CURS nr.

Creşterea ciprinidelor asiaţice

Biologia speciilor cultivate

1. Ctenopharyngodon idella Valenciennes

6  7 42
D III 7, A III 8, L. lat. 37 , dinţi faringieni 3.5-5.3.
5
Corpul este alungit şi aproape rotund în secţiune. În raport cu lungimea standard (fără
caudală) se înregistrează următoarele valori: înălţimea maximă 24,7 - 24,8%, spaţiul predorsal
51,1 - 52,6% spaţiul preanal 75,5 - 78,5%, spaţiul preventral 51,4 - 55,2%, lungimea
pedunculului caudal 15,7 - 17,3%, înălţimea minimă 12,4 - 12,6%, lungimea pectoralei 17,7 -
19,3%, lungimea ventralei 15,1 - 16,3%, baza dorsalei 9,9 - 10,9%, lungimea capului 26,2 -
28,2%, lungimea botului 8,05 - 8,16% şi diametrul ochiului 3,73 - 4,57%. Capul este comprimat
dorsoventral, fruntea convexă, ochii îndepărtaţi. Ventrala este situată sub dorsală (MANEA,
1985, pag. 50).
Culoarea este cenuşiu-verzuie pe spate, flancurile sunt mai decolorate şi partea ventrală
albă.
Devine matur sexual la vârsta de 7 – 8 ani se reproduce în România, numai artificial, la
temperatura apei de 22 - 26oC (sunt semnale că se reproduce şi în apele naturale, dar nu există
încă dovezi clare). Icrele au diametrul de 1,05 – 1,62 mm ( hidratate au diametrul de 4,2 – 5,0
mm. ), culoare cenuşiu-verzuie; prolificitatea relativă este de 80.000 - 120.000 buc. icre / kg
greutate vie (BILLARD, 1995, pag. 88, după JHINGRAN ŞI PULLIN, 1985). AURELIA
NICOLAU et al. (1973, pag. 120) constată ca urmare a unor laborioase studii, prolificitatea
relativă cuprinsă între 43.630 icre / kg la femele cu vârsta de 6 ani şi până la 98.360 icre / kg la
femele cu vârsta de 10 ani. Fecunditatea masculilor este diferita , in functie de varsta , starea
fiziologica si nivelul stimularii hormonale ; cantitatea de sperma recoltata de la un mascul injectat
cu preparat hipofizar este de 20 – 30 cmc, rar pana la 50 cmc. Numarul spermatozoizilor este de
22,7 – 56,8 mil / mmc. Viabilitatea spermatozoizilor este de 27 – 48 sec. la temperatura apei de
21,5 – 26 *C. Incubaţia durează 26 - 34 ore la temperatura apei de 22 - 26 oC (NICOLAU et al.,
1973, pag. 140). Resorbţia completă a sacului vitelin are loc la 5 - 6 zile de la eclozare şi
începerea hrănirii exogene la 3 - 4 zile. Hrana specifică este constituită din infuzori la vârsta de 3
- 6 zile, alge şi zooplancton la vârsta de 6 - 28 zile, zooplancton şi resturi vegetale la vârsta de 28
- 60 zile şi vegetaţie accesibilă vârstei după 60 zile. În toată această perioadă consumă furaje.La
varsta matura, regimul de hrana este exclusiv vegetarian; prefera plantele acvatice: Potamogeton,
Ceratophyllum, Salvinia, Elodeea, Lemna, Phragmites, Thyfa, s.a. dar consuma si plante terestre:
trifoi, lucerna, borceag, tulpini de porumb sau furaje. Este un peste lacom care poate consuma
zilnic, plante, pana la 120 % fata de propria greutate corporala. Coeficientul de conversie al
vegetatiei acvatice este de 30 kg / kg.
Ritmul de creştere în condiţii medii este de 20 - 30 g / ex. în primul an, 150 - 200 g / ex.
în vara a II-a şi 750 - 1000g / ex. în vara a III-a. Greutatea maxima omologată a fost de 50 kg
(POJOGA, 1977, pag. 149). Longevitatea nu este cunoscută, dar se apreciază la 25 - 30 ani.

