România este o țară genială cu un destin european –

INTERVIU extraordinar cu filosoful Constantin Barbu

ziaristionline.ro/2017/10/20/romania-este-o-tara-geniala-cu-un-destin-european-interviu-extraordinar-cu-
filosoful-constantin-barbu/
eXpress October 20,
2017

Foto: Paul Tudor

1/15
Citeam deunăzi că niciun oficial al statului român nu a fost la Mărăști, la 100 de ani de la
prima mare victorie din istoria Armatei Române moderne… În epoca post-adevăr, în ce
măsură mai contează adevărul istoric?

Epoca post-adevăr este o ficțiune. Falsul n-a adus decât cădere și faliment în istorie,
societate, om. Nu poți spune că Alexandru Macedon era bolivian (fiindcă nu se
descoperise America), nu poți zice că Decebal era hun, fiindcă Attila mai avea nevoie de
câteva sute de până să bea apă din Dunăre. Copernic, nici el, nu s-a născut înaintea
soarelui ș.a.m.d. Adevărul rămâne dezvăluire, ființă. Atât sanscrita cât și greaca au
consfințit de mult ceea ce era de consfințit.

La Mărășești a fost, între timp, chiar președintele Iohannis. Politicienii, minori, n-au mers
la Mărăști fiindcă au aflat, probabil, că alături de armata română a luptat și o armată
rusă. Ori, poate, nu au respect pentru soldații care au murit apărând o țară.

Mai au elitele locale capacitatea de a genera moralitate? Care sunt, în opinia dumneavoastră,
reprezentanţii culturii române actuale?

Elitele din țară nu generează nicio moralitate.

Întâi: nu știu ce înseamnă „elite“? Cine le-a ales?Alegătorul înseamnă că este mai
inteligent, mai talentat decât ipochimenii din cultură. Azi, aproape orice plagiator se
autointitulează „elită“. Ca să existe o elită trebuie să ai o corectă ierarhie. În România
trăim o falsificare a ierarhiilor care se varsă într-o cumplită escrocherie. Dacă ar ști cineva
codul ritualic-sacrificial în care existăm de câtva timp (fie din sanscrita lui Nagarjuna, fie
din greaca lui Aristotel, fie din Biblie), viața oamenilor ar arăta cu totul altfel.

Au dispărut imperii, popoare, limbi. Conducătorii nu țin cont de filosofi, iar filosofii se
arată distrugători. Omul nu vrea să înțeleagă că piramida e fatală. La Delphi i se spusese
ceva. Dar cine mai ține minte ce i s-a spus la Delphi? Lupta pentru supremație este o
formă arheală care distruge lumile omenești. Elitele, dacă sunt, tind spre vârf, vor să
atingă supremația arheală și nu țin cont în luptă de nimic. Atunci, de unde moralitate?

Nu există „reprezentanți ai culturii române actuale“. Fiecare se reprezintă doar pe sine.

Azi, cultura (română) e într-o ciudată eclipsă. Mi se pare, totuși, că suntem (ca și
europenii) într-o agitație cuantică stranie din care va izbucni ceva nou și puternic. Codul
genetic se schimbă. Suntem în pragul unor inimaginabile revoluții. Trebuie doar să
îndrăznim să trecem pragul. Acest taraism va lumina o minte nouă. Am scris, dacă-mi
este îngăduit să spun, o carte lungă de vreo 35 de volume (1981-2003) din care voi
publica abia în acest an primele 10 volume (fiindcă erau prea șocante pentru culturica
română). Ele se continuă la nesfârșit cu Supracartea fără de ce (Überbuch ohne warum) , o
supracarte care nu seamănă cu nimic din ce se știe.

Nu de o debilă moralitate aveam nevoie, ci de justiție dreaptă, de cinstită ierarhie și

credință donatoare.

