Învăţătoarea : Dragi copii, onoraţi părinţi şi oaspeţi!

Ne-am adunat aici

pentru a celebra una dintre cele mai îndrăgite şi mai necesare cărţi, de la care
încep primii paşi în lumea miraculoasă a cunoştinţelor şi întrebărilor –
Abecedarul. Această carte ne deschide uşile unui templu sfînt, în care trăiesc
legendele şi cîntecele strămoşeşti. Cu primele litere, ca nişte cheiţe magice,
pătrundem în lumea poveştilor lui Ion Creangă şi a versurilor nemuritoare
scrise de Mihai Eminescu.
Dragi elevi, cu imaginaţia şi fantezia voastră să ne întoarcem în prima zi
de şcoală, cînd am pornit în acestă călătorie. V-aţi aşezat în bănci: unii sfioşi şi
emoţionaţi, alţii îndrăzneţi şi curioşi, dar cu toţii nerăbdători...
Aţi aflat atunci că în Ţara lui Abecedar poate intra oricine. Însă chiar
dacă drumul va fi lung şi întortocheat, aceasta nu poate speria nici o fetiţă şi
nici un băiat!
Şi acum un sfat deosebit: intrînd în Ţara lui Abecedar, purtaţi-vă ca
nişte buni şcolari.

CÎNTECUL: „Dacă vesel se trăieşte”

1) Dacă păsările cîntă trilu-n zori,

Dacă fluturii se-aşează lin pe flori,

Refrenul 1
Tu ne-arată şi ne-nvaţă
Veseli cum să fim în viaţă
Şi vom face-ntocmai toţi aşa:(două bătăi din palme)

2) Dacă lecţia o ştii mai pe de rost,

Dacă de-ajutor colegului i-ai fost,

Refrenul 1

3) Dacă lecţiile nu le-ai învăţat,

Dacă-n catalog un doi ai încasat,

Refrenul 2
Tu ne-nvaţă şi ne-arată
Cum să plîngem toţi odată
Şi vom face-ntocmai toţi aşa:(palmele la ochi, dau din cap: vai! vai!)

4) Dacă de uşor în frunte te-ai lovit,

Dacă un cucui cît pumnul ţi-a ieşit,

Refrenul 3
Tu ne-nvaţă şi ne-arată
 Cum că sînt băiat odată
Şi vom face-ntocmai toţi aşa:(cîte două bătăi cu piciorul în pămînt)

5) Dacă-n casă mamei azi i-ai ajutat,

Dacă nici o farfurie nu ai spart,

Refrenul 4
Tu ne-arată şi ne-nvaţă
Cum să ne mîndrim în viaţă
Şi vom face-ntocmai toţi aşa:(două lovituri cu palmele pe genunchi)

6) Dacă-n vis te vezi în cosmos avîntat,

Dacă şi pe lună-n voie te-ai plimbat,

Refrenul 1

Azi e zi scînteietoare,
Sala arde cu arginţi,
La a noastră sărbătoare
Vă invităm, dragi părinţi.

Vă chemăm noi azi aici,

Pe cei mari şi pe cei mici,
Să dansăm şi să cîntăm
La revedere Abecedarului să-i spunem!

Astăzi vrem să demonstrăm,

Pe măsura putinţelor,
Cu toţii vrem să colindăm
În ţara cunoştinţelor.

Multe bucurii şi daruri

Ne-a adus Abecedarul,
Bucurie fără seamăn,
Cînd rostim cuvîntul „mamă”.

Iată altă bucurie,

Cînd rostim prietenie,
Buchii negre, buchii mici,
Se adună ca furnici
În caiete, printre foi,
Înşirînd cuvinte noi.
Ia Abecedar-minune
Ne-a deschis o altă lume.
 Noi ţinem minte acea clipă,
Cînd clopoţelul a sunat
Şi noi micuţi, cu flori în mînă,
În clasa-ntîia am intrat.

Şi-atunci ne-am bucurat îndată,

Primind frumosu-abecedar,
Uitasem de prieteni, joacă –
Elevi de-acuma ne numeam.

Şi zîmbetul învăţătoarei
Pe noi atunci ne-a întîlnit,
Şi-ntr-o familie unită
Spre cunoştinţe am pornit.

CÎNTECUL:”Drag Abecedar”

Floricică floare albastră

Drag Abecedar.
Tu eşti prima carte-a noastră
Drag Abecedar.
La-la-la...
Drag Abecedar.

