POSTUL

I. Pregătirea aperceptivă:
Prin jertfa pe Cruce a Mântuitorului Hristos s-a dat lumii
mântuirea obiectivă, creându-se astfel posibilitatea fiecăruia
de a lucra la mântuirea subiectivă, personală - prin conlucrarea
cu harul Duhului Sfânt primit la Taina Sfântului Botez. Între
mijloacele prin care omul lucrează conştient şi liber la
mântuirea personală se află şi postul, alături de credinţă,
rugaciune, fapte bune etc.

II. Anunţarea temei:

Pentru că ne aflăm in Postul Adormirii Maicii Domnului,
credem că este bine-venită această cateheză, în care vom
puncta scopul şi importanţa postirii în viaţa creştinului.

III. Tratarea:
Postul este reţinerea de la anumite alimente, abţinerea de
la poftele şi dorinţele care ne întinează sufletul şi trupul (vorbe
urâte, clevetiri etc.), dar şi încercarea de a înmulţi faptele
bune, plăcute lui Dumnezeu şi înălţătoare pentru om
(milostenia, vorba bună, stăruinţa în rugăciune, participarea
cât de deasă la slujbele bisericeşti). Postul devine astfel calea
pregătitoare a Sfintei Spovedanii, a Sfintei Împărtăşanii şi a
Sfântului Maslu, a slujbei Aghesmei mici etc.

Temeiuri Scripturistice:
a) În Vechiul Testament, postul apare atât ca pregătire
sufletească şi trupească în vederea unui eveniment deosebit
(primirea Tablelor Legii de către Moise, Iş. 34, 28-29; arătarea
prezenţei lui Dumnezeu proorocului Ilie nu în vijelie, în
cutremur sau în foc, ci în "adiere de vânt lin", 3 Rg. 19, 8-12
etc.), cât şi ca semn al pocăinţei (salvarea cetăţii Ninive în urma
postului ţinut de întreaga comunitate, Iona 3, 4-10).
Reprezentative pentru practica postului sunt şi pasajele Dn. 1, 8-
17 şi 10, 2-3, Os. 6, 6 sau Tob. 12, 8-9.
b) În Noul Testament accentul se focalizează pe post ca mijloc
de luptă contra ispitelor şi puterii diavolului (Mt. 17, 21): postul
de 40 de zile al Mântuitorului (Mt. 4, 1-11, Mc. 1, 12-13, Lc. 4, 1-
13), ca mijloc de împlinire a acţiunii propovăduitoare (FA 13, 2-
3; 14, 23) şi ca afirmare a trăirii creştine, în Hristos (1 Co. 7, 5;
2 Co. 6, 5 şi 11, 27; Ga. 5, 16-17 şi 22-26; 1 Ptr. 2, 11 şi 16 etc.).

Temeiuri Patristice: Numeroase scrieri patristice vorbesc

despre modul postirii, despre importanţa acesteia în viaţa
creştinului, ca participare la Taina Crucii şi Învierii lui Hristos.
Dăm doar două exemple:
- "Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăinţă!
Iar pocăinţa fără post este neputincioasă. Îndreaptă-te dar
înaintea lui Dumnezeu prin post. (…) Dacă ar domni postul, nu
s-ar mai făuri arme, n-ar mai fi tribunal, n-ar mai fi închisori;
pădurile şi pustiurile n-ar mai avea tâlhari, oraşele denunţători,
iar mările piraţi. (...) Postul adevărat este înstrăinarea de păcat,
înfrânarea limbii, oprirea mâniei, îndepărtarea de pofte, de
bârfe, de minciună, de jurământ strâmb" (Sfântul Vasilie cel
Mare, Omilia I);
- "Iar dacă posteşti ca să arăţi oamenilor că posteşti, atunci, pe
lumea cealaltă, te vei găsi ca într-o pustie: nu va fi nimeni care
să te privească, pentru că de nicăieri nu se va vedea că ai postit.
(…) Insulţi postul dacă vrei să te admire păcătoşii şi cei care nu
postesc! (…) Iubeşte, dar, postul aşa cum trebuie, nu pentru
alţii, ci pentru el însuşi!" (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la
Matei XX, II).

