EVA MITOCONDRAIALA si ADAM

La sfârșitul secolului al XX-lea, în procesul de studiere a structurii codului genetic, a

apărut o nouă ramură a științei: paleontologie moleculară. S-a constatat că în
genotipul uman se pot descoperi urme ale evoluției speciei.

Cercetatorii au realizat o examinare a ADN-ului mitocondrial, si cand gametii masculini

si feminini se unesc, zigotul format va reprezenta mitocondrii provenite doar de la ovul.
ADN-ul mitocondrial este mostenit exclusiv pe linie materna. Acest lucru ar insemna ca
oamenii ar putea proveni de la o femeie – mama comuna – numita Eva mitocondriala.

Este una dintre cele mai cunoscute ipoteze privind aparitia Homo sapiens si a aparut in
anii 80. La formularea acestei ipoteze au ajuns simultan cercetatori din doua
laboratoare: Douglas Wallace si colaboratorii sai de la Universitatea Emory si Allan
Wilson, impreuna cu echipa sa de la Universitatea din Berkeley, California.

S-a estimat ca Eva mitocondriala a trait acum 200.000 de ani in urma, cel mai probabil
in estul Africii, cand Homo sapiens sapiens a devenit specie distincta.

ADN-ul mitocondrial si cromozomul Y sunt folositi adesea pentru a le lua urma in timp,
ADNmt-ul este in general trimis nemodificat de la mame la copiii de ambele sexe.

Eva mitocondriala este cel mai recent stramos comun matrilinear pentru toti oamenii
moderni. Numarul de mutatii ce poate distinge oamenii moderni este determinat prin
doua criterii: primul criteriu este timpul pana la ultimul stramos comun, iar al doilea al
variațiilor de unde au apărut noi ramuri, iar cele vechi au dispărut. Pe orice linie a
descendentilor, ADN-ul mitocondrial acumuleaza mutatii, fiind intalnita aproximativ o
mutatie la 3.500 de ani. Un anumit numar din aceste variante vor supravietui si sunt
identificabile ca descendente distincte, ajung la un final unde ultima familie a unei
ramuri distincte nu are urmasi.

In acelasi timp anumite ramuri, incluzand si pe cele foarte vechi Adam Y cromozomial
este numit dupa Adam-ul biblic. Acest lucru poate duce la o conceptie gresita cum ca a
fost singurul barbat din acele vremuri; de fapt, a co-existat cu multi alti oameni insa toti
ceilalti nu au reusit sa duca o linie neintrerupta până în zilele noastre.
Adam a trait probabil acum 90.000 – 60.000 de ani in Africa si este perechea Evei
mitocondriale, desi ea a trait mult mai devreme, posibil cu 50.000 – 80.000 de ani
inaintea lui.

– Adam Y-cromozomial, cel mai recent urmaș pe linie masculină a tuturor bărbaților, a
trăit mult mai recent decât Eva mitocondrială. Populatiile genetice arata ca in trecut,
Adam Y cromozomial nu a fost stramosul comun al intregii populatii. Adam Y
cromozomial, intre un om din zilele noastre si unul ce a trait la o anumita distanta in
timp, este diferit: odata ce o linie a murit, un individ mai recent a devenit noul Adam Y
cromozomial. Asazi, liniile patrilineare mor mai greu datorita cresterii rapide a populatiei.

In timp ce femeile fertile aveau sanse mai mari sau cel putin egale de a da nastere unui
anumit numar de descendenti fertili, la barbați lucrurile au stat altfel. Unii nu aveau
niciun copil, iar altii aveau multi, chiar si cu mai multe femei. Aceasta diferenta in
variatie a jucat un rol important.

................................

Totalitatea genelor dintr-o celulă a fost numită în 1920 de botanistul german Hans
Winkler(1877-1945) genom. În genetica moleculară, prin genom se înţelege astăzi
ansamblul informaţiei ereditare din moleculele de ADN ale unei celule/organism, situată
în marea ei majoritate (99,5%) în cromozomii din nucleu, dar şi în mitocondrii (0,5%);
există deci un genom nuclear, mare şi complex, şi un genom mitocondrial, mic şi
simplu.

