Ștefana M.

Cristina Florinela

Referat Practică Profesională

ANUL 2,Psihologie

ANXIETATEA - PSIHODIAGNOSTIC CLINIC

Anxietatea reprezintă starea de neliniște, nesiguranță, emoția fundamentală întâlinită la

indivizi din toate culturile, ea poate apărea în anumite situații de viață. Aceste stări sunt trăite de
pacienți mental dar și fizic, mintea lor poate fi luată cu asalt de întrebări îngrijorătoare, inima
începe să le bată puternic, își simt mușchii încordați, transpiră, etc.
Anxietatea este o tulburare mentală despre care putem spune că este întâlnită pe tot
globul pământesc încă de la cele mai fragede varste. Evoluția acestei tulburări poate cauza pe
termen lung alte probleme cum ar fi de exemplu: inadaptare socială, depresie, abuz de alcool,
abuz de droguri, boli somatice. Tulburările de anxietate ajung în punctul maxim atunci când
deterioarează viața individului aflat în cauză, când nu își mai poate stăpâni atacurile de panică,
când nu mai reușește să dea randament la locul de muncă, când își face anumite scenarii teribile
și nu mai poate scăpa de ele, când îi este frică să meargă neînsoțit pe stradă, când evită situațiile
tensionate din jurul său. Aceste situații afectează enorm de mult viața individului, ba chiar o
pune în pericol deoarece trăiește cu teamă și este nemultumit de traiul și mediul în care se
desfășoară.
Vorbind de simptomele anxietății, sunt o varietate mare, dar cel mai întâlnit putem spune
că este atacul de panică, care are la bază evitarea anumitor pericole, a unor situații din acestea
declanșându-se atacurile de panică ce se definesc prin următoarele simptome: transpirația, bătăi
puternice ale inimii, palpitații, durerea în piept, tremuratul, blocarea mușchilor, sufocarea,
tremuratul, senzația că o să moară, vedeniile, etc.
Aaron T. Beck, David A. Clark; “Terapia cognotiva a tulburarilor de anxietate.Stiinta si practica”
 Tratarea anxietătii se poate realiza eficient prin metoda psihoterapiei și prin metoda
medicamentoasă. Aceste metode pot fi combinate, ori accesate separat. Controlul medical este
neapărat necesar înaintea începerii unui tratament deoarece anumite simptome pot fi cauzate de
alte probleme medicale, de abuzarea substanțelor halucinogene, drogurilor, alcoolului. Înaintea
tratamentului trebuie stabilită forma de anxietate de care suferaă pacientul și dacă această formă
de anxietate nu apare pe lângă altă boală psihică. Psihoterapeutul trebuie să se informeze dacă
pacientul a mai avut vreo formă de boală mintală, de tratamentul pe care l-a urmat, de ședințele
de psihoterapie, de dozele medicamentației și de durata întregului proces de vindecare.
Tratamentul medicamentos se poate lua numai în urma deciziei și prescripției medicului
psihiatru prin administrarea de antidepresive, anxiolitice și beta-blocante. Aceste tratamente
medicamentoase modifică activitatea neurotransmițătorilor la nivelul sistemumului nervos.
Unele studii clinice psihologice au arătat că tulburările de anxietate pot afecta activitatea
neurotransmițătorilor deoarece se pot crea anumite disfuncții la nivelul sistemului nervos.
Tratamentul medicamentos poate avea și efecte negative deoarece sunt foarte des
întâlnite efectele secundare precum: amețeala, greața, somnolența, lipsa energiei, confuzia,
imposibilitatea de concentrare, tulburări ale vederii, etc. O altă parte negativă a tratamentului
medicamentos este că atunci când se administrează pe termen lung poate provoca dependență sau
atunci când corpul se obișnuiește cu doza respectivă medicamentele pot fi tolerate și atunci doza
trebuie marită.
Daniel G. Amen, “Healing Anxiety and Depression”
Anxioliticele sunt cele mai frecvent utilizate în tratamentul medicamentos al anxietatii,
sunt un fel de medicamente tranchilizante care actionează rapid în sotparea stărilor anxioase.
Câteva exemple de medicamente anxiolotice sunt: medazepam, diazepam, lorazepan,
clonazepam, etc.
Tratarea pacientului prin metoda de psihoterapie cognitiv-comportamentală este cea mai
eficientă în tratarea tulburărilor de anxietate deoarece modifică stilul de gândire al pacienților
asupra perspectivei vieții, asupra metodelor de a face față atacurilor de panică, încurajează
pacientul să revină și să ia contact cu viața socială, să învețe să își controleze reacțiile într-o
situație de vulnerabilitate, să își crească stima de sine. Deci, această metodă a psihoterapiei
cognitiv-comportamentală ajută la corectarea simptomelor de tulburări de anxietate și pot avea
efect pe termen lung deoarece pacienții învață prin strategii bine definite de psihoterapeut cum să
își observe comportamentul și gândurile, cum să se relaxeze și sî își formeze noi tipare după care
se pot ghida în situațiile de anxietate.
Psihoeducația este o metodă ce poate da randament în combaterea anxietății deoarece
persoanele aflate în cauză învață despre anxietate, învață care sunt metodele de combatere, cum
au dezvoltat ei această formă, să urmărească simptomele, în unele cazuri chiar poate ajuta și
diminua stările anxioase.
Daniel G. Amen, “Healing Anxiety and Depression”
În articolul’’Anxietatea ca trăsatură: factor de vurnerabilitate” de Psihologul Denise
Tofan, este prezentată reacția la stres a anxietății ca trasatura care este dobândită prin anumiți
factori genetici ce se află în sistemele neurogenetice. Aici anxietatea este prezentată ca o condiție
de scurtă durată ce este semnalată de stări de agitație, stres ce apare în urma unei situații ce pare
a fi amenințătoare. Este dobândită genetic, reprezintă un factor psihopatologic de vurnerabilitate
dar poate fi diminuat prin stilul de viața echilibrat, mediu plăcut și interacționări cu persoane
pozitive. Alte metode ce pot ajuta la combaterea anxietății sunt: Yoga, ce ajută la relaxarea și
îmbunătățirea de spirit a persoanei, meditația, ce ajută la scăderea gândurilor, atacurilor de
panică, somnul, exercițiile fizice și masajul.
Denise Tofan, “ Anxietatea ca trăsatură: factor de vurnerabilitate”