Clasificarea posturilor:
- după asprime: ajunarea (abţinerea totală de la mâncare şi
băutură, după modelul Mântuitorului, al Sfântului Ilie sau al lui
Moise); postul aspru (cu legume şi fructe uscate, pâine şi apă,
după modelul Sfântului Ioan Botezătorul); postul obişnuit (cu
mâncare gătită care exclude alimentele de origine animală ca
ouă, lactate, grăsimi, peşte, carne) şi postul uşor (cu dezlegări).
- după durată: postul de o zi(zilele de miercuri şi vineri - zile de
tristeţe pentru trădarea şi crucificarea Mântuitorului; Înălţarea
Sfintei Cruci - 14 sept.; Ajunul Bobotezei - 5 ian. şi Tăierea
capului Sfântului Ioan Botezătorul - 29 aug.) şi postul de mai
multe zile (al Naşterii Domnului, al Păresimilor - al Paştilor, al
Sfinţilor Apostoli şi al Adormirii Maicii Domnului). Zilele în care
nu se ţine post, în mod excepţional (zi de sărbătoare cu cruce
roşie, ca Sfântul Apostol Andrei, în zi de miercuri, în Postul
Naşterii Domnului) sau în mod obişnuit (miercurile şi vinerile
dintre Crăciun şi Ajunul Bobotezei), se numesc harţi.

Posturile mai pot fi clasificate:

- după numărul persoanelor implicate: post
particular (Mântuitorul, Moise, Sfântul Ilie, dar şi Ahab - 3 Rg.
21, 27-29, Eleazar - 1 Ezr. 8, 21-23, Dn. - 9, 3-20. Tot aici se
încadrează postul ţinut de credincioşi în vederea primirii
Tainelor şi ierurgiilor bisericeşti) şi post colectiv, al comunităţii
(posturile înscrise în calendar, postul ninivitenilor).
- după felul lor: ordinare (toate posturile înscrise în calendar) şi
extraordinare (zilele de post hotărâte de chiriarh, mitropolit sau
patriarh "pentru vreo treabă de nevoie, adică ca să întoarcă
direapta urgia lui Dumnezeu care cade asupra norodului şi să-l
izbăvească au den moarte, au de foamete, au de războiu, au de
secetă, au de ploi asuprite, au de tămăduirea bolnavilor, au de
mângăerea celor necăjiţi" - Mărt. Ortodoxă, I, 93).

IV. Recapitularea:
Încercăm sintetizarea noţiunii creştine de post - ca stare de
smerenie sufletească şi trupească, în vederea despătimirii,
pentru eliberarea de ispitele de tot felul şi înaintarea pe calea
sfinţeniei; modelul de postire al Mântuitorului Iisus Hristos;
puterea postului (unit cu rugăciunea, pocăinţa, milostenia şi
faptele bune) de a transforma omul, înduhovnicindu-i cugetul,
fapta şi cuvântul, apropiindu-l de Dumnezeu.

V. Asociem practicarea postului cu a celorlalte mijloace de

mântuire: rugăciunea, faptele de milostenie etc.

VI. Generalizarea:
Departe de a fi scop în sine, postul este mijloc de cultivare
a virtuţilor creştine, în vederea conlucrării credinciosului cu
harul Duhului Sfânt, pentru mântuirea personală. Iar fără post şi
cumpătare nu e posibilă răstignirea păcatului, nici înaintarea pe
calea virtuţilor.

VII. Aplicarea învăţăturilor Bisericii cu privire la post e posibilă

numai dacă înfrânarea de la mâncăruri e însoţită şi de o
atitudine creştinească pe măsură. Proorocul Isaia, numit şi
"Evanghelistul Vechiului Testament", grăieşte atât de inspirat în
acest sens: "Nu ştiţi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi
lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul
celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel
flămând, adăposteşte pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l…
Atunci lumina ta va răsări ca zorile!..." (Is. 58, 6-8).