EU-UL

 GA 107
GA 107

2
 GA 107

PRIMA CONFERINŢĂ

Berlin

Ne-am întâlnit pentru studiul adevărurilor antroposofice pentru multe

ierni și, pentru un grup mic din voi, acum este un număr destul de mare de
sezoane de iarnă care ne-au găsit uniți pentru studiile su . Din motive pe care le
vom discuta, probabil, în următoarea noastră Adunare Generală, ne vom putea
uita în această perioadă la viața antroposofică comună a trecutului. Mai există
încă printre voi câțiva care, într-un anumit sens, formează un fel de nucleu
pentru această adunare împreună aici. Ei au adus de la începuturile lor
convingerea spirituală fundamentală, s-au unit cu noi cu șase sau șapte ani în
urmă și au format nucleul în jurul căruia aceia care căutau treptat, ca să spunem
așa, au cristalizat. Putem spune că, în decursul acestor ani, nu numai numărul
crescut al acestor întâlniri ne poate spune ceva, ci și într-o altă direcție și cu
ajutorul acelor puteri spirituale, care sunt întotdeauna prezente când lucrarea
științei spirituale este desfășurate în sensul potrivit, am reușit să urmăm un
anumit sistem interior în munca noastră.

Amintiți-vă cum, cu șase sau șapte ani în urmă, am început ca un cerc mic și
cât de încet și treptat, precum și de conținuturi interioare, am creat terenul pe
care stăm astăzi. Am început, cu ajutorul celor mai simple concepte de bază ale
științei spirituale, să căutăm mai întâi să creeze un sentiment fundamental și am
ajuns treptat la punctul în care în iarna trecută - cel puțin în cadrul întâlnirilor
noastre de grup - am putut vorbi despre lucrurile diferite regiuni ale lumilor
superioare, după cum se vorbește despre evenimente și experiențe ale lumii
fizice obișnuite. Am reușit să învățăm despre diferitele ființe spirituale și despre
acele lumi, care sunt, de fapt, suprasensibile în ceea ce privește lumea noastră
simțurilor. Și nu numai că am putea introduce un sistem intern în munca
noastră de grup, dar am putea organiza și două cursuri iarna trecută și le-am
permis celor care s-au alăturat treptat nucleului să găsească legătura clară cu
studiile noastre.

3
 GA 107
A fost deja spus aici și, de multe ori, am subliniat că acum am ajuns să
vorbim despre lumile superioare ca despre ceva - s-ar putea spune - evident și
cei care s-au alăturat în interior în cadrul reuniunilor noastre de grup au în acest
a ajuns la o anumită maturitate antroposofică. Această maturitate nu se află în
teorii sau într-o înțelegere conceptuală, ci într-o atitudine interioară a minții, pe
care o dobândește în timp. Unul care a absorbit într-adevăr, pentru o lungă
perioadă de timp, ceea ce trebuie să dea știința spirituală, va simți că poate să
asculte lucrurile ca pe niște fapte reale, ca fapte care se manifestă în mod evident
și care l-ar fi afectat mai devreme în mod diferit.

Și așa, în această prezentare introductivă de astăzi, vom începe imediat și

fără ezitare să vorbim despre un anumit capitol din lumile superioare care ne va
conduce la o înțelegere mai profundă a caracterului și personalității omului.
Căci, la urma urmelor, ce scop este servit de toate studiile noastre despre lumile
superioare? Vorbim despre lumea astrală, despre lumea devacanică. În ce sens,
noi, membrii lumii fizice vorbim despre ei în primul rând? Vorbim despre aceste
lumi superioare, deloc cu conștiința că ele sunt destul de străine pentru noi și nu
stau în nici o legătură cu lumea fizică. Mai degrabă suntem conștienți că lumile
superioare, așa cum le numim noi, se află în jurul nostru, că trăim în ele, că ele
se proiectează în lumea noastră fizică și că în aceste lumi superioare se află
cauzele și temeiurile faptelor care au loc înainte ochii și simțurile noastre fizice.
Și astfel învățăm să cunoaștem această viață în jurul nostru cu ființele umane și
cu evenimentele naturale, numai atunci când privim ceea ce este invizibil, dar se
revelează în vizibil; adică atunci când ne uităm la ceea ce aparține altor lumi
pentru a putea să formăm o judecată cu privire la locul în care se joacă în lumea
noastră fizică. Fenomenele normale și anormale ale vieții fizice obișnuite devin
mai clare pentru noi atunci când învățăm să cunoaștem viața spirituală care stă
în spatele ei - viața spirituală care este mult mai bogată și mai extinsă decât viața
fizică, care formează doar o mică parte din ea. Ființa umană stă, și trebuie să
stea pentru toate studiile noastre, este punctul central. Înțelegerea naturii
umane înseamnă, într-adevăr, să înțelegi o mare parte a lumii. Dar natura
umană este greu de înțeles și vom obține o mică bucată din această înțelegere a
ființei umane, dacă vorbim azi despre câteva fapte, doar câteva fapte ale lumii
astrale. Conținutul sufletului uman este foarte variat. Vom învăța astăzi despre o

4
 GA 107
parte din acest conținut sufletesc. În primul rând, vom pune înaintea noastră
anumite caracteristici ale sufletului.

Trăim în viața noastră sufletească în cele mai variate sentimente, percepții,

idei, concepte și impulsuri ale voinței. Toți își iau cursul în viața sufletească de
dimineață până seara. Dacă privim pe om în mod superficial, această viață
sufletească ni se pare a fi ceva autonom, închis în sine, iar acest punct de vedere
este justificat. Observați cum curge viața voastră împreună cu primele gânduri
formate dimineața, primele sentimente care se mișcă prin voi, primele impulsuri
de voință care apar. Observați cum sentimentul este legat de senzația, voința-
impuls de voință-impuls, până în seara când conștiința se scufundă în somn.
Toate acestea arată ca un flux progresiv. Observată într-un sens mai profund, cu
toate acestea, nu este doar un flux progresiv, căci prin gândurile, sentimentele și
percepțiile noastre, stăm într-o relație continuă - cu majoritatea oamenilor
destul de inconștient - cu lumile superioare. Astăzi, să luăm în considerare
această relație în ceea ce privește lumea astrală.

Când avem un sentiment, când bucuria sau spaima strălucește prin

sufletul nostru, asta înseamnă, întâi, un eveniment în viața sufletească, dar nu
este doar așa. Dacă cineva poate testa clarvăzător, va fi văzut că ceva iese din
suflet ca un curent, ca un curent strălucitor, care intră în lumea astrală. Nu se
întâmplă însă în mod obișnuit și fără direcție, dar se îndreaptă către o ființă a
lumii astrale. Să presupunem că în sufletul nostru apare un gând; să spunem că
ne gândim la natura unei mese. În măsura în care gândul strălucește prin
sufletul nostru, clarvăzătorul poate observa cum un curent coboară din acest
gând la o ființă a lumii astrale. Și așa este pentru fiecare gând, fiecare concept,
orice sentiment. Din întregul curent care curge înaintea sufletului, curenții
continuă să se îndrepte către cele mai diverse ființe ale lumii astrale. Ar fi o idee
destul de eronată dacă credeți că toate aceste curente s-au dus la o singură ființă
a lumii astrale. Nu este cazul. Din toate aceste gânduri diferite, sentimentele și
senzațiile continuă cele mai diverse curente și se îndreaptă către cele mai diverse
ființe ale lumii astrale. Aceasta este particularitatea acestui fapt: ca indivizi, ne
aflăm în legătură, nu cu o astfel de ființă, ci ne întoarcem cele mai diverse fire
către cele mai diverse ființe ale lumii astrale. Lumea astrală este populată de un
număr mare de ființe, la fel ca lumea fizică, și ele stau în legătură cu noi. Dacă

5
 GA 107
totuși dorim să realizăm întreaga complexitate, trebuie să luăm în considerare și
altceva.

Să presupunem că doi indivizi văd un fulger de fulgere și au o senzație

destul de similară. Apoi, un curent iese din fiecare, iar acum ambii curenți merg
la una și aceeași ființă a lumii astrale. Putem spune, prin urmare, că există o
ființă, un locuitor al lumii astrale, cu care ambele ființe ale lumii fizice s-au pus
în legătură. Și se poate întâmpla ca nu numai o singură persoană, ci 50, 100,
1000 de oameni, care au o senzație similară, să trimită curenți unei singure
ființe a lumii astrale. În măsura în care aceste 1000 de ființe sunt de acord cu un
punct, ei se află în legătură cu aceeași ființă a lumii astrale. Dar gândiți-vă la ce
alte senzații, sentimente, gânduri, alte gânduri sunt posedate de indivizii care, în
același caz, au aceeași senzație! Prin acestea, ele stau în legătură cu alte ființe ale
lumii astrale și astfel, cele mai diverse fire de legătură care trec din lumea astrală
în lumea fizică.

Acum, este posibil să distingem anumite clase de ființe în lumea astrală și va

fi mai ușor să formăm o idee despre aceste clase dacă luăm un exemplu.
Imaginați-vă un număr mare de oameni din lumea europeană și să luăm din
sufletul acestor oameni conceptul de dreptate. În alte condiții, acești oameni ar
putea avea cele mai variate experiențe și astfel vor sta în legătură în cel mai
complex mod cu cele mai diferite ființe ale lumii astrale. Dar, din moment ce
acești oameni gândesc în mod asemănător la ideea justiției, au dobândit această
idee în același mod, de aceea toți se află în legătură cu aceeași ființă a lumii
astrale. Putem vedea acest lucru exact ca un centru, un punct de mijloc, din care
razele se duc către toți oamenii în cauză. De câte ori își aduc în minte conceptul
de justiție, ei se află în legătură cu această singură ființă. Așa cum ființele umane
au carne și sânge și sunt compuse din ele, tot așa face și acest concept de
dreptate: el trăiește în el. În același fel, există o ființă astrală pentru conceptul de
curaj, de bunăvoință, de curaj, de răzbunare etc. Astfel există ființe în lumea
astrală pentru calitățile noastre umane, conținutul sufletului nostru. Și în acest
fel un fel de rețea astrală este răspândită peste un număr considerabil de
persoane. Toți cei care au aceeași idee despre dreptate, de exemplu, sunt
încorporați într-un corp al unei ființe astral, pe care o putem numi "justiția-
ființă". Dacă avem un concept de curaj, de valoare, stăm în legătură cu o altă

6
 GA 107
ființă. Astfel, în toată lumea, există un fel de conglomerare, pentru că putem
considera pe toată lumea că primind curente de la ființe astrali din toate părțile.
Suntem cu toții o confluență a curenților care ies din lumea astrală.

Acum vom putea arăta în mod special modul în care ființele umane, care
sunt în mod individual în acest fel o confluență a acestor curente, le
concentrează pe ele însele în jurul centrelor lor de ego. Căci acesta este cel mai
important lucru pentru viața sufletească; trebuie să colectăm toate aceste
curente în jurul unui centru care stă în conștiința noastră de sine. Această
conștiință de sine este atât de importantă, pentru că sinele trebuie să acționeze
ca un controlor în interiorul nostru interior, colectând diferitele curente care
curg în noi din toate părțile și le unesc în sine. Pentru moment, conștiința de
sine ar slăbi și va renunța, s-ar putea întâmpla ca o persoană să înceteze să simtă
că eul său este o unitate și că toate conceptele diferite ale curajului, valului etc.
ar descompune. Oamenii nu vor mai fi conștienți de sine ca o unitate; s-ar simți
ca și cum ar fi distribuite în toate curenții diferiți. Există o posibilitate - și acolo
ne arată cum putem pătrunde în înțelegerea lumii spirituale prin cunoașterea
adevăratei, a dreptății - există posibilitatea ca noi să putem pierde controlul
direct asupra a ceea ce se strecoară în noi. Ca persoană individuală, aveți o
anumită viață în spatele vostru, ați experimentat multe lucruri, ați avut o serie
de idealuri din tinerețe care au evoluat treptat. Fiecare ideal poate fi diferit de
ceilalți, ați avut idealul de curaj, valor, etc. Astfel ați ajuns în curenții celor mai
diverse ființe astrale. Se poate ajunge și într-un alt mod într-o astfel de
succesiune variată de ființe astral.

Să presupunem că, în cursul vieții, un om individual a avut o serie de

prietenii. Sub influența acestor prietenii s-au dezvoltat sentimente și senzații
destul de clare, în special în tineret. În acest fel, curenții au trecut la o ființă
definită a lumii astrale. Apoi omul a format o nouă prietenie, iar apoi a fost
unificat cu o altă ființă a lumii astrale și așa mai departe pentru întreaga viață.
Acum, să presupunem că printr-o boală a sufletului a apărut că Eul a pierdut
controlul asupra diferitelor curente; nu le mai putea grupa. Apoi omul ar ajunge
la starea de a nu mai simți el însuși ca ego, ca entitate închisă, o unitate
conștientă de sine. Dacă ar pierde ego-ul printr-un proces de boală sufletească,
atunci ar percepe aceste curente ca și când nu ar fi fost conștient de el însuși, ci

7
 GA 107
de curenții separați, ca și când ar fi intrat în ei. Veți putea înțelege un caz
deosebit de tragic dacă îl considerăm din acest punct de vedere, din perspectiva
lumii astrale - Friedrich Nietsche.

Multi dintre voi cu siguranta stiti cum Friedrich Nietsche a devenit nebun
in iarna 1888/89. Este interesant să citiți în ultimele sale scrisori cum a devenit
împărțit, împărțit în diferite curente în momentul în care și-a pierdut ego-ul. El
scrie la acest prieten sau la el însuși: "Există o persoană în Torino, care a fost
profesor de filosofie la Basel, dar nu este suficient de egoist pentru a rămâne
unul" (Astfel, el și-a pierdut eul și a îmbrăcat în astfel de cuvinte). "Și dumnezeul
Dionysos se îndreaptă spre râul Po și privește în jos toate idealurile și prieteniile
lui, care se rătăcesc sub el." El apare acum ca regele Humbert, acum ca pe
altcineva, acum ca și unul dintre criminali despre care citise în acel moment, în
ultimele zile ale vieții sale. În acel moment au fost două cazuri notorii de crimă,
iar în momentele de boală sa identificat cu acești ucigași. Căci el nu a
experimentat eul său, ci mai degrabă un curent care a intrat în lumea astrală.
Astfel, în cazuri anormale, ceea ce este altfel ținut împreună prin centrul
conștiinței de sine se ridică la suprafață. Va deveni din ce în ce mai necesar ca
oamenii să știe ce este la baza sufletului. Căci noi ar fi ființe infinit sărace dacă
nu am fi putut să formăm multe asemenea curente în lumea astrală și am fi, de
asemenea, ființe foarte limitate dacă n-am fi capabili treptat să devenim stăpâni
peste toate aceste curente prin aprofundarea vieții noastre spirituale . Trebuie să
ne dăm seama că nu suntem închiși în pielea noastră, ci proiectăm peste tot în
alte lumi și că alte ființe se proiectează în lumea noastră. O întreagă rețea de
ființe este străbătută peste lumea astrală. Acum vom observa ceva mai
îndeaproape ființele care stau în legătură cu noi în acest fel. Sunt ființe care, prin
comparație, ne prezintă în felul acesta:

Lumea astrală ne înconjoară. Să ne gândim că aici este o astfel de ființă - una,

dacă doriți, are de a face cu conceptul și sentimentul de curaj. Își întinde
tentaculele spre toate părțile și intră în sufletele omenești; și în măsura în care
bărbații dezvoltă curaj, legătura este stabilită. Alți bărbați sunt diferiți. Toți cei
care, de exemplu, dezvoltă o formă anxioasă definită sau un sentiment de iubire
sunt legați de o altă ființă a lumii astrale. Dacă facem un studiu al acestor ființe,
ajungem la ceea ce putem numi constituția, viața socială în lumea astrală.

8
 GA 107
Oamenii, așa cum trăiesc aici pe planul fizic, nu sunt doar indivizi. Și aici suntem
toți conectați în o sută, o mie de moduri diferite. Suntem legați prin lege, prin
prietenie și așa mai departe. Conexiunile noastre pe planul fizic sunt
reglementate de ideile, conceptele, reprezentările noastre etc. într-un anumit
mod, legăturile sociale ale acestor ființe pe planul astral, despre care vorbim,
trebuie, de asemenea, reglementate.

Acum, atunci aceste ființe trăiesc una cu cealaltă? Ei nu au asemenea

corpuri fizice dense de carne și sânge pe care le avem oamenii; ei au corpuri
astral, sunt de cele mai multe substanțe eterice. Își întind oamenii în lumea
noastră; dar cum trăiesc împreună? Dacă aceste ființe nu ar funcționa împreună,
viața noastră umană ar fi cu totul altfel. De fapt, lumea noastră fizică este doar
expresia exterioară a ceea ce are loc pe planul astral. Acum, aceste ființe
aranjează lucrurile între ele? Unul ar putea fi ușor tentat să creadă că viața
socială pe planul astral este similară vieții pe planul fizic. Dar viața comună pe
planul astral diferă în mod esențial de lucrul împreună pe planul fizic.
Persoanele care grupă diferitele avioane unul de celălalt și caracterizează lumile
superioare ca și cum lucrurile ar fi la fel ca și în lumea fizică nu oferă o descriere
corectă a lumilor superioare. Există o diferență enormă între lumea fizică și
lumile superioare, iar această diferență crește și mai mult până ajungem. Mai
presus de toate, există o anumită particularitate în lumea astrală,
care nu se găsește deloc pe planul fizic. Aceasta este
penetrabilitatea substanței planului astral. Este imposibil să vă
plasați acolo unde altcineva este deja în picioare;
impenetrabilitatea este o lege a lumii fizice . În lumea astrală nu
este; acolo, legea este penetrabilitatea . Și este absolut posibil -
chiar și regula - ca ființele să se pătrundă una pe cealaltă și acolo
unde există deja o ființă, o altă presiune . Două, patru, sute de ființe
pot fi pe același loc în lumea astrală. Dar rezultă altceva, și anume
că logica vieții comune pe planul astral este destul de diferită . Veți
înțelege mai bine modul în care logica planului astral este destul de
diferită de logica planului fizic - deși nu, poate, logica actului, a
vieții comune - dacă luați următorul exemplu.

