Clasa I

Bun găsit, iubiţi părinţi!

Astăzi, clasa noastră
O serbare-a pregătit,
Pentru dumneavoastră!

Nu suntem artişti vestiţi,

Ci începători,
Dar cu noi ştim c-o să fiţi
Înţelegători.

Dragii noştri spectatori,

Mame, taţi, fraţi, verişori…
Anu-ntreg am cercetat,
Lumea-ntreagă-n lung şi-n lat,
Literele le-am aflat.
Le-am văzut, le-am cunoscut,
Pe hârtie le-am ţesut,
Le-am dat viaţă, le-am crescut.
Acum vi le-nfăţişăm
Si, de n-om sti să jucăm,
De ne mai şi încurcăm,
Fiţi cu noi îndurători!
Mame, taţi, fraţi, verişori,
Dragii noştri spectatori!

1
 Nu-i prea mult timp de când, întâia oară,
Sculându-ne cu grijă de cu zori,
Ne-am luat ghiozdanul
Si-am pornit spre şcoală
Sfioşi, dar veseli şi nerăbdători.
Ne mai ţineam de mâna mamei încă.
Ne era teamă? Nici acum nu ştiu,
Dar ne-ndreptam spre prima noastră muncă:
Să învăţăm, să scriem, să citim.

Cântec: Să sune clopoţelul

E prima zi de şcoală. Vezi

Ce mândru-s cu ghiozdanu-n spate?
Şi râde toamna prin livezi,
Tufişurile-s vulpi roşcate.
Elevii mari sunt zgomotoşi,
Cei mici trec pragul cu sfială.
- Bine-aţi venit, copii frumoşi
Aici, la draga noastră şcoală!
Prima zi de şcoală-mi vine-n minte,
A trecut de-atunci aproape-un an…
Eu eram fetiţa cea frumoasă
Cu codiţe lungi şi cu ghiozdan.
Mă ţineam de mama cu-ndârjire,
Nu voiam să mă despart de ea.
Şcoala cu ferestrele înalte
Şi grilaj de fier, mă speria.
 A ieşit în prag învăţătoarea
Şi mi-a spus cu glas surâzător:
“Hai, copilă, să intrăm în clasă!”
M-am desprins de mama-ncetişor…
Şi-am urmat-o ca pe-o zână bună
Răsărind din cartea cu poveşti…
Datorită ei sunt înţeleaptă,
Ştiu acum să scriu şi să citesc.

Cântec: Şcolărei şi şcolăriţe

Şcolărei şi şcolăriţe,
Băieţei şi voi, fetiţe,
Hai la şcoală să-nvăţăm
Şi bine să ne purtăm!

Să-nvăţăm ca să citim,
Să scriem, să socotim,
Să cântăm, să ne jucăm,
Lucruri bune să-nvăţăm!

Zi de zi am mers la şcoală,
Atâtea lucruri noi am învăţat
Şi am aflat cu bucurie
Că Abecedarul, azi, l-am terminat.
Aceasta este cartea noastră
Şi-i spunem “Abecedar“.
Sunt scrise-n ea literele toate,
De mână, dar şi de tipar.

Abecedarul: - Bună ziua, dragi prieteni!

Cor: - Bună ziua, prietene Abecedar!
Abecedarul: - Îmi amintesc cu drag ziua-aceea
Când, cu inima de nerăbdare plină
Mă răsfoiaţi filă cu filă.
Cor: - Aşa e! Aşa e!
Abecedarul:- Ei, prieteni, bucuria
Îmi înseninează chipul,
Dar socot că este timpul
Să vedem ce-aţi învăţat!

- Ştim poveşti, ştim poezii,

Jocuri, ghicitori şi snoave!
Ba-ţi putem aduce-n dar
Tot ce e-n Abecedar!

Abecedarul: - Bravo, bravo! Dar, ia staţi!

Nu cumva vă lăudaţi?
Cor: - Nu, nu! Dacă nu ne credeţi
Puteţi la probă să ne puneţi!
Abecedarul: - Veniţi, dragi litere-nfrăţite,
De toţi şcolarii îndrăgite!
Veniţi la vesela serbare,
Literă mică sau mare!