2. Hypophthalmichthys molitrix Valenciennes

1
 28  33 124
D III 7, A II-III 12-14, V I 7, L.lat. 110
16  28
Corpul este comprimat lateral şi înalt. Spinarea este îngustă între ceafă şi inserţia dorsalei
şi rotunjită în zona postdorsală. Ventral, se observă o carenă pronunţată până la anală. Capul este
mare, gura terminală, orientată uşor în sus. Dorsala este situată în urma ventralelor, iar anala în
urma dorsalei. Caudala este puternic scobită, lobii având extremităţile ascuţite. Linia laterală bine
pronunţată, în partea anterioară curbată pronunţat în jos şi rectilinie în partea posterioară.
Raportat la lungimea standard (fără caudală) se înregistrează următoarele caractere
somatice: înălţimea maximă 29,6 - 30,2%, spaţiul predorsal 49,1 - 51,5%, spaţiul preanal 67 -
68%, spaţiul preventral 43,1 - 46,9%, pedunculul caudal 18,7 - 19,4%, înălţimea minimă 10,9 -
11,5%, pectorala 18,8 - 21,1%, ventrala 15,1 - 15,6%, baza dorsalei 10,2 - 11,6%, baza analei
16,9 - 18,1%, lungimea capului 27,4 - 29,4%, lungimea botului 5,7 - 7,9%, diametrul ochiului 4,2
- 5,2% (MANEA, 1985, pag. 51).
Coloritul este alb argintiu, uşor întunecat în zona dorsală şi mai deschis în zona ventrala.
Devine matur sexual la vârsta de 8 - 9 ani în condiţiile din România şi se reproduce numai
în staţii de reproducere artificială. Se practică tot mai frecvent reproducerea naturală dirijată în
bazine circulare după o prealabilă stimulare cu extracte hormonale. Icrele au diametrul de 1,04 –
1,50 mm şi culoarea cenuşiu-verzuie ; prolificitatea relativă este de 100.000 - 150.000 icre / kg
după unii autori (BILLARD, 1995, pag. 88 citează pe JHINGRAN şi PULLIN, 1985) sau 77.600
icre / kg la vârsta de 6 ani şi până la 105.780 icre / kg la vârsta de 8 ani (NICOLAU et al., 1973,
pag. 120). După fecundare şi hidratare, diametrul icrelor este de 3,5 - 4,5 mm. Incubaţia durează
600 - 650 grade-ore (NICOLAU et al., 1973, pag. 140). Resorbţia completa a sacului vitelin are
loc la 5 - 6 zile de la eclozare şi hrănirea exogenă începe la 3 - 4 zile cu infuzori şi alge
unicelulare. Hrana specifică speciei este constituită din fitoplancton (95%) şi zooplancton (5%)
(în situaţii de criză consumă detritus) (NIKOLSKI, 1966, citat de POJOGA, 1977, pag. 151). De
la vârsta de 6 - 10 zile consumă şi furaje specifice vârstei în heleşteele în care acestea se
administrează. Tubul digestiv este de 5,29 - 7,91 mai lung decât corpul (MATEI, 1990, pag. 81).
Ritmul de creştere este în condiţii obişnuite de 30 - 60 g / ex. în vara I, 240 - 480 g / ex. în
vara a II-a şi 1000 - 1600 g / ex. în vara a III-a. Greutatea maximă la care ajunge este de 25 kg
(Pojoga, 1977, pag. 151).

3. Aristichtys nobilis Richardson

D III 7, A III 11,

În raport cu lungimea standard (fără caudală) se înregistrează următoarele caractere
somatice: înălţimea maxima 30,8 - 31,2%, spaţiul predorsal 53,1 - 53,5%, spaţiul preanal 68,1 -
68,5%, spaţiul preventral 46,2 - 46,5%, lungimea peduncului caudal 20,8 - 22,8%, înălţimea
minimă 10,9%, lungimea pectoralei 20,4 - 20,6% lungimea ventralei 17,3 - 17,4%, baza dorsalei
10,2 - 10,7%, lungimea capului 33,3 - 33,9%, lungimea botului 8,7 - 8,9% şi diametrul ochiului
4,06 - 4,46%.
Forma capului este înaltă şi comprimată lateral, îngroşată în zona dorsală şi cu o carenă
evidentă situată între ventrale şi anală. Capul este mare, gura terminală. Poziţia şi forma
înotătoarelor este foarte asemănătoare speciei precedente.
Coloritul este brun-marmorat, în anumite condiţii chiar negru şi foarte uşor marmorat.
Culoarea este mai închisă în zona dorsală şi mai deschisă în zona ventrală.

