nu tehnicii, nu
faptului c faci închin ciuni sau c stai în genunchi sau în picioare, nu
faptului ca pui degetul într-un loc pe inim i prive ti spre inim .
Astea sunt numai ni te lucruri prin care se angajeaz omul simplu ca
se poat concentra mai bine. Dar în realitate, lucrurile astea n-au
nici o valoare pentru via a l untric , pentru via a sufleteasc ,
interioar . Important este s iei aminte la gânduri, important este s te
sim i în leg tur cu Domnul Hristos, s tii c mântuirea vine prin
Mântuitor nu de la tine, s ocole ti gândurile cele rele prin a ezarea
aceasta de rug ciune, prin deprinderea aceasta de rug ciune.

Rug ciunea isihast ne descoper mizeria din suflet

dar ne aduce i o bucurie mare

S v spun ce s-a întâmplat cu mine (c ce tiu eu ce se întâmpl cu

al ii? ): p rintele Arsenie nu mi-a spus s m consult cu cineva,
poate pentru c i-a dat seama c nici nu am cu cine s m consult
într-o chestiune de felul acesta. Eu urma s fac o coal în Timi oara
iar un om care s -mi spun ceva despre rug ciunea aceasta l untric ,
despre angajarea în rug ciune, despre metoda de îmbun ire, nu
aveam unde s g sesc. La drept vorbind, nici n-am c utat. Îns eu
acum îi previn pe cei c rora le dau în grij s zic rug ciunea, c cel
dintâi lucru ce se întâpl cu un om care începe s se ocupe de
sufletul s u este c î i descoper mizeria din suflet. Fiecare dintre
noi avem o mizerie în sufletul nostru, cel pu in într-o anumit
perioad a vie ii noastre, de exemplu în vreme copil riei, a tinere ii. În
copil rie, dac ne ocup m de noi în ine avem rezultatul acesta al
întâlnirii cu noi în ine, cu partea negativ , rea, a sufletului. Copilul
este oglinda p rin ilor, care sigur au avut i ei, i bune i rele,
amestecate. A a cum exist asem nare între p rin i i copii, între
bunici i nepo i, din punct de vedere fizic i fiziologic, exist tot a a o
asem nare din punct de vedere sufletesc. Odat m-am întâlnit cu
cineva la Ocna Sibiului, care m-a luat cu c ru a s m duc la p rin ii
mei acas . Acela mi-a spus c el are „inim bun ca tat l lui i gur
rea ca mama sa“. Deci i-a dat seama c el este o sintez chiar dac nu
mi-a spus: „P rinte eu sunt o sintez a lui tata i mama”.

19
 ti i c asta este ceea ce întâlnim noi, ceea ce realiz m noi
din punct de vedere sufletesc, atunci când ne ocup m de noi în ine. Se
dezl uiesc ni te furtuni de gând, care nu se întâmpl decât atunci
când scormone ti la ele. Dac nu scormone ti, la ele nu ajungi. S ti i
exist în fiecare i posibilitatea aceasta de furtuni de gând i de
aceea omul se i sperie de gândurile care îi vin i se las de rug ciune.
Eu nu m-am speriat de furtuni de gând. Nu pentru c n-am avut
mizerie în suflet. Am avut. Dar nu m-am speriat pentru c n-am pus
niciodat aceasta în leg tur cu rug ciunea, ca s zic c uite, dac nu
m-a ruga, n-a mai avea sutua ii din astea, i hai s nu m mai rog.
M-am rugat în continuare i a a mi s-a limpezit sufletul, cu vremea.
Acesta este primul rezultat din preocuparea aceasta l unrtic : c
te cuno ti pe tine însu i, c i cuno ti partea negativ , mizeria din
suflet, i c te po i lupta cu gândurile care vor s se
înst pâneasc în tine. S ti i c lupta aceasta de gând este o
chestiune esen ial i în isihasm i în via a cre tin în general. F
angajarea aceasta nu exist îmbun ire real . Pân la urm
Dumnezeu ne ajut i ne limpeze te, pentru c noi inem seama de
Dumnezeu.
i un alt rezultat pe care l-am avut a fost o bucurie atât de
mare c n-o pot spune. Câteodat m gândeam c oare n-o s mi se
întâmple ceva? C n-o s mor de bucurie, de cât bucurie aveam din
rug ciune?

Isihasmul nu-i o profesiune ci un înso itor

D ar s ti i c eu n-am c utat prin rug ciune decât rug ciunea îns i

(angajarea aceasta) i celelalte au venit de la sine. Deci gre esc
aceia care spun c se apuc s zic “Doamne Iisuse” întins i apoi
ajunge s fac minuni, sau s tie lucruri pe care nu le mai tie nimeni.
Rug ciune se face pentru rug ciunea îns i, pentru mila lui
Dumnezeu, pentru a câ tiga mila lui Dumnezeu. Dumnezeu ne
miluie te dintr-o dat ca i pe fiul risipitor atunci când s-a întors
acas . Tat l a alergat în fa a lui i l-a primit cu bucurie i a c zut pe
grumazul lui i l-a s rutat, iar el a început s zic : „Tat , am gre it la
cer i înaintea ta, nu sunt vrednic s m numesc fiul t u”. El voia s
zic i mai departe: “Prime te-m ca pe unul din arga ii t i“ dar n-a
20
mai putut s zic c ci tat l s u l-a primit dintr-o dat i nu i-a zis “Zi
de vreo sut de mii de ori a a c-apoi te iert”. Nu. L-a iertat dintr-o
dat . i noi credem în mila lui Dumnezeu.
Rug ciunea isihast este o metod de cercetare de noi în ine,
o metod de angajare în leg tur cu Dumnezeu, o metod în care
inem seama de Dumnezeu. Iar Dumnezeu ne d ce tie El c ne
trebuie. Ne las s fim cople i de gândurile cele rele ca s ne d m
seama din ce mizerie ne scoate sau ne d bucurie, pe care nu trebuie
o c ut m dar pe care oricum o avem. Un cre tin adev rat e un om
al bucuriei i toat rânduiala de slujb e o rânduial de mântuire, o
rânduial de lini tire sufleteasc .
Când m-am dus la teologie am aflat c mai tiu i al ii de
rug ciunea aceasta i când le-am spus eu ce tiu i ce fac, mi-au zis:
“M i frate, p i stai, c pentru asta trebuie s ai duhovnic! Nu-i voie s
faci lucruri din astea, c po i ajunge la r cire”. Eu le-am spus: “P i
dac -i a a, p rintele Arsenie n-a tiut s -mi spun , s m previn !?”
Ori înseamn c totu i lucrul cel mai de c petenie este angajarea în
rug ciune. Faptul c ai sau c nu ai duhovnic nu este principal c ci
rug ciunea este o angajare în credin . Câ i oameni au duhovnic care
aib o experien în isihasm? Câ i sunt? Unde? A vrea s -i tiu i
eu. Apoi fiecare are gândurile i metodele lui. Fiecare ceea ce face aia
i socote te c este lucrul cel mai temeinic.
Eu n-am f cut performan în nici o privin . M-am gândit
întotdeauna c via a trebuie s se desf oare cum se desf oar via a
în natur . Observi c florile sau copii din jurul nostru cresc dar nu vezi
cum cresc, toate astea se fac f zgomot tiut de noi. S fac o
parantez , un ocoli aici. Am întâlnit doi oameni care f ceau dializ i
fiecare mi-a dat posibilitatea s ascult ce se petrece în corpul lui.
Acolo, la mân , unde se pun aparatele, prin care trecea apoi tot
sângele, vreme de patru ceasuri i îi cur a tot sângele. Am avut
posibilitatea s aud zgomotul, care se aude ca un râu. Deci zgomotul
poate s existe dar nu îl tim noi. Totul se face f salturi, f
zgomot. Vreau s spun c a a trebuie s se întâmple i în via a
duhovniceasc : te angajezi la o lucrare pe care tii c o
binecuvânteaz Dumnezeu i o faci, dar nu în loc de altceva. Adic ,
dac un student aude de isihasm i de rug ciunea de toat vremea i
21
se las de studii, înva pu in, numai s zic “Doamne Iisuse”, nu-i
corect. Noi trebuie s ne vedem de via i de familie, trebuie s
vedem de tot ce avem de f cut, dar toate acestea în atmosfer de
rug ciune. F atmosfer de rug ciune nu realiz m nici isihasm, nici
altceva. Înc o dat v spun: isihasmul e pentru c lug ri. Folos pot
avea to i cei care se angajeaz la metoda isihasta. To i. Nu exist aici
un om care s nu poat avea folos din asta, dac e sincer, pentru c
noi îl c ut m pe Dumnezeu, pentru c noi cerem ajutorul lui
Dumnezeu i nu se poate s nu ne dea Dumnezeu ajutor, cum tie El,
pentru c noi nu cerem lui Dumnezeu un fel de ajutor anume. tim un
singur lucru foarte important i anume c prin metoda aceasta de
angajare ni se limpeze te mintea, ajungem la lini tea sufleteasc ,
ajungem s facem fa u or tuturor greut ilor din lumea
aceasta, câte ne vin în fa .
Am zis c sunt cei ce se ocup de o anumit metod i spun:
gata, asta-i totul. S ti i c nu-i totul isihasmul, nu-i totul metoda
aceasta. Totul este ceea ce ne spune biserica: “Pe noi în ine i unii pe
al ii i toat via a noastr lui Hristos Dumnezeu s o d m”. i
via a, oricât e rug ciunea de important , nu cuprinde numai
rug ciunea. Nici pustnicii nu cred c se pot ruga într-una, dar pot s
fac din via a lor o slujb adus lui Dumnezeu, o rug ciune. Deci eu
sunt pentru rug ciunea liturgic , sunt pentru slujbele bisericii, pentru
ele, slujbele, ne conduc, ne pun în fa a lui Dumnezeu, ne dau
posibilitatea de verificare. i apoi s ne ajut m cu rug ciune, hai s nu
zic de toat vremea ci de cât vreme putem noi s facem asta.

Viitorul rii st în mâinile p rin ilor

S înv m noi rug ciunea aceasta, s îi înv m i pe al ii, s

înv m copiii din copil rie înc s zic “Doamne Iisuse”. Dar dac
îi înv m s zic rug ciunea iar pe de alt parte le inem televizorul
deschis ca s vad spurc ciunile care se dau acolo, apoi degeaba zic
“Doamne Iisuse”. Fi i aten i! De noi depinde viitorul rii noastre nu
numai cum se zice, c de tineret. Depinde i de tineret dar i de
trâni, de felul cum îi dirijeaz i cum îi îndrumeaz pe tineri.

Pe copil s -l ii în frâne
22
 De vrei om la to i s plac .
Nu-l l sa orice s -ngâne,
Nu-l l sa orice s fac ,
Nu-l l sa dup dorirea-i
Unde vrea el s se duc .
Din acela i lemn se scoate
i icoan i m ciuc .

zice Vasile Militaru i are dreptate.

M-a întrebat cineva acuma, de curând, cum lucreaz diavolul
în via a oamenilor. Foarte simplu i u or. Î i d ni te gânduri pe care
zici tu c sunt bune i le împline ti ca bune. De pild : “Las -l s se
distreze c doar e tân r, c dac nu se distreaz acum la tinere e, când
se mai distreze”. Dar dac omul tie ce are de f cut, tie de
Dumnezeu i de Maica Domnului, dac tie de biseric i de sfin ii lui
Dumnezeu, de tainele bisericii, de post i de tot ce este bun i frumos,
nu se poate s nu aib o via binecuvântat de Dumnezeu. i s ti i
ultimul lucru pe care l-a f cut Domnul Hristos a fost
binecuvântarea cu care s-a în at la cer. S-a în at binecuvântându-i
pe ucenici. Ucenicii s-au închinat Domnului, s-au întors în Ierusalim
cu bucurie mare i erau întotdeauna în templu, l udând i
binecuvântând pe Dumnezeu. Un lucru la care a vrea s v gândi i i
-l ave i în vedere, este c bucurie mare au i aceia care nu se
distreaz , care nu se duc la discotec . Au bucurie mai mare decât cei
care n-au inut seama de Dumnezeu i au ajuns la atâtea încurc turi,
lucruri rele, necazuri i asupriri de gând.

Concluzii
ucrul cel mai important este s îi slujim lui Dumnezeu cu toat via a
Lnoastr , s ne ajut m cu rug ciunea “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluie te-m pe mine, p tosul”, în mod liber i
normal. Trebuie s ai o via normal dar direc ionat c tre
Dumnezeu. Nu trebuie s lipi i neap rat rug ciunea de respira ie, iar
dac o lipi i s nu face i eforturi în privin a aceasta pentru c aceasta
nu e esen ial. S ti i c eu nu am de gând s fac performan e ci doar
m folosesc de tot ce-mi pune la dispozi ie biserica, de Sfânta
23
Liturghie, de slujbele celelalte la care paricip, zic “Doamne Iisuse”
când îmi aduc aminte i cât pot s zic, dar sunt sigur c atunci când
voi întâlni cu Dumnezeu, El nu îmi va spune c eu am putut s zic
de un milion de ori rug ciunea i n-am zis. Îns eu o s zic c tre
Dumnezeu a a: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluie te-m pe mine, p tosul“.

24
 Isihasmul laic
(Cuvânt rostit în aula Facult ii de Teologie din Sibiu)
rintele Constantin Galeriu

Dragii mei, nu numai atât c e posibil, dar noi dorim ca el s

existe, s se r spândeasc . Ce înseamn isihasm? Vine de la cuvântul
isihie, adic lini te, lini te nu numai în exterior ci lini tea l untric , din
suflet - în marea agitat de afar . Dar vede i, în Sfânta Ortodoxie
isihasmul e legat de rug ciunea lui Iisus, de întâlnirea cu Iisus. Cine
i dea ie lini tea, pacea, dac nu Iisus?

Iubirea alung frica i aduce lini tea (isihia)

Cei din Vechiul Testament spuneau c frica de Dumnezeu e
începutul în elepciunii dar în Noul Testament i îngerul când
cerceteaz pe Maica Domnului spune „nu te mai teme Marie“. Ioan,
evanghelistul iubirii, a spus c dragostea izgone te frica, ori îngerul
aducea Mariei (Maicii Domnului) vestea iubirii adic a Fiului lui
Dumnezeu. Fiul este chipul iubirii p rinte ti. Nu orice fiu al nostru
este o întrupare a iubirii? i atunci cobora iubirea pe p mânt i acea
iubire alunga frica. De aceea a spus Ioan c iubirea alung frica i
Iisus a spus mereu ucenicilor ( i pe mare): “Nu v teme i” i îi înv a:
“În orice cas ve i intra spune i pace casei aceleia, iar în ziua Învierii,
pace vou ”.
Deci lini tea i-o d tocmai întâlnirea cu Iisus, iar f
întâlnirea cu El, deci cu Dumnezeu noi nu putem avea lini te. A i
zut ce spunea acel filozof, c în anxietate, în nelini te, numai Cel
care a unit cerul cu p mântul, care d unitatea total , numai El ne d
pacea, ne d lini tea. Deci: rug ciunea lui Iisus, întâlnirea cu Iisus.

Isihasmul laic
Dac isihia înseamn lini te, dac isihasm înseamn metod a
lini tii, a p cii interioare, atunci cuvântul isihast vine de la cuvântul
sihastru i dac rug ciunea lui Iisus, întâlnirea cu Iisus e pacea,
25
înseamn c El a adus-o în lume. El a surpat peretele cel desp itor al
vrajbei de tot soiul. Atunci laicul s n-aib i el u deschis
isihasmului? Doamne! E ca i cum l-am lipsi pe el de taina aceasta
minunat a întâlnirii cu Dumnezeu i a lini tii interioare. Dar noi la to i
cre tinii le spunem rug ciunea lui Iisus.
Am vorbit cu ni te r uf tori i le-am spus hai s ne rug m
“Tat l nostru”. i i-am înv at i rug ciunea lui Iisus zicând de
câteva ori cu ei: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluie te-m pe mine, p tosul”. i ziceau dup mine. Dac celor
care stau în închisoare la Jilava le-am dat rug ciunea lui Iisus ca s -i
ierte Mântuitorul, cu cât mai mult noi ceilal i din lume trebuie s
cunoa tem rug ciunea lui Iisus. Iat tâlharul de pe cruce i tâlharii din
temni s fac isihasm i s nu facem noi isihasm!?