Prima carte ce-am citit-o

Drag Abecedar.
Cu privirea fericită
Drag Abecedar.
La-la-la...
Drag Abecedar.

Mulţumesc din suflet ţie

Drag Abecedar.
Ne-ai dat mare bogăţie
Drag Abecedar.
La-la-la...
Drag Abecedar.

Prezentatoarea : Dar unde-i Abecedarul?

Abecedarule, Abecedarule, unde eşti?

Abecedarul: Bun găsit, dragi copii! Vă mulţumesc pentru că m-aţi invitat

la sărbătoarea voastră. Doresc mult să ascult şi să văd cum
aţi învăţat literele şi cum aţi însuşit cunoştinţele propuse de
 mine pe parcursul clasei I. Deci, să facem o călătorie prin
ţara mea – Ţara lui Abecedar.

De la „A” pînă la „Z”

Lănţişor de litere,
Hai să facem cunoştinţă.
Noi suntem cu voi de-o seamă,
Însă nu ştiu cum vă cheamă.
(Literele vin în fugă)
Hai spuneţi, pe aşezate,
Să le auzim pe toate.
Care şi de unde vine...
S-o începem deci...

Cu mine (spune litera R)

Pezentatoarea : Nu m-aţi înţeles – îmi pare –

Prima care-i?

Litera A : Eu sunt „A”.

Prezentatoarea : Uite-aşa, te cheamă „A”,

Noi o să te ţinem minte.
Ne spui cîteva cuvinte?

Litera A : Ala-bala-portocala,
Se juca de-a alandala
Ala-bala se-ascundea.

Litera B : Şi bădiţa o găsea.

Litera A : Tu eşti bre?

Litera B : Nu „bre”, da „Be”

Fără mine ala-bala,
Ţi-ar ieşi doar ala-ala.
Nu mai zic că o „bobiţă”,
Fără mine-ar fi „oiţă”.
Litera Ă : Aracan, da cum se poate,
Este-o ordine în toate –
După „A”, sunt eu...

Litera B : După „A” e răndul meu.

Litera Ă : „B”, de ce nu eşti cuminte?

 Ce-ţi bagi nasul înainte?
Litera B : Surioară, cer iertare,
Dar n-am nici un nas îmi pare,
Şi apoi, ce cuvinte-ncep cu voi?

Litera Ă : Le-ai uitat? Ăsta, ăla, ălălalt.

Litera B : Cam puţine.

Litera Ă : Dat ia scrie fără mine:

Cadă, vară, ...
O să-ţi iasă: cad şi var.
Mai bine să guşti o pară,
Decît să mănînci... un par.

Litera  : Iar eu tot pe vechi rămîn

În cuvinte cu român
Şi-cîteva nume, care
Le aflaţi din dicţionare.

CÎNTECUL:”Limba mamei”

Ce lumină oare
Cîntă drag aşa?
„Să creşti mare, puiu,
Puiu, na-ni-na”.
Asta-i limba mamei,
Asta-i limba ta,
Ştii altă lumină
Ce-ar putea cînta?

Refren:
Na-ni-na,
Na-ni-na,
Asta-i limba mea şi-a ta.

Asta-i limba noastră,

Noi de mititei
Ne vedem la faţă
În lumina ei.
Asta-i limba mamei,
Asta-i limba ta,
Ştii altă lumină
Ce-ar putea cînta?
 Refren:

Litare C : Ferice de voi, surate,

C-aveţi cîte-un sunet toate,
Iar sunetul meu se ţine,
De cea care-i după mine,
Dacă-i „i” sau dacă – i „e”,
Respectiv sunt „ci” sau „ce”.
De exemplu: cere, cetate,
Cifre, cercel, celebritate.
Dacă – i „h” cu „i” sau „e” –
Sunt citită „chi” sau „che”
Chişinău, chibrit, chemare,
Chingă, cheie, cheutoare.
Fiţi atenţi, la „h” acesta,
Că pe loc vă joacă festa.

Litera G : Te-nţeleg că faci cît trei

Şi că-ţi vine greu,
Dar exact aşa-s şi eu...

Litera D : Păi, e rîndul meu acum!

Literele E , F : Şi al nostru-i oarecum!