9
 GA 107
Să presupunem că un oraș a decis să construiască o biserică pe
un anumit loc. Apoi, desigur, consiliul înțelept al orașului trebuie
să ia în considerare mai întâi modul în care va fi construită
biserica, ce aranjamente trebuie făcute și așa mai departe. Să
presupunem că în oraș apar două părți. Singura parte dorește să
construiască o biserică pe acest site într-un stil definit și cu un
anumit arhitect etc. Cealaltă parte dorește să construiască o altă
biserică cu un alt arhitect. În plan fizic, cele două părți nu vor putea
să-și realizeze intenția. Înainte de a începe ceva, va fi necesar ca
una dintre parti să fie victorioasă și să câștige mâna superioară și
că stilul bisericii este decis. Știți, bineînțeles, că, de fapt, cea mai
mare parte a vieții sociale a omenirii este trecută în astfel de
consultări și argumente reciproce înainte de a se realiza ceva,
înainte ca oamenii să ajungă la un acord asupra a ceea ce trebuie
făcut. Nimic nu ar fi făcut cu adevărat decât dacă în majoritatea
cazurilor una sau cealaltă parte câștigă mâna superioară și
rămâne în majoritate. Dar partidul din minoritate nu va spune
imediat: "Am greșit", dar vor continua să creadă că au avut
dreptate. În lumea fizică, este vorba despre discutarea
propunerilor, care trebuie să fie decise pur și simplu în lumea
fizică, deoarece este imposibil ca două planuri să se desfășoare pe
același loc.

În lumea astrală, este destul de diferită. Este perfect posibil să

construim - să zicem - două biserici pe același loc. Acest lucru se
întâmplă de fapt în lumea astrală și este singurul lucru potrivit. Nu
ne certăm ca în lumea fizică. Unul nu are întâlniri și nu încearcă să
obțină majoritate pentru asta sau pentru asta. De fapt, nu este
deloc necesar acolo. Când un consiliu al orașului are o întâlnire aici
și 40 din 45 de persoane sunt de o opinie, iar celelalte de alta, atunci
cele două părți ar putea să vrea să se ucidă reciproc pentru a-și
ucide unii pe alții din cauza opiniilor lor diferite. Dar nu este atât de
rău, pentru că, din exterior, lucrurile sunt rezolvate imediat. Nici
una dintre părți nu încearcă fără a lua în considerare cealaltă
parte să-și construiască imediat biserica, pentru că pe planul fizic
10
 GA 107
gândul poate rămâne o posesie a sufletului, el poate rămâne în
suflet.

Pe planul astral, nu este așa; este așa: Când a fost creat

gândul, acesta se află deja într-un anumit sens deja acolo. Așa că,
dacă o astfel de ființă astrală ca cea despre care am vorbit are un
gând, ea întinde imediat semnele care au forma acestui gând și o
altă ființă se întinde de la sine substanța. Ambele se interpenetra
reciproc reciproc și se află în același spațiu ca o ființă nou formată.
În acest fel, există o interpenetrare continuă a opiniilor, gândurilor
și sentimentelor cele mai diferite. În lumea astrală, ideile cele mai
opuse se pot interpenetra între ele. Trebuie spus că atunci când
lucrurile sunt discutate în lumea fizică, contradicția prevalează,
dar în lumea astrală ceea ce predomină imediat este conflictul.
Căci, ca ființă a lumii astrale, nu se poate păstra gândurile înapoi
în sine, ele devin imediat fapte; obiectele sunt acolo odată.
Bineînțeles, bisericile pe care le avem în planul fizic nu sunt
construite acolo, ci să presupunem că o ființă a planului astral
dorea să realizeze ceva, iar o altă ființă a vrut să o traverseze.
Discuția nu este posibilă aici, dar principiul susține că un lucru
trebuie păstrat! Deci, atunci când cei doi "feelere" se află într-
adevăr în același spațiu, încep să se lupte unul cu celălalt; și ideea
că este mai fructuoasă, care este, prin urmare, corectă (adică cea
care poate îndura), va anihila celălalt și se va justifica. Pentru ca
acolo să avem un conflict continuu cu cele mai diferite păreri,
gânduri, sentimente. Pe planul astral, fiecare opinie trebuie să
devină faptă. Acolo, nu se luptă cineva; unul îi permite să se lupte
cu opiniile, iar cea care este cea mai fructuoasă, iar cealaltă din
câmp. Lumea astrală este, ca să spunem, mult mai periculoasă și
multe dintre ceea ce se spune despre pericolul ei sunt legate de ceea
ce tocmai a fost declarat. Astfel, totul devine faptă și toate părerile
trebuie să se lupte unul cu altul, să nu discute și să argumenteze.

Acum voi atinge o problemă care, fără îndoială, este șocantă

pentru epoca materialistă modernă, dar care totuși este realitate.

11
 GA 107
Am subliniat adesea că vârsta noastră actuală crește din ce în ce
mai mult pe simpla conștiință a lumii fizice, la caracteristicile și
particularitățile lumii fizice. Așa că, atunci când vor apărea
discuțiile, toată lumea ar dori să anihileze pe cel care nu este de
părerea lui sau altcineva îl consideră nebun. Nu așa este în lumea
astrală. Acolo o ființă va spune: "Nu mă îngrijorez cu alte păreri".
Se obține cea mai completă toleranță. Dacă o opinie este mai
fructuoasă decât celelalte, le va scoate din câmp. Unul permite ca
alte opinii să stea la fel ca ale lui, pentru că lucrurile trebuie să se
facă drept prin conflict. Unul care se familiarizează treptat cu
lumea spirituală trebuie să învețe să se adapteze la obiceiurile lumii
spirituale . Prima parte a lumii spirituale este lumea astrală, unde astfel de
uzanțe predomină așa cum au fost descrise, astfel încât într-o persoană care se
familiarizează cu lumea spirituală și obiceiurile ființelor acelei lumi într-o
anumită respect. Și asta este, de asemenea, drept. Lumea noastră fizică ar trebui
să devină din ce în ce mai mult și imaginea lumii spirituale și vom aduce mai
multă armonie în lumea noastră dacă ne facem ca scopul nostru ca viața în
lumea fizică să semene cu viața din lumea astrală. Nu putem, bineînțeles, să
construim două biserici în același loc, dar în care opiniile diferă, le permitem să
se prevaleze reciproc în ceea ce privește fertilitatea lor în lume. Opiniile care
sunt cele mai fructuoase vor duce cu siguranță victoria, așa cum este în lumea
astrală.

Deci, calitățile caracteristice ale lumii astrale se pot extinde în lumea fizică
tocmai într-o mișcare spirituală. Acesta va fi un câmp mare de educație, pe care
mișcarea spiritual-științifică va trebui să o cultive - pentru a crea pe planul fizic o
imagine a lumii astrale. Oricât de mult îi șochează pe cel care cunoaște planul
fizic și, prin urmare, consideră că poate fi susținută doar o singură opinie și că
toți cei care dețin alte opinii trebuie să fie blochezi, totuși va deveni din ce în ce
mai evident pentru adepții unei concepții lumești spirituale că toleranța absolută
a opiniilor trebuie să prevaleze, nu o toleranță care decurge dintr-o predică, ci
una care se înrădăcinează în sufletul nostru.

Această penetrabilitate care a fost descrisă este o calitate

foarte importantă și esențială a lumii astrale. Și nici o ființă a lumii

12
 GA 107
astrale nu va dezvolta un astfel de concept al adevărului așa cum
știm în lumea fizică. Ființele lumii astrale se uită la discuții etc., în
lumea fizică, ca fiind destul de neroditoare. Cuvintele lui Goethe,
"Ce este fructuos, singurul este adevărat!" Țineți bine și pentru ei.
Trebuie să învățăm să cunoaștem adevărul nu prin teorii, ci prin
rodnicia sa, prin modul în care se justifică. Astfel, o ființă a lumii
astrale nu se va lupta niciodată cu altul ca ființele umane. Se va
spune celuilalt: "Bine; faci cum crezi, o voi face așa cum cred eu! "În
curând se va arăta care idee este mai fructuoasă, ce idee va conduce
cealaltă din câmp .

Dacă ne transpunem într-un astfel de mod de gândire, am

câștigat și ceva de cunoștințe practice. Nu trebuie să ne imaginăm
că creșterea ființelor umane în lumea spirituală are loc într-un mod
tumultuos; se întâmplă în interior, intim. Dacă putem să îi acordăm
atenție și să ne facem ceea ce tocmai a fost descris ca fiind
particularitatea lumii astrale, atunci vom veni din ce în ce mai mult
să privim astfel de sentimente pe care entitățile astralice le posedă
pentru noi înșine ca sentimente de model. Și dacă luăm drept ghidul
nostru caracterul lumii astrale, vom avea o speranță de a trăi
treptat în lumea spirituală. Lumile spirituale devin treptat pentru
noi în acest fel. Aceasta este ceea ce se dovedește a fi mai productiv
pentru omenire în materie .

Ceea ce sa spus astăzi este, în multe privințe, un fel de pregătire pentru

ceea ce vom face în următoarele prelegeri. Dacă am vorbit acum despre ființele
lumii astrale și caracterul lor particular, totuși trebuie să subliniem deja faptul
că lumea astrală diferă mult mai puternic de lumile superioare - să spunem din
lumea devachanică - decât ar fi înclinat să cred. Este adevărat că lumea astrală
este acolo unde este și lumea noastră fizică; interpenetrază lumea noastră fizică
și tot ceea ce am vorbit adesea despre noi este întotdeauna în jurul nostru în
același spațiu ca și faptele fizice și ființele fizice. Dar există și lumea devacanică.
Diferă prin faptul că o experimentăm într-o stare de conștiență diferită de cea în
care trăim astralul.

13
 GA 107
Acum puteți să vă gândiți cu ușurință: Aici este lumea fizică și este
pătrunsă de lumea astrală, devachanică etc., dar nu este chiar atât de simplă.
Pentru a descrie lumile superioare mai exact decât am făcut mai devreme,
trebuie să ne dăm seama că există o altă diferență între lumea astrală și cea
devachanică. Lumea noastră astrală, de fapt, pe măsură ce trăim în ea și pe
măsură ce ea pătrunde în spațiul nostru fizic, este într-un anumit sens o lume
dublă, în timp ce într-un anumit mod devachanicul este unul singur. Asta vom
numi astăzi ca o pregătire.

Există două lumi astrale și diferența lor constă în faptul că omul este, ca să
zicem, lumea astrală a binelui, celălalt lumea astralească a răului. Ar fi incorect
să facem o astfel de diferență abruptă în lumea devacanică. Dacă luăm în
considerare lumile de sus în jos, trebuie să spunem: lumea devachimică, lumea
astrală, lumea fizică. Chiar și așa, noi nu luăm în considerare totalitatea lumilor
noastre; noi trebuie să considerăm lumile încă mai profunde decât fizicul. Există
o lume astrală inferioară situată sub lumea noastră fizică. În practică, aceste
două interpenetare, astralul bun de mai sus, răul de dedesubt. Acum, curenții cei
mai diferiți trec la ființele lumii astrale, printre care și curenții din calitățile bune
și rele ale omenirii. Cei care sunt bine trecuți la o ființă bună și curenții răi la o
ființă malefică a lumii astrale. Dacă luăm totalitatea tuturor ființelor bune și rele
ale lumii astrale, avem într-un anumit fel două lumi astrale. Când luăm în
considerare lumea devacanică, vom vedea că acolo, nu este cazul în aceeași
măsură. Astfel, există două lumi în lumea astrală, care interpenetrează reciproc
și au în același fel o relație cu omenirea. Mai presus de toate, aceste două lumi
trebuie să se distingă unele de altele în ceea ce privește originea lor.

Dacă privim înapoi în evoluția Pământului, ajungem într-o perioadă când

pământul era încă conectat cu soarele și luna. Într-un timp încă mai devreme,
pământul era însuși luna și era un corp care era în afara soarelui în evoluția
Lunii. În acel moment, înainte ca pământul să devină pământul nostru actual,
era deja o lume astrală. Această lume astrală ar fi devenit lumea astralească
bună dacă ar fi putut să se dezvolte pur și simplu fără să se împiedice. Cu toate
acestea, prin faptul că luna sa separat de pământ, lumea astrală a răului a fost
încorporată în lumea astrală generală și astăzi suntem încă în acest stadiu. În
viitor, o parte rea va fi încorporată și în lumea devachanică.

14
 GA 107
În mod provizoriu, trebuie să ținem cont în mod clar de faptul că nu există
o lume astrală, ci două, una în care să treacă toate curenții fructuoși pentru
progresul uman și evoluție ulterioară și una în care să treacă toate curentele care
împiedică evoluția omului - la care, în același timp, aparține Kamaloca. În
ambele aceste lumi sunt ființe pe care le-am învățat să le cunoaștem astăzi într-
un mod mai abstract, modul în care ne exercită o influență asupra noastră, cum
trăiesc unul cu altul. În următoarea noastră prelegere, vom dobândi o
cunoaștere mai exactă a locuitorilor lumilor superioare, a stării și a constituției
lor.

Prelegerea II

Unele caracteristici ale lumii astrale

Berlin
21 octombrie 1908

Această prelegere este menită a fi încă introdusă în campania noastră astrală

"Campanie de reuniune generală" și va avea un scop special. Trebuie să arătăm
că știința spirituală - sau mai degrabă modalitatea specială de observare a lumii,
care o subliniază - este în armonie deplină cu anumite rezultate ale metodei
științifice specifice. Nu este ușor pentru antroposofist (așa cum se poate vedea
mai ales în prelegerile publice) să găsească o înțelegere completă într-un public
complet nepregătit. Când știința spirituală se întâlnește cu un public nepregătit,
antroposoful trebuie să fie conștient de faptul că, în ceea ce privește multe
lucruri, el vorbește într-o limbă diferită de cele care până acum nici nu au auzit
deloc sau doar superficial despre cunoașterea care stă la baza mișcării a științei
spirituale.

O anumită penetrare mai profundă este necesară pentru a găsi armonia

dintre ceea ce este atât de ușor dat astăzi în știința obișnuită, experiențele
cercetării fizice și ceea ce ni se oferă prin cunoașterea conștiinței spirituale,
superioare, suprasensibile. Cineva trebuie să se obișnuiască treptat să vadă mai
profund această armonie și atunci se va găsi o armonie frumoasă între ceea ce

15
 GA 107
este susținut de cercetătorul spiritual și afirmațiile sau enumerarea faptelor care
pot fi aduse în urma cercetării fizice. Nu trebuie, în acest sens, să fim prea
nedrepți față de cei care nu pot înțelege antroposofii; le lipsește toată pregătirea
necesară pentru a putea înțelege rezultatele cercetării spirituale. Și astfel, în
majoritatea cazurilor, ei nu pot ajuta decât să gândească ceva cu totul diferit de
ceea ce se intenționează - atât în cuvinte, cât și în idei. Prin urmare, în cercurile
mai largi, o mai bună înțelegere a științei spirituale poate fi realizată numai dacă
vorbim destul de deschis și sincer din punct de vedere spiritual, chiar înainte de
un public nepregătit.

Printre acești oameni nepregătiți, va fi atunci un număr mare care spune:

"Aceasta este toată prostia - lucruri fantastice, prostește nonsens". Dar vor fi
întotdeauna câțiva care, din inima lor, că există, totuși, ceva în spatele ei. Ei vor
merge mai departe și se vor familiariza treptat cu ea. Și pe un astfel de studiu cu
privire la pacienți, antroposofia trebuie să depindă și la care ne putem orienta.
Va fi foarte natural pentru o mare parte dintre cei care vin la o prelegere despre
știința spirituală, din curiozitate pură, să dea aerisire ulterior la opinia: "Aceasta
este o sectă care se răspândește doar pe propriul său gabberish!" Dar când știm
dificultățile , va aștepta, de asemenea, cu răbdare pentru selecția care trebuie să
apară.Persoanele din rândul publicului își vor găsi drumul și vor forma un
nucleu prin care știința spirituală va trece treptat în viața noastră.

Un exemplu special va fi dat astăzi pentru a arăta cât de ușor este pentru
studenții pregătiți de știința spirituală, care deja s-au obișnuit să gândească și să
trăiască în concepțiile provocate de știința spirituală, să se conformeze
rapoartelor aparent mai dificile date de cercetări fizico-sensibile. Învățătorul va
deveni treptat conștient că, cu cât avansăm mai departe, cu atât mai mult ne
vom da seama ce este o bază bună a cercetării spirituale pentru cunoașterea
universală. Și acest lucru va da căutătorului calmul necesar pentru a face față
furtunilor care se revarsă împotriva științei spirituale, pentru că vorbește destul
de o limbă străină. Dacă avem răbdarea să ne obișnuim cu această armonie, vom
câștiga tot mai multă siguranță. Atunci când oamenii spun: "Ceea ce-mi spui nu
este de acord cu cele mai elementare cercetări ale științei,"Antroposofistul va
răspunde:" Știu că prin ceea ce știința spirituală poate da, armonie completă

16
 GA 107
poate fi găsită cu toate aceste fapte, deși este posibil să ajungem la o înțelegere
într-un moment ".

Acum vom lăsa ceva să treacă înaintea sufletelor noastre ca un anumit

capitol, pentru a consolida mai mult conștiința.

După ce au trăit de ceva timp cu concepția spirituală a lumii, elevii științei

spirituale s-au obișnuit să vorbească despre corpul fizic, corpul eteric și corpul
astral ca idei, pe care apoi le pot aplica ca îndrumători atunci când încearcă să
înțeleagă lucrurile externe din punct de vedere universal. Ei trebuie să se
obișnuiască treptat să vadă diferența în natura fizică a obiectelor din jurul lor. Ei
se uită la piatră și nu spun: "Piatra constă din astfel de materiale, corpul uman
este alcătuit din aceleași și, prin urmare, pot trata corpul uman la fel ca piatra".
Căci chiar și corpul plantei este destul diferite, deși constă din aceleași materiale
fizice ca și piatra. Are corpul eteric în el, iar planta "corpul fizic ar cădea în
bucăți dacă corpul eteric nu ar fi trebuit să-l pătrundă în fiecare parte. Astfel,
omul de știință spirituală spune: "Corpul fizic al plantei s-ar fi uscat dacă corpul
eteric nu-l va menține în viață și va lupta împotriva acestei dizolvări. În privința
plantei, constatăm că aceasta este o combinație a principiilor corpurilor fizice și
eterice. "

Acum, sa subliniat adesea că principiul cel mai elementar al corpului eteric

este recapitularea . O ființă, aflată numai sub principiile sale eterice și fizice,
ar exprima în sine principiul recapitulației. Vedem dovezi ale acestui fapt în
plantă într-un grad foarte mare: Vedem cum se dezvoltă frunzele după frunze,
deoarece corpul fizic al plantei este pătruns de principiul recapitulației eterice.
Se formează o frunză, apoi o a doua și a treia; frunza se adaugă la frunze în
repetare continuă. Și chiar când planta ajunge la o anumită concluzie de mai sus,
recapitularea este încă acolo. Există un fel de cunună de frunze care formează
calicul florii, deși au o formă diferită de celelalte frunze. Totuși, simțiți că este
încă o recapitulare a acelorași frunze în formă modificată. Prin urmare, putem
spune că calicul verde-se lasă deasupra locului în care se termină planta sunt un
fel de recapitulare.Și chiar petalele de flori sunt o recapitulare. Este adevărat că
acestea au o culoare diferită, dar în esență, ele sunt încă frunze - frunze foarte
transformate.

