COMUNICAREA VERBALĂ ŞI NONVERBALĂ

După apariţia ciberneticii şi a teoriei informaţiei, comunicarea s-a impus ca problemă

majoră de cercetare, cu extindere în toate sferele cunoasterii stiinţifice. Comunicarea
reprezintă o modalitate de legătură în spaţiu si timp între un anumit sistem si mediul extern.
Potrivit acestei accepţiuni, comunicarea devine nu numai un atribut al omului, respectiv al
sistemelor socio-umane, ci şi al sistemelor fizice şi biologice, la nivelul cărora se
realizează procese de reglare.

-Ca relaţie, comunicarea se defineste ca interacţiune informaţională între doi termeni :sursa
sau emitentul, care generează şi transmite mesaje şi receptorul sau destinatarul, care captează
şi prelucrează(decodifică) semnalele transmise de emitent, modificându-şi sub sub acţiunea
lor starea iniţială.

-Ca proces , comunicarea se referă la ansamblul operaţiilor de codare-recodare-decodare şi la

succesiunea mesajelor care se transmit între emitent şi destinatar.

Comunicarea poate fi analizată din multe puncte de vedere, cunoscând forme diverse. Dintre
acestea, comunicarea umană, se diferenţiază, după natura substanţial –calitativă a semnalelor
şi alfabetelor utilizate pentru transmiterea mesajelor(codul folosit) şi canalul predilect de
transmitere în :

–comunicare verbală– prin cuvânt. Este specific umană, are formă orală sau scrisă, permite
transmiterea unor conţinuturi extrem de complexe.

–comunicare paraverbală-prin însuşiri vocale care însoţesc cuvântul ,cum ar fi

:caracteristicile vocii, intensitatea ,ritmul, debitul vorbirii, intonaţia, etc.

–comunicarea nonverbală-prin semne legate direct de postură, mişcare, gesturi, mimica,

înfăţişare.

În cadrul formelor de comunicare, a fost evidenţiată valoarea comunicativă a tăcerii.Există

tăceri-nedumeriri, tăceri-proteste, tăceri-aprobări, tăceri-laborioase(gândeşte intens), tăceri-
provocatoare, tăceri-pedeapsă,etc.

Formele de comunicare se intercondiţionează şi se sprijină reciproc.Exprimarea verbală este

facilitată de prezenţa gestualităţii şi mişcării, iar interzicerea acestora, din considerente
întâmplătoare sau experimentale , poate produce perturbări ale comunicarii.

Să reţinem : vorbim cu ajutorul organelor vocale, dar comunicăm cu întregul nostru corp şi nu
numai. Comunicative sunt şi îmbrăcămintea, relaţiile pe care le stabilim, spaţiul pe care îl
ocupăm , distanţele la care ne plasăm faţă de interlocutor.

Concluzii :

-Comportamentele comunicative reale pot fi cu dominantă verbală, nonverbală sau mixte.

-Se apreciază că promptitudinea este apanajul comunicării nonverbale, pe această cale,
informaţiile sunt de patru ori şi jumătate mai rapid decodificate decât pe cale verbală.

-Conţinuturile afectiv-atitudinale , indispensabile dimensiunii relaţionale a oricărei

comunicări, se transmit, în proporţii hotărâtoare, prin comunicare nonverbală.

-În comunicarea conţinuturilor explicite comunicarea nonverbală are un rol explicativ sau
ilustrativ, dar are o importanţă redusă.

-In comunicarea unor conţinuturi implicite, rolul formelor nonverbale este foarte important,
multe dintre acestea neputând fi detectate altfel.

-Faţă de implicarea voluntară şi conştientă a partenerilor comunicării în formele verbale,

comunicarea nonverbală scapă cel mai adesea conştientizării, gradul de spontaneitate al
acesteia fiind ridicat.

-In orice comunicare predominant verbală, componenta paraverbală şi cea nonverbală

completează comunicarea, formând un întreg bine structurat, complex şi convergent.

Avantaje ale comunicării verbale:

-se poate realiza în diferite moduri: -în limbaj oral(monolog, dial

-în limbaj scris

-în limbajul intern.

-permite transmiterea unui conţinut complex, sistemul de informaţii transmis şi receptat poate
fi logic structurat, sistematizat, exprimat într-un limbaj elevat, etc.

-pune în evidenţă capacitatea de gândire şi creativitatea umană

-limbajul intern, vorbirea cu sine şi pentru sine, prezintă un maximum de economicitate,

uzând de prescurtări, condensări, substituind cuvintele cu imagini, viteza de lucru fiind de
sute de ori mai mare decât a vorbirii.

-pe măsura constituirii sale , limbajul intern îndeplineşte funcţii de anticipare, proiectare,
coordonare a limbajului oral şi scris.

-se intercondiţionează cu funcţia cognitivă şi cea reglatorie a limbajului.

Dezavantaje ale comunicării verbale:

-este lipsită de expresivitate, dacă nu apelează la mijloace paraverbale şi nonverbale.