În articolul “ High anxiety trait: A vurnerable phenotype for stress-inducted depression”

de Weger M, Sandi C, descopermim că anxietataea este vurnerabilă în situațiile de stres iar în
creierul persoanelor anxioase apar modificări ale moleculelor ce pot explica această slăbiciune în
fața situațiilor delicate sau stresante.
Anxietatea are la bază următoarele tipologii:
- Tulburare de anxietate generalizată, este o tulburare cronică, excesivă de lungă durata
- Tulburarea de panică, reprezentată de atacuri multiple, scurte sau bruște și de teamă
intense
- Fobia, este reprezentată de teama, frica de situații, obiecte, persoane, etc.
- Tulburarea de anxietate socială, frica de a fi judecat
- Tulburarea obsesiv-compulsivă, acțiunile și gândurile sunt repetate constant de individ
- Tulburarea de stres post-traumatic, traume anterioare sub formă de agresiuni, accidente,
etc.
 - Tulburarea de separare, teama de a rămâne singur, neprotejat
Weger M, Sandi C; “ High anxiety trait: A vurnerable phenotype for stress-inducted depression”
În articolul “ The affective tie that binds: Examining the contribution of positive
emotions and anxiety to relationship formation in social anxiety disorder” de Taylor CT,
Pearlstein Sl, Stein MB, au testat 56 de persoane cu tutulburări de anxietate ce a presupus
formarea unor relații sociale. Cei care au participat au fost supuși să raspundă unui set complex
de întrebări cu un nivel ridicat emoțional ce avea să măsoare gradul de anxietate, emoțiile
positive, gradul de ineracționare. În urma experiemntului efectuat a reieșit că persoanele au avut
un grad mai ridicat de emoții positive, au creat conexiuni față de ceilalți participanți, creșterea
motivațională asupra vieții sociale. De aici reiese că un factor ce crește apariția sau dezvoltarea
anxietății este afectarea relațiilor sociale, izolarea.
Taylor CT, Pearlstein Sl, Stein MB; “ The affective tie that binds: Examining the contribution of positive
emotions and anxiety to relationship formation in social anxiety disorder”
În anul 2015, un grup de cercetători au testat teoria despre terapiile ce se fac în mediul
online, investigând în ce masură poate fi anxietatea tratată cu success pe o anumită platformă
apelând la menta-analiză. Cercetătorii au accesat patru baze de date unde au gasit 11 studii
pentru analiza finală ce vizau 771 de persoane cu vârsta peste 18 ani, din care 371 au fost
selectați având simptome de anxietate. Intervențiile online făcute pe aceste persoane au dat
randament deoarece stările anxioase au fost ameliorate pe parcursul psihoterapiei online. Aceste
intervenții online au fost facute pe baza unui suport științific de către specialiști ce au avut
eficacitate în terapia online cognitiv-comportamentală. Articolul “The efficacy of internet-
delivered treatment for generalized anxiety disorder. A systematic rewiew and mentalysis.
Internet Interventions, 2(3), 272-282 Richards D, Richardson T, Timulak L, MC Elvaney J.
Debutul fobiilor este semnalat de anumite întamplări și evenimente petrecute în copilărie și
adolescența. În cea de a doua decadă de viață apare anxietatea cu tulburarile de panică, fobia
socială iar tulburările post traumatice pot aparea pe tot parcursul vieții. Tulburarea de stres post
traumatic este mai des întâlnită în țările ce au o rată mare de violență sau sunt implicate în