2
 Devine matur sexual la vârsta de 7 - 8 ani şi se reproduce în România, numai artificial, la
temperatura apei 22 - 26oC. Icrele au diametrul de 1,12 – 1,65 mm şi culoarea cenuşiu-verzuie
(NICOLAU A. s.a., 1973, pag.121). Prolificitatea relativă este de 60.000 - 100.000 icre / kg după
unii autorii (JHINGRAN şi PULLIN, 1985, citaţi de BILLARD, 1995, pag. 88) şi de 47.000 -
64.000 icre / kg după alţi autori (NICOLAU et al., 1973, pag. 121). Incubaţia durează 700 - 750
grade-ore (NICOLAU et al., 1973, pag. 140). Resorbţia sacului vitelin are loc la 5 - 6 zile de la
eclozare, iar hrănirea exogena începe la 3 - 4 zile.
Iniţial, larvele consumă infuzori şi alge unicelulare. Ulterior încep să se hrănească cu
forme tinere de zooplancton, iar la maturitate hrana principală este constituită din zooplancton iar
hrana secundară din detritus, insecte şi larve. Consumă furaje în heleşteele în care acestea se
administrează. Tubul digestiv este de 3,17 - 5,00 ori mai lung decât corpul ( MATEI et al., 1990,
pag. 82)
Ritmul de creştere este mai mare în comparaţie cu speciile precedente, în condiţii
obişnuite: 40 - 80 g / ex. în vara I, 320 - 480 g / ex. în vara a II-a şi 1200 - 1600 g în vara a II-a.
Greutatea maximă poate fi de peste 40 kg, longevitatea nu este cunoscută (MATEI et al., 1990,
pag. 82).

4. Mylopharyngodon piceus Richardson

6
D III 7 (8), A III 8, L. lat. 41 – 42
4

Corpul este alungit şi aproape rotund în secţiune, asemănător cu cosaşul, de care se

deosebeşte evident prin coloritul mai închis şi prin dinţii faringieni de tip mestecător, puternici,
rotunjiţi.
In raport cu lungimea standard (fără caudala ) se înregistrează următoarele valori :
înălţimea maxima se înregistrează următoarele valori: 25,2 %, spaţiul predorsal 49,9%, spaţiul
preanal 73,6%, spaţiul preventral 50 %, pedonculul caudal 19,1 %, pectorala 17,4 %, ventrale 16
%, capul 27,4 %, b0tul 7,14 % si ochiul 3,93 %. Gura este terminala, puternica, ajunge sub nari
(Manea, 1985, pag. 53).
Devine matur sexual la vârsta de 8 –10 ani, se reproduce în România numai artificial, la
temperatura apei de 22 – 26oC. Incubaţia durează 28-36 de ore la temperatura apei de 22-26oC.
Începe hrănirea exogena la 3-4 zile şi sacul vitelin este complet resorbit la 5-6 zile. Hrana
specifica larvelor şi alevinilor este construită din infuzori la vârsta de 3-5 zile, alge la vârsta de
5-12 zile şi zooplancton la vârsta de 12-120 zile. In vara I consumă şi furaje.
Ritmul de creştere este asemănător altor ciprinide: 20-30 g / ex în primul an, 150-250 g /
ex. la doi ani, 800-120 g / ex. la 3 ani.
Chiar după 45 de ani de lucru cu scoicarul , staţiile de reproducere artificiale nu reuşesc să
îl reproducă industrial, rezultatele nu sunt stabile de la un an la altul şi această specie este destul
de rara în crescătoriile româneşti. Se comite o greşeala mare, pentru că este o specie utila,
îndeosebi în crescătoriile alimentate cu apa din râuri bogate în moluşte şi carnea are calităţi
gustative deosebite, comparabile cu carnea de păstrăv.