2/15
Decuplarea civilizației de cultură, mai ales în Europa, a fost un fenomen organic, de la sine,
sau a fost „forţat” să aibă loc, sub presiunea agendei politice şi nu numai…

Civilizația o „facem“ toți, cultura – numai unii. Civilizată e țara, cult e insul. Pentru
precaritățile civilizației sunt de vină istoria, voievozii, imperiile, legile, politicienii, noi toți
în șirul de 2000 de ani și secolele noastre de letargie. Pentru in-cultură e vinovat fiecare
dintre voi. Descompunere și decădere: miniștri, guverne, televiziuni, ziare, analiști…
Lichele, canalii, trădători. Semidocți și închipuiți.

Sărăcia guvernează sufletul oamenilor și când supraviețuirea e vijelioasă haosul mușcă

din umor fără întrerupere. Avem o limbă bogată și ecvanimitatea ne e consubstanțială.
Europa e partea cea mai frumoasă a planetei. Azi, a fi european e un mare noroc.

Marele meu maestru Noica a existat și a scris la Păltiniș într-o cămăruță lată de 1 metru și
lungă de 2. Cămăruța din Câmpulung în care a scris prima parte din Devenirea întru Ființă
era puțin mai mare. Cărțile mari se scriu în camere mici?

Nu în toate țările.

„Au fost tăind un brad bătrân, fiindcă făcea prea multă umbră…” spunea Nicolae Iorga într-
un poem. Asistăm, din nou, la un act de „epurare” a intelectualilor români neînregimentaţi ,
urmându-se exemplul anilor ’50 ?

Azi, intelectualii sunt liberi și posibilitățile de exprimare sunt absolute. Nu știu câți
intelectuali importanți cu adevărat sunt neînregimentați. Noica m-a învățat un lucru: să
fiu bun în cercul meu ca un ceasornicar elvețian și să aștept până când vin ei la mine. În
fond, dacă ești genial găsești tu 150 de coli să scrii o carte. Apoi o pui pe google, dacă nu
ai editură. Azi, sunt, într-adevăr, câteva rețele de „elitiști“ (cu edituri, televiziuni, bani,
sponsori și stăpâni străini) care ar fi dominat dacă nu s-ar fi curentat mortal în plagiat.

Cartea-i grea, omătu-i mare… Și nu este recomandabil ca plagiatorii din București să se

revolte contra elitei din provincie.

Nu poți primi milioane de euro fără să ai șef așa cum, de exemplu, AGP l-a avut stăpân pe
B, iar acum pe L. Avem, vorba prozatorului, părinți și copii: bătrânii scriau la „Scânteia“,
copiii la „22“. Cei care scriau la Lupta de clasă azi dau canoane, confundând scriitorii cu
personajele. „Atacurile“ s-au îndreptat spre daci, spre întemeierea Țărilor Române și
spre Eminescu.

În epoca în care scria Rugăciunea unui dac, Eminescu rememora viața lui Regalian, un
urmaș al lui Decebal însuși, ajuns întâiul împărat dac al Romei și își nota în manuscrisul
2257 cuvintele din analele imperiale scrise cu mult înainte de anul 1000. Iată, în facsimil,
pagina din Eminescu și pagina din Biblioteca Apostolică a Vaticanului:

3/15
4/15
Închipuitul Boia îl învață limba daco-getă pe bietul grec Strabon, în timp ce spionul sved
Djuvara, mai modest, nu vrea să învețe limba cumană deloc. Dacă Boia nu poate citi în
grecește cartea a VII-a din Geografia lui Strabon, nici Djuvara nu vrea să răsfoiască
manuscrisul ce i-a aparținut cândva lui Petrarca, anume Codex Cumanicus, după cum nici
ungurii nu vor să buchisească ediția lui Géza Kuun.