E ca vârful de săgeată
Ce mereu în sus arată.
Poate fi şi-un vârf de brad
Şi-o silabă din Arad.
O silabă chiar din Ana
Şi, la fel, din Adriana,
Din Azor, din Aurel,
Cel mai harnic şcolărel.
Şi-n Austria e oare?
Am ghicit! Este A mare!
Sunt un A cu pălărie,
Orişice şcolar mă ştie!
Nu-s o literă de frunte,
Dar ajut şi eu la multe.
Dacă uită să mă pună,
El e BUN, dar ea nu-I BUNĂ!
Eu ADUN, el nu ADUNĂ!
Din CĂLIN rămâne… CLIN,
Iar din VINĂ iese…. VIN!

Iar ţara noastră, România,

Cu  din A se scrie.
E-o vorbă care se rosteşte
Cu dragoste şi cu mândrie!

B e foarte şugubăţ!
Parcă-I 3 legat de-un băţ.
Barză, brad ori brotăcel,
Toate se fălesc cu el.
Două mere retezate
Unul pe-altul aşezate,
Le-a luat Barbu ca să-şi scrie
Numele pe o hârtie.
 Scrisoare

Bunico, scriu prima scrisoare

Azi, pe adresa dumitale.
Ştiu alfabetul, scriu, citesc.
Bunico, ce mult te iubesc!

Cu grijile, cu treburi multe,

Îţi este greu, nu e aşa?
Dar în curând va fi vacanţă
Şi iarăşi ne-om îmbăţişa.

Te-oi ajuta pe la grădină,

Prin casă-ţi voi da ajutor,
Să uiţi că n-am fost lângă tine,
Să uiţi că nu ţi-a fost uşor.

Abia aştept să-ţi spun măcar

Puţin din cât a fost de greu
Să fii în clasa întâi şcolar!
Dar, de-ai avea o-nvăţătoare
Cum este buna doamna-a mea,
Ai vrea să vii şi tu la şcoală,
Să-nveţi din nou, aşa ai vrea!

Te-mbrăţişez, dragă bunică

Si-ţi desenez o floare mică!
 Mă-ntâlni pe o cărare
C-un c mic şi un C mare,
Două toarte de cercei
Rătăcite, fără ei.
Cucul le ieşi-nainte
Şi le spuse trei cuvinte:
- Cucu! Cucu! Cucu!
- Ce-i?
- Ce-aţi fugit de la cercei
Şi-aţi lăsat-o pe Aniţa
Să tot plângă, şcolăriţa?
- N-am mai vrut să stăm la ea,
Fiindcă nu ne învăţa!
Şi-am lăsat-o cu cerceii
Fără nici un c în ei,
Şi-acum poartă doar… erei!
Ca să vadă chiar şi ea,
Ce se-ntâmplă dacă ia
Orice c, micuţ sau mare,
Din întreaga expimare!

Cântec: Cucu
1. Prin codrii, primăvara
Eu zbor şi cânt voios,
Din zori şi până seara
Cu glas melodios!

Refren: Cu-cu! Cu-cu!

Eu zbor şi cânt voios,
Din zori şi până seara
Cu glas melodios!

2. De vânt, de ploi, ştiţi bine,

Nu-mi place să mă plâng.
 Sub zările senine
Vă chem din orice crâng.

3. Nu-mi place tărăboiul

Şi cuib nu am deloc.
Mă ştie tot zăvoiul
Că zbor din loc în loc.

4. Când mierlele dau veste

În crâng voios cântând
Şi spun a mea poveste
Eu “cu-cu” le răspund!

Abecedarul: - Aţi cântat cum scrie-n carte,

Dar să mergem mai departe.
Să îmi spuneţi, deci, concret,
Ce urmează-n alfabet?