război.
Richards D, Richardson T, Timulak L, MC Elvaney J;
“The efficacy of internet-delivered treatment for generalized anxiety disorder. A systematic rewiew and mentalysis.
Internet Interventions, 2(3), 272-282
 Problemele mentale sunt provocate biologic, de mediul de viață negativ iar tratamentul
contiunuă înca să fie dezbătut chiar iș în zilele noastre și de accea încă există dezbateri științifice
asupra proceselor de tratament psihologic.Oamenii de știința spun că aceste probleme de sănătate
mintală sunt rezultate ale anomaliilor genetice ce se completează cu efectele negative ale
factorilor negativi din mediul de viață, de exemplu: deficiența alimentară, stresul matern, abuzul,
sărăcia.
Kessler, Ruscio, Shear, Wittchen; “Behavioral Neurology of Anxiety and Its Treatment”, 2010, cap.
“Epidemiology of Anxiety Disorders”
Un studiu făcut de către un grup de cercetători din SUA la Universitatea Yale, publicat în
revista “Translational Psychiatry” ne arată cum utilizarea unui aparat RMN poate reuși să arate
oamenilor ce suferă de anxietate cum să își antreneze activitatea cerebrală astfel încat să își poată
reduce simptomele. Aceată metodă de imagistică cerebrală este utilizată de câteva decenii și este
baza cercetărilor neuroștiințifice pentru cercetarea factorilor de natură fiziologică și psihologică
asupra creierului uman. RMN FUNCTIONAL permite vizualizarea în timp real a activității
cerebrale atunci când se efectuează o anumită serie de activități ale individului în cauză(de
exemplu individal este supus să citească anumite cuvinte, să urmărească imagini, să asculte
sunete). Cercetătorii de la Yale au investigat această metodă pentru a vedea dacă poate fi folosit
pe post de instrument neurofeedback pentru cei ce suferă de anxietate. Această denumire de
neurofeedback reprezintă procedura prin care o persoană își poate observa activitatea cerebrală în
timp real iar aceasta ii poate motiva deoarece pot învata tehnici sau metode prin care pot
ameliora stările de anxietate. Acest studiu a fost făcut pe 23 de persoane ce aveau fobie de
contaminare, adică teama de microbi. Rezultatul studiului a fost că cercetătorii au descoperit că
în partea din față a creierului se află cortexul orbitofrontal ce era mult mai activă decât în mod
obișnuit iar participanții studiului au învățat să își controleze această activitate cerebrală prin
imagini ce îi duceau la starea de anxietate creată de spații unde ar exista riscul de contaminare cu
microbi.
T. Stoica, J.Saksa, “Orbitofrontal cortex neurofeedback produces lasting:Changing in contamination
anxiey”
La Universitatea Pittsburgh, un grup de cercetători au pulicat în revista STROKE un
studiu legat de anxietatea cronică și atacurile vasculare cerebrale. Atacul cardiovascular cerebral
este o boală cardiovasculară foarte gravă având o rată crescută de mortalitate.
Doctor Maya Lambiase alături de alți cercetători au analizat starea mentală a 6.000 persoane pe o
perioadă de 22 de ani. Incidența atacurilor vasculare cerebrale și a anxietății a fost că o persoană
cu anxietate are un risc de 33% să facă un AVC,față de persoanele ce nu suferă aceasta boală
psihică iar anxietatea are un efect indirect asupra atatcului vascular cerebral.
Maya J. Lambiase, Laura D. Kubzansky, Rebecca C. Thurston;
“Prospective Study of Anxiety and Incident Stroke”