În vestitul document din 26 noiembrie 1332, Carol Robert amintea de dezastrul de la

Posada, când a fost învins de Bazarab filium Thocomery. Textul latin spune per Bazarab
filium Thocomery, iar Codex Cumanicus ne oferă pentru cuvântul Togarmen (din care
provine Thocomerius) înțelesurile de nascor, natus, procreavit, procreatus (în cumană:
tuarmen, tougam, togurdi, torgumiz). În lingua nostrica și în proto-indo-europeană, aba din
numele Bazaraba înseamnă „tată“ (și cred că Ba– de la începutul numelui a fost la origine
tot aba; așadar, Bazaraba ar putea însemna tatăl tatălui, adică bătrânul neamului; de
amintit că protogermanicul woda înseamnă tată, iar woiwoda înseamnă tatăl tatălui,
adică bătrânul neamului; așadar, aBazaraba ar putea fi sinonim cu woiwoda). În
formularea per Bazarab filium Thocomery cred că trebuie să înțelegem prin Basarab fiul,
Thocomery însemnând fiul bătrânului voievod Basarab. Așadar, Thocomery este o apoziție,
fiindcă altfel latina l-ar fi obligat pe scribul ungur să scrie „filius Thocomery“, fiindcă
substantivul filius este de genul masculin. Thocomerius, așadar este progenitura, întâiul
născut, procreatul, fiul.
5/15
De subliniat că în nici o genealogie a cumanilor nu există nici un prinț care să fi purtat
numele de Thocomerius. Este doar neștiința latinistului ungur și incultura istoricilor
români. Așadar, Țara Românească a fost întemeiată de un străromân cu nume străvechi:
Bazaraba.

Apoi, numărul catastrofal din „Dilema“, model de sinucidere literară pentru detractori,
este scris de autori necalificați în Eminescu. Niciunul nu e în stare să scrie 20 de pagini
despre Luceafărul lui Eminescu. Triștii detractori nu înțeleg că ei nu au semnele și
desemnele necesare pentru a-l înțelege pe Eminescu. Nu au nici codul, nici cifrul, nici
cheia de aur. Buddhism Mahayana nu știu, Kant n-au citit (nici Critica rațiunii pure nu e
roman de aventuri), nici la Viena și Berlin n-au învățat carte cu profesorii lui Eminescu.
Diagnosticul e simplu și șocant: nici măcar pe Eminescu nu l-au citit. Simplii analfabeți
mondeni.

Stuart Hill, un psiholog umanist american, a cercetat maladia generaţiilor actuale – în special
tinerii millenials, oameni fără o identitate, fără nici un fel de apartenenţă, – denumind-o
„sandbox syndrome”… sindromul cutiei de nisip- , adică inducția la scara popoarelor a unor
modele de viață care amestecă uitarea de sine cu stări ludice capabile să anuleze percepția
realistă și gravă, matură a lucrurilor. În atare situaţie, cum mai pot produce generaţiile tinere
valori naţionale, dacă ele sunt complet înstrăinate de rădăcinile de neam, de ţară…

Psihologul american nu trebuie să fie îngrijorat de sindromul cutiei de nisip, fiindcă nu știi
niciodată ce poate să apară din nisip. Japonezii lucrau mult cu siliciul, fiindcă nu se
inventase încă bosonul (o ficțiune nemaiîntâlnită, decretată de CERN). Un persuasiv și
inteligent biolog crede că viața însăși ar fi apărut din argilă… Ori argila spulberată de vânt
se poate transforma uneori în nisip. Iar noi nu știm niciodată cronologia.

În ceea ce privește producția de valori naționale pe care generațiile tinere o vor realiza
sau nu, aș putea spune că sunt optimist: ADN-ul e bogat, iar mintea omenească este un
haos cuantic plin de surprize. Așa că nu știm niciodată ce se află în mintea noilor
generații, dar toate generațiile când se lămuresc sunt geniale și produc aur. Noi ne aflăm
acum în fața unui șir de revoluții stranii și nemaiîntâlnite niciodată. Gândindu-mă la
generațiile din România, ele nu au nicio șansă dacă nu străbat alte mari culturi și
experiențe. Spiritual, în România nu găsesc decât ortodoxia, dar dacă nu știu greacă nu îl
pot pricepe pe Grigorie Palamas care a injectat duhul cu puțin isihasm. Puțin isihasm poți
găsi la Tismana în grădină, dar câți mai văd cascada de la Tismana? Singura supravaloare
planetară întrebuințabilă este limba română rafinată de Eminescu, unul dintre cei cinci
poeți genialissimi din toate vremurile. El însuși o recunoaște, urmându-i pe Kalidassa,
Firdousi, Homer, Dante. Și el însuși. Pentru mine (care știu ce vorbesc) limba română este
sanscrita contemporană în care s-au revărsat și lingua nostrica și proto-indo-europeana și
greaca și gotica, latina toată, ceva slavă bisericească, așezate printre câteva sute de
cuvinte în geto-dacă, între care cele mai celebre sunt kesa și tara… Cine să știe că
românescul rai este vremuirea rădăcinii ar- (care se găsește în grecescul arche, în
sanscritul arhat ș.a.m.d.)?