Biotehnologia reproducerii artificiale

La 45 ani de la aducerea în România, speciile ciprinide asiatice cu valoare economică:
crapul argintiu (sânger), crapul marmorat (novac), cosaşul (crapul ierbar) şi scoicarul, s-au
adaptat la condiţiile climatice dar nu s-au aclimatizat.

3
 Reproducerea acestor specii se realizează artificial şi exista doar opinii, dar nu şi dovezi
certe, ca în anumite condiţii, reproducerea se realizează şi în râuri, în mod natural.
Staţia de reproducere artificiala
Nu este necesar sa realizam staţii de reproducere artificiala (SRAP) speciale deoarece
cerinţele biologice ale reproducerii ciprinidelor sunt asemănătoare.
Staţiile de reproducere artificiala folosite şi la reproducerea ciprinidelor asiatice trebuie să
aibă în vedere asigurarea hranei specifice fiecărei specii (macrofite acvatice sau culturi furajere,
fitoplancton, zooplancton şi respectiv, moluşte), dotarea cu bazine circulare şi cu incubatoare de
capacitate mare (Nucet sau Zugg gigant).
Icrele sunt semipelagice, se menţin în masa apei la o viteza a curenţilor de apa mai mare
de 1 m / sec., îşi măresc volumul la hidratare de 4 - 4,5 ori şi nu adera la substrat (nu sunt
lipicioase). Aceasta ultima caracteristica uşurează foarte mult munca lucrătorilor din staţiile de
reproducere şi asigura randamente mai bune decât la crap.

Formarea loturilor de reproducători.

Metodele de selecţie şi condiţiile de creştere sunt aceleaşi cu cele folosite sau necesare
crapului. De fapt, creşterea remonţilor şi reproducătorilor de ciprinide asiatice se face în
policultură cu crapul, într-un raport care are în vedere cantitatea de hrană naturală specifică
fiecărei specii şi aportul de hrană suplimentară.
Vârsta maturităţii sexuale , cantitatea şi calitatea produselor sexuale sunt influenţate în
mod direct şi hotărâtor de suficienţa hranei naturale specifice. Totuşi, administrarea de nutrienţi
în scopul stimulării dezvoltării planctonului, trebuie făcută cu grija pentru a nu crea dezechilibre
în ecosistem.
Popularea repetată a unui heleşteu cu cosaş, are ca urmare dispariţia completa în 1-3 ani a
macrofitelor acvatice ceea ce obligă la crearea de culturi furajere (lucerna, borceag, etc.) pe
taluzele şi coronamentele digurilor.
Administrarea furajelor trebuie făcută judicios pentru a nu induce creşteri corporale mari
şi mai ales îngrăşarea excesiva a remonţilor şi reproducătorilor.
Nu se recomanda folosirea la reproducere a exemplarelor mai mari de 10-12 maxim 15 kg
deoarece manipularea lor în diferite etape tehnologice şi mai ales colectarea produselor sexuale se
face cu mare dificultate.
Sporul anual de creştere este de 1,0 – 1,5 kg. / ex. la cosaş şi crap argintiu şi 2 kg / ex. la
novac.
Necesarul de reproducător se calculează în funcţie de capacitatea staţiei, programul de
producţie de larve si prolificitatea femelelor.
Trebuie avute in vedere doua aspecte importante:
- pierderile relativ mari de reproducători la reproducerea artificiale; lotul trebuie
completat anual cu 20-30 % si astfel, înlocuit total la fiecare 4-5 ani.
- vârsta mare a atingerii maturităţii sexuale (7-8 ani) ceea ce înseamnă 7-8 ani de
selecţie pe un lot pentru a asigura reproducători de foarte buna calitate.
Stimularea maturării elementelor sexuale se face cu extract de hipofiza sau hormoni
sintetici. Hipofiza se extrage de la crap matur sexual (3-4 ani)
Injecţiile de stimulare a maturării gonadelor se fac în doua reprize la femele (cu 36 ore si
respectiv 12 ore înainte de ovulaţie) şi o singura repriza la masculi (cu 12 ore înaintea
spermiaţiei).
Dozele de hipofiza de crap sunt de 3-6 mg / kg greutate corporala la femele (din care 10-
15 % la prima injecţie şi 85 – 90 % la a doua injecţie) şi 1-2 mg / kg la mascul.

