Implicațiile culturii emoționale a profesorului și a studenților în procesul educațional

Lopatiuc Alina, Chiriac Argentina

Cuvinte – cheie: univers emoțional, discurs didactic, comunicare, procese afective, adaptare
socială, interculturalitate
Cultura emoţională a cadrelor didactice și a studenților reprezintă un factor relativ nou în
psihopedagogia modernă, determinând frontierele unui nou domeniu de intersecţie a
psihoafectivităţii cu centrele de interes ale ştiinţelor educaţiei. Necesitatea de a decodifica
implicaţiile culturii emoţionale în comunicare a sugerat încă Darwin argumentând că emoţiile au
funcţie comunicativă realizată prin expresiile faciale sau corporale. Combinarea mijloacelor
comunicării conduce la declanşarea unor efecte emoţionale asupra studenților, pe care le numim
implicaţii afective. Fiecare student percepe o limbă nouă prin prisma propriului character.
În literatura ştiinţifică s-au absolutizat opinii privind influenţa negativă a expresiilor
afective asupra calităţii comunicării dintre profesor și student, emoţiile fiind asociate cu stări
psihofiziologice primare de dezorganizare şi dezadaptare socială. Analizând etapele procesului
emoţional în cheia reacţiei de orientare, constatăm totuşi că primul răspuns la acţiunea unui stimul
nou este reacţia emoţională şi nu raţională.
Circumstanţele socioprofesionale solicită o explicaţia ştiinţifică a problemelor
comunicative de natură afectivă: rezistenţă scăzută la activitatea didactică şi studiul individual,
inexpresivitatea afectivă a cadrelor didactice, nedezvoltarea competenţelor sociale şi
communicative, determinate de nivelul scăzut al culturii emoţionale exprimat în dezechilibru
emoţional şi conflicte interpersonale, reflectate în comportamentul comunicativ al agenţilor
educaţiei.
Prin competenţă emoţională înţelegem sistemul de: atitudini, despre importanţa şi valoarea
gestionării echilibrate a energiei emoţionale construite pe ansamblul cunoştinţelor despre viaţa
afectivă a individului şi pe volumul experienţelor emoţionale, concretizate într-un complex de
capacităţi emoţionale: de autoreglare emoţională, de aserţiune, de empatizare etc. ce asigură
armonizarea intra- şi interpersonală, satisfacţia şi fericirea personală.