6/15
Așadar, geniile tinerei generații naționale nici nu știu dacă scapă sau nu de splendorile
care zac și lucrează în același timp în limba română, cea mai subtilă și mai puternică
limbă care se vorbește astăzi în Europa.

Vi se pare o extravaganță sau o smintire să spun acest lucru despre limba română, dar
numai analfabetismul vostru nu-și poate da seama de acest adevăr. Având izvoare proto-
indo-europene și sanscrite, daco-gete și grecești, germane și latine, româna este în chip
strălucit historială. Voi vorbi despre asta în câteva cărți, aici ar fi prea mult.

Generațiile planetare, fie din America, fie din Franța, fie din Germania, Anglia sau
România sunt în pragul celor mai mari revoluții cu putință, ce se vor arăta mai ales în
cosmologie, astronomie, fizică și într-un model de gândire cu totul și cu totul altfel.
Singurul meu semnal de alarmă constă în faptul că unii zboară ca gândul, iar noi ne
lăsăm depășiți de melc. Dacă mi-aș permite să delirez, aș zice că va trebui să înființăm de
urgență în România câteva universități internaționale de ultim rang, pe care eu le-aș
plasa la Histria (de unde este Aethicus Histricus), la Blaj (unde Eminescu găsea „Roma
mică“), la Păltiniș (fiindcă tot dorea Noica o Jena la Sibiu), la Soroca (un loc frumos pe
Nistru) și, evident, să reînființăm la Cernăuți o universitate puternică, în amintirea lui
Eminescu. Deși nu sunt președinte, aș cumpăra numai de 20 miliarde de euro rachete și
aș face de 20 de miliarde aceste mari centre universitare, fiind tot atât de patriot. Cu câte
4 miliarde de euro poți să faci universitate, institut de cercetare, campus universitar, poți
să dai burse internaționale de cercetare, poți să inventezi sau să descoperi chestii care
pot asigura o viață onorabilă unui popor. Dar după cum știți, eu nu sunt nici măcar
președinte…

Un cuvânt care ar caracteriza România…

Genială.

Care credeţi că sunt raţiunile pentru care statul nu v-a sprijinit (nici în cazul lui D. Cantemir) şi
nici nu vă sprijină în prezent în aducerea „acasă” a unor opere/documente de patrimoniu,
care definesc fiinţa naţională, dar are bani pentru a finanţa, de pildă, cu 95.000 de lei o
publicație (Dilema Veche), care are uneori mesaje chiar anti-naţionale?

Nu știu care ar putea fi rațiunile pentru care statul nu a sprijinit proiectul Integrala
Manuscriselor Cantemir, fiindcă nu sunt rațiuni. Ce pot să vă spun este că în toată istoria
de 300 de ani de după Cantemir nu s-au dat pentru copierea manuscriselor Prințului
român decât două aprobări: prima a dat-o Țarul Alexandru pentru Grigore Tocilescu, iar
ultima a dat-o, pentru mine, Excelența Sa Vladimir Putin, eminentul președinte al
Federației Ruse. Amintim numai manuscrisul în facsimil color al Hronicului și tresărim o
dată cu gândul că dacă România ar fi desființată, această Carte, cea mai mare carte de
istorie a României, ar reînființa țara. Imaginați-vă că opera lui Cantemir, scrisă în opt
limbi și patru alfabete, se află în 14 țări, pe trei continente. Există la Moscova 76 de lăzi cu
documente Cantemir din care am publicat 20, încă 30 de lăzi fiind scanate ireproșabil și
așteptând să plătim infima sumă de 3000 de euro. Paul Tudor va fi din nou un Ludovic al
XIV-lea.
7/15
Filosoful Constantin Barbu la Moscova,în Arhiva de Acte Străvechi ale Rusiei. Cele 76 de lăzi cu documente Cantemir.
Foto: Paul Tudor