17
 GA 107
În lucrarea mare a lui Goethe, în regatul plantelor, a arătat că nu numai
frunzele de caliciu și petalele de flori sunt frunze transformate, ci și modul în
care trebuie să se vadă doar o astfel de repetare metamorfozată în pistil și
stamine. Cu toate acestea, nu este o simplă repetare care ne întâmpină în plante.
Dacă principiul eteric pur elemental era singur, planta nu ar fi terminată. Corpul
eteric ar presa prin planta de jos în sus, frunzele de pe frunze ar fi dezvoltate, și
nu ar fi niciodată un sfârșit. Apoi, ceea ce face ca flora sa ajunga la o concluzie, o
face sa se incheie existenta, sa inceapa sa fie fructuoasa pentru a produce o alta
floare? Este faptul că, în aceeași măsură în care planta creste în sus, vine vorba
să o întâlnească de sus, închisă în sine, corpul astral al plantei.Planta nu posedă
în sine nici un corp astral, dar, pe măsură ce crește, corpul astral asemănător
plantei o întâlnește de sus. Aceasta duce la o concluzie ce va continua corpul
eteric în recapitularea veșnică; provoacă transformarea frunzelor verzi în calich,
petale de flori, stamine și pistil.

Pentru vederea ocultă, putem spune că planta crește spre partea sa

sufletească, partea ei astrală, care provoacă metamorfoza. Acum, faptul că planta
rămâne planta și nu trece la mișcarea și senzația voluntară se datorează faptului
că corpul astral, care se întâlnește cu planta de deasupra, nu are o posesie
interioară a organelor; le atinge numai în afară de sus. În măsura în care corpul
astral strânge organele în interior, planta trece peste animal. Aceasta este
diferența mare. Dacă luați o frunză a plantei, puteți spune: "Chiar și în frunza
plantei corpul eteric și corpul astral lucrează împreună, dar corpul eteric are, ca
să zicem, mâna superioară. Corpul astral nu este în poziția de a-și extinde
senzațiile spre interior; funcționează din afară. "

Dacă vrem să exprimăm acest lucru din punct de vedere spiritual, putem
spune: "Ceea ce este înăuntru, în cazul animalului, ceea ce trăiește în interior ca
plăcere și tristețe, bucurie și durere, impuls, dorință și instinct, nu este în plantă;
se scufundă, totuși, continuu către planta de sus. "Aceasta este în întregime ceva
de natură sufletească. Și întrucât animalul își îndreaptă ochii spre exterior, își
are plăcerea în împrejurimi, își îndreaptă percepția asupra gustului spre exterior
și se regăsește pe o anumită bucurie apropiată, adică experiențe de plăcere în
interior, cine poate într-adevăr să considere aceste lucruri din punct de vedere
spiritual poate afirma că ființa astrală din plante simte, de asemenea, bucurie,

18
 GA 107
durere, plăcere și tristețe prin căutarea în jos a ceea ce a adus. Se bucură de
culoarea trandafirului și de tot ce vine spre el.Iar atunci când plantele formează
frunze și flori, atunci sufletul plantelor pătrunde și gustă tot ce pare în jos și
există un schimb între partea sufletească care se scufundă și planta însăși.
Lumea plantelor este acolo pentru fericirea - și uneori și pentru durere - a
sufletului ei. Putem vedea într-adevăr un schimb de sentiment între acoperirea
plantelor a pământului și astralitatea pământului, care înconjoară plantele și
reprezintă natura lor sufletească.care înconjoară plantele și reprezintă natura lor
sufletească.care înconjoară plantele și reprezintă natura lor sufletească.

Ceea ce lucrează pe plantele din afara strânge natura sufletească a

animalului în interior și îl face mai întâi animal. Dar există o diferență
importantă între natura sufletească activă în astralitatea lumii plantelor și cea
din astralitatea vieții animale. Dacă încercați clarvăzător ceea ce funcționează ca
astralitate asupra plantei, găsiți în natura sufletească a plantelor o anumită sumă
de forțe și toate acestea au o anumită particularitate. Când vorbesc despre
natura sufletească a plantelor și despre astralitatea pământului care o pătrunde
și în care natura sufletească a plantelor joacă rolul ei, trebuie să fie clar că aceste
suflete de plante nu trăiesc în astralitatea lor, ca de exemplu fizic ființe de pe
pământul nostru.

Suflantele de plante se pot interpenetra între ele, astfel încât acestea să

curgă de-a lungul unui element fluid. Dar un lucru este caracteristic pentru ei; și
anume, ei dezvoltă anumite forțe și toate aceste forțe ajung în punctul central al
planetei. O forță lucrează în fiecare plantă, care merge de sus în jos și se
îndreaptă spre centrul pământului. Aceasta este ceea ce reglează direcția
dezvoltării plantei. Dacă vă prelungiți axele, ajungeți la centrul pământului, care
este direcția dată plantelor prin natura sufletească care vine de sus. Dacă
cercetăm natura sufletească a plantei, descoperim că cea mai importantă
caracteristică a acesteia este că ea este străbătută de forțe, care se îndreaptă spre
centrul pământului.

Este diferit atunci când luăm în considerare astralitatea din jurul

pământului nostru, care aparține naturii animalelor. Planta-natură ca atare nu
ar fi capabilă să apeleze la viața animală. Pentru a produce natura animală, este

19
 GA 107
necesar ca încă alte forțe să treacă prin elementul astral. Astfel, investigatorul
ocult poate distinge pur și simplu de astralitate dacă unii vor produce creștere
vegetală sau animală. Acest lucru se poate distinge în sfera astrală, pentru că
toată astralitatea, arătând doar forțele care se străduiesc spre centrul
pământului sau a unei alte planete, va da naștere la creșterea plantelor. Dacă, pe
de altă parte, apar forțe, care de fapt stau în unghi drept cu acestea, dar care
circulă pe întreaga planetă ca mișcări circulare continue cu mobilitate
extraordinară în toate direcțiile, atunci aceasta este o astralitate diferită, care dă
naștere la animale viață.În orice moment în care ați făcut observații, veți
descoperi că pământul, în orice situație, direcție și altitudine, este înconjurat de
curenți care, dacă ar fi prelungiți, ar forma cercuri care circulă în jurul
pământului. Această astralitate armonizează destul de bine cu astralitatea
plantelor. Se interpenetrară reciproc și totuși sunt separați spre interior,
diferindu-se prin calitățile lor interioare. Astfel, pe un singur punct al suprafeței
pământului, ambele tipuri de astralitate pot să treacă în mod pozitiv una peste
cealaltă. Dacă un clarvăzător testează o anumită porțiune a spațiului, se constată
forțe care se străduiesc numai în centrul pământului, cu alții interpenetindu-i pe
cei care sunt doar circulați și despre care clarvăzătorul știe că ei dau naștere la
viața animalelor.veți găsi că pământul, în orice situație, direcție și altitudine,
este înconjurat de curenți, care, dacă ar fi prelungiți, vor forma cercuri care
circulă în jurul pământului. Această astralitate armonizează destul de bine cu
astralitatea plantelor. Se interpenetrară reciproc și totuși sunt separați spre
interior, diferindu-se prin calitățile lor interioare. Astfel, pe un singur punct al
suprafeței pământului, ambele tipuri de astralitate pot să treacă în mod pozitiv
una peste cealaltă. Dacă un clarvăzător testează o anumită porțiune a spațiului,
se constată forțe care se străduiesc numai în centrul pământului, cu alții
interpenetindu-i pe cei care sunt doar circulați și despre care clarvăzătorul știe
că ei dau naștere la viața animalelor.veți găsi că pământul, în orice situație,
direcție și altitudine, este înconjurat de curenți, care, dacă ar fi prelungiți, vor
forma cercuri care circulă în jurul pământului. Această astralitate armonizează
destul de bine cu astralitatea plantelor. Se interpenetrară reciproc și totuși sunt
separați spre interior, diferindu-se prin calitățile lor interioare. Astfel, pe un
singur punct al suprafeței pământului, ambele tipuri de astralitate pot să treacă
în mod pozitiv una peste cealaltă. Dacă un clarvăzător testează o anumită
porțiune a spațiului, se constată forțe care se străduiesc numai în centrul
20
 GA 107
pământului, cu alții interpenetindu-i pe cei care sunt doar circulați și despre care
clarvăzătorul știe că ei dau naștere la viața animalelor.Se interpenetrară reciproc
și totuși sunt separați spre interior, diferindu-se prin calitățile lor interioare.
Astfel, pe un singur punct al suprafeței pământului, ambele tipuri de astralitate
pot să treacă în mod pozitiv una peste cealaltă. Dacă un clarvăzător testează o
anumită porțiune a spațiului, se constată forțe care se străduiesc numai în
centrul pământului, cu alții interpenetindu-i pe cei care sunt doar circulați și
despre care clarvăzătorul știe că ei dau naștere la viața animalelor.Se
interpenetrară reciproc și totuși sunt separați spre interior, diferindu-se prin
calitățile lor interioare. Astfel, pe un singur punct al suprafeței pământului,
ambele tipuri de astralitate pot să treacă în mod pozitiv una peste cealaltă. Dacă
un clarvăzător testează o anumită porțiune a spațiului, se constată forțe care se
străduiesc numai în centrul pământului, cu alții interpenetindu-i pe cei care sunt
doar circulați și despre care clarvăzătorul știe că ei dau naștere la viața
animalelor.și despre care clarvăzătorul știe că acestea dau naștere la viața
animalelor.și despre care clarvăzătorul știe că acestea dau naștere la viața
animalelor.

Când luați în considerare un corp fizic, indiferent dacă planta sau

animalul, trebuie să îl priviți ca o incintă spațială și nu aveți dreptul să numărați
altceva ca aparținând lui care este separat de el în spațiu. În cazul în care există o
separare spațială, trebuie să vorbiți despre diferite corpuri; este un singur corp
atunci când există o conexiune spațială. Acest lucru nu este valabil în lumea
astrală și mai ales în astralitatea care poate da naștere regatului animal. Acolo,
este un fapt că structurile astrale, foarte separate, pot constitui un singur întreg.
Aici, într-o parte a spațiului, poate exista o structură astrală și, într-o altă parte a
spațiului, poate exista o altă structură astrală închisă; totuși, în ciuda faptului că
nu au cel mai mic fir de spațiu în comun, aceste două structuri astrale pot forma
o singură ființă. Da - trei, patru,cinci astfel de structuri separate spațial pot fi
conectate. Chiar și următoarele se pot întâmpla.

Să presupunem că aveți o ființă astrală care nu s-a încorporat fizic oriunde

și că veți găsi apoi un altul care aparține acestui. Acum observați primul și găsiți
ceva care se întâmplă în el, pe care îl puteți numi aport de hrană, consum de
ceva, deoarece anumite substanțe sunt luate și altele împinse afară. Și, în timp ce

21
 GA 107
percep acest lucru într-o structură, puteți percepe în al doilea fiind, spațial
separate de primele procese, alte întâmplă asta corespunde cu ceea ce a avut loc
în primul an, de absorbție a produselor alimentare. Pe de o parte, ființa
mănâncă - pe de altă parte, trăiește gustul și, deși nu există o conexiune spațială,
procesul din structura unică corespunde în întregime procesului din cealaltă
structură. Astfel, structurile astrale destul de separate în spațiu pot, totuși, să
aparțină în interior unul altuia.

De fapt, o sută de structuri astrale, foarte separate, pot fi atât de

interdependente încât nici un proces nu poate avea loc într-unul fără un proces
corespunzător în celelalte. Când ființele intră în forma fizică, puteți găsi în
continuare ecouri ale acestei particularități astralice. Veți auzi de paralelismul
remarcabil prezentat de gemeni. Acest lucru se datorează faptului că acestea
rămân înrudite în corpurile lor astre, deși ele sunt separate spațial prin
întruparea lor fizică. Deci, atunci când ceva se desfășoară în corpul astral al
celuilalt, ea nu poate avea loc singură, ci este exprimată în partea astrală a
celuilalt. Chiar și atunci când este vorba de un caz de astralitate a plantelor,
această particularitate este arătată: interdependența în lucruri destul de separate
în spațiu.Probabil că ați auzit deja de această particularitate în natura plantelor -
cum vinul din vase arată o activitate destul de remarcabilă atunci când vin
sezonul de struguri. Ceea ce face ca strugurii să se coacă, trebuie remarcată din
nou chiar și în recipientele de vin.

Doresc doar să avansez faptul că în ceea ce se manifestă, ascunsul este

întotdeauna trădat și poate fi adus la lumină cu metodele de cercetare ocultă.
Veți recunoaște de aici că nu pare deloc natural ca întregul nostru organism să
fie pus astral din membri destul de diferențiate.

Există creaturi de mare foarte singulare, pe care le veți înțelege dacă vă

aduceți aminte ce am descris acum într-o oarecare măsură din misterele lumii
astrale. Nu este deloc necesar ca forțele astrale care aduc consumul de hrană să
fie conectate cu cele care reglează mișcarea sau reproducerea. Când cercetătorul
clarvăzător examinează spațiul astral pentru structuri care pot da naștere la
viața animalelor, el găsește ceva foarte remarcabil. El găsește o anumită
substanță astrală, despre care trebuie să spună că dacă ar fi lucrat într-un corp

22
 GA 107
de animale prin forțele predominante în el, ar fi deosebit de adaptat să
transforme fizicul și să-l transforme într-un organ pentru a lua hrană. Acum,
undeva sau alta, pot exista destui membri ai fiintei astralilor prin care, atunci
cand se scufunda intr-un corp,nu se formează organe de alimentație, ci organe
de mișcare sau percepție. Vă puteți imagina că, pe de o parte, aveți un aparat
pentru a lua mâncare și, din nou, un aparat pentru mișcarea mâinilor și a
picioarelor, forțele din lumea astrală sunt scufundate în voi, totuși aceste forțe
pot să treacă împreună de pe părți diferite. O singură masă astrală de forțe ți-a
dat una, cealaltă ți-a dat cealaltă și se găsesc împreună în corpul tău fizic, pentru
că corpul tău fizic trebuie să fie un obiect conectat în spațiu. Asta depinde de
legile lumii fizice. Diferitele forțe-mase care se adună acolo din exterior trebuie
să formeze o unitate. Nu au făcut-o chiar de la început.când, pe de o parte, aveți
un aparat pentru a lua mâncare și din nou un aparat pentru mișcarea mâinilor și
a picioarelor, forțele din lumea astrală sunt scufundate în voi, totuși aceste forțe
pot să treacă împreună din părți diferite. O singură masă astrală de forțe ți-a dat
una, cealaltă ți-a dat cealaltă și se găsesc împreună în corpul tău fizic, pentru că
corpul tău fizic trebuie să fie un obiect conectat în spațiu. Asta depinde de legile
lumii fizice. Diferitele forțe-mase care se adună acolo din exterior trebuie să
formeze o unitate. Nu au făcut-o chiar de la început.când, pe de o parte, aveți un
aparat pentru a lua mâncare și din nou un aparat pentru mișcarea mâinilor și a
picioarelor, forțele din lumea astrală sunt scufundate în voi, totuși aceste forțe
pot să treacă împreună din părți diferite. O singură masă astrală de forțe ți-a dat
una, cealaltă ți-a dat cealaltă și se găsesc împreună în corpul tău fizic, pentru că
corpul tău fizic trebuie să fie un obiect conectat în spațiu. Asta depinde de legile
lumii fizice. Diferitele forțe-mase care se adună acolo din exterior trebuie să
formeze o unitate. Nu au făcut-o chiar de la început.și se găsesc împreună în
corpul vostru fizic, pentru că corpul fizic trebuie să fie un obiect conectat în
spațiu. Asta depinde de legile lumii fizice. Diferitele forțe-mase care se adună
acolo din exterior trebuie să formeze o unitate. Nu au făcut-o chiar de la
început.și se găsesc împreună în corpul vostru fizic, pentru că corpul fizic trebuie
să fie un obiect conectat în spațiu. Asta depinde de legile lumii fizice. Diferitele
forțe-mase care se adună acolo din exterior trebuie să formeze o unitate. Nu au
făcut-o chiar de la început.