Litera G : Mă iertaţi , dar dintre toate

Literele ce suntem,
Numai eu cu „Ce” aparte,
Cîte trei rostiri avem.
Şi am vrut să le repet
Peste rînd de alfabet .
De-i cu voie, se-nţelege...

Literele D , E , F :Ei, poftim, aşa mai merge!

Litera G : Deci, cînd sunt cu „e” sau „i”

Mi se spune „ge” sau „gi”,
Cînd un „ha” e la mijloc,
„Ghe” sau „ghi” devin pe loc.
Iar cu „o”, cu „u”, cu „a” –
Rămîn „go”, „gu”, „ga”.
Hai, ciuliţi urechile,
S-auziţi exemplele.
O girafă-ngîndurată,
Stă-n genunchi la geam
 Şi mănîncă îngheţată
Dintr-un geamantan.
Cînd colo de după gard,
Se repede un ghepard,
Şi un orangutan.
Iar girafa, speriată,
Îi serveşte cu-ngheţată.
Asta am avut de spus,
Şi m-am dus.
Înc-o dată-mi cer iertare.

Litera D : Ai crezare-ai vorbit

La momentul potrivit.
Reuşim şi noi s-o facem
Fii pe pace.
Scurt şi lămurit:
„D” m-a scris, „de” m-a citit:
Dup, dup, dup – vine-un lup,
Din desiş pe dibuite,
Cu urechile ciulite.
(Dar dacă adoarme
Visează că – i drac cu coarne.).

Litera E : Printre voi vreo unul e

Ce nu-l ştie pe nea E.
Dacă e, pe unde e?
Că pun mîna pe nuie.
Ce nu e? Păi, asta e!
Deci vă zic la revedere
Cu un fagure cu miere.

Litera F : Stai pe loc, că mă fac foc,

Ş-apoi fac farfal din tine –
Fagure-ncepe cu mine.
Litera E : Prea eşti furios, fîrtate,
Ia mai bine şi socoate,
Tu-l începi, eu îl închei...

Litera H : Şi îl împărţim la trei.

Litera F : Măi că mulţi se strîng la miere

Ţie cum îţi zice, vere?

Litera H : Ha!
Litera F : Văd, că eşti cam surd mata...

Litera H : Hodoronc şi huştiuliuc!

Nu fi dragă , hăbăuc.
Am auzul foarte bun:
„Ha” mă chemă, doar îţi spun.
Horă, holdă – acum crezi?

Litera I : Fraţi , surori , voi nu vedeţi,

Că sunteţi cam vorbăreţi?
Eu vă c-ar trebui
Să punem punctul pe „i”.

Litera Î : Şi căciula pe „î”.

Litera I : Stai cu căciuliţa ta,

Că-i vorba de altceva:
A pune punctul pe „i”,
Înseamnă a hotărî
Ce este esenţial...

Litera Î : Vezi, că nu poţi hotărî, fără „î”

Deci, eu sunt principal...

Litera J : Da şi eu...

Litera K : Şi eu.

Litera L : Şi eu.

Litera I : Un moment, îmi pare rău –

Importante sunteţi toate.
Asta doar am vrut să spun,
Şi punctul pe „i” să-l pun.
Iar acum pe rînd poftim
Exemple să auzim.

Litera J : Eu sunt „je”, luaţi aminte,

Nu mă confundaţi, vă spun,
Că în unele cuvinte,
Am cu „ge” ceva comun.
Fiţi atenţi: menajerie –
Cred, că fiecare ştie,
Că e zoo sau grădină.
Jilav, jilţ, a jelui –
 Jeluim-aş şi n-am cui
Jeluim-aş codrului.
Dar voi nu vă jeluiţi –
Dacă vreun cuvînt nu ştiţi
Să vă fie pururi clar –
Fuga la dicţionar.

Litera K : Eu sunt „Ka”

Dar ştiţi ceva?
Nu seamăn cu cel din „ce”,
Şi vă spun de ce?
Scriu cuvinte prea puţine,
Şi le iau din limbi străine,
De, mă laud cu ce am:
Toate-s lungi de-un kilometru,
Şi grele de-un kilogram.

Litera L : Poate mai cîntăm ceva?

Eu aş zice-un la-la-la.

CÎNTECUL:”Casa noastră”

Frumoasă e grădina,
Cu-n nuc sunînd din foi!
Frumoasă-i casa noastră
Cu mama lîngă noi,
Cu tata lîngă noi!