Luna iese binişor

Jumătate dintr-un nor.
Când o vede cum apare,
Din balconul lui cel mare,
Doru zice cu mirare:
- Luna parc-ar fi D mare,
De la Dunărea străveche,
Fluviul cel fără pereche!
El te-nvaţă cum să scrii
Multe nume de copii:
Eugen, Elena, Ene
Şi Emil, şi Eftene.
Frăţiorul lui cel mic
E în toate câte-un pic.
Se găseşte în panere
Şi în mere, şi în pere,
În penele şi-n nuiele
Şi chiar sus, pe cer, în stele.
Cin’ să fie fraţii oare?
Sunt e mic şi cu E mare!

Azi pe F l-am învăţat

Şi-n caiet l-am desenat.
El cu E se înrudeşte,
Doar un dinte îi lipseşte!
Pot citi de-acum: fetiţă,
Fir, foc, floare, furculiţă.
Litera lui Goguleţ
O citeşti, de eşti isteţ!
Când stă bine pe picioare,
Cifra 9 el îţi pare.
Sau un a mic răsturnat,
C-un baston mai lung legat.
De-l culci, pare-o sănioară
Ce printre troiene zboară.
Fratele lui cel mai mare
Seamănă cu un C mare.
Cin’ să fie cei doi fraţi?
Ia poftiţi şi-i căutaţi!
Îi găsiţi, de luaţi aminte,
Când citiţi multe cuvinte:
Gard, găină, guleraş,
Gâscă, greblă, Grigoraş,
Gură, gară, gărgăriţă,
Lingură şi linguriţă.
 Greierele şi furnica
de Alecu Donici
Greierul în desfătare,
Trecând vara cu cântare,
Deodată se trezeşte
Că afară viscoleşte,
Iar el de mâncat nu are.
La vecina sa furnică
Alergând, cu lacrimi, pică
Şi se roagă să-l ajute
Cu hrană să-l împrumute,
Ca de foame să nu moară,
Numai pân’ la primăvară.
Furnica l-a ascultat,
Dar aşa l-a întrebat:
- Vara, când eu adunam,
Tu ce făceai? - Eu cântam
În petrecere cu toţi!
- Ai cântat?! Îmi pare bine!
Acum joacă dacă poţi
Şi la vară fă ca mine!

Cântec: Greieraşul
Spune-mi, iubite copilaş,
Cum cântă micul greieraş?
Cri, cri, cri, cri, cri, cri,
Aşa cântă micul greieraş.

Spune-mi, iubite copilaş,

Cum râde micul greieraş?
Ha, ha, ha, ha, ha, ha,
Aşa râde micul greieraş.

Spune-mi, iubite copilaş,

 Cum doarme micul greieraş?
Mmm, mmm, mmm, mmm,
Aşa doarme micul greieraş.

Cri, cri, cri, cri, cri, cri,

Aşa cântă micul greieraş.

Parcă-i scaun ce te-aşteaptă

Sau o scară cu o treaptă.
Dacă-n alfabet n-ar fi,
Hora nu s-ar mai hori,
Horia n-ar hoinări,
N-ai avea cum să citeşti
Multe vorbe din poveşti:
Haină, hartă, ham, hotar,
Hora din Abecedar,
Hunedoara, han, hain,
Mehedinţi şi Huedin.
De-aţi ghicit, să spunem tare:
Sunt h mic şi cu H mare!

Cântec: Alunelul
Alunelu’, alunelu’, hai la joc!
Să ne fie, să ne fie cu noroc!
Cine-n horă o să joace
Mare, mare se va face!
Cine n-o juca de fel
Să rămână mititel!
Iancu şi Ileana vor
Să se plimbe cu-n vapor.
Însă, ca să iasă-n larg,
Au nevoie de-un catarg,
Drept şi neclintit să stea,
Fără lanţ, fără proptea!
Fiindcă n-aveau nici un par,
S-au dus la Abecedar.
Ce catarg le-a dat el oare?
Aţi ghicit! Le-a dat I mare!

E un I cu pălărie,
Orişice şcolar îl ştie!
Nu-I o literă de frunte,
Dar în multe se ascunde!
Cine nu îl ştie oare?!
Cu el scri învăţătoare!