4
 Injecţiile cu hormoni sintetici se face in conformitate cu prescripţiile producătorului.
După prima injecţie, reproducătorii sunt transferaţi în bazinele de parcare din staţie
(aceleaşi proceduri ca şi la crap).
Colectarea produselor sexuale în staţie, prin mulgere, se face ca la crap. Trebuie acordată
atenţie mare manevrelor de manipulare şi ţinere la muls, deoarece reproducătorii sunt mari (8-10-
12 kg / ex.) şi viguroşi, pot fi scăpaţi pe jos, colectarea produselor sexuale este compromisă
parţial sau total şi supravieţuirea lor posttraumatică este îndoelnică.
Mulgerea femelelor se opreşte la apariţia primelor picaturi de sânge sau bila.
La masculi, primele 2-3 picaturi de sperma se arunca.
Fecundarea se face prin metoda uscata, folosind 5 ml sperma la un litru icre. Icrele
măsurate cu un vas gradat se introduc în lighene de plastic (6-8 litri) peste ele se împrăştie sperma
şi se omogenizează amestecul prin mişcări delicate cu o paleta de plastic. După omogenizare se
adaugă apă până se acoperă icrele cu un strat de 2-3 cm, se amestecă uşor, până apa devine
lăptoasă şi se lasă liniştite, pentru fecundare, 2-3 minute. Se adaugă apa, se amesteca şi se
evacuează apa. Operaţiunea se repeta de 3-4 ori până la evacuarea completa a excesului de
spermatozoizi, micozitaţilor şi impurităţilor. Icrele se introduc in incubatoare după hidratarea
completa , timp în care apa din vasul de fecundaţie se schimbă la fiecare 5 minute. Apa se
evacuează incomplet prin aplecarea ligheanului (şi nu ridicarea lui de pe suport) şi se adaugă apa
proaspătă prelinsă pe peretele ligheanului şi nu turnata peste icre.
Deoarece diametrul icrelor obţinute este diferit de la o femela la alta (din cauza diferenţei
de vârstă, a masei corporale, a starii fiziologice, etc.) este necesar sa determinăm imediat în
laborator, pentru fiecare femela, nr. icre / ml, volumul a 500.000 – 600.000 icre (capacitatea unui
incubator Nucet) şi nr. total de icre recoltate.

In perioada 1980-1985 s-a conceput, dezvoltat şi perfecţionat metoda reproducerii dirijate

la ciprinidele asiatice. Ca principiu, aceasta tehnologie are 3 etape importante: stimularea
maturării gonadelor, reproducerea naturala (eliminarea produselor sexuale şi fecundarea se face
natural, fără intervenţia omului) şi incubaţia supravegheata în incubatoare.
După injecţia de stimulare a maturării gonadelor, reproducătorii sunt transferaţi în bazine
circulare, concepute şi realizate special, pentru a crea condiţii asemănătoare habitatului natural
de reproducere, adică un curent de apă cu viteza de 1-3 m pe secundă.
Bazinele circulare sunt construite din beton armat, metal sau fibra de sticla armata, au
diametrul de 6 -–8 m si inaltimea totala de 1,6 –1,8 m, sunt prevazute cu instalatii de alimentare
de tip special si cu instalatie de evacuare cu prinzator. Instalatia de alimentare cu apa tehnologica
este conceputa astfel incat sa creeze un curent de apa circular, cu viteza similara curgerii naturale
a apelor in rauri. In acest scop, alimentarea cu apa se realizeaza prin mai multe dispozitive de
alimentare, incastrate in peretii bazinului, amplasate pe doua randuri paralele ,situate la distanta
de 0,2 – 0,4 m si respectiv 0,9 – 1,1 m fata de fundul bazinului. Numarul dispozitivelor de
alimentare de pe fiecare rand depinde de dimensiunile bazinului si este de 4 – 8 buc., montate
echidistant. Pozitia dispozitivelor de alimentare cu apa este tangenta la arcul de cerc ( interior )
format de bazin, astfel incat apa de alimentare spala peretii bazinului. Debitul de alimentare se
regleaza in functie de volumul bazinului si este de 30 – 60 l / min. Instalatia de evacuare este
amplasata central si este constituita dintr-o conducta de P.V.C. greu ( sau metal ), un bazin de
colectare a icrelor si o vana sau un mini- stavilar pentru reglarea nivelului apei din bazin.
Reproducatorii injectati cu extract hipofizar ( sau hormoni sintetici ), in prezenta
curentului de apa, la interval de 3 –4 ore, incep jocul prenuptial care consta in carduirea
reproducatorilor, organizarea familiilor , atingerea reciproca si stimularea femelelor de catre