Rug ciunea isihast ne aduce adev rul i lini tea

iar adev rul aduce bucuria
Face i acest lucru, g si i-v fra ilor un moment cât de mic,
alege i-v un timp de câteva minute pentru rug ciunea lui Iisus. Dar
a dup rânduial , adic împlinit rug ciunea cu cele trei elemente
ale ei: roste ti cu buzele, mintea s stea de veghe, s în eleag iar
când ai în elegerea i inima îi d foc atunci dobânde ti isihia. S
încui mintea în cuvintele rug ciunii, altfel te treze ti c roste ti cu
buzele rug ciunea, iar mintea vagabondeaz prin toate necur iile
lumii. ti i ce înseamn în elegerea? P i de ce bie ii oameni cad în
îndoieli? Pentru c n-au lumina clar a adev rului. Dar când simt c
acesta e adev rul, în evanghelie, în Hristos, nu-i bucurie mai mare, nu
tiu cum s-o strige. Când sim i (zic p rin ii) bucuria venind de la
adev r (o spune i un r ritean i un apusean, o spune i Isaac Sirul
i Augustin), bucuria de a veni din adev r, nu-i mai mare bucurie pe
lume. Sincer, pot m rturisi c în evanghelie, în Hristos, în comuniunea
cu El simt c m aflu în adev r, în lumina adev rului i nici o filosofie
din lume nu m poate sminti, nimic din lume, n-am nici un argument
împotriva adev rului de la Dumnezeu, toate argumentele sunt pentru
Dumnezeu i dimpotriv toate celelalte sunt “argin ii“ c derii, ai
pr bu irii omului din adev r (cum a c zut satana ca un fulger din cer).
i atunci po i da aceast m rturie c în Iisus Hristos te afli în Adev r.
26
 uta i acest timp pentru isihasm, ve i dobândi negr ita bucurie a
isihiei care vine din adev r, pentru c nelini tea vine din lupta ta
untric pentru adev r.
Deci isihasm în lume am dori cu to ii. Când oarecine i-a spus
lui Moise: “Iat profe esc i al ii”, Moise i-a r spuns: „Vreau ca to i
profe easc ”. A a i noi spunem c to i vrem s dobândeasc isihia,
lini tea divin .

zboiul nev zut

Gândi i-v , în lupta duhovniceasc a cre tinului prima treapt
este lupta cu p catul i încetarea p catului cu fapta, adic nu mai
bea, nu mai fumeaz , nu mai desfrâneaz . O cucerire, o biruin este
încetarea p catului i cu gândul, de unde lupta r zboiului nev zut. O,
Doamne! ti i cât e de greu acest r zboi, gândul te poate duce în iad,
te poate duce la moarte, gândul este o energie nu o fanto , nu l sa i
gândurile s scoat pui c ci sunt puii satanei. Spun P rin ii: “imediat
ce te în eap un gând, s te refugiezi în Dumnezeu, în rug ciune; nu
sta la lupt cu el”. i s fii în stare de veghe. Zic P rin ii: “când
tâlharii bat la u dac v d c -i lumin în untru nu îndr znesc”.
Atunci ce s faci ca tâlharii s nu vin în untru? Duhurile rele nu
îndr znesc când aud vorbind înl untru mintea cu inima. La rug ciunea
lui Iisus, mintea vorbe te cu inima atunci când îl chemi pe Iisus în
inim (spun P rin ii c mintea e preotul iar inima este altarul pe care
se aduce jertf Iisus). i atunci înceteaz i r zboiul gândurilor i
dobânde ti lini tea l untric , armonia i o r spânde ti (se resimt to i în
jurul t u de la acea pace pe care o respiri). S respiri în jurul cuiva nu
duhoarea unei b uturi ci acea lumin i pace interioar . Ce minunat
lucru ar fi !
Ori isihia, isihia! Cât de mult nevoie i dor dumnezeiesc dup
ea, s-o aib to i (vorba lui Moise: to i s profe easc )! Face i aceast
procedur : a eza i-v pe un sc unel în fa a icoanei, îndrepta i aten ia
(mintea) spre inim i chema i numele lui Iisus. Pute i împ i
rug ciunea cu ritmul respira iei: inspiri zicând „Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu…” (faci o pauz ) i expiri zicînd:
“miluie te-m pe mine p tosul” ( i iar o pauz i iar inspiri i
respiri)“ i vei dobândi echilibru i pace negr it .
27
 Trupul i sufletul faptelor
bune
Isihasmul
Arhimandrit Ilie Cleopa
stirea Sih stria

Cum îl putem primi pe Hristos

D ac împline ti poruncile Domnului, îl prime ti pe Hristos i pe

toat Sfânta Treime. Exist mai multe feluri de împ rt ire:
prin trupul i sângele Domnului,
pe calea rug ciunii gânditoare a inimii (isihasm),
pe calea lucr rii poruncilor (faptele bune),
prin urechi (mersul la biseric i ascultatul atent al
slujbelor),
pe calea miridelor, a p rticelelor.

Faptele bune i rug ciunea

Rug ciunea este împ teasa faptelor bune i hrana
sufletului. “Toate faptele bune ajut pe om s câ tige dragostea lui
Dumnezeu dar nici una ca rug ciunea” spune Sfântul Maxim
rturisitorul. Dragostea lui Dumnezeu vine deci în sufletul
nostru mai mult pe calea rug ciunii. Dup cum trupul nu poate
tr i f hran , f b utur , f aer, f lumin , f c ldur , f
odihn , a a suftetul nu poate tr i f rug ciune. De aceea rug ciunea
nu e condi ionat nici de vreme, nici de loc, dup zicerea psalmului
33: ,,Bine voi cuvânta pe Domnul în toat vremea, pururea lauda lui
în gura mea”, sau psalmul 102 : ,,În tot locul st pânirii Lui,
binecuvânteaz suflete al meu pe Domnul”, sau apostolul Pavel: ,,
Neâncetat s v ruga i “.

28
 Este prea necesar sufletului nostru rug ciunea, dar nu toat
rug ciunea e rug ciune.
Rug ciunea are dou cuvinte :
- cuvântul sonor (care - l vorbim)
- cuvântul ascuns al inimii . Cuvântul tainic al inimii este sufletul
cuvântului sonor , el se na te din minte cum s-a n scut Mântuitorul .
Mintea este închipuirea Tat lui iar cuvântul care se na te în interiorul
inimii este închipuirea Fiului, c ci omul este chipul i asemanarea lui
Dumnezeu .
Tot a a i fapta bun : are trup si suflet . Trupul faptei bune
este rug ciunea , privegherea , milostenia ,... iar sufletul
înseamn scopul pentru care o fac . Dac fac fapta bun doar ca s
laude oamenii, înseamn c am pierdut fapta bun ,dac o fac ca
îl laud pe Dumnezeu atunci e bine .

Treptele urcusului duhovnicesc

Treptele urcu ului duhovnicesc nu se formeaz numai prin
rug ciune ci prin toate faptele bune .Dac vrei s ajungi la
des vâr ire, atunci des vâr it s te poc ie ti, în toate s fii des vâr it.
Omul s aib din toate faptele bune câte oleac : rug ciune,
milostenie, dragoste, post, privegere, infrânare.
1.F ptuirea moral este prima treapt a urcu ului
duhovnicesc: renun area la faptele rele dar men inerea lor în minte i
facerea faptelor bune ( cu mintea înc mai face p catul ); pe treapta
aceasta are mare nevoie de rug ciune, înfrânare i post.
2.Contempla ia natural în duh este treapta a doua: de la
cele de aici se mut cu gândirea la cele de sus; în copara ie cu Hristos
toate de aici sunt gunoaie. Omul începe s vad cele duhovnice ti i
nu se mai sminte te de nimic.
3.Îndumnezeirea dup dar (des vâr irea). În treapta a treia,
omului nu-i mai trebuie urcu ; se urc direct la Dumnezeu cu mintea
i inima i de acolo prime te puteri nem rginite.
Treapta întâi se nume te sâmb ta, treapta a doua sâmbete iar
treapta a treia sâmbetele sâmbetelor. Cine este des vâr it în iubire a
ajuns la culmea nep timirii, tr ie te pe p mânt dar cu mintea în ceruri.
Este treapta des vâr irii,a îndumnezeirii dupa dar.
29
 A treia zi dupa moarte, când ajungi la v mi, vine dracul care
i-a urm rit via a din copil rie i spune câ i pa i gre i ai f cut dar
vine i îngerul Domnului care spune câ i pa i buni ai f cut, la biseric ,
la m stire.
N-am f cut nici un lucru bun, toate le-a f cut mila lui
Dumnezeu.

Isihasmul laic
Isihasmul nu prive te numai via a c lug reasc . Un cre tin s-a
rugat 15 ani ca s câ tige rug ciunea inimii, altul a ob inut-o în 5 zile
gândindu-se la patimile Mântuitorului, la sângele care curgea pe cruce
i la blânde ea cu care se ruga: ,,Doamne ,iart -i pe ei c nu tiu ce fac
“. Acest cre tin se ruga i plângea mereu i sim ea durerea crucii în
inim . Acestea sunt lucr rile harului. Dumnezeu tie inimile tuturor i
le d har cum tie El. Omul e dator s se roage, nu numai cu
rug ciunea inimii. Cum zice sfântul Macarie: ,,Omule, roag -te cum
po i tu dar roag -te adeseori “.
Isihasmul nu se câ tig într-un ceas, nici într-o zi, nici într-o
mie de ani. Isihasmul se tr ie te de mii de ani (din secolul IV) în
stiri. Tr irea isihasmului va fi pân la sfâr itul lumii.
Isihasmul tr it înseamn a chema numele Domnului Isus Hristos nu
numai cu buzele ci i cu inima (,,D -mi fiule inima ta”). În psalmul
118 se spune: ,,R cnit-am din suspinarea inimii mele, rugatu-m-am
fe ei Tale cu toata inima mea, strigat-am din toata inima mea,
Doamne”. Adevaratul isihasm este când ne rug m din inim ;
isihia este lini tea cea duhovniceasc în care omul se
desp time te i r mâne ca un înger pe p mânt .
Sfântul Grigorie Palama spune: to i cre tinii care au sfântul
botez sunt datori s practice rug ciunea lui Iisus. Sfântul Serafim
de Sarov spune despre un copil de treisprezece ani, orb, c ajungând
la o ap i rugându-l pe un mo neag s -l ia în cârc i s -l treac apa,
i-a zis acestuia s nu mai mearg la m stire (mo neagul mergea la
hramul unei m stiri) c a ars; el spunea mereu rugaciunea inimii iar
Dumnezeu i-a dat darul proorocirii. Când au ajuns oamenii la

30
 stire au v zut c întradev r a ars . B iatul avea rug ciunea
toare.

George C ba : Cine a ajuns la starea de rug ciune a inimii poate

dea din starea aceasta ?
spuns: Dac se leneve te, poate. Iar dac se sile te, cu darul lui
Dumnezeu merge înainte c ci practica e tiint . Contempla ia e
gândirea iar extazul e ie irea din minte, mai presus de hotarele min ii .
Sfântul Ioan Sc rarul spune c pe cei spori i duhovnice te,
afla i pe treapta a doua a urcu ului duhovnicesc, cânt rile mirene ti nu
numai c nu-i smintesc ci chiar îi introduc în cele mai mari
contempla ii dumnezeie ti. Se gândesc c dac aceste cânt ri
mirene ti sunt atât de frumoase, atunci cum ar fi cânt rile îngere ti!?
Este o contempla ie natural în duh; te mu i de la cele ce vezi la cele
de sus: dac omul acesta este atât de frumos, atunci cum ar fi ingerii!?
Dac o floare este atât de frumoas , cum o fi cel care a f cut florile
numai cu cuvântul !? Omul întelept din nimic nu se sminte te pentru
pe toate le pune în legatur cu sfâr itul i vede c toate sunt
nimica. Contempla iile vin la cei care i-au cur at mintea, care nu mai
judec cu patim ci cu ra iune dumnezeiasc .
Catolicii au credin a marial , se concentreaz mai mult în jurul
Maicii Domnului, pe când ortodoc ii au credin a hristocentric , se
concenreaz în jurul lui Hristos. Prin femeie a c zut omul, prin femeie
se va zdrobi capul arpelui: Eva i Maria.

George C ba : Este forma ruso-român de isihasm diferit de

formele studit , sinait i atonit ?
spuns: Ru ii au avut un isihasm mare. Isihasmul rus vine mai
târziu. Primul isihasm a fost la muntele Sinai: Sf.Ioan Sc rarul i
ucenicii lui. Isihasmul rus a fost foarte sporit: la lavra Pecerska erau
27.000 de c lug ri, cea mai mare lavr din lume. În timpul lui Stalin,
un al doilea Satan, au fost omorâ i 130.000 de c lug ri, 80.000 de
preo i, 80 de mitropoli i, 300 de episcopi i au fost d râmate 30.000
de m stiri. E udat p mântul Rusiei cu sânge de martir. Dar
Dumnezeu nu las un popor a a de evlavios. Dupa 70 de ani de robie
rena te credin a.
31
George C ba : Care este raportul dintre tr irea noastr interioar
i icoan ?
spuns: Icoana intr tot în lucr rile min ii. Ea ajut pe om spre a se
ruga cu totul. Doar când ajunge la des vâr ire, imagina ia se d la o
parte: mintea intr în inim mut ,surd i oarb , nu se mai imagineaz
nici crucea, nici chipul Mântuitorului, c ci imagina ia, cât de sfânt ar
fi, trage mintea înapoi din inim . Dar pân s ajung la treptele
acestea o ajut icoanele: r stignirea, Maica Domnului, schimbarea la
fat , toate.

George C ba : Omul nou, de care vorbe te Biblia, când se na te?

spuns: Omul nou se na te întâi la botez, om nou, f ptur nou .
Apoi omul nou se na te prin spovedanie, prin poc in , prin lacrimi,
prin durere, prin suferin â, prin rug ciune zilnic . Lacrimile sunt un al
doilea botez.

George C ba : Ce pute i spune despre diferitele forme de isihasm?

spuns: Isihasmul sinait a fost cel mai des vâr it. Apoi a fost
isihasmul din Ierusalim, cel egiptean, apoi cel atonit, apoi cel slavon.
Dac te obi nuie ti s zici mereu rug ciunea inimii cu limba,
are s vin o vreme când o vei zice cu mintea nu cu limba i atunci ai
ajuns la jum tatea lucr rii iar de la o vreme o simte inima, n-o mai zici
cu mintea.

George C ba : Ce este mântuirea?

spuns: Mântuirea este cea mai mare fericire în cer i pe p mânt
pentru om. Mântuirea obiectiv a venit prin Mântuitorul nostru Iisus
Hristos. Dar este i mântuire subiectiv , când lucreaz i Dumnezeu i
omul: facem fapte bune. Zice apostolul Pavel: noi suntem
împreun lucr tori cu Dumnezeu, El a suferit pentru noi i noi s
facem înv tura Lui, s cerem ajutorul Lui în toate.
Fericit cel ce tace i face. Zice sfântul Diadoh: taci tu i s
vorbeasc lucr rile tale.
Zice Sf. Ioan Gur de Aur c preotul trebuie s predice în trei feluri:
cu mâna, cu gura i cu via a. Cu mâna s scrie predici, cu gura s
32
vorbeasc cele de folos i cu via a s tr iasc ceea ce înva pe altul.
Cea mai înalt predic din lume este cu tr irea. Unii oameni nu
vorbesc dar ajut mult celorlal i prin tr irea lor. Al ii nu tr iesc dar
înva pe al ii iar lipsa lucrului lor o împline te cuvântul.