Moscova, Biblioteca de Stat, manuscrisul original al lucrării Sacro-Sanctae Scientiae indepingibilis Imago. Foto: Paul
Tudor

8/15
N-ar fi rău să amintesc aici Simbolcidul
Cantemir pe care l-a executat Academia
Română spulberând sărbătorirea celor 300 de
ani de la primirea lui Cantemir în Academia
Brandenburgică din Berlin. Responsabil pentru
această crimă „intelectuală“ este președintele
Academiei Române, Ionel Valentin Vlad, de
meserie și plagiator (dintr-un text al lui Aurel
Avramescu, despre Eminescu etc.). Acțiunea lui
Vlad a fost cel mai mare afront pe care l-a
suportat Academia Germană de la înființarea ei
și până astăzi. Dar, așa cum mă învăța Noica,
există și o bună întârziere. Grație eminentului
Președinte al Academiei Germane, Excelența Sa
Acad. Günter Stock, l-am sărbătorit pe Cantemir
și pe Eminescu, donând 75 de volume din
Integrala Manuscriselor Cantemir și 30 de volume din Arhiva Eminescu (plus volumul Cuza
din Monumenta Romaniae Historica). Împreună cu Paul Tudor și Bogdan Cuza.

Președintele Günter Stock admirând frumoasa caligrafie în alfabetul gotic și semnătura lui Eminescu. BBAW Berlin,
13 aprilie 2015

Am avut onoarea să țin o lungă conferință despre Cine este Eminescu pentru Germania.

Acum cred că lucrurile stau cu totul altfel fiindcă în cele 100 de volume din Monumenta
Romaniae Historica public cele mai vechi documente ale poporului român, mărturii ce
există în cele mai mari arhive ale lumii. Sunt manuscrise grăitoare pentru o epocă întinsă
9/15
de la 1194 î.e.n. până azi. Amintesc numai câteva lucruri privind proiectul:

cele 100 de volume din Monumenta Romaniae Historica cuprind documente din cele
mai importante arhive ale lumii: Vatican, Vienna, Lorsch, Saint-Gallen, Veneția,
Roma, Napoli, Milano, Paris, Oxford, Cambridge, Harvard, Munchen, Berlin, Bizanț
(Biblioteca familiei de’ Medici) etc.
papirusurile și manuscrisele cuprind perioada 1194 î.e.n. – până azi
numai pentru perioada dinainte de anul 1000 am selectat din cele 865 de
manuscrise pe care le posedăm în facsimil color documente fundamentale pentru
istoria traco-daco-geților, a valahilor și a românilor.
exemple:
Regele trac Rhesus – papirus din Homer
Regele dac al Transilvaniei Oroles (300 îen.) – copie manuscris secolul 8
Burebista, Decebal – cele mai vechi manuscrise în care le apar scrise numele
(Iordanes, Pliniu cel Tânăr) – o scrisoare către Traian din anul 114
Geografia lui Ptolemeu și Geografia lui Strabon – după cele mai vechi manuscrise
existente
Manuscrisul despre Imperiul Dacic
Manuscrisul cu cele 49 de cuvinte în limba dacă (Dioscoride)
Manuscrisele martirilor Dassius, Nichita Gotul
Manuscrisele în care apar primele trei cuvinte în limba română torna, torna, frater
(secolul 6 en.)
Cele mai vechi manuscrise ale sfinților noștri părinți: Dionysius Exiguus, Nicetas de
Remesiana, Ioan Cassian (ms din sec. 6, 7, 8 en.)
despre primul împărat dac al Romei: Regallianus (stră-străneot al lui Decebal însuși,
manuscris al analelor imperiale aflate în Vatican, anul 268)
Manuscrisul Weltchronik cu lista celor 29 de voievozi ai Transilvaniei din sec. 9-14,
ms. aflat în arhivele din Viena
3 manuscrise grecești și 2 manuscrise latine despre cetățile fondate de Traian în
Basarabia
Manuscrisele împăraților bizantini în care se vorbește despre daci și vlahi (sec. 4-14)
Manuscrisele medievale (secolele 10-14): Skylitzes, Zonaras, Choniates etc.
Documentele tratatelor de la Versailles si Trianon.
Documentele din Arhivele Naționale ale României privitoare la Marea Unirea
Transilvaniei, a Bucovinei și a Basarabiei cu Țara
Monumenta Romaniae Historica cuprind actele de naștere și de existență
neîntreruptă pe o perioadă de câteva mii de ani, teritoriul Daciei (și al României)
fiind considerat leagănul străvechi al bătrânei Europe.