Frumos, frumos e cerul

Cu soare după ploi!
Frumoasă-i casa noastră
Buneii lîngă noi,
Buneii lîngă noi!

Litera M : A venit şi rîndul meu

Şi aş vrea să cînt şi eu.

Litera N : Seamăn mult şi eu cu „Me.

Că-s fără-un picior – sunt „Ne”.
Nenea Nae n-are nai;
Dar cîntă şi dintr-un pai.
Litera O : Mă cunoaşteţi mic şi mare,
Şi-mi ziceţi covrig, îmi pare,
Dar ziceţi-mi cum îţi vrea,
 Eu tot „o” voi rămînea.
De trei ori în oboroc
Şi de două în cojoc.

Litera P : Eu sunt „Pe”.

Litera Q : Poate Pepelea?

Litera P : Adică pe pielea cui,

Vrei să spui?

Litera Q : Zic de cuiul lui Pepele ...

Litera P : Nu-mi umbla cu zeflemele,

Eu sunt „pe” din pepene.

Litera Q : Din cel care-i castravete,

Sau din cel care-i harbuz?

Litera P : Ce mă sîcîi, măi băiete?

Ce-am avut de spus-am spus.

Litera Q : Stai că eu n-am zis nimic,

Rabdă-un pic.

Litera P : Ai de spus ceva concret?

Litera Q : Quadri, quaker, quartet...

Litera P : Doamne fereşte,

Uite că orăcăieşte,
Parcă-ar fi brotac...

Litera Q : Ce să fac? Fiecare cu ce are.

Litera R : Deci, ziceam că-mi iau bastonul

Şi schimbăm pe loc fasonul:
Din „pe” mă prefac în „re”
Şi poftim – petrecere.
Pălăria pe-o ureche,
Mi-am găsit şi eu pereche,
Căci omul de omenie
E bun şi la veselie,
Iar un rău de nătărău,
Ducă-se pe cel pîrău.
Litera S : Frunză verde seminoc,
Repede să facă loc,
Că se cară la secară
Şi din urmă iar se ară,
Să se semene secară,
Să se coacă pîinea-n seară,
Să se macine la moară,
Să se facă prăjituri
Pentru-atîtea guri –
Hap!

Litera Ş : Şi-acum eu la rînd încap.

Şi aici, la şezătoare,
Te pofteşte un „Şe” mare
Şi un „şe” mai mititel,
Cu codiţa cîrligel.
Fii atent cum mă rosteşti,
Şapte şei din Şoldăneşti,
Iar dacă nu ai un dinte,
Zici că şoarele asfinte.

Litera T : Aş putea să fiu cîntar,

Cînd sunt de tipar.
De mă-torci altminterea,
Ai un teu pentru podea,
Dar dacă mă scrii de mînă –
Sunt cumpănă la fîntînă.
Uite mă apleacă tata
Şi eu scot pe loc găleata.

Litera Ţ : Nu vă fie cu deşanţ –

Eu nu sunt un „Te” cu zbanţ,
Ci un „Ţe” de la ţărînă:
Ţurţure, ţînţar, ţîţînă...
Pe „Ţe” mare şi „ţe” mic,
Ţine-i minte, bre, ţuflic.

Litera U : U-iu-iu şi „u” mă cheamă,

Cine-i bunişor de zeamă?
Da poate şi de friptură,
Că eu unu-s bun de gură,
Şi vă spun o urătură:
Să-nvăţaţi, să repetaţi
Şi să nu mă mai uitaţi.
Litera V : Tare-mi place să fiu „Ve”,
Că-nseamnă „Victorie”
Sunt şi pasăre în zbor
Şi inimă de izvor,
Dacă însă e nevoie –
Scriu şi ce nu mi-e cu voie –
Văicăreală, vîrcolac –
Vai, acestea nu-mi prea plac.

Litera W : D-apoi eu ce să mă fac?

Că de-ar fi din voia mea,
Doar „Week-end”-ul mi-ar plăcea.
Care-ar însemna, adică,
Ziua de duminică.
Nu zic de nume vestite,
Ce se scriu cu „dublu-v” –
Fiţi atenţi cum sunt rostite,
Cînd cu „u” şi cănd cu „ve”.
„U” în „Wells”, „Washington”
„Ve” în „Weimar” şi „Wallon”...

Prezentatoarea : Ei dar „ics”, ca-ntotdeauna

Are-o taină...