Învăţătoare-i spun cu fală

Iubitei mame de la şcoală!
Stăpâna basmelor frumoase,
A literelor graţioase,
A cifrelor puse-n probleme,
Stăpână peste-atâtea teme…

Învăţătoare-ţi spun cu fală

Iubită mamă de la şcoală!
Eu sfatul ţi-l ascult cuminte,
Tot ce mă-nveţi eu iau aminte,
Îţi simt ocrotitoarea mână,
Învăţătoare, mamă bună!
 Când am venit la şcoală-n toamnă,
Eram un tânc sfios şi mic.
M-aţi mângâiat pe creştet, doamnă
Şi, parcă m-am simţit voinic.

Ce caldă mână mi-aţi întins!

Şi-am scris şi am citit cu spor;
Nimic în viaţă nu-i uşor!
Să fim destoinici ne-aţi pretins!

Acum, când primul an s-a dus,

Ca soarele către apus,
Pe când ne înălţăm pe-o treaptă,
Vă sărutăm mâna cea dreaptă
Şi vă aducem doamna noastră
Tot cerul într-o floare-albastră!

J a fost foarte senin,

Dar s-a-ncovoiat puţin.
I se spune bietului
Cârja alfabetului.
Hai la joc, la joc, la joc,
Dacă ţi-ai făcut cojoc!
Joacă, joacă până joi
Cu Jianu joc de doi!
Trage hora pân’ la Gorj
Cu Jenica, Jean şi Jorj,
Să se simtă că iubeşti
Jocurile româneşti!

Cântec: Drag mi-e jocul românesc

Drag mi-e jocul românesc,
Dar nu ştiu cum să-l pornesc!
Hei, hei, tra, la, la…
Bine de nu l-oi porni
Eu ruşine oi păţi!
Hei, hei, tra, la, la…

Nu te uita la cojoc,
Ci te uită cum mai joc!
Hei, hei, tra, la, la…

De e zahăr, de-I orez,

Când le cumpăr, să le am
Le măsor c-o unitate
Ce se cheamă kilogram!

Azi, echerul meu s-a rupt

Şi o margine-am pierdut.
A rămas din el, hai-hui,
Un arac cu umbra lui.
Cine ştie şi-l ghiceşte
Merge-n Londra de-l citeşte
Şi-n Lupeni el îl găseşte.
Aţi ghicit cine e oare?
Este litera L mare!

Cifra 1 din poveste

În oglindă se priveşte.
El se uită lung, voios
Şi se vede-ntors pe dos.
Mia, Mimi şi Mardare
Spun, privind spre arătare:
- Nu vedeţi? Este M are!
Cuvântul cel mai drag,
Cel mai de seamă,
Cu m se scrie.
Este cuvântul mamă!
Mamă, zână bună, ţie
Îţi spun prima poezie,
Tot aşa cum ţi-am mai spus
De un dinte ce s-a dus
Şi de-o febră, de-un necaz
Şi de mărul din obraz
Şi de-o notă mică, mare
Şi, din lecţii, de-o-ntrebare…

Frumoase-s florile-n câmpii,

Frumoase-s stelele-aurii,
Frumoasă-i bogăţia toată,
Frumoasă-i piatra nestemată!
Frumos e tot în astă lume,
Frumos, frumos e-un singur
nume!
Dar, orice-am spune cu-n cuvânt,
Nu-I mai frumos pe-acest pământ
Decât să tot şoptim aşa:
Măicuţa mea, măicuţa mea! (cor)

Mama mea dragă şi bună

Te asemeni cu o zână,
Care veghează mereu
Liniştea somnului meu.
C-un zâmbet de nedescris
Tu mă duci în lumi de vis
Şi presari în calea mea
Florile de catifea!

Ochii tăi sunt viorele,

Ciripit de păsărele
Este glasul tău duios!
Mâinile muncesc şi-alină,
 Pentru mine se trudesc.
Mamă, harnică albină,
Fruntea mea ţi se înclină!
Mamă dragă, te iubesc!

Mama-i cântec,
Mama-i soare,
Mama-i dulce alinare.
Mama-i zâmbet,
Mama-i vis,
Mama-i floare de cais.
Mama-i rază,
Mama-i dor,
Mama-i aripă de zbor.
Mama-i toate câte sunt,
E iubirea pe pământ!