Genomul uman cromozomial este ca o colectțe de 5000 de cărți, fiecare de 300 de

pagini conținând în total peste un bilion de cuvinte. Acest uriaș volum de informații este
înscris pe un set de 23 de molecule de ADN. Lungimea ADN-ului din setul de cromatide
ale unei singure celule umane are o lungime de circa 1,8m cu un diametru de numai
circa 2,4 nm Acest genom dispune de 3200 Mb.

Există încă o enigmă fascinantă a geneticii moleculare: gene numite de englezi "junk
DNA" sunt în mare măsura relicve ale evoluției genomului. Sunt gene care au fost
funcționale, treptat și-au pierdut rolul dar totuși s-au transmis din generație în generație.
Rămâne o întrebare: de ce acestea se păstrează și nu se elimină deoarece prezența lor
este considerată un balast spațial dar și energetic în cursul diviziunii celulare. Sigur că
în viitor, așa cum s-a mai întâmplat, se va reconsidera acest enunț.

Esențial este faptul ca genomull mitocondrial nu se transmite decât pe linie feminină.

Fiecare celulă nu contine decât genomul mitocondrial din ovulul mamei deoarece
mitocondriile din spermatozoizi sunt distruse în momentul fecundării.

Genomul mitocondrial ca și cel al procariotelor este reprezentat de o singură

moleculă de DNA care este circulară. Are doar 16.569 de perechi de baze si dispune
de gene care codeaza 13 proteine, 22 de molecule de ARN t si 2 de ARN r. Regiunile
mute (introni,"junk DNA") sunt extrem de reduse și genele repetitive sunt aproape
absente.

Mitocondriile se formează din promitocondrii, în timpul diviziunii celulare, prin

strangulare. Mitocondriile sunt foarte abundente în celulele care necesită o cantitate
mare de energie biochimică și se deplaseaza în citoplasma cu ajutorul curenților
citoplasmatici către zonele afectate de răni sau de agenți patogeni.

Mitocondriile sunt „uzina energetică“ a celulei, deoarece, în marea majoritate a tipurilor

celulare, ele convertesc eficient energia chimică din alimente în ATP, necesar funcţiilor
celulare.

Mitocondriile joacă, de asemenea, roluri-cheie în alte procese celulare importante:

-controlul ciclului celular şi al proliferării,

-termogeneza adaptativă,

-homeostazia calciului,

-răspunsul imun înnăscut,

-iniţierea apoptozei,

-sinteza pirimidinelor, porfirinelor şi hemului,

-detoxificarea amoniacului şi a radicalilor liberi

-diverse procese metabolice, etc.

Disfuncţiile mitocondrialeau fost observate iniţial în boli mitocondriale monogenice rare,
ulterior şi în diferite stări patologice frecvente, cum ar fi: unele boli neurodegenerative,
cancer, diabet, boli cardiace, epilepsie, obezitate ş.a., precum şi ca răspuns la acţiunea
unor toxine externe, a infecţiilor virale sau a unor medicamente.

Declinul progresiv al expresiei genelor mitocondriale este o caracteristică centrală a

procesului normal de îmbătrânire. Toate aceste implicaţii au fundamentat un domeniu
nou şi distinct de patologie umană interdisciplinară, numit generic medicină
mitocondrială.

Secvenţa nucleotidică a ADNmt a fost complet descifrată (Anderson şi colab.,

1981), evidenţiindu-se câteva elemente particulare genomului mitocondrial, diferite de
genomul nuclear. Astfel,

- ADNmt nu este asociat cu proteine histonice sau nehistonice şi aproape nu conţine

ADN repetitiv.