5
masculi prin atingerea cu botul a zonei abdominale. In perioada urmatoare are loc concomitent,
ovulatia femelelor si spermiatia masculilor. Fecundarea si hidratarea icrelor are loc in mod
natural. Icrele fecundate si hidratate sunt colectate intr-un juvelnic de nytal amplasat in bazinul de
colectare si transferate in incubatoare.

Incubaţia icrelor se face în incubatoare Nucet sau Zigg gigant .

Incubatorul Nucet este confecţionat din tablă cu grosimea 0,6-0,8 mm, are forma
paralelipipedică şi dimensiunile standard 600 x 600 x 650 mm. In incubator se montează un
juvelnic de metal, cu dimensiunile 520 x 520 x 460 mm, susţinut de un schelet metalic din fier
rotund  6 mm. Alimentarea cu apa, se realizează printr-un robinet montat, în partea superioara,
astfel încât formează un curent circular de apă. Evacuarea apei se realizează de la fundul
incubatorului printr-un sistem simplu de tip călugăr. Principiul funcţional de baza este curentul
de apă circular descendent.
Incubaţia icrelor la ciprinidele asiatice durează cca 26-34 ore în funcţie de specie şi
temperatura (600-650 grade x ora la crap argintiu, 700-750 grade x ora la novac.
Durata procesului de dezvoltare a embrionilor este determinată de regimul termic al apei
şi conţinutul în oxigen. Cercetătorii care au studiat reproducerea artificială a ciprinidelor asiatice,
au stabilit ca dezvoltarea embrionului are VI etape (şi 19 stadii) din momentul fecundării până în
momentul eclozării şi alte doua etape ( VII-VIII) (şi 3 stadii) până la formarea caracterelor de
larvă. Larva parcurge 5 etape (şi 7 stadii) până la formarea caracterelor de pui. ( Stabilirea unor
terminologii comune tuturor specialiştilor este necesară şi obligatorie. Consider ca, etapele în
dezvoltarea organismului tuturor speciilor de peşti cultivaţi trebuie definite astfel: embrion, până
la eclozare, larva, până la resorbţia sacului vitelin, alevin, până la apariţia solzilor, pui, pana la
lansarea in procesul de producţie a peştelui de consum )
Specific acestor specii este timpul diferit de dezvoltare embrionara chiar pentru icrele
provenite de la aceeaşi femelă şi astfel, decalajul mare între momentul începerii şi terminării
eclozării (chiar 4-6 ore) în acelaşi incubator. Pentru a provoca eclozarea larvelor într-un interval
de timp scurt, se reduce debitul de alimentare de 3-4 ori, scade nivelul de oxigenare al
embrionilor, senzaţia de sufocare determină mişcări spasmodice şi eclozarea are loc foarte
repede. Imediat se revine la debitul de alimentare anterior. Metoda se recomanda tehnologilor cu
experienţa şi cere observarea permanenta asupra incubatorului şi procesului de eclozare.
Dezvoltarea larvara (vârsta 0-6 zile) se realizează în doua etape, în juvelnice instalate în
Zugg gigant sau bazine de dezvoltare larvară (până la vârsta de 3-4 zile) şi în aceleaşi instalaţii
sau în heleştee de dezvoltare postlarvară pentru perioada următoare de până la 5-6 zile.
Larvele eclozate sunt transparente şi execută periodic mişcări verticale, scurte şi repezi.
După transferul în juvelnice, stau pe fundul acestora, aproape nemişcaţi, până la vârsta de o zi.
Larvele anormale sunt imobile, stau pe fundul incubatorului şi uneori au o culoare albăstrie.
Juvelnicele de parcare a larvelor se confecţionează din metal, cu dimensiunile 700 x 700 x
450 mm şi se montează pe un cadru flotabil, din lemn. Capacitatea unui astfel de juvelnic este de
250.000 larve.
In perioada dezvoltării larvare, trebuie asigurat oxigenul necesar respiraţiei, la nivel
optim (7-8 mg / l) şi hrana specifica vârstei (infuzori).
Larvele diferitelor specii se deosebesc între ele în aceasta perioada şi este necesar să
cunoaştem diferenţierele pentru a preântâmpina erorile ce pot avea loc la cumpărarea unor specii
dintr-o staţie în care se lucrează concomitent cu toate speciile.