Cântec: Mama
Ce dragă-mi este mama
Când mă gândesc la ea.
Pe braţul ei, cu glasul ei,
Mereu mă legăna!

Şi-atunci când voi fi mare

Şi departat de ea,
Tot gândul meu se va-ndrepta
Mereu spre mama mea!
Noruleţ habar nu are
Cum să scrie cu N mare
Numele pe care-l are!
Îl rugă pe tatăl Nor
Să îi vină-n ajutor.
Tatăl Nor l-atinse-un pic
Şi aprinse-un fulger mic,
Din trei linii de lumină,
Sus, pe bolta cea senină.
Iar Norica, din balcon,
O strigă pe mama-mare:
- Ia te uită! Un N mare!

Două roţi de la tractoare,

Un o mic şi un O mare,
Ocolesc întreaga zare.
Dacă-l cauţi, îi găseşti
Şi-n poeme, şi-n poveşti.
O e-n pom şi în ogoare,
În bănuţul de la floare,
E în ou şi în culoare,
Urcă-n nori şi chiar în soare!
E în oră şi-n orar,
Pentru orişice şcolar!
Onu, şcolărel cuminte
L-a-nvăţat şi-l ţine minte,
Când îl scrie în cuvinte.
Azi, Petrică cel voinic
Şi prietenul lui mic
Stau pe plajă aplecaţi,
Amândoi frumos bronzaţi
Şi în slipuri îmbrăcaţi,
Fără haine, cămăşuţe,
Doar pe cap purtând şepcuţe!
Paula-nspre ei priveşte
Şi lui Pavel îi şopteşte:
- Uită-te şi tu, măi frate
La şepcuţele-aplecate!
Parc-ar fi venit la mare
Un p mic şi un P mare!

Rică nu ştia să zică:

Râu, răţuşcă, rămurică.
Dar, de când băiatu-nvaţă
Poezia despre raţă,
Rică ştie-acum să zică:
Râu, răţuşcă, rămurică.

Linioară şerpuită
Prin cuvinte stă pitită.
Şi mai mică, şi mai mare,
Cum o scrie fiecare.
O-ntâlneşti în suc şi-n sac,
În sacoşă şi-n rucsac,
În sită şi-n săniuţă,
În săgeată şi-n căsuţă,
La Stelică şi la stea,
La Simona şi-n saltea,
În soare şi la serbare,
Care-s literele oare?
Sunt s mic şi cu S mare!
 Două gemene leite,
Amândouă şerpuite!
Cum să le deosebeşti,
Neatent dacă citeşti?!
- Una are-o virguliţă!
Zice-n grabă Ştefăniţă.
Eu le voi citi corect,
Căci voi fi mereu atent!

Cântec: Refren: Chiiiiiiiiiiţ, Cu o cobză şi-o vioară,

Uf, de i-ar vedea pisica
Ne cunoaşte-o lume-ntreagă,
Noi suntem taraful Chiţ,
Jucăuşi şi buni de şagă
Suntem cântăreţi vestiţi.
chiţ, chiţ, chiţ! Cu un nai şi-un contrabas,
N-avem frică de pisici! Dăm concerte-n seri de vară
Chiiiiiiiiiiţ, chiţ, chiţ, chiţ! Şi cântăm aşa pe nas!
Când nu sunt aici.

Am suit pe bloc antena

Şi-mi trimite iute-n zbor
Unde nevăzute-n aer,
Până la televizor.
Şi-acum pot vedea de toate
În desene animate:
Tigrii, trotinete, tei,
Trompe de elefănţei,
Tren, tricou italian
Şi trompeta lui Traian.
Iată litera antenă
Întâlnită-n orice temă.
Cu ea scriu îndată
Şi cuvântul tată!
Eu cresc mare lângă tata
Şi-nvăţ carte bine,
Ca părinţii mei să fie
Mândri şi de mine!
T îmi este mie frate;
Virguliţa ne desparte.
După ea, tu, când citeşti,
Poţi să ne deosebeşti.
Cu t, fata e fetică,
Iar cu ţ – fetiţă mică.
Cu t scri tata, Titel,
Cu ţ – Ţicu, băieţel!