În anul 2013, Octombrie, în revista de specialitate “Depression and Anxiety” au fost

publicate patru studii cu privire la riscul de suicid care apare în rândul persoanelor cu probleme
de sănătate mentală. În cadrul acestor studii, cercetătorii s-au axat pe investigații care leagă direct
faza de anxietate cu gândurile și tentațiile de suicid. Se pare că influența pe care anxietatea o are
asupra gândurilor de suicid care apar în rândul persoanelor cu probleme de sănătate psihică, este
cel puțin la fel de mare ca cele date de depresie. Desigur, este foarte adevarat că de cele mai
multe ori, depresia și anxietatea sunt prezente simultan în rândul pacienților (aproximativ 60-
80% dintre persoanele care suferă de anxietate, au și o formă de depresie, de asemenea o buna
parte din persoanele depresive posedă și stări anxioase în majoritatea cazurilor). Chiar dacă este
greu de conturat o evidența, există proceduri statistice cu ajutorul carora poate fi estimată o
asociere între simptomele de anxietate și riscul de suicid. Aceste proceduri au o aplicare largă în
domenii de cercetare din medicină, psihologie sau genetică.
Psih. Liviu G. Crisan, “Anxietatea:risc mai mare de suicide decat depresia?”
Toate cele patru studii publicate în revista “Depression and Anxiety” au concluzionat
faptul că simptomele de anxietate sunt strâns legate de tentațiile și ideile de suicid, uneori stările
de anxietate putând fi chiar mai periculoase decât cele de depresie, în inducerea ideii de suicid în
rândul persoanelor în cauză.
Primul studiu, a fost realizat de către un grup de cercetători australieni, coordonat de Dr.
Philip Batterham. Studiul a avut drept reper un eșantion de aproximativ 7500 de oameni, din
toate categoriile de vârstă. Rezultatele au arătat că gândurile de suicid sunt cauzate într-un
procent mai mare de stările de anxietate decât cele de depresie.
Al doilea studiu a fost, realizat de cercetători americani sub coordonarea Dr. Holly
Wilcox de la Universitatea de Medicină Johns Hopkins. În cadrul acestui studiu a fost analizat
riscul de suicid în rândul a 1.433 de oameni cu depresie majoră recurentă. Cercetatorii au plecat
de la ipoteza că diagnosticul suplimentar de TSPT (tulburare de stres post traumatic) crește în
mare măsură riscul de suicid în rândul persoanelor în cauză. cei 14,4 % oameni diagnosticați cu
depresie majoră recurentă sau tulburare de stres post traumatic prezintă o incidența crescută a
tentativelor de suicid, față de celelalte persoane, analizele arătând destul de clar că TSPT
constituie un factor major independent pentru suicid.
Al treilea studiu a fost publicat de Dr. Zimri Yaseen în colaborare cu alți cercetători
americani. Aceștia au analizat riscul de suicid în randul unui esantion de 2846 de oameni care
suferă de depresie. A fost analizat în mod direct rolul simptomelor de panică și anume implicația
pe care atacurile de panică o au asupra tentativelor de suicid. Rezultatele au arătat o implicație
directă pe care aceste atacuri de panică o au în producerea ideilor de suicid care apar în rândul