Litera X : De-ar fi una,

Am vreo trei,
Şi tu le divulgi cînd vrei,
Dacă-s singur „ics” mă cheamă,
Dar aici să bagi de seamă,
Cînd şi cum pot fi citit.
„Cs”, să zicem „explicit”,
„xilofon”, „experiment”...

Prezentatoarea : Excelent...

Litera X : Dar „gz” în: „existent”,

La examen, fii atent,
Cum vei scrie „exaltat”,
„Exerciţiu”, „exilat”...
N-am făcut cumva exces?

Litera Y : Cred, că vei fi înţeles.

Nu ştiu eu pe lîngă tine,
Matematică cunosc bine...
 De eşti mare şi pricepi,
Ecuaţii să încerci,
Mă vei întîlni pe mine
„Igrec” este, să ştii bine.

Prezentatoarea : Ce multe litera am învăţat, copii,

Îmi pare că sunt cam 33...

Toţi : Ba sunt 31.

CÎNTECUL”Eu cunosc un orăşel”

Eu cunosc un orăşel, uite-aşa

Cu-o căsuţă mică-n el, uite-aşa
La cşsuţă-i un geam mic, uite-aşa
Prin el se uită un pitic, uite-aşa
Piticul se plictisea, uite-aşa
O pitică-şi alegea, uite-aşa
Ei se joacă amîndoi, uite-aşa
Şi se ceartă mai apoi, uite-aşa
Piticii s-au supărat, uite-aşa
Repede s-au împăcat, uite-aşa
Ei dansează amîndoi, uite-aşa
Şi-şi iau la revedere-apoi, uite-aşa.

Prezentatoarea : Nu pot nicidecum să vă mint .

Dar iată, este un copil îngîmfat,
Literele, el nu le-a învăţat
Şi-i zice: Neştiilă Prostănac.
Şi să mai ştiţi, copii, ce necazuri are Neştiilă cănd umblă prin oraş...
E-he-he, nu ştie regulile de circulaţie!

Litera Î : Nu cumva tu eşti acel băieţel pe care l-au văzut copiii în stradă?
Sigur, că da...

Neştiilă : Ce băieţel? Care băieţel? Ce stradă?...

Am văzut un băieţel
Încă nu învaţă el
Poartă pălărie mare
Şi nici un astîmpăr n-are.

Vai, vai, vai de el,

Vai de micul băieţel
Nimeni nu l-a învăţat
 Regula de taversat.

Stă în stradă supărat

Neştiilă cel ciudat
Şi se uită cu mirare
Cum se trece strada oare.

Semaforul luminează,
Uite roşu s-a aprins,
Fii atent, nu sta în stradă,
Vremea ta nu a venit.

După roşu vine galben,

Fii atent, nu te grăbi,
După astă luminiţă –
Să fii gata de-a porni.

Dar acuma, uite bine,

Verde e culoarea ta,
Poţi să treci, îmi pare bine,
Că cunoşti ştiinţa mea.

Litera R : Uite, uite, uite-aşa,

Neştiilă va-nvăţa
Cum să treacă strada toată
Şi-n pericol să nu cadă.
Ei, cum, Neştiilă, ţi-a intrat ceva în cap?

Neştiilă : Parcă da...

Litera R : Atunci te invităm alături de copii, căci ei cunosc deja alfabetul.

De ce toţi zic De acum eu pot citi

Că eu sunt mic, Glume, basme, povestiri.
Şapte ani am împlinit – Tot ce şcoala ne învaţă,
Cu asta nu e de glumit. Prinde bine toată viaţa.

Vezi încetul cu încetul

Am învăţat alfabetul.

Litera R : Să vă mai spun ceva...

Ştiţi povestea unui băieţel, care a fost cioplit din lemn? Cum se
numeşte?

Toţi : Buratino.
 (Apare Buratino. El încearcă să citească ceva...)

Litera R : Bună ziua, Buratino!

Buratino : Bună ziua, bună ziua!

Litera R : Buratino, mie mi se pare că ai vrut să citeşti ce scrie aici.

Buratino : Îhî, dar...

Litera R : Atunci, ce mai stai, poftim citeşte! Oare nu ştii să citeşti? Parcă
hotărîsei să înveţi a citi.

Buratino : Ah, dragii mei, după cele întîmplate cu mine, am nimerit, în

sfîrşit, la o şcoală, dar mă întîlnisem cu Neştiilă-Trîndăvilă.