Despre iubire si despre porunca

iubirii
Arhim. Teofil P ian
stirea Brâncoveanu - Sâmb ta de sus

Cea dintâi poruncã

M i-am propus s v vorbesc câte ceva despre porunca iubirii, cu

special referire la ce înseamn s iube ti. tim cu to ii c Domnul
nostru Iisus Hristos a fost întrebat „Care este cea dintâi dintre
porunci?“ i Domnul nostru Iisus Hristos, dup m rturia Sfântului
evanghelist Marcu, la aceast întrebare, a r spuns c cea dintâi
porunc este: “Ascult Israele, Domnul Dumnezeul nostru este
singurul Domn” i “S iube ti pe Domnul Dumnezeul t u din toat
inima ta, din tot sufletul t u, din tot cugetul t u i din toat puterea
ta” i…“S iube ti pe aproapele t u ca pe tine însu i.“(Marc.12, 29-
31). Cel care l-a întrebat pe Domnul Iisus Hristos despre aceast
porunc , ne spune mai departe Sfântul Evanghelist Marcu, era un
fariseu. i a zis c tre Domnul Hristos: „Bine, Înv torule. adev rat ai
gr it, c unul este Dumnezeu i nu este altul afar de El. i a-L iubi pe
El din toat inima ta, din tot sufletul t u, din tot cugetul t u i din
toat puterea i a iubi pe aproapele t u ca pe tine însu i este mai mult
decât toate arderile de tot i decât toate jertfele“. i Domnul Iisus
Hristos, auzind acest cuvânt al fariseului, a zis a a: „Nu e ti departe
de împ ia lui Dumnezeu.“ E mare lucru s tim c dac cineva
33
în elege lucrurile înalte este aproape de împ ia lui Dumnezeu
pentru c cine în elege cele spuse de Domnul Iisus Hristos, acela i
caut s le-mplineasc , se ostene te s le împlineasc i când le i
împline te, atunci nu numai c este aproape de împ ia lui Dimnezeu
ci chiar în împ ia lui Dumnezeu este.
Sunt mai multe locuri în Sfânta Evanghelie în care se afirm c
cea mai mare porunc este porunca iubirii fa de Dumnezeu i fa de
aproapele, c de aceste dou porunci atârn toat legea i proorocii.
Sfântul Apostol Pavel, în ceea ce prive te porunca iubirii de
aproapele, spune c cel care iube te pe aproapele împline te legea,
pentru c în aceast porunc se cuprind i alte porunci, cum este: «S
nu ucizi», «S nu furi», «S nu te desfrânezi», «S nu fie m rturie
mincinoas » i oricare alt porunc , zice Sfântul Apostol Pavel, se
cuprinde în aceast porunc (Gal.5, 14).
Cu toate c tim cu to ii care este cea mai mare porunc ,
vedem c în lumea aceasta este mare lips de iubire, vedem c iubirea
de multe ori se abate de la rânduiala ei. Sunt multe chipurile în care
lumea î i arat puterea iubitoare dar nu în toate cazurile lucrurile
merg dup rânduial . De aceea, este de mare importan s tim nu
numai c suntem datori cu iubire. i lucrul acesta este de mare
importan , pentru c de multe ori îl uit m, uit m c avem datoria de
a iubi, de a iubi pe Dumnezeu i pe aproapele, uit m de multe ori c
suntem datori cu mai mult iubire, uit m de multe ori c suntem în
lucrarea iubirii. Dar cu toate acestea, trebuie s tim nu numai c
suntem datori cu iubirea ci i c suntem datori cu iubirea adev rat
i-n cazul acesta, mai întâi ar trebui s tim cu to ii ce înseamn s
iube ti. Ar putea zice cineva, c lucrul acesta, îl cunoa tem cu to ii, c
tim to i ce înseamn s iube ti i tim când iubim i când nu iubim,
tim când iubim i tim când urâm, tim când iubim pu in i când mult,
tim când iubim dup rânduial i când nu iubim dup rânduial . Într-
adev r, lucrul acesta în mare parte nu trebuie înv at pentru c se
cunoa te de la sine i totu i trebuie i înv at pentru c iubirea se arat
în multe chipuri. Multe chipuri sunt în care se manifest iubirea i în
multe feluri poate cineva s câ tige iubirea.
Noi tim c oricine iube te pe cineva, îl are drag, tim c
iubirea-i fericire. tim c Dumnezeu când ne-a poruncit s iubim pe-
34
aproapele nostru, s iubim pe Dumnezeu, când ne-a poruncit Domnul
Hristos s iubim chiar i pe vr jma ii no trii, a vrut s ne fac p rta i
la fericire, a vrut s ne angajeze în iubirea fericitoare, a vrut s ne dea
prilejul ca s fim ferici i.

Cea dintâi virtute

D ar sunt i locuri în Sfânta Scriptur în care ni se arat cum trebuie

iubim i ce cuprinde iubirea. În Epistola I a Sf. Ap. Pavel, c tre
Corinteni, în capitolul 13, Sf.Ap. Pavel î i prezint gândurile sale,
despre cea mai înalt între virtu i, despre cea mai înalt dintre porunci,
despre dragoste. Cuvântul «iubire» i cuvântul «dragoste» au acela i
în eles, privite din mai multe puncte de vedere, de pe pozi ii diferite.
Când zice cineva «dragoste», zice virtutea aceea care îl face pe om s -
ndr geasc , s primeasc -n suflet, s cuprind cât poate el cuprinde în
suflet din cele ce le iube te. Sf.Ap.Pavel spune despre aceast virtute
a iubirii, despre virtutea dragostei, c este cea mai înalt între virtu i,
virtutea care r mâne întotdeauna i spune c orice alt virtute e mai
prejos de virtutea iubirii, a a încât, zice el: «… dac a gr i în limbile
oamenilor i ale îngerilor, iar dragoste nu am, f cutu-m-am aram
sun toare i chimval r sun tor.» Asta înseamn c cine n-are
dragoste, chiar dac se simte cumva angajat în cele ale vie ii
duhovnice ti, înc e la suprafa , face un lucru superficial. i zice mai
departe Sf. Ap. Pavel c dac cineva ar cunoa te orice tiin i ar
avea atât de mult credin încât s mute i mun ii i dac nu are
dragoste, înc nu este nimic. i Sf. Ap. Pavel, spune aceasta ca despre
el însu i, ca s în eleag fiecare s i pun problema a a. i mai
departe: « i de-a împ i toat avu ia mea i de a da trupul meu
ca s fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folose te.»

Trei feluri de iubire

D up Sf. Maxim M rturisitorul sunt trei feluri de iubire:

- iubirea dup porunc ,
- iubirea dup fire,
- iubirea împotreiva firii ( iubirea p tima )
Iubirea dup porunc o au aceia care in seama de porunca lui
Dumnezeu i care-au ajuns s nu fac deosebire între oameni buni i
35
oameni r i, când î i revars iubirea, ci înmul esc iubirea pentru c a a
este porunca lui Dumnezeu.
Sunt al ii, care iubesc dup fire, cum iubesc p rin ii pe copiii
lor i copiii pe p rin ii lor. Aceasta este o iubire de mijloc, c este
dup fire, i-o binecuvânteaz Dumnezeu.
i este i-o iubire p tima , o iubire pe care o au cei care sunt
împ timi i de rele i care îi iubesc pe aceia care le dau prilejul s i
împlineasc patimile. Aceasta este o iubire împotriva firii, este o iubire
tima i pe care nu o binecuvânteaz Dumnezeu.

15 feluri în care se manifest puterea iubitoare

D up ce spune acele cuvinte pentru care îi mul umim lui Dumnezeu,

pentru c ne-a învrednicit s le cunoa tem i noi (1.Cor.13), Sf.
Ap. Pavel arat chipurile în care se manifest iubirea, iubirea cea
adev rat . Iubirea dup porunc o are în vedere Sf. Ap. Pavel când
spune cele 15 feluri în care se manifest puterea iubitoare. i zice a a:
« Dragostea rabd îndelung ». Prin urmare, cel dintâi chip
prin care se remarc iubirea, în lucrarea ei, este îndelunga r bdare.
Iubirea suport pe cel iubit; dac e cazul s -l suporte, îl suport , îl
rabd îndelung.
« Dragostea este plin de bun tate » Aten ie, nu zice c e
bun tate, ci c e plin de bun tate. Este o deplin tate în bun tate. Sf.
Ap. Pavel al tur îndelungata r bdare cu bun tatea, nu numai în
Epistola c tre Corinteni, ci i în Epistola c tre Galateni, unde
îndelunga r bdare iar i este „vecin “ cu bun tatea. În Epistola c tre
Galateni, Sf. Ap. Pavel enumer nou roade ale Duhului Sfânt i nou
chipuri din care se alc tuie te roada Duhului Sfânt, i zice a a:
«…roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelung -
bdarea, bun tatea, facerea de bine, credin a, blânde ea,
înfrânarea…». Bun tatea este la mijloc. Sunt 9 chipuri ale rodirii
Duhului Sfânt. i dac lu m lucrurile dinspre sfâr it c tre început, Sf.
Ap. Pavel enumer bun ile acestea dup importan a lor, dar calea
urcu ului duhovnicesc spre dragoste, începe cu înfrânarea poftelor.
Înfrânarea poftelor este urmat de blânde e, blânde ea de credin ,
care e urmat de facerea de bine. Prin facerea de bine, se alc tuie te
bun tatea, iar bun tatea este suport al r bd rii îndelungi, al p cii, al
36
bucuriei i al iubirii. Deci, iat Sf. Ap. Pavel spune c «Dragostea este
plin de bun tate». Deci, acolo unde nu este bun tate nu este nici
dragoste. Unde este dragoste, trebuie s fie i bun tate. Pe m sura
dragostei este i m sura bun ii.
« Dragostea nu tie de pizm », adic nu este invidioas . Nu
este împotriva binelui pe care îl au sau îl pot face cei pe care îi
cuprinde omul în iubirea sa. Dumnezeu s -l odihneasc pe p rintele
Serafim, de la noi de la m stire, care zicea câteodat c tre mine:
«Copile, eu m bucur de succesele tale, cum m bucur de succesele
mele.» De ce spunea a a? Pentru c nu avea în sufletul lui vreo urm
de invidie, de nemul umire pentru binele pe care-l f ceam sau pentru
succesele pe care le aveam eu. A a trebuie s fie iubirea. Iubirea care
nu este niciodat nemul umit de vreun bine ce se face. Nu este
niciodat împotriva binelui pe care-l realizeaz cineva i se bucur de
orice bine realizat. De ce? Pentru c important este s se fac bine în
lumea aceasta, nu este important dac eu sau altul face binele acela.
« Dragostea nu se laud , nu se trufe te ». În clipa în care te
lauzi, te i separi de ceilal i. În clipa în care te trufe ti, îi împingi în jos
pe ceilal i. Ori în iubire a a ceva nu se poate. Cel care iube te nu se
laud , nu se trufe te. Iat , v-am spus cinci chipuri ale iubirii.
« Dragostea nu se poart cu necuviin » Dragostea este
totdeauna cuviincioas . Un om care are dragoste fa de oameni,
acela este totdeauna cuviincios. Cu alte cuviinte, el este politicos. S
ti i c polite ea este o uzan social , care caut s îi apropie pe
oameni, caut s îi respecte pe oameni i dac cineva are dragoste nu
trebuie s înve e polite ea pentru c din îns i dragostea izvor te
bunacuviin . Dac ai dragoste tii s fii recunosc tor, tii s fii
prevenitor, tii s fii mul umitor, tii s fii recunosc tor, tii s fii
prevenitor, tii s aduci mul umire în sufletul cuiva pentru c
dragostea nu se poart cu necuviin ci se poart cu cuviin . Unde
este necuviin acolo nu este iubire, dup porunca dat de Dumnezeu.
« Dragostea nu caut ale sale » sau cel pu in nu caut numai
ale sale, ci le caut ale tuturor, caut s aduc o împlinire, s
împlineasc ceva pentru cei pe care îi cuprinde iubirea. Dragostea
completeaz , vine ea i d de la ea ceva, acolo unde lipse te, pentru
a a este puterea iubitoare, împline te, este împlinitoare. Nu caut
37
numai ale sale, caut ale altora, ale celor iubi i i tr ie te din
mul umirea pe care o aduce celor pe care îi mul ume te.
«…nu se aprinde de mânie… », zice Sf. Ap. Pavel, c unde
este mânie acolo nu este iubire, acolo este r utate. Unde este mânie,
nu este bun tate, i dragostea este plin de bun tate. Unde este mânie,
acolo este i pizm , iar dragostea nu pizmuie te. Unde este mânie,
acolo este i r utate ori dragostea nu are nimic r u în ea îns i. A a
, de câte ori ne aprindem de mânie, s-o tim c suntem în deficit cu
dragostea, n-avem destul dragoste, pentru c atunci când ai
dragoste, e ti înv luitor, nu e ti resping tor, nu-l respingi pe omul de
lâng tine, ci îl apropii, îl cuprinzi în suflet, te bucuri de existen a lui îl
iei cu tine, nu-l la i numai în afar de tine, ci îl cuprinzi în sufletul t u.
Deci dragostea, nici pentru moment, nu- i permite s aib vreo
sc pare de mânie.
«…nu gânde te r ul… », nu pomene te r ul. De ce? Pentru c
pomenirea r ului este nimicirea dragostei, nimicirea iubirii. Sfântul
Ioan Sc rarul spune despre pomenirea r ului, c este “p cat
neâncetat, f delege neadormit , este rugina sufletului, este viermele
min ii, este f delege de toat clipa”. Cine este pomenitor de r u,
acela se distan eaz de omul care i-a f cut verodat r u. Cine nu
pomene te r ul, cine iart , cine tie de neputin a omeneasc , cine
suport neputin a omeneasc , acela nu se aprinde de mânie i nu pune
la socoteal r ul. i astfel v-am mai spus înc 5 chipuri ale iubirii.
«…nu se bucur de nedreptate, ci se bucur de adev r…»
Sigur c între oameni se pot întâmpla multe, pot s apar nedrept i,
nemul umiri, pot s apar jigniri, pot s apar fel de fel de lucruri i
când apar lucruri de felul acesta, dragostea nu se bucur de nici un fel
de nedreptate, pentru c nu face nedreptate i nu se poate bucura de
nedrept ile câte se fac ci se bucur de adev r.
i apoi: «…toate le sufer , toate le crede, toate le
jduie te, toate le rabd . Dragostea nu cade niciodat ». Prin
urmare dragostea nu se bucur de nedreptate, ci se bucur de adev r,
toate le sufer , suport tot ce-i de suportat, prime te tot ce se
întâmpl în jur i caut s îndrepte tot ce se poate îndrepta. i unde nu
se poate îndrepta, sufer . Toate le sufer , toate le crede. Crede ceea
ce se întâmpl , ceea ce se spune, toate le n jduie te, nu r mâne
38
niciodat la ceea ce vede, la ceea ce aude, la ceea ce este în clipa de
fa , ci n jduie te la ceea ce este mai bine. i ”toate le rabd ”.
ga i de seam c lista chipurilor în care se arat iubirea, a a cum o
prezint Sf. Ap. Pavel, începe cu îndelung -r bdarea i se sfâr te cu
bdarea. Cu r bdarea începe, cu r bdarea sfâr te.
Prin urmare, dac vedem c în sufletele noastre se înfirip
astfel de lucruri bune, izvorâte din iubire i sus in toare de iubire,
atunci putem s fim ferici i c temelia acestor lucruri este iubirea.
Dac nu le avem pe acestea, pe acestea trebuie s le c ut m, c nu
putem ajunge la iubirea cea adev rat , dac nu le avem pe acestea. Cu
ele deodat vine iubirea i se instaleaz , se s luie te în noi. E de
foarte mare importan lucrul acesta pentru c noi tim c Dumnezeu
este iubire (I Ioan 4, 16).