23
 GA 107
Ceea ce tocmai am intrat ca rezultat al cercetărilor oculte în domeniul
astral poate fi cu siguranță confirmat în efectul său asupra lumii fizice. Pentru că
există anumite creaturi care au o viață remarcabilă ca creaturi marine. Vedem în
ele ceva asemănător unui trunchi sau trunchi comun, un fel de tub gol. Mai
presus de toate, în partea de sus, există o formațiune care, de fapt, nu are altă
abilitate decât să se umple cu aer și să se elibereze din nou. Această realizare face
ca întreaga structură să stea în poziție verticală. Dacă această parte formată de
clopoței nu era acolo, atunci tot ce se află pe ea nu putea să rămână în poziție
verticală. Este un fel de echilibru care dă echilibru întregului. Poate că nu ne
pare așa de ciudat. Dar este ceva deosebit atunci când ne dăm seama că
structura, care este sus și echilibrează întreaga ființă,nu poate exista fără
hrănire. Este de natură animală și, prin urmare, trebuie să primească hrană. Cu
toate acestea, nu are nici un instrument pentru a lua mâncare. Dar, pentru ca
această structură să poată fi hrănită, sunt plasate pe tulpina goală anumite ieșiri
- polipi autentici, distribuite în tot felul de locuri; ei ar continua să se
prăbușească și să nu-și poată menține echilibrul dacă nu ar fi crescut pe o
tulpină comună. Ei pot absorbi hrană din afară și o pot da întregii tulpini, pe
care o pătrund. În acest fel, se echilibrează și echilibrul aerian. În acest fel, se
echilibrează și echilibrul aerian. Astfel, pe de o parte, există o ființă care nu
poate decât să mențină echilibrul, iar pe de altă parte o ființă care nu poate oferi
decât hrană întregului. Dar acum avem o structură care poate fi ridicată în
materie de hrană;când hrană este luată în, nimic mai mult acolo este, și creatura
trebuie să caute alte locuri unde poate găsi alimente noi. Pentru aceasta, trebuie
să aibă organe de mișcare. S-au luat în considerare și acest lucru, deoarece există
încă alte structuri care au crescut pe această tulpină și care au alte capacități. Ei
nu pot să mențină echilibrul sau să furnizeze hrană, ci, în schimb, au anumite
formațiuni musculare. Aceste structuri se pot desprinde și astfel presează apa.
Acest lucru provoacă o contra-împingere în apă, astfel încât atunci când apa este
presată afară, întreaga structură trebuie să se deplaseze spre cealaltă parte și
astfel să fie posibil să ajungă la alte creaturi pentru alimente. "Meduzele" se
mișcă înainte prin apăsarea apei și provocând în acest fel o contra-împingere. Și
asemenea meduze, care sunt adevărate creaturi de mișcare, au crescut și ele pe
acolo.Deci, aici aveți un conglomerat de formațiuni diferite de animale, un fel
care menține numai echilibru, altul care doar hrănește și apoi alte ființe care
oferă mișcare.
24
 GA 107
Totuși, dacă o astfel de ființă nu era mai mult decât atât, ea se afla în
întregime; nu se poate reproduce. Dar chiar și acest lucru este prevăzut. Din
nou, în alte locuri ale tulpinii, există forme în formă de mingi care nu au altă
capacitate decât reproducerea. Într-un spațiu gol în interiorul acestor ființe se
dezvoltă substanțe de fertilizare masculină și feminină; ele se fructifică reciproc
și se produc ființe de felul lor. Astfel, procesul de reproducere a acestor ființe
este delegat la formațiuni destul de distincte care nu au nicio altă capacitate. În
plus, încă mai găsiți anumite creșteri pe această tulpină comună; acestea sunt
ființe în care totul este zdrobit; ele sunt doar acolo ca protecție, astfel încât ceea
ce se află dedesubt are o anumită protecție. Ei s-au sacrificat, au renunțat la
toate și au devenit doar polipi de protecție.

De remarcat sunt câteva fire lungi numite "tentacule", care din nou sunt
organe metamorfozate. Acestea nu au nici una din facultățile celorlalte structuri,
dar dacă creatura este atacată de o anumită creatură ostilă, "tentaculele" resping
atacul; ele sunt organe defensive. Și încă există un alt fel de organ, pe care îl
numim "dulciuri", "feelere". Acestea sunt organe fine, mobile și foarte sensibile
de senzație și atingere - un fel de organ de simț. Sentimentul de sentiment, care
într-o ființă umană este răspândit peste tot corpul, există aici într-un membru
special.

Acum, ce înseamnă acest sifonofor - numele acestei creaturi pe care o

vedeți în apă în apă - înseamnă pentru cineva care poate privi lucrurile cu
vederea unui ocultist? Aici sunt cele mai variate structuri astral aglomerate
împreună, creaturi de hrănire, de mișcare, de reproducere etc. Deoarece aceste
calități bune ale substanței astralice doresc să le încorporeze fizic, ei trebuiau să
se strângă pe o substanțială comună. Deci, aici vedeți o ființă care ne prezice
ființa umană într-un mod extrem de remarcabil!

Imaginați-vă că toate organele, care apar aici ca entități independente, se

aflau într-un contact interior unul cu altul, s-au dezvoltat împreună: atunci aveți
omul și animalele superioare într-un respect fizic. Aici, prin fapte clare ale lumii
fizice, vedeți confirmarea a ceea ce este demonstrat de cercetarea ocultă: și
anume, că și în ființa umană, cele mai diverse forțe astrale se varsă împreună.
Acestea, fiecare ne ținem împreună prin ego-ul nostru, și când nu mai lucrează

25
 GA 107
împreună ca ființă, simțindu-se o unitate, ele se îndepărtează în direcții diferite.
Ea este legată în Evanghelie, așa cum și atât de multe ființe demonice sunt în
om, care s-au strecurat împreună pentru a forma o unitate. Și, de asemenea, vă
aduceți aminte că în anumite condiții anormale, atunci când există boală
mintală, persoana pierde conexiunea interioară.Există cazuri de nebunie, în care
oamenii nu mai pot ține rapid ego-ul lor și simt că sunt împărțiți în diferite părți;
se confundă cu structurile parțiale originale care s-au strecurat împreună în ele.

Există un anumit principiu ocult, care afirmă că tot ceea ce există în lumea
spirituală se trădează în final în lumea simțurilor. Deci, vedeți ceea ce este
interconectat în corpul astral uman întrupat fizic într-un astfel de sifonofor.
Lumea ascunsă spionează printr-o gaură în fizică. Dacă ființele umane nu ar fi
putut întârzia încorporarea lor până când nu ar fi putut atinge densitatea fizică
potrivită, atunci ar fi fost - fizic dar spiritual - ființe reunite dintr-o astfel de
lucrare. Dimensiunea nu are nimic de a face cu ea. Acest tip de creatură - care
aparține speciei creaturilor goale, descrisă astăzi de fiecare istorie naturală și
care, într-o anumită privință,formează un fel de fascinație pentru cercetătorul
științific-material - devine inteligibil spre interior atunci când îl putem înțelege
din principiile oculte ale astralității animalelor. Acesta este un astfel de exemplu
și puteți asculta calm unuia care vorbește într-o limbă diferită și spune că
cercetarea fizică contrazice afirmațiile antroposofiei. Pentru că puteți răspunde
că, dacă cineva vă permite cu răbdare timpul să arate acordul, armonia va fi cu
siguranță afișată, chiar și în cele mai complicate lucruri. Conceptul de "evoluție"
deținut de majoritatea oamenilor este unul foarte simplu. Evoluția nu a avut loc,
totuși, într-un mod atât de simplu.Pentru că puteți răspunde că, dacă cineva vă
permite cu răbdare timpul să arate acordul, armonia va fi cu siguranță afișată,
chiar și în cele mai complicate lucruri. Conceptul de "evoluție" deținut de
majoritatea oamenilor este unul foarte simplu. Evoluția nu a avut loc, totuși,
într-un mod atât de simplu.Pentru că puteți răspunde că, dacă cineva vă permite
cu răbdare timpul să arate acordul, armonia va fi cu siguranță afișată, chiar și în
cele mai complicate lucruri. Conceptul de "evoluție" deținut de majoritatea
oamenilor este unul foarte simplu. Evoluția nu a avut loc, totuși, într-un mod
atât de simplu.

26
 GA 107
În concluzie, aș dori să ridic un fel de problemă, care va reprezenta o
sarcină pentru noi să căutăm să rezolvăm din punct de vedere ocult. Am văzut
un important adevăr ocult demonstrat extern într-un animal relativ inferior. Să
trecem acum la o specie de animale ceva mai mare - pește - care ne poate da și
mai multe ghicitori. Voi pune în fața voastră doar câteva caracteristici.

Când observați peștii în acvariu, puteți fi din nou uimiți de minunata viață
a apei. Dar nu vă imaginați că orice înțelegere ocultă va deranja aceste reflecții.
Când vă aruncați o lumină acolo cu faptele cercetării oculte și vedeți ce încă
înotau alte ființe ascunse doar pentru a forma aceste creaturi așa cum sunt ele,
atunci înțelegerea nu va diminua minunea voastră, ci doar o crește. Permiteți-
mi, totuși, să iau un pește obișnuit - ne prezintă niște ghicitori destul de
puternice. Peștele mediu are, în primul rând, dungi remarcabile care rulează de-
a lungul laturilor, care apar și pe scări într-o altă formă. Se rulează de-a lungul
ambelor părți ca două linii de longitudine. Dacă ar fi să distrugeți aceste două
linii, peștele se va comporta ca și cum ar fi fost supărat. Pentru că,ar fi pierdut
puterea de a găsi diferențele de presiune în apă - în cazul în care apa oferă un
sprijin mai mare sau mai puțin; unde este mai subțire și mai densă; peștele nu ar
mai putea să se deplaseze în funcție de diferențele de presiune din apă. Apa
diferă în densitate în locuri diferite, astfel încât se exercită o presiune inegală.
Peștele se deplasează la suprafața apei diferit de jos și, prin aceste linii de
longitudine, percepe diferitele presiuni și toate mișcările produse de faptul că
apa se află în mișcare.Peștele se deplasează la suprafața apei diferit de jos și,
prin aceste linii de longitudine, percepe diferitele presiuni și toate mișcările
produse de faptul că apa se află în mișcare.Peștele se deplasează la suprafața
apei diferit de jos și, prin aceste linii de longitudine, percepe diferitele presiuni și
toate mișcările produse de faptul că apa se află în mișcare.

Dar acum, prin organele fine, pe care le descoperiți în fiecare carte de

istorie naturală, punctele separate ale acestor linii de longitudine sunt legate de
organul de auz destul de primitiv al peștilor. Modul în care peștele este conștient
de mișcări și de viața interioară a apei este la fel ca și modul în care noi, oamenii,
percepem presiunea aerului - numai că condițiile de presiune sunt resimțite mai
întâi în liniile longitudinii și sunt apoi transmise organului auditiv. Peștele aude
asta; totuși, lucrurile sunt încă mai complicate.

27
 GA 107
Peștele are o vezică de înot care îi permite în primul rând să facă uz de
presiunea apei și să se deplaseze doar în condiții de presiune precise. Presiunea
exercitată asupra vezicii urinare îi conferă arta înotării, dar pentru că mișcările
și vibrațiile diferite atinge vezica urinară și o afectează ca o membrană, aceasta
reacționează asupra organului auditiv și, cu ajutorul organului auditiv, peștele se
orientează în toate mișcările sale. Vezica de înot este deci un fel de membrană,
care este întinsă și care vine în vibrații pe care peștele le aude. În cazul în care
capul de pește se termină spre spate, există branhii, iar acestea permit peștelui
să folosească aerul apei pentru a respira.

Dacă urmăriți toate aceste lucruri în teoriile biologice obișnuite despre

evoluție, întotdeauna găsiți evoluția prezentată într-o oarecare măsură
primitivă. Se pare că capul peștilor evoluează într-o oarecare măsură și apoi
apare capul unui animal mai bine organizat; aripioarele evoluează mai departe,
apoi apar organele de mișcare ale animalelor superioare și așa mai departe. Dar
chestiunea nu este atât de simplă atunci când urmăm procesele cu observație
spirituală.

Căci, pentru ca o structură spirituală care sa încorporat să formeze peștele

să poată evolua mai mult, trebuie să se întâmple ceva mult mai complicat. O
mare parte a organelor trebuie transformată și întoarsă spre interior. Aceleași
forțe care funcționează în vezicul de înot al peștilor ascund în ele însele - într-o
substanță mamă, așa cum au fost - forțele pe care le are ființa umană în plămâni.
Dar nu se pierd. Piesele mici rămân în urmă - doar întoarse spre interior - tot
materialul dispare și apoi formează tamburul nostru pentru urechea umană.
Timpul de timpan, considerat spațial, se află la distanță de om; este, de fapt, o
porțiune a membranei și forțele care funcționează în interiorul ei au funcționat
în vezica de înot a peștilor. Și mai departe: branhiile sunt transformate în oasele
mici ale urechii, cel puțin în parte,astfel încât, în organul uman de auz, de
exemplu, ați transformat branhiile. Acum vedeți că este oarecum ca și cum
vezica de înot a peștelui a fost transformată peste branhii. În ființele umane,
prin urmare, aveți timpanul în afară, organele auditive din interior. Și ceea ce
este destul de exterior în pește - liniile remarcabile de longitudine "prin care se
orientează peștele însuși" formează în ființele umane cele trei canale
semicirculare prin care ne păstrăm echilibrul. Dacă ați distrus aceste trei canale

28
 GA 107
semicirculare, am deveni giddy și nu ne-ar mai putea menține echilibrul.Și ceea
ce este destul de exterior în pește - liniile remarcabile de longitudine "prin care
se orientează peștele însuși" formează în ființele umane cele trei canale
semicirculare prin care ne păstrăm echilibrul. Dacă ați distrus aceste trei canale
semicirculare, am deveni giddy și nu ne-ar mai putea menține echilibrul.Și ceea
ce este destul de exterior în pește - liniile remarcabile de longitudine "prin care
se orientează peștele însuși" formează în ființele umane cele trei canale
semicirculare prin care ne păstrăm echilibrul. Dacă ați distrus aceste trei canale
semicirculare, am deveni giddy și nu ne-ar mai putea menține echilibrul.

Deci, nu aveți doar un simplu proces din istoria naturală, ci o lucrare

astrală minunată, unde lucrurile sunt într-adevăr întoarse întotdeauna în afară.
Imaginați-vă că ați avut o mănușă pe această mână cu modele care erau elastice.
Dacă îl inversați acum, întoarce-l afară, ar deveni o imagine destul de mică. La
fel, organele care erau afară devin mici și mici, iar organele care se află în
interior vor forma o suprafață largă. Înțelegem evoluția numai atunci când știm
că în modul cel mai misterios o astfel de inversare are loc în astral și cum, astfel,
are loc progresul spiritual.

Prelegerea III

Legea planului astral: Renunțarea

Legea planului devachan: sacrificiu

Berlin
26 octombrie 1908

Conferința de astăzi este să ne ocupăm de condițiile pe care trebuie să le

îndeplinim dacă vrem să dezvoltăm forțele și facultățile care dorm în noi și să
ajungem la o experiență și o observare a lumilor superioare. În articolele din
Jurnalul "Lucifer-Gnoza" Cum se ajunge la cunoașterea lumilor superioare?
[Acum, în formă de carte], aveți o imagine a multora pe care o ființă umană
trebuie să o îndeplinească atunci când călătorește pe calea cunoașterii, atunci
când dorește să apese în lumile superioare.

29
 GA 107
Vă amintiți indicațiile care au fost date în interpretarea povestirii lui
Goethe . Suntem preocupați de faptul că ființele umane au forțe sufletești de
diferite feluri și că de la dezvoltarea lor - adică de a gândi ca atare, de a simți ca
atare și de a vrea ca atare - depinde ascensiunea noastră pe de o parte și pe de
altă parte, nevoia noastră de a le aduce în proporție corectă prin intermediul
unor exerciții. Dorința, sentimentul și gândirea trebuie întotdeauna să fie aduse
la dezvoltare exact în măsura potrivită în cunoașterea diferitelor scopuri ale
vieții spirituale. Pentru un scop clar, doritor, de exemplu, trebuie să renunțe, în
timp ce sentimentul trebuie să vină mai puternic în prim plan; pentru un alt
scop, gândirea trebuie să se retragă și, din nou, pentru un alt scop, sentiment.
Toate forțele sufletești trebuie să fie perfecționate prin exerciții oculte în
proporția potrivită. Ascensiunea în lumile superioare este legată de dezvoltarea
gândirii, sentimentului și dorinței.

Mai presus de toate, este vorba de rafinare și purificare a gândirii. Acest

lucru este necesar pentru ca gândirea să nu mai depindă de percepțiile sensului
extern care pot fi obținute pe planul fizic. Cu toate acestea, nu numai gândirea,
dar și senzația și voința pot deveni forțe ale cunoașterii. În viața obișnuită, ei
merg pe căi personale; simpatia și antipatia își iau calea în acord cu
personalitatea individuală, totuși ele pot deveni forțe ale cunoașterii. Acest lucru
poate părea de necrezut pentru știința modernă! Se poate crede mai ușor de
gândit, mai ales de gândirea descriptivă îndreptată spre observarea simțurilor,
dar cum pot recunoaște că acel sentiment poate deveni o sursă de cunoaștere
când ei văd cum o simte o persoană și un altul simte același lucru lucruri?

Cum poate fi recunoscut că ceva atât de vacillant, atât de dependent de

personalitate precum simpatia și antipatia, poate deveni o autoritate a
cunoașterii și poate fi până acum disciplinat încât să poată înțelege natura cea
mai interioară a unui lucru? Acest gând poate fi ușor de înțeles, dar atunci când
ne confruntăm cu ceva și ne trezește un sentiment, acest sentiment poate fi de o
asemenea natură încât nu vorbește simpatia sau antipatia personală, însă acel
sentiment poate deveni un mijloc de exprimare pentru cea mai intimă ființă a
lucrurilor - ceea ce pare greu credibil! Și mai mult, că forța voinței și dorinței
poate deveni, de asemenea, mijloace de exprimare pentru natura interioară -
care, mai presus de toate, pare pur și simplu frivolă.

30
 GA 107
Totuși, în același mod în care gândirea poate fi purificată și devenită
obiectivă și, prin urmare, un mijloc de a exprima fapte atât în lumea simțurilor,
cât și în lumile superioare, tot așa și senzația și dorința devin obiective. Cu toate
acestea, nu trebuie să existe nicio neînțelegere. Sentimentul, așa cum există în
viața obișnuită a omului modern - în conținutul său direct al sentimentului, nu
devine un mijloc de exprimare a unei lumi superioare. Acest tip de sentiment
este personal. Obiectul exercițiilor oculte primite de către student este să-l
antreneze pe sentiment, să-l modifice și să-l transforme, astfel încât să devină
diferit de ceea ce a fost când era încă personal. Totuși, când a fost atinsă o
anumită etapă pe calea ocultă prin dezvoltarea sentimentului, nu trebuie să
credem că se poate spune cu bună știință: am o ființă înaintea mea,și simt ceva
din această ființă - nu că ceea ce există în sentiment este un adevăr, o
cunoaștere.

Procesul care transformă sentimentul prin exerciții oculte este mult mai
intim și mai interior. Cel care a schimbat sentimentele prin exerciții vine la
Imaginativ cunoaștere, astfel încât un conținut spiritual să se dezvăluie în
simboluri. Faptele sau ființele lumii astrale se exprimă prin simboluri.
Sentimentul devine ceva diferit; devine Imaginație și se luminează imagini
astrale care exprimă ceea ce are loc în spațiul astral. Nu se vede când se vede un
trandafir, de exemplu, în lumea fizică, cu culoarea sa; cineva vede în imagini
simbolice și, de fapt, tot ceea ce este adus în fața noastră în știința ocultă pare în
imagini. Crucea neagră cu coroana trandafirilor și toate aceste simboluri trebuie
să aducă la expunere un fapt clar și corespund la fel de mult cu faptele astrale ca
ceea ce vedem în lumea fizică, corespunde faptelor fizice. Unul dezvoltă astfel
sentimentul, dar știe în Imaginație. Și este la fel cu voința.

