5) Clasificare

În funcție de factorul cauzator al dermatitei de contact aceasta se clasifică în:

a)Dermatita de contact iritativă- este forma cea mai comună produsă de contactul cu o substanță iritativă :

 Săpunurile
 Detergenții
 Solvenții (de exemplu, acetona în lacul de unghii)
 Acizi și baze
 Adezivi
 Fibra de sticlă (de obicei găsită în izolație)
 Plante (de exemplu, ardei)
 Insecte (de exemplu, omizile)

Zonele frecvent expuse sunt mâinile, degetele și/sau fața. Severitatea dermatitei de contact iritative
depinde de perioada de expunere și de concentrația substanței iritative. Unii iritanți puternici ca înălbitorii
sau substanțele acide pot cauza reacție inflamatorie după o singură expunere.
Condiția tinde să fie mai dureroasă decât mâncarimea - deși nu întotdeauna - și poate lua multe forme,
inclusiv roșeață, uscăciune, mâncărime, umflare, vezicule, cruste și eventuala îngroșare a pielii. În cazurile
mai severe, pot apărea vezicule și ulterior rani deschise, în curs de dezvoltare în răni care pot deveni
vulnerabile la infecții.

b)Dermatita de contact alergică apare la contactul cu o substanță (alergen) și se caracterizează prin înroșire
a pielii, papule și uneori vezicule. Alergenii care în mod frecvent dau dermatită de contact alergică sunt:

 Plante (iederă otravă, otravă de stejar)

 Insecte și alte artropode (de exemplu, acarianul de praf de casă, acarieni de păsări etc.)
 Parfumurile din produsele cosmetice
 Conservanții
 Cauciuc (latex)
 Antibiotice și medicamente topice
 Ioni metalici (de exemplu, nichelul găsit în bijuterii)
 Pesticide, îngrășăminte și alte substanțe chimice agricole

Sensibilizarea la alergenii puternici se face după o singură expunere, iar la alergenii mai slabi necesită mai
multe expuneri, ani de zile pentru a produce alergie.

1
 Unele substanțe produc dermatita de contact alergică doar dacă, după aplicare, pielea se expune la soare
(dermatita fotoalergică). Aceste substanțe sunt: ingrediente din cremele și uleiurile cu protecție solară,
unguentele care conțin antiinflamator non-steroidian, hidrochlorotiazida (diuretic). Unele polenuri cum este
cel de buruieni și insecticidele pot de asemenea sa producă dermatita de contact.

c)Dermatita de contact ocupațională apare atunci când există expunere la alergeni sau iritanți la locul de
muncă. Expunerea frecventă la apă, chimice, uleiuri, combustibili, coloranți, agenți de curățare, ciment umed,
solvenți sau pulberi industriale (ciment, rumeguș, praf de hârtie) poate duce la dermatita de contact
ocupațională.

d)Dermatita sistemică este un alt tip, mai puțin frecvent de dermatită de contact. SCD este caracterizat
prin erupții la nivelul pielii după expunerea sistemică la alergeni. În plus față de simptomele obișnuite ale
dermatitei de contact, urticaria poate să apară ca rezultat al unui răspuns alergic sistemic. Expunerea la
antigene poate apărea prin intermediul mai multor căi - prin piele, prin vene sau intramuscular, prin inhalare
sau ingestie de alergeni sau din aer (aeroalergeni) - în cele din urmă apare un episod acut sistemic.
Expunerea la metale, medicamente, polen și alte plante, pentru a numi doar câteva, toate duc la o dermatită
alergenic sistemică.

6) Manifestări clinice

 erupție roșie sau umflături

 prurit -mâncărime, care uneori poate fi severă
 piele uscată și crăpată
 bășici, drenarea fluidului și cruste, în cazul în care reacția este severă
 tumefiere, senzație de arsură sau sensibilitate
 eritem
 edem
 papule sau papulo-vezicule
 durere
 iritație de culoare rosie sau pustule
 piele uscată, crapată, descuamată (daca este o afecțiune cronică),
 vezicule cu lichid și cruste
 umflare
 senzație de arsură/durere.