Neştiilă – Trîndăvilă : Eu sunt Neştiilă-Trîndăvilă, cine mi-a pomenit

numele?

Litera R : Vai, Neştiilă-Trîndăvilă, nu ţi-i ruşine să dai ochii cu mine?

Ce dezordonat şi zăpăcit mai eşti!

Neştiilă – Trîndăvilă : (cască, merge alene, cercetează sala, se întoarce

către copii).
Şi de ce, mă rog, mi-ar fi ruşine? Vouă să vă fie ruşine, că
v-aţi adunat aici! Nu era mai bine să staţi acasă, pe cuptor?
Şi ce-s cu semnele astea sucite?

Toţi : Sunt semne bune. Sunt litere, Neştiilă.

Neştiilă – Trîndăvilă : Mare scofală... La ce bun ne trebuie ele?

Toţi : Noi avem nevoie de ele! Noi suntem şcolari!!!

CÎNTECUL:”Noi suntem şcolari”

Ora-i de plecat la şcoală,

Veseli am ieşit şi noi,
Spre străduţa şcolii noastre –
Ne-ndreptăm cu paşi vioi.

Suntem mari, suntem mari,

Noi acum suntem şcolari.

Uită-te ce bine-mi şade,

 Cu ghiozdan şi-abecedar,
De la mama am ghiozdanul,
Cartea am primit-o-n dar.

Suntem mari, suntem mari,

Noi acum suntem şcolari.

Dragă, luminată carte,

Ce să-ţi spun acuma dar?
Mulţumesc frumos de toate,
Mi-ai fost soră, eu – un frate,
Nici nu ştii ce greu îmi vine,
Ca să mă despart de tine.

Buratino : Uite asta-i de cînd lumea –

Cartea – noi vă spunem drept –
Face omu-ntotdeauna
Mai bogat şi mai deştept.

Cartea e oglinda vieţii, Cu un sfat, cu o povaţă,

Cartea-i călătoare stea, Cartea-i veşnic lîngă noi
Pîn-la albul bătrîneţii Învăţăm a fi în viaţă
Să prietenim cu ea. De la cei mai buni eroi.

Orice carte-n felul ei, Uite-aşa e de cînd lumea

Te vrăjeşte, vrei nu vrei,
Cartea-i plină de comori,
Dacă unii băieţei
Nu citesc de mititei,
Cresc ca pomii fără flori.
Cartea – noi vă spunem,
Face-omu-ntotdeauna
Mai bogat şi mai deştept.

CÎNTECUL:”Cărticica”

O carte-aleasă Cine-o ascultă, O carte-aleasă

E ca o casă, Acela creşte, E ca o casă,
Cu multe neamuri, Cine-o citeşte, Cu multe neamuri,
Păsări pe ramuri. Cine-o cinsteşte, Păsări pe ramuri.
O carte este, Cine-o păzeşte, O carte este,
Ca o poveste, Se-nnemureşte Ca o poveste,
Cine o ştie Cu omenia, Cine o ştie
O povesteşte. Cu veşnicia. O povesteşte.

Refren: Refren: Refren:

O carte rară
E o comoară,
 Cine-o găseşte,
Se-mbogăţeşte.

Buratino : Eu am un sipeţel. În el se află un bileţel pe care este scrisă

condiţia unui joc-concurs .
„Cine cunoaşte mai multe proverbe şi zicători cu diverse litere la
început”. (Buratino scoate cîte o literă, iar copiii spun proverbe
şi zicători cu începutul acesteia.)

Un elev: Omul se cunoaşte după prieteni.

Un elev: Vorba dulce mult aduce.

Un elev: Mîini multe fac sarcina uşoară.

Un elev: Înţeleptul îşi face vara sanie şi iarna căruţă.

Un elev: După faptă şi răsplată.

Un elev: Ascultă învăţătura tatălui tău şi nu uita poveţele mamei tale.

Un elev: Pomul se cunoaşte după roade, iar omul după fapte.

Un elev: Nu judeca omul după cuvinte, ci după fapte.

Dragi copii, dacă vreţi să nu vă crească nasurile, ţineţi-le cît

mai des prin cărţi.

Învăţătoarea : Îmi pare bine, copii, că sunteţi aşa de isteţi şi curajoşi, iar
acum la încheiere haideţi să ne luăm rămas bun de la
Abecedar. Să mulţumim celora care ne-au ajutat să
însuşim literele, să creştem mari, celora care ne-au
ocrotit sănătatea şi ne-au călăuzit drumul acesta greu.