Cărțile vor apărea în condiții grafice incomparabile la Editura Revers, unde am tipărit și
Integrala Manuscriselor Cantemir.

Nu exagerez dacă voi spune că prin Monumenta Romaniae Historica poporul nostru va
avea cele mai frumoase cărți de istorie pe care le are un popor din Europa.

10/15
Pentru mine este o onoare și o mare bucurie că am găsit aceste superbe documente și
manuscrise despre poporul în care m-am născut.

Cum credeţi că alegerea lui Donald Trump va schimba cursul istoriei?

Nu știu cum va schimba Donald Trump cursul istoriei, dar cursul istoriei îl va schimba pe
Donald Trump. Nu mă pricep deloc la politică, la președinți și nici la oameni. Dar după
cum îl pot observa pe Donald Trump, cred că el va face lucruri capitale pentru Statele
Unite. Are multe atuuri: o familie numeroasă și cu copii frumoși, are ca soție cea mai
frumoasă Primă Doamnă a Americii, este el însuși miliardar, joacă tare, este puternic și
este un mare actor care știe pe de rost cea mai mare comedie a timpurilor noastre. S-ar
putea, dacă vrea, să schimbe istoria și hărțile pe câteva continente. Cel mai mult îi doresc
să repete strălucita învățătură a președintelui Wilson, cel ce a semnat la Paris Tratatul
cinstit și meritat de România.

Preşedintele Iohannis a înfiinţat o comisie prezidenţială pentru a lucra la un „proiect de ţară”,

format din diferite personalităţi… Care ar trebui, în viziunea dumneavoastră, să fie proiectul
de țară al României în următorii 10 ani?

În comisia prezidențială a lui Iohannis sunt câteva minți strălucite care cred că vor umple
de substanță cele patru teme pe care și le-au propus. În viziunea mea, dacă am una,
Proiectul pentru țară al României nu poate fi unul numai pentru 10-20 de ani, ci pentru
două-trei generații. Un proiect pentru România ar trebui să aibă în vedere următoarele
idei fundamentale, cu condiția ca ideile să se întruchipeze în realitate. Nu ideile și
realitatea sunt problema, ci puterea noastră de întruchipare. Iată pe ce se poate
fundamenta o țară pentru viitor:

1. Armata (chiar dacă facem parte din NATO, într-o perspectivă a unui viitor foarte
complicat, România ar trebui să investească suprainteligent 6-7 % din PIB, atât în
perfecționarea militarilor profesioniști cât și într-un armament „tare“).
2. Justiția dreaptă (Justiția se bazează pe lege, unii îi spun dharma, alții nomos, alții
Recht – toate au legătură cu arche-ul începător, singurul care îți asigură
fundamentarea destinală de la naștere până la moarte; trăim, dar nu știm, într-un
cod historial, ritualic, sacrificial).
3. Ierarhia adevărată (se vede, chiar din cuvântul ierarhie, consubstanțialitatea cu
arheul care fondează).
4. Credința (cuvântul provine din străvechiul sanscrit çraddha, care înseamnă „a avea
încredere în ofrandă“, adică în donație, în sacrificiu; înseamnă, evident, credo ca în
latinește, cred – în românește; la Niceea, când, după gândul lui Noica, în 325 se
naște Europa, Athanasie cel Mare ne-a iluminat prin homoousia, consubstan​‐
țialitatea noastră cu bietul chiliocosm, care încă n-a aflat de noi).