Când cineva a ajuns la scena la care se poate ajunge într-o oarecare măsură
prin antrenamentul ocult, atunci dacă o ființă se confruntă cu una, nu se spune:
"Se trezește în mine o putere de dorință", dar începe să perceapă natura
sunetului în Devachan.

Sentimentul este dezvoltat în noi și viziunea astrală în imaginație este

rezultatul. Voința este dezvoltată în noi, iar rezultatul este experiența a ceea ce se
întâmplă în muzica spirituală devachanică, sfera-armonie de la care ne conduce

31
 GA 107
natura cea mai intimă. Așa cum se perfecționează gândirea și ajunge la gândirea
obiectivă , care este primul pas, tot așa se dezvoltă sentimentul și o nouă lume va
apărea în stadiul Imaginației. În același mod, un tren vrea și rezultă în Inspirație
cunoașterea lui Devachan inferior, până când în profunzime în Intuiție se
deschide în fața noastră lumea Devachanului superior.

Prin urmare, putem spune că, pe măsură ce ne ridicăm la următoarea

etapă a existenței, suntem prezentați cu imagini, dar cu imagini pe care nu le
putem folosi când ne folosim gândurile. Nu ne întrebăm: "Cum corespund aceste
imagini realității?" Lucrurile sunt îmbrăcate în imagini de formă și culoare și
prin Imaginație trebuie să ne descurcăm cu desăvârșire ființele care ne arată în
simboluri. În Inspirație, lucrurile ne vorbesc. Nu trebuie să ne întrebăm și să nu
încercăm să găsim o soluție în idei care ar fi o purtare a teoriei cunoașterii din
planul fizic. Mai degrabă, ființa interioară a lucrurilor în sine ne vorbește. Când
o ființă umană ne confruntă, exprimându-și caracterul cel mai apropiat de noi,
este diferit de atunci când stăm în fața unei pietre. Trebuie să "dezbrăcăm"
piatra și să ne gândim la ea.

Cu oamenii, este diferit; noi experimentăm existența lor în ceea ce ne spun.

Așa este în Inspirație. Acolo, în Inspirație, nu este o gândire discursivă abstractă,
dar cineva ascultă ceea ce spun lucrurile; ei înșiși își exprimă existența! Nu ar
avea nici un sens ca cineva să spună: "Când cineva moare și eu îl întâlnesc din
nou în Devachan, trebuie să știu cu cine mă întâlnesc?" Ființele devachanice
trebuie să pară diferite și nu pot fi comparate cu ceea ce se află pe planul fizic. În
Devachan, ființa însăși spune ceea ce este, ca și când ființele umane ar trebui să
ne spună nu numai numele lor, ci și să ne lase să treacă continuu natura noastră.
Acest lucru ne revine prin muzica sferică, iar nerecunoașterea nu este posibilă.

Acum aceasta este o anumită ocazie pentru a răspunde la o întrebare.

Neînțelegerile pot apărea foarte ușor prin diferitele prezentări teosofice și se
poate crede cu ușurință că lumea fizică, astrală și devachanică se deosebește una
de cealaltă în spațiu. Știm, de fapt, că acolo unde este lumea fizică, există și
astralul și devachanismul - sunt unul în celălalt. Acum, întrebarea ar putea fi
întrebată: "Ei bine, dacă totul este unul în celălalt, nu le pot distinge ca în spațiul
fizic, unde totul este unul lângă celălalt! Dacă "cealaltă parte" este în "această

32
 GA 107
parte", cum pot să disting lumea astrală și lumea devacanică unul de celălalt?
"Unul îi deosebește prin faptul că, atunci când cineva se ridică de la imaginile și
culorile astrale la lumea devacanică, culorile resund.Ceea ce înainte a fost
luminoasă din punct de vedere spiritual devine, de acum înainte, spiritul
răsunătoare. În experiența lumilor superioare există și diferențe, astfel încât,
atunci când ne ridicăm la aceste lumi, putem recunoaște întotdeauna prin
experiențe concrete dacă suntem în această lume sau în această lume.

Astăzi vom caracteriza diferențele dintre experiența lumii astrale și lumea

lui Devachan. Nu numai că lumea astrală este cunoscută prin imaginație și prin
devacanism prin inspirație, dar știm și prin alte diferențe în ce lume suntem. O
parte a lumii astrale este timpul în care o ființă umană să trăim direct după
moarte, care în literatura antroposofică numim perioada Kamaloca. Ce
înseamnă să fii în Kamaloca? Am încercat adesea să arătăm acest lucru prin
descriere. Am dat adesea exemplul caracteristic al epicurului, care pironeste
pentru bucuria pe care numai sentimentul de gust le poate da. Cu moartea,
corpul fizic este îndepărtat și lăsat în urmă, și așa și corpul eteric într-o mare
măsură,dar corpul astral este încă prezent cu calitățile și forțele sale. Acestea nu
se schimbă imediat după moarte, ci doar treptat. Dacă cineva și-a dorit
mâncăruri delicioase, această dorință rămâne, acest lucru pentru a vă bucura,
dar după moarte, sufletul nu dispune de instrumentul fizic cu care să-l satisfacă.
Corpul fizic cu organele sale nu mai este acolo, iar sufletul trebuie să facă fără
bucurie; se topește pentru ceva ce trebuie să meargă fără. Acest lucru este valabil
pentru toate experientele Kamaloca care constau, într-adevăr, într-o stare în
corpul astral când sufletul încă mai dorește satisfacția ce poate fi îndeplinită
numai prin corpul fizic. Și pentru că sufletul nu mai are acest lucru, trebuie să se
elibereze de lupta pentru aceste plăceri; este astfel perioada în care devine
"dezacordat".Cel care a murit este eliberat de ea numai atunci când această
dorință a fost ruptă din corpul astral.

În timpul întregii perioade Kamaloca, ceva trăiește în corpul astral care

poate fi numit "privare" - privare în cele mai variate forme, nuanțe și diferențe;
acesta este conținutul lui Kamaloca. Așa cum poate fi diferențiată lumina în
tonuri roșii, galbene, verzi și albastre, privarea poate fi diferențiată în cele mai
variate calități, iar caracterul privării este semnul celui care este în Kamaloca. Cu

33
 GA 107
toate acestea, planul astral nu este singurul Kamaloca, dar este mult mai
cuprinzător. Cu toate acestea, o ființă umană care a trăit numai în lumea fizică și
a experimentat numai conținutul său nu ar putea niciodată să experimenteze
celelalte părți ale lumii astrale - fie după moarte, fie prin alte mijloace - dacă
sufletul nu sa pregătit. Se poate experimenta lumea astrală în alt mod decât prin
lipsire!Cel care vine în lumile superioare și știe: "Sunt lipsit de acest lucru sau nu
și nu există nici o perspectivă de ao susține", experimentează conștiința lumii
astrale. Chiar dacă o astfel de persoană ar fi putut prin intermediul mijloacelor
oculte să pătrundă în planul astral din corp, el sau ea ar fi trebuit întotdeauna să
sufere o privare acolo.

Acum, cum putem să ne dezvoltăm și să ne perfecționăm faptul că cineva

învață să cunoască nu numai partea exprimată în privare, faza de a simți o lipsă,
ci că a experimentat lumea astrală în cel mai bun sens - partea care este într-
adevăr adusă la cunoștință în bine, în cel mai bun sens? Un suflet omenesc poate
veni în cealaltă parte a lumii astrale prin dezvoltarea aceluia care este
contrapartida privării! Prin urmare, metodele care trezesc forțele unei ființe
umane care se opune privării vor fi cele care vor aduce sufletul în cealaltă parte a
lumii astrale. Acestea sunt forțele de renunțare. Așa cum privarea poate fi
concepută în nuanțe multiple, poate și renunțarea. Cu cea mai mică renunțare
pe care o luăm asupra noastră,facem un pas înainte în sensul că evoluăm spre
partea bună a lumii astrale pe calea sacrificiului.

Când cineva renunță la cel mai nesemnificativ lucru, este o incultare a ceva
care contribuie în mod esențial la experiența unei părți bune a lumii astrale. De
aceea, în tradițiile oculte, atât de multă pondere este acordată testului efectuat
de către elev pentru a se nega acest lucru sau asta, exercitarea renunțării. Prin
aceasta, elevul câștigă intrarea în partea bună a lumii astrale.

Ce se întâmplă în acest fel? Să ne amintim mai întâi experiențele din

Kamaloca. Să ne gândim că cineva părăsește corpul fizic, fie prin moarte, fie prin
alt mod; atunci instrumentele fizice ale corpului lipsesc acelei persoane, care
astfel nu are puterea să satisfacă dorința. Deprivarea este simțită, iar aceasta
apare ca o imagine imaginativă în lumea astrală. De exemplu, apare un pentagon
roșu sau un cerc roșu. Aceasta nu este altceva decât imaginea a ceea ce apare în

34
 GA 107
câmpul vizual al sufletului și corespunde privării, la fel cum în lumea fizică un
obiect corespunde cu ceea ce trăiește în suflet ca pe un concept al acestuia. Dacă
cineva are dorințe foarte scăzute, atunci fiarele teribile se confruntă cu acea
persoană când ies din corp. Aceste fiare îngrozitoare sunt simbolurile pentru
dorințele foarte dezavantajate.Dacă totuși cineva a învățat renunțarea, atunci în
momentul în care, prin moarte sau inițiere, unul este în afara corpului, cercul
roșu se transformă în nimic, pentru că unul pătrunde în roșu cu sentimentul de
renunțare și apare un cerc verde. În același fel, prin forțele de renunțare, fiara va
dispărea și va apărea o imagine nobilă a lumii astrale.

Deci ceea ce este dat unui obiectiv - cercul roșu sau animalul oribil -
trebuie să se transforme în opusul său prin forțele dezvoltate de renunțare și
demisie. Renunțarea evocă din adâncimi necunoscute adevăratele forme ale
lumii astrale. Nimeni nu trebuie să creadă, prin urmare, că dacă el sau ea vrea în
adevăratul sens să se ridice în lumea astrală, cooperarea forțelor sufletești nu
este necesară. Fără aceasta, s-ar ajunge la o singură parte a acelei lumi.
Renunțarea este esențială - chiar și toată imaginația. Unul care renunță la
pretenții și renunțe - aceasta este ceea ce concretizează adevărata formă a lumii
astrale.

În Devachan, cineva are inspirație. Și aici, de asemenea, există o diferență

interioară pentru părțile lui Devachan, pe care sufletul nu le poate experimenta
pasiv când le-a experimentat după moarte. Printr-o anumită relație universală,
atât de mult rău nu a fost încă făcută în Devachan; lumea astrală are Kamaloca
înfricoșătoare în ea, dar Devachan nu a făcut-o încă. Aceasta se va întâmpla mai
întâi în condițiile lui Jupiter și Venus, când prin folosirea magiei negre și a celor
asemănătoare va fi declanșată o decadență. Apoi, în Devachan, un element se va
dezvolta similar cu ceea ce există astăzi în lumea astrală. Aici, în Devachan, în
actualul ciclu de evoluție, situația este oarecum diferită. Ceea ce apare mai întâi
înainte ca o ființă umană să urce pe calea cunoașterii de la lumea astrală la
Devachan,sau când o ființă umană simplă este condusă acolo după moarte - ce
face o astfel de experiență în Devachan? Bliss este experimentat! Ceea ce se
schimbă de la nuanțe de culori la tonuri - este, în orice situație, fericire. În
stadiul actual al evoluției, toate în Devachan sunt o aducere, producție și, în ceea
ce privește cunoașterea, o audiere spirituală. Și toate producția este fericire;

35
 GA 107
blissfulness este tot-auzirea sferei-armonie! Ființa umană din Devachan va
experimenta extazul pur - nu numai fericirea.blissfulness este tot-auzirea sferei-
armonie! Ființa umană din Devachan va experimenta extazul pur - nu numai
fericirea.blissfulness este tot-auzirea sferei-armonie! Ființa umană din
Devachan va experimenta extazul pur - nu numai fericirea.

Când o ființă umană este condusă în sus prin metodele cunoașterii

spirituale, prin conducătorii evoluției umane, Maeștrii înțelepciunii și armoniei
sentimentelor, sau în cazul omului obișnuit după moarte, o astfel de persoană va
trăi întotdeauna fericirea Acolo. Aceasta este ceea ce inițiatul trebuie să
experimenteze atunci când a ajuns atât de departe pe calea cunoașterii. Dar se
află în evoluția viitoare a lumii, încât ea nu poate rămâne la simplul fericire.
Aceasta ar însemna o întărire a egoismului cel mai rafinat; individualitatea
umană ar lua întotdeauna în sine căldura fericirii, dar lumea nu ar progresa. În
acest fel, vor fi dezvoltate ființe care se vor împietri în sufletele lor. Pentru
bunăstarea și progresul lumii, prin urmare, trebuie să fie posibil ca cineva care,
prin exerciții, intră în Devachan,nu numai să experimenteze toate nuanțele de
fericire în sfera-muzică, ci trebuie să dezvolte în sine și sentimentul opusului
fericirii. Așa cum renunțarea este contrapartida privării, la fel este și sentimentul
sacrificiu legat de fericire: sacrificiu care este gata să toarne ceea ce este primit
ca fericire - să-i lase să curgă în lume.

Aceste spirite divine, pe care noi le numim Tronuri, au avut sentimentul de

sacrificiu de sine atunci când au început să joace rolul lor în Creație. Când au
vărsat pe Saturn substanța lor, ei s-au sacrificat pentru omenirea nou-născută.
Ceea ce avem astăzi ca substanță este același cu cel pe care l-au făcut pe Saturn.
Și în același fel, Spiritele înțelepciunii s-au sacrificat pe vechiul Soare. Aceste
duhuri divine s-au înălțat în lumile superioare; ei au luat în experiențele fericirii
nu numai pasiv, ci trecând prin Devachan au învățat să se sacrifice. Ei nu au
devenit mai săraci prin darul, ci mai bogați. Numai o ființă care trăiește în
întregime în materialitate, crede că se pierde prin sacrificiu; nu, o dezvoltare mai
înaltă și mai bogată este legată de sacrificiu în serviciul evoluției universale.

Așa că vedem că omul se ridică la Imaginație și Inspirație și intră în acea

sferă în care întreaga ființă este pătrunsă de nuanțe mereu noi de fericire, unde

36
 GA 107
sufletul trăiește totul în jurul său, astfel încât totul nu numai că se referă la suflet
, dar că în jurul sufletului devine o absorbție a tonurilor spirituale ale fericirii.

Ascensiunea către puterile superioare ale cunoașterii se realizează prin

transformarea întregii vieți a sentimentelor. Formarea ocultă are acest scop
unic: că, prin regulile și metodele care ne-au fost date de Maeștrii de
Înțelepciune și de Armonia Sentimentelor și care au fost dovedite și testate de
mii de ani, sentimentul și voința ființei umane astfel transformat ca el sau ea
poate fi condusă până la cunoștințe și experiență superioare. Când elevii
dezvoltă și transformă treptat conținutul sentimentului și voinței lor prin
metode oculte, ele ajung la aceste facultăți superioare.

Nu ar trebui să fie o problemă de indiferență față de cineva care se află în

Mișcarea Științei Spirituale, indiferent dacă el sau ea a aparținut timp de trei sau
șase sau șapte ani. Aceasta are o semnificație clară. Sentimentul unei experiențe
împărtășite a acestei creșteri interioare prin legea sa internă trebuie să devină
reală pentru student. Trebuie să ne îndreptăm atenția spre aceasta; altfel,
efectele ei ne trec prin.

37
 GA 107

We have come together for the study of anthroposophical truths for many
winters, and for a little group of you, it is now quite a good number of winter
seasons that have found us united for such studies. For reasons which we will
perhaps discuss in our next General Meeting, we may look back just at this time
at our common anthroposophical life of the past. There are still among you a few
who, in a certain respect, form a kind of nucleus for this gathering together here.
They have brought over from earlier times their fundamental spiritual
conviction, have united with us six or seven years ago, and have formed the
nucleus around which those others who were seeking have gradually, so to
speak, crystallized. We may say that in the course of these years, not only the
increased number of these meetings may tell us something, but that in another
direction, and with the help of those spiritual Powers, who are always present
when the work of spiritual science is carried out in the right sense, we have
succeeded in following a certain inner system in our work.

Remember how six or seven years ago, we began as a small circle and how
quite slowly and gradually, as well as in inner contents, we have created the
ground on which we stand today. We began, with the aid of the simplest basic
concepts of spiritual science, to seek first to create a fundamental feeling, and we
have gradually reached the point that last winter — at least in our Group-
meetings — we could speak of things of the various regions of the higher worlds
as one speaks of events and experiences of the ordinary physical world. We have
been able to learn about the various spiritual beings and those worlds, which
are, in fact, supersensible in regard to our sense-world. And not only could we
introduce an inner system into our Group-work, but we could also hold two
Courses last winter and enable those who had gradually joined the nucleus to
find the definite link with our studies.

It has already been said here, and often emphasized, that we have now
come to the point of speaking about the higher worlds as about something — one
might say — self-evident, and those who have joined inwardly in our Group
meetings have in this way reached a certain anthroposophical maturity. This
maturity does not lie in theories or in some conceptual grasp, but in an inner
38
 GA 107
attitude of mind, which one acquires in the course of time. One who has really
absorbed inwardly for a length of time what spiritual science has to give, will feel
that he can listen to things as actual facts, as self-evident facts that would have
affected him earlier quite differently.

And so in this introductory lecture today, we will begin straight-away and

without hesitation to speak on a certain chapter of the higher worlds that will
lead us to a deeper understanding of man's character and personality. For after
all, what purpose is served by all our studies of the higher worlds? We talk about
the astral world, about the devachanic world. In what sense do we members of
the physical world talk about them in the first place? We talk of these higher
worlds not at all with the consciousness that they are quite foreign to us and
stand in no kind of connection with the physical world. Rather are we conscious
that the higher worlds, as we call them, lie all around us, that we live in them,
that they project into our physical world, and that in these higher worlds lie the
causes and grounds for facts that take place before our physical eyes and senses.
And so we learn to know this life around us with its human beings and nature-
events, only when we look at what is invisible but reveals itself in the visible; that
is, when we look at what belongs to other worlds in order to be able to form a
judgment as to where it plays into our physical world. Normal and abnormal
phenomena of ordinary physical life first become clear to us when we learn to
know the spiritual life lying behind it — the spiritual life that is far richer and
more extensive than the physical life, which forms only a small section of it. The
human being stands, and must stand for all our studies, is the central point.
Understanding human nature means, really, to understand a great part of the
world. But human nature is difficult to understand, and we shall gain a small
piece of this understanding of the human being, if we speak today of a few facts,
only a few facts of the astral world. The contents of the human soul are very
manifold. We will learn about a part of this soul-content today. To begin with,
we will set before us certain characteristics of the soul.