Zi de zi ne-a însoţit
Şi cîte-o literă ne-a învăţat
Şi acum noi pe toate le ştim
Deci, Abecedar, pentru că ne-ai învăţat,
Cu toţi din inimă, îţi mulţumim.

Bun rămas, la revedere,

Iar la anul viitor
Pe alţi copii Abecedarul
Îi va învăţa cu spor.
 Adio, drag Abecedar,
Prima noastră carte.
În loc de cinste te-om păstra
Cu toţii mai departe.

Noi, elevii dintr-a-ntîia,

Devenind cu toţi şcolari,
Bun rămas cu drag îi spunem
Scumpului Abecedar.

Abecedarul: Bravo copii! Văd că sînteţi înţelepţi, bine instruiţi,

cunoaşteţi toate literele alfabetului român şi aţi însuşit
cunoştinţele pe care vi le-am pregătit eu.Acum pot să vă las
fără grijă, mă duc la alţi copii micuţi, care sunt plini de
dorinţă de amă studia, cum aţi făcut-o şi voi pe parcursul
clasei I.
Acum ştiu că puteţi voi bime
Să ghiciţi ce am a spune:

Cine mă-nţelege
Cu-nţelepciune se alege. (cartea)

De vorbit nu vorbeşte
De auzit nu aude
Pe toate le ştie
Cine să fie? (cartea)

Da ,copii, cartea, anume ea şi numai ea este bogăţia tuturor

bogăţiilor. Iată de ce vreau să vi-l prezint pe fratele meu mai
mare – „Manualul de limba română”, cu el o să călătoriţi
mai departe în Ţara cunoştinţelor.

Manualul de Bună ziua, copii, ştiam că mă aşteptaţi. Doresc să devin cel

limba română: mai bun prieten al vostru. Eu o să vă povestesc multe
lucruri interesante. Dar vă rog să-mi urmaţi sfaturile:
- Să nu mă luaţi cu mîinile murdare.
- Să nu-mi îndoiţi foile, să folosiţi semnele pentru carte.
- Să nu mă lăsaţi deschisă cu faţa în jos pe masă sau la
soare.
- Să nu coloraţi desenele, să nu subliniaţi cuvintele cu tocul
sau cu creionul.
- Să mă înveliţi pentru a mă păstra mai bine.
 Acuma vreau să mă conving cine din voi gîndeşte şi
potriveşte tot ce vorbeşte:
- Vorba dulce... (copiii răspund) mult aduce.
- Vorba bună... mult adună.
- Cum e omul, aşa-i şi... vorba.
- Vorba multă... sărăcia omului.

Văd că citiţi multe, înseamnă că n-o să vă crească nasurile

lungi. Şi mă bucur nespus.

Cartea ca pe-o dimineaţă,

Nepătată s-o păstrezi
Şi să-ţi lumineze-n viaţă
Ca un soare în amiezi.

Tremură-n vreme, parcă s-ar teme

Ultima filă din calendar,
Că m-aş grăbi s-o rup mai devreme:
- Adio, drag Abecedar!

Dincolo-n noul an mă aşteaptă

Cărţi minunate, harnice, dar
Paşii spre ele cine-mi îndreaptă?
- Adio, drag Abecedar!

Tot mai retras, departe-n unghere,

Bunul meu, scump prieten şcolar,
Parcă mi-ar cere o revedere...
- Adio, drag Abecedar!

Toţi: Adio, drag Abecedar!

Bun venit, manual de limba română!

Învăţătoarea: Cu ajutorul Abecedarului aţi învăţat a scrie şi a citi cele mai

dragi cuvinte: mama, tata, ţară, neam, soare, apă.
Să nu uitaţi în timpul vacanţei acele litere minunate pe care
le-aţi prezentat la matineu. Vă doresc încă o dată multă
sănătate, bogăţie sufletească şi linişte omenească.
Dumneavoastră, dragi părinţi şi bunici, vă doresc sănătate,
putere şi răbdare în educarea copiilor în timpul vacanţei
mari.
Pedagogilor le doresc o odihnă plăcută şi utilă pentru
întărirea sănătăţii în timpul concediului care se apropie. Să
ne întîlnim cu noi puteri la începutul viitorului an de studii.