CANCER LA SAN

Sanii reprezintă feminitatea şi maternitatea. Acest tip de cancer indică, in general, anumite, atitudini şi ganduri
profund inrădăcinate, din fragedă copilărie, incepand cu anii 1960, in unele locuri din lume, femeia se afirmă mai
mult, işi ocupă locul in societate şi vrea să avanseze şi mai mult. Poate exista o dificultate in a-mi exprima
adevăratele sentimente şi a găsi un echilibru intre rolul de mamă şi cel de femeie implinită. Aceste conflicte
interioare mă tulbură, in calitatea mea de femeie care caută un echilibru. S-a descoperit că acest tip de cancer
provine dintr-un puternic
sentiment de culpabilitate interioară faţă de sine sau faţă de unul sau mai mulţi copii: "De ce s-a născut? Ce am
făcut ca să-1 merit? Sunt o mamă destul de bună sau o femeie bună pentru a mă ocupa de el ?" Toate aceste
intrebări imi sporesc nivelul de culpabilitate, mă determină să mă resping şi imi accentuează teama de a fi respinsă
de ceilalţi. Trebuie să imi reamintesc că: "iubirea pentru copilul meu este tot timpul prezentă, dar gandurile mele
sunt foarte puternice şi trebuie să fiu atentă."
Dacă mă judec prea aspru, toată furia şi respingerea se vor amplifica, iar emoţiile mele vor fi "evacuate" la nivelul
sanilor, , care devin simbolul "eşecului" meu.
Cancerul la san mă ajută astfel să conştientizez faptul că trăiesc o situaţie conflictuală, care poate fi faţă de mine
insămi sau faţă de altcineva, fiind legată de un element care face parte din spaţiul meu vital, din "cuibul meu". De
multe ori este vorba despre copii, "puişorii mei" sau de cineva pe care il consider ca pe copilul meu (de exemplu,
mama mea bolnavă, pe care o simt dezarmată, ca "un copil mic").
Vreau cu orice preţ să ii dau totul copilului meu şi vreau ca el să ia tot ceea ce ii dau eu. Cand nu se intamplă acest
lucru, indoiala şi culpabilitatea preiau controlul... imi este teamă că "cuibul" (căminul) meu se destramă. De
asemenea, pot avea o frică foarte mare referitor la supravieţuirea unuia sau mai multor copii. imi este teamă că,
dacă mi s-ar intampla ceva, tatăl lor nu va fi capabil să aibă grijă de ei, să le ofere afectivitate. intr-un sens mai larg,
"cuibul" poate să il conţină şi pe soţul meu, căminul meu, fraţii, surorile, mai ales dacă trăiesc sub acelaşi acoperiş
cu mine. Aşadar, imi este teamă de o izbucnire in faţa familiei, a ceea ce, din punct de vedere istoric
numim clan. Există o frică, un gand care revine constant in minte şi care este, de neacceptat, precum ideea de a fi
trădată de soţul meu. Aş vrea să mă ocup şi să "hrănesc" pe toată lumea, dar acest lucru este imposibil şi mă sfaşie.
Partea stangă este partea nivelului afectiv, iar partea dreaptă a celui raţional. Cancerul la sanul stang indică prin
urmare, toate dificultăţile afective şi emoţionale refulate in mine, in calitate de femeie (legat de familia apropiată)
şi este bine să accept ],* femeia şi mama din mine şi sentimentele interioare pe care le trăiesc prin intermediul
acestor două roluri. La sanul drept,
cancerul indică femeia responsabilă şi ceea ce se aşteaptă de la mine (ceea ce mă aştept eu să fac cu femeia "din
exteriorul meu"). Noţiunea de familie, in acest caz, poate include orice grup, orice asociere pe care o consider ca
pe o familie. Pentru mine, ca femeie, in universul fizic, forma şi volumul sanilor poate avea o anumită importanţă,
in funcţie de context. Se observă că, dacă partea mea masculină (Yang) este dominantă, pot avea sanii mai mici
sau ii pot considera inutili sau fără valoare. Corpul vorbeşte şi la fel şi sanii mei, eu sunt cea care decid ce
importanţă ii acord acestui simbol feminin şi sexual.
Căutarea unui echilibru este foarte importantă, iar corpul se va adapta pe plan energetic in funcţie de deciziile
luate de femeia in cauză, pentru viitor. Totul constă in atitudine, in iubire şi acceptare],* de sine. Conştientizez
faptul că mă las la o parte şi trăiesc doar pentru ceilalţi. M-am născut biologic, dar nu şi pe plan emoţional.
Emoţiile mele sunt refulate şi pot evita să intru in contact cu ele prin faptul de a mă ocupa in mod exagerat de
ceilalţi. Imi atribui o conştiinţă bună. In fond, ştiu că sunt incapabilă să trăiesc pentru mine şi prin propriile puteri.
Mă agăţ, mă cramponez de cineva. Imiumplu golul cu emoţiile celorlalţi, nu cu ale mele. Accept],* că vindecarea se
găseşte in schimbarea atitudinii mele faţă de mine şi faţă de viitor. In loc să mă distrug cu gandurile mele negative,
mă reconectez Ia universul meu interior. Imi primesc emoţiile, chiar şi pe cele legate de evenimente dificile din
trecutul meu. Imi acord un răgaz şi mă intreb cum aş fi putut, in toate acele situaţii, să mă respect mai mult şi să
imi ofer mai multă iubire.
Suferinţa dispare deoarece accept],* să văd lecţiile pe care viaţa vrea să mi le arate. Exprim tot ceea ce am vrut
mereu să ascund. Dacă mă respect şi am incredere in potenţialul meu pot crea viaţa pe care o vreau şi redobandi o
sănătate perfectă.