Dumnezeu este Duh i este Iubire

S f. Evanghelist Ioan spune despre Dumnezeu dou lucruri: c este

Duh i c este iubire. „Duh este Dumnezeu” (Ioan 4, 24) este un
cuvânt pe care-l spune Domnul Hristos în convorbire cu
samarineanca. i în întâia Epistol soborniceasc a sa, spune de dou
ori c Dumnezeu este iubire. Dac Dumnezeu este iubire, numai în
sura în care i omul este iubire, acesta din urm se poate asem na
cu Dumnezeu. Dac nu este iubire, omul nu se poate apropia de
Dumnezeu, care este iubire. Când Sf. Ap. Ioan spune c Dumnezeu
este iubire, nu vrea s spun c iubirea-i Dumnezeu, ci vrea s spun
Dumnezeu, în esten a Lui, este iubitor, e ceea ce spunem la sfintele
slujbe: „C bun i iubitor de oameni, Dumnezeu e ti…C milostiv i
iubitor de oameni, Dumnezeu e ti…“. Este o m rturisire a credin ei
noastre, o m rturisire c Dumnezeu este bun si iubitor de oameni.
Deci, dac omul nu-i bun i iubitor de oameni, nu-i ca Dumnezeu.
Domnul nostru Iisus Hristos a spus în predica de pe munte: „Iubi i pe
vr jma ii vo tri; binecuvânta i-i pe cei ce v blesteam ; face i bine,
celor ce v ur sc; ruga i-v pentru cei ce v vat i v prigonesc,
ca s fi i fiii Tat lui vostru cel din ceruri“.
Cum e Tat l nostru cel din ceruri ne spune Domnul Iisus
Hristos când zice c Tat l „ r sare soarele peste cei buni i peste cei
i i trimite ploaie peste cei drep i i peste cei nedrep i“ (Mat.5, 45).
39
Ori dac Dumnezeu este iubitor de oameni, iar noi suntem iubitori de
Dumnezeu, atunci i iubirea noastr fa de oameni trebuie s fie
rev rsare din iubirea noastr fa de Dumnezeu. Iubirea fa de
Dumnezeu o ar m împlinind poruncile. «Cel ce M iube te p ze te
poruncile Mele» a zis Domnul Iisus Hristos (Ioan 14, 21). i una din
poruncile Mântuitorului, este i iubirea dintre noi, iubirea oamenilor
fa de oameni, iubirea fa de aproapele, oricum ar fi el, chiar i fa
de proprii vr jma i. i-atunci iubirea fa de aproapele nostru trebuie
fie un chip al iubirii noastre fa de Dumnezeu. i dac înmul im
iubirea, ne asem m cu Cel ce este iubire, cu Cel ce este Dumnezeu
bun i iubitor de oameni, cu cel ce este Dumnezeu milostiv i iubitor
de oameni.
În Pateric se spune despre un p rinte, cuviosul Macarie, c s-a
cut -fi i aten i- parc te ia groaza, “Dumnezeu p mântesc”. De ce
se spune despre el, c s-a f cut Dumnezeu p mântesc? Penrtu c a a
cum Dumnezeu acoper lumea tot a a i el acoperea p catele
oamenilor, pe care le vedea, ca i cum nu le-ar fi v zut i pe cele
despre care auzea, ca i când n-ar fi auzit de ele. De aceea s-a f cut
Dumnezeu p mântesc. El acoperea defectele oamenilor, insuficien ele
oamenilor, neîmplinirile lor, era în eleg tor fa de neputin a
omeneasc , avea în elegere fa de lipsa omului de-a se angaja mai
mult, i îi înv luia pe to i în iubirea lui: a a cum Dumnezeu iube te
lumea i trimite soarele, peste cei drep i i peste cei nedrep i i ploaie
i peste cei r i i peste cei buni.

Cum se poate ajunge la iubire?

D ar oare noi de ce nu putem s fim a a? De ce iubirea noastr -i

râmi at ? De ce uneori iubim i alteori urâm? De ce pe unii îi
iubim mult i pe al ii pu in? De ce pe unii nu-i iubim deloc? De fapt,
adev rul este c noi nu suntem nici în iubire totdeauna, nici în ur
totdeauna, ci suntem undeva la mijloc, între iubire i ur . Mul i dintre
oameni sunt deci indiferen i. Fa de mul i oameni suntem nep tori.
Sunt unii pe care-i respingem nu pentru c -i urâm, dar îi ocolim, n-
avem treab cu ei, suntem dezinteresa i fa de ei. Asta ne este starea
noastr general . Dar nu asta vrea Dumnezeu. Dumnezeu vrea o
angajare cu iubire, fa de to i oamenii, în m sura în care putem. Dar
40
de ce nu putem? Sf. Maxim M rturisitorul ne spune c “ iubirea cea
adev rat este n scut din nep timire “. Numai cel nep tima , numai
cel care-a dep it p timirea, numai cel care a ajuns s fie dezrobit de
patimi, numai acela este de fapt iubitor dup porunc , îl iube te pe
Dumnezeu mai mult decât orice i pe aproapele ca pe sine însu i.
Dar, la nep timire, cum se poate ajunge? Sf. Maxim
rturisitorul ne spune a a: temelia este credin a în Dumnezeu. Dup
credin , vine frica de chinurile ve nice, frica de iad, dup care
urmeaz înfrânarea. Dup înfrânare urmeaz r bdarea. Dup r bdare
urmeaz n dejdea i dup n dejde urmeaz nep timirea. Sfântul Ioan
Sc rarul spune c „nep timirea este cerul cel de pe p mânt i este
învierea sufletului înaintea învierii cea de ob te“. Nep timirea este
adus în suflet de grija de a sluji lui Dumnezeu în toate ale noastre. i
dup nep timire vine iubirea. Iar iubirea este dovada nep timirii.
Sf. Ap. Pavel în Epistola c tre Coloseni (cap.3), ne arat de
asemenea o cale spre iubire. i anume, zice el a a: «Omorâ i
dularele voastre, cele de pe p mânt: desfrânarea, necur ia, patima,
pofta cea rea i l comia - care este închinare la idoli… lep da i i voi
toate acestea: mânia, iu imea, r utatea, def imarea, cuvântul cel
neru inat din gura voastr , … nu v min i unii pe al ii pentru c v-a i
lep dat de omul cel vechi». Asta ar însemna cel dintâi pas spre
nep timire i totodat spre iubire, spre iubirea fericit .
i mai spune ( deci nu este totul numai s nimicim cele
pomenite ): «… îmbr ca i-v ca ale i ai lui Dumnezeu, sfin i i prea
iubi i, cu sim minte de îndurare, de bun tate, de smerenie, de
blânde e, de îndelung r bdare… i mai presus de toate, îmbr ca i-v
în iubire, care este leg tura des vâr irii…» i dup aceea vine pacea
lui Hristos, pacea sufletului.

Iat ce înseamn s iube ti, ce înseamn s înaintezi prin

iubire, ce înseamn s fii fericit, iubit. Poeta Zorica Lascu, într-o
poezie intitulat „Te port în mine“, arat ce însemn s iube ti cu
adev rat pe cineva, i zice a a:
Te port în suflet ca pe-un vas de pre ,
Ca pe-o comoar închis cn pece i.
Te port în trup, în sânii albi i grei
41
 Cum poart rodia s mân a ei.
Te port în minte ca pe-un imn sfin it
Un cântec vechi cu crai din r rit
i port la gât nepre uit irag
Strânsoarea cald-a bra ului t u drag.
Te port în mine, tainic ca un vis
În cer înalt din noapte te-am închis,
Te port lumin rumen de zori,
Cum poart florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagure plin,
O poam aurit de smochin.
Te port în bra e, horbote sub iri,
nunchi, legat cu grij , fir cu fir.
Cum poart rodul floarea de cais,
Adânc te port, în trupul meu i-n vis.

Asta înseamn s iube ti, s aduci în tine, s prime ti în tine, s

por i în tine pe persoana iubit i nu numai pe una ci pe to i, pentru c
to i sunt f pturile lui Dumnezeu, pentru c to i oamenii poart chipul
lui Dumnezeu. Amin.

42
 Un cuvânt de folos pentru tineri
Pr. Prof. Dr. Dumitru St niloae

“Prin ce î i va
îndrepta tân rul calea
sa?
Prin p zirea
cuvintelor Tale.” (Ps.118, 9)

La început a fost iubirea

Dac tinerii vor s i afirme elanul lor de înaintare spre tot mai mari
în imi spirituale, atunci trebuie s revin la credin a în Dumnezeu
Cel în Treime i la Fiul Lui care s-a f cut om din negr ita iubire a
Tat lui fa de oameni, pe care i-a creat ca s aib i al i interlocutori
i fa de care s i arate la fel iubirea pe care o are fa de Fiul S u,
Fiu Care nu numai c s-a f cut om ar tând marea iubire a lui
Dumnezeu fa de oameni, ci a i mers cu iubirea Lui pân la jertfa de
pe cruce ca s înving moartea. C ci El n-a murit pentru p catele Sale
(pentru c s-a n scut din Fecioar i pentru c e persoan
Dumnezeiasc care a luat fire omeneasc ) ci a murit pentru p catele
noastre i de aceea a putut învinge moartea.
i Fiul lui Dumnezeu ni s-a f cut astfel modelul cel mai înalt al
binelui, model pe care-l urm m i niciodat nu ajungem s -l realiz m
i noi, pentru c este infinit. Hristos reprezint nivelul infinit al
înaint rii noastre, al în rii noastre.
Toate ispitele care se adreseaz tinerilor de c tre diferite
filozofii i sisteme, nu-i duc dincolo de lumea aceasta, nu-i duc
dincolo de un a a zis “adânc” al fiin ei lor, care-i de fapt tot din lumea
aceasta i noi vedem cât de imperfect este lumea aceasta. Ea nu
poate fi ultima realitate, trebuie s fie Cineva dincolo de lume. Lumea
aceasta este f cut de Dumnezeu, ca un mijloc de a- i ar ta oamenii
43
dragostea între ei, bun tatea între ei, binefacerea între ei, dar vedem
nu putem r mâne la ea, c prin ea trebuie s vedem pe Cineva care-
i mai presus de ea, care nu e din nimicul din care este ea i este
eternitate i este Pesoan sau comuniune personal , nesfâr it .
Zilele trecute m-am gândit s scriu ceva despre prorocirea lui
Hristos în Vechiul Testament. Nu tiu dac mai am putere s o fac,
dar m-am gândit c o baz pentru aceasta este faptul c , chiar în
Vechiul Testament, Dumnezeu este atât de personal, atât de interesat
de persoane c numai o persoan se poate interesa de persoane.
Lucrurile nu se intereseaz de persoane, persoanele nu se intereseaz
de lucruri, persoana se intereseaz de persoane.
Dac tiu c e cineva care ine la mine, asta îmi d o mare
bucurie, încolo s am toate lucrurile c degeaba le am; numai aten ia
unei persoane îmi d o mare bucurie. Aspira ia infinit a omului
presupune c trebuie s fie o Persoan care nu-mi d atât cât îmi
poate de o persoan omeneasc ci-mi d o aten ie i o iubire
nesfâr it . Trebuie s fie de aceea chiar în ea o iubire, deci nu poate
fi o singur persoan . Trebuie s fie o persoan care iube te o alt
persoan din veci i care se unesc în iubirea lor cu a treia persoan .
Numai în trei este iubirea des vâr it , numai în doi se unesc în
dragoste fa de al treilea sau când are fiecare pe al treilea, ca
împreun participant la iubirea lui fa de cel lalt, numai în trei iubire
este deplin . De aici i familia, de aici i gramatica eu, tu, el; doi in i
nu se pot închide în ei, doi in i sunt deschi i cu al treilea. Avem aici
modelul lui Dumnezeu.
Cre tinismul este religia iubirii nesfâr ite, cre tinismul este cel
care ne d ruie te pe Fiul lui Dumnezeu Însu i ca model de om care
nu-l putem ajunge niciodat . Ce ne pot da alte concep ii? Toate
filozofiile care se reduc la o esen supus unor legi nu explic nimic.
De unde sunt aceste legi? Sunt minunate legile din natur , sunt
minunate legile trupului omenesc, dar cine a dat aceste legi? Trebuie
fie (mai presus de aceste legi) o iubire de toate, trebuie s fie o
libertate fa de legi, o libertate în iubire. Numai un Dumnezeu al
iubirii i al libert ii poate explica, poate da un sens al armoniei
tuturor legilor care sunt în toate, dependen ei în care se afl toate.
Altfel nu se poate explica, nu s-ar putea explica lumea aceasta i
44
existen a mea. Dac n-ar fi decât via a aceasta, dac n-ar fi rânduri de
oameni care se nasc i mor definitiv, totul ar fi f rost. Nici o
filozofie nu are sens, nu are nici un rost, nu d nici o logic existen ei.
E minunat cercetarea armoniei organiz rii lucrurilor, dar se pune
întrebarea: cine le-a f cut pe acestea? Acestea nu pot fi de la ele. Deci
tiin a presupune pe Dumnezeu, nu e contrar lui Dumnezeu. Nici
Dumnezeu nu e contrar tiin ei care cerceteaz lucrurile pe care ni le-
a dat Tat l. Acestea nu pot fi decât împreun .
a c eu v îndemn i îndemn pe to i tinerii: dac vor s
înainteze la nesfâr it în ceea ce reprezint omul ca ideal, dac vor s
înainteze cu încredere rostul existen ei, dac vor s admire activitatea
tiin ei i descoperirile atunci trebuie s presupun pe un autor al ei,
care e mai presus de ea, un autor al iubirii, un autor din veci al iubirii,
un autor care nu e dintr-o lege, c ci pân unde ar merge atunci cu
legi, legi, legi. Pân unde ar merge? i totu i nu s-ar explica nimic.
Trebuie s mergem la acest Dumnezeu care este El Însu i f de
început, Dumnezeul iubirii neîncepute. Iubirea neînceput nu poate fi
decât iubirea între trei Persoane ve nice. Eu am dat un articol, poate
va apare curând la editura Patriarhiei: „La început a fost iubirea“.
inta pentru care a fost f cut omul este iubirea, s înaint m tot mai
mult în iubire i numai în Hristos putem înainta în iubire.
Se vorbe te de New Age, care ar fi ceva ce le une te pe toate,
toate religiile, toate credin ele, toate filozofiile; dar asta înseamn s
reletivizezi toate, s faci lumea aceasta egal cu Dumnezeu. Nu se
poate! Atunci reduci pe Dumnezeu la lume; nu se poate s -L reducem
la lume, oricât am interpreta-o, oricâte preten ii s-ar afirma, de
înaintare în ea. Pân unde înaintezi? Înaintezi pân la moarte i ai
terminat i vine altul i înaintez pân la moarte i a terminat. Moartea
nu poate fi învins decât dac e cineva dincolo de lume, care nu e din
nimic, care e din veci, care e liber, care e iubitor. Acesta este un
cuvânt pe care vreau s -l adresez tinerilor.

Dorin a de des vâr ire

Sfin enia este un ideal al persoanei umane i sfin enia vine de
la Sfânta Treime, este binele des vâr it; s nu fie nici un pic de r u în
tine. Înainteaz i unii oameni spre sfin enie, înaintând spre o stare în
45
care nu e decât binele, binele des vâr it, binele perfect, binele integral
- asta-i sfin enia. Deci nu poate exista sfin enie f înaintarea aceasta
în Dumnezeul iubirii des vâr ite, al binelui des vâr it. Nu poate exista
sfin enie în afar de aceasta i f sfin enie e opusul sfin eniei: nu
libertatea de a face orice, libertinajul de a face orice. Libertatea e
legat de r spunderea pentru bine, pentru sfin enie. De aceea ne este
dat libertatea, ca s dep rt m de la noi ispitele care ne robesc,
ispitele r ului, ispitele du niei, ispitele pl cerilor personale, ispitele
egoismului i s alegem cu mare efort binele iar binele înseamn
interpersonalitate, binele înseamn s faci bine altuia, s faci bine
altora, s tr ie ti în comuniune, s dep ti egoismul. Înspre asta
suntem chema i i asta-i aspira ia cea mai nobil a oamenilor.
Omul e f cut cu aspira ia spre infinit; el nu poate înainta în
infinit decât în bine, în sfin enie. Când cade în r u i egoism nu mai
înainteaz nic ieri, dimpotriv se m rgine te se vede i el du nit, se
vede i el închis, nu se mai poate îmbr a cu nimeni, nu mai poate
în elege cu adev rat nimic. Aspira ia este spre infinit, spre sfin enie,
care nu e perfect decât în Dumnezeu.