6
 Larvele de cosaş au un număr mai mare de segmente musculare dorsale şi un număr mai
mic de segmente musculare caudale faţă de crapul argintiu şi novac.
Celulele melanofore apar pe partea anterioara şi ventrala a sacului vitelin la crapul
argintiu şi novac şi numai pe partea anterioara la cosaş.
Celulele melanofore exista în cuta preanala la crapul argintiu şi novac şi lipsesc în aceasta
zona la cosaş.
Maxilarele inferioare şi superioare sunt egale la cosaş şi crap argintiu şi inegale la novac.

Pescuitul, ambalarea si transportul larvelor

Metodele de pescuit pe care le folosim sunt simple şi eficiente, nu necesită cheltuieli mari
din punct de vedere al inventarului şi nu provoacă pierderi populaţiilor de alevini.
Inventarul utilizat cuprinde:
- voloace din ţesătura de relon, cu dimensiunile 6 ÷ 10 / 2 m;
- castroane din plastic alb cu capacitatea de 1 l;
- găleţi emailate;
- capcane (prinzătoare) din ţesătură de relon, montate la călugăre atunci când
vrem să recuperăm toţi alevinii;
- juvelnic din ţesătură de relon, cu dimensiuni 6 x 2 m, pentru parcarea
provizorie a alevinilor şi pregătirea lor în vederea transportului pe distante
mari (când este cazul).
Pescuitul alevinilor de crap se face în două etape:
- la nivelul normal al apei; se pescuieşte cu volocul din ţesătură de relon şi se
recoltează majoritatea alevinilor existenţi. Este metoda agreată de noi. În
majoritatea covârşitoare a anilor, popularea heleşteului de creştere se face cu
alevini rezultaţi prin acest pescuit de rărire şi durează max. o zi (de obicei 4 - 5
ore);
- la drenor, după ce în prealabil s-a redus nivelul apei şi s-au pescuit
reproducătorii. Pescuitul alevinilor se face la groapa de pescuit sau cu volocul.
Practicăm acest tip de pescuit numai atunci când vrem să recuperăm toţi
alevinii pentru a-i livra altor ferme piscicole. În majoritatea anilor, evacuăm
apa din heleşteele de reproducere împreună cu alevinii rămaşi, populând astfel
râul Jijia.
În operaţiunea de apreciere numerică a loturilor pescuite se urmăresc în special două
lucruri, în următoarea ordine a priorităţilor:
- evitarea pierderilor prin traumatizarea sau asfixierea puilor;
- aprecierea cât mai corectă a numărului acestora.
Numărarea sau mai corect spus, aprecierea numerică pe loturi mici, este făcută exclusiv
de şeful de fermă.
Se utilizează un vas semisferic (castron) din plastic alb cu capacitatea de 1 (un) litru cu
care se colectează un amestec de apă şi alevini, în volume egale. Se numără efectiv toţi alevinii şi
se repetă această operaţiune de 4 - 5 ori; se face media aritmetică şi se determină numărul mediu
al alevinilor dintr-un castron. Se ţine o evidenţă strictă a numărului alevinilor pescuiţi şi populaţi
în heleşteul de creştere.
Transportul de la locul de pescuit la heleşteul de creştere îl facem cu găleţi emailate; de
obicei se transportă 10.000 ex. în 10 l de apă. Suntem favorizaţi de faptul că heleşteele de
reproducere se învecinează (au un dig comun) cu heleşteul de creştere.