We live in our soul-life in the most manifold feelings, perceptions, ideas,

concepts, and impulses of will. These all take their course in our soul-life from
morning to evening. If we observe man superficially, this soul-life appears to us
to be something self-contained, enclosed in itself, and this view is justifiable.

39
 GA 107
Observe how your life flows along with the first thoughts formed in the morning,
the first feelings moving through you, the first will-impulses arising. Observe
how feeling is linked to feeling, will-impulse to will-impulse, until the evening
when the consciousness sinks in sleep. That all looks like a progressing stream.
Observed in a deeper sense, however, it is by no means just a progressing
stream, for through our thoughts, feelings and perceptions, we stand in a
continual relation — to most people quite unconsciously — to higher worlds.
Today let us consider this relation as regards the astral world.

When we have some kind of feeling, when joy or terror flashes through our
soul, that, to begin with, is an event in our soul-life, but it is not merely that. If
someone can test that clairvoyantly, it will be seen that something goes out of
the soul like a current, like a shining current, which goes into the astral world. It
does not go in casually, however, and without direction, but it takes its way to a
being of the astral world. Let us suppose a thought arises in our soul; let us say
we ponder on the nature of a table. Inasmuch as the thought shimmers through
our soul, the clairvoyant can observe how a current proceeds from this thought
to a being of the astral world. And so it is for every thought, every concept, every
feeling. From the whole stream that flows away before the soul, currents
continually go towards the most diverse beings of the astral world. It would be
quite an erroneous idea if you thought that all these currents went to one single
being of the astral world. That is not the case. From all these different thoughts,
feelings and sensations proceed the most diverse currents, and they go to the
most diverse beings of the astral world. That is the peculiarity of this fact: as
individuals, we stand in connection, not with one such being, but we spin the
most diverse threads towards the most diverse beings of the astral world. The
astral world is peopled by a great number of beings just as the physical world,
and they stand in connection with us. If, however, we want to realize the whole
complexity, we must take something else into consideration.

Let us suppose that two individuals see a flash of lightning and have a
quite similar sensation. Then a current goes out from each, and now both
currents go to one and the same being of the astral world. We can say, therefore,
that there is a being, an inhabitant of the astral world, with whom both beings of
the physical world put themselves in connection. And it can happen that not

40
 GA 107
only one person, but 50, 100, 1000 human beings, having a similar sensation,
send out currents to one single being of the astral world. In so far as these 1000
beings people agree on one point, they stand in connection with the same being
of the astral world. But think what other and differing sensations, feelings,
thoughts are possessed by the individuals who, in the one case, have the same
sensation! Through these, they stand in connection with other beings of the
astral world, and in this way the most diverse connecting threads pass from the
astral world into the physical world.

Now, it is possible to distinguish certain classes of beings in the astral world,

and it will be easier to form an idea of these classes if we take an example.
Imagine a large number of people of the European world, and let us take from
the soul-contents of these people the concept of justice. These people may
otherwise have the most varied experiences and thereby stand in connection in
the most complex way with the most differing beings of the astral world. But
since these people think similarly about the idea of justice, have acquired this
idea in the same way, they therefore all stand in connection with the same being
of the astral world. We can look on this being exactly like a center, a middle
point, from which rays go out to all the people concerned. As often as they bring
to mind the concept of justice, they stand in connection with this one being. Just
as human beings have flesh and blood and are composed of them, so does this
being consist of the concept of justice: it lives in it. In the same way there is an
astral being for the concept of courage, of goodwill, of bravery, of revenge, etc.
Thus beings exist in the astral world for our human qualities, the contents of our
souls. And in this way a sort of astral net is spread out over a considerable
number of persons. All of us who have the same idea of justice, for example, are
embedded in a body of an astral being, whom we can actually call the “Justice-
being”. If we have a concept of courage, valor, we stand in connection with
another being. Thus in everyone, there is a kind of conglomeration, for we can
regard everyone as receiving currents from astral beings on all sides. We are all a
confluence of currents that come out of the astral world.

Now we shall be able to show more particularly how human beings, who
are individually in this way a confluence of these currents, concentrate them in
themselves round their ego-centers. For that is the most important thing for our

41
 GA 107
soul-life; we must collect all these currents round a center that lies in our self-
consciousness. This self-consciousness is so important, because the self must act
as a controller in our individual inner being, collecting the different currents
flowing into us from all sides and uniting them in itself. For the moment the self-
consciousness would slacken and give up, it could come about that a person
would cease to feel its self to be a unity, and that all the different concepts of
courage, valor, etc, would fall apart. People would then no longer be conscious of
the self as a unity; they would feel as if they were distributed in all the different
currents. There is a possibility — and there it shows us how we can penetrate
into the understanding of the spiritual world through knowledge of the true, the
right — there is a possibility that we can lose the directing control over what
streams into us. As an individual person, you have a certain life behind you, have
experienced many things, have had a number of ideals from youth on that have
gradually evolved. Each ideal can differ from the others, you have had the ideal
of courage, valor, etc. In this way you have come into the currents of most
diverse astral beings. One can also come in another way into such a varied
succession of astral beings.

Let us suppose that in the course of life an individual man has had a
number of friendships Under the influence of these friendships, quite definite
feelings and sensations have developed, especially in youth. In this way, currents
passed to a definite being of the astral world. Then the man formed a new
friendship, and he was then united with another being of the astral world, and so
on for the whole of life. Now let us suppose that through a sickness of the soul, it
came about that the ego lost control over the different currents; it could no
longer group them. Then the man would reach the state of no longer feeling
himself as ego, as enclosed entity, a self-conscious unity. If he should lose his
ego through a process of soul-sickness, he would then perceive these currents as
if he were not aware of himself, but of the separate currents, as if he flowed into
them. You will be able to understand an especially tragic case if we consider it
from this point of view, from the aspect of the astral world — Friedrich Nietsche.

Many of you will certainly know how Friedrich Nietsche became insane in
the winter of 1888/89. It is interesting to read in his last letters how he became
divided, split up in different currents in the moment when he lost his ego. He

42
 GA 107
writes to this or that friend — or to himself: “There lives a person in Turin who
was once a professor of philosophy in Basle, but he is not egotistic enough to
have remained one.” (Thus he had lost his ego and clothed the fact in such
words). “And the god Dionysos strides to the River Po and looks down at all his
ideals and friendships, which are wandering below him.” He appears to himself
now as King Humbert, now as someone else, now even as one of the criminals
about whom he had read at that time, during the last days of his life. There were
two notorious cases of murder just then, and in the moments of his illness he
identified himself with these women-murderers. For he did not experience his
ego but, rather, a current that went into the astral world. Thus in abnormal
cases, what is otherwise held together through the center of self-consciousness
rises to the surface. It will become more and more necessary for people to know
what is at the base of the soul. For we would be infinitely poor beings if we were
not able to form many such currents into the astral world, and we would also be
very limited beings if we were not able gradually to become master over all these
currents through the deepening of our spiritual life. We must realize that we are
not confined within our skin, but project everywhere into other worlds and that
other beings project into our world. A whole web of beings is spun out over the
astral world. Now we will observe a little more closely the beings standing in
connection with us in this way. They are beings, who by way of comparison,
present themselves to us somewhat like this:

The astral world surrounds us. Let us think that here is such a being — one, if
you like, that has to do with the concept and feeling of courage. It stretches its
tentacles towards all sides and they go into human souls; and inasmuch as men
develop courage, the connection is established. Other men are different. All
those, for instance, who develop a definite form of anxiety or a feeling of love are
connected with another being of the astral world. If we make a study of these
beings, we come to what we can call the constitution, the social life in the astral
world. People, as they live here on the physical plane, are not merely individuals.
Here, too, we are all connected in a hundred, a thousand different ways. We are
connected by the law, in friendships, and so on. Our connections on the physical
plane are regulated by our ideas, concepts, representations, etc. In a certain way,
the social connections of those beings on the astral plane, of whom we have been
speaking, must also be regulated.
43
 GA 107
Now then, do these beings live with one another? They have no such dense
physical bodies of flesh and blood as we humans have; they have astral bodies,
are at most of etheric substance. They stretch out their feelers into our world;
but how do they live together? If these beings were not to work together, our
human life, too, would be quite different. In fact, our physical world is only the
external expression of what takes place on the astral plane. Now, do these beings
arrange things among themselves? One could easily be tempted to think that the
social life on the astral plane is similar to the life on the physical plane. But the
joint life on the astral plane differs essentially from a working together on the
physical plane. People who group the different planes above one another and
characterize the higher worlds as if things were just the same there as here in the
physical world, do not give a right description of the higher worlds. There is an
immense difference between the physical world and the higher worlds, and this
difference increases the higher up we come. Above all, a definite
peculiarity exists in the astral world, which is not to be found at all
on the physical plane. That is the penetrability of the substance of
the astral plane. It is impossible here to place yourself on the spot
where someone else is already standing; impenetrability is a law of
the physical world. In the astral world it is not; there, the law is
penetrability. And it is absolutely possible — it is even the rule — for
beings to penetrate each other, and where already one being is,
another presses in. Two, four, hundreds of beings can be on one and
the same spot in the astral world. But that results in something else,
namely, that the logic of common life on the astral plane is quite
different. You will best understand how the logic of the astral plane
is quite different from the logic of the physical plane — though not,
perhaps, the logic of the act, of the common life — if you take the
following example.

Suppose that a town had decided to build a church on a definite

site. Then, of course, the wise council of the town must first consider
how the church is to be built, what arrangements must be made,
and so on. Now let us suppose that two parties arise in the town.
The one party wants to build a church on this site in a definite style
and with a certain architect, etc. The other party wishes to build a
44
 GA 107
different church with a different architect. On the physical plane,
the two parties will not be able to carry out their intention. Before
anything at all is begun, it will be necessary for one of the parties to
be victorious and gain the upper hand, and that the style of the
church is decided on. You know, of course, that actually far the
greater part of mankind's social life is passed in such consultations
and mutual arguments before something is carried out, before
people come to an agreement about what is to be done. Nothing
indeed would be done unless in most cases one or other party gains
the upper hand and remains in the majority. But the party in the
minority will not straightaway say: “We have been wrong,” but
will go on believing they have been right. In the physical world it is
a matter of discussing the proposals, which must be decided purely
within the physical world, because it is impossible for two plans to
be carried out on one and the same spot.

In the astral world, it is quite different. It is perfectly possible

there to build — let us say — two churches on one and the same spot.
Such actually happens continually in the astral world, and it is the
only right thing there. One does not argue as in the physical world.
One does not hold meetings and try to get a majority for this or
that. In fact, it is not at all necessary there. When a city council
holds a meeting here and 40 out of 45 people are of one opinion and
the others of another, then the two parties may inwardly want to
murder each other on account of their different opinions. That is
not so bad, however, because externally the things are at once dealt
with. Neither party tries without consideration of the other party to
build their church immediately, because on the physical plane
thought can remain a possession of the soul, it can remain in the
soul.

On the astral plane, that is not so; it is like this: When the
thought has been formed, it also stands in a certain respect already
there. So that if such an astral being as the one I have just spoken
about has a thought, it immediately stretches out the corresponding

45
 GA 107
“feelers” that have the form of this thought, and another being
stretches out from itself the substance. Both now mutually
interpenetrate each other and are in the same space as a newly-
formed being. In this way, there is a continual interpenetration of
the most varying opinions, thoughts, and feelings. In the astral
world, the most completely opposite ideas can interpenetrate each
other. It must be said that when things are discussed in the physical
world, contradiction prevails, but in the astral world what prevails
at once is conflict. For, as a being of the astral world, one cannot
keep back one's thoughts to oneself, they become deeds
immediately; the objects are there at once. Now, to be sure,
churches such as we have on the physical plane are not built there,
but let us suppose that a being of the astral plane wanted to realize
something and another being wanted to cross it. Discussion is not
possible there, but the principle holds good that a thing must be
preserved! So when the two "feelers" are really in the same space,
they begin to fight each other; and the idea that is the more fruitful,
which is therefore right (i.e., the one that can endure), will
annihilate the other and vindicate itself. So that there we have a
continual conflict of the most varying opinions, thoughts, feelings.
On the astral plane each opinion must become deed. There, one does
not oneself fight; one lets the opinions fight, and the one that is the
most fruitful routs the other from the field. The astral world is, so to
say, the much more dangerous, and a great deal of what is said
about its danger is connected with what has just been stated. Thus,
everything there becomes deed, and all opinions must fight with
each other, not discuss and argue.

I will now touch upon a matter that is doubtless shocking to

the modern materialistic age, but which nevertheless is fact. I have
often emphasized that our present age grows more and more
accustomed to the mere consciousness of the physical world, to the
characteristics and peculiarities of the physical world. So that
when discussions arise, everyone would like to annihilate the one
who is not of his or her opinion, or else takes him for a fool. That is
46
 GA 107
not how it is in the astral world. There a being will say, “I do not
concern myself with other opinions.” The most complete tolerance
obtains. If one opinion is more fruitful than the others, it will drive
them out of the field. One lets other opinions stand just as one's
own, because things have to right themselves through conflict One
who gradually becomes familiar with the spiritual world must
learn to adjust oneself to the customs of the spiritual world. The first
part of the spiritual world is the astral world, where such usages prevail as have
just been described, so that in a person who becomes familiar, with the spiritual
world, the customs, too, of the beings of that world in a certain respect take root.
And that is also right. Our physical world should become more and more and
image of the spiritual world, and we shall bring more harmony into our world if
we make it our purpose that life in the physical world should resemble life in the
astral world. We cannot, of course, build two churches on the same spot, but
where opinions differ, one lets them mutually prevail as regards their
fruitfulness in the world. The opinions that are the most fruitful will assuredly
carry off the victory, as it is in the astral world.

So, the characteristic qualities of the astral world can extend into the
physical world precisely within a spiritual movement. That will be a great field of
education, which the spiritual-scientific movement will have to cultivate — to
create on the physical plane an image of the astral world. However much it
shocks the person who only knows the physical plane and accordingly believes
that only one opinion can be advocated and that all who hold other opinions
must be blockheads, yet it will become increasingly obvious to the adherents of a
spiritual world-conception that an absolute tolerance of opinions must prevail,
not a tolerance consequent on a sermon, but one which takes root in our soul.

This penetrability that has been described is a very important

and essential quality of the astral world. And no being of the astral
world will develop such a concept of truth as we know in the
physical world. The beings of the astral world look upon discussion,
etc., in the physical world as quite unfruitful. Goethe's words,
“What fruitful is, alone is true!” hold good for them, too. We must
learn to know truth not through theories, but through its

47
 GA 107
fruitfulness, through the way in which it vindicates itself. Thus, a
being of the astral world will never contend with another as human
beings do. It will say to the other, “Fine; you do as you think, I will
do as I think!” It will soon be shown which idea is the more fruitful,
which idea will drive the other from the field.

If we transpose ourselves into such a way of thinking, we have

also gained something of practical knowledge. One must not
imagine that the growth of human beings into the spiritual world
occurs in some tumultuous way; it happens inwardly, intimately. If
we can pay attention to it and make our own what has just been
described as the peculiarity of the astral world, then we shall
increasingly come to regard such feelings as the astral beings
possess as model feelings for ourselves. And if we take as our guide
the character of the astral world, we shall have a hope of gradually
living into the spiritual world. The spiritual worlds gradually dawn
for us in this way. This is what proves to be the more fruitful for
mankind in the matter.

What has been said today is in many respects to be considered a kind of

preparation for what we shall deal with in the next lectures. If we have now
spoken of the beings of the astral world and their particular character, yet we
must already point out that the astral world differs much more sharply from the
higher worlds — let us say from the devachanic world — than one would be
inclined to believe. It is true that the astral world is there where our physical
world is, too; it interpenetrates our physical world, and all that we have often
spoken about is always around us in the same space as physical facts and
physical beings are. But there is also the devachanic world. It differs through the
fact that we experience it in a different state of consciousness from that in which
we experience the astral.

Now you could easily think: Here is the physical world and it is penetrated
by the astral world, the devachanic, etc., but it is not quite so simple. In order to
describe the higher worlds more exactly than we have done earlier, we must
realize that there is yet another difference between the astral and devachanic

48
 GA 107
worlds. Our astral world, in fact, as we live in it and as it permeates our physical
space, is in a certain respect a double world, whereas in a certain way the
devachanic is a single one. That is something we will mention today as a
preparation.

There are, as it were, two astral worlds and their difference lies in the fact
that one is, so to say, the astral world of the good, the other the astral world of
evil. It would be incorrect to make such an abrupt difference in the devachanic
world. If we consider the worlds from above downwards, we must say:
devachanic world, astral world, physical world. Even so, we do not consider the
totality of our worlds; we must consider worlds still deeper than the physical.
There is a lower astral world lying below our physical world. In practice, these
two interpenetrate, the good astral above, the evil below. Now the most diverse
currents pass over to the beings of the astral world, and amongst them are
currents from the good and evil qualities of humanity. Those that are good pass
to a good being and the evil currents to a corresponding evil being of the astral
world. If we take the totality of all the good and the bad beings of the astral
world, we have, in a certain way, two astral worlds. When we consider the
devachanic world, we shall see that there, that is not the case in the same degree.
Thus, there are two worlds in the astral world, mutually interpenetrating and
having in the same way a relation to humanity. Above all, these two worlds are to
be distinguished from each other in regard to their origin.

If we look back in the earth's evolution, we come to a time when the earth
was still connected with the sun and moon. In a still earlier time, the earth was
itself moon and was a body that was outside the sun in the Moon-evolution. At
that time, before the earth had become our present earth, there was already an
astral world. This astral world would have become the good astral world if it
could simply have developed further without hindrance. Through the fact,
however, that the moon had separated itself from the earth, the evil astral world
has been incorporated into the general astral world, and today we are still at this
stage. In the future, an evil part will be incorporated into the devachanic world,
as well.