-transmite mai greu o anumită stare afectivă( supărare. bucurie, etc), cuvintele nu sunt
întotdeauna suficiente.

-viteza de transmitere si mai ales de receptare a mesajului este mai mică, uneori se poate mai
uşor şi mai rapid exprima printr-un simplu gest.
Avantaje ale comunicării nonverbale:

-cel mai important avantaj se referă la expresivitate.De exemplu, intonaţia si înalţimea vocii
poate sa sugereze mesaje diferite ale aceluiaşi cuvânt .G.Bernard Shaw spunea că există 1000
de feluri de a spune da şi 100 de feluri de a spune nu.

-mijloacele extralingvistice de expresivitate-gesturile, mimica, postura- însoţesc formele

comunicării verbale, antrenând întraga personalitate.

-facilitează comunicarea, o completează cu o componentă afectivă , persuasivă sau ludică.

-dispune de spontaneitate şi mare viteză de comunicare.

-nu se poate imagina nici un fel de comunicare eficientă în absenţa unor componente
extraverbale.

Dezavantaje ale comunicării nonverbale:

-nu poate fi utilizată în procesele de comunicare a unor conţinuturi complexe fără să fie
utilizată şi comunicarea verbală.

-în condiţiile excesului de gesticulaţie, mesajul poate fi alterat, reacţia fiind de respingere sau
negare a conţinutului transmis.

Concluzie: Toate formele de comunicare sunt importante şi se condiţionează reciproc. Pentru

o comunicare eficientă şi completă sunt necesare atât mijloace de comunicare verbale cât şi
nonverbale.

Comunicarea paraverbala

Forma comunicarii verbale este constituita de elementele paraverbale: volum, ton, ritm,
accent, pauze si dictie. Cu ajutorul acestora transmitem mesaje subliminale, ce influenteaza
interlocutorul la nivel inconstient: in favoarea sau contra noastra! Pentru a profita de latura
pozitiva, trebuie sa cunoastem ce presupun fiecare dintre ele.

Prin volumul vocii dominam sau ne lasam dominati. O persoana cu voce volubila induce
ideea de putere si vitalitate, pe cand una cu voce slaba da impresia de pasivitate si lipsa de
incredere in fortele proprii. Pentru a fi ascultati trebuie sa uzam de puterea vocii, fara insa a
exagera, deoarece volumul foarte mare indica o devalorizare a interlocutorului.

Nuantele de tonalitate reprezinta inaltimea de care uzam pentru a pronunta cuvintele. Tonul
inalt, strident tradeaza nemultumire si nervozitate si poate fi lesne interpretat ca o “invitatie”
la conflict. Utilizand un “ton de copil” (ades intalnit la femei), alintat, vei sugera nesiguranta,
lipsa de experienta, iar interlocutorul te va percepe ca pe o persoana fara autoritate.

Nuanta ce te va avantaja in orice moment este tonul autoritar – fara a fi agresiv, vorbeste cu
voce moderata, rar si apasat – in acest mod vei fi perceput ca o persoana calma, sigura pe sine,
echilibrata si competenta. Creierul uman raspunde instantaneu prin supunere fata de tonul
autoritar, deoarece ii aminteste de tonul parintesc.
 Viteza in vorbire este data de ritm, care poate fi lent sau rapid, calm sau precipitat, insa ideal
ar fi sa pastrezi o linie de mijloc. Un ritm prea lent indica o persoana plictisita si fara vlaga –
este imposibil sa transmiti un mesaj important vorbind in acest mod- pe cand un vorbitor cu
ritm prea rapid va transmite starea de urgenta. Ritmul mecanic, ca un metronom indica o
persoana disciplinata, cu vointa de fier, dar care isi controleaza starile afective in mod
exagerat.

Daca vrei sa dovedesti ca esti o persoana echilibrata, vorbeste pe un ritm moderat, cu usoare
fluctuatii- acest lucru te va ajuta si in cadrul discursurilor: pentru a fi ascultat trebuie sa
variezi putin ritmul, altfel intervine o stare de platou ce poate plictisi usor pe cei care te
asculta.

Accentul are un rol important in vorbire, de multe ori decisiv- putem accentua silabe, cuvinte
sau chiar fraze. Pentru a evidentia anumite idei dintr-un discurs, accentueaza-le, rostindu-le
mai rar si apasat, in timp ce treci rapid peste ceea ce ti se pare nesemnificativ sau care te
dezavantajeaza.

Arta de a pronunta corect, dictia, putem afirma ca este elementul paraverbalului cel mai
cunoscut, dar nu neaparat si pus in practica. Pronuntand cuvintele clar vei fi perceput ca o
persoana competenta si sigura pe sine.

Elementele paraverbalului constituie adevarate instrumente prin care poti influenta atitudinea
interlocutorilor in favoarea ta. Uzand de o voce volubila, un ton autoritar cu ritm moderat
caracterizat de usoare variatii, accentuand aspectele care te avantajeaza si pronuntand clar si
cursiv vei dirija situata in directia dorita, fara eforturi suplimentare.