7
 Distanţa de transport este de min. 10 m şi max. 100 m, iar timpul maxim de transport nu
depăşeşte 1 (un) minut. Pierderile datorate pescuitului, manipulării şi transportului sunt practic
nule.
Rezultatele obţinute (tabelul 31) demonstrează eficienta tehnologiilor aplicate prin
cantitatea de alevini realizată (raportată la numărul de familii, kg de femele utilizate
la hectar), calitatea alevinilor (în special greutatea individuală, procentul de alevini cu
malformaţii şi starea de sănătate) şi constanţa rezultatelor.
Menţionez faptul că realizăm anual mult mai mulţi alevini decât ne sunt necesari, din
două motive principale:
- folosirea întregului lot de reproducători de bază pentru a permite eliminarea
produselor seminale ceea ce garantează dezvoltarea mai bună a gonadelor pentru
viitoarea reproducere (lotul de reproducători de rezervă se reproduce în heleşteul de
creştere, dar acesta nu prezintă condiţii care să permită evacuarea completă a
produselor seminale ceea ce determină pierderi numerice de 10-15 %, uneori chiar
mai mult la femele);
- folosirea descendenţilor provenind de la un număr mare de familii, diminuează rata
consangvinizării viitoarelor loturi de reproducători.
Loturile de larve de bună calitate nu conţin larve moarte sau cu tare morfologice.
Metode de numărare corectă şi care să nu afecteze viabilitatea larvelor nu se practică la
noi, astfel încât “milionul” de larve diferă foarte mult de la o staţie furnizoare la alta;
corectitudinea “milionului” este în relaţie directă cu nivelul conştiinţei profesionale a
furnizorului. Din păcate, acesta este punctul de plecare al relativităţii raportărilor privind
supravieţuirea sau chiar şi producţiile obţinute. Metodele de măsurare aplicate presupun
aglomerarea larvelor până la a fi lăsate fără apă şi manipularea lor cu linguriţe, ceşti, castroane
etc. Efectul marginilor instrumentelor care trec prin masa acestor organisme de o fragilitate
extremă şi uluitoare, este devastator. Contactul direct între larve, fără o peliculă protectoare de
apă care să le separe, produce leziuni şi, obligatoriu, moartea acelor exemplare.
Consider că, până la dotarea staţiilor cu numărătoare electronice asistate de calculator,
trebuie acceptată rezultanta observaţiilor furnizorului (procente de fecundare, eclozare,
supravieţuire) cu aprecierea vizuală a densităţii larvelor într-un volum dat de apă, făcută de
beneficiar. Trebuie renunţat la utilizarea metodelor de numărare care traumatizează larvele şi
provoacă moartea multora dintre ele, făcând astfel inutilă numărarea lor.
Ambalarea larvelor de peşti se face prin transvazarea în saci de polietilenă, într-un
volum de cca 20 - 25 l apa, după care se introduce oxigen până la presiunea de 0,1 atm şi se
închid ermetic cu cleme speciale sau sfoară. Densităţile uzuale sunt de 200.000 ex./20 l apă.
Pentru diminuarea pierderilor în această secvenţă tehnologică, trebuie respectate
următoarele reguli:
a. manipularea larvelor să se facă numai prin transvazare;
b. densitatea larvelor din sac trebuie corelată cu timpul de transport;
c. presiunea oxigenului în sac să nu depăşească 0,1 atm;
d. timpul de staţionare să fie redus la minimum;
e. sacii cu larve trebuie ambalaţi în cutii de carton;
f. manipularea ambalajelor trebuie făcută cu toată atenţia, pentru a nu produce
mari şi repetate balansări ale apei în sac.
Transportul larvelor ambalate în saci şi cutii de carton se face numai cu mijloace de
transport rapide, sigure şi care protejează larvele de acţiunea directă a razelor de soare (eventual,
izoterme).

8
9