George C ba : De ce tân rul nu e atras de Biseric , care sunt

modalit ile de atragere a tineretului în biseric ?
spuns: E de datoria preo ilor, care au harul lui Hristos s explice
ce înseamn Hristos, ce înseamn Biserica - care e trupul lui Hristos.
Hristos a spus: „S fi i cu to i în Mine, precum Eu sunt în Tat l“. El a
venit pentru a ne aduna în Sine, în bun tatea Lui. Bun tatea adun ,
ul disperseaz , dezbin . Preo ii sunt f cu i s proclame continuu
aceast trebuin a oamenilor de a se aduna în biseric , de a se aduna
(prin bine) în trupul lui Hristos, de a se aduna prin voin , de a înainta
spre Dumnezeul Treimii, de a-L sim i pe Dumnezeu ca Tat , da a-L
sim i pe Fiul ca frate i împreun cu acest frate de a-l iubi pe Tat l
cum îl iube te acest frate. i s -L iubim pe Duhul Sfânt, c ci numai
Duhul ne une te, ne d puterea s ne unim. A a c , dac vrem s ne
realiz m ca oameni, trebuie s ne adun m în biseric , trebuie s
realiz m unitatea (nu putem s o realiz m decât în Biseric ). Dar
aceasta înseamn c nu numai preo ii suntem datori s lupt m pentru
aceasta; sunt datori s o fac ei în i, fiecare care a descoperit
46
valoarea unit ii în bine, în Hristos, care s-o fac cunoscut , s -i
câ tige pe ceilal i.
De ce sunt grupuri de secte, care umbl pe str zi, prin blocuri
i cheam pe oameni la gruparea lor separatist (unde ei se consider
sunt perfec i i to i ceilal i nimic) i de ce n-ar face aceasta i
credincio ii Bisericii, care este în mod special, cea care proclam
valoarea unit ii tuturor? Valoarea unit ii tuturor în Hristos este
Biserica. În Trupul acesta se men ine fiecare fa de ceilal i ca
dulare ale Trupului, care ne împlinim prin ceilal i i ceilal i prin noi.
Am nevoie de ceilal i i ceilal i au nevoie de mine, altfel nu sunt om i
realizarea cea mai deplin a acestei nevoi se face în Biseric , unde ni
se cere s ne unim în Hristos, s ne unim în bine.

George C ba : Dup semnele timpului, tr im timpuri

apocaliptice. Cum s întâmpine tinerii aceste semne?
spuns: Noi s ne afirm m credin a noastr . C ar fi timpuri
apocaliptice sau c n-or fi, nu tiu. S-ar putea s fie pentru c
omenirea a înaintat spre un fel de tehnicism nuclear care-i foarte
periculos i a înaintat spre ie irea din credin , spre ie irea din unitate.
De aceea a înaintat spre r u; ie irea din unitate e intrarea în r u. De
aceea atâtea r zboaie s-au întins, nu numai pe front între solda i ci
merg oameni înarma i i atac pe al ii (terorism). Sunt ni te forme
foarte exagerate pe care le-a luat r ul. Dac se înmul esc aceste dou
zboaie ale tuturor împotriva tuturor, atunci s-ar putea s tr im
vremuri apropiate de apocalips i noi trebuie s lupt m împotriva lor
prin credin i prin adunarea în Hristos; i atunci vine apocalipsa. Dar
cel pu in noi s ne salv m, s nu ajungem în r ul ve nic, în eternizarea
ului, în iad.

George C ba : Este rug ciunea lui Iisus calea cea mai direct
tre Dumnezeu?
spuns: Este! Este calea cea mai direct . Adic orice rug ciune e
calea direct c tre Dumnezeu, dar în primul rând rug ciunea lui Iisus,
pentru c Iisus e cel mai aproape de noi i e o rug ciune pe care o
putem repeta continuu. Dar s o repet m gândindu-ne la tot ce a
însemnat Iisus pentru noi, la iubirea Lui pentru noi, la trebuin a de a
47
ne aduna în El, la trebuin a de a ne scoate din p cat, care nu este
numai desp irea de El, ci i desp irea de ceilal i. În ea suntem
ajuta i s realiz m ceea ce cere Hristos de la noi: s Îl iubim pe El, s -
L imit m în jertfa Lui, s iubim pe oameni, s ne desp im de p cat
(p catul este desp ire, dezbinare de Dumnezeu i de oameni).
Trebuie s te duci la oameni duhovnice ti care o practic ; dar
nu spun c o practic , c nu vor s se laude c o practic , dar se
observ c o practic ; în orice caz, s ai gândul mereu la Hristos în
tine, s spui m car “Doamne Iisuse, Doamne Iisuse, Doamne Iisuse”
continuu. Nu to i, pu ini sunt c lug rii care au vreme s fac
rug ciunea aceasta. Oamenii sunt ocupa i cu multe, dar pot avea
mereu gândul la Iisus. S ai mereu gândul la Iisus i voin a de a fi
lâng El i voin a ca El s fie lâng tine; i de aici s tragi concluzia c
ai datoria de a fi i cu ceilal i, s nu fii r u fa de al ii, s fii bun fa
de al ii.

George ba : Care este rolul m stirilor în contextul actual?

spuns: În m stiri putem avea oameni foarte duhovnice ti, ei sunt
oameni de rug ciune continu . S ne ducem la ei, s deprindem
aceast voin de rug ciune, s -i vedem cum renun la toate ale
lumii, ca s nu lupt m nici noi pentru cele ale lumii. Sunt cet i ale lui
Hristos; dac vrem s intr m puternic în leg tur cu Hristos, s ne
ducem la m stire i s c ut m ni te oameni duhovnice ti, oameni
care practic rug ciunea lui Iisus, sau m car se gândesc neîncetat la
Iisus.

George C ba : În zilele noastre p catul se multiplic în România,

în special prin avorturi. Ce p rere ave i despre aceasta?
spuns: Este un mare p cat; înseamn s omori un om. Omul începe
existe de când se concepe, el nu e numai trup în vreme, e de la
început i sufletul care organizeaz trupul. A a cum e p cat s omori
un om dup ce s-a n scut, tot a a e p cat s -l omori dup ce l-ai
conceput. Da, e cel mai mare p cat, e crim , e crim s omori un om,
e r ul dus la extrem. Este mai bine ca b rbatul i femeia care nu vor s
aib copii, s aleag abstinen a decât s conceap copii i s -i
avorteze. Binele ne cere i un efort i prin asta se dezvolt omul iar
48
abstinen a înc cere un efort, abstinen a de la pl cerile u oare i
trec toare, care ne ispitesc i ne duc tot mai jos.

George C ba : Cum vede i leg tura dintre teologie i cultur ? Se

pare c în România intelectualii r mân mai to i departe de
Biseric sau chiar critic Biserica i mai ales ierarhia Bisericii.
spuns: Biserica nu e format numai din ierarhi i preo i; dac
Biserica nu e la în ime, însemneaz c sunt vinova i i ei ca membrii
ai Bisericii, c nu fac destul pentru ridicarea Bisericii, nu stau lâng
preot, nu stau lâng ierarhi; trebuie s stea lâng preo i, trebuie s
stea lâng ierarhi, trebuie s -i ajute pe preo i i pe ierarhi. S-au
dep rtat intelectualii no tri pentru c au fost ispiti i de aceast cultur ,
a-zisa cultur a Occidentului, care a dus la un separatism de
Dumnezeu i la o filozofie care nu cunoa te decât lumea aceasta.
Trebuie s ne întoarcem, noi intelectualii români, la poporul nostru
care a tr it cu sentimenul c au sim irea c -n Taine e prezent harul
necreat, Hristos cu energia Lui necreat . S mergem în biseric unde
e Hristos cu energia Lui necreat . Imperfec iuni sunt i la ierarhi i la
preo i i la credincio i, c to i suntem cu imperfec iunui, dar s nu
vedem aceste impefec iuni, c nimeni nu-i perfect, ci s ajut m s aibe
i ei rezultate bune, s ia i ei pild de la noi ca s fie mai calzi în
activitatea pentru Hristos. s nu-i descuraj m v zând c n-au rezultate
prin noi. Da, a a s tim, c cine critic i pe el se critic . Da, nu are
toat seriozitatea pe care o d responsabilitatea fa de ceilal i.
A gândi despre Dumnezeu înseamn a te reduce la ceea ce
po i gândi tu, pe când în rug ciune intr m în rela ie direct cu
Dumnezeu i spunem: „Tu Doamne, d -mi iubirea Ta, d -mi ajutorul
u. Doamne Te laud pe Tine, nu Te pot pricepe, dar Te laud în
re ia puterilor Tale, Doamne“. A tr i mereu într-o rela ie direct cu
Dumnezeu înseamn s sim i mai mult pentru Dumnezeu. Rug ciunea
are cel mai mare rol, pentru c omul care se roag cu c ldur arat c
tr ie te cu Dumnezeu, tr ie te în rela ie cu Dumnezeu, nu gânde te
numai asupra lui Dumnezeu, ci tr ie te în rela ie cu Dumnezeu.

George C ba :. Despre Ortodoxie ca specific al poporului

român…
49
 spuns: V-am spus, Ortodoxia este credin a cre tin , a a cum este
în Evanghelie, credin a unui Hristos care intr în rela ie cu noi i-L
primim prin Taine, nu ne d numai o înv tur cum este la catolici,
de acolo de sus, cum este la protestan i. Nu ne place s inem numai
discursuri ci tr im în Hristos, tr im în tain . Ortodoxia e singura care
a p strat credin a în Taine, în prezen a harului necreat în Taine, în
prezen a lui Hristos în Taine; de aceea toate rug ciunile, toate
rug ciunile din Taine vorbesc de aceast rug ciune a omului cu
Hristos ( i prin Hristos cu Tat l i cu Duhul Sfânt).
Prin toate, cerem Duhul Sfânt. Duhul Sfânt e cel care ne d
sim irea ca s cunoa tem iubirea dintre Tat i Fiu. E foarte
important, poporul nostru a p strat sfânta tain care s-a extins apoi la
toate. El vede taina lui Dumnezeu în toate, pe lâng cele apte Taine,
s-a extins prin binecuvânt ri în toate. Cât preotul binecuvânteaz , el
tie c Dumnezeu binecuvânteaz i prin binecuvântare vine o putere
de la Dumnezeu.
Occidentul a laicizat natura, a f cut-o golit de Dumnezeu,
Dumnezeu. Fiecare for e declan at cu for a ei contrar i de
aceea nu mai v d nimic sfânt în natur .
Poporul nostru vede sfiin enie în natur c a a o vede
Ortodoxia i prin Taine se extinde asupra tuturor. Sfin im apa; cu apa
sfin it stropim toate i poporul vede pe Dumnezeu în toate, i a a o
spune i Psaltirea: „Doamne, Tu e ti pretutindeni“, prin energia Lui
necreat e pretutindeni. Doamne, Tu e ti în apa aceasta, în pâinea pe
care o m nânc, f s se confunde. Asta e Ortodoxia, prezen a lui
Dumnezeu în toate, cum nu este în Occident.

George C ba : Cum trebuie s se afirme cre tinismul?

spuns: Prin bun tate, prin sfin enie, prin înfrânare de la rele, prin
iradiere de bine în toate.

George C ba :. Cum dobândim Duhul Sfânt?

spuns: Prin rug ciuni în primul rând; s ne rug m, s ne silim. Îl
dobândim prima dat la botez, când ne unim cu Hristos, îl dobândim
50
în Taina Mirungerii, când preotul ne pecetluie te cu untdelemn i
cre tem în Duhul Sfânt, în Taina Împ rt anie, în participarea
rug ciunii Bisericii i avem siguran a c suntem în Duhul Sfânt când
ne comport m fa de Dumnezeu cu iubire i când ne comport m fa
de oameni cu iubire; unde e iubire e Duhul Sfânt. Duhul Sfânt e cel
care arat iubirea des vâr it între Tat l i Fiul i precum are Fiul pe
Duhul i spune c tre Tat l: „Tat “, cu toat iubirea, tot a a, unindu-ne
cu Fiul primim i noi pe Duhul din Fiul i spunem cu toat iubirea
„Tat “. i spunem i c tre Fiul, cu toat iubirea: „Fratele meu mai
mare, Fratele meu cel atât de bun c Te-ai jertfit pentru mine i
niciodat nu pot termina s fiu bun cu Tine“. Când spunem „Tat l
nostru“ spunem împreun cu Fiul „Tat l nostru“ i o spunem cu
Duhul, dac o spunem cu sim ire. Omul sim itor în credin , are pe
Duhul.

George C ba : Care este mesajul dumneavoastr c tre ar în

aceast var -1993?
spuns: Veni i la credin a str mo ilor vo tri, ca s veni i la unitatea
noastr de neam, la predania unui popor ce s-a impus prin ap rarea
Europei, în toat istoria. S-a impus în ap rarea Europei în toat
istoria, s-a impus în ap rarea Europei de invazia otoman (prin tefan
cel Mare), s-a impus în ap rarea Rusiei în 1916 de invazia german i
a f cut s înving alia ii, s-a impus în r zboiul din urm prin
dezarmarea hitleri tilor dup ce a încercat s domine (s doboare)
comunismul în Rusia, dar a v zut c o sus ine Europa. A f cut apoi ca
acest hitlerism s fie dep it. Am avut rolul cel mai mare în istorie,
cum vom avea rolul cel mai mare i în viitor; noi trebuie s ne
înt rim în spiritualiatea noastr , care este aceast leg tur cu
Dumnezeu pe care Europa nu o mai are. Putem lua ceva din tehnica
Europei, dar noi trebuie s -i d m spiritualitate Europei.

George C ba : Ce gânduri ave i despre activitatea i via a

dumneavoastr ?
spuns: Nu am nici un gând pentru viitor, c sunt aproape de sfâr it.
Îl rog pe Dumnezeu s -mi dea sfâr it cre tinesc, s -mi dea via
ve nic i ceea ce n-am f cut cum trebuie, nici în scrisul meu, nici în
51
faptele mele, s -mi ierte Dumnezeu. Nu m pot l uda cu nimic. Toate
lucrurile omene ti sunt insuficiente i nici o via nu este f repro .
Dumnezeu s ne ierte, asta o cer lui Dumnezeu.

George C ba : A a cum i-a i ajutat pe al ii s se mântuiasc , v

dorim ca Dumnezeu s v mântuiasc . V mul umim!
spuns: Dumnezeu s v ajute. Ruga i-v pentru mine!