persoanelor respective. Datele statistice au arătat că teama de a muri care apare la aceste
persoane se asociază în mod direct cu intențiile suicidare și tentativele de suicid.
Cel de-al patrulea studiu reprezintă o meta analiză realizată de un grup de cercetători
americani coordonat de Dr. Zhen Wang din cadrul Clinicii Medicale Mayo. Au fost analizate 42
de studii de specialitate realizate pe aproximativ 311000 de oameni din diverse țări. Au fost
direcționate spre cercetare toate studiile care metodologic au vizat relația dintre anxietate și
riscul de suicid. Pe baza acestei meta analize s-au putut trage concluzii dacă pacienții cu un grad
înalt de anxietate posedă tendințe de suicid. Se pare că gândul de suicid este de 2.97 ori mai mare
în rândul acestor persoane, iar tentativele de suicid de 2.47 ori mai mare. De asemenea comiterea
suicidului este și ea de 3.34 ori mai ridicată în rândul acestor persoane. . Trebuie menționat și
faptul că gradul de încredere în privința acestor rezultate este totuși moderat, dat fiind faptiul că
cele 42 de studii analizate au fost foarte diferite metodologic și toate prezintă diferite aspecte.
Psih. Liviu G. Crisan, “Anxietatea:risc mai mare de suicide decat depresia?”
Cu toate acestea, concluzia este una destul de clară susținută cu destul de multe aspecte,
și anume ca atât anxietatea cât și depresia trebuie supravegheate în mod direct. Combaterea
depresiei și a anxietății reprezintă doua metode bine stabilite în comunitatea știițifică ca fiind
eficiente în reducerea acestui risc. Studiile semnalează faptul ca programele de prevenție a
suicidului ia în deplina considerare evaluarea, respectiv tratamentul simptomelor de anxietate si
nu doar a celor de depresie. De asemenea, este un semnal clar pentru profesioniști: evaluarea
riscului de suicid din rândul persoanelor cu probleme de anxietate (nu doar depresie) este
foarte de importantă.
 BIBLIOGRAFIE

Aaron T. Beck, David A. Clark; “Terapia cognotiva a tulburarilor de anxietate.Stiinta si

practica”
Daniel G. Amen, “Healing Anxiety and Depression”
Denise Tofan, “ Anxietatea ca trăsatură: factor de vurnerabilitate”
Kessler, Ruscio, Shear, Wittchen; “Behavioral Neurology of Anxiety and Its Treatment”,
2010, cap. “Epidemiology of Anxiety Disorders”
Liviu G. Crisan, “Anxietatea:risc mai mare de suicide decat depresia?”
Maya J. Lambiase, Laura D. Kubzansky, Rebecca C. Thurston; “Prospective Study of
Anxiety and Incident Stroke”
Richards D, Richardson T, Timulak L, MC Elvaney J; “The efficacy of internet-delivered
treatment for generalized anxiety disorder. A systematic rewiew and mentalysis. Internet
Interventions, 2(3), 272-282
Stoica T., J.Saksa; “Orbitofrontal cortex neurofeedback produces lasting:Changing in
contamination anxiety”
Taylor CT, Pearlstein Sl, Stein MB; “ The affective tie that binds: Examining the
contribution of positive emotions and anxiety to relationship formation in social anxiety
disorder”

Weger M, Sandi C; “ High anxiety trait: A vurnerable phenotype for stress-inducted

depression”