La o undiţă, pe lac,
Stă un fir, în vârf c-un ac,
Iar la umbră, la răcoare,
Ursu-aşteptă cu răbdare,
Vrea să prindă-un peşte mare!
Dar, în loc de peştişor,
Ursul prinse-n acuşor
Doar un vârf de beţişor!
Lângă el, pe o cărare,
O furnică din poveste,
Şcolăriţă silitoare,
Peste umăr îl priveşte.
Şi, cum a-nvăţat un pic,
Strigă: Uite-l pe u mic!

Viviana vrea să ştie

Frăţiorul ei ce scrie.
Vede numai cinci cuvinte,
Le citeşte, ia aminte:
„...oicu ...ine iar la ...ie”
Şi se-ntreabă cu mirare?
- Ce să fie-aceasta oare?
Două aripi de cocor
Când se-apropie în zbor?
 Spune-mi iute, frăţioare!
- Sunt v mic şi cu V mare!
- Acum ştiu şi eu ce scrie:
„ Voicu vine iar la vie”!

Cântec: Vulpea şi gâsca

Vulpe, tu mi-ai furat gâsca,
Dă-mi-o înapoi, dă-mi-o înapoi!
Că, de nu, eu vin cu puşca
Şi cu 3 copoi!
Lele vulpe, fii cuminte
Nu mai tot fura, nu mai tot fura!
Gâşte fripte şi plăcinte
Nu-s de dumneata!

Acest semn nu e cuminte

Şi-a intrat cu luare-aminte
Printre litere-n cuvinte.
Alexandra îl priveşte
Şi, zâmbindu-i, îi şopteşte:
- Ce cauţi tu, semn mititel,
Printre cuvinte fel de fel?
- Eu îţi spun când se citeşte
„Cs” sau „gz” într-o poveste!
Căci eu sunt vestitul x (ics)
Din Alexa şi din pix,
Dar sunt „gz” rostit cu tact
În exemplu şi-n exact!
 Zaharia e zidar.
El zideşte un hambar.
Lângă el Zoica zice:
- Oare zidul o să pice?
Zaharia îl priveşte
Şi, lucrând de zor, zâmbeşte.
- Zidul meu, când se usucă,
E mai zdravăn ca o stâncă!
Zece zmei de l-ar lovi
Zidul meu nu s-ar clinti!
Nici furtuna nu-l clinteşte,
Litera z mi-l păzeşte.
Cred că aţi ghicit, cu mine
Se încheie alfabetul.
Zi de zi am tot dorit
Şi, dorind, am reuşit
Ca să dezlegăm secretul
Ce cuprinde alfabetul.

Abecedarul: - Staţi, că nu aţi terminat!

Grupurile le-aţi uitat?
Cor: - Dragule Abecedar,
Noi le ştim pe toate-i clar?
Ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi!
Abecedarul: - Foarte bine, am greşit,
Credeam că m-aţi păcălit.
Meritaţi, deci, să plecaţi
Şi-alte cărţi să învăţaţi!

La revedere, drag Abecedar!

La revedere, noi plecăm!
Păşim cu toţii-n clasa-a doua
Şi cât de mult ne bucurăm!
Oricâte-oi învăţa de-acum,
 În lungul vieţii mele drum,
Nicicând eu nu te voi uita
Pe tine, prima carte-a mea!
Să strigăm toţi într-un glas:
Cor: Şcoală dragă, bun rămas!
Vom veni peste trei luni
Şi mai harnici, şi mai buni!

Am trecut încet, încet,

De la A până la Z (zet)
Prin întregul alfabet,
Fără chin şi pauze,
Merităm APLAUZE!
VACANŢĂ!!!
Alfabetul numelor

A: Ana ac cu aţă are.