49
 GA 107
Provisionally, we must clearly keep in mind that there is not one astral
world but two, one into which pass all the currents fruitful for human progress
and further evolution, and one into which pass all the currents that hinder man's
evolution—to which, at the same time, Kamaloca belongs. In both these worlds
are beings whom we have learnt to known today in a more abstract way, how
they exercise an influence on us, how they live with one another. In our next
lecture, we will gain more exact knowledge of the inhabitants of the higher
worlds, of their condition and constitution.

Lecture II

Some Characteristics of the Astral World

Berlin
October 21, 1908

This lecture is meant as still introductory to our astral “General Meeting

Campaign”, and it will have a particular purpose. It is to show that spiritual
science — or rather the special way of observing the world, which underlies it —
stands in fullest harmony with certain results of the specifically scientific
method. It is not quite easy for the anthroposophist (as can be seen particularly
in public lectures) to find complete understanding in a totally unprepared
public. When spiritual science meets with an unprepared public, the
anthroposophist must be aware that with regard to many things, he speaks quite
a different language from those who so far have either heard nothing at all, or
only superficially, of the knowledge that underlies the movement of spiritual
science.

A certain deeper penetration is needed to find the harmony between what is

so easily given today in ordinary science, the experiences of physical research,
and what is given to us through the knowledge of the spiritual, the higher, the
supersensible consciousness. One must gradually grow accustomed to see
deeper into this harmony, and then one will find what a beautiful harmony exists
between what is maintained by the spiritual researcher and the statements or

50
 GA 107
enumeration of facts that can be brought forward by physical research. One
must not, on this account, be too unjust towards those who cannot understand
anthroposophists; they lack all the preparation that is definitely required in
order to be able to grasp the results of spiritual research. And so in the majority
of cases, they cannot help but think something quite different from what is
intended — both in the words and in the ideas. Therefore, in wider circles a
greater understanding for spiritual science can be achieved only if one speaks
quite openly and frankly from the spiritual standpoint, even before an
unprepared public.

Among these unprepared people, there will then be a great number who say,
“That is all stupidity — fantastic things, puzzled-out nonsense.” But there will
always be a few who, from inmost need of their soul, will get an inkling that
there is, nevertheless, something behind it. They will go further and gradually
familiarize themselves with it. And it is on such patient study that
anthroposophy must depend, and at which we can aim. It will be very natural for
a large part of those who come to a lecture on spiritual science from pure
curiosity to give vent afterwards to the opinion: “That is a sect that only spreads
its own particular gibberish!” But when one knows the difficulties, one will also
wait patiently for the selection that must arise. Persons among the public will
themselves find their way and form a nucleus through whom spiritual science
will then gradually flow into our whole life.

A special example shall be given today to show how easy it is for prepared
students of spiritual science, who have already grown accustomed to think and
live in the conceptions aroused by spiritual science, to come to terms with the
apparently most difficult reports given out by physical-sensible research. The
learner will gradually become aware that the farther we advance, the more we
will realize what a good foundation spiritual research is for universal knowledge.
And that will give the seeker the necessary calmness to meet the storms pouring
out against spiritual science, because it speaks quite a foreign language. If we
have the patience to accustom ourselves to this harmony, we shall gain more and
more assurance. Then when people say, “What you tell me does not agree with
the most elementary researches of science,” the anthroposophist will answer, “I
know that through what spiritual science can give, full harmony can be found

51
 GA 107
with all these facts, although it is perhaps impossible to come to an
understanding in a moment.”

We will now let something pass before our souls as a particular chapter, in
order further to strengthen the consciousness.

After living for some time with the spiritual conception of the world,
students of spiritual science have become accustomed to speaking of physical
body, etheric body, and astral body as ideas, which they can then apply as guides
when they are seeking to understand external things from a universal
standpoint. They must gradually become used to seeing the difference in the
physical nature of the objects around them. They look at the stone and do not
say, “The stone consists of such and such materials, the human body consists of
the same, and therefore, I can treat the human body just like the stone.” For
even the plant body is quite different, though it consists of the same physical
materials as the stone. It has the etheric body within it, and the plant's physical
body would fall to pieces if the etheric body were not to permeate it in every part.
Hence, the spiritual scientist says, “The physical body of the plant would dry
away unless the etheric body kept it alive and fought against this dissolution. In
regarding the plant, we find that it is a combination of the principles of the
physical and etheric bodies.”

Now, it has often been emphasized that the most elementary principle of
the etheric body is recapitulation. A being, standing solely under its etheric
and physical principles, would express in itself the principle of recapitulation.
We see evidence of this in the plant in a very marked degree: We see how leaf
after leaf develops, since the plant's physical body is permeated by the
recapitulation principle of the etheric. A leaf is formed, then a second and a
third; leaf is added to leaf in continuous repetition. And even when the plant
comes to a certain conclusion above, recapitulation is still there. There is a kind
of wreath of leaves forming the calyx of the flower, though they have a different
form from the other leaves. Yet, you feel that it is still a recapitulation of the
same leaves in altered form. We may therefore say that the green calyx-leaves up
above where the plant ends are a kind of recapitulation. And even the flower

52
 GA 107
petals are a recapitulation. It is true that they have a different color, but in
essentials, they are still leaves — greatly transformed leaves.

It was in Goethe's great work in the plant-kingdom that he showed how

not only the calyx-leaves and flower petals are transformed leaves, but also how
one must see in pistils and stamens just such a metamorphosed repetition.
However, it is not a mere repetition that meets us in the plant. If the purely
elemental etheric principle were alone active, the plant would come to no
termination. The etheric body would press through the plant from below
upwards, leaf upon leaf would be developed, and there would never be an end.
Then, what makes the flower come to a conclusion, makes it end its existence,
begin to be fruitful in order to produce another flower? It is the fact that in the
same degree as the plant grows upward, there comes to meet it from above,
enclosed in itself, the plant's astral body. The plant possesses in itself no astral
body of its own, but as it grows upwards, the plant-like astral body meets it from
above. It brings to a conclusion what the etheric body would continue in eternal
recapitulation; it causes the transformation of the green leaves into the calyx,
flower petals, stamens and pistil.

For occult sight, we can say that the plant grows towards its soul-like part,
its astral part, which causes the metamorphosis. Now the fact that the plant
remains plant and does not go over to voluntary movement and sensation is
because the astral body, which meets the plant there above, does not take inner
possession of the organs; it touches them only outwards from above. To the
degree that the astral body seizes the organs inwardly, the plant goes over to the
animal. That is the great difference. If you take a leaf of the plant, you can say:
“Even in the leaf of the plant the etheric body and the astral body are working
together, but the etheric body has, so to say, the upper hand. The astral body is
not in a position to extend its feelers towards the interior; it works from
outside.”

If we want to express that from the spiritual standpoint, we can say: “What
is within, in the case of the animal, what it experiences inwardly as pleasure and
sorrow, joy and pain, impulse, desire, and instinct, is not within in the plant; it
sinks down, however, continuously towards the plant from above.” That is

53
 GA 107
entirely something of a soul-nature. And whereas the animal directs its eyes
outwards, has its pleasure in the surroundings, directs its perception of taste
outwards and regales itself on some approaching enjoyment, i.e., experiences
pleasure inwardly, one who can really regard these things spiritually can affirm
that the astral being of the plant also feels joy and pain, pleasure and sadness
through looking down upon that which it has brought about. It rejoices over the
rose color and over all that comes towards it. And when the plants form leaves
and flowers, then the plant-soul permeates and tastes all that as it looks down,
and there is an exchange between the soul-part sinking down and the plant
itself. The plant-world is there for the happiness — and at times also for the pain
— of its soul-part. We can really see an exchange of feeling between the plant-
covering of the earth and the earth's astrality, which enfolds the plants and
represents their soul nature.

That which works on the plants from without seizes the soul-nature of the
animal inwardly and first makes it animal. But there is an important difference
between the active soul-nature in the astrality of the plant-world and that in the
astrality of animal-life. If you test clairvoyantly what works as astrality on the
plant-covering, you find in the soul-nature of the plants a certain sum of forces,
and these all have a certain peculiarity. When I speak of plant soul-nature and of
the earth's astrality that permeates it and in which the soul nature of the plants
plays its part, you must be clear that these plant-souls do not live in their
astrality as, for instance, physical beings on our earth.

Plant-souls can interpenetrate each other so that they flow along as in a

fluid element. But one thing is characteristic of them; namely, they develop
certain forces, and all these forces stream to the central point of the planet. A
force works in every plant, which goes from above downwards and strives
towards the center of the earth. That is what regulates the direction of the plant's
growth. If you lengthen their axes, you come to the earth's center, which is the
direction given to the plants by the soul-nature coming from above. If we
investigate the soul-nature of the plant, we find that its most important
characteristic is that it is rayed through by forces, which all strive towards the
center of the earth.

54
 GA 107
It is different when we consider the astrality around our earth, which
belongs to the animal nature. The plant-nature as such would not be able to call
forth animal life. To produce the animal nature, it is necessary for still other
forces to pass through the astral element. Thus, the occult investigator can
distinguish purely from the astrality whether some will produce plant or animal
growth. That can be distinguished in the astral sphere, for all astrality, showing
only forces that strive towards the center of the earth or of some other planet,
will give rise to plant growth. If, on the other hand, forces appear, which in fact
stand at right angles to these, but which go round the whole planet as
continuous circular movements with extraordinary mobility in every direction,
then that is a different astrality, which gives rise to animal life. At any point
where you set up observations, you find that the earth in every situation and
direction and altitude is surrounded by currents, which, if lengthened, would
form circles flowing round the earth. This astrality harmonizes quite well with
the plant astrality. They interpenetrate each other and yet are inwardly separate,
differing through their inner qualities. Thus, on one and the same spot of the
earth's surface, both sorts of astrality can positively stream through each other.
If a clairvoyant tests a definite portion of space, forces are found that strive only
to the earth's center with others interpenetrating them that are only circular,
and of which the clairvoyant knows that they give rise to animal life.

When you consider a physical body, no matter whether plant or animal,

you have to look at it as a spatial enclosure and have no right to count something
else as belonging to it that is separated from it in space. Where there is spatial
separation, you must speak of different bodies; it is a single body when there is
spatial connection. This is not so in the astral world, and particularly not so in
the astrality that can give rise to the animal kingdom. There, it is a fact that
astral structures, widely separated, can make up a single whole. Here in some
part of space, there can be an astral structure, and in quite another part of space,
there can be another enclosed astral structure; yet, in spite of having not the
slightest thread of space in common, these two astral structures can make up a
single being. Yes — three, four, five such spatially separated structures can be
connected. Even the following can happen.

55
 GA 107
Suppose you have an astral being that has not embodied itself physically
anywhere at all, and you then find another that belongs to this one. Now you
observe the former and find something going on in it, which you can call intake
of food, consumption of something, since certain substances are taken in and
others thrust out. And while you perceive this in the one structure, you can
perceive in the second being, spatially separated from the first, other processes
going on that correspond to what occurred in the first as absorption of food. On
the one hand, the being eats — on the other hand, it experiences the taste, and
although there is no spatial connection, the process in the one structure entirely
corresponds to the process in the other structure. Thus, astral structures quite
separated in space can, nevertheless, belong inwardly to one another.

In fact, a hundred widely separated astral structures may be so

interdependent that no process can take place in one without a corresponding
process in the others. When the beings take physical embodiment, you can still
find echoes of this astral peculiarity. You will have heard of the remarkable
parallelism shown by twins. This is because they remain related in their astral
bodies, although they are separated spatially through their physical
embodiment. So that, when something goes on in the astral body of the one, it
cannot take place alone but is expressed in the astral part of the other. Even
where it is a case of plant astrality, this peculiarity is shown: the
interdependence in things quite separated in space. You will perhaps have
already heard of this peculiarity in the plant-nature — how the wine in vessels
shows a quite remarkable activity when the grape season comes. What causes
the grapes to ripen is to be remarked again even in the wine containers.

I wished only to bring forward the fact that in what is manifested, the
hidden is always betrayed and can be brought to light with the methods of occult
research. You will acknowledge from this that it does not seem at all unnatural
that our whole organism is put together astrally out of quite differentiated
members.

There are very singular sea-creatures, which you will understand if you
remember what we have now described to some extent of the mysteries of the
astral world. It is not at all necessary for the astral forces that bring about the

56
 GA 107
intake of nourishment to be connected with those that regulate movement or
reproduction. When the clairvoyant investigator examines astral space for such
structures as can give rise to animal life, he finds something very remarkable. He
finds a certain astral substantiality, of which he must say that if it worked in an
animal body through the forces prevailing in it, it would be particularly fitted to
transform the physical and make it an organ for taking nourishment. Now
somewhere or other, there can be quite different members of astral being
through which, when they submerge into a body, not organs of food-intake are
formed but organs of movement or perception. You can conceive that, when on
the one hand you have an apparatus for taking in food and again an apparatus
for moving hands and feet, forces from the astral world are sunk into you, yet
these forces can stream together from quite different sides. The one astral mass
of forces has given you the one, the other has given you the other, and they find
themselves together in your physical body, because your physical body has to be
a connected object in space. That depends on the laws of the physical world. The
different force-masses that come together there from outside must form a unity.
They did not do so right from the beginning.

What we have just gone into as the result of occult research in the astral
field can be definitely confirmed in its effect on the physical world. For there are
certain creatures that have a remarkable life as marine creatures. We see in them
something like a common stem or trunk, a kind of hollow tube. Above this, on
the top, there is a formation that has, actually, no other ability than to fill itself
with air and empty itself again. This achievement causes the whole structure to
stand upright. If this bell-formed part were not there, then the whole thing that
hangs on it could not keep itself upright. It is a kind of balance-being which gives
equilibrium to the whole. This may not seem to us so very peculiar. But it is
peculiar when we realize that the structure, which is up above and gives balance
to the whole being, cannot exist without nourishment. It is of an animal nature
and must therefore receive nourishment. Yet, it has no instrument at all for
taking in food. But in order that this structure can be fed, there are placed on the
hollow stem certain outgrowths — genuine polyps, distributed in all sorts of
places; they would continually tumble about and not be able to keep in balance if
they had not grown on a common stem. They can absorb nourishment from
outside and give it to the whole stem, which they permeate. In that way, the air-
57
 GA 107
balance-being is also nourished. In that way, the air-balance-being is also
nourished. Thus, on the one hand, there is a being that can only keep the
balance, and on the other hand one that can only provide nourishment for the
whole. But now we have a structure that can be very much held up in the matter
of food; when the nourishment is taken in, nothing more is there, and the
creature must seek other spots where it can find new food. For this, it must have
organs of movement. Care has been taken for this, too, for there are still other
structures that have grown on this stem and that have other capacities. They
cannot keep the balance or provide nourishment, but instead, they possess
certain muscular formations. These structures can draw themselves together and
so press out the water. This causes a counter-thrust in the water, so that when
the water is pressed out, the whole structure must move towards the other side
and so be enabled to reach other creatures for food. The “medusae” move
forward by pressing out water and in this way causing a counter-thrust. And
such medusae, which are genuine movement-creatures, have now also grown on
there. So here you have a conglomeration of differing animal formations, one
kind that only keeps balance, another that only nourishes, and then other beings
that provide movement.

If such a being, however, were no more than this, it would lie out entirely;
it could not reproduce itself. But even this is provided for. Again, on other places
of the stem, there grow ball-shaped forms that have no other capacity than
reproduction. In a hollow space inside these beings, male and female
fertilization substances are developed; they mutually fructify each other and
beings of their own kind are brought forth. Thus the reproductive process in
these beings is delegated to quite distinct formations that have no other capacity
at all. In addition, you still find certain outgrowths on this common stem; these
are beings in which everything is stunted; they are only there as a protection, so
that what lies beneath has a certain protection. They have sacrificed themselves,
have surrendered all else and become only protective polyps.

Still to be remarked are certain long threads called “tentacles”, which again
are metamorphosed organs. These have none of the faculties of the other
structures, but if the creature is attacked by some hostile creature, the
“tentacles” repulse the attack; they are defensive organs. And still another kind

58
 GA 107
of organ is there, which one calls “touchers”, “feelers”. These are fine, mobile,
and very sensitive organs of feeling and touch — a kind of sense-organ. The
sense of feeling, which in a human being is spread over the whole body, exists
here in a special member.

Now what does this siphonophore — the name of this creature that you see
swimming about in the water — mean to one who can look at things with the
sight of an occultist? Here are the most varied structures astrally crowded
together, creatures of nourishment, of movement, of reproduction, etc. And
since these various good qualities of astral substance wish to incorporate
physically, they had to string themselves on a common substantiality. So, here
you see a being that predicts the human being to us in an extremely remarkable
way!

Imagine that all the organs, appearing here as independent entities, were
in an inward contact with each other, had developed together: then you have the
human being and the higher animals in a physical respect. Here, through plain
facts of the physical world, you see the confirmation of what is shown by occult
research: namely, that in the human being, too, the most diverse astral forces
stream together. These, we each hold together through our ego, and when they
no longer work together as a being, feeling itself a unity, they make an individual
strive apart in different directions. It is related in the Gospel, how so and so
many demonic beings are in the man, which have streamed together in order to
form a unity. And you also remember how in certain abnormal conditions, when
there is mental illness, the person loses the inner connection. There are cases of
insanity, where people can no longer hold fast to their ego and feel that they are
split up into different parts; they confuse themselves with the original partial
structures that have streamed together in them.

There is a certain occult principle, which asserts that everything present in

the spiritual world ultimately betrays itself somewhere in the world of the
senses. So you see what is interconnected in the human astral body embodied
physically in such a siphonophore. The hidden world spies through a peep-hole
into the physical. If human beings had not been able to delay their incorporation
until they could achieve the suitable physical density, then they would be—not

59
 GA 107
physically but spiritually — beings put together out of such a piece-work. Size
has nothing at all to do with it. This type of creature — which belongs to the
species of hollow creatures, described today by every natural history, and which,
in a certain respect, form a kind of fascination for the material-science
researcher — becomes inwardly comprehensible when we can understand it out
of the occult principles of animal astrality. This is such an example, and you can
listen calmly to one who speaks quite a different language and says that physical
research contradicts the statements of anthroposophy. For you can reply that, if
one patiently allows time to show the agreement, then harmony will certainly be
displayed, even in most complicated things. The concept of "evolution" held by
most people is a very simple one. Evolution has, however, taken place by no
means so simply.