Severitatea iritației depinde de: timpul de expunere, concentrația substanței cauzatoare, factori de mediu
(temperatura, curenți de aer și transpirație) și zestre genetică (influențează modul în care răspundeți la anumite

2
substanțe). Rețineți că numai suprafața superficială a pielii este afectată în dermatita de contact, respectiv epiderma
și exoderma. Forma cronică este prezentă când iritația persistă chiar și după îndepărtarea factorului cauzator.

7)Investigații paraclinice

 Biopsie cutanată - este o procedură medicală semiinvazivă în cadrul căreia este recoltat un fragment tisular
tegumentar ce ulterior este analizat microscopic, în vederea observării anumitor modificări patologice,
sugestive pentru diverse procese locale sau sistemice. Fragmentul de țesut recoltat va ajuta astfel medicul în
stabilirea unui diagnostic de certitudine, analizarea lui putând fi utila și pentru excluderea altor boli de piele
sau unor afecțiuni ce se răsfrâng negativ asupra tegumentelor. O astfel de procedură este realizată de obicei
de medicul dermatolog, sub anestezie locală.

 Hemograma -care poate arata o eozinofilie

 Confirmarea terenului atopic
 Examen bacteriologic
 Examen micologic
 Testarea sensibilității la pneumoalergeni(70% din pacienți prezintă alergie la praful de casă)
 Testarea sensibilității la alergeni alimentari- prick test

Prick-test

 Teste de provocare(alergeni ingerați sau aplicați la nivelul mucoasei nazale)

3
8) Diagnostic pozitiv

Cheia către un tratament reușit constă în identificarea exactă a cauzei și dacă este vorba de tipul iritant sau alergic
de dermatită; este esențială diferențierea de alte afecțiuni similare ale pielii cum este urticaria. Iată ce iau în
considerare medicii (alergolog sau dermatolog) în stabilirea unui diagnostic:

 istoric medical riguros si examinare fizică - impune și comunicarea simptomelor resimțite și examinarea
pielii pentru a observa tiparul apariției și gradul de intensitate;
 test patch/epicutanat (test alergologic de hipersensibilitate tardivă) pentru a verifica daca aveți vreo reacție
la ceva - este util când nu este bine stabilită cauza și iritația apare des. Medicul vă poate solicita să evitați
anumite medicamente și chiar bronzarea pe spate cu 1-2 săptămâni înainte de test. În timpul efectuării
acestuia, mici cantități din alergeni potențiali sunt aplicați pe plasturi adezivi care sunt amplasați pe piele;
aceștia rămân acolo timp de 2 zile, timp în care trebuie să păstrați spatele uscat. Medicul verifică apoi o
reacție cutanată sub aceștia și determină dacă sunt necesare testări suplimentare (uneori este necesară încă o
vizită pentru a verifica eventuale reacții întârziate). Rețineți că adeseori persoanele reacționează la mai mult
de o substanță și că acest tip de test este în general destinat pacienților cu dermatite repetate, pe termen
lung, necesitând o persoană specializată în interpretarea corectă a rezultatelor.

 biopsia pielii sau cultura leziunii pielii.

Dacă dermatologul tău suspectează că problemele cutanate sunt rezultatul unor reacţii alergice, poate testa
pacientul prin aplicarea unor cantităţi mici din diferite substanţe şi examinarea acestor zone la 48, 72 şi 96 de ore
pentru a vedea dacă a apărut alergia.
Această abordare, denumită testare cutanată, determină dacă ai dermatită de contact alergică, care este produsă
de o reacţie imună sistemică.
În dermatita de contact alergică, substanţa alergenă poate fi ceva cu care ai intrat în contact ani de zile fără să fi
avut probleme. Substanţe ca acizi, solvenţi, săpunuri puternice şi detegenţi sunt mai degrabă iritante decât alergene.
Atunci când o substanţă iritantă produce o reacţie cutanată, afecţiunea se numeşte dermatită de contact iritantă.

4
Bibliografie
https://demoiselle.ro/dermatita-de-contact-simptome-si-metode-de-prevenire/
https://www.qbebe.ro/sanatate/alergologie_-_imunologie/totul_despre_dermatita_de_contact
http://www.creeaza.com/familie/medicina/Dermatitele-de-contact-Cauze-C117.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dermatită
https://biblioteca.regielive.ro/referate/medicina/dermatita-de-contact-iritativa-230274.html