Problema hotarelor

11/15
Pentru un popor sănătos fizic și mintal, România trebuie fondată între hotarele ei reale,
adevărate, istorice. Adică: împreună cu Bucovina, Herța, Republica Moldova, cele trei
județe istorice (Cahul, Ismail și Bolgrad) ale Basarabiei. Aceasta este tema teritoriului
românesc. Problema trebuie susținută cu cele mai mari și mai clare documente istorice,
aflate în cele mai celebre arhive ale Europei. Cei ce răspund și au jurat pentru această
țară trebuie să adune și să pună în ordine actele juridice ale României și ale poporului
român.

Problema educației și problema sănătății

O educație consistentă și superspecializată în universități străine sau universități

internaționale din România. Aici trebuie crescută și educată o adevărată elită care să
poată concura cu orice elită din Europa. Elita aceasta este ea însăși și europeană, fiindcă
țara noastră trebuie să se imagineze ca o inimă care respiră. Așa trebuie văzut
românescul și europeanul. Eu vorbesc numai despre superspecializări, de crearea unei
elite absolut de forță maximă. Pentru astfel de tinere genii, nu se mai pune problema
dacă își vor iubi și țara lor, fiindcă Marea Carte pe care o învață îi înstructurează chiar
astfel.

În privința sănătății, trebuie să urmăm modelul german întruchipat de Charité.

Adică învățământ medical, cercetare, echipament medical de absolut ultimă generație.

Problema filiației

Mama ca instituție. Filosofia și economia locuinței. Alocații – cel puțin câte un salariu
mediu pentru fiecare copil.

Munca și valoarea ei

Toți și oricine trebuie să muncească demn și fiecare să fie plătit demn, într-o piramidă a
onoarei pe care nimeni nici n-o gândește, nici n-o înțelege.

Guvernarea

Guvernarea complică mult viața românilor. De aceea, am lăsat-o pentru această ultimă
propoziție. Nu am găsit nici un model și nu am nici o soluție. Singurul lucru pe care pot
să-l spun este că guvernarea țării trebuie gândită de noi toți, nu de o simplă persoană (un
simplu scriitor în cazul meu). Dar și scriitorii și artiștii trebuie întrebați din când în când,
chiar dacă gândurile sau operele lor nu folosesc la nimic. Dar un exemplu din Brâncuși
tot vă dau, anume cel pe care ni-l dezvăluie Piramida fatală. Iată desenul.

12/15
Dacă e cineva care n-a înțeles piramida fatală a lui Brâncuși, atunci să se ducă la Delphi și
sa pună mâna pe omphalos.

Dar Marele Centenar al României trebuie să fie consfințit prin înălțarea Coloanei
Infinitului de peste 50 de metri pe care Brâncuși a visat-o în București.

Ridicarea acestei Coloane a Infinitului în București va fi momentul astral pentru

aniversarea unui secol de la Reîntregirea României Mari (1918 – 2018)

Brâncuși este celebru în toată lumea (și astfel află întreaga planetă de scolul
Reîntregirii României)
Coloana Infinitului trebuie înălțată în fața Palatului Parlamentului

13/15
Pentru sărbătorirea Centenarului României Mari, Bucureștiul va trebui să înalțe această
„Coloană a Recunoștinței fără sfârșit“, semn al unei reîntemeieri simbolice. Înălțarea în
București a unei coloane de cel puțin 50 de metri aduce Capitalei României cel puțin patru
puteri:
1. Puterea simbolică reamintind secolul Marii Uniri;
2. Realizarea unui mare proiect-deziderat al lui Brâncuși;
3. Primirea de către București a unui dar care va putea să-l reprezinte simbolic;
4. Puterea simbolică a Coloanei Infinitului din capitala României va hrăni nesomnul
nostru, care este nesomnul Marii Uniri a României Mari.

Interviu realizat de Lucia Crăciun

14/15
Coloana Infinitului trebuie să fie semnul simbolic pentru noul început european al
României.

Ziaristi Online

15/15