-Genomul mitocondrial este extrem de compact: circa 93% din ADN este format din
secvenţe codante (absente doar în bucla D), ce formează 37 de gene: 13 gene codifică
polipeptide sintetizate în mitocondrii (constituenţi ai sistemului de fosforilare oxidativă,
prin care se produce majoritatea ATP celular), 22 de gene codifică diferite molecule de
ARNt (implicate în sinteza proteinelor mitocondriale) şi două gene codifică ARNr (ce
formează ribozomii mitocondriali).

-Genele din ADNmt sunt „strâns împachetate“, aproape totdeauna contigue sau
separate prin doar una-două perechi de baze; ele nu conţin introni.

-Codul genetic mitocondrial diferă puţin de cel nuclear.

Mutaţiile în ADNmt se produc cu o frecvenţă de 1020 de ori mai mare decât în ADN
nuclear, din cel puţin trei motive:

(1) ADNmt nu formează complexe cu histonele (cu rol protector) şi de aceea este
deosebit de vulnerabil la acţiunea agenţilor mutageni, dintre care unii – radicalii liberi de
oxigen puternic agresivi – sunt generaţi în cantităţi mari chiar în matricea mitocondrială,
adică în mediul în care se află moleculele de ADNmt;
(2) În cursul replicării ADNmt, sub acţiunea imperfectă a ADN-polimerazei gamma, se
produc frecvent erori de împerechere a bazelor azotate;

(3) Mitocondriile nu posedă sisteme eficiente de reparare a ADN şi, ca atare, erorile
inerente replicării, precum şi leziunile produse accidental rămân, în marea lor
majoritate, necorectate şi se acumulează în timp sub formă de mutaţii somatice,
explicând progresia bolilor mitocondriale, apariţia unor boli neurodegenerative la
vârstnici, precum şi procesul de senescenţă.

Scăderea, sub un prag critic, a producţiei de energie la nivel mitocondrial antrenează

perturbări majore ale activităţilor celulare, acumularea unor produşi metabolici toxici (de
exemplu, lactaţi), traduse prin declinul capacităţii unor ţesuturi şi organe de a-şi
îndeplini funcţiile specifice. Cele mai afectate sunt sistemul nervos şi muşchii scheletici,
a căror activitate este dependentă prevalent de energia rezultată din procesul fosforilării
oxidative mitocondriale.

Disfuncţii, care produc declinul producţiei de ATP, au fost descrise în procesul de

senescenţă, precum şi în diferite boli comune, cum ar fi: cancerul, diabetul zaharat tip 2,
cardiomiopatiile dilatative, epilepsia, obezitatea, unele boli neurodegenerative (boala
Parkinson, scleroza laterală amiotrofică, boala Alzheimer) ş.a.

Există şi disfuncţii mitocondriale secundare produse de acţiunea unor factori externi

(toxine, infecţii virale sau numeroase medicamente) asupra sintezei sau funcţiei
proteinelor mitocondriale. În acest context, multe dintre reacţiile adverse ce apar la
medicamente frecvent folosite (statine, barbiturice, aspirină, antiinflamatoare
nesteroidiene, unele antibiotice, antidepresive, antipsihotice, anticonvulsivante etc.)
sunt consecinţa disfuncţiilor mitocondriale. Se impune, aşadar, ca lansarea pe piaţă a
unui medicament să fie condiţionată de testarea prealabilă a toxicităţii sale asupra
mitocondriilor, pentru a proteja pacienţii de potenţialele efecte secundare, dar şi pentru
a elabora strategii nutriţionale capabile să reducă riscurile iatrogene.
Functiile mitocondriilor

1. Este sediul respiratiei celulare, in care se produce energie biochimica sub forma
de ATP si NADH, H+.

2. Are rol in etapa a 3-a a fotorespiratiei in care substantele organice produse in

fotosinteza sunt descompuse.

3. Sinteza acizilor organici si exportul acestora catre vacuola in faza de tinerete

(mai ales) ceea ce confera gustul acru fructelor nematurate.

- Genomul mitocondrial şi implicarea mitocondriilor în patologia umană, Prof. dr.

Mircea COVIC