B: Barbu bate toba tare.
C: Carmen cumpără curea.
D: Dinu spune: da, da, da!
E : Ene vede o pisică.
F: Fane fuge cu Fănică.
G: Gheorghe ghete noi ar vrea.
H: Horea râde: ha, ha, ha!
I: Ica a găsit inelul.
J: Jana joacă ,,Alunelul”.
K: Karla cară kilograme.
L: Laura leagă baloane.
M: Marina mănâncă mure.
N: Nică strigă în pădure.
O: Olga vrea un ou cât casa.
P: Petre prinde peşti cu plasa.
R: Radu a dresat un urs.
S: Silviu stă pe casă sus.
Ş: Ştefan sforăie în cort.
T: Tudor a mâncat un tort.
Ţ: Ţicu ţopăie spre ţap.
U: Udrea mută un dulap.
V: Voicu vesel ia cravata.
X: Xenia duce găleata.
Z: Zaharia zice : gata!

Din literele toate, din ele, ca o rază

Aşa pe neştiute cuvântul se-ntrupează.
Vocale sau consoane parcă se prind de mâini
În firul de cerneală cu tainice limini.
Rostesc şoptit silabe ca nişte paşi trecând
Şi văd cum fiecare e un crâmpei de gând.
Ascult poveşti, istorii ce încă nu le ştiu
Şi nimeni nu-i ca mine: Am învăţat să scriu!

Voi nu ştiţi, n-aveţi habar,

Tare-i greu să fii şcolar!
Şi vă dau cuvântul meu
Că elev în clasa-ntâi,
Este-n lume cel mai greu!

Dar nu şcoala mă apasă

Ci profesorii de-acasă,
Că-mi pândesc orice mişcare:
Mama, tata, mama-mare,
Tanti Puşa, unchiul Gică,
Nenea Tache şi-o… pisică.
De atâţia nu mai poţi
Nici un cuvinţel să scoţi!

Mama-mi spune să mănânc,

Tata-mi strigă să mă culc,
Tanti Puşa să citesc,
Unchiul Gică să mai cresc.

Mama: Fără FB să nu vii!

Tata: Primu-n clasă vreau să fii!

Unchiul Gică: Toată ziua să înveţi!

Bunica: Să nu scoţi nasul din cărţi!

Bunicul: Fii atent la traversare!

Mătuşa Puşa: Ai luat punga cu mâncare?

Tata: Să nu fugi! Să fii atent!

Şi pe hol să mergi încet!

Mama: Vezi să nu mai scrii cu pete,

Să nu mai rupi foi din caiete!

Bunicul: Eşti mare, să cumperi pâine,

Să te scoli devreme mâine!

Bunica: Poezia să o-nveţi

Şi pe ,,x” să-l mai repeţi!
Mama: Spală-ţi mâinile murdare!
Tata: Să te speli şi pe picioare!

Mătuşa Puşa: Nu-ţi uita cartea acasă!

Nenea Gicu: Stai frumos când stai la masă!

Când de lecţii mă apuc

Ceas de ceas devin năuc.
Câţi în jurul mesei-ncap
Toţi mă sâcâie la cap.
De-atâţi critici nu mai poţi
Nici un cuvinţel să scoţi.

Mama: Asta-i virgulă? Ha! Ha!

Mai curând e-o acadea!

Tata: Patru ăsta-i nemâncat,

Cinciul parcă-i spânzurat.

Puşa: Opt e ăsta sau covrig?

Gicule, mă ia cu frig!

Gicu: Asta e caligrafie?

Fir-ar el de scris să fie!
Tata: Vrei să zici că ăsta-i trei?
Ba-i codiţa lui Grivei!

Bunicul: Nu se scrie-aşa ,,Maria”

Zău, m-apucă nebunia!

Mama: Nu se-ascute-aşa creionul!

L-a blegit, cred, oreionul!

Bunica: Spune repede Andrei:

Cât fac 9 şi cu 3?

Gicu: Fără numărat băbeşte…

Doamne, cât se mai gândeşte!

Puşa: Vai, copilu-i anormal!

Hai să-l ducem la spital!

Of! Of! Of! Şi vai de mine!

Mai întâi s-ascult de cine?
Ştiu că ce spun toţi e bine
Dar uitaţi-vă la mine,
Am crescut, dar sunt tot mic
Nu mă credeţi UN VOINIC!