In conclusion, I should like to raise a kind of problem, which shall stand as

a task for us to seek to solve from the occult standpoint. We have seen an
important occult truth demonstrated externally in a relatively lower animal. Let
us now pass to a somewhat higher animal species — the fish — which can give us
still more riddles. I will put before you only a few characteristics.

When you observe fish in aquariums, you can again and again be amazed
at the wonderful life of the water. But do not imagine that any occult insight will
disturb these reflections. When you shed light there with the facts of occult
research and see what still other hidden beings swim about just in order to form
these creatures as they are, then the understanding will not lessen your wonder
but only increase it. Let me, however, take an ordinary fish — it presents us with
quite potent riddles. The average fish has, in the first place, remarkable stripes
running along the sides, which appear also on the scales in another form. They
run along both sides like two lines of longitude. If you were to deaden these two
lines, the fish would behave as if it were mad. For then, it would have lost the
power of finding the differences of pressure in the water — where the water gives
greater support or less; where it is thinner and denser; the fish would no longer
be able to move according to the pressure differences in the water. Water differs
in density at different places, so that an uneven pressure is exercised. The fish
moves at the surface of the water differently from below, and through these lines

60
 GA 107
of longitude, it perceives the different pressures and all the movements
produced by the fact that the water is in movement.

But now, through fine organs, which you find described in every natural-
history book, the separate points of these lines of longitude are connected with
the fish's quite primitive organ of hearing. The way in which the fish is aware of
the movements and inner life of the water is just the same as the way in which
we humans perceive the pressure of air — only that the conditions of pressure
are felt first in the lines of longitude and are then transmitted to the hearing
organ. The fish hears that; however, things are still more complicated.

The fish has a swimming-bladder that enables it in the first place to make
use of the pressure of the water and to move just in definite conditions of
pressure. The pressure on the swimming-bladder gives it the art of swimming,
but because the different movements and vibrations touch upon the bladder and
affect it like a membrane, this reacts on the hearing organ, and with the help of
the hearing organ, the fish orientates itself in all its movements. The swimming-
bladder is thus actually a kind of membrane, which is stretched out and which
comes into vibrations that the fish hears. Where the fish's head ends towards the
back, there are the gills, and these enable the fish to use the air of the water in
order to breathe.

If you follow up all these things in the ordinary biological theories on

evolution, you always find evolution presented somewhat primitively. The head
of the fish is thought to evolve somewhat higher, and then the head of a more
highly-organized animal arises; the fins evolve further, and then the organs of
movement of the higher animals arise, and so on. But the matter is not so simple
when one follows the processes with spiritual observation.

For in order that a spiritual structure that has embodied itself to form the
fish may evolve higher, something much more complicated must happen. A
great part of the organs must be transformed and turned inside out. The same
forces that work in the fish's swimming-bladder conceal in themselves — in a
mother-substance, as it were — the forces that the human being has in the lungs.
But they are not lost. Tiny pieces remain behind — only turned inside out —
everything material vanishes, and they then form our human ear drumskin. The
61
 GA 107
eardrum, spatially considered, stands at a distance in man; it is, in fact, a portion
of that membrane, and forces work within it that have functioned in the
swimming-bladder of the fish. And further: the gills are transformed into the
little bones of the ear, at least in part, so that in the human organ of hearing you
have, for instance, transformed gills. Now you see that it is somewhat as if the
fish's swimming-bladder, were turned over the gills. In human beings, therefore,
you have the eardrum outside, the hearing organs inside. And what is quite
outside in the fish — the remarkable lines of longitude' through which the fish
orientates itself—form in human beings the three semi-circular canals through
which we keep our balance. If you destroyed these three semi-circular canals we
would become giddy and could no longer keep our balance.

So you do not have just a simple process from natural history, but instead,
a marvelous astral work, where things are indeed continually turned inside out.
Imagine that you had a glove on this hand with patterns on it that were elastic. If
you now reverse it, turn it inside out, it would become a quite tiny picture. So do
the organs that were outside become small and tiny, and the organs that were
inside will form a broad surface. We understand evolution only when we know
that in the most mysterious way, such a reversal takes place in the astral and
how, in this way, the progress of the spiritual takes place.

Lecture III

The Law of the Astral Plane: Renunciation

The Law of the Devachanic Plane: Sacrifice

Berlin
October 26, 1908

Today's lecture is to deal with the conditions that we must fulfill if we want
to develop the forces and faculties slumbering within us and come to an
experience and observation of the higher worlds. In the articles in the Journal
“Lucifer-Gnosis” How does one attain knowledge of the Higher Worlds? [Now
in book form], you have a picture of much that a human being has to fulfill when

62
 GA 107
treading the path of knowledge, when wishing to press up into the higher
worlds.

You remember the indications that were given in the interpretation of

Goethe's Fairy Tale. We are concerned with the fact that human beings have
soul forces of various kinds, and that from their development—that is, of
thinking as such, of feeling as such, and of willing as such — depends our ascent
on the one hand, and on the other hand our need to bring these into the right
proportion by means of exercises. Willing, feeling and thinking must always be
brought to development in exactly the right measure in knowledge of the
different goals of spiritual life. For a definite goal, willing, for example, must step
back, while feeling must come more strongly to the fore; for another goal,
thinking must retreat, and again for another goal, feeling. All these soul forces
must be perfected through occult exercises in the right proportion. The ascent
into the higher worlds is connected with the development of thinking, feeling
and willing.

Above all, it is a matter of refining and purifying thinking. That is

necessary in order that thinking may no longer depend on the external sense-
perceptions that can be gained on the physical plane. Yet, not only thinking but
also feeling and the will can become forces of knowledge. In ordinary life, they
go on personal paths; sympathy and antipathy take their way in accord with the
individual personality, yet they can become, forces of knowledge. This may
sound unbelievable for modern science! One can believe it more easily of
thinking, especially of the descriptive thinking directed to sense-observation, but
how can people admit that feeling can become a source of knowledge when they
see how one person feels so, and another feels so, about the same things?

How can one admit that anything so vacillating, so dependent on

personality as sympathy and antipathy can become an authority for knowledge
and can be so far disciplined that they could grasp the innermost nature of a
thing? That thought does so can be easily understood, but that when we confront
something, and it arouses a feeling in us, this feeling can be of such a nature that
not personal sympathy or antipathy speaks, but that feeling itself can become a
means of expression for the inmost being of the thing — that seems hardly

63
 GA 107
credible! And further, that the force of will and desire can also become means of
expression for the inner nature — that above all, seems simply frivolous.

In the same way, however, as thinking can be purified and become

objective, and hence a means of expressing facts in both the sense-world and the
higher worlds, so, too, can feeling and willing become objective. Yet, there must
be no misunderstanding. Feeling, as it exists in the ordinary life of modern man
—in its direct content of feeling, does not become a means of expression of a
higher world. This type of feeling is personal. The object of the occult exercises
received by the student is to train feeling, alter and transform it, so that it
becomes different from what it was when it was still personal. Yet, when a
certain stage has been reached on the occult path through the development of
feeling, one must not believe that one can state with knowledge: I have a being
before me, and I feel something of this being — not that what one has there in
feeling is a truth, a piece of knowledge.

The process that transforms feeling by way of occult exercises is a much

more intimate and inward one. One who has changed feelings through exercises
comes to Imaginative knowledge, so that a spiritual content reveals itself in
symbols. The facts or beings of the astral world express themselves by symbols.
Feeling becomes something different; it becomes Imagination, and astral
pictures light up that express what is taking place in astral space. One does not
see as one sees a rose, for instance, in the physical world with its color; one sees
in symbolic pictures, and in fact, all that is brought before us in occult science is
seem in pictures. The black cross with the wreath of roses and all such symbols
are to bring to expression a definite fact, and they correspond just as much to
astral facts as what we see in the physical world corresponds to physical facts.
One therefore develops feeling, but knows in Imagination. And it is just the same
with the will.

When one has reached the stage that can be reached to a certain extent
through occult training, then if a being confronts one, one does not say, “It
awakens in me a power of desire,” but one begins to perceive the nature of sound
in Devachan.

64
 GA 107
Feeling is developed in us and astral vision in Imagination is the result.
Will is developed in us, and the result is the experience of what comes about in
devachanic spiritual music, the sphere-harmony from which there streams to us
the inmost nature. Just as one perfects thinking and attains to objective
thinking, which is the first step, so does one develop feeling, and a new world
will emerge at the stage of Imagination. In the same way, one trains willing and
there results in Inspiration the knowledge of Lower Devachan, until at length in
Intuition there opens before us the world of Higher Devachan.

We can say, therefore, that as we lift ourselves to the next stage of

existence, we are presented with pictures, but pictures that we cannot use as we
use our thoughts. We do not ask, “How do these pictures correspond to reality?”
Things are clothed in pictures of form and color, and through Imagination we
must ourselves “unriddle” the beings who are showing themselves to us in
symbols. In Inspiration, the things speak to us. There, we need not question nor
try to find a solution in ideas that would be a carrying-over of the theory of
knowledge from the physical plane. Rather, the inmost being of the thing itself
speaks to us. When a human being confronts us, expressing his or her inmost
nature to us, it is different from when we stand before a stone. We have to
"unriddle" the stone and ponder about it.

With people, it is different; we experience their being in what they say to

us. That is how it is in Inspiration. There, in Inspiration, it is not an abstract
discursive thinking, but one listens to what the things say; they themselves
express their being! It would have no meaning for someone to say, “When
someone dies and I meet him again in Devachan, shall I know whom I meet?”
For devachanic beings must look different and cannot be compared with what is
on the physical plane. In Devachan, the being itself says what being it is, as if
human beings should tell us not only their names but also let their natures flow
out to us continually. That streams to us through the sphere-music and a non-
recognition is not possible.

Now this is a certain opportunity for answering a question.

Misunderstandings can very easily arise through the various theosophical
presentations, and one can easily think that the physical, the astral and

65
 GA 107
devachanic worlds are distinguished from one another spatially. We know, in
fact, that where the physical world is, there is also the astral and the devachanic
— they are in one another. Now the question could be asked, “Well, if everything
is in one another, I cannot distinguish them as in physical space, where
everything is side by side! If the ‘other side’ is in ‘this side’ how do I distinguish
the astral world and the devachanic world from each other?” One distinguishes
them through the fact that when one ascends from the astral pictures and colors
to the devachanic world, the colors resound. What before was spiritually
luminous becomes, henceforth, spiritual resounding. In experiencing the higher
worlds there are also differences, so that when we rise up to these worlds, we can
always recognize by definite experiences whether we are in this or that world.

Today we will characterize the differences between experiencing the astral

world and the world of Devachan. It is not only that the astral world is known
through Imagination and the devachanic through Inspiration, but we also know
through other differences, too, which world we are in. A part of the astral world
is the time during which, a human being has to live through directly after death,
which in anthroposophical literature we call the period of Kamaloca. What does
it mean to be in Kamaloca? We have often tried to show this by description. I
have often given the characteristic example of the epicure, who pines for the
enjoyment that only the sense of taste can give him. With death, the physical
body is stripped off and left behind, and so, too, the etheric body to a great
extent, but the astral body is still present with its qualities and forces. These do
not change immediately after death, but only gradually. If a person has longed
for dainty foods, this longing remains, this pining for the enjoyment, but after
death the soul lacks the physical instrument with which to satisfy it. The physical
body with its organs is no longer there, and the soul must do without the
enjoyment; it pines for something that it must go without. This holds good for all
the Kamaloca¬experiences that consist, really, in a condition within the astral
body when the soul still longs for the satisfaction that can be fulfilled only
through the physical body. And because the soul has this no longer, it has to rid
itself of the striving for these enjoyments; it is thus the period of becoming
“disaccustomed”. The one who has died is freed from it only when this longing
has been torn out of the astral body.

66
 GA 107
During the whole Kamaloca period, something lives in the astral body that
can be called “privation” — deprivation in most varied forms, nuances and
differences; that is the content of Kamaloca. Just as light may be differentiated
into red, yellow, green, blue tones, so can privation be differentiated into the
most varied qualities, and the characteristic of privation is the sign of the one
who is in Kamaloca. However, the astral plane is not alone Kamaloca, but is far
more comprehensive. Nevertheless, a human being who has lived only in the
physical world and experienced solely its contents would never be able to
experience the other parts of the astral world — whether after death or through
other means — unless the soul had prepared itself. It can experience the astral
world in no other way than through deprivation! One who comes up into the
higher worlds and knows: “I am deprived of this or that and there is no prospect
of supporting it,” experiences the consciousness of the astral world. Even if such
a one had been able through occult means to enter the astral plane out of the
body, he or she would always have to suffer privation there.

Now, how can one so develop and perfect oneself that one learns to know
not only the part expressed in privation, the phase of feeling a lack, but that one
experienced the astral world in the best sense — the part that is really brought to
expression in the good, the best sense? A human soul can come into the other
part of the astral world through the development of that which is the counterpart
of deprivation! Therefore, the methods that awaken the forces in a human being
that are opposed to privation will be the ones that will bring the soul into the
other part of the astral world. These are the forces of renunciation. Just as
privation can be conceived in manifold nuances, so, too, can renunciation. With
the smallest renunciation that we take upon us, we make a step forwards in the
sense that we evolve upwards to the good side of the astral world on the path of
sacrifice.

When one renounces the most insignificant thing, it is an inculcation of

something that contributes essentially to experiencing the good side of the astral
world. Hence, in occult traditions so much weight is laid on the test carried out
by the pupil of denying oneself this or that, the exercise of renouncing. Through
this, the pupil gains entry into the good side of the astral world.

67
 GA 107
What is brought about in this way? Let us first remember the experiences
in Kamaloca. Let us think that someone leaves the physical body, either through
death or in some other way; then the physical instruments of the body are
lacking to that person, who thus entirely lacks the power to satisfy some desire.
Deprivation is felt, and this arises as an imaginative picture in the astral world.
For instance, a red pentagon or a red circle appears. This is nothing but the
image of what appears in the soul's field of vision and corresponds to the
privation, just as in the physical world an object corresponds to what one
experiences in the soul as concept of it. If someone has very low desires, then
terrible beasts confront that person when out of the body. These frightful beasts
are the symbols for the very debased desires. If one has learnt renunciation,
however, then in the moment when through death or initiation one is out of the
body, the red circle changes into nothing, because one permeates the red with
the feeling of renunciation, and there arises a green circle. In the same way,
through the forces of renunciation, the beast will vanish, and a noble image of
the astral world will appear.

So what is given to one objectively — the red circle or horrible animal — he

or she must change into its opposite through the developed forces of
renunciation and resignation. Renunciation conjures out of unknown depths the
true forms of the astral world. No one must believe, therefore, that if he or she
wants in the true sense to lift oneself up into the astral world, the co-operation of
one's soul forces is not necessary. Without this, one would attain to only one part
of that world. Renunciation is essential — even all Imagination. One who gives
up claims and renounces — this is what conjures forth the true form of the astral
world.

In Devachan, one has Inspiration. And here, too, there is an inner

difference for the parts of Devachan, which the soul cannot experience passively
when experiencing them after death. Through a certain universal relationship,
so much harm has not yet been done in Devachan; the astral world has the
fearful Kamaloca in it, but Devachan has not that yet. That will first come about
in the Jupiter and Venus conditions, when through the use of black magic and
the like, a decadence will have set in. Then, in Devachan, an element will develop
similar to what exists today in the astral world. Here, in Devachan in the present

68
 GA 107
cycle of evolution, the situation is somewhat different. What first appears before
a human being ascending on the path of knowledge from the astral world to
Devachan, or when as a simple human being one is led there after death — what
does a such a one experience in Devachan? Bliss is experienced! That which
changes from the color-nuances into tones — that under all circumstances is
bliss. At the present stage of evolution, all in Devachan is a bringing forth,
production, and in respect of knowledge, a spiritual hearing. And all producing
is blissfulness; blissfulness is all-hearing of the sphere-harmony! The human
being in Devachan will experience pure bliss — nothing but bliss.

When a human being is led upwards through the methods of spiritual

knowledge, through the leaders of human evolution, the Masters of Wisdom and
the Harmony of Feelings, or in the case of the ordinary human being after death,
such a one will always experience bliss there. That is what the initiate must
experience when he or she has come so far on the path of knowledge. But it lies
in the future evolution of the world that it may not remain at mere bliss. That
would signify an enhancement of the most refined egotism; the human
individuality would always take into itself the warmth of bliss, but the world
would not progress. In this way, beings would be developed who would harden
in their souls. For the welfare and progress of the world, therefore, it must be
possible for someone who through exercises enters Devachan, not only to
experience all nuances of bliss in the sphere-music, but must also develop in
oneself the feeling of the opposite of bliss. Just as renunciation is the
counterpart of deprivation, so is the feeling of sacrifice related to bliss: sacrifice
that is ready to pour out what is received as bliss — to let it flow out into the
world.

Those divine Spirits, whom we call the Thrones, had the feeling of self-
sacrifice when they began to play their part in the Creation. When they poured
out on Saturn their own substance, they sacrificed themselves for the newly-
arising humanity. What we have today as substance is the same as they streamed
out on Saturn. And in the same way, the Spirits of Wisdom sacrificed themselves
on the Old Sun. These divine Spirits have ascended into the higher worlds; they
have taken in the experiences of bliss not only passively, but by passing through
Devachan they have learnt to sacrifice themselves. They have not become poorer

69
 GA 107
through the offering, but richer. Only a being living entirely in materiality,
thinks that it loses itself through sacrifice; no, a higher, richer development is
linked with sacrifice in the service of universal evolution.

So we see that the human being ascends to Imagination and Inspiration

and enters that sphere where the whole being is permeated with ever-new
nuances of bliss, where the soul experiences everything around it, in such a way
that everything not only speaks to the soul, but that all around the soul becomes
an absorption of the spiritual tones of bliss.

The ascent to the higher powers of knowledge is attained through the

transformation of one's whole life of feeling. And occult training has this sole
purpose: that through the rules and methods that have been given us by the
Masters of Wisdom and of the Harmony of Feelings, and which have been
proved and tested for thousands of years, the human being's feeling and will are
so transformed that he or she may be led up to higher knowledge and
experience. When pupils gradually develop and transform the content of their
feeling and will through occult methods, they attain to these higher faculties.

It should not be a matter of indifference to one who is within the

Movement of Spiritual Science whether he or she has belonged to it for three or
six or seven years. That has a definite significance. The feeling of a shared
experience of this inner growth through its inner law must become real to the
student. We must direct our attention to it; otherwise, its effects pass us by.

70