Pecetea lui Mihai Viteazul

Vmaimulîntâi
umesc din suflet tuturor pentru aceast întâlnire. Mul umim
Asocia iei Tinerilor Cre tini Ortodoc i Români din
ra - ATCOR, care a ini iat-o i au depus efort ca ea s se
împlineasc . Este o organiza ie tân , abia are câteva s pt mâni, dar
în acest timp a început s rodeasc i noi îi ur m s mearg pe acest
drum, pe acest urcu , cât mai sus. Mul umim p rin ilor care au educat
ace ti tineri pe acest drum care este cel al salv rii fiin ei noastre
na ionale. Mul umim protopopiatului F ra i p rin ilor preo i care
vegheaz ca aceast organiza ie s mearg înainte…

Mihai Viteazul - un om ce nu putea fi învins în lupt

D ac ne vom întreba de ce ne-am adunat ast zi aici, dac vom face

un test, sunt convins c majoritatea sau chiar to i vor spune c
întâmpl tor. De ce în F ra i de ce ast zi, în 8 august ? De ce nu
acum o s pt mân sau peste dou s pt mâni ? tie cineva ? Exist
vreun r spuns ? Da. Iat care este r spunsul. R spunsul pentru acest
moment din 1997 se g se te în istorie.
voi citi i ve i vedea cât de perfect a fost prev zut acest
moment cu aproape 400 de ani înainte. Trebuie s ne întoarcem
pentru aceasta în vara anului 1601. Pe câmpia de lâng Turda era o
diminea superb de var . Câmpia, la r ritul soarelui, sclipea în
rou . Mihai, marele voievod, era în cortul s u de campanie i s-a
trezit în acea diminea într-o form extraordinar , fizic i psihic .
52
Era dup o mare biruin , cea de la Gur sl u, unde fusese biruitor i
unde înclinase definitiv soarta acestor p mânturi i a acestui popor,
încât avea toate motivele s se simt excelent. Era i zi de duminic .
Cum iese el în fa a cortului, vede un corp de armat de 300 de c re i
i pedestra i care se îndreptau în grab spre el. Veneau din partea lui
Basta, generalul cu care el era aliat. i Mihai i-a imaginat c acea
delega ie numeroas vine din partea lui Basta cu gânduri bune. Dar
spre deosebire de Mihai, care era un om drept, cinstit, viteaz, Basta
era un intrigant i un invidios, nu suporta s vad pe altul c
str luce te mai mult decât el. Îl ura pe Mihai precum Cain l-a urât pe
Abel. Din cauza invidiei a pus acea armat s îl omoare mi ele te pe
Mihai. De ce mi ele te ? Pentru c Mihai nu putea fi omorât în lupt .
Era un viteaz, dup cum bine ti i de la C lug reni, de la elimb r, de
la Gur sl u. Când soarta p rea a fi de partea inamicului iar armata lui
mic , s rac i slab înarmat d dea semne c putea fi învins , se ducea
înaintea lor, scotea securea aceea pe care o ti i foarte bine i când îl
vedeau ai lui, se duceau to i dup el. Învingea prin exemplul lui. Nu
putea s fie omorât în lupt un asemenea viteaz. Existau pe vremea
str mo ilor no tri, gladiatori daci pe care nu a putut nimeni s -i
înving . Pe piatra funerar a unuia din ei, înmormântat cu armele în
mân , scrie a a : “ Aici zace gladiatorul Dakes ( îl chema i Dacul! ),
mort de moarte natural pentru c nimeni nu a putut s -l înving în
lupt ”. A a era Mihai.

Cum a fost ucis Mihai Viteazul ?

Î n cartea de istorie scrie astfel : “Intrând în cortul domnului,

comandantul deta amentului îi spuse: ti prins! Mihai rosti un
singur cuvânt: Ba! i d du s pun mâna pe sabie. În aceea i clip
îns un valon îl împu , un al doilea îi str punse pieptul i al ii îl
lovir cu halebardele ”. Ne-a r mas iat , înregistrat, ultimul cuvânt al
lui Mihai Viteazul: Ba! Ce înseamn acest silab ? Înseamn totul,
înseamn a te opune r ului, minciunii, falsului, tr rii. A te opune la
tot ceea ce este r u i a te pune cu pieptul în fa a acestei agresiuni a
ului, când vine din toate p ile cum au venit cei 300 înarma i
împotriva lui, care era neînarmat. Când r ul vine din toate p ile

53
asupra noastr , noi s ne amintim de acest cuvânt, s ne ascu im auzul
i vom auzi din cosmos acest Ba! al lui Mihai Viteazul.
Iat dintr-un alt letopise , Letopise ul cantacuzin, descrierea
acestui moment: “ Iar când într-o diminea v zu Mihai Voevod
oastea nem easc venind c tre cortul lui, unii c lare i al ii pede tri,
socoti Mihai c sunt ajutor lui i de nimic în ce-l privea pe dânsul nu
se temea. Iar ei tic lo ii, nu au fost ajutor ci vr jma i. i dac v zu
sosesc ie i din cort înaintea lor i le zise: bine a i venit voinicilor,
vitejilor. Iar ei se repezir asupra-i ca ni te dih nii s lbatice, cu
biile scoase. Iar unul date cu suli a i-l lovi drep în inim . Iar altul
degrab îi t ie capul i c zu trupul cel frumos ca un copaci pentru c
nu tiuse, nici se prileji sabia cea iute în mâna lui cea viteaz i
mase trupul gol în pulbere aruncat. A a au lucrat pisma din
ceputul lumii. C pisma au pierdut pre mul i b rba i i f r de vin ,
ca i acesta i r maser cre tinii, i mai vârtos ara Româneasc ,
raci de dânsul, c ci era ajutor cre tinilor i sta tare ca un viteaz
bun pentru ei cât f cuse pe turci de tremurau de frica lui ”. Este
extraordinar aceast expresie: “ i r maser cre tinii, i mai vârtos
ara Româneasc , s raci de dânsul ”.

Duhul lui Mihai Viteazul la F ra

D ar ce leg tur au acestea cu întâlnirea noastr ? Iat leg tura !
ti i ce s-a întâmplat ? O femeie a reu it s intre în tab ra
acestor criminali. Ei t iaser capul lui Mihai Viteazul cu sabia lui i au
sat 3 zile corpul s zac pe c ldur , în batjocur , în câmp. Femeia a
luat capul, Buze tii, generalii lui, l-au trecut în ara Româneasc , l-au
dus la M stirea Dealu, lâng Târgovi te, unde i-au f cut un
mausoleu mic i au pus o lespede pe care au scris: “ Aici zace cinstitul
i r posatul capul cre tinului Mihail, marele Voevod i a fost domn
rii Române ti i Ardealului i Moldovei. Cinstitul trup zace în
câmpia Turdei i când l-au ucis nem ii ani au fost 7109 în luna lui
august 8 zile ”. C ast zi este 8 august nu mai trebuie s v spun.
Trebuie s v spun altceva. Ce trebuia s fac Mihai în acea diminea
de 8 august ? În zorii zilei Mihai trebuia s i ia armata i s plece
54
spre F ra unde-i era familia. Nu a mai putut s vin la F ra dar
pentru c în 8 august el trebuia s fie aici, ne-a trimis pe noi. To i cei
care suntem aici, suntem aici în locul lui. Trebuie s fi i convin i de
acest lucru. Nu este o întâmplare, ci voia lui este. El este viu. Dup
credin a noastr cre tineasc sufletele celor care se duc sunt vii. Cum
pute i imagina c au rezistat românii 1000 de ani sub barbari
!?…De-abia agoniseau ceva i veneau avarii, go ii, hunii, t tarii. i
a 1000 de ani. Cum ar fi putut s i p streze limba, fizionomia,
fiin a, i s r mân un popor (a a cum a fost pl dit el de daci i
romani ) dac marile spirite, cele care l-au f cut, p rin ii acestui neam
( Burebista, Decebal, Traian ), de acolo de unde erau ei du i cu
sufletele lor, nu ar fi vegheat asupra lui. Deci trebuie s fim foarte
convin i c Mihai Viteazul, cel care este viu acolo unde este, în fa a
lui Dumnezeu, vegheaz asupra acestui neam i ne-a adunat pe noi
aici s îl înlocuim în ziua de 8 august când el trebuia s fie în F ra .
i ve i zice: dar cum, bie ii de noi, s -l înlocuim pe Mihai Viteazul ?
Cine ? Ne uit m to i unul la altul s vedem pe unul care aduce cât de
cât a Mihai Viteazul. Cum putem noi, care abia o ducem de pe o zi pe
alta ? Cum putem ? P i putem, putem. i de-asta ne g sim aici.

Pecetea lui Mihai Viteazul

U n popor, o na ie, î i na te ni te figuri emblematice care sunt a a

cum este o stem pentru un stat. Fiecare neam are figurile lui
emblematice. Între aceste figuri i na ia respectiv se stabilesc ni te
leg turi altfel decât între un om i alt om sau între conduc tor i
supus. Aceste figuri înm nuncheaz în ele toate virtu ile neamului i
se constituie într-un corp ca o piramid . ti i efectul de piramid ? El
produce ni te for e inexplicabile. i se manifest i în acest caz când e
vorba îns de o piramid spiritual .
Cât era Mihai de mare strateg ( Europa nu avea unul pe
sur ), nu ar fi putut rezolva tot ceea ce a f cut , cu for ele unui
om. Chiar s fi fost el geniul geniilor, s fi fost Alexandru Macedon
combinat cu Napoleon sau cu oricine am vrea noi. Nu putea. De ce?
Cei care cunoa te i geologie ti i c scoar a p mântului nu
este compact , nu este f cut dintr-un singur corp ci este f cut din
ni te pl ci, ca o minge de fotbal, numai c nu sunt cusute între ele ci
55
doar puse una lâng alta (pl ci tectonice). Acolo unde se întâlnesc
aceste pl ci (la noi în ar prin jude ul Vrancea), preseaz una asupra
alteia. La un moment dat se produce un dezechilibru (cutremur).
Cutremurele sunt rezultatul acestui balans al pl cilor tectonice care
ac ioneaz una asupra alteia. A a au vrut marile puteri, s ne rup , s
ne fac buc i, una fiind Moldova, alta Ardealul i alta ara
Româneasc , ca trei pl ci tectonice.
Putea s fie geniu, putea s fie orice, nu putea cineva s aib
puterea s uneasc aceste trei “pl ci tectonice” la un loc i s fac un
singur stat, pentru c se opuneau alte “pl ci tectonice”, mai uria e,
adic cele trei imperii care presau din toate p ile ( arist, habsburgic
i otoman) i nu l sau ca aceste trei buc ele s se uneasc . Dar Mihai
Viteazul a reu it, le-a unit ! Cum ? Prin fenomenul de “piramid ”.
Toat energia, toat inteligen a, toat puritatea, tot sentimentul
neamului românesc, în acel moment s-a concentrat în el ca i la
supernove, care i într-un volum foarte mic concentreaz ni te energii
fantastice. A a concentra Mihai Viteazul în el energia acestui popor.
Dar fenomenul de “piramid ” se aplic i invers, când exist
momente de cump ale unei na iuni. În aceste momente, acele figuri
emblematice din vârful piramidei transmit asupra bazei i a corpului
piramidei toat energia pe care au adunat-o. Încât Mihai ne va
transmite i ne transmite în acest moment aceste energii. Cum spunea
un mare scriitor român, Camil Petrescu : “Eu am v zut idei”. Ca i el,
eu v d aceste energii ale lui Mihai Viteazul cum coboar asupra
noastr , c ci are nevoie de noi s îl suplinim în acest moment. i
atunci când alte imperii sau alte mari for e vor din nou s împart
acest p mânt, aceast ar , ca s o fac nd ri, noi trebuie s
ascult m din v zduh, din a tri i vom auzi cuvântul spus de el atunci :
Ba! a va fi i nu se va putea întâmpla nimic dac noi vom recepta
energia i mesajul lui. Pentru aceasta suntem aduna i noi aici, ca s
rezist m i s spunem Ba! celor care vor s ne f râmi eze. Mihai
Viteazul ne va spune: “Acest lucru l-am f cut eu i numai eu pot s -l
stric. Nu va putea nimeni s -l strice pentru c nu-i dau eu voie, pentru
este “f cutul” meu, “pohta ce-am pohtit-o eu”. Îi rog pe tineri s
in minte decenii de acum încolo. Noi, cei în vârst , suntem pe panta
coborâtoare, nu mai avem mult, dar suntem încrez tori c avem cui
56
 sa mesajul nostru, c n-am tr it degeaba. Cei care sunte i tineri v
rog s re ine i ceea ce v voi spune. S ti i c auzi i ceva în premier
mondial pentru c niciodat nu s-a mai spus ceea ce v voi spune eu
acum. V voi explica sigiliul lui Mihai Viteazul.
El a f cut sigiliul celor trei ri române ti ca o stem ce avea
simbolurile acestor ri surori. Pe marginea lui este scris urm torul
text: “Mihai Voievod, Domn al rii Române ti, al Ardealului i a
toat ara Moldovei”. Acesta este un text profetic, scris la 1600
când s-a f cut unirea. De ce se intitula “domn a toat ara
Moldovei” ci atunci ara Moldovei era una singur , cu Basarabia
la un loc ? Pentru c se referea la timpul nostru, la timpul de dup
1812 când Basarabia a fost r pit de ru i. Cu 200 de ani înainte Mihai
spunea (avertizând): “domn a toat ara Moldovei”, ca i cum ar fi
spus c orice tratate ve i face cu Ucraina, nu ave i decât s le face i,
le semna i, s le parafa i, dar nu vor ine pentru c “Eu Mihai
Voievod sunt Domn a toat ara Moldovei”, deci cade totul, se
anuleaz , se abrog .
Aici, pe aceast band din partea de sus a sigiliului, sunt scrise
dou cuvinte: “Rug i milostenie”. Era deviza lui, care spune tot ce
îi trebuie unui om: leg tura cu Dumnezeu prin rug ciune i leg tura
cu semenii prin milostenie.
explic m acum i figurile din sigiliu. Ce-a f cut Mihai? A
pus semnele celor trei ri în ordine. Sus stema rii Române ti -
Vulturul. Mai jos stema Moldovei - Bourul. Iar i mai jos stema
Transilvaniei - doi Lei. Apoi, în stânga i în dreapta este reprezentat
Domnul Mihai i respectiv Doamna Stanca. Dac scoatem câte una
din imaginile care se repet (un leu i un om), reducem stema la
esen : un vultur, un bour, un leu i un om. Fi i foarte aten i! Este
ceea ce nu s-a spus niciodat de c tre nimeni i ceea ce eu am ezitat
spun mult timp i n-am f cut public aceast tain a pecetei lui
Mihai. Nici prietenului meu Ion Laz r cu care am plecat de ieri de la
Cluj nu i-am spus nimic pentru c aveam sentimentul c numai la
ra i numai în ziua de 8 august poate fi spus aceast tain ,
care este extraordinar . i am sim it c dac el ne-a trimis aici, el ne-a
dat dezlegare s o facem cunoscut .

57
România i tronul lui Dumnezeu

S citim din Noul Testament, din Apocalipsa Sfântului Evanghelist

Ioan, un text profetic care vorbe te despre viitorul omenirii (el
tr ind în primul secol) i despre sfâr itul omenirii, când va veni
judecata din urm (capitolul 4):
“Dup aceasta m-am uitat: i iat , o u era deschis în cer;
i glasul cel dintâi - cel pe care-l auzisem vorbind cu mine ca o
trâmbi - mi-a zis: Suie-te aici i- i voi ar ta ce trebuie s fie dup
acestea! Îndat am fost în duh; i iat , un tron era în cer; i pe tron
edea Cineva… i din tron ie eau fulgere i glasuri i tunete; i-n
fa a tronului ardeau apte f clii de foc, care sunt cele apte duhuri
ale lui Dumnezeu. i-n fa a tronului, ca o mare de sticl asemenea
cristalului. i-n mijlocul tronului i-mprejurul tronului, patru
Fiin e… i Fiin a cea dintâi, asemenea leului; a doua Fiin ,
asemenea vi elului; a treia Fiin are fa a ca a unui om; iar a patra
Fiin , asemenea vulturului care zboar ”.
Cele patru Fiin e erau în mijlocul tronului i-mprejurul
tronului pentru c f ceau parte din tron i erau reflec ia i str lucirea
acelui tron. Acest lucru înseamn c stema lui Mihai Viteazul, stema
statului român, este stema raiului. Este stema unui stat binecuvântat
care a fost raiul originar, unde a fost Adam i Eva i acest rai reflect
raiul viitor, cel pe care Ioan îl vedea la sfâr itul veacurilor. Nic ieri nu
se g sesc unite aceste figuri, în nici o stem din lume. Aproape c nu
este stem care s nu aib un leu, vulturul este i el foarte obi nuit dar
bourul nu exist decât în stema Moldovei, el nu exist în stema nici
unei alte ri din lume. Capul de bour i imaginea uman
singularizeaz dintre toate stemele din lume, stema lui Mihai Viteazul,
stema statului român prev zut de Ioan. Mihai Viteazul când a f cut
stema nu s-a uitat în Apocalips ci el a unit stemele existente de
secole, ale rilor pe care le-a unit. Prin el a lucrat Dumnezeu i
nimeni nu le va mai putea rupe (sau le va putea rupe, dar nu definitiv),
ele vor fi reunite potrivit acestei steme, care este crea ia lui
Dumnezeu, a a cum a prev zut-o Ioan în apocalips . V mul umesc
foarte mult!

Miron Scorobete
58
 * *
*
Interven ie din sal : Domnule profesor, v mul umim foarte mult
pentru ceea ce ne-a i spus. În spiritul a ceea ce ne-a i spus, ca s
vede i c am în eles bine, c nu suntem de acord cu nici o ruptur ,
vrea s ne da i voie s spunem to i cei care suntem aici ceea ce a
spus Mihai: Ba! [toat sala exclam cu entuziasm: Ba! ]

Prof. Ion Laz r: Eu merg mai departe i zic s nu r mân numai

vorb goal . Hai s o punem în scris, s semn m to i, s o trimiem la
Parlament i la pre edintele Constantinescu i s -i spunem “Ba! Noi
nu vrem ruperea Bucovinei i nici o alt ruptur ”.
Printre c ile aduse de noi se afl i cartea “Valahia în
Cartea Genezei”, a lui Miron Scorobete. Este o carte care va face
epoc . Domnul Miron localizeaz pentru prima dat Gr dina Edenului
(raiul) pe teritoriul Valahiei. Primul din cele patru fluvii ale raiului,
Fison, este Dun rea iar ara Havila pe care fluviul Fison o înconjoar ,
este Valahia.

Dar mai este ceva. În Europa s-a mai spus c suntem singurul
popor de origine latin i de credin ortodox dar pot s spun c
suntem singurul popor din lume care ne-am n scut cre tini. Toate
neamurile din jurul nostru s-au încre tinat cu aproxima ie în jurul
anului 1000. Pentru români nu exist un anumit an al încre tin rii,
deoarece la noi, în Dobrogea, a venit unul din Sfin ii Apostoli, Sf.
Apostol Andrei, fratele lui Simon Petru. Acum, în ultimii ani, a venit
dovada incontestabil , din arhivele secrete ale Vaticanului, care
dovede te c Sf. Apostol Andrei a propov duit în Sci ia Minor
(Dobrogea). Deci el le-a adus dacilor Evanghelia lui Hristos. Sf.
Apostol Andrei a murit în anul 60 e.n. iar Traian a cucerit Dacia în
105-106 e.n., când o tenii lui erau aproape to i cre tini. Apoi, înc o
dovad extraordinar este Legiunea a V-a Macedonica. Aceasta era
pe vremea Mântuitorului în Palestina, deci avea oameni care l-au
zut pe Hristos. Unii l-au biciuit sau b tut, al ii poate au fost
vindeca i de El. Ca de exemplu sluga suta ului, acel suta care avea o
slug bolnav era roman din aceast legiune. Aceast legiune a r mas
59
în Palestina pân în anul 70 e.n., când Ierusalimul a fost d râmat, ras
de pe fa a p mântului. Apoi legiunea a fost transferat tocmai la noi în
ar , pe malul Dun rii, la Igli a (castru roman) sau Troesmis, cum se
numea atunci. Iar dup câ iva ani a fost adus de pe malul Dun rii la
Potaissa (Turda).
rin ii no tri, dacii i romanii, erau deci cre tina i iar noi
suntem simbioza lor deci ne-am n scut cre tini (singurul popor din
lume) i nu întâmpl tor pe p mântul unde a tr it Adam i Eva, unde
era raiul. Aceasta este i explica ia credin ei noastre nestr mutate.
Mul i str ini care ne viziteaz sunt cople i de credin a noastr
puternic în Dumnezeu. Str inii vor avea un motiv în plus s ne
du neasc mai mult i s vin s cumpere mai multe p mânturi, s
vin ei în locul nostru, aici în ara F duin ei, în Gr dina Raiului,
“Pe-un picior de plai, pe.o gur de rai” cum zice Miori a noastr .

Întrebare: Anul trecut în toamn , la alegeri, toat lumea a

sperat c se va schimba în bine România, iar actualul conduc tor la
început a dat dovad de manifest ri religioase, care ne-au dat
speran e. Ce p rere ave i de faptul c totu i accept recomand rile
care ni le fac forurile interna ionale, cum ar fi ca homosexualitatea
fie permis în cadru intim dar s nu conturbe linistea public ?
Alt întrebare se refer la producerea de elicoptere la Bra ov, pe
care le numim Dracula, ceea ce înseamn c noi singuri vrem s ne
punem praf în cap cu acest nume r u .
Prof. Ion Laz r: Tot ceea ce se petrece la ora actual în ara
noastr este urmare a unei întelegeri prealabile, a unor condi ii care ni
s-au pus pentru a intra în Europa i în NATO. i homosexualitatea ni
s-a cerut ca o condi ie de integrare în Uniunea European . Ceea ce nu
se spune în gura mare, ci doar pe c i ocolite, eu aflând din surse
diplomatice, este c ni se sugereaz s renun m la ortodoxie.
când aceasta sunt siguri c pot s ne dezbine i s ne desfiin eze.
rerea mea este c Dumnezeu, în marea lui putere, ne-a ferit de o
mare primejdie atunci când noi nu am intrat în NATO, asta fiind
rerea mea personal . La ce ne trebuie nou NATO? De ce s ne
fereasc NATO pe noi? Se spune c ne-ar fi costat 48 de miliarde de
dolari intrarea în NATO. Suntem noi oare prea boga i de nu avem ce
60
face cu banii? Nu mai putem de bine ? Avem prea mul i bani ? NATO
nu are de cine s ne apere pe noi i nici un str in sau alt popor nu a
fost sincer fa de noi i nu ne-a ajutat în lupta împotriva du manilor.
To i au vrut s ne sfâ ie. Noi, cei strân i aici, o mân de oameni, nu
vom putea s îi oblig m pe guvernan i s fac ce vrem noi, dar ideea
care ne-a înfierbântat sufletele poate c n-ar fi r u s o punem pe
hârtie i s spunem un Ba! Parlamentului pentru tratatul cu Ucraina.
Poate dup noi ar face-o i al ii. Atunci într-adev r Duhul lui Mihai
Viteazul va fi aici între noi, ast zi, când el trebuia s fie la F ra .
Miron Scorobete: Pentru c s-a vorbit de sfâ ierea trupului
României a vrea s v imagina i harta României Mari i s vede i
cum a fost sfâ iat . Foarte multe ri au fost sfâ iate dar cu România
este cu totul altceva. În 1940 i s-a luat nordul (Bucovina), sudul
(sudul Dobrogei), estul (Basarabia) i vestul (Transilvania de nord).
Observa i cum se profileaz crucea i r nile r stignirii i coroana de
spini în Bucovina de nord. Este crucificarea României.

61
 Sufletul omului si tronul lui
Dumnezeu
P.S. Andrei Andreicu
Predica la Catedrala din Sibiu

Patru Fiin e cere ti

Voi încerca s spun ceva despre suflet aducându-v în fa
câteva medita ii legate de suflet, de activitatea lui, luate de la Sfin ii
rin i. Înainte de a ne opri asupra felului în care lucreaz sufletul -
omul nostru l untric - vom citi din Sfânta Scriptur dou pericope,
una din Vechiul Testament i alta din Noul Testament. Plecând de la
cele dou fragmente scripturistice Sf. Macarie cel Mare a alc tuit un
cuvânt extraordinar de frumos legat de activitatea sufletului. Primul
text scripturistic este din cartea proorocului Iezechiel. Chiar de la
început (cap.1), proorocul inspirat de Dumnezeu, încearc s ne
introduc într-o priveli te de dincolo de lumea material i ne
relateaz c în duh el a v zut patru fiin e, fiecare cu petru fe e i cu
multe aripi i cu mul i ochi, patru fiin e luminate, str lucitoare, care pe
aripile lor îl purtau pe Domnul slavei. “Autoputernicul se odihnea pe
aripile acelor patru fiin e i fiecare avea patru fe e: una era de
vultur, alta era de vi el, alta era de om i cealalt era de leu”.
Aceast relatare nu este singura în Sf. Scriptur . i în Noul
Testament, în cartea Apocalipsei (cap.4), când Sf.Ioan Teologul îl
vede pe Împ ratul slavei în ceruri. El era înconjurat tot de patru
pturi foarte asem toare cu cele din Vechiul Testament: ,, Îndat
am fost în duh i iat un tron era în cer i pe tron st tea Cineva.
i cel ce edea sem na la vedere cu piatra de iasp i de sardiu iar
de jur împrejurul tronului era un curcubeu cu înfa area
smaraldului… i înaintea tronului, ca o mare de sticl , asemenea
cu cristalul. Iar în mijlocul tronului i împrejurul tronului patru
62
fiin e, pline de ochi, dinainte i pe dinapoi. i fiin a cea dintâi era
asemenea leului, a doua fiin era asemenea vi elului, a treia fiin
avea fa a ca de om iar a patra fiin era asemenea vulturului care
zboar . i cele patru fiin e, având fiecare din ele câte ase aripi,
sunt pline de ochi de jur împrejur i pe din untru i odihn nu
au, ziua i noaptea zicând ,, Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul
Dumnezeu, Atot iitorul, Cel ce era i Cel ce este i Cel ce vine’’.
Fiecare din cele dou relat ri ne transpun pe noi în lumea
spiritual i ne redau o realitate care aievea exist . Dup sfântul
Macarie cel Mare ele au i un tâlc duhovnicesc: mângâiere, pace si
lini te nu poate avea omul decât atunci când este în imediata
apropiere a lui Dumnezeu, atunci când pe aripile lui suflete ti se
odihne te Hristos, Împ ratul slavei.

Patru puteri suflete ti

Fiin ele acestea erau luminate, iradiau din fiin a lor lumin i
ldur . Sfântul Macarie zice a a: “pentru ca noi oamenii s ajungem
fim într-o stare de lini te i pace sufleteasc ca i fiin ele cele ce
petrec în ceruri, trebuie s ne gândim foarte bine de unde le venea lor
aceast lumin care iradia împrejur. Ce preânchipuie fiecare din cele
patru fe e?” Sfântul Macarie zice c cele patru fe e nu sunt altceva
decât cele patru puteri lucr toare ale sufletului i anume :
Dac este vorba de vultur ne gândim la inteligenta, la ra iunea cu
care Dumnezeu l-a binecuvântat pe om, la în elepciunea pe care
Dumnezeu i-a dat-o omului ca s i scruteze tainele existen ei i s
intre în leg tur cu cel ce l-a zidit, cu cel ce l-a creat.
Dac ne gândim la leu, nu-i vorba de altceva decât de alt putere
lucr toare a sufletului, de voin , voin a pe care, l-a început, omul
o avea înt rit pe c rarea binelui, voin a care îl f cea s
împlineasc poruncile lui Dumnezeu.
Atunci când este vorba fa a care seman cu un vi el ne ducem cu
gândul la sim mântul nostru, la partea afectiv din noi. La
început inima omului era curat , era legat de desf rile
duhovnice ti i se sim ea bine atunci când era în comuniune cu
Dumnezeu pentru c citim în Evanghelia dup Matei,15: ,,de acolo
din inim ies toate “ i cele bune i cele rele. Din inima omului
63
 zut i supus p catului, spune scriptura, ies gândurile rele,
desfrân rile,furti agurile i toate celelalte patimi i p cate pe care
noi le tim.
A patra fa era fa a de om, era fa a de înger. Gândul ne duce la a
patra putere lucr toare a sufletului, la con tiin .
Sfântul Macarie spune mai mult decât atât. În lumea fireasc
cele patru fe e, cele patru ar ri, sunt prototipul atotst pânirii asupra
creaturilor. Vulturul este regele p rilor zbur toare, leul este
regele animalelor s lbatice, boul este regele animalelor domestice
iar omul este st pânul tuturor f pturilor. Cele patru puteri
lucr toare ale sufletului, la începuturi, erau legate de Dumnezeu.
Omul cugeta frumos, sim ea cu inima lui c este fericit aproape de
Dumnezeu. Omul avea voin a tare i avea constiin a curat , dreapt ,
puternic i ne ov ielnic . Prin c derea în p cat, toate puterile
sufletului s-au sl nogit oarecum i nu mai suntem în stare ca pe
aripile luminate ale sufletului nostru s -l purt m pe Împ ratul slavei.
i atunci întrebarea la care raspunde Sfântul Macarie: Poate redeveni
omul ca una din f pturile din Scriptur , cu aripile sufletului
luminate i inându-l pe Împ ratul slavei, care ii aduce bucurie ?
Poate. Numai c , din momentul în care i-a pierdut lumina sufletului,
din momentul în care datorit p catului s-a r cit duhovnice te, din
acest moment este neap rat trebuin s se întoarc la izvorul care
îi va da putere. Cele patru fiin e erau luminate dar izvorul lor de
lumin era Împ ratul slavei pe care îl purtau pe aripi. Puterile noastre
suflete ti, sl nogite de p cat, nu se pot reânnoi decât intrând în
comuniune cu Mântuitorul Iisus Hristos. Redau o asem nare pe care
o face Sf. Maxim M rturisitorul: “Prin firea lui fierul nu d caldur i
nici lumin . În momentul în care îns este introdus în foc, se înc lze te
atât de mult încât nu mai tii care e fier i care e foc, ba mai mult
fierul devine cald, luminos, este în stare s reverse lumin i c ldur ,
nu din firea lui ci din firea focului. Sufletul cre tinului, prin firea lui
slab , nu poate lumina, nu poate înc lzi, nu poate avea aripile albe i
întinse ca s -l in pe ele pe Împ ratul slavei. Dar atunci când se
apropie de Dumnezeu, atunci când Mântuitorul Iisus Hristos, cel care
este lumina i c ldura i via a noastr , îl covâr te prin Sfintele
Taine, încet-încet omul se înc lze te, se lumineaz i mai la urm ,
64
dac omul persist pe aceast c rare, se înduhovnice te încât devine
purt tor de Hristos, purt tor de Dumnezeu, covâr it de harul Duhului
Sfânt. Este ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel: ,,m-am r stignit
împreun cu Hristos i eu acum nu mai tr iesc ci Hristos tr ie te în
mine”.
Aceste gânduri nu fac alceva decât s ne conving pe noi c
nici atunci când suntem înv lui i în multele necazuri cu care ne
confrunt via a, când sim im c ne-am r cit sufleteste i c nu suntem
în stare s mai împ rt im lumina i c ldura, nici atunci n-am pierdut
ansa. i dac vom avea atâta t rie încât, printr-o bun spovedanie i
prin unirea cu Hristos în Sfânta Tain a Cuminec turii, s încerc m s
redevenim ceea ce am fost la începuturi, atunci vom putea ca, fiecare
cele partru puteri ale sufletului, din nou s le limpezim, din nou s le
cur im, din nou s le înt rim, ca s -l putem purta cu noi i în noi pe
Împ ratul slavei.

Lumina lumii i sarea p mântului

Cele patru f pturi din profe ia lui Iezechiel i din Apocalips
erau pline de lumin . Oare nu tot Orientul ortodox, care îi fascineaz
mai nou i pe apuseni, propov duie te acest mare adev r c omul
duhovnicesc mai la urm se îmbrac în lumina cea necreat ?
Mântuitorul Iisus Hristos a spus ucenicilor i urma ilor lor, celor care
se str duiesc s i cur easc puterile lucr toare ale sufletului: “voi
sunte i lumina lumii i sarea p mântului”. În momentul în care în
cineva lucreaz Hristos, el însu i, ca i fierul, ia de la Hristos energie,
har i putere (lumina i sarea) pe care le revars i celor din jur. Tot
Sfântul Macarie face urm toarea reflexie legat de acest mare adev r
(c nu prin noi în ine ci prin ceea ce ne vine de la Hristos putem birui
asupra neputin ei noastre): “în via a noastr de zi cu zi, în via a
noastr trupeasc , dac n-am lua de dinafara noastr hrana, sigur c
pân la urm n-am mai putea supravie ui. i în via a noastr
duhovniceasc avem nevoie de ceea ce ne vine din alt parte, de la
Dumnezeu, de la Mântuitorul Iisus Hristos, prin Sfintele Taine:
lumina lumii i sarea p mântului. Lumina primit de la Domnul
Hristos prin har, dar i sarea p mântului, pentru c lumea aceasta în
momentul în care s-ar seculariza atât de mult încât n-ar mai avea
65
preocup ri religioase, ar pieri. Referitor la sarea p mântului, fiind
vorba tot de Duhului Sfânt primit prin Taine, se spune lucrul urm tor:
nu f de rost în vechiul a ez mânt era rostuit ca atunci când se
aducea jetfa, mielul de jetf , întâi era omorât apoi era pres rat cu sare
i apoi pus pe altar i se aducea ca ardere de tot. De ce oare se punea
i sare pentru ardere? Pe lemnele altarului nu era nevoie de sare.
Sarea aceasta de dinafar , ne spun Sf. P rin i, are tâlcul ei. Noi în ine,
în legea noului a ez mânt, trebuie s ne aducem ca o jetf vie, bine
mirositoare i pl cut lui Dumnezeu. Ordinea logic este cea din
vechiul testament:
întâi, pentru a ne putea aduce, trebuie ca jetfa s fie
omorât , adic omul vechi trebuie s moar ,
apoi punem sarea (care nu face altceva decât ce face i în
via a noastr de zi cu zi: conserv ). F de sare s-ar strica f pturile,
nimic nu ine f sare. De sarea Duhului Sfant este vorba.
Omul nostru vechi trebuie s moar iar apoi s punem sarea
(harul Duhului Sfânt), care ne face pe noi s devenim cura i i
neputreg io i.
devenim lumin i sare, s devenim plini de har i de
dragoste fa de Dumnezeu, râvnitori i tot timpul prosl vindu-l ca i
cele patru f pturi care strigau: “Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul
Atotputernicul”.

66
 România
= Un dar de la Dumnezeu =
Ioan Ci mileanu

România - un dar
Istoria ne arat c românii (cele trei ri române) au avut un
rol istoric important în ap rarea cre tinismului. Legând i rezumând
cele dou articole anterioare, putem spune c România va avea i un
rol spiritual important în mântuirea cre tinilor.
O legend spune c “Atunci când Dumnezeu a împ it
mântul neamurilor, i-ar fi uitat pe români. De aceea un grup de
români au plecat la Dumnezeu. Întâlnindu-se cu Sf. Petru i-au spus:
Sfinte Apostol Petru, iat c noi românii am r mas f de ar , ne-a i
uitat. S-a mâhnit Sf. Apostol Petru i s-a dus la Dumnezeu i i-a zis:
Doamne, iat c au sosit aici câ iva români i spun c lor nu le-am dat
nici m car un petec de p mânt. A stat Dumnezeu pu in pe gânduri i
apoi a zis: Petre, du-te i d -le ara care am oprit-o pentru noi”.
Poate nu întâmpl tor Moldova (întemeiat de legendarul Drago ) a
avut ca prim voievod istoric pe Bogdan [Darul lui Dumnezeu] iar ara
s-a chemat mult vreme Bogdania [ ara dat de Dumnezeu].

România ispitit
Aceast legend vine s înt reasc ideea c acest p mânt
românesc are o leg tur special cu Dumnezeu. Iar tronul pe care
odihne te Dumnezeu este sufletul curat, inima curat a oamenilor.
Putem spune c Dumnezeu nu are odihn (pe tronul S u) pân ce
omul nu are inima curat . Dar tronul din templul lui Dumnezeu este i
inta satanei (II Tes.2,4). De aceea, dac suntem de acord c România
(Biserica Ortodox Român ) va juca un rol important în mântuirea
oamenilor de pretutindeni (vezi i proorocirea lui Sadhu Sundar Sing),
67
atunci trebuie s fim de acord c i satana va fi prezent (a a cum a
fost i-n rai) cu ispitele lui.
a cum a ispitit-o odat pe Eva ( i prin ea pe Adam), tot a a
satana va ispiti Biserica (mireasa lui Hristos-Noul Adam). Ispita
(am girea ) va fi puternic (II Tes.2,9-10), pentru mul i de
neimaginat. A a cum aselenizarea (de i aceasta nu a fost o ispit ) a
fost pentru mul i de neimaginat la vremea respectiv . Între timp
satana a studiat mai bine natura omeneasc , secretele i sl biciunile
trupe ti i suflete ti ale omului, astfel încât va fi în stare s
preg teasc venirea lui Anticrist. Aceasta îns se va face cu voia lui
Dumnezeu, care prin aceast am gire îi va osândi pe cei care nu cred
în adev r i în dreptate (II Tes.2,11-12). Biserica va r mâne îns
neclintit (II Tes.2,15) c ci ea este “stâlpul i temelia adev rului” (I
Tim.3,15) i “nici por ile iadului nu o vor birui” (Mat.16,18).

68
 Raport al Ministerului de Interne
privind mi rile sataniste
Raportul intitulat “Apari ia i proliferarea grup rilor sataniste în
rândul tinerilor din România. Conota ii criminogene i provoc ri
la adresa ordinii publice “
a fost alc tuit în 1996, pe baza unor informa ii de pe tot întinsul rii.

COORDONATE ORGANIZA IONALE I

PSIHOSOCIALE ALE MI RILOR SATANISTE
1. TIPOLOGIA MI RILOR SATANISTE
Cunoa terea i analiza nucleelor i manifest rilor sataniste s-a
realizat în principal prin mijloace i metode specificestructurilor
administrative ale Ministerului de Interne, pe baza observa iilor
directe, a datelor i informa iilor provenite din toate jude ele i din
municipiul Bucure ti, coroborate cadrului teoretico-conceptual al
investiga iei sociologice i celui documentar privind evolu ia acestui
fenomen în Occident.

A. DELIMIT RI CONCEPTUALE
a) Exist o linie ini iatic , ce începe în trecutul îndep rtat odat cu
venerea anumitor zeit i malefice în culturile asiriene, babiloniene,
iudaice, aztece etc. Aceste mi ri s-au continuat într-o linie ocult ,
frecvent în descenden filial pân în zilele noastre.
Analiza acestei categorii a “durilor” relev conspirativitatea
absolut a liniei ini iatice.
În mod relativ, echivalentul pentru ara noastr ar fi tradi ia
vr jitoarelor (nu numai ig nci) care lucreaz prin invocarea
“dracilor” în “blesteme”, spre a ajuta la s vâr irea unor acte de
zbunare sau de dobândire a unei puteri asupra altcuiva.
b) O alt linie este dat relativ recent i evolueaz în afara liniei
ini iatice, odat cu înfiin area ”Bisericii lui Satan” în 1967 de c tre
Anton Szandul La Vey.

69
 Apari ia bisericii sataniste a fost prefa at de o mi care mai
ampl , provenind din secolul trecut prin Societatea Teosofic a
Helenei Blavatsky i Alicei Bayle (care înfiin eaz Compania
Editorial “Lucifer”), iar în acest secol, “ucenici ai diavolului”, cum
s-au autointitulat adep ii ocultismului, se g sesc în toat Europa:
Eliphas Levi i Eugene Vintros (Fran a), Henry Jones Prince i
Aleister Crowley (Anglia), etc.
La ora actual Biserica Satanist , al turi de Asocia ia
Vr jitoarelor, Biserica Scientologic i alte entit i sectante, face
parte din mi carea New Age - cel mai mare conglomerat de secte, de o
înalt periculozitate.
Noutatea acestei linii ( i totodat i periculozitatea) este dat
de “slujirea autentic ” a lui Satan i punerea sub puterea lui prin
proclamarea ca “singur Dumnezeu” (ceea ce nici vr jitoarele Evului
Mediu nu- i propuneau).
În Biblia Satanic i Ritualuri Satanice, La Vey
sintetizeaz toate formele de slujire a lui Satan, provenind din toate
religiile i credin ele malefice.
c) O mi care la mod a tinerilor (în special sub 20 de ani) care,
pornind de la unele scrieri cu preten ii de ocultism, se grupeaz
spontan, autointitulându-se “satani ti”. Ace tia pot fi atra i în plasa
larg a organiza iilor oficiale sataniste (abuzând de dreptul la
libertatea religioas ) sau a celor mascate din cadrul New Age - ului (În
România, în 1992, sub masca oficial a unor cursuri de perfec ionare,
un grup de francezi a cerut cursan ilor, la terminarea stagiului, s
semneze un leg mânt c tre Regele Lumii - un alt nume al lui Satan).
Pentru România, actualmente este reprezentativ aceast
ultim ipostaz . Simultan, dar într-o propor ie reus , exist i
încerc ri de infiltrare a unor autentice secte sataniste ori de sorginte
New Age. Se de in date din care rezult c propagandi tii satani ti,
cet eni str ini, au activat în Tulcea i Timi oara, asociind acestei
activit i i împr tierea drogurilor în mediul tineretului.

B. Comportamente simptomatice

70
 Datorit faptului c , potrivit tipologiei definite, axist mai
multe categorii de adep i ai mi rilor sataniste, cu diferen e
semnificative în moul de manifestare, nu poate exista o medie a
comportamentului social. În plus, pentru primele dou categorii, s-a
relevat discre ia extrem a grupurilor, ceea ce împiedic detectarea lor
sistematic . Pentru a treia categorie, sunt simptomatice urm toarele
elemente comportamentale:
a) Comportamente cotidiene
- vestimenta ia este fie ponosit (blugi rup i, bocanci de armat ), fie
predilect în culoare neagr , poart plete;
- poart însemne sataniste sub form de inele, medalioane, cercei sau
inscrip ii pe tricouri;

- ascult , pân la exclusivism, rock “dur” (heavy-metal, gotic, etc.).

Pentru aceast a treia categorie, nu exist satanist care s nu fie
rocker, dar rela ia invers nu se aplic :
- consum alcool în cantit i ridicate, consum efectiv droguri, sau cel
pu in manifest un interes deosebit pentru a experimenta narcoticele;
- au anumite cli ee verbale, grupate în jurul unor cuvinte cheie:
“sânge”, “bestie”, “lan uri”, etc;
- în timpul dansului (de multe ori este o form de trans ) folosesc
violen a (mosh);
b) Comportamente sexuale
- practic sexul sau violul în grup;
c) Comportamente ritualice
- au locuri preferate de întâlnire (cavouri, boxe, grote, etc.),
amenajate cu inscrip ii pe pere i i care au func ia de l ca de cult;
- forme de adorare a lui Satan;
- pâng rirea rug ciunilor cre tine, prin folosirea termenilor antitetici
(în locul lui Dumnezeu este Satan);
- leg minte, jur minte de devo iune fa de Satan;
- ritualuri improvizate, preluate de multe ori in filme;
- sacrificii de animale mici (pisici, câini, coco i, g ini, etc.) sau chiar
sacrificii umane;
sinucieri ritualice.

71
2. Mijloace i tehnici de propagand

a) Muzica, atât prin mesaj direct (text), cât i prin subliminal (detectat
în condi ii de laborator). Folosirea ritmurilor de o anumit
frecven induce o stare de trans exaltat , cu acces înspre
tendin ele pulsionale.
b) Semne i simboluri, care prin simpl vizualizare, imaginare sau
purtare declan eaz muta ii de natur psihologic .
De regul , simbolurile sataniste sunt construite ca opozi ie la
Sfânta Treime (triunghi cu vârful în jos, ori cu raze care pornesc de pe
fiecare latur spre exterior, sau prin r sturnarea simbolului cre tin:
crucea r sturnat , simboluri circumscrise în cerc, astfel încât s sparg
unitatea Centrului). Tema fundamental de recunoa tere a unei
credin e sataniste este negarea unit ii crea iei. Aceste semne pot fi
mai vechi, cunoscute ca simboluri hippy, ori mai noi.
Pentagrama, cel mai cunoscut simbol al satanismului,
reprezint st pânirea lui Satan peste întreaga lume. Cele 4 vârfuri
colaterale simbolizeaz cele 4 elemente naturale din filozofia clasic
(p mânt, ap , aer i foc), iar vârful superior, spiritul satanic ce
st pâne te toat crea ia (cele 4 elemente).
Crucea lui Nero. Pân prin anii ’60 acest semn se utiliza în
mod eronat ca simbol al p cii. În grupurile black - metal îns , ca i în
cercurile oculte, el î i reia semnifica ia primordial . Este vorba de o
cruce r sturnat , cu bra ele strâmbate, semn al înfrângerii credin ei
cre tine i a crucii lui Hristos.
Securea nedrept ii. Era un simbol roman al drept ii, fiind
reprezentat printr-o secure cu dou t uri. R sturnat , securea
roman a drept ii este preluat de satani ti ca simbol al for ei i al
nedrept ii.
Baphomet este un nume dat diavolului, al c rui simbol poate
fi u or confundat cu pentagrama. Diferen a const în faptul c cele
dou vârfuri superioare i punctele din centru reprezint coarnele i
ochii lui Baphomet.
Zvastica era un vechi simbol indian al soarelui i al rodniciei,
fiind de asemenea i semnul celor patru vânturi, al celor patrz direc ii
cardinale, al celor patru anotimpuri. Ast zi, dimpotriv , este utilizat
72
ca semn al for ei, al puterii nelimitate, al r zboiului, al distrugerii
cre tinismului prin strâmbarea crucii.
Semnul coarnelor lui Satan, apare ca un semn de
recunoa tere în lumea ocult . La concertele heavy i black-metal,
reprezint expresia credin ei în mesajul negativ al muzicii. Cele dou
degete ridicate sunt simbolul coarnelor diavolului.
Semnul anarhiei, reprezint ideea de respingere a oric rei
legi i prescrip ii. Dup ce a fost adus pe scenele muzicii de moda
punk, a fost apoi preluat de toate forma iile hard-rock.
Ankh era un simbol vechi egiptean (al lui Seth, cre tinat în
Biserica Copt prin introducerea crucii în cercul de deasupra):
reprezenta via a i rodnicia. Cercul superior era considerat principiul
feminin, iar crucea de jos, principiul masculin. În “exegeza”
contemporan a fanilor hard.rock-ului el a devenit simbolul
sexualit ii.
Crucea strâmb era un semn roman, ce punea în discu ie
semnifica ia credin ei cre tine. Grupul Blue Oyster Cult îl utilizeaz
ca simbol al nega iei cre tinismului; acest semn apare pe coperta
discurilor.
3. Mesaje folosite
a) Mesaje directe
În afara celor cu nuan ritualic cert , apar “extensii” sub forma
unor principii de via :
- “Ceea ce te iube te, te ucie. Ucide, deci, tot ceea ce te
iube te!”;
- “F tot ceea ce vrei!”;
- “Puterea este în tine!”.
b) Mesaje inirecte
Au numai în aparen un ideal nobil:
- Venirea unui nou Mesia în Epoca V rs torului (New Age).
Venirea unui nou Hristos, al c rui chip trebuie realizat prin medita ii i
concentrare (dup chipul omului) - tez satanist .
- Elogierea produselor sataniste (obiecte de art , videoclipuri)
ca forme de protest la adresa unei societ i indiferente.

73
 - Lupta pentru pace, feminismul i reîntoarcerea la natur sunt
un paravan în spatele c ruia se ascund multe secte, inclusiv